EGALITATEA ARMELOR, PRINCIPIU ESENTIAL AL

PROCESULUI ECHITABIL
Influenta jurisprudentei CEDO asupra dreptului roman

Romania a adoptat Conventia europeana a drepturilor omului in iunie 1994, acceptand de la

acelasi moment si competenta Curtii de a examina plangeri individuale indreptate impotriva
sa. In perioada care a trecut de la momentul ratificarii, efectele adoptarii acestei veritabile
“constitutii europene” au cunoscut o evolutie relativ lenta, de la ignorare pana la
constitutionalizarea Conventiei si a jurisprudentei Curtii.

Cauzele pentru care dinamica procesului de incoporare in dreptul intern a drepturilor si

libertatilor fundamentale a fost lenta, mai ales la nivelul instantelor judecatoresti ordinare,
sunt de natura diferita. In primul rand, dificultatea aplicarii Conventiei a aparut datorita
lipsei oricarui sistem de informare oficial privind jurisprudenta Curtii, judecatorii
marginindu-se astfel, sa afirme uneori conformitatea actelor de drept intern cu textul
Conventiei. In al doilea rand, s-a manifestat o reticenta puternica a judecatorilor fata de o
instanta si un text juridic de natura supranationala. Fenomenul nu este unic, manifestandu-se
la intensitate diferita si in alte state membre ale Consiliului Europei.

Raportat la autoritatile judiciare, trebuie facuta distinctia intre Curtea Constituionala si

instantele judecatoresti de fond. Daca Curtea Constitutionala utilizeaza ca mijloc de
interpretare, jurisprudenta organelor de la Strasbourg, la nivelul instantelor ordinare acest
fapt s-a petrecut mult mai rar si in acest context se poate remarca o anume evolutie a
modului de actiune a intantelor de control al constitutionalitatii legilor.

Astfel, s-a utilizat hotararea Curtii Europene in cazul Brogan si altii pentru a decide asupra
constitutionalitatii unor norme de procedura penala care reglementeaza recursul impotriva
deciziei de arestare preventiva, decizandu-se ca legea care declara ca recursul exercitat de
catre procuror contra deciziei instantei prin care o persoana este pusa in libertate nu
suspenda executarea este constitutionala.

Curtea Constitutionala a realizat o sinteza a jurisprudentei Curtii Europene cu privire la

notiunea de “bun” in sensul dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 si, ajungandu-se la
concluzia ca aceasta notiune o excede pe cea de “bun corporal” prin includerea in ea si a
clientelei sau a unui drept de creanta, a extins protectia oferita de art. 41 din Constitutie –
care reglementeaza garantarea prorprietatii – si asupra dobanzilor.

Notiunea de „proces echitabil”

Potrivit art. 6 (1)din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, „orice persoana are dreptul
la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de
catre o instanta independenta si impartiala instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei
acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa.

„Procesul echitabil” este foarte greu de definit datorita conditiilor speciale in care a apărut
intre constantele drepturilor si libertatilor fundamentale in sistemele juridice contemporane.
Evolutia pe care au cunoscut-o garantiile procedurale a fost mai intai opera instantelor
britanice si americane pentru ca, mai apoi, Curtea si Comisia europeana a drepturilor omului
sa adauge aspecte noi la cele cunoscute anterior. Ideea de proces echitabil trimite la ideea de
stat de drept, a carui prima caracteristica consta in eliminarea arbitrariului si domnia legii.

Consacrarea principiului egalitatii armelor

In jurisprudenta europeana, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor pe

toata durata desfasurarii procedurii in fata unui tribunal, fara ca una dintre ele sa fie
avantajata in raport cu cealalta parte sau celelalte parti in proces. Acest principiu decurge in
mod direct din faptul ca orice persoana are dreptul la ascultarea cauzei sale in mod echitabil.
Principiul este un element esential al dreptului la un proces echitabil. Acest principiu impune
fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa in conditii care sa
nu plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu adversarul ei si ca exigenta „egalitatii
armelor” in sensul unui just echilibru intre parti are, in principiu acelasi rol atat in procesel
civile, cat si in cele penale.

Astfel, o diferenta de tratament in ascultarea martorilor poate incalca principiul egalitatii

armelor. Orice inegalitate in comunicarea documentelor poate fi sanctionata in numele
acestui principiu. Partile trebuie sa aiba posibilitatea de a prezenta in mod egal mijloacele de
proba de care dispun. De asemenea, principiul egalitatii armelor trebuie sa fie respectat in
timpul exercitarii cailor de atac.

Domeniu de aplicare

Principiul egalitatii armelor se aplica atat in materie civila, cat si in materie penala, in sensul
art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In realitate sunt vizate toate
procedurile. Totusi, principiul nu are o sfera de aplicabilitate absoluta. Egalitatea nu poate fi
decat relativa si trebuie sa fie apreciata „in mod rezonabil” 1. Judecatorii trebuie sa dea
dovada de pragmatism in acest domeniu, ceea ce nu poate fi decat aprobat. O abordare prea
absolutista a principiului egalitatii armelor s-ar manifesta, in mod cert, prin ineficacitatea
acestuia.

Instanta europeana a admis ca, la fel ca si celelalte garantii prevazute de art. 6 par. 1 din
Conventie, principiul egalitatii armelor se aplica oricarei proceduri, fie ea contencioasa sau
gratioasa.Verificand respectarea de catre instantele nationale a principiului discutat in cadrul
unei proceduri concrete, instanta europeana nu are ca misiune sa se pronunte asupra fondului
procesual, oricare i-ar fi obiectul, acuzatie in materie penala sau contestatie a unor drepturi si
obligatii civile.

Principiul priveste in sine numai modul in care au a fi tratate partile de catre tribunal, ca
adversare in procesul pe care acesta este chemat sa il solutioneze, el nu se aplica in
raporturile dintre parti si tribunal. Astfel, intr-o cauza in care, potrivit dispozitiilor cuprinse
in legislatia nationala, observatiile unui tribunal cantonal cu privire la o cale de atac
promovata de una din parti in fata tribunalului federal nu au fost comunicate nici
reclamatului si nici paratului, Curtea a decis ca tribunalul cantonal, ca jurisdictie

1
Tratat de drept european al drepturilor omului, Jean-Francois Renucci, Ed. Hamangiu, 2009, p. 482.
independenta, nu poate fi considerat adversarul vreuneia dintre ele. De aceea, o asemenea
necomunicare nu semnifica incalcarea principiului egalitatii armelor.

Astfel, intr-o cauza in care reclamantul a invocat incalcarea egalitatii armelor prin luarea in
considerare de catre tribunal a unui aviz depus de un organ administrativ, aratand ca acesta ii
era defavorabil, Curtea a aratat ca aceasta problema a trebuit sa fie solutionata in cadrul
procedurii interne intentate de reclamant pe baza probelor propuse si administrate si prin
aplicarea normelor interne pertinente. Sarcina Curtii consta in a determina daca procedura
contestata, in ansamblul ei, a fost echitabila in sensul art. 6 par. 1, prin luarea in considerare
a tuturor circumstantelor, inclusiv natura litigiului si caracterul procedurii potrivit cu care
acesta a fost solutionat, `mediul in care probele au fost evaluate si daca aceasta procedura i-a
dat reclamantului ocazia sa-si sustina cauza in conditii care sa nu fie de natura a-l plasa in
situatia net dezavantajoasa fata de angajatorul lui. Or, in speta, Curtea a constatat ca orice
pretins prejudiciu ce ar fi putut rezulta pentru reclamant, pe plan procedural, a fost inlaturat
prin faptul ca instanta administrativa suprema care s-a pronuntat in cadrul procedurii
incriminate i-a dat ocazia reala si serioasa sa prezinte propriile observatii cu privire la
continutul avizului contestat, iar el a facut uz de fiecare data de posibilitatea astfel acordata.
In aceste conditii, Curtea a ajuns la concluzia ca reclamantul nu mai putea pretinde
incalcarea principiului egalitatii armelor, inerent notiunii de proces echitabil.

In schimb, Curtea a constatat incalcarea acestui principiu intr-o cauza in care mai multi
ziaristi au fost condamnati pentru criticile aduse unor magistrati, prin crearea unei inegalitati
procesuale intre magistratii care erau parte in cauza si cunosteau foarte bine dosarul pus in
discutie de ziaristi si acestia din urma, care cu sursele limitate avute la dispozitie, „au
recompus adevarul”. Curtea a retinut ca, pentru a nega orice fundamentare a sustinerilor
ziaristilor, magistratii in cauza s-au referit exact la continutul dosarului pe care ei insisi l-au
instrumentat si la acela al hotararilor luate. Emanand de la judecatorii instantei supreme si de
la avocatul general de pe langa aceasta, afirmatiile magistratilor beneficiau de un asemenea
credit, incat ele nu puteau fii combatute temeinic in justitie, din moment ce jurnalistilor nu li
s-a permis sa depuna macar cateva alte piese sau marturii pertinente.

De altfel, intr-o jurisprudenta constanta dupa cauza Borgers c/Belgia, Curtea a decis ca, in
sistemele judiciare ale statelor contractante care recunosc posibilitatea procurorului general a
avocatului general de pe langa Curtea de Casatie sau a comisarului guvernului – in cazul
Consiliului de Stat ca inalta jurisdictie administrativa – de a participa la deliberarile acestor
jurisdictii, precum si comunicarea concluziilor judecatorului raportor numai avocatului
general, nu si avocatilor partilor sau necomunicarea prealabila avocatilor partilor a
concluziilor avocatului genaral sau procurorului general, la care acestia nu au putut
raspunde, reprezinta incalcarea dreptului la un proces echitabil, sub aspectul respectarii
principiului egalitatii armelor si acela al asigurarii contradictorialitatii dezbaterilor.

Inteles in acesti termeni, principiul egalitatii armelor permite aprecierea modului in care
tribunalul intelege sa mentina „echilibrul” necesar desfasurarii unui proces echitabil, in
special, in privinta comunicarii intre parti a tuturor pieselor dosarului car evor servi la
adoptarea deciziei sale, sub controlul instantei europene.

Astfel, intr-o cauza penala ce privea infractiunea de defaimare, reclamantul a sustinut

incalcarea principiului egalitatii armelor, deoarece el, ca persoana care a intentat actiunea,
nu dispunea decat de 5 zile pentru a depune cererile de proba, pe cand cel pe care-l chemase
in judecata in calitate de inculpat avea la dispozitie 10 zile pentru a depune cererile sale de
proba pentru a demonstra temeinicia faptelor defaimatoare.

Fosta Comisie Europeana a Drepturilor Omului a decis totusi, ca procesul a ramas in limita
echitabilitatii, fara incalcarea principiului egalitatii armelor, deaorece, pe de o parte, era in
interesul reclamantului sa se obtina o hotarare rapida, iar, pe de alta parte, el a fost cel care a
avut initiativa actiunii, astfel ca a putut dispune de timpul necesar pentru a strange probele
de natura sa dovedeasca netemeinicia afirmatiilor defaimatoare incriminate. Asa fiind,
Comisia a apreciat ca el a avut posibilitatea sa-si dezvolte agrumentele sale ion conditii care
nu-l dezavantajeaza semnificativ in raport cu partea adversa.

Principiul de egalitate a armelor este deosebit de important intrucat se subintelege

respectarea dreptului la aparare sau chiar necesitatea unei dezbateri contradictorii, garantii
puternice in care se integreaza din ce in ce mai mult si a caror efectivitate este necesar sa fie
protejata. Curtea a amintit ca elementele de proba trebuie sa fie in principiu prezentate in
fata justitiabilului, in sedinta publica, in vederea unei dezbateri contradictorii;. Jurisprudenta
europeana a precizat ca principiul egalitatii reprezinta un element al notiunii mai extinse a
procesului echitabil care incorporeaza si dreptul fundamental la caracterul contradictoriu al
tribunalului. Dreptul la un proces echitabil contradictoriu presupune, in principiu, pentru o
parte, posibilitatea de a lua cunostinta de observatiile sau documentele prezentate, precum si
de a le pune in discutie. Principiul egalitatii armelor si principiul contracdictorialitatii nu
trebuie confundate. Se poate intampla, ca in cadrul aceleiasi cauze, un principiu sa fie
respectat, dar nu si celalalt. Notiunea de proces echitabil cuprinde dreptul la un proces
contradictoriu, care presupune dreptul partilor de a face cunoscute elementele care sunt
necesare pentru reusita pretentiilor acestora, dar si de a lua la cunostinta si discuta orice
document sau observatie prezentata judecatorului in vederea influentarii deciziei acestuia si
de a le pune in discutie.

Egalitatea armelor in sens restrans

Aceasta implica faptul ca orice parte a unei proceduri, indiferent dacă este in materie civila
sau penala, trebuie sa aibă posibilitatea rezonabila de a-si prezenta punctul de vedere in fata
tribunalului in conditii care sa nu o dezavantajeze fata de celelalte parti ale procesului sau
fata de acuzare.

Astfel, s-a decis ca exista o incalcare a principiului egalitatii armelor in situatia in care
acuzarea depune la dosar un document, inainte de audienta publica, in care isi prezinta in
rezumat argumente, iar acuzatul nu are acces la acel document. Daca insa rolul procurorului
nu este atat de important in cadrul procedurii incat sa poata influenta decizia, principiul este
respectat. Spre exemplu, s-a decis ca nu exista o violare a art. 6 daca in cadrul procedurii din
fata Curtii Supreme austriece, rolul procurorului general se rezuma la a pune mentiune „de
acord” pe raportul magistratului raportor. Atunci cand se depune la dosarul cauzei un
document important pentru solutionarea acesteia, este insa obligatoriu ca partile sa aiba
cunostinta de continutul sau, indiferent daca instanta utilizeaza sau nu documentul in
motivarea hotararii.
Tot astfel, s-a constat o violare a exigentelor egalitatii armelor procedurale in situatia in care
legea austriaca nu permitea participarea si expunerea orala a argumentelor in fata instantei
de apel decat a reprezentantului parchetului, nu si inculpatului sau avocatului sau. De
asemenea, faptul ca in urma caii de atac se poate inrautati situatia inculpatului conduce
instanta europeana la o analiza stricta a posibilitătilor egale de a declansa procedura de
casare. În acelaşi context, Curtea a precizat că se poate vorbi de o atingere serioasă a
principiului egalităţii armelor atunci când pentru declanşarea unei proceduri de atac statul
beneficiază de suspendarea termenul de apel pe perioada vacanţei, în timp ce cealaltă parte
nu beneficiază de această posibilitate de prelungire a termenului.

Contradictorialitatea

Contradictorialitatea, intim legata de ideea de egalitate a armelor, impune judecatorului să

vegheze ca orice element susceptibil să influenteze solutia privind litigiul să facă obiectul
unei dezbateri contradictorii intre parti. Fiecare parte a procesului trebuie să aiba nu numai
facultatea de a-si face cunoscute elementele pe care se bazeaza pretentiile sale, dar si aceea
de a lua la cunostinta si de a discuta orice proba sau concluzie prezentata judecătorului cu
scopul de a-i influenta decizia. Nu prezinta nici o relevanta daca elementul susceptibil sa
conduca la o anumita decizie este adus in discutie de catre parti sau sesizat din oficiu de
catre instanta, chiar si in aceasta din urma situatie, judecatorul fiind obligat sa impuna
discutarea lui.

Curtea procedeaza la o apreciere concreta a respectarii principiului egalitatii armelor. Se

poate intampla ca norme nationale sa genereze dificultati: in cazul in care anumite
contradictii cu Conventia pot aparea secundare, altele sunt mai importante, in special in ceea
ce priveste principiul egalitatii armelor in materie de expertize, dar si in desfasurarea
procedurii in fata jurisdictiilor atat judiciare, cat si administrative. Recurgerea la un expert
poate adduce atingere principiului egalitatii armelor, care impune in mod efectiv un
echilibru intre ascultarea acestuia din urma si cele ce au fost solicitate de aparare. In ceea ce
priveste expertizele, apar incertitudini: Curtea recunoaste judecatorilor de fond o putere
discretionara de ascultare a expertilor. Aceasta recunoastere genereaza nelinisti, in masura in
care o asemenea recunoastere, poate uneori sa aduca atingere garantiilor unui proces
echitabil. S-a decis ca atunci cand se numeste un expert in cauza, partile trebuie sa aiba
facultatea de a participa la activitatile pe care acesta le desfasoara si sa primeasca concluziile
expertului pentru a le putea pune in discutie. Mai mult, s-a constatat o violare a art. 6 atunci
cand expertiza efectuata prezenta un caracter atat de tehnic incat scapa cunostinţelor
judecatorului, astfel incat acesta, chiar daca formal nu era tinut de concluziile expertului, a
fost influentat decisiv de acestea. Refuzand sa dispuna refacerea expertizei sau efectuarea
uneia noi la cererea unei parti, instanta a violat, in opinia Curtii, dreptul la
contradictorialitate al partilor.

Contradictorialitatea nu impune insa obligatia instantei de a permite, in cadrul unei

proceduri scrise, ca fiecare parte să raspunda la orice memoriu al partii adverse, pentru ca
altfel s-ar ajunge la perpetuum mobile de raspunsuri si contra-raspunsuri, existand insa
obligatia ca fiecare parte să aiba posibilitatea sa isi dezvolte argumentele cel putin intr-un
memoriu In opinia Curtii, contradictorialitatea impune, in materie penala, posibilitatea
inculpatului de a combate declaratiile partii vatamate fie printr-o confruntare cu aceasta, fie
prin posibilitatea de a obtine interogarea acesteia in faza de judecata, hotarare care ilustreaza
faptul ca principiul egalitatii armelor se aplica si in raporturile intre inculpat si partea civila.
De asemenea, pentru a realiza contradictorialitatea in materie penala, statele sunt obligate sa
isi regleze procedurile interne astfel incat probele existente sa fie produse in cadrul audientei
publice, pentru a putea sa faca obiectul dezbaterii contradictorie intre acuzator si inculpat, in
fata judecatorului. S-a precizat, in acest context, ca hotararea citata trebuie interpretata in
sensul in care probele si, in special, cele testimoniale trebuie produse in fata judecatorului de
fond, fiind insuficienta administrarea lor in fata magistratului de instructie, chiar daca si în
cadrul acelei procedurii inculpatul a putut să le conteste.

Curtea a constatat incalcarea principiului contradictorialitatii in cauza Dima c/ Romania,

intrucat Curtea Suprema de Justitie s-a pronuntat pe baza unei expertize contabile la
efectuarea careia reclamantul nu fusese citat.

Motivarea hotararilor judecatoresti

Dreptul la un proces echitabil impune, fara indoiala, motivarea hotararilor judecatoresti.

Pentru parti motivarea hotararii este esentială pentru a-si evalua sansele de succes ori de a
vedea modul in care le-au fost acceptate argumentele si pe ce s-a bazat judecatorul in
solutionarea cauzei lor. In plus, motivarea deciziilor este singurul mijloc prin care tertii pot
sa cunoască jurisprudenta, in conditiile in care in majoritatea statelor europene cel puţin
jurisprudenţa instantelor superioare este, formal sau real, un izvor de drept important.

Obligatia de motivare a hotararilor judecatoresti isi are izvorul in dreptul oricarei parti in
cadrul unei proceduri sa prezinte judecatorului observatiile si argumentele sale, combinat cu
dreptul partilor, recunoscut de Curte, ca aceste observatii si argumente sa fie examinate in
mod efectiv, iar obligatia de motivare a hotararilor este singurul mijloc prin care se poate
verifica respectarea drepturilor metionate anterior, piloni de baza ai dreptului la un proces
echitabil.

Atunci cand se discuta despre obligatia de motivare, trebuie in mod necesar facuta distinctia
intre „motivare inadecvata” şi „lipsa motivarii”, Curtea arogandu-si competenta de a
examina numai situatiile care se pot incadra in cea de-a doua ipoteza. Astfel, ea nu
cerceteaza daca judecatorul national a stabilit corect faptele sau daca a interpretat corect
faptele, ci numai daca acesta a raspuns intr-o maniera suficienta si explicita argumentelor
partilor litigiului.

Dreptul ca o decizie judecatoreasca să fie motivata nu este insă absolut, iar intinderea si
amplitudinea pe care trebuie să o aiba motivarea variaza in functie de natura si
complexitatea cauzei. Spre exemplu, s-a decis ca instanta care respinge un apel poate sa se
margineasca la a relua motivarea instantei de fond. De asemenea, in opinia Comisiei,
motivarea care sta la baza deciziei nu trebuie sa trateze separat fiecare dintre problemele
punctuale ridicate de fiecare parte, cu exceptia situatiei in care mijlocul respectiv de aparare
era de natura sa influenteze definitiv solutionarea cauzei. Tot astfel, Curtea a impus obligatia
de motivare detailata a deciziei atunci cand norma juridica a carei aplicare se solicita este
ambigua in continut, insa a admis o motivare sumara, cat timp ea a atins toate punctele
esentiale ale argumentelor dezvoltate de parti.

Administrarea echitabila a probelor

Domeniul administrarii si aprecierii probelor este o materie in care statele membre se bucura
o marja de apreciere foarte larga, Conventia permitand statelor sa reglementeze fara oprelisti
semnificative regulile de admisibilitate si forţa probanta a mijloacelor de proba. De
asemenea, Curtea nu are competenta de a verifica daca instantele nationale au apreciat corect
sau nu probele administrate in cauza, ci doar de a stabili daca mijloacele de proba au fost
administrate intr-o maniera echitabila.

In materia administrarii probelor, elementul determinant al examenului efectuat de catre

instanta europeana este maniera in care probele sunt prezentate in fata judecatorului
national. Curtea examineaza procedura in ansamblul sau si nu se opreste doar la un moment
punctual pentru a decide incalcarea sau respectarea art. 6. Spre exemplu, s-a hotarat in
favoarea statului parat atunci cand, intr-un proces penal s-a administrat o proba –
inregistrarea unei convorbiri telefonice – obtinuta fara aprobarea magistratului competent, in
considerarea faptului ca decizia de condamnare a fost intemeiata si pe alte probe, nu doar pe
acea înregistrare. Curtea si-a bazat decizia de a nu condamna statul pentru utilizarea unei
probe obtinuta ilegal si pe faptul că, analizând ansamblul condiţiilor în care s-a desfăşurat
procesul, a constat că, dincolo de problema prezentării acelei probe, procesul s-a desfasurat
in concreto in conditii echitabile In schimb, s-a constatat o violare a Conventiei atunci cand
instanta si-a fondat aproape in mod exclusiv decizia pe o proba obtinuta in mod ilegal sau
care nu a fost niciodata adusa la cunostinta partii, care a ignorat-o in cursul procedurii
.
Cu privire la expertize, in special in materie penala dar si in materie civila, Curtea impune
statelor obligatia ca acuzatul sa poata solicita judecatorului dezbaterea contradictorie a
raportului de expertiza, inclusiv prin posibilitatea de a obţine audierea ca martor a unei
persoane susceptibila sa combata evaluarea expertului. Aceasta nu inseamna insa ca partile
unui proces au dreptul sa obtina administrarea oricarei probe, Curtea şi Comisia lasand o
marja de apreciere larga judecatorului national pentru a verifica oportunitatea si necesitatea
unei probe, mergandu-se pana la admiterea interzicerii de a incerca probarea unor fapte.

Tot astfel, Curtea a decis lipsa unei violari a art. 6 intr-o cauza extrem de interesanta. In fapt,
urmare a unui grav accident de circulatie reclamantul a suferit serioase probleme psihice ce
au condus, intre altele, la divortul acestuia. Reclamantul a introdus o actiune in repararea
prejudiciului contra soferului vinovat de accident, iar in cursul procesului a produs ca si
proba o expertiză psihiatrica care a relevat probleme complexe si serioase de sanatate
mintala, obtinand suma de 1,3 milioane lire sterline drept despagubiri. Pentru a putea utiliza
raportul medicului, reclamantul a fost nevoit, conform preceptelor dreptului britanic, sa
renunte la privilegiul clientului, care facea secret acel raport. Ulterior, in cursul procesului
de divort al reclamantului, in legatura cu atribuirea cresterii copiilor, inculpatul a adus ca si
probă un alt raport psihiatric, pentru care a renuntat de asemenea la caracterul sau secret, in
care se afirma ca starea sa de sanatate s-a ameliorat semnificativ. Intrand, pe cai ramase
necunoscute, in posesia acestui document, soferul vinovat de accidentul de circulatie a
obtinut redeschiderea primului proces, in urma careia a obtinut reducerea sumei datorate la
„numai” 600 000 lire sterline. Reclamantul s-a plans in fata Curtii de faptul ca judecatorul
national a utilizat al doilea raport de expertiza psihiatrica, incalcand privilegiul clientului si
fara consimtamantul sau. Curtea a respins insa plangerea pe motiv ca instanta nationala nu a
depasit limitele marjei de apreciere pentru a determina utilitatea si legalitatea probei, in
conditiile in care reclamantul a renuntat la privilegiul respectiv in ambele proceduri.

Cu referire la procesul penal, Curtea a stabilit legatura dintre legimitatea dreptului

procesual-penal si principiul egalitatii armelor. Astfel, ea a aratat ca legalitatea dreptului
procesual-penal este un principiu general de drept; el corespunde principiului legalitatii din
dreptul penal – nullum crimen sine lege – si este consacrat de adagiul nullum judicium sine
lege. Acest principiu impune anumite exigente privitoare la derularea procedurii penale, cu
scopul de a asigura garantarea unui prioces echitabil, care implica si respectarea legalitatii
armelor. Daca el comporta obligatia de a oferi fiecarei parti posibilitatea rezonabila de a-si
prezenta cauza in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de net dezavantaj cu adversarul
ei , nu trebuie pierdut din vedere ca reglementarile procedurale urmaresc, in primul rand, sa
protejeze persoana acuzata de savarsirea unei fapte penale de riscurile abuzului de putere din
partea organelor de urmarire, astfel ca apararea apare ca cea mai susceptibila sa sufere de
lacunele si impreciziile acestor reglementari.

Egalitatea armelor si jurisdictiile judiaciare

Principiul egalitatii armelor trebuie sa faca obiectul unui respect minutios in fata
jurisdictiilor judiciare. Una dintre chestiunile cele mai preocupante se refera la desfasurarea
procedurii in fata anumitor judsdictii nationale superioare, Curtea de Casatie sau Curtile
supreme. Mai multe state s-au confruntat cu aceasta dificultate care se prezinta sub un dublu
aspect: (i) necomunicarea prealabila a concluziilor sau ale raportului si (ii) prezenta
Ministerului Public la deliberari.

In ceea ce priveste necomunicarea prealabila a concluziilor sau ale raportului, Curtea s-a
pronuntat in mai multe cauze in sensul incalcarii art. 6 (1) din Conventie, datorita
necomunicarii prealabile catre reclamant sau catre avocatul acestuia, fie a concluziilor
procurorului general, fie a raportului consilierului raportor si a imposibilitatii de a raspunde.
In cauza Bulut c/Austria, in care reclamantul a invocat printre altele, ca nu a beneficiat de un
proces echitabil prin aceea ca nu a cunoscut continutul observatiilor de puse la dosar de
procurorul general, astfel ca nu a fost in masura sa le comenteze, guvernul austriac s-a aparat
aratand ca, in speta, nu a facut decat sa emita avizul in sensul ca recursul ar trebui examinat
potrivit unor dispozitii precise ale Codului de procedura penala, astfel ca el avea un continut
pur procedural, necuprinzand nicio apreciere de fond a cauzei. Instanta europeana nu a
primit acest punct de vedere. Ea a retinut ca, in apelul declarat de catre reclamant in cauza,
depunerea observatiilor de catre procurorul general i-a permis acestuia sa-si exprime clar
pozitia cu privire la calea de atac exercitata de catre reclamant, pozitie care nu a fost
comunicata apararii, astfel ca aceasta nu a fost in masura sa raspunda. Un astfel de
dezechilibru este putin compatibil cu exigentele procesului echitabil: dreptul la o procedura
contradictorie trebuie sa fie respectat, iar acesta implica dreptul pentru partile la un proces
de a lua la cunostinta de orice document sau observatie prezentata judecatorului. Pe de alta
parte, absenta comunicarii concluziilor avocatului general catre reclamant sau avocatii
acestuia este de asemenea echivoca.

Referitor la participarea Ministerului Publica la dezbateri, prezenta avocatului general la

deliberarile Curtii de Casatie a fost considerata contrara exigentelor prevazute la articolul 6
din Conventie. In unele tari se obisnuieste ca Ministerul Public sa asiste la deliberari fara a
lua cuvantul sau fara a vota. Curtea a considerat ca, independent de obiectivitatea
recunoscuta a avocatului general sau a procurorului general, acesta, recomandand admiterea
sau respingerea recursului, devenea aliat sau adversar obiectiv al uneia dintre parti, iar
prezenta sa la deliberari ii oferea, chiar si in aparenta, o ocazie suplimentara pentru a-si
sustine concluziile in camera de Consiliu.
Egalitatea armelor si jurisdictiile administrative

In cauza Kress c/Franta, Curtea europeana a hotarat ca participarea comisarului guvernului

la deliberarea completului de judecata incalca art. 6 (1) din Conventie. In cauza Kress,
guvernul sublinia ca prezentarea publica a opiniei unui magistrat nu ar aduce in plus atingere
indatoririi de impartialitate, in masura in care comisarul guvernului, in momentul deliberarii,
comisarul guvernului nu este decat un magistrat printre altii si parerea sa nu ar putea
influenta decizia celorlalti judecatori. Pentru Curte, prezenta comisarului guvernului este
condamnabila in sine, fie ca este activa sau pasiva.