Raspunderea comitentului pentru fapta prepusului

Potrivit art. 1000 alin. 3 din Codul civil, comitentii raspund de prejudiciul cauzat de prepusii lor in
functiile ce li s-au incredintat.
Comitentii nu sunt exonerati de raspundere daca dovedesc ca nu au putut impiedica faptul
prejudiciabil, deoarece nu sunt mentionati in alin. 5 al art. 1000 din Codul civil in categoria persoanelor
care pot fi exonerate de raspundere.

Download
Analiza domeniului de aplicare a raspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneste de la ideea ca nu
exista o definitie a termenilor de comitent si prepus, aceasta ramanand in sarcina doctrinei si
jurisprudentei.Pentru ca o persoana sa aiba calitatea de comitent in raport cu alta persoana, intre cele doua
persoane trebuie sa existe un raport de subordonare, in care prepusul se afla in subordinea comitentului.
Raportul de subordonare reprezinta temeiul raportului de prepusenie.
Comitent poate fi orice persoana fizica sau juridica ce incredinteaza anumite sarcini unei persoane fizice.
Izvoarele raportului de prepusenie sunt variate, ele putand fi: contractul individual de munca, calitatea de membru
al unei organizatii cooperatiste, contractul de mandat, daca din continutul sau rezulta o subordonare foarte stricta
a mandatarului fata de mandant, contractul de antrepriza, daca din continutul sau rezulta o subordonare foarte
stricta a antreprenorului fata de beneficiarul lucrarii, etc.
2. Conditiile raspunderii
Conditii generale
Raspunderea comitentului pentru fapta prepusului intervine ori de cate ori sunt dovedite conditiile generale ale
raspunderii civile delictuale, adica:
- fapta ilicita a prepusului;
- existenta prejudiciului;
- raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
- vinovatia prepusului.
Unii autori considera ca cerinta vinovatiei prepusului nu ar avea relevanta, insa atata timp cat comitentul este
decat un simplu garant al faptei altuia, dovada culpei prepusului se dovedeste a fi absolut necesara.
Conditii speciale
Alaturi de conditiile generale, pentru angajarea raspunderii comitentului se cer intrunite doua conditii speciale:
a) Existenta raportului de prepusenie la data savarsirii faptei ilicite
Prepusenia are ca fundament, de regula, un acord de vointa intre cel care are dreptul de a da ordine si cel care
este obligat sa le execute. In practica pot exista doua categorii de prepusi: permanenti si ocazionali.
De regula, raportul de prepusenie are izvoare contractuale, ceea ce ii confera o anumita constanta, prepusii astfel
legati fiind permanenti. In schimb exista situatii cand o persoana accepta autoritatea alteia decat pentru o singura
operatiune, cum ar fi raporturile stabilite la locul de munca, in cadrul familiei. Acestia sunt prepusi ocazionali, asa
cum sunt ii numeste doctrina.
b) Savarsirea faptei prejudiciabile in exercitiul functiilor incredintate
Cu privire la aceasta a doua conditie s-au afirmat in doctrina doua pareri.Intr-o interpretare restrictiva s-a spus ca
nu va raspunde comitentul in cazurile in care prepusul a savarsit o fapta ilicita care nu are legatura cu exercitiul
functiei incredintate, dandu-se exemplu, fapta prejudiciabila savarsita in timpul concediului de odihna.
Pe de alta parte, unii autori sustin ca acesta va raspunde si in cazurile in care prepusul a abuzat de functia
incredintata, daca i-a depasit limitele, functia fiind doar prilejul ce a facut posibila fapta ilicita. In legatura cu
aceasta ultima parere trebuie precizat ca nu va raspunde comitentul daca victima a cunoscut faptul ca prepusul

actioneaza in interesul sau propriu sau cu depasirea atributiilor ce decurg din functia incredintata si nici atunci
cand activitatea prepusului a iesit de sub controlul exercitat de comitent.
Raspunderea comitentului subzista chiar daca prepusul actioneaza in cadrul normal al functiilor incredintate, dar
prin nedibacie, neglijenta sau imprudenta, acesta cauzeaza un prejudiciu.In practica judiciara s-a retinut ca una
dintre conditiile prevazute de art. 1000 alin. 3 din Codul civil pentru angajarea raspunderii comitentului consta in
aceea ca fapta prepusului sa fi fost savarsita in indeplinirea functiilor care i-au fost incredintate acestuia din
urma.
Fapta savarsita de un salariat cu ocazia unui transport in interesul unitatii la care este angajat indeplineste
aceasta cerinta, chiar daca acesta nu a respectat traseul stabilit in foaia de parcurs. In consecinta, este antrenata
raspunderea unitatii pentru prejudiciul creat de prepus in aceste conditii.