Scoala nevestelor Moliere

Monolog Agnes
Lucram la o scufie sus pe balcon cand iata un tanar foarte bine instrada se arata si dansul
cum remarca umila mea prezenta adanc se ploconeste facand o reverenta. Nevrand sa par
mojica pe loc la randul meu prin alta reverenta l-am salutat si eu. El face inca una!
Plecandu-se profund. Tot printr-o reverenta la randul meu raspund. El iarasi se intoarce si
face si o a treia. Eu nu ma dau batuta raspund si la aceea, el trece inca o data, de doua ori,
de noua, face la tot pasul o reverenta noua, eu care cu privirea mereu il urmaream,o noua
reverenta la randul meu faceam, noroc ca intr-aceste si noaptea a venit, altminteri cine
stie, mergeam la infinit. Deoarece in cazul ce ma dadeam batuta ar fi putut sa creada ca
eu sunt prost crescuta. Dimineata sedeam in prag aci si veni la mine o baba si astfel imi
vorbi: Copila mea, prea sfantul e suparat. Ma tem din cer sa nu trimita asupra ta blestem.
El te-a facut frumoasa,tu insa cu pacat te folosesti de harul pe care ti l-a dat. Deci afla ca
un suflet se planse chiar acusi de rana dureroasa pe care i-o facusi. Un om ranit de mine?
intreb atunci mirata. De tine! zice baba. Ranit de moarte, hai e tanarul pe care aseara il
salutai. Dar cum se poate una ca asta? zic.. Facui sa cada din greseala o oala in capul lui?
Eei asta-i! zice baba. Nu fuse nicio oala! Cu ochii tai frumoaso, mi l-ai bagat in boala!
Vai Doamne! zic, asemeni cuvinte ma uimesc. La ochi sunt eu bolnava si lumea
imbolnavesc? Da !zice baba. E in ochii tai otrava si nu cunosti maicuta puterea ei
grozava. Sarmanul om tanjeste, puterile il lasa. Si daca,zice iarasi batrana cea miloasa, nu
vrei sa fi cu dansul putin mai milostiva, in 3 sau 4 zile ii rupem de coliva. Vai
Doamne,zic,se poate,as plange de durere,dar mie bietul tanar ce ajutor imi cere? Eh,el
cere,zice baba, un lucru de nimic. Sa vie sa te vada si sa vorbiti un pic. Privirea ta atata
mai poate sa-l invie, ca pentru boala asta nu e alta doctorie. Ah! zic eu bucuroasa, pai
daca e asa sa vina sa ma vada de cate ori o vrea. Astfel veni la mine si-l vindecai de
boala. Acuma spunei singuri, facui eu vreo greseala? As fi putut ramane asa nepasatoare
stiind ca fara mine sarmanul tanar moare? Eu care simt in suflet durerea orisicui si care
plang cu hohot cand vad murind un pui.