Professional Documents
Culture Documents
procesul socializarii
omului
Disciplina:Terapia Mediului
Masterand: Ginga Silvia
Ce este Socializarea?
Formarea personalitii este rezultatul unui proces complex de socializare, n care
interacioneaz factori personali , de mediu i culturali. Socializarea n sens larg
nseamn a transforma un individ dintr-o fiin asocial ntr-o fiin
social, inculcndu-i moduri de gndire, simire, acionare. [1, 248]
Prin intermediul socializrii, societatea se reproduce n configuraia atitudinal i
comportamental a membrilor si. Socializarea este modalitatea prin care un
organism biologic este transformat ntr-o fiin social capabil s acioneze
mpreun cu alii.
Transferul de cultur de la o generaie la alta se face prin intermediul socializrii.
Individul se nate ntr-o anumit cultur pe care o preia, o interiorizeaz i o
transmite urmtoarelor generaii. Una din consecinele socializrii este stabilirea
normelor de comportament astfel dobndite. Aceast interiorizare a normelor i
valorilor permite, de asemenea, nsuirea regulilor sociale, care prin definiie sunt
exterioare individului, i creterea solidaritii dintre membrii grupului.
Procesul de socializare a format obiectul a numeroase analize tiinifice care au
urmrit s pun n eviden factorii determinani, agenii de socializare,
mecanismele prin care aceasta se realizeaz. Complexitatea domeniului de studiu a
condus la formularea unor teorii diferite ale socializrii, dintre care cele mai
importante sunt teoriile nvrii i teoriile dezvoltrii cognitive. [6, 84]
TIPURI DE SOCIZARE
A. Dup factorii socializatori i vrsta la careare loc procesul:
+ Socializare primar se desfoar n perioada copilriei timpurii sub influenele formative ale prinilor,
internalizate profundn structura personalitii indivizilor.Socializarea primar este un proces specific
copilriei prin intermediul cruia individul achiziioneaz i interiorizeaz valorile i normele generale ce
reglementeaz comportamentul su n cadrele societii. Aceast interiorizare se produce la rndul su n
dou etape. ntr-o prim etap sub imperiul aciunii i influenelor persoanelor semnificative din anturajul
copilului (n special prinii) care impun acestuia anumite reguli de comportament i implicit o anumit
perspectiv asupra existenei sociale.
+Socializarea secundar nsuirea normelor care reglementeaz relaiile copilului cu egalii si (frai, surori,
prieteni, colegi, rude etc.). Se realizeaz n coal, avnd caracteristici de instrumentalitate i neutralitate
afectiv.
+Socializarea continu (a adultului) se realizeaz pe tot parcursul vieii, individul dobndind noi experiene
de via.
B. Dup modul de evaluare al societii:
+ Socializare pozitiv sau concordant interiorizarea modelelor cultural-normative
socialmente dezirabile.
+ Socializare negativ sau discordant interiorizarea normelor i valorilor opuse modelului cultural normativ
dominant
C. n funcie de modul de contientizare al procesului:
+ Socializare formal se suprapune integral cu nvmntul
+ Socializare informal procesul de asimilare de atitudini, valori, modele de comportare dobndite n mediul
personal de via.
D. n funcie de finalitatea urmrit, de efectele deja produse: (Dicionarul de sociologie)
+ Socializare adaptativ sau integrativ are ca efect configurarea acelor caracteristici sau capaciti
personale care faciliteaz integrarea ntr-un cadru instituionalizat dat.
a) Situatia de grup pune accent mai ales pe gradul de adecvare al relaliilor interpersonale, permitand
descoperirea unor noi modalitati mai satisfacatoare de a intra in relatie cu alte persoane. Exista insa si
pacienti sever tulburati care pot considera ca situatia de grup este prea amenintatoare, ei avand nevoie de
psihoterapie individuala. Dar pentru indivizii relativ normali care se simt mereu presati si tensionati,
experienta de grup este benefica.
Eric Fromm a subliniat tendinta de izolare a individului In cultura occidentala. Ca membri ai unui grup
terapeutic, indivizii invata ce Inseamna sa acorzi si sa primesti sprijin emotional si Intelegere Intr-un mod
mai matur. Ego-ul este redefinit Intr-un context interpersonal diferit de cel care a contribuit la distorsionarea
perceptiei si atitudinii fata de sine, in relatie cu ceilalti.
b) Exista o categorie de indivizi care vorbesc mai usor in grup decat pusi in fata cu psihoterapeutul. Aceasta
afirmatie este facuta de Hobbs (I 992) care a lucrat cu grupuri de veterani de razboi.
c) In cadrul psihoterapiei centrate pe client, unul din aspectele cele mai importante consta in faptul ca clientul
trebuie sa ajunga sa-si construiasca propriul sau sistem de valori. Impunerea de catre terapeut a sistemului
sau de valori asupra clientului este considerata nociva.
In situatia de grup, ca si in cadrul terapiei individuale, terapeutul incurajeaza dreptul fiecarui client de a-si
autodetermina stilul de viata. Dar in cadrul grupului ies la iveala si alte sisteme de valori sau stiluri de viata
care ii apar unui membru al grupului ca alternative posibile, fara a-i fi impuse din exterior. El are dreptul sa
preia sau sa respinga respectiveIe alternative.
d) Grupul mai ofera si un alt avantaj fata de psihoterapia individuala si anume faptul ca individul are
posibilitatea sa ofere ajutor, nu numai sa-l primeasca. Faptul de a acorda sprijin este un act terapeutic in sine.
Astfel, in cadrul grupului un individ poate atinge un echilibru matur intre actiunile de a da si de a primi, intre
independenta si dependenta.[4, 82]
Betty Meador (1970) a facut un studiu asupra unui grup de intalnire care a lucrat 16 ore intensiv intr-un
week-end. Au fost 18 participanti si 2 moderatori. Fiecare participant a fost filmat in secvente de doua minute
din 10, in timpul fiecareia dintre cele 5 sedinte de grup. Aceste secvente au fost puse apoi pe scala Rogers a
proceselor. Redam mai jos cele 7 stadii ale proceselor:
1. Comunicari despre realitalea exterioara mai mult decat despre sentimentele proprii care sunt
nerecunoscute sau prezente ca perceptii rigide ("constructe"):
teama de relatii interpersonale apropiate;
lipsa dorintei de schimbare.
2. Problemele sunt vazute ca exterioare siesi; lipsa responsabilitatii privind problemele, cateva
sentimente descrise in trecut sau ca apartinand altora:
neconstientizarea contradictiilor;
3. Vorbesc mult despre sine si despre sentimente trecute:
sentimentele prezente nu sunt acceptate;
recunoasterea contradictiilor, constructe mai putin rigide;
sansele vazute ca ineficace;
4. Sentimentele prezente sunt recunoscute si exprimate, dar cu teama si partial acceptate:
mai mare deschidere a constructelor privind experienta;
recunoasterea incongruentei intre sine si experienta;
se recunoaste pe sine ca responsabil pentru problemele avute.
5. Sentimentele sunt exprimate Iiber in prezent:
sentimentele sunt surprinzatoare si amenintatoare;
sunt descoperlte noi constructe personale;
dorinta de a fi "adevaratul eu", chiar daca imperfect.
6. Experienta imediata a sentimentelor traite foarte aproape de momentul prezent, nevoia de experienta
imediata si acceptarea ei:
experienta personala a existentei traite In momentul prezent, nu ca obiect;
Psihoterapia de grup:
+ ii ajuta pe participanti sa-si rezolve mai bine problemele de
viata, percepand mai realist realitatea externa;
+ ii ajuta sa se accepte mai bine ca persoane;
+ le trezeste dorinta si le creeaza posibilitatea de a fi ei insisi.[4, 85]
Din nefericire, exista si cateva dezavantaje. Persoanele
introvertite nu sunt candidatii potriviti pentru acest gen de terapie,
intrucat le poate fi imposibil de discutat problemele personale intr-un
grup. In cazul persoanelor mai sensibile, din punct de vedere emotional,
criticile sau observatiile celorlalti pot fi foarte suparatoare,
destabilizatoare, un eventual blocaj putandu-le fi foarte daunator.
La recomandarea (sau nu) a terapiei de grup, trebuie neaparat avut in
vedere tipul de temperament precum si felul in care se manifesta
pacientul. Ceea ce este bine pentru unii, nu poate fi valabil pentru toata
lumea
Deci, terapia de grup este o interactiune cu scop medical, care poate
duce la inlaturarea sentimentelor de singuratate, care ofera posibilitatea
alegerii unui model de urmat si posibilitatea de a primi un suport
emotional din partea mai multor persoane.[8]
Bibliografie:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.