Efectele Migratiei

FUNDAŢI
ASOROSROMÂNI
A
Ef
ect
elemi
graţ
iei
:
c
opi
iir
ămaş
iac
asă
Mar
ţi,2oc
tombrie2007,or
a11.00,s
ediulUzi
nexpor
t
Bd.Ianc
udeHune doar
a,nr.8,Et
aj7,
Sal
aOnTopofBuc hares
t
Fundaţia Soros România
Efectele migraţiei: copiii

rămaşi acasă
Georgiana Toth
Alexandru Toth
Ovidiu Voicu
Mihaela Ştefănescu
Bucureşti 2007
© 2007 Fundaţia Soros România (FSR)
Toate drepturile sunt rezervate Fundaţiei Soros România. Nici publicaţia şi nici
fragmente din ea nu pot fi reproduse fără permisiunea Fundaţiei Soros România.
Bucureşti, 2007
Fundaţia Soros România

Str. Căderea Bastiliei nr. 33, sector 1, Bucureşti
Telefon: (021) 212.11.01
Fax: (021) 212.10.32
Web: www.soros.ro
E-mail: info@soro
Efectele migraţiei: copiii rămaşi acasă 4
Migrație şi dezvoltare – prezentare generală

Migrație si dezvoltare este un program inițiat, finanțat şi implementat de
către Fundația Soros România. Obiectivul programului este identificarea
modelelor de integrare ale migrației externe temporare şi a efectelor asociate
acesteia în politica autorităților centrale şi locale şi promovarea acelor modele
care permit minimizarea efectelor negative şi maximizarea celor pozitive.

Programul a fost lansat în anul 2006, într‐un context specific, marcat de
apropierea momentului integrării efective a României în Uniunea Europeană.
Migrația românilor, ținută sub un control strict în timpul regimului comunist, a
cunoscut o expansiune deosebită în anii `90, atât ca volum al fluxurilor migratorii,
cât şi prin diversificarea acestora din punct de vedere al destinațiilor, motivelor
şi structurii de status socio‐economic a populației de migranți. Fenomenul
migrației a urmat o tendință ascendentă şi a implicat toate păturile societății,
devenind totodată unul dintre fluxurile migratorii importante la nivel european.
În ultimii ani, migrația externă s‐a impus pregnant drept unul dintre fenomenele
definitorii pentru societatea românească.

La sfârşitul anului 2006 Fundația Soros a lansat prima cercetare la nivel
național asupra migrației românilor în străinătate pentru muncă: Locuirea
temporară în străinătate. Migrația economică a românilor: 1990‐2006 (coordonator:
Prof. Dumitru Sandu). Studiul a cuprins trei cercetări cantitative: sondaj de
opinie la nivel național şi două cercetări microregionale la nivelul județelor
Teleorman şi Vrancea; cercetări calitative la nivelul a şase comunități din țară cu
indice mare de emigrație şi patru comunități din străinătate în Italia, Spania şi
Serbia. Studiul prezintă profilul celor care au plecat la muncă în străinătate (câți,
cine, unde şi cum) precum şi cauzele şi consecințele migrației pentru muncă în
străinătate, după 1989.

În martie 2007 a fost lansat al doilea studiu din cadrul programului Politici
şi instituții în migrația internațională: migrația pentru muncă din România. 1990‐2006
(Monica Şerban şi Melinda Stoica). Studiul analizează schimbările succesive ale
legislației în domeniu şi ale atribuțiilor principalelor instituții publice implicate,
precum şi efectele acestor schimbări. Studiul permite atât înțelegerea evoluției
fenomenului, cât şi estimarea impactului unor eventuale noi modificări ale
configurației instituționale.

4 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

Programul a continuat pe parcursul anului 2007 prin abordarea focalizată a

unor aspecte pe care analizele precedente le‐au relevat ca fiind printre cele mai
importante efecte ale migrației. Proiectul abordează efectele fenomenului la două
niveluri:
• efecte sociale la nivel local (în comunități): situația copiilor migranților şi
probleme legate de dezvoltarea comunităților
• efecte economice şi sociale cu impact la nivel național: schimbările de pe
piața forței de muncă şi imigrația

Studiul lansat astăzi, 2 octombrie 2007, prezintă rezultatele parțiale ale
cercetărilor privind efectele sociale ale migrației în domeniul protecției copiilor.



Efectele migrației: copiii rămaşi acasă
(sumarul studiului)

Deşi este un subiect amplu mediatizat, situația copiilor cu părinți plecați
în străinătate la muncă a fost puțin studiată. În acest moment nu se cunoaşte nici
numărul acestora şi nici consecințele negative sau pozitive generate de plecarea
părinților la muncă în străinătate. Există unele date statistice oficiale (din păcate
insuficiente), precum şi câteva studii ale unor organizații non‐guvernamentale;
aceste studii sesizează unele dintre problemele apărute şi sunt un bun punct de
start.
Cercetarea Fundației Soros şi‐a propus să determine care este impactul
absenței părinților plecați la muncă în străinătate asupra copiilor rămaşi în țară şi
să propună măsuri prin care efectele negative pot fi diminuate. Pentru a atinge
aceste obiective, au fost prevăzute următoarele activități:
• realizarea unui sondaj de opinie printre elevi de gimnaziu; chestionarul a
cuprins întrebări uşor de înțeles care vizează stilul de viață, componența
familiei, performanțe şcolare, starea de sănătate, bunăstarea (starea
materială) familiei, unele comportamente şi valori. Toate interviurile au
fost anonime şi în nici un fel respondenții nu pot fi identificați. Folosind
acest instrument s‐au determinat principalele deosebiri care apar la copii
ai căror părinți sunt absenți.
• realizarea unei serii de interviuri cu decidenți locali (primărie, consiliu
local), asistenți sociali, profesori, directori de şcoli şi părinți, din zone şi
comunități cu incidență mare a migrației; scopul acestei cercetări este să
determinăm care sunt principalele tipuri de intervenții de succes ale
comunității locale pentru sprijinirea acestor copii şi care sunt nevoile şcolii
şi ale autorităților locale (cunoştințe, resurse materiale, voință politică etc.)
pentru a furniza eficient astfel de proiecte.
• realizarea unei analize comparative a tipurilor de măsuri luate în alte țări
(în principal europene) care s‐au confruntat în trecut cu o situație similară.
În luna iunie a acestui an a fost implementată prima activitate, un sondaj
național cu un eşantion de elevi din clasele V‐VIII reprezentativ la nivel național,
cât şi la nivelul regiunilor cultural istorice şi un eşantion suplimentar de elevi
care au ambii sau doar unul din părinți emigranți. În total au participat la
cercetare 2.037 de elevi şi 200 de reprezentanți (în principal directori, în unele
situații directori adjuncți sau secretare) din tot atâtea şcoli.


Principalele caracteristici metodologice ale studiului sunt următoarele:
• Volum eşantion: 2.037 elevi din clasele V‐VIII, dintre care 1.600 eşantion
reprezentativ național pentru elevii de gimnaziu şi 437 eşantion
suplimentar de elevi ai căror părinți (unul sau amândoi) sunt plecați în
străinătate
• Tipul eşantionului: probabilist, stratificat, cu alocare proporțională pe
straturi definite de regiune (8 regiuni) şi gradul de urbanizare (5 categorii
de localități). Unitatea primară de selecție a fost unitatea de învățământ
(200 de şcoli cu clase V‐VIII). Selecție suplimentară pe cote a unui
subeşantion de 437 de elevi care au unul sau ambii părinți plecați la
muncă în străinătate la momentul interviului.
• Eşantionul este reprezentativ pentru populația şcolară din clasele V‐VIII.
• Eroare: +/‐ 2.5%
• Perioada de culegere a datelor: 4‐11 iunie 2007
• Culegerea datelor a fost realizată prin metoda ʺextemporaluluiʺ
(chestionarele au fost completate de către elevi).
• Suplimentar, au fost completate fişe ale şcolii cu date statistice relevante
de către cei 200 de directori ai şcolilor incluse în eşantion.

Culegerea şi introducerea datelor au fost asigurate de The Gallup
Organization România. Instrumentele metodologice (eşantion şi chestionar) şi
raportul au fost realizate de echipa proiectului: Georgiana Toth, Georgiana Păun,
Alexandru Toth, Ovidiu Voicu (manager programe FSR), Mihaela Ştefănescu
(coordonator programe FSR).
Prezentul studiu cuprinde analiza preliminară a datelor de sondaj. În
perioada septembrie şi octombrie sunt culese datele calitative menționate mai sus
(interviuri la nivel local) şi cercetarea comparată internațională. Rezultatul final
al proiectului va fi un studiu care va pune accept pe recomandări de politici
publice care să faciliteze furnizarea de servicii sociale adecvate copiilor ai căror
părinți sunt plecați în străinătate. În continuare sunt prezentate principalele
dimensiuni ale analizei, cele mai importante concluzii şi recomandări ce se
desprind din interpretarea datelor.

1. Dimensiunea fenomenului
La sfârşitul lunii iunie 2007, cifrele oficiale furnizate de Autoritatea
Națională pentru Protecția Copilului indicau un număr total de 82.464 copii ai
căror părinți sunt plecați în străinătate. Această cifră este mult subdimensionată.
Estimările pe datele din acest sondaj relevă o cifră dublă față de statistica oficială,
numai la nivelul populației şcolare din clasele V‐VIII. Astfel, la sfârşitul anului

şcolar 2006‐2007, atât estimările pe baza declarațiilor copiilor, cât şi cele pe baza
celor făcute de directorii celor 200 de şcoli din eşantion arată că 16‐18% dintre
elevii de gimnaziu aveau cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate, ceea
ce în cifre absolute reprezintă circa 170.000 de elevi din cei aproape un milion
înscrişi în clasele V‐VIII. Dintre aceştia aproximativ 35.000 au ambii părinți
plecați, 55.000 au doar mama plecată, iar 80000 au doar tatăl plecat în străinătate.
Mai mult, aproximativ trei sferturi dintre elevii de gimnaziu au cel puțin un frate
sau o soră (media este de 1,2 la nivelul întregului eşantion), ceea ce face ca cifra
copiilor rămaşi acasă să se dubleze.
Din punct de vedere al răspândirii geografice, datele arată că regiunile
cele mai afectate de fenomen sunt vestul țării (Banat, Crişana, Maramureş), unde
elevii de gimnaziu care au părinți în străinătate este de 27% din numărul total de
elevi şi Moldova, unde procentul similar este de 25%. Pe medii rezidențiale la
nivel național nu sunt diferențe semnificative în ceea ce priveşte ponderea
copiilor cu părinți migranți, însă există astfel de diferențe în interiorul unora
dintre regiuni. Astfel, în Banat‐Crişana‐Maramureş şi în Oltenia ponderea
copiilor rămaşi acasă care au părinți migranți este mai mare în mediul urban
decât în rural.
2. Durata absenței părinților şi îngrijirea copiilor rămaşi acasă
Categoria cea mai numeroasă de părinți migranți care lipsesc de lângă
copiii lor sunt tații. Studiul indică faptul că sunt aproximativ 115.000 elevi de
gimnaziu al căror tată se află în străinătate. Dintre aceştia, 21% trăiesc fără tatăl
lor de o perioadă cuprinsă între 2 şi 4 ani, iar 28% chiar de mai mult de 4 ani. În
marea majoritate a cazurilor în care doar tatăl este plecat (94%), copii rămaşi în
țară se află în grija mamelor.
În ceea ce priveşte mamele, 15% dintre copii trăiesc în absența acestora de
mai bine de 4 ani, iar 21% de o perioadă între 2 şi 4 ani. Jumătate din mamele
acestor copii lipsesc de lângă copilul lor de cel mult un an. Pentru elevii a căror
mamă este plecată familia extinsă este un sprijin important. Doar 58% dintre ei
locuiesc cu tatăl lor.
Datele arată că în cazul copiilor care au ambii părinți plecați din țară, 34%
trăiesc fără părinți de cel puțin doi ani, iar 54% de mai puțin de un an. Acest
lucru înseamnă că în grupa de vârstă 10‐14 ani, la nivel național aproximativ
12.000 de copii trăiesc de cel puțin doi ani în absența ambilor părinți, şi aproape
19.000 se află în aceeaşi situație de un an. 65% dintre aceşti elevi se află în grija
bunicilor, 24% sunt îngrijiți de mătuşi sau unchi, iar restul de 11% de alte
persoane.

3. Efecte pozitive şi efecte negative
Principalele efecte pozitive sunt legate de bunăstarea elevilor ai căror
părinți sunt plecați în străinătate. În cele mai multe dintre cazuri migrația
părinților determină o creştere a nivelului de trai al copilului rămas acasă. Aşa
cum au arătat şi alte studii, veniturile din străinătate sunt folosite în mare parte
la îmbunătățirea condițiilor de locuire şi la înzestrarea cu bunuri de folosință
îndelungată. Se remarcă de exemplu faptul că în cazul copiilor cu părinți plecați
în prezent, procentul celor care au telefon mobil este mai mare decât în cazul
copiilor fără părinți plecați (telefonul mobil pare să se fi transformat într‐un bun
de strictă necesitate pentru copii – la nivel național 75% dintre elevii de gimnaziu
au propriul lor telefon mobil). Computerele şi consolele de jocuri video sunt mai
frecvente în gospodăriile de migranți decât în celelalte. Şi alte bunuri personale
pe care le‐am putea considera specifice vârstei (bicicletă, mp3 player sau Ipod,
role) sunt deținute într‐o pondere mai mare de copiii de migranți în comparație
cu ceilalți.
Dincolo de bunăstarea materială, copiii de migranți, în special cei cu ambii
părinți plecați, tind într‐o pondere mai mare să aibă experiența unor călătorii în
străinătate comparativ cu ceilalți copii. 34% dintre copiii cu ambii părinți
migranți au călătorit în străinătate, spre deosebire de doar 14% dintre copiii de
non‐migranți. 20% dintre copiii cu ambii părinți plecați şi‐au petrecut vacanța de
vară din 2006 în străinătate la părinții lor.
Între efectele negative este interesant de remarcat faptul că plecarea unuia
dintre părinți determină în unele cazuri o deteriorare a relației copilului cu
părintele rămas acasă. Astfel, în cazul celor cu tatăl plecat în străinătate,
ponderea copiilor care nu au o relație foarte bună cu mama lor este mai mare,
decât în celelalte cazuri. Acelaşi lucru se poate observa şi mai pregnant în cazul
relației dintre copil şi tată în condițiile în care mama este plecată din țară.
Familia reprezintă principala sursă de sprijin pentru copii atunci când se
confruntă cu o problemă, în special dacă respectiva problemă este legată de
şcoală. În cazul copiilor cu părinți migranți ponderea celor care afirmă că nu
apelează la nimeni pentru a‐i ajuta în probleme legate de şcoală este semnificativ
mai mare decât în cazul copiilor fără părinți migranți.

Alte efecte negative se întâlnesc la nivel psihologic. Datele de anchetă
confirmă existența unei asocieri semnificative între absența ambilor părinți sau
doar a mamei şi frecvența simptomelor de deprimare la copii. Este îmbucurător
faptul că nu apare o corelație între lipsa părinților şi înrăutățirea stării de
sănătate a copiilor.

În ce priveşte abuzurile verbale, umilințele, amenințările, agresiunile fizice
sau neglijența, diferențele dintre cei cu părinți plecați şi cei cu părinți non‐
migranți nu sunt semnificative. Totuşi, cercetarea indică importante semnale de
alarmă privind situația generală a copiilor din România din această perspectivă,
lucruri ce trebuie menționate: aproape jumătate dintre elevii de gimnaziu au fost
supuşi frecvent la abuzuri verbale (spre exemplu, înjurături), aproximativ 35% s‐
au aflat frecvent în situații în care s‐au simțit umiliți, 20% au fost adesea
amenințați şi 15% au fost agresați fizic.
Diferențele între copiii de migranți şi cei de non‐migranți sunt relativ mici
în ce priveşte comportamentele deviante, totuşi plecarea părinților reprezintă un
factor de risc. Consumul de substanțe interzise minorilor (tutun, alcool) are o
incidență puțin mai mare în rândul elevilor de gimnaziu care au ambii părinți
plecați sau doar mama plecată la muncă în străinătate. Ponderea copiilor care au
avut cel puțin o dată probleme cu poliția este uşor mai mare în rândul celor care
au părinți migranți față de ceilalți (15‐16% față de 10%). Comportamentul de la
şcoală al copiilor ai căror părinți sunt plecați i‐au determinat pe profesori să
atragă atenția familiei mai frecvent decât în cazul copiilor cu părinții în țară.
Copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate au un profil
asemănător cu cei ce trăiesc în familii monoparentale ca urmare a despărțirii
părinților sau a decesului unuia dintre ei. Acest lucru arată că, deşi plecarea la
muncă este temporară, efectele asupra copiilor pot fi similare cu cele ale unei
despărțiri pe termen lung sau definitive.

4. Rolul şcolii şi procesul educațional
În afară de rolul său tradițional, şcoala este un element important în
oferirea de servicii sociale elevilor, chiar dacă de multe ori acest lucru se
întâmplă mai mult tacit decât explicit. Rolul şcolii este cu atât mai relevant în
cazul celor ai căror părinți (unul sau amândoi) sunt plecați în străinătate. Cu
toate acestea, în multe şcoli lipsesc două instrumente esențiale: colaborarea cu
sistemul de asistență socială şi psihologul şcolar. Astfel, în doar 38% din şcolile
generale din România există un psiholog care să ofere consiliere elevilor. Mai
mult, psihologii sunt prezenți mai ales în oraşele mari, pentru că în 86% dintre
şcolile din mediul rural şi în jumătate dintre cele din oraşe medii şi mici această
poziție nu este ocupată. Un aspect pozitiv este că acolo unde această colaborare
există, directorii şcolilor spun că au o colaborare „mai degrabă bună” (40% din
cazuri) şi foarte bună (31%) cu serviciul de asistență socială din primărie. Doar
7% spun că este „mai degrabă proastă” şi 1% „foarte proastă”, dar lucrul
îngrijorător este că în 21% din cazuri responsabilii şcolii spun că „nu există nici

un fel de colaborare”. Din nou situația este mai grea în mediul rural, unde 31%
dintre şcoli nu colaborează cu asistenții sociali.
În cazul copiilor ai căror părinți se află plecați la muncă în străinătate
creşte riscul de a se înregistra situații ce pot conduce la probleme legate de
procesul de educație: copii care vin cu mai mică plăcere la şcoală, au rezultate
mai slabe, acumulează mai multe absențe, au mai des nota scăzută la purtare şi
corigențe. Strict statistic, numărul celor ce ajung în astfel de situații nu este atât
de mare încât să vorbim de un fenomen la scară națională, dar este clar că sunt
necesare măsuri care să preîntâmpine acest risc.
Plecarea unuia dintre părinți la muncă în străinătate are o influență
pozitivă asupra perspectivelor concrete ale copiilor şi în mai mare măsură ei cred
că după terminarea clasei a opta vor continua studiile şi mai ales că acestea vor fi
la liceu. Cel mai probabil acest lucru se datorează creşterii veniturilor şi
contactului cu alte modele culturale, ceea ce conduce la o valorizare mai mare a
educației. La nivelul dorințelor, constatăm însă că unii dintre elevi ar vrea mai
degrabă să se alăture părinților în străinătate. Tentația plecării în străinătate, mai
ales dacă acolo se află deja un părinte sau măcar o rudă, induce un risc de
întrerupere a studiilor după încheierea ciclului gimnazial, risc la care sunt expuşi
mai ales băieții cu rezultate mai slabe la învățătură, provenind din familii cu
venituri mai mici şi capital educațional mai puțin, locuind în principal în zona
rurală, în oraşe mici sau oraşe foarte mari.

6. Timp liber şi valori
Datele arată că nu există diferențe mari între modul în care îşi petrec
timpul liber copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate. Copiii obişnuiesc să
îşi petreacă timpul liber împreună (se joacă împreună, ascultă aceeaşi muzică, se
îmbracă la fel) şi prin urmare nu este neobişnuit să observăm că ei au aceleaşi
ocupații sau aceleaşi modele în viață. Trebuie luat în calcul că lipsa diferențelor
între copii poate apărea şi din faptul că ei tind să dea răspunsurile „corecte”,
dezirabile.
Copiii petrec foarte mult timp în fața televizorului, lucru care le
influențează valorile, ei îşi aleg ca modele în viață cântăreți sau actori, persoane
publice şi ajung să valorizeze aspectul fizic şi felul în care se îmbracă mai mult
decât educația sau inteligența. Din răspunsurile copiilor se observă şi că ei pun
familia pe primul loc, atât ca modele în viață, cât şi ca importanță în viața lor.
Prin urmare, este de aşteptat ca în absența părinților să apară efecte negative de
ordin psihologic sau comportamental în rândul acestor copii.


7. Câteva recomandări
Analiza preliminară a datelor permite în primul rând o evaluare a situației
existente. Cercetarea calitativă şi analiza comparativă vor conduce la principalele
recomandări de politici publice în domeniu. Totuşi, se impun încă de pe acum
câteva recomandări privind acțiuni relativ urgente ale autorităților competente în
domeniu:

În general, dar şi cu aplicare pentru a limita efectele negative ale migrației,
este necesară elaborarea şi implementarea unor politici publice coerente
prin care să fie identificați şi monitorizați copiii aflați în situație de risc,
concomitent cu mărirea capacității rețelei de asistenți sociali la nivel local.
Copii ai căror părinți sunt plecați în străinătate trebuie considerați în
situație de risc.

Un element important al noilor politici ar trebui să fie întărirea legăturii
între şcoală şi sistemul de asistență socială prin definirea unor proceduri
eficiente de transfer a informațiilor de la învățători, diriginți şi psihologi
şcolari către asistenți sociali şi în sens invers. Este important să fie găsite
soluții pentru rezolvarea crizei de psihologi şcolari din şcolile româneşti,
mai ales din cele din mediul rural.

Plecând de la relațiile comunitare deja constituite în jurul şcolii şi de la
practica curentă, nu trebuire neglijată construirea unui set de servicii
sociale – plecând de la rolul şcolii în comunitate – ce pot fi oferite copiilor
ai căror părinți sunt plecați temporar în străinătate. Acestea ar trebui să
includă consiliere specială, ajutor în procesul de învățare, condiții de
petrecere a timpului liber în activități organizate în comun cu alți copii,
vizite la domiciliu. Toate activitățile suplimentare în care sunt implicați
profesorii trebuie plătite suplimentar.



Câți copii au părinți migranți?
Georgiana şi Alexandru Toth

Unul din obiectivele principale ale acestui studiu a fost acela de a estima
numărul de elevi din ciclul gimnazial rămaşi în țară care au cel puțin un părinte
plecat la muncă în străinătate. Sursele oficiale de statistici despre migrație sunt
relativ puține şi în cele mai multe cazuri subestimează amploarea fenomenului
migrației internaționale pentru muncă şi, în consecință, şi numărul de copii
afectați de acest fenomen. Spre exemplu, Autoritatea Națională pentru Protecția
Drepturilor Copilului, care este instituția responsabilă prin lege de monitorizarea
cazurilor de copii ”singuri acasă”, a dat publicității o situație statistică conform
căreia, la 30 iunie 2007, numărul total de copii ai căror părinți sunt plecați în
străinătate este de 82.464 de copii (0‐18 ani), provenind din 56.202 de familii.
Estimările pe datele din acest sondaj Gallup relevă o cifră dublă față de statistica
oficială doar la nivelul populației şcolare din clasele V‐VIII. Astfel, la sfârşitul
anului şcolar 2006‐2007, atât estimările pe baza declarațiilor copiilor, cât şi cele pe
baza celor făcute de directorii celor 200 de şcoli din eşantion arată că 16‐18%
dintre elevii de gimnaziu aveau cel puțin un părinte plecat la muncă în
străinătate, ceea ce în cifre absolute reprezintă circa 170.000 de elevi din cei
aproape 1 milion înscrişi în clasele V‐VIII. Dintre aceştia, aproximativ 35.000 au
ambii părinți plecați, 55.000 au doar mama plecată, iar 80.000 au doar tatăl plecat
în străinătate.
Referindu‐ne doar la populația de elevi cu părinți plecați, cei mai mulți,
aproape jumătate, au doar tatăl plecat, iar aproape o treime au doar mama
plecată. Restul, circa 22%, au rămas în țară fără nici unul dintre părinți. Pe lângă
cei 18% elevi care aveau la momentul sondajului părinți plecați la muncă în
străinătate, alți 16% au avut în trecut părinți plecați, dar care acum sunt prezenți
în țară. Dacă luăm în considerare faptul că 70‐75% dintre elevii de gimnaziu cu
părinți plecați au cel puțin un frate/o soră (numărul mediu de frați/surori este de
1,2), numărul copiilor rămaşi ”singuri acasă” practic se dublează.
O estimare bazată pe datele obținute de la directorii şcolilor din eşantionul
acestei cercetări indică cel puțin 20.000 de copii care au plecat în ultimii doi ani
să‐şi continue studiile în țara în care lucrează părinții lor.
În mod evident, copiii cu părinți migranți sunt în prezent o categorie
foarte numeroasă. Sunt aceştia însă distribuiți uniform pe întreg teritoriul țării,
indiferent de regiune sau mediu rezidențial? Datele de sondaj relevă faptul că
ponderea copiilor cu părinți migranți este mai mare în zona de vest a țării (Banat
şi Crişana, Maramureş) şi în Moldova. 27%, respectiv 25% din elevii de gimnaziu

din aceste două regiuni au părinți plecați în străinătate. În zona de vest, cei mai
mulți dintre copiii rămaşi acasă au doar tatăl plecat, în timp ce în Moldova
ponderea copiilor cu tatăl plecat este relativ egală cu cea a celor cu mama plecată.
Pe medii rezidențiale la nivel național nu sunt diferențe semnificative în ceea ce
priveşte ponderea copiilor cu părinți migranți, însă există astfel de diferențe în
interiorul regiunilor. Astfel, în Banat‐Crişana‐Maramureş şi în Oltenia, ponderea
copiilor rămaşi acasă care au părinți migranți este mai mare în mediul urban
decât în rural.

De cât timp şi unde sunt plecați părinții?
Situațiile individuale ale copiilor cu părinți migranți sunt extrem de
diverse şi cu greu pot fi categorizate. Cu siguranță un factor important pentru
efectele migrației părinților asupra copiilor rămaşi acasă este reprezentat de
durata de când copiii au rămas acasă fără unul sau ambii părinți. Analiza acestor
durate relevă un pattern specific migrației pentru muncă din România: în cele
mai multe cazuri, bărbații/tații au plecat primii, iar ulterior au plecat şi
femeile/mamele.
Tații, categoria cea mai numeroasă de părinți migranți lipsesc de lângă
copiii lor, în cele mai multe din cazuri, de mai bine de doi ani: 21% dintre copiii
ai căror tați sunt plecați în străinătate trăiesc fără aceştia de o perioadă între 2 şi 4
ani, iar 28% dintre copii au tați plecați de mai bine de 4 ani din țară. În ceea ce
priveşte mamele, 15% dintre copii trăiesc în absența acestora de mai bine de 4 ani,
iar 21% de o perioadă între 2 şi 4 ani. Jumătate din mamele acestor copii lipsesc
de lângă copilul lor de cel mult un an.
Există, pe de altă parte, şi categoria copiilor cu ambii părinți plecați în
străinătate. 34% dintre aceşti copii au ambii părinți plecați de cel puțin 2 ani, în
timp ce puțin peste jumătate dintre aceştia (54%) au ambii părinți plecați de cel
mult un an.
Cei mai mulți părinți migranți sunt în Italia: 55% dintre mamele migrante
ale copiilor anchetați şi 40% dintre tați. Spania este a doua destinație a părinților
migranți, aproximativ 25% dintre copii având părinții plecați în această țară. Se
remarcă faptul că tații, într‐o proporție mai mare decât mamele, lucrează în țări
din afara principalelor destinații pentru emigranții români.
Principalele domenii în care lucrează părinții migranți sunt construcțiile în
cazul taților şi serviciile de menaj sau îngrijire de persoane în cazul mamelor. În
jur de 55% dintre părinții migranți lucrează într‐unul din aceste domenii. Circa
13‐14% dintre părinții plecați în străinătate lucrează în agricultură. Un alt
domeniu în care sunt ocupate o pondere semnificativă de mame migrante este
cel al turismului şi alimentației publice: 18% dintre mame lucrează în hoteluri
sau restaurante.


Cu cine stau copiii rămaşi în țară?
Aceeaşi clasificare a copiilor în funcție de părintele plecat în străinătate
defineşte destul de clar şi aranjamentele familiale menite să asigure continuitatea
funcționalității familiei:
1. copii doar cu tatăl plecat – marea majoritate a acestora rămân în grija mamelor
lor (94% din cazuri)
2. copii doar cu mama plecată – în 58% din cazuri aceştia locuiesc cu tatăl lor,
însă, în 45% din aceste cazuri, în gospodăria în care trăiesc aceşti copii sunt
prezente şi bunicile acestora.
3. copii cu ambii părinți plecați – aceştia sunt în 65% din cazuri în grija bunicilor,
iar în 24% din cazuri copiii locuiesc împreună cu mătuşi/unchi.
Datele, pe de o parte relevă caracterul relativ tradițional al definirii
rolurilor de gen în familie (tații sunt cei care câştigă bani/mamele au grijă de
copii), iar, pe de altă parte, relevă importanța familiei extinse în decizia de a
pleca la muncă în străinătate în condițiile existenței unor copii care rămân în țară.

Divorțul – consecință a migrației sau migrația ca soluție de supraviețuire după
divorț?
Ancheta în rândul elevilor din ciclul gimnazial indică existența unor relații
între divorț şi migrație. Putem lansa două ipoteze, care însă nu pot fi validate
prin datele de care dispunem la acest moment:
1. plecarea unuia dintre parteneri la muncă în străinătate se asociază unui risc
crescut de apariție a divorțului
2. plecarea unuia dintre părinți în străinătate este o soluție de rezolvarea a
conflictelor şi problemelor economice apărute în familie în urma unui divorț.
Ce ne arată datele? În primul rând se remarcă faptul că ponderea copiilor
cu părinți divorțați este mai mare în cazul celor care au ambii părinți plecați sau
doar mama plecată în străinătate, comparativ cu cei fără părinți migranți sau cu
părinți foşti migranți sau doar cu tatăl plecat. În 20% dintre cazurile de copii cu
ambii părinți plecați, aceştia sunt şi divorțați, iar în 37% din cazurile de copii
doar cu mamele plecate avem de‐a face cu cupluri divorțate, în timp ce, pentru
celelalte categorii de copii, rata de divorț a părinților este în jur de 10‐12%. Rata
mare a divorțurilor în rândul mamelor migrante ne conduce spre cea de‐a doua
ipoteză formulată mai sus. Este destul de probabil ca, odată ce survine divorțul
între părinți, rolul economic să cadă în primul rând pe umerii mamelor. Acestea
găsesc în plecarea la muncă în străinătate soluția optimă de a surmonta
dificultățile economice în condițiile în care se poate baza pe sprijinul familiei
extinse în creşterea copiilor. Date de natură calitativă din alte cercetări de teren
vin să susțină o asemenea ipoteză. De asemenea, răspunsurile copiilor cu mama

plecată în străinătate la întrebarea <<cât de bine se înțeleg părinții tăi?>> indică
existența într‐o pondere mai mare a unor situații conflictuale în aceste familii.

Amploarea fenomenului “Singur acasă” în rândul elevilor de gimnaziu
Copii cu părinți
foști migranți
16% Elevi din ciclu gimnazial
Estimare
Copii cu mama ”singuri acasă”
plecată în
străinătate
6% Cu ambii părinți plecați ~35.000
Doar cu tatăl plecat ~80.000

Copii cu tatăl Copii fără
plecat în părinți plecați
străinătate în străinătate Doar cu mama plecată ~55.000
8% 66%
Copii cu ambii TOTAL ~170.000
părinți plecați
în străinătate
4%

Amploarea fenomenului “Singur acasă” pe regiuni şi medii rezidenţiale
Banat-
Crișana- Muntenia-
Maramureș Oltenia Dobrogea Transilvania Moldova București Rural Urban Total
Copii cu părinți foști 1 00
migranți
90
% 80
Copii doar cu mama 70

plecată
60
50
Copii doar cu tatăl
40
plecat 16 16
30
17 16
6 24 15
20 13 10
Copii cu ambii 8 16 6 6
16 5 6
părinți plecați în 10 5 3 9 10
5 7 7 3 7 8
străinătate 5 3 3 6 3 4 4 4
0 2 2



Caracteristici familiale ale copiilor cu părinţi migranţi
% 1 00
94
97 98
Copii cu ambii 90
părinți plecați în
străinătate 80
Copii doar cu tatăl 70

plecat
60
58

plecată
37 39
40
Copii cu părinți foști 30

migranți 20 21
20
13 12 11
Copii fără părinți 10
migranți 3 3 2
0
Părinți divorța ți / separa ți Stau la bunici sau alte rude Locuiesc cu mama / tata

Distribuţia copiilor în funcţie de durata de când sunt plecaţi părinţii
% 1 00
90
Perioada de cand
este mama plecata 80
70
60
Perioada de când 50
este tatal plecat
40
28
30
24
21 21 21
19 18 19 18
Perioada de când 20
14 15 16
13 13
ambii părinți sunt 10 11 8
10 7
plecați
0
<= 3 luni 4-6 luni 7-12 luni 13-24 luni 24-48 luni >48 luni



Ţările de destinaţie ale părinţilor cu copii rămaşi în ţară
1 00
% 90
80
Mame 70
60 55 În 13% din cazuri mamele şi

50 taţii lucrează în ţări diferite,
40 însă în 8% din cazuri e
40 vorba de părinţi divorţaţi
30 25 27
20
Tați 20
10
10 5 4 4 6
Italia Spania Germania Grecia Alte țări

Domenii în care lucrează părinţii în străinătate
1 00
% 90
80
Mame 70
60 55 54
50
40
30
Tați 18
20
13 14 15
8
10 5 3 3 5
1 3
0
Agricultură Menaj, îngrijire Industrie Restaurante, Construcții Alt domeniu NS/NR

persoane hoteluri

Păstrarea legăturii dintre copii şi părinții migranți
Frecvența vizitelor părinților migranți în țară este determinată, în bună
parte, de perioada pe care aceştia o petrec în străinătate. Cu cât sunt de mai mult
timp plecați, cu atât este mai probabil ca ei să fie mai bine integrați pe piața forței

de muncă din țara de destinație şi, în consecință, îşi pot permite vizite mai
frecvente în țară. Părinții plecați de mai puțin de un an este mai probabil să nu fi
venit niciodată în vizită în țară decât cei plecați de mai mult de un an. În acelaşi
timp, datele sugerează şi faptul că mamele, din cauza situației lor de pe piața
forței de muncă din țara de destinație, sunt într‐o mai mare măsură împiedicate
să vină frecvent în țară, comparativ cu tații. 27% dintre copiii cu tați plecați de
mai bine de un an au primit cel puțin 5 vizite ale acestora, în timp ce doar 17%
dintre copiii cu mame plecate de mai mult de un s‐au bucurat de vizite la fel de
frecvente din partea acestora. În general, mamele plecate de mai mult de un an
au venit în vizită în țară de cel mult trei ori (59% din cazuri), în timp ce tații au
făcut mai multe vizite (41% au venit de cel puțin trei ori de când sunt plecați).
În lipsa unor vizite frecvente, mijloacele de comunicare sunt principala
modalitate de păstrare a legăturii dintre copiii rămaşi în țară şi părinții din
străinătate. 92% din copiii cu ambii părinți plecați, respectiv 82‐83% dintre cei cu
un singur părinte plecat, vorbesc măcar săptămânal la telefon cu aceştia.
Internetul este mult mai puțin folosit pentru comunicarea părinți‐copii: doar în
10‐15% din cazuri copii comunică prin email sau programe de tip Messenger cu
părinți lor aflați în străinătate.
Principalele subiecte de discuție dintre copii şi părinții lor migranți țin de
rezultatele şcolare, relațiile intrafamiliale şi diverse dorințe ale copiilor. Ponderile
subiectelor discutate variază semnificativ în funcție de genul părintelui plecat.
Copii discută într‐o mai mică măsură cu tații lor migranți despre modul în care
se înțeleg cu cei care au rămas să aibă grijă de ei acasă sau despre problemele cu
care se confruntă. Datele de sondaj relevă de asemenea că în multe dintre cazuri
(40‐50%) sunt evitate discuțiile despre sentimentele copiilor.

Relațiile copiilor cu membri familiei
Principala persoană din viața unui copil este în cele mai multe cazuri
mama. Peste 50% dintre copiii care au participat la sondaj au menționat mama ca
membru al familiei de care se simt cel mai apropiat. Plecarea ambilor părinți sau
a doar a mamei conduce într‐un număr relativ important de cazuri (circa 10%)
ca ataşamentul copilului să fie centrat pe bunica care rămâne să aibă grijă de el.
În majoritatea cazurilor (peste 70%), copiii descriu relația cu părinții lor ca
fiind foarte bună. Este interesant de remarcat faptul că plecarea unuia dintre
părinți determină în unele cazuri o deteriorare a relației copilului cu părintele
rămas acasă. Astfel, în cazul celor cu tatăl plecat în străinătate, ponderea copiilor
care nu au o relație foarte bună cu mama lor este mai mare, decât în celelalte
cazuri. Acelaşi lucru se poate observa şi mai pregnant în cazul relației dintre
copil şi tată în condițiile în care mama este plecată din țară.



Frecvenţa vizitelor părinţilor plecaţi la muncă în străinătate de mai mult de un an
1 00
90
80
mame plecate de
mai mult de un an
70
60
%
50
40
32
30 27 27
tați plecați de mai 22 21
mult de un an 17
20
12 13 14
10
10
Niciodată O singură dată De 2-3 ori De 3-4 ori De 5 ori sau mai
mult

Mijloace de comunicare între copii și părinţii plecaţi în străinătate
% copii care folosesc cel puţin o dată pe săptămână respectivul

mijloc pentru a comunica cu părinţii din străinătate
1 00
92
90
83 82
Telefon 80
70
60
SMS
50
40
30 25 26
E-mail
20 15 17
10 10
10 4 4 2
Messenger 0
Copii cu ambii părinți pleca ți în Copii doar cu tatăl plecat în Copii doar cu mama plecată în
străinătate străinătate străinătate



% 1 00 97
91 93
88
Copii cu ambii 90 84
79 8078 81 81
părinți plecați în 80 76
străinătate 67
70 6871
70 64 61
61
60 56 56
plecat în străinătate 50
40
30
Copii doar cu mama
plecată în 20
străinătate 10
Rezultatele Felul în care Lucrurile pe Problemele pe Felul în care Greută țile cu Sentimentele
tale de la te înțelegi cu care îți dorești care le ai îți petreci care se tale
școală cei în grija să le ai timpul confruntă ei
cărora ai acolo
rămas acasă

1 00
89
90
Copii cu ambii 81
părinți plecați în 79
80
străinătate 74
70 70 69
67
% 70
63
60

50
plecat în străinătate
40
30
20
Copii doar cu mama
plecată în 10
străinătate
0
... îi iubești ... ți-e dor de ei … vrei să vină acasă cât mai
repede


Cât de bine se înţeleg părinţii tăi? Cât de bine te înţelegi tu cu mama ta?
5 10 6 6 11 1
22 31 2
13 8
21 17
23 19
19
28 26 25
21
73 86 89
70 70 64 80
54 71 73
Copii fără Copii cu Copii doar Copii doar Copii cu

parin ți am bii cu tatăl cu m am a părin ți foști Copii fără Copii cu Copii doar Copii doar Copii cu
pleca ți în părin ți plecat plecată m igran ți parin ți am bii cu tatăl cu m am a părin ți foști
străinătate pleca ți în pleca ț i în părin ți plecat plecată m igran ți
străinătate străinătate pleca ți în
străinătate
3 2
3 13 2
4 10 4
Cât de bine te înţelegi tu cu 20

15 17
15 25
NR
tatăl tău? 23
Nu prea bine
73 80 79
69
Uneori bine, alteori mai puțin bine 52
Foarte bine

1 00
Mama ta 90
80
De toți, în egală măsură
70
63
Tatăl tău 59
60 54 53
50
Soră 50
40
Bunică
30
23
Frate 17
20 16 16 1412
11
Altă rudă
9 9 10 10 8 7
10 6 5
222123 3 3 323122
1 1 1 2 222 1 03
0
Alt răspuns
Copii fără parinți Copii cu ambii Copii doar cu tatăl Copii doar cu Copii cu părinți
NR plecați în părinți plecați în plecat mama plecată foști migranți
străinătate străinătate

Bunăstarea copiilor
În cele mai multe dintre cazuri migrația părinților determină o creştere a
nivelului de trai al copilului rămas acasă. Aşa cum au arătat şi alte studii,
veniturile din străinătate sunt folosite în mare parte la îmbunătățirea condițiilor
de locuire şi la înzestrarea cu bunuri de folosință îndelungată. Cu toate acestea,

datele de sondaj nu relevă discrepanțe foarte mari în ceea ce priveşte bunăstarea
economică între copiii din familii de migranți şi cei de non‐migranți. Se remarcă,
de exemplu, faptul că, în cazul copiilor cu părinți plecați în prezent, procentul
celor care au telefon mobil este mai mare decât în cazul copiilor fără părinți
plecați (telefonul mobil pare să se fi transformat într‐un bun de strictă necesitate
pentru copii – la nivel național 75% dintre elevii de gimnaziu au propriul lor
telefon mobil). Computerele şi consolele de jocuri video sunt mai frecvente în
gospodăriile de migranți decât în celelalte. De asemenea, şi alte bunuri personale
pe care le‐am putea considera specifice vârstei (bicicletă, mp3 player sau Ipod,
role) sunt deținute într‐o pondere mai mare de copiii de migranți, în comparației
cu ceilalți.
Ceea ce mai trebuie remarcat în legătură cu bunăstarea materială a
copiilor de migranți este legată de situația copiilor care au doar mama plecată în
străinătate. În aceste cazuri, nivelul bunăstării tinde să fie mai redus comparativ
cu cazurile în care doar tații sau ambii părinți sunt plecați.
Dincolo de bunăstarea materială, copiii de migranți, în special cei cu ambii
părinți plecați, tind într‐o pondere mai mare să aibă experiența unor călătorii în
străinătate, comparativ cu ceilalți copii. 34% dintre copiii cu ambii părinți
migranți au călătorit în străinătate, spre deosebire de doar 14% dintre copiii de
non‐migranți. Cei mai mulți, cum era şi de aşteptat, au fost în vizită la părinții lor
în străinătate. 20% dintre copiii cu ambii părinți plecați şi‐au petrecut vacanța de
vară din 2006 în străinătate la părinții lor.
Am fost, de asemenea, interesați să măsurăm ceea ce s‐ar putea chema
bunăstarea subiectivă a copiilor, gradul lor de fericire. În sondaj, copiii au fost
puşi să‐şi autoevalueze, pe o scală de la 1 la 7, sănătatea, felul în care arată,
familia şi viața lor pe ansamblu. În baza acestei autoevaluări am construit un
indice sintetic al bunăstării subiective. Comparând cele cinci categorii de copii a
reieşit faptul că în cazul copiilor care aveau la momentul sondajului ambii părinți
în țară nivelul bunăstării subiective era mai ridicat decât în cazul celor care aveau
ambii părinți plecați.

Efectele asupra stării de sănătate a copiilor
Unul din efectele absenței părinților migranți pe care l‐am testat prin
această cercetare este cel asupra sănătății copiilor rămaşi acasă. Am încercat să
aflăm în ce măsură sănătatea fizică, dar şi psihică, a copiilor este afectată de
plecare părinților la muncă în străinătate.
În ce priveşte sănătatea fizică, copiii au fost întrebați în legătură cu
frecvența îmbolnăvirilor şi a câtorva simptome de îmbolnăvire. Astfel, pe
ansamblul eşantionului, cele mai frecvente simptome sunt durerile de cap şi
oboseala, lipsa apetitului. Comparând copiii de migranți cu ceilalți copii, nu au

fost identificate diferențe semnificative care să confirme efectele ipotetice ale
absenței părinților asupra sănătății fizice a copiilor. Chiar dacă unele simptome
sau îmbolnăviri au fost raportate cu frecvențe relativ mai mari de către copiii cu
ambii părinți plecați, comparativ cu ceilalți copiii, nu există un pattern consistent
al acestor raportări care să confirme o relație între absența părinților şi sănătatea
fizică a copiilor. Inclusiv analiza pe baza unui indicator sintetic referitor la starea
de sănătate a copilului nu a relevat diferențe semnificative între diferitele
categorii de copii.
De asemenea, am încercat să măsurăm efectele asupra stării de sănătate şi
printr‐o întrebare referitoare la frecvența absentării de la şcoală din motive de
îmbolnăvire. Procentele variază între 21 şi 24% pentru fiecare categorie de copii,
însă aceştia nu au lipsit deloc din motive de sănătate. Raportările cu privire la
frecvența absentării de la şcoală din motive de îmbolnăvire nu indică vreo relație
de asociere între acestea şi faptul că au sau nu au părinți migranți.
Pe ansamblul eşantionului, datele anchetei relevă o sensibilitate mai
ridicată a fetelor în ce priveşte starea de sănătate, comparativ cu băieții. Analizele
comparative între copii de acelaşi gen, dar care au sau nu părinți migranți, nu au
relevat diferențe semnificative.
Dacă în ce priveşte sănătatea fizică cercetarea nu a relevat vreun efect al
migrației părinților asupra copiilor rămaşi acasă, lucrurile stau altfel în ceea ce
priveşte sănătatea psihică. În mod consistent, copiii cu ambii părinți plecați sau
doar cu mama plecată au raportat în mai mare măsură prezența frecventă a unor
sentimente de deprimare. Astfel, 35% dintre copiii cu ambii părinți migranți sau
doar cu mamă migrantă au afirmat că în ultima perioadă s‐au simțit frecvent
singuri, în timp ce doar 20% dintre copiii fără părinți migranți au menționat acest
lucru. De asemenea, procente semnificativ mai mari de copii de migranți au
menționat faptul că s‐au simțit frecvent neglijați, nefericiți sau au simțit că
nimeni nu‐i iubeşte. 37% dintre copiii cu ambii părinți plecați au recunoscut că
au plâns frecvent, comparativ cu 28% dintre copiii cu părinți non‐migranți, iar
40% dintre copiii cu ambii părinți migranți au fost în mod frecvent îngrijorați,
comparativ cu doar 30% dintre cei cu părinții în țară.
Concluzionând, datele de anchetă nu confirmă existența unui efect al
lipsei părinților din gospodărie asupra stării de sănătate a copiilor rămaşi acasă,
însă confirmă existența unei asocieri semnificative între absența ambilor
părinți/doar a mamei şi frecvența simptomelor de deprimare la copii.


Dotarea gospodăriilor în funcţie de experienţa migraţiei
1 00
90
% copii din
gospodării cu 80
dotare materială
peste medie 70
60 5.40 5.54 5.42

4.97 5.13
50
40
33 32
Nr. mediu bunuri 28 30
30 27
de folosință
îndelungată 20
10
Copii fără parinți Copii cu ambii Copii doar cu tatăl Copii doar cu mama Copii cu părinți foști
pleca ți în străinătate părinți pleca ți în plecat plecată migranți
străinătate

Dotarea gospodăriilor în funcţie de experienţa migraţiei
% copii care au acasă

1 00
computer 90
80
67 68
70 65
60 55 56 56
consolă de jocuri 49 51
50 44
video
38
40
32
30 27
21
20 14 16
dvd player
10
Copii fără parinți Copii cu ambii Copii doar cu tatăl Copii doar cu mama Copii cu părinți foști
pleca ți în străinătate părinți plecați în plecat plecată migranți
străinătate



Dotarea copiilor cu bunuri personale specifice vârstei
%
1 00
90
Copii fără parinți 90 87
plecați în străinătate 82
79
80
72 73
Copii cu ambii părinți 70 68 67
plecați în străinătate 63
60
60
50 45
plecat
40 37 38 37
32
28 29
Copii doar cu mama
30 25 27
plecată 18
20
10
Copii cu părinți foști
migranți 0
Telefon mobil MP3 player, IPod Bicicletă Role sau skateboard

Experienţa copiilor cu călătoriile în străinătate
[Ai călătorit vreodată în străinătate?]
1 00
90 % Da
80
70
60
50
40
34
30
22
20 16 17
14
10
Copii fără parinți plecați Copii cu ambii părinți Copii doar cu tatăl plecat Copii doar cu mama Copii cu părinți foști
în străinătate plecați în străinătate plecată migranți



Experienţa copiilor cu călătoriile în străinătate
[Cu ce ocazie ai fost într-o altă țară?]
1 00
ca turist în vacanță /excursie în vizită la părinții mei care lucrau sau lucrează acolo
90
în vizită la alte rude din străinătate la o competiție sportivă
80 altă ocazie
70
68 67
63
60 55
50
44
40 39
40
30 27
24 24
21
18 18
20
8 10
10 6 7 5
2 4 3 4
0
Copii fără parinți pleca ți Copii cu ambii părinți Copii doar cu tatăl plecat Copii doar cu mama Copii cu părinți foști
în străinătate pleca ți în străinătate plecată migranți

De la începutul anului 2007, ai lipsit vreo zi de la şcoală din
cauză că ai fost bolnav sau nu te-ai simţit bine?
Copii cu ambii
Copii fără parinți părinți pleca ți în Copii doar cu tatăl Copii doar cu mama Copii cu părinți foști
pleca ți în străinătate străinătate plecat plecată migranți
1 00
Nu am lipsit
90 21 23
24 23 24
% 80
70 11 13 13
Da, am lipsit mai 12 15
mult de o 60
săptămână
50 31
36 34 37
Da, am lipsit câteva 40 35
zile, dar mai puțin
30
de o săptămână
20
30 34
Da, am lipsit o zi 27 24 26
10



Intervalul orar când merg la culcare
%
Copii cu ambii Copii doar cu mama
Copii fara parinti părinți plecați în Copii doar cu tatăl plecată în Copii cu fosti parinti
plecati in strainatate străinătate plecat în străinătate străinătate migranti
1 00
12 13 11 15
90
16
23:30+
80
29 29 31 25
70 28
22:30 - 23:30 60
50
40
21:30 - 22:30 50 49 48 51 47
30
20
10
<= 21:30 10 10 10 8 9
0

Ce simţi despre următoarele lucruri?
[Valori medii, 1 negativ – 7 maxim pozitiv]
Copii fără 6.1 6.1

6.1 5.9 5.9
părinți plecați 5.9 5.7 5.9 5.8 5.9 5.8 5.7 5.9 5.8 5.9 5.9
în străinătate
6 5.7 5.7
5.5 5.6
Copii cu ambii
părinți plecați 5
în străinătate
Copii doar cu
4
tatăl plecat în
străinătate
Copii doar cu 3
mama plecată
în străinătate
Copii cu părinți 2
foști migranți
Sănătatea ta Felul în care ară ți Familia ta Via ța ta pe ansamblu



Indicele bunăstării subiective
[Valori medii, indicele ia valori între -100 și 100]
50
40
Copii fără
părinți plecați
30
în străinătate
Copii cu ambii 20
părinți plecați 11.1
în străinătate 10 6.9
2.6
Copii doar cu
0
tatăl plecat în
străinătate
-1 0
-9.3
Copii doar cu
mama plecată -2 0
în străinătate
-3 0 -25.0
Copii cu părinți
foști migranți
-4 0
-5 0

Experiența copiilor cu diverse forme de abuzuri
Este absența părinților un factor în măsură să sporească riscul copiilor de
a fi supuşi unor abuzuri? Aceasta este o altă întrebare la care ne‐am propus să
răspundem prin această cercetare. Analizele efectuate pe baza declarațiilor
copiilor nu susțin însă o asemenea ipoteză. Copiii trăiesc experiențe şi diverse
forme de abuzuri indiferent dacă au sau nu părinți plecați în străinătate.
Diferențele dintre cei cu părinți plecați şi cei cu părinți non‐migranți nu sunt
semnificative în ceea ce priveşte abuzurile verbale, umilințele, amenințările,
agresiunile fizice sau neglijența. Indiferent dacă au părinți migranți sau non‐
migranți:
• aproape jumătate dintre copiii intervievați au fost supuşi în mod frecvent
la abuzuri verbale (înjurături)
• circa 35% dintre copii au fost supuşi frecvent unor situații în care s‐au
simțit umiliți
• în jur de 20% dintre copii au fost frecvent amenințați
• 10‐15% dintre copii au fost frecvent agresați fizic

Lipsa controlului parental şi comportamente deviante
În ce măsură absența temporară a unuia sau ambilor părinți determină o
diminuare a controlului asupra copiilor şi favorizează apariția unor
comportamente deviante la copii? O iau copiii pe căi greşite în timpul în care

părinții lucrează în străinătate? Iată alte întrebări la care am dorit să răspundem
prin această cercetare.
Absența părinților nu înseamnă neapărat absența controlului asupra
copiilor. Ceilalți membrii adulți ai familiei sau chiar şi frații mai mari pot
controla ceea ce face copilul ai cărui părinți sunt plecați în străinătate la muncă.
Datele anchetei arată că, indiferent dacă au părinți migranți sau nu, există în
majoritate cazurilor un adult care ştie ce se întâmplă cu copiii rămaşi acasă. În jur
de 70% dintre copiii intervievați au afirmat că întotdeauna spun unui adult unde
merg atunci când ies afară, neexistând diferențe semnificative în funcție de
prezența/absența părinților din gospodărie. De asemenea, ponderile copiilor care
au recunoscut că au stat cel puțin o dată afară după ora 9 seara fără ca un adult
din familie să ştie de ei sunt relativ egale în toate cele 5 categorii de copii folosite
în analiză. Pe de altă parte, consumul de substanțe interzise minorilor (tutun,
alcool) pare să aibă o incidență puțin mai mare în rândul elevilor de gimnaziu
care au ambii părinți plecați sau doar mama plecată la muncă în străinătate. Mai
mult, ponderea copiilor care au avut cel puțin o dată probleme cu poliția este
uşor mai mare în rândul celor care au părinți migranți față de ceilalți (15‐16% față
de 10%). De asemenea, comportamentul de la şcoală al copiilor ai căror părinți
sunt plecați i‐au determinat pe profesori să atragă atenția familiei mai frecvent
decât în cazul copiilor cu părinții în țară.
Chiar dacă diferențele între copiii de migranți şi cei de non‐migranți sunt
relativ mici în ce priveşte comportamentele deviante, putem afirma că plecarea
părinților reprezintă totuşi un factor de risc. Controlul insuficient asupra copiilor
din partea celorlalți adulți din familie, alături de problemele de natură
emoțională produse de lipsa afectivității parentale şi, în plus, creşterea accesului
la diverse oportunități pe măsură ce veniturile din străinătate determină o
creştere a bunăstării materiale, sunt în măsură să dezvolte la copii şi adolescenți
anumite tendințe deviante.

Probleme şi rețele de sprijin în cazul copiilor de migranți
Percepția copiilor asupra problemelor cu care se confruntă a reprezentat
un alt aspect de interes pentru studiul nostru. Notele de la şcoală reprezintă
principala preocupare atât a copiilor ce provin din familii de migranți, cât şi a
celor din familii cu părinți non‐migranți. Deşi directorii şcolilor cuprinse în
studiu susțin că nu s‐a remarcat o scădere a performanțelor şcolare în cazul
copiilor cu părinți plecați, notele obținute la şcoală sunt considerate o problemă
într‐o mai mare măsură de copiii care au ambii părinți plecați. Absența părinților
este un aspect problematic în special pentru cei care au ambii părinți plecați. În
cazul celor care au un singur părinte plecat, lipsa mamei este mai puternic
resimțită decât cea a tatălui. Lipsa timpului liber, împreună cu volumul mare de

teme, sunt alte două probleme frecvent menționate de copii în general, dar într‐o
măsură mai mică de copii cu ambii părinți plecați. De asemenea, copiii cu ambii
părinți plecați par să aibă într‐o mai mică măsură probleme de relaționare cu
colegii, prietenii sau rudele, decât cei care nu au părinți migranți.
Familia reprezintă principala sursă de sprijin pentru copii atunci când se
confruntă cu o problemă, în special dacă respectiva problemă este legată de
şcoală. În cazul copiilor cu părinți migranți, ponderea celor care afirmă că nu
apelează la nimeni pentru a‐i ajuta în probleme legate de şcoală este semnificativ
mai mare decât în cazul copiilor fără părinți migranți. La prieteni copiii apelează
în special atunci când au o problemă cu alți prieteni/colegi de şcoală sau cu
părinții. Aproape 80% dintre copii afirmă că au un prieten foarte bun cu care pot
discuta despre orice, neexistând diferențe în funcție de prezența/absența
părinților.

Ţi s-au întâmplat vreodată de la începutul anului următoarele lucruri...?
% ”uneori” + ”destul de des”
1 00
plecați în 80
străinătate
70
Copii cu ambii
60
străinătate 48
50 44 47 45 45
39
Copii doar cu tatăl 40 34
36 34
33
30
18 20 19
16 17
Copii doar cu mama 20 14 13 15 15 13 14 14
12 11 10 8
plecată în 10 5 5 6 6
străinătate
0
Copii cu părinți foști cineva să te cineva să râdă cineva să te cineva să te fii neglijat de să fii pedepsit,
migranți înjure de tine amenințe, să te lovească, să te părinții tăi sau interzicându-ți-
sperie bată de cei în grija se să faci
cărora ești anumite lucruri



Cât de des ţi s-au întâmplat în ultima perioadă următoarele...?
1 00
89
Copii fără părinți 90 87 87 86
84 83 83 84
82 82
plecați în 80 78
80
străinătate 74 74
67
Copii cu ambii 70
60
străinătate
50
30
Copii doar cu mama
plecată în 20
străinătate
10
migranți 0
să te distrezi foarte bine cu să te distrezi foarte bine cu familia să râzi cu poftă

prietenii tăi ta

Cât de des ţi s-au întâmplat în ultima perioadă următoarele...?
1 00
plecați în 80
străinătate
70
Copii cu ambii
60
străinătate 50
Copii doar cu tatăl 40 36 35

30 24 24 26 24 24
23 22 19 21 22 24 22
20 21 20
16 17 16 16 18 16 16
Copii doar cu mama 20 14 15 15
11 10 11
plecată în 10
străinătate
0
Copii cu părinți foști să te sim ți singur să sim ți că să te sim ți să sim ți ca nu să te sim ți diferit să te sim ți
migranți nimeni nu te neglijat de cei știi ce se vrea de față de alți copii nefericit
iubește dragi la tine sau ce ar
trebui să faci


Cât de des ți s-au întâmplat în ultima perioadă următoarele...?

1 00

plecați în
străinătate 80
Copii cu ambii 70
străinătate 60

50
44 43
plecat în
39 40 40
37
străinătate 40 35 36
30 32 32 30
30
28
plecată în 20
străinătate 20 18 18 18 16

10
migranți
0
să fii furios să fii speriat să fii îngrijorat să plângi

Când ieşi afară, spui vreunui adult din familia ta unde mergi?
% Copii cu ambii Copii doar cu mama

Copii fără părinți părinți plecați în Copii doar cu tatăl plecată în Copii cu părinți foști
pleca ți în străinătate străinătate plecat în străinătate străinătate migranți
1 00
4 3 3 1 4
90
Niciodată 23 25 27
80 28 32
70
60
50
Doar uneori
40
73 72 72
68 64
30
20
Da, întotdeauna 10


În ultimele săptămâni, ai stat afară dupa ora 9 seara fără ca

părinţii tăi sau cei care au grijă de tine să ştie unde eşti?

pleca ți în străinătate străinătate plecat în străinătate străinătate migranți
1 00
Da, de mai multe

90
24 20 22 20 23
ori 80
70
16 19 16 21
19
60
Da, o dată 50
40
30
20
Niciodată
10

Care dintre următoarele afirmaţii ţi se potriveşte cel mai bine?

plecați în străinătate străinătate plecat în străinătate străinătate migranți
50
Fumez în mod
regulat 45
40
35
Uneori fumez, dar
nu în fiecare zi 30
25
Am fumat, dar nu 20
1 0
mai fumez 3 3 11
15
11 5 0 6
10 2 8
3 2
Am fumat doar o 5
7 10 8 8
dată sau de două 6
ori 0


Care dintre următoarele afirmaţii ţi se potriveşte cel mai bine?

plecați în străinătate străinătate plecat în străinătate străinătate migranți
50
Consum alcool în 45
mod regulat
40 1
1 1
35
1
1 9
9
30 12
10 13
Uneori beau alcool,
25
dar nu în fiecare zi
20
15
28 30
24 24 23
10
Am băut alcool
doar o dată sau de 5
două ori
0

Ai un foarte bun prieten cu care poţi discuta despre orice,
inclusiv despre probleme personale?
%
Copii fără părinți pleca ți Copii cu ambii părinți Copii doar cu tatăl plecat Copii doar cu mama Copii cu părinți foști
în străinătate plecați în străinătate în străinătate plecată în străinătate migranți
1 00
90 % Da
80
70
60
50
40 78 77 79 76 77
30
20
10


S-a întâmplat vreodată...?
% ”o dată” + ”de mai multe ori”
1 00
plecați în 80
străinătate
70
Copii cu ambii
60 54
48 48 49
străinătate 50
42
Copii doar cu tatăl 40 34 32
plecat în străinătate 28 27
30 26
22 23 22 24
20 16 15 17
13
9
plecată în 10
străinătate
0
Copii cu părinți foști să ai probleme cu poliția familia ta să intre în să te ba ți cu alți copii profesorii să le atragă
migranți conflict cu vecini sau alte atenția părinților tăi
persoane din cauza ta despre comportamentul
tău la școală

Dintre următoarele, care sunt principalele probleme pe care le ai în prezent?
%
1 00
plecați în 80
străinătate
70 64
părinți plecați în 60 55
străinătate 50 43 42 43
Copii doar cu tatăl 3839 38 36 40
40
plecat în străinătate 30 30 28 28
30 24
23 22
19 17 21 17 20
20 15 15
Copii doar cu mama 13 11 12 13 12
9
plecată în 10
străinătate 1 1
0
Copii cu părinți foști Notele mele la Părinții mei Am prea puțin Prea multe Petrec prea Probleme Unii colegi
migranți
școală sunt pleca ți în timp liber teme puțin timp cu sentimentale, râd de mine
străinătate părinții mei îmi place de
un băiat/fată,



Dintre următoarele, care sunt principalele probleme pe care le ai în prezent?
[continuare]
%
30

plecați în
străinătate 20
17
15
părinți plecați în 12 12 11
străinătate 1110 11
10
9 98
7 8
Copii doar cu tatăl 6 6 6 6 5
5 5
4 4
plecat în străinătate 5 4 34 3 3 3 34 3 3 4
2 22 1 12 1 1 1 1 1 2 2 2
0
0
Copii doar cu mama
plecată în Felul în Probleme Nu mă Nu mă Nu mă Părinții Prietenii Nu am Sunt Altceva
străinătate care arăt cu alți înțeleg cu înțeleg cu înțeleg cu mei se mă prieteni sărac
copii colegii fra ții / părinții ceartă tot presează
Copii cu părinți foști agresivi / mei de surorile mei timpul să fac
migranți violenți clasă mele lucruri pe
care nu
vreau

De obicei la cine apelezi pentru ajutor sau cu cine
stai de vorbă când ai probleme cu şcoala, teme?
% 1 00

plecați în
80
străinătate
Copii cu ambii 70
60
străinătate 52
Copii doar cu tatăl 50 45
39
Copii doar cu mama 30 242323 25

18 19 20
plecată în 20 16 15 17 15 13
străinătate 12
9 8
10 56 55 4 5
3 43 3
5 4
Copii cu părinți foști 1 3 2 2 2 3 2 1 2 3
migranți 0
Nu apelez la Mama ta Bunicul / Ambii Frate / Soră Prieteni Tatăl tău Profesor
nimeni Bunica părinți



stai de vorbă când ai probleme cu colegii de şcoală?
%
1 00

plecați în
80
străinătate
Copii cu ambii 70
60
străinătate
plecat în 40
străinătate 30 32
28 30
Copii doar cu mama 30 2527
plecată în 19 18
20 15 16
9 1010 9 99 9 11
8 8 86 7 55 6 8 6
10 5
Copii cu părinți foști 1 1 2 3 23
migranți 0
Nu apelez la Bunicul / Profesor Prieteni Mama ta Ambii Frate / Soră Tatăl tău
nimeni Bunica părinți

stai de vorbă când ai probleme cu părinţii tăi?
%
1 00

plecați în
80
străinătate
Copii cu ambii 70
60
străinătate
49
50 4544
plecat în străinătate 40 38
30
plecată în 20 14
8 9 8 6 7 7
10 6 6 5 5 5 4 6 5 5
Copii cu părinți foști 2 4 2 2 4 5 3 4
2
migranți 0
Nu apelez la Bunicul / Mama ta Frate / Soră Tatăl tău Ambii părinți Prieteni
nimeni Bunica



stai de vorbă când ai probleme cu prietenii tăi?
%
1 00

plecați în
80
străinătate
Copii cu ambii 70
60
străinătate
50
40
30
plecată în 20 15 14 14
străinătate 10 10 11
9 8 8
10 5 7 5 5 6 6 5 5 5 5 6 5 5
Copii cu părinți foști 1 0 1 2 1 4 3
migranți 0
Nu apelez la Bunicul / Mama ta Ambii părinți Prieteni Frate / Soră Tatăl tău
nimeni Bunica


Efecte ale migrației în educație
Ovidiu Voicu

În afară de rolul său tradițional, şcoala este un element important în
oferirea de servicii sociale elevilor, chiar dacă de multe ori acest lucru se
întâmplă mai mult tacit decât explicit. Rolul şcolii este cu atât mai relevant în
cazul celor ai căror părinți (unul sau amândoi) sunt plecați în străinătate. De
aceea este important să analizăm cum relaționează cu şcoala copiii rămaşi acasă
şi obiectivul analizei cuprinsă în această secțiune este să identificăm potențialele
probleme în domeniul educației ce apar ca urmare a plecării părinților în
străinătate. Pentru a atinge acest obiectiv, voi compara răspunsurile primite de la
copii care au cel puțin un părinte plecat temporar în străinătate cu cele ale
elevilor care nu se află în această situație. Înainte de acest lucru, voi explica de ce
şcoala este un punct de pornire important. Concluziile analizei sunt însoțite de
câteva recomandări ce pot fi folosite ca punct de plecare în procesul de elaborare
a politicilor publice în domeniu.

Despre importanța şcolii în furnizarea de servicii sociale
Legătura cu şcoala este – sau ar trebui să fie – un punct de referință în
abordarea potențialelor probleme ce apar în cazul copiilor ca urmare a plecării
părinților la muncă în străinătate. Evaluările disponibile ne arată că în acest
moment rețeaua serviciilor de asistență socială nu reuşeşte să răspundă prompt
necesităților practice apărute în acest domeniu. În primul rând lipseşte sau este
insuficient folosit un sistem de identificare şi monitorizare a copiilor aflați în
situație de risc; acest lucru este resimțit mai ales în zonele rurale şi cele mai puțin
dezvoltate economic, adică exact principalele surse ale migrației temporare a
forței de muncă. Problemele sunt legate atât de cadrul legislativ (definirea
indicatorilor şi procedurilor de urmat în cazul copiilor aflați în situație de risc),
cât şi de resursele umane. Absența unor politici coerente de atragere în sistem şi
formare a specialiştilor şi salariile scăzute din domeniu sunt însoțite de absența
unui culturi a asistenței sociale în cele mai multe dintre comunitățile româneşti.
Migrația temporară este un fenomen cu o dinamică ridicată care, cel puțin până
acum, depăşeşte capacitatea de reacție a sistemului de asistență socială. În mare
măsură, evidența copiilor rămaşi acasă este făcută pe baza declarațiilor părinților,
or, în condițiile în care două treimi dintre cei plecați o fac pe căi informale,
aşteptarea ca ei să îşi declare plecarea nu este realistă. Monitorizarea prin vizite

regulate ale asistenților sociali, chiar şi în cazurile identificate, nu este o practică
curentă, cel mai adesea din lipsa resurselor umane şi financiare necesare.

În aceste condiții, o bună parte din sarcinile specifice muncii de asistent
social sunt transferate formal sau informal către şcoală. Un exemplu foarte bun
este cel al dosarelor privind alocația pentru copii în realizarea cărora implicarea
învățătorilor sau a profesorilor diriginți este esențială. În urma unei cercetări
calitative 1 realizate în cursul anului precedent în cadrul unui proiect
implementat de Centrul Educația 2000+, am consemnat nemulțumirea unanimă a
profesorilor legată de transferarea către ei a unor sarcini administrative din
domeniul serviciilor sociale. În toate regiunile vizitate în cadrul cercetării,
profesorii intervievați au acuzat timpul pierdut cu formalități administrative (în
special dosarele de alocații, dar şi alte ajutoare). De asemenea, profesorii atrag
atenția că în multe cazuri ei sunt singurii care încearcă un dialog cu părinții sau
persoanele care au grijă de copii, fac vizite la domiciliu sau încearcă să discute cu
elevii pentru a afla ce probleme au dincolo de procesul de educație. Mai mult, ei
au menționat explicit situația copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în
străinătate ca fiind una problematică din punct de vedere al dezvoltării lor.
Prin urmare, se transferă către şcoală, mai degrabă tacit decât explicit, o
serie de atribuții ale sistemului de asistență socială. Cu toate acestea, în multe
şcoli lipsesc două instrumente esențiale: colaborarea cu sistemul de asistență
socială şi psihologul şcolar. Astfel, în doar 38% din şcolile generale din România
există un psiholog care să ofere consiliere elevilor. Mai mult, psihologii sunt
prezenți mai ales în oraşele mari, pentru că în 86% dintre şcolile din mediul rural
şi în jumătate dintre cele din oraşe medii şi mici această poziție nu este ocupată.
Un aspect pozitiv este că, acolo unde această colaborare există, directorii şcolilor
spun că au o colaborare „mai degrabă bună” (40% din cazuri) şi foarte bună (31%)
cu serviciul de asistență socială din primărie. Doar 7% spun că este „mai degrabă
proastă” şi 1% „foarte proastă”, dar lucrul îngrijorător este că în 21%
responsabilii şcolii spun că „nu există nici un fel de colaborare”. Din nou situația
este mai grea în mediul rural unde 31% dintre şcoli nu colaborează cu asistenții
sociali.

Relația cu şcoala şi rezultate şcolare
În perioada ciclului gimnazial, aşa cum ne arată datele de sondaj, legătura
copiilor cu şcoala este, cel puțin declarativ, foarte puternică. Cei mai mulți dintre
1
Ovidiu Voicu, Administrare şi practici lipsite de integritate în şcoală. Raport de cercetare,
http://www.consiliulelevilor.ro/library/Administrare%20si%20practici%20lipsite%20de%20integritate%20
in%20scoala.pdf

ei merg cu plăcere la şcoală – 55% spun că le place să meargă la şcoală mult sau
foarte mult, 25% destul de mult şi doar 20% că nu prea le place sau nu le place
deloc. De asemenea, aproape toți elevii intervievați spun că pentru ei este
important să ia note mari la şcoală (91% spun chiar că este important şi foarte
important) şi o situație similară întâlnim atunci când întrebăm elevii dacă pentru
ei este important să învețe cât mai multe lucruri – doar 2% spun că este puțin sau
nu este deloc important. Aşa cum se poate observa din figurile de mai jos
(figurile 1‐3), cifrele nu diferă cu mult atunci când diferențiem între cei care au
cel puțin un părinte plecat în străinătate şi cei care nu se află în această situație.
În ceea ce priveşte importanța acordată şcolii şi învățării, diferențele nu sunt
semnificative statistic. Un semn de alertă apare atunci când analizăm
răspunsurile la întrebare privind ataşamentul față de şcoală. Doar 51% dintre
copii care au cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate sunt atraşi mult
sau foarte mult de şcoală. Diferența de patru procente este semnificativă statistic
şi, pentru a înțelege de unde provine, este necesar să analizăm mai îndeaproape
datele.

Figura 1. Cât de mult îți place la şcoală? (cifrele reprezintă procente)
55
51
27
25
22
20
Mult/foarte mult Destul de mult Nu prea / deloc
Niciun părinte plecat Cel puţin un părinte plecat


Figura 2. Cât de important este pentru tine să ai note bune la şcoală? (cifrele reprezintă
procente)
91 88
7 9
2 2
Foarte important / Oarecum important Nu prea / deloc important

important

Figura 3. Cât de important este pentru tine să înveți cât mai multe lucruri? (cifrele
reprezintă procente)
92 91
6 8
2 1
Foarte important/important Oarecum important Nu prea / deloc important

Prima întrebare la care trebuie să răspundem este de ce aversiunea sau
lipsa plăcerii de a merge la şcoală este o problemă. Răspunsul nu are legătură
directă cu cercetarea de față. Teoriile generale ale educației ne arată, în baza unor
cercetări ce se întind pe mai multe generații, că rezultatele şcolare şi învățarea în
sine sunt corelate cu plăcerea sau neplăcerea resimțită de elev în relația cu şcoala
şi procesul de educație. Copii care nu se implică cu plăcere în învățare nu numai
că au rezultate mai slabe, ci învață mai greu, ceea ce poate conduce la pierderea
unor oportunități importante pe parcursul vieții. Deşi, după cum spuneam,

legătura cu cercetarea nu este directă, datele de sondaje confirmă acest lucru.
Atât evaluarea subiectivă a elevilor, cât şi o evaluare obiectivă, prin media
ultimului semestru (în cazul de față semestrul I al anului şcolar 2006‐2007) arată
că elevii ai căror părinți sunt plecați în străinătate se plasează în mai mică măsură
între primii din clasă şi în mai mare măsură în zona medie. Astfel, dacă la nivel
național 46% dintre elevii de gimnaziu au medii cuprinse între 7 şi 9 şi 44% medii
între 9 şi 10, atunci când luăm în considerare doar copii care au cel puțin un
părinte plecat în străinătate, ponderea celor care au medii peste nouă scade la
38%, iar a celor care au medii sub 9 şi peste 7 creşte la 53% (Figura 4). Similar,
număr celor care se consideră ca fiind la „jumătatea clasei”, față de cei ce se
consideră între primii, creşte în cazul elevilor ai căror părinți sunt plecați (Figura
5).

Figura 4. Ce medie generală ai avut pe ultimul semestru? (cifrele reprezintă procente)
53
46
44
38
9 9
5-6,99 7-8,99 9-10

Figura 5. Față de ceilalți colegi ai tăi, la învățătură, ai spune că eşti printre primii din
clasa ta, pe la mijloc sau printre ultimii din clasă?(cifrele reprezintă procente)
53 56
38
33
9 10
Printre primii La mijloc Printre ultimii


Observațiile de mai sus sunt întărite atunci când luăm în considerație şi
alte dimensiuni ale evaluării performanțelor şcolare (Figura 6). Ponderea celor
care au obținut un premiu sau o mențiune în anul şcolar precedent este ceva mai
mare în rândul celor care nu au părinți plecați în străinătate, dar aceştia din urmă
se află în ceva mai mare măsură în situația de corigență şi/sau au nota scăzută la
purtare. Nu se observă diferențe în cazul participării la olimpiade şcolare, dar în
cazul acestui indicator trebuie ținut cont de faptul că întrebarea a luat în calcul
toate fazele acestor concursuri şi în general un număr foarte mare de elevi
participă la primele etape, pe şcoală sau pe localitate. Ca şi în cazul plăcerii cu
care merg la şcoală, diferențele nu sunt mari, dar unele dintre ele sunt
semnificative statistic. Acest lucru înseamnă că există un risc important de
scădere a performanțele şcolare ale copiilor ai căror părinți sunt plecați în
străinătate să scadă, acest lucru se întâmplă în unele cazuri, dar, din fericire, nu
putem vorbi de un fenomen generalizat. În consecință, este încă timp a se
interveni cu servicii sociale acolo unde se observă acest fenomen.

Figura 6. Ponderea elevilor care s‐au aflat în vreuna din situațiile menționate
92 90 93 89
67 64 68 69
33 36 32 31
8 10 11
7
Da Nu Da Nu Da Nu Da Nu
Premiu sau menţiune Corijenţă semestrul Nota scăzută la purtare Participare olimpiadă
anul precedent precedent semestrul precedent (orice fază)

Un alt indicator important a cărui analiză trage semnale de alarmă este
numărul de absențe nemotivate pe care elevii declară că le‐au strâns. Întrebarea
s‐a referit la semestrul în curs (semestrul II al anului şcolar precedent, 2006‐2007)
şi amintim că datele au fost culese în ultimele două săptămâni ale anului şcolar.
După cum se poate observa în figura 7, unul din cinci elevi de gimnaziu, la nivel
național, declară că are mai mult de 10 absențe, lucru îngrijorător ținând cont şi
de faptul că ne aşteptăm ca cifrele să fie subevaluate pentru că este declarația

proprie a elevilor. Cu atât mai mult îngrijorează constatarea că în cazul celor care
au cel puțin unul dintre părinți plecat temporar în străinătate creşte la 29%
numărul celor care au mai mult de 10 absențe (26% dintre ei spun că au între 11
şi 49, 3% mai mult de 50). Aşa cum ne aşteptăm, problema este mai mare pentru
elevii din clase mai mari. Astfel, în rândul copiilor de emigranți, ponderea celor
care au mai mult de 10 absențe este de 34% din cei de clasa a VII‐a şi de 38% din
cei de clasa a VIII‐a..

Figura 7. Cu aproximație câte absențe nemotivate ai până în prezent în acest semestru?
(cifrele reprezintă procente)
45
42
35
29
26
19
1 3
Niciuna 1-10 absente 11-49 absente 50 si peste

Un aspect care trebuie menționat este că, atât în relație cu şcoala, cât şi pe
alte dimensiuni ale cercetării, constatăm că acei copii care au unul sau ambii
părinți plecați la muncă în străinătate au un profil asemănător cu cei ai căror
părinți sunt despărțiți sau care şi‐au pierdut mama sau tatăl. Cu alte cuvinte,
plecarea temporară în străinătate poate avea asupra copiilor efecte psihologice
asemănătoare cu cele ale unei despărțiri pe termen lung.

Perspective privind continuarea studiilor
Alături de rezultatele obținute la şcoală, un al doilea aspect important
cuprins în acest capitol este ce intenții de viitor au elevii intervievați în cadrul
cercetării. România are în acest moment un important deficit de capital
educațional față de țările dezvoltate din Uniunea Europeană, aşa cum arată
indicatorii Agendei Lisabona, preluați în Raportul Comisiei Prezidențiale pentru
analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educației şi cercetării 2 . În România se
înregistrează o rată de părăsire prematură a sistemului de educație (populația de
18‐24 de ani care a finalizat doar învățământul secundar inferior (sau mai puțin)
2
http://www.presidency.ro/static/ordine/Raport_CPaepdec_2007_.pdf

şi nu urmează nicio formă de educație sau formare profesională) de 23,6%, față
de 14,9% media UE şi ținta de maxim 10% în 2010 definită de Agenda Lisabona.
Ponderea populației de 22 de ani care a absolvit liceul este de doar 66,5% în
România, față de 77,3% media europeană şi minim 85%, obiectivul stabilit pentru
2010. În aceste condiții, ne interesează să vedem care sunt aspirațiile următoarei
generații – elevii aflați în acest moment în gimnaziu – şi în ce fel migrația
modifică aceste aspirații.
Prima observație care se desprinde din analiza datelor este una
îmbucurătoare, pentru că 98% dintre elevii de gimnaziu din România declară că
după terminarea clasei a opta, cel mai probabil, îşi vor continua studiile, 82% la
liceu şi 16% la o şcoală profesională (Figura 8). Mai mult, plecarea unuia din
părinți la muncă determină o creştere a ponderii celor care se orientează către
liceu, o formă de pregătire care oferă oportunități mai bune pe termen lung.
Explicațiile acestui fenomen se pot găsi din analiza caracteristicilor socio‐
demografice ale celor care au această tendință. Este vorba de doi factori
importanți, creşterea nivelului de trai ca urmare a veniturilor provenite din
munca în străinătate şi o schimbare a aspirațiilor la nivelul familiei ca urmare a
contactului cu mai alte modele culturale. Atât creşterea veniturilor, cât şi
schimbarea mentalităților, se numără printre efectele pozitive ale migrației
internaționale care, iată, pot fi surprinse şi în domeniul educației.

Figura 8. Ce crezi că este cel mai probabil că vei face după ce vei termina clasa a VIII‐a?
(cifrele reprezintă procente)
82 85
16 13
2 2
Voi continua studiile la liceu Voi continua studiile la o şcoală Nu voi continua studiile
profesională

În acelaşi timp însă, la nivelul dorințelor elevilor, apare o diferență
importantă în ceea ce priveşte perspectivele asupra viitorului. La întrebarea ce ar
dori să facă după ce terminarea studiilor, răspunsurile au o structură diferită, aşa
cum se poate observa în figura 9. Ponderea celor care ar vrea să meargă la liceu
este similară cu cea care cred că probabil chiar vor face acest lucru, scade
numărul celor ce doresc să meargă la şcoala profesională (comparat cu al celor

care spun că vor face acest lucru), iar în structura răspunsurilor apar alte două
opțiuni cu o frecvență mai mare a răspunsurilor, căutarea unui loc de muncă,
respectiv plecarea în străinătate. 7% dintre copiii celor plecați în străinătate îşi
doresc să meargă în străinătate după terminarea gimnaziului, dar şi 2% dintre
elevii care nu au părinți în străinătate. Analiza datelor ne arată că şcoala
profesională este o opțiune mai puțin atractivă pentru elevi şi cei care ar dori să
îşi întrerupă studiile se suprapun în foarte mare măsură cu cei care nu cred că
vor merge la liceu. Astfel, dintre elevii care nu au părinți plecați în străinătate şi
spun că cel mai probabil vor merge la liceu după ce termină clasa a opta, 96%
spun că îşi doresc să facă acest lucru; în cazul celor care au mama sau tatăl plecați,
procentul este de 93%, iar 5% ar vrea să plece în străinătate.

Figura 9. Ce ai vrea să faci după ce vei termina clasa a VIII‐a? (cifrele reprezintă procente)
81 82
13
9 7
3 1 2 1 1
Sã merg la liceu Sã merg la o Sã-mi caut un loc Sã plec în Altceva

şcoală de muncã strãinãtate
profesională

Dorința de a pleca în străinătate este cel mai probabil motivată de dorul de
părinți. Această intenție apare mai des la cei ai căror părinți sunt plecați de mai
multă vreme şi/sau a trecut mai mult de la ultima vizită în țară, cei care se simt
mai des singuri sau neglijați, şi mult mai des în cazul celor care au amândoi
părinții în străinătate. În cazul celor ai căror părinți nu sunt plecați, existența în
familie a unei alte persoane măreşte ponderea celor care ar vrea să plece după
terminarea gimnaziului la 6%.
Se poate întocmi un profil al elevului de gimnaziu ce doreşte mai degrabă
să abandoneze studiile pentru a munci în străinătate decât să urmeze un liceu
sau o şcoală profesională. Este vorba în primul rând de băieți, cu rezultate mai
slabe la învățătură, provenind din familii cu venituri mai mici şi capital
educațional mai puțin, locuind în principal în zona rurală, în oraşe mici sau oraşe
foarte mari şi care au în familie persoane ce se află deja în străinătate, mai ales
dacă aceste persoane de legătură sunt mama sau tatăl.

Este destul de greu să vorbeşti de planuri pe termen lung în cazul elevilor
de gimnaziu, pentru că ei nu au încă suficiente cunoştințe despre lume şi nu sunt
încă suficient de maturi pentru a face o alegere. Am adresat totuşi elevilor
întrebarea clasică „ce vrei să te faci când vei fi mare?” şi am consemnat
răspunsurile (Figura 10). Distribuția acestora ne arată că ocupațiile intelectuale
(doctor, profesor, avocat, arhitect, inginer etc.) sunt în continuare preferate de cei
mai mulți dintre copii (31%), aşa cum este de altfel şi modelul tradițional. Dintre
acestea, meseria de doctor (indicată de 12%) şi cea de profesor (8%) sunt cele mai
des întâlnite. 15% dintre elevii participanți la cercetare şi‐ar dori să fie o vedetă
(6%, în special fetele) sau un sportiv (9%, mai ales băieții; majorității celor care ar
dori să aibă succes în sport le‐ar place să fie fotbalişti). Alte cariere menționate
mai des sunt cele precum polițist, pompier sau militar, director, patron sau şef şi
cele din domeniul calculatoarelor. În cazul copiilor ai căror părinți sunt plecați în
străinătate constatăm că sunt mai mulți cei care aleg un model „de succes”
(vedetă, sportiv) – 20% şi mai puțini cei care doresc o ocupație intelectuală, doar
28%.

Figura 10. Ce vrei să te faci când vei fi mare?
ocupaţii intelectuale 31
28
sportiv, vedetă 15
20
meserii calificate 13
13
poliţist, pompier, militar 10

9
patron, director, şef 3

2
IT, calculatoare 2
2
altele 7
8
nu răspunde 19
18
Concluzii
Şcoala joacă un rol important, de cele mai multe ori informal, în oferirea
de servicii sociale copiilor ai căror părinți (unul sau amândoi) sunt plecați
temporar în străinătate. Atunci când această colaborare există,
reprezentanții şcolilor afirmă că au o colaborare bună sau foarte bună cu
sistemele de asistență socială; într‐una din cinci şcoli această colaborare nu
există; în mediul rural, procentul de şcoli care nu colaborează cu serviciile
de asistență socială creşte la 30%


Copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate au, din punct de
vedere al procesului de educație, un profil asemănător cu cei ce trăiesc în
familii monoparentale ca urmare a despărțirii părinților sau a decesului
unuia dintre ei. Acest lucru arată că, deşi plecarea la muncă este
temporară, efectele asupra copiilor pot fi similare cu cele ale unei
despărțiri pe termen lung sau definitive

În cazul copiilor ai căror părinți se află plecați la muncă în străinătate,
creşte riscul de a se înregistra situații ce pot conduce la probleme legate de
procesul de educație: copii care vin cu mai mică plăcere la şcoală, au
rezultate mai slabe, acumulează mai multe absențe, au mai des nota
scăzută la purtare şi corigențe. Strict statistic numărul celor ce ajung în
astfel de situații nu este atât de mare încât să vorbim de un fenomen la
scară națională, dar este clar că sunt necesare măsuri care să preîntâmpine
acest risc

Plecarea unuia dintre părinți la muncă în străinătate are o influență
pozitivă asupra perspectivelor concrete ale copiilor şi ei cred în mai mare
măsură că după terminarea clasei a opta vor continua studiile şi mai ales
că acestea vor fi la liceu. Cel mai probabil acest lucru se datorează creşterii
veniturilor şi contactului cu alte modele culturale, ceea ce conduce la o
valorizare mai mare a educației. La nivelul dorințelor, constatăm însă că
unii dintre elevi ar vrea mai degrabă să se alăture părinților în străinătate.
Cei mai expuşi riscului de a întrerupe studiile în favoarea părăsirii țarii
sunt băieții.

Tentația plecării în străinătate, mai ales dacă acolo se află deja un părinte
sau măcar o rudă, induce un risc de întrerupere a studiilor după
încheierea ciclului gimnazial, risc la care sunt expuşi mai ales băieții cu
rezultate mai slabe la învățătură, provenind din familii cu venituri mai
mici şi capital educațional mai puțin, locuind în principal în zona rurală,
în oraşe mici sau oraşe foarte mari

Recomandări
În general, dar şi cu aplicare pentru a limita efectele negative ale migrației,
este necesară elaborarea şi implementarea unor politici publice coerente
prin care să fie identificați şi monitorizați copiii aflați în situație de risc,
concomitent cu mărirea capacității rețelei de asistenți sociali la nivel local.

Copii ai căror părinți sunt plecați în străinătate trebuie considerați în
situație de risc.

Un element important al noilor politici ar trebui să fie întărirea legăturii
între şcoală şi sistemul de asistență socială prin definirea unor proceduri
eficiente de transfer a informațiilor de la învățători, diriginți şi psihologi
şcolari către asistenți sociali şi în sens invers. Este important să fie găsite
soluții pentru rezolvarea crizei de psihologi şcolari din şcolile româneşti,
mai ales din cele din mediul rural.

Plecând de la relațiile comunitare deja constituite în jurul şcolii şi de la
practica curentă, nu trebuire neglijată construirea unui set de servicii
sociale folosind de la rolul şcolii în comunitate ce pot fi oferite copiilor ai
căror părinți sunt plecați temporar în străinătate. Acestea ar trebui să
includă consiliere specială, ajutor în procesul de învățare, condiții de
petrecere a timpului liber în activități organizate în comun cu alți copii,
vizite la domiciliu. Toate activitățile suplimentare în care sunt implicați
profesorii trebuie plătite suplimentar


Timp liber
Mihaela Ştefănescu

Acest capitol vizează modul în care copiii îşi petrecere timpul liber şi felul
în care acesta influențează setul lor de valori. Ce fac copiii din România în timpul
liber? Pe cine admiră ei, care sunt eroii copiilor de azi? Există diferențe între
copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate şi ceilalți?
S‐a constatat că, în timpul liber, copiii îşi doresc să iasă afară, să petreacă
timp cu prietenii, să se distreze, să se plimbe. Alegerea imediat următoare este
sportul, fotbalul, mersul pe bicicletă sau rolele; o altă plăcere este cititul, muzica,
dansul etc. Cu o pondere mai mică sunt menționate cumpărăturile, ajutorul la
treburile casnice, temele, timpul petrecut cu familia, odihna. Răspunsurile nu
sunt cu nimic surprinzătoare, acestea fiind activitățile obişnuite ale unui copil de
11‐14 ani.

Ce îţi place cel mai mult să faci în timpul tău liber?

1 00

90

80
70
Copii fă r ă pă r in ți
plec a ți în st r ă in ă t a t e
60

50
c u a m bii pă r in ți
C opii
plec a ți în st r ă in ă t a t e 4 0
33
27 27
30
23 24
2220 21
Copii doa r c u t a t ă l 18

plec a t în st r ă in ă t a t e
20
14 15 14 14
12 12 10 9 12
7 9 6
10 5 6
2

Copii doa r c u m a m a 0
plec a t ă în st r ă in ă t a t e
socializare sport arta calculator joc TV, filme

Cifrele reprezintă procente. Diferențele până la 100% sunt non‐răspunsuri.
socializare: să mă distrez, să petrec timp cu prietenii,
să fac excursii, să mă plimb, să ies afară, etc.
sport: să joc fotbal, merg cu bicicleta, rolele, să joc volei
artă: citesc, ascult muzica, scriu poezii, dansez,
desenez, sa cânt la un instrument, etc
calculator: jocuri, messenger, internet etc
joc: să mă joc, să ies la joacă
TV: să mă uit la tv, la filme etc



Ce fac copiii, în realitate, în timpul liber? La întrebarea: “În câte zile din
săptămână faci următoarele lucruri?” cu frecvență zilnică şi aproape zilnică cu
pondere mare apar: învățatul/făcutul temelor, ieşitul afară cu prietenii, uitatul la
televizor, ajutorul la diverse treburi casnice şi sportul (Tabelul 1).
Când analizăm o zi obişnuită din viața copiilor, aceştia petrec 2/3 pe zi cu
temele, joaca şi televizorul, restul activităților ocupând doar câteva minute ‐ o oră
(Tabelul 2).
De luat în seamă este faptul că, deşi apare printre activitățile pe care şi‐ar
dori să le facă, copiii nu se joacă pe calculator sau nu folosesc internetul decât
câteva minute pe zi sau deloc. Cel mai probabil acest lucru se datorează lipsei
calculatorului sau accesului la internet. De asemenea, de remarcat este faptul că,
deşi nu apare cu pondere foarte mare în preferințele lor, uitatul la televizor
reprezintă una din activitățile principale în timpul liber.
Nu există diferențe semnificative între copiii cu unul sau ambii părinți
plecați la muncă în străinătate şi ceilalți, probabil pe de o parte datorită faptului
că timpul liber copiii obişnuiesc să îl petreacă împreună, iar pe de altă parte
pentru că la astfel de întrebări este de aşteptat ca aceştia, indiferent de
prezența/absența părinților, să răspundă ceea ce cred că se aşteaptă de la ei: teme,
ajutorul în gospodărie etc.
Plecând de la ipoteza că mediul rezidențial poate fi un factor care
influențează modul în care copiii îşi petrec timpul liber am analizat diferențele
dintre copiii din mediul urban şi cel rural. Există diferențe pe total eşantion între
copiii din rural şi cei din urban, însă nu există diferențe semnificativ statistice în
funcție de lipsa unui părinte sau a ambilor părinți din gospodărie între copiii din
acelaşi mediu rezidențial (Tabel 3).


Tabel 1
Cifrele reprezintă procente. Diferențele până la 100% reprezintă non‐răspunsuri.

În câte zile din săptămână faci următoarele Deloc (0 O zi, două Trei, patru Cinci, şase În fiecare
lucruri? zile) zile zile zi
Înveți/faci Copii fără părinți plecați în
1 8 14 56 20
teme străinătate
Copii cu unul sau ambii
2 9 14 50 23
părinți plecați în străinătate
Ieşi afară cu Copii fără părinți plecați în
4 18 20 14 42
prieteni străinătate
5 22 19 16 36
Te uiți la Copii fără părinți plecați în
2 7 10 10 70
televizor străinătate
2 6 11 12 67
Te joci la Copii fără părinți plecați în
33 10 12 10 28
calculator străinătate
32 13 12 9 29
Foloseşti Copii fără părinți plecați în
54 7 7 6 19
internetul străinătate
55 7 6 5 19
Faci sport Copii fără părinți plecați în
8 26 18 15 29
străinătate
9 24 20 15 26
Mergi la Copii fără părinți plecați în
11 23 26 19 21
cumpărături străinătate
12 24 24 19 21
Ajuți la Copii fără părinți plecați în
7 16 21 19 33
diverse străinătate
treburi în Copii cu unul sau ambii
7 19 21 18 30
gospodărie părinți plecați în străinătate
Citeşti cărți, Copii fără părinți plecați în
27 29 19 10 11
dar nu pentru străinătate
şcoală Copii cu unul sau ambii
27 30 21 8 12



Tabel 2

Cât timp petreci într‐o zi obişnuită făcând Deloc Câteva 1 oră 2/3 ore 4/5 ore Mai
următoarele lucruri? minute/ mult de
jumătat 5 ore
e de oră
Înveți/faci Copii fără părinți plecați în
2 15 22 41 11 4
teme străinătate
Copii cu unul sau ambii părinți
4 15 21 41 11 3
plecați în străinătate
Ieşi afară Copii fără părinți plecați în
5 11 15 35 18 11
cu prieteni străinătate
7 12 16 31 16 13
Te uiți la Copii fără părinți plecați în
4 14 22 34 13 8
televizor străinătate
2 12 21 37 12 11
Te joci la Copii fără părinți plecați în
33 12 15 18 7 5
calculator străinătate
32 13 15 18 9 5
Foloseşti Copii fără părinți plecați în
53 8 8 11 4 4
internetul străinătate
53 6 10 11 6 4
Faci sport Copii fără părinți plecați în
10 29 24 23 5 4
străinătate
12 30 22 20 5 3
Mergi la Copii fără părinți plecați în
14 43 18 13 3 1
cumpărătur străinătate
i Copii cu unul sau ambii părinți
15 39 19 13 5 1
Ajuți la Copii fără părinți plecați în
9 30 23 24 4 4
diverse străinătate
treburi în Copii cu unul sau ambii părinți
9 27 27 21 6 5
gospodărie plecați în străinătate
Citeşti Copii fără părinți plecați în
27 30 22 12 1 1
cărți, dar străinătate
nu pentru Copii cu unul sau ambii părinți
29 31 20 12 2 1
şcoală plecați în străinătate



Tabel 3
Cifrele reprezintă procente.

Rural Urban Rural Urban Rural Urban Rural Urban Rural Urban
Socializare Sport Calculator Joc TV, filme
Copii fără 22 33 25 22 7 11 16 11 7 3
parinți în
străinătate
Copii cu 22 34 20 21 8 10 15 15 6 3
părinți în
străinătate

Cine este persoana care reprezintă pentru tine un model de urmat?

50

45
ți în
pleca 40 39
st r ă in ă t a t e 37
35 36
35

Copii cu a m bii 30

pă r in ți pleca ți în
30
st r ă in ă t a t e
24 25 24 25
25 23 23 23

Copii
doa r cu t a t ă l2 0
pleca t în
st r ă in ă t a t e
15

10
doa r cu
Copii
6 6 6 6 6
m a m a pleca t ă în 6
5 5 4
st r ă in ă t a t e 5 3 4 3

0
câ n t ă r eţ , a ct or per soa n e spor t iv r u de pr ofesor i a lt ele
pu blice

Şi la această întrebare răspunsurile sunt în general uniforme, fără mari
diferențe între copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate la muncă şi ceilalți.
Majoritatea copiilor spun că modelul lor în viață este unul dintre părinți sau o
altă rudă. Pe locul doi în preferințele lor sunt actori sau cântăreți români şi
internaționali. De remarcat este că foarte mulți copii au ales actori şi cântăreți din
telenovele atât româneşti, cât şi internaționale (Adela Popescu, membrii

formației RBD ‐ REBELDE). Cu procente similare copiii spun că buni de modele
în viață sunt şi sportivii. Aici cel mai des menționați sunt fotbaliştii români
(Adrian Mutu, Hagi etc).

Câteva personalități menționate de copii:

• Cântăreț, actor: Adela Popescu, Anahi, Beyonce, Brad Pitt, Anda Adam,
Angelina Jolie
• Persoane publice (oameni de afaceri, politicieni, vedete TV): Bill Gates,
Gigi Becali, Irinel Columbeanu, Ion Țiriac, Traian Băsescu, Elena Undrea,
Mona Muscă, Andreea Marin, Monica Columbeanu
• Sportiv: Adrian Mutu, David Beckham, Nadia Comâneci, Bănel Nicodiță,
Nicolae Dică, Zinedine Zidane, Cristi Chivu
• Altele (oameni de ştiință: Albert Einstein, Alfred Nobel, Mihai Eminescu şi
diverse meserii sau funcții)

Când o să te faci mare, care dintre lucrurile următoare crezi că va fi cel mai important

pentru tine?

1 00

90
pleca ți în st r ă in ă t a t e 80

70

56 54
Copii cu a m bii pă r in ți
60 54 56
pleca ți în st r ă in ă t a t e
50
40

Copii doa r cu t a t ă l 30
pleca t în st
r ă in ă t a t e
20 15 14
12 11 11 11
10 8 6 6 9 9
10 6 5 7
4 3 3 2 3
Copii doa r cu m a m a
pleca t ă în st r ă in ă t a t e 0
să a r ă t bin e să a m o să a m m u lţ i să a m m u lţ i să a m u n să a m o
fa m ilie fer icit ă ba n i pr iet en i ser v iciu edu ca ţ ie bu n ă
in t er esa n t



Cel mai important lucru în viață pentru copii este să aibă o familie fericită,
lucru aşteptat, răspunsul fiind unul dezirabil. Al doilea lucru ca importanță este
să arate bine, nu e de mirare dacă ne uităm la întrebarea de mai sus. Copiii au ca
model în viață cântăreți, actori, vedete TV care se caracterizează printr‐un aspect
plăcut şi atenția pentru aspectul fizic. În ordine vin apoi: o educație bună, un
serviciu interesant, banii şi prietenii.

Din lista următoare care sunt cele mai importante 3 calităţi pe care un copil de vârsta ta
ar trebui să le aibă ca să fie plăcut de ceilalţi?

50

45
ți în st r ă in ă t a t4e0
pleca
37
36
33
35 32
29
Copii cu a m bii pă r in3 ți 0 28

pleca ți în st r ă in ă t a t e
27
2 5 23 24
22 21
20
20
doa r cu t a t ă l
Copii
pleca t în st r ă in ă t a t 1e 5

10 89 7
6
5
43 33 3
5 2
Copii doa r cu m a m a 1 1 1 1 1 0 1 00 1 0 00
t ă în st r ă in ă t a t 0e
pleca
să poa r t e să a r a t e să a ibă să sa r ă în să fie să fie să în v eţ e să fie să fie bu n
h a in e la bin e m u lţ i ba n ia ju t or /să sin cer , in t elig en t bin e a m u za n t la spor t
m odă fie bu n n epr efă cu t

Atunci când vorbim despre ce apreciază copiii, calitatea principală a unui
copil pentru a fi plăcut de ceilalți este să sară în ajutor, să fie bun, urmată de
simțul pentru modă şi aspectul fizic. Se observă aici diferențe, destul de mici,
între copiii ai căror părinți lucrează în străinătate şi ceilalți în ceea ce priveşte
aprecierea hainelor la modă.
Au fost făcute mai multe analize luându‐se în calcul mediul rezidențial,
perioada de când au plecat părinții, veniturile gospodăriei, părintele plecat, însă
nu s‐au observat diferențe semnificative între copiii cu un părinte sau ambii
părinți plecați în străinătate şi ceilalți.


Concluzii

Un semn bun este că nu există diferențe mari în modul în care îşi petrec
timpul liber copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate. Există mai multe
posibile motive. Primul ar fi faptul că tinerii obişnuiesc să îşi petreacă timpul
liber împreună (se joacă împreună, ascultă aceeaşi muzică, se îmbracă la fel).
Astfel, nu este neobişnuit să observăm că ei au aceleaşi ocupații sau aceleaşi
modele în viață.
Trebuie luat în calcul că lipsa diferențelor între copii poate apărea şi din
faptul că ei tind să dea răspunsurile „corecte”, mai ales că chestionarele au fost
auto‐aplicate („în timpul liber ei îşi fac temele, ajută la muncile din gospodărie”
etc.).
Copiii petrec foarte mult timp în fața televizorului, lucru care le
influențează valorile, ei alegându‐şi ca modele în viață cântăreți sau actori,
persoane publice şi ajungând să valorizeze aspectul fizic şi felul în care se
îmbracă mai mult decât educația sau inteligența.
Din răspunsurile copiilor se observă şi că ei pun familia pe primul loc, atât
ca modele în viață, cât şi ca importanță în viața lor, astfel, este de aşteptat ca în
absența părinților să apară efecte negative de ordin psihologic sau
comportamental în rândul acestor copii.


Efectele Migratiei

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Efectele Migratiei

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

FUNDAŢI

Efectele migraţiei: copiii

Fundaţia Soros România

4 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

Programul a continuat pe parcursul anului 2007 prin abordarea focalizată a

5 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

6 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

7 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

8 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

9 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

10 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

11 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

12 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

13 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

14 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

15 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

Doar cu tatăl plecat ~80.000

Copii doar cu mama 70

16 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

Copii doar cu tatăl 70

Copii doar cu mama 50

Copii cu părinți foști 30

17 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

60 55 În 13% din cazuri mamele şi

Italia Spania Germania Grecia Alte țări

Agricultură Menaj, îngrijire Industrie Restaurante, Construcții Alt domeniu NS/NR

18 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

19 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

% copii care folosesc cel puţin o dată pe săptămână respectivul

20 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

Copii doar cu tatăl

21 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

Copii fără Copii cu Copii doar Copii doar Copii cu

Cât de bine te înţelegi tu cu 20

22 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

23 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

24 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

Dotarea gospodăriilor în funcţie de experienţa migraţiei

60 5.40 5.54 5.42

% copii care au acasă

25 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

Telefon mobil MP3 player, IPod Bicicletă Role sau skateboard

26 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

27 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

Copii fără 6.1 6.1

Sănătatea ta Felul în care ară ți Familia ta Via ța ta pe ansamblu

28 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

29 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

30 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

% ”uneori” + ”destul de des”

Copii fără părinți 90

31 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

să te distrezi foarte bine cu să te distrezi foarte bine cu familia să râzi cu poftă

Copii fără părinți 90

Copii doar cu tatăl 40 36 35

32 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA

Cât de des ți s-au întâmplat în ultima perioadă următoarele...?

Copii fără părinți 90

Copii doar cu tatăl 48

Copii cu părinți foști

să fii furios să fii speriat să fii îngrijorat să plângi

% Copii cu ambii Copii doar cu mama

33 FUNDAŢIA SOROS ROMÂNIA