6 INTERACTIUNI NEGATIVE INTRE POPULATIILE MICROBIENE In habitate unde se acumuleaza densita}i mari de microorganisme apar interactiuni negative care limiteaza una sau alta din populafii. Aceste interactiuni negative sunt: ‘= competijia pentru un factor Iimitat de mediu; = amensalismul; = antibioza; «= parazitismul si pridarea. In microbiologia medicala, interactiunile negative intre populayile microbiene au mai multe implicatii privind: « transportul si conservarea prelevatelor patologice intens contaminate; w izolarea nor microorganisme patogene din asemenea prelevate; « terapia antiinfectioasd; 1 identificarea unor markeri epidemiologici; cchilibrul ecologic si rolul de bariera ecologic& al microflorei normale a organis- mului viu, 6.1. COMPETITIA Competitia este printre cei mai importanti factori selectivi intre populayiile microbiene care impart aceleasi resurse de mediu: nutrienti (sursi de energie si carbon, azot, fosfor, factori de crestere etc.), spafiu vital, aer etc, Cel mai simplu si sugestiv exemplu de competijic este aspectul culturii obtinute prin ‘epuizarea unui produs microbian pe o plac Petri: coloniile foarte apropiate sunt mici,fiind Jn competitie pentru nutrienti si spatiu, In timp ce coloniile rare, din ultimele zone de epuizare, sunt mult mai mari. Lupta bilaterala a competitorilor pentru satisfacerea unor necesitafi comunc se con- ‘centreazi in esen{i asupra timpului specific de gencratic (viteza de crestere) si asupra ‘concentratiei substratului disputat, Tn asociatia Escherichia coli—Staphylococcus aureus specia care se multiplic&: mai rapid, E. coli, epuizeazd nutrientii si limiteazd numarul S. aureus. Asa pot fi intelese rezultatele fals negative la izolarea unor patogeni din prelevate cu flora de asociaie care ‘nu sunt examinate imediat sau conservate corespunzator. 83{In conditii fizico-chimice definite raporturile dintre competitori se pot schimba, Astfel incubarea la 4°C functioneazé ca metoda de imbogasire pentru Listeria monocytogenes, care, la aceasta temperatura, se multiplica mai repede decat contaminantii. Uncori insa contaminanfii psihrofili (e. g. pseudomonade) pot compromite izolarea unor patogeni din prelevate conservate timp prea Indelungat la frigider. Tot pe princi i prezenfa unui agent inhibitor pentru microorganismele de contaminare, functioneaza si diferitele medii de imbogatire a unor patogeni. Competitia poate fi interspecifica si intraspecific’. Competitia interspecifica este interactiunea dintre doud sau mai multe specii diferite. Ea poate explica moartea unei bacterii patogene ajunse in sol sau in apa, chiar si intr-un prelevat patologic cu flor abundenti de asociajie examinat tardiv si conservat necorespunzator. Competitia intraspecificd explica rough-izarea tulpinilor patogene in subculturi (timpul de generatie mai scurt al tulpinilor R fata de cele S in condisiile absentei pe mediul de cultura artificial a presiunilor selective din organismul infectat — comple- ment, fagocite etc.); predominanta tulpinilor bacteriene sensibile fa un antibiotic in absenta antibioticului din mediu. 6.2. AMENSALISMUL Amensalismul consta tn producerea de catre microorganismele unei specii de meta~ bolifi organici (acizi grasi, etanol, enzime etc.) sau anorganici (peroxid de hidrogen, amoniac etc.) solubili, care influenteaza negativ cresterea altor microorganisme asociate din mediu. Amensalismul functioneaza ca important factor al barierei ecologice realizate de microflora normala a organismului (vezi capitolul 14). Streptococti viridans dirt gura si orofaringe produc H202 prin care inhiba dezvoltarea unor speci patogene catalazonegative (e. g. sireptococi piogeni, Haemophilus sp. 5.a.). Microflora rezidenta a pielii produce, prin hidroliza sebumului, acizi grasi, care previn colonizarea tegumentului cu bacterii patogene. 6.3. ANTIBIOZA Antibioza are la baz producerea de cAtre anumite microorganisme a unor compusi chimici specifici care In concentratii mici au efect inhibitor sau letal asupra altor microor- ganisme, Asemenca substanfe antimicrobiene specifice sunt: = Antibioticele, produse de catre unele cubacterit, actinomicete si fungi. Unele au toxicitate selectiva si sunt folosite in terapia antimicrobiana (vezi capitolul 7). Mai rar anumisi determinanti de rezistenta ai bacteriilor la antibiotice sunt folositi ca markeri epidemiologici (antibiovarul). = Bacteriocinele, substante bacteriocide, difuzibile, codificate plasmidic si produse de catre tulpini bacteriene. Sunt imunogene si au un spectru antimicrobian foarte selectiv, motiv pentru care nu au putut fi folosite in terapia antimicrobiand. Sunt probabil un element 84important al echilibrului ecologic in mediile habitate de bacteri si pot fi folosite ca markeri epidemiologici (vezi 8.2). 6.4. PARAZITISMUL $I PRADAREA leracfiuni negative, pentru microbiologia medicala mai important este parazitismul prin virusuri, bacteriofagi, micofagi, care in afara semnificatiei biologice deosebite (rolul in echilibrul ecologic, in variabilitatea genetica a bacteriilor) si-a gasit aplicatii practice bine definite ca markeri epidemiologici, vectori de gene in ingineria genetic etc. (vezi 8.1) Fenomenele de pradare influenjeaz4 mai mult soarta unor bacterii patogene in mediul extern. Mixobacteriile lizeazd si se dezvolta mai bine pe seama unor bacterii vii decat pe bacterii moarte. Experimente in acest sens au fost facute si cu bacterii din microflora organismului nostru (e. g. Escherichia coli, Micrococcus luteus) Dintre acest