LIMBA SI STIL fiutim si urmarim destinul limbii Jui roman: din Italia, Grecia, Iberia gi lingvist latine din diferitele regiuni ale imperi din Peninsula Balcanica. in acele teritorii in care textele, inscripfiile si descoperirile sint cil de cit bogate gi cu caracter informativ, putem vedea cum se dezvolti, se diferentia7’, se dilueazA cu elemente striine latina popular& din timpul imperiului gi din evul mediu timpuriu. Invazia germanilor in Galia gi a arabilor in Iberia nu ‘fn reusit si delatinizeze aceste regiuni. Acolo limba latina prinsese licini gi a rezistat atacurilor din partea limbilor popoarelor invingatoare. Incepind din secolul al [X-lea in Galia, din secolul al X-lea in Italia, din secolul al XI-lea in Iberia apare limba popularé in scris, aga cum era ea vorbita in accle zone Diferentierca era atunci incheiata: ceea ce né jntimpina in aceste texte vechi se deosebeste atit de mult, pe de o parte, de ceea ce obignuim si infelegem prin limba latina in sens propriv, iar, pe de alti parte, din punct de vedere intern, astfel ci merité noi denumiri: din latina au provenit franceza, italian: spaniola gi portugheza — limbi-surori intre ele, limbi romanice, totugi clar diferite. fn Rasarit, in Peninsula Balcanica, imaginea este, partial, alta. Tinutul de pind Ia Dundre a fost cucerit in etape, de Ia circa 200 inainte de Christos pind la 46 dupa Christos; in aceeasi perioad’ a cAzut si Asia Mica in miinile romanilor. Hi s-au extins gi peste Dunare, iar Dacia, la nord de fluviu, a fost cucerita de Traian la anul 106 dup’ Christos. Destul de curind insi a inceput Tetragerea, ca urmare a primelor invazii barbare ingrovitoare, care in Suedia § Germania sint cunoscute sub denumirea idilict de ,migratia popoarelor germanice™ Sub impiratul Aurelian, in juru) anului 270, romani din Dacia au fost impingi Tnapoi spre sud, peste Dundre. Dacia a apartinut agadar imperiului roman un timp relativ scurt, de la 106 pind Ia circa 270, adici aproximativ 165 de ani. Despre starea limbii latine fn zonele aflate sub stipinirea romana din Peninsula Balcanici sté mirturie in zilele noastre o populatie de aproape 20 ® Discuss de receptie In Academia Regalé de Litere, Istorie si Antichititi, 4 octombrie: 1960, publicat in Filologisktarkiv (Achiva filologic®), ne. 12, Lund, Cart Blom, 1967. (Un rezumat in timba FrancerA, redactat de autor, a apirut, in traducerea lui Gh, Bulgar, in Curierul roménese (1994), apoi in Ramuri, Cronica $i Scoala Ardeleand — Tg.-Mures.)‘ ALF LOMBARD ne vorbitoare de limba roméni, 20 de milioane de oamenj nici, adied o limba-sora a limbilor italian de milioane de perso a caror materna ¢s franceza si spaniol: Dar remarcabil este faptul ci majoritatea acestor 20 de milioane locuieste intr-o regiune limitata, care corespunde aproximatiy vechii Dacii, adica intr-una din acele tari pe care imperiul roman le-a cucerit cel mai tirziu gi din care a fost nevoit si se retraga cel mai devreme, prin urmare una din jarile pe care Roma le-a stapinit in intervalul cel mai scurt. La aceasti zona limitata s¢ adauga uncle asezici romanesti raspindite Ia sud de Dunare, in primul rind in nordul Greciei. Restul Balcanilor — pe de o parte in sud, unde limba greac§ a rezistat cu maretic atacului limbii latine, iar pe de alta parte mai sus, unde germanii au fost nevoiti destul de timpuriu si cedeze locul slavilor si maghiarilor — a devenit aproape total delatinizat, iar acolo stapinese astazi limba greaca, limbile slave gi limba maghiard (in afara de limba turcd, care a patruns prin Bosfor, si misterioasa limba albanezi, imbogatita cu multe clemente latine), Remarcabil este faptul ca intreaga Peninsula Balcanica de est, actuala lugoslavie, a fost pierduté pentru latina (din secolul al VI-lea); teritoriul limbii romane a devenit in acest mod o insulé lingvisticé, separati de uriaga zon’ romana neintrerupté din vest printr-o ,,strimtoare* lati de 60 de mile. Vorbitoare a unei limbi romanice este asadar in zilele noastre exact acea parte a zonei est-europene aflate sub stipinirea Romei la care ne-am fi putut astepta cel mai putin, anume vechea Dacie. Ce si credem despre aceasta? Daca am incerca sé urcim din zilele noastre pe scara secolelor, nu am ajunge nicdicri. Limba romana este cunoscuta in scris doar de ceva mai mult de 400 de ani: cel mai vechi text in aceasti limba dateaza numai din 1521. Daca ne multumim cu surse nu in aceasta limba, ci despre aceasti limba, mai putem ajunge cu citeva secole inapoi in timp. Dincolo de aceasta, ne lovim simplu de neant. Nu este ugor deci ca, in aceste condifii, sd ne creim je clar ron pur © imagine despre evolutia evenimentelor. jn jurul anului 270 dupa Christos limba latina a incetat s4 fie limba nationalé in Dacia. O mie de ani mai tirziu, in aceleagi finuturi, traieste o populatie unei limbi romanice, ceea ce se constata si astazi. Ce gi zilele noastre? Ce s-a intimplat in timpul celor compacta, vorbitoare a s-a petrecut intre antichitate o mie de ani? Stim finuturile aflate la nord de Dunirea de Jos au devenit, in timpul antichitatii tirzii gi al evului mediu, arena multor feluri de neamuri: am numit deja pe goti; apoi au venit hunii, neamurile germanice: gepizii $i longobarzi bulgarii (care ulterior au fost slavizati), slavii, maghiarii, neamurile toreeti pecenegii si cumanii. Cei mai importanti au fost slaviis convictuirea ae (romfno-slava) a durat din secolul al VI-lea pina in secolul al XI-lea. An ea latina din Dacia s4 supraviefuiascd acestor virtejuri milenare de navaliri? S la retragerea trupelor Iui Aurelian, iar ulterior tara a fost total deromanizata 1 eee reromanizaté prin vreo noua colonizare? Sc poate rispunde pozitiv sau nege 2 la intrebarea referitoare la aga-zisa continuitate sau persistenta a limbii romaine? Cercetitori din trecut, cum ar fi Résler gi Tiktin, au fost total impotriva idettesr att Last eAsinur 1 de continuitate. Mai aproape de timpuri pee ; fr istorieul roman Torge. (membea Sarapae sear eae ‘Specialisti, cum ar et ea ct a ; t ademici noastre din 1923 asasinat in 1940), sint total in favoarea acesteia. Alji cercetitors i, cum ar fi romAnii Densugianu, Pugcatiu si Rosetti, danezul Sendiclt ees Seton-Watson, elvetienii Wartburg. si Jaberg, adopta 0 solufie de cone wlocul de bastini al roménilor se afla la nord si In sud de Dunite Argumente pentru si impotriva ideii de continuitate au fost ciutate Ia vechii istorici: cronicarul Toman Vopiscus, contemporan cu Aurelian, care a descris viata acestui imparat; cronica ruseaseé a lui Nestor din jurul anului 1100; Gesta Hungarorum, ceva mai nous; Descriptio Europae orientalis, scrish de un cilugat francez la 1308, dar reprezentind o traditie din secolul al XIl-lea etc. Informatiile din surse ca acestea sint putine, sumare, descori greu de interpretat. S-a cAutat de asemenea un rispuns in inscriptiile latine tirzii. H. Mihaescu, intr-o masiva luerare (Limba latind in provinciile dundrene ale Imperiului roman, Bucuresti, 1960) a parcurs cele 20.300 de inscriptii latine ce s-au gisit pind acum, din primele sase secole ale erei noastre, in vechile provincii romane din nordul Peninsulei Balcanice. Acestea ne spun relativ putine lucruri despre soarta timpurie a latinei de risarit. Descoperirile arheologice, cum ar fi impunatorul Tropaeum Trajani din Dobrogea si bogatele descoperiri de morminte din Transilvania, spun doar ceva mai mult, in ciuda stridaniilor lui Parvan si Daicoviciu de a le face si vorbeasca. Problema continuitatii se afl in legatura cu anumite aspecte importante de limba, pe care aici pot doar si le enumar in graba: . 1. Problema referitoare la legdtura istorici dintre limba roména literara sau daco-romina, adic limba din Rominia gi dialectele roménesti, destul de mult deosebite de aceasta, care constituie insule lingvistice de cealaltd parte a Dundarii, dintre care una, macedo-romina din Grecia de nord si in jurul ei, este vorbité ‘astizi de 300.000 de persoane. Sint oare aceste dialecte transdanubiene o marturie a faptului ci latina de rasirit gia avut, in evul mediu timpuriu, teritoriul principal de rispindire mult mai la sud decit in perioada istoricd? 2. Problema privind prezenta unor cuvinte germane vechi de imprumut in limba romana, Daca acestea exist, rationdm noi, latina de risirit trebuia si-si fi avut, fe vremaea invaziilor germanice, locul la nord de Dunire, deoarece in primul tind acolo s-au asezat popoarele germanice: gojii, gepizii si longobarzii. Dac& asemenea cuvinte imprumutate nu exista, continuam noi Fationamentul, latina de tasarit trebuie si se fi dezvoltat, in ,perioada migratiei popoarelor“, in alté parte, deoarece romana, ca de altfel si franceza, nu ar fi putut evita si prezinte vechi cuvinte imprumutate din limbile germanice. E. Gamillscheg (Romania, Germanica, I, Berlin — Leipzig, 1935, p. 249 — 263) a numarat 33 de cuvinte romanesti, pe care le considera a fi vechi cuvinte germanice imprumutate. Dar trebuie sa dam dreptate acelora care sustin cd nici una dintre aceste 33 de etimologii nu este pe deplin satisfacatoare. 3. Limba romana poseda, in mod necontestat din vechime, un numar de cuvinte, poate vreo 80, care sint in acelasi timp caracteristice pentru aceasta limba $i pentrulimbaalbanezd, dar care ou pot fi explicate prin latina. Exemplu:: ‘ALF LOMBARD verbul romanese bucura, a cArui ridicind intr probabil in numele capitate; Bucuresti $i care nu poate fi despé fit de verbul albanez bukuronj wa infrumuseta* gi de adjectival bukur ,,frumos”. A ‘imprumutat limba roméni asemenea cuvinte din limba albanezi sau s-a intimplat eventual invers? In acest caz trebuie ca Gmbele limbi si fi fost vorbite, dupa toate aparentele, in imediatd apropiere geografica una de alta, iar atunci ajungem usor si imediat la ideea ci roming veche s-a dezvoltat la sud de Dunire, adica ajungem sa raspundem in mod negativ la problema continuitéfii, Sau romfna si albaneza au imprumutat independent una de alta aceste cuvinte dintr-o limba veche comuna in ambele lor teritorii, cea mai apropiata find atunci extrem de pufin cunoscuta limb§ traci, incluzind si limba dacd, socotiti un dialect (conform geografului grec Strabo, in jurul nasterii lui Christos)? in acest din urma caz, cuvintele in cauza reprezinta un clement de substrat fn romana, exact cum sint cuvintele imprumutate din galici in francezi sau cele iberice din spaniola. Daca aceasta din urma idee este corecté, atunci vocabularul comun albanezo-romin nu reprezinté o piedica pentru teoria continuitatii. In afar de anumite toponime, roménistilor le-a fost la fel de greu si objind etimologii dacice plauzibile, ca si celor care s-au stréduit a dovedi originea germana veche a unor cuvinte. Adaug aici ca G. Reichenkron tocmai a publicat o lucrare: Das Dakische (rekonstruiert aus dem Rumanischen), Heidelberg, 1966, care va trezi probabil senzatie... gi scepticism. Nu mai putin de 130 de cuvinte roménesti vrea el si derive din limba daca. 4, Problema privind nenumaratele, evidentele si tulburatoarele potriviri dintre cele patru limbi apropiate geografic, dar pufin inrudite, romana, bulgara, neogreaca si albaneza, din punctul de vedere al sintaxei $i frazeologiei: infinitival se inlocuieste de preferinta cu ,,si, astfel c&, in loc de ,,vreau a cinta se spune in romana: vreau sé cint, in bulgara: iskam da peja, in neogreacé: Sédw@ va. tpayovdiioo, in albaneza: dua 12 kéndoj; viitorul se exprima de preferinjé cu verbul auxiliar 4a voi (intr-o alté acceptie decit infelesul pur de vointa de mai sus), astfel c& se spune in romana: voi cinta, in bulgara: Ste peja, in neogreaci: 96 tpayovdijco, in albanezi: do té kéndoj), articolul definit este de obicei postpus. astfel ‘cd in limba romana se spune prieten, prietenul, in bulgara: prijatel, prijatelit, in albaneza: mik, miku; un mare numar de tipuri de exprimare corespunde unul cu celalalt, astfel ci, de exemplu: ,,se cearté cu nevasta” se exprima prin ,se manincd cu nevasta (in romana: se manincd cu nevasta, ia bulgara: jadese sti Zenata, in neogreacd: tp@yerat wé tiv yovaiza, in albanezi: haheté me shogené etc.). O parte din aceste corespondente caracterizeaza numal doud sau trei din cele patru limbi; articolul hotirit, de exemplu, lipseste in neogreacd. O parte din ele exist gi in doua din limbile ramase in Peninsula Balcanic, anume in sirbo-croaté si turci sau in ambele; constructia viitorului cv wa voi", de exemplu, apare gi in sitbo-croati: du pjevati ,eu voi cinta. O parte din aceste corespondente sint intilnite chiar, pe ici, pe colo, in afara Balcanilor; postpunero> articolului hotarit, de exemplu, exist si in limbile nordice: in suedezi: van, vannen (prieten, prictenul), in anumite dialecte rusesti gi in limba armeand; iar constructia Viitorului cu a voi* existi i in danezi: jeg vil synge, gi in englezi: he will sing. La fel de intemeiat se poate vorbi, mai ales dupa publicarea amplei cariDESTINUL LMBIL LATIN Iv RASARIT : a lui K. Sandfeld despre aceasta i i i results = Coll. ing. Soo de Ling. de Pare, OGG fone eg ate Problomes lingvistice balcanice” sau balcanisme. Existenja unei’ uniti prelrtenpes simith gi in afara planului lingvistic, in domeniile credinjelor populare, poesie, obiceiurilor ¢i traditiilor populare. Popoarele Peninsulei Balcanice, care au plsteat tradijiile bizantine si care timp de peste o mie de ani s-au aflat sub suzeranitatea bisericii_grecesti, au ajuns ca, peste granifele lingvistice $i politice, si alcdtuiasch © lume in sine, cum a fost cazul in antichitate cu aria cultural clasicd greco-romand. _ Problemele lingvistice pe care le-am ridicat, referitoare la legatura istoric dintre roména literara gi dialectele romanesti aflate de cealalté parte a Dunari la vechile cuvinte germanice imprumutate in romina, la modul cum se poate explica faptul cé romAna are din vechime o serie intreagi de cuvinte comune cu albaneza, precum $i problema referitoare la elementele de sintax4 gi frazeologie' balcanice, comune, fiecare dintre aceste probleme are, luatd separat, mare importanja. Dar, in afari de aceasta, clarificarea lor ar trebui si poata da, cu timpul, raspunsul la marea intrebare pe care o reprezinta problema continuitatii. Acelasi serviciu ar trebui si ni-I poatd face gi alte doua discipline lingvistice, anume studiul toponimiei gi dialectologia. Toponimele ridicd dificultati, deoarece orasele Daciei au disparut, in cea mai mare parte, in epoca migratiilor popoarelor, iar vechile nume de riuri, care s-au pistrat, par a purta, in majoritate, numai forma slava. N. Draganu (Roménii in veacurile IX — XIV pe baza toponimiei si a onomasticei, Academia Romana, Studii si cercetdri, XX1, Bucuresti, 1933) a reugit fnsa, cu ajutorul unui cuprinzdtor material toponimic, si dovedeasca existenta unor ageziri romane, daca nu din timpul imperiutui, cel putin din secolul IX, in actuala Transilvanie si Ungarie, pind adinc in vechea Panonic. Chiar dialectologia ne-a fost de un anumit ajutor pentru teoria continuititii Se stie destul de bine unde anume in Dacia erau cele mai dese centre din vechile colonii romane; erau in citeva parfi din actuala mica Valahie, in vestul Transilvaniei si in Banat. Geografia dialectal a ardtat acum cA tocmai aceste regiuni sint identice cu zonele unde, in anumite cazuri, s-a pistrat cel mai bine vechiul vocabular latin originar, unde a rezistat cel mai bine invaziei de cuvinte straine, de imprumut. Aceasti corespondenta geografic dintre antichitate si contemporaneitate nu poate, conchide S. Pugcariu (Les enseignements de l’Atlas linguistique de Roumanie, in Revue de Transylvanie, TH, 1936, no. 1, in special p. 5 — 10; cf, Dacoromania, IX, 1936 — 1938, p. 372 — 378), si fie fntimplitoare; cuvintele trebuie si se fi aflat, in aceeste regiuni, pe buzele poporului incé din timpul romanilor; altfel spus, aceste regiuni trebuie sé fi pastrat inca din antichitate anumite grupe de populatie latinofona. lar concluzia? fn stadiul pe care I-a atins deocamdata stiinta, trebuie probabil si raspundem la problema continuitijii cu ,atit..., cit si*. Corespondentele dintre antichitate gi contemporancitate sint mult prea izbitoare pentru a putea respinge ideea unei existenfe continue a limbii latine la nord de Dundre, in vechea Dacie. Pe de alté parte, asemnirile limbii romine cu limba albanezi si cu restul limbilor balcanice ne duc cu gindul la faptul c& latina de rasirit uebvie10 [ALF LOMBARD si se fi dezvoltat partial in regiuni mai de sud. Cea mai stinjenitoare pentry teorin continuitatii este lipsa unor urme neindoielnice in romand a limbij germanice din epoca migrajiilor popoarclor. Pare plauzibil ca se vor putea aduce Soveri de existen{i a unor vechi cuvinte germanice impromutate, Daci nu vq fi aga, dorese si introduc aici o reflectie proprie: limba basca al cArei teritoriy ‘a fost invadat din secolul al V-lea de vizigofi, iar acolo stiinja nu a reusit cy siguranta si dovedeasca existenfa unor vechi cuvinte germanice de imprumut, araté, mi se pare mie, faptul ci o limba germanici a putut s4 patrunda intr-o fara muntoasa fari a lisa urme permanente, inca detectabile, in limba acestej regiuni (A. Lombard, Le verbe roumain, Anale publicate de K. Fundatia Regalé de Stiinje Umaniste din Lund, Lil, 1, Lund, 1954, p. 38 — 39). Deci, daca este adevarat — gi se pare ci este — cf latina s-a mentinut in Dacia nefntrerupt, inca din secolul I inainte de Christos, adicd timp de peste 1800 de ani, atunci trebuie si spunem cA acest caz este unul exceptional. Rareori o colonizare lungi de numai cinci — sase generajii a fost atit de plind de evenimente. Daca ne gindim ci zece din ultimele 18 secole, din anii 200 pind in anii 1200, au fost marcate de o serie aproape neintreruptd de invazii striine, dintre care neamuri barbare, de cele mai diferite origini — germanice, slave sau asiatice, care au venit ca tavalugul, distrugind orice organizare sociala, daci ne mai gindim si la faptul ci una dintre aceste invazii, cea slava, a izolat total latina de rasarit de latina din apus prin slavizarea intregului mare {inut aflat intre ele; si daca, in fine, ne gindim cA limba, in ciuda acestor factori violent distructivi, s-a pistrat pind in timpurile moderne gi nu ca o bucati de epava, ci ca o limba mare, avind intreaga vivacitate gi posibilititi de evolusie care caracterizeazi limbile nationale si de culturé contemporana; daca ne gindim Ia toate acestea, constatim cit de multa dreptate avea istoricul francez Ferdinand Lot, cind vorbea despre .miracolul romanese“: un miracle historique: le peuple roumain (F. Lot, Les invasions barbares, 1, Paris, 1937, p. 278). Pe masura ce investigatiile filologice avanseazi, vom vedea cu tot mai mult claritate soarta latinei de rasdrit sau (ceea ce este de asemenea aproximativ acelasi lucru) istoria anterioaré a poporului roman, deoarece soarta limbii este soarta poporului. Putine istoriografii ale najiunilor europene ridici asemenea probleme tulburatoare ca aceea a najiunii romine. Trebuie sa ne intindem peste © prapastie de timp de aproape 0 mie de ani, corespunzind aproximativ perioadei invaziilor barbare. Metodele obignuite ale cercetarii istorice, bazate Pe descoperitile arhcologice, pe inscriptii, pe datcle din vechii cronicari, ne sint fn acest caz de putin ajutor. Cea mai eficienta in acest caz s-a dovedit lingvisticr, jatr-adevar, un exemplu stralucit al posibilitailor si importanjei filologiei, chiar jn marele context al istoriei culturii. ‘Acum douzeci de ani mi-am facut intrarea intr-un alt for de falta culturé (Fundatia de Stiinfe Umaniste din Lund), cu un discurs cu acelagi titlu ca acela de astazi; nua fost publicat niciodaté. Ceea ce am de spus astizi au oste © repetare; nu are multe in comun cu cele spuse in 1940. Accasta se explicd ea er pein seeeal ce incd 20 de ani de preocupari pentru aceasté chestiune sian Se Boots © Pe es mai larg, ci si prin aceea cA datele cercetar celea de acum. Atunci teoria continuitatii er*DDESTINUL LIMBII LATINE IN RASARIT __PesTINUL aM n eens foarte actual, nu in ultimul rind ca un argumeat politic, ca un clement de opozitic fat de pretentiile rusesti asupra Basarabiei gi mai ales a otriv: pretentiilor unguresti asupra ‘Transilv. tare ‘anici de nord-vest, c&ci in 1940 Romani ilor ti asupra ‘Transi ; ‘omnia a fost silita si cedeze vecinilor séi aceste dou provineli populate to majoritate cu roméni (aceasta din urmi a fost retrocedati dupa incheierea razboiului), Dialectologia @ avat in acest timp 0 perioada favorabila, mai ales prin faptal ca S. Pugcariu Incepuse cu putin timp inainte, in 1938, si-si publice marele siu atlas dialectal (Adlasul lingvistic roman, publicat... sub conducerea lui S. Pugeariu, I: I, Cluj, 1938; I: IL, Sibiu — Leipzig, 1942; 11: I, ibidem, 1940, cu Suplimentul, ibidem, 1942). In zilele noastre, chestiunea continuitifii, ca obiect de cercetare, a ajuns intr-un impas, in primul rind — dupi cum’ am spus — pentru ci ne lipsesc specialigti priceputi, care, pe baza unor noi constatari, cu noi puncte de vedere, cu noi materiale, s poata arunca o lumina mai puternicd in numeroasele coljuri intunecoase. Cu toate acestea, in zilele noastre, roménistica lucreazi cu febrilitate, chiar daci mai pujin cu alte date. In mare masura interesul s-a mutat in directia unor epoci mai noi. Dintre aspectele lingvistice mai importante care se afli acum pe ordinea de zi pot mentiona istoria recent a vocabularului. Romana este o limba ,ospitalieri“ fafa de cuvintele straine imprumutate, cam ca engleza. inci din evul mediu, a preluat o cantitate de cuvinte din limbile vecine, in primul rind din limba slava, in masura mai mica din limba maghiari. De asemenea, intr-o masura limitata a imprumutat cuvinte din doua limbi baleanice, cu care a avut legituri mai mult culturale decit geografice, anume din limbile tured si greacd. Principatele Romane au fost, dupi cum se stic, sub stapinirea Imperiului Otoman, din secolele al XV-lea — al XVI-lea pind in secolul al XIX-lea, iar sultanii turci au vindut, intre 1711 gi 1821, titlul de domnitor magnajilor greci (epoca fanariota); limba greaca gi-a exercitat influenfa gi pe cale bisericeasca. Lexicul imprumutat din aceste limbi vecine est-europene, complet deosebite de. limba roména, a devenit cu timpul atit de numeros gi atit de general folosit, incit caracterul specific al limbii romaine era sd se piarda cu totul, iar cuvintele indigene si cada complet in desuetudine. Se uita originea latina a limbii roméne, se credea chiar ci este o limbi slavi — pind cind, in jurul celei de a doua jumatati a secolului al XVIII-lea, o serie de romani insert, care qtiau Tatind, franceza si istorie, au descoperit adevarata stare de lucruri. estea s-a raspindit cu repeziciune. Un val s-a ridicat de pe ochii poporului. Adevaratele noastre rude, se spunea acum dintr-o data, nu sint slavii, aga cum am crezut_ pina acum; slavii, care locuiesc de jur-imprejurul nostru la nord, est, sud gi sud-vest, slavii, a cAror limba veche se rosteste Ia slujbele din bisericile noastre; slavii, pe care-i intelegem atit de usor, datorita numeroaselor similitudini de cuvinte. $i nici ungurii nu sint rude cu noi, ungurii, care locuiesc la granitele noastre de apus; ungurii, care au trimis atit de multi negustori iscusiti in orasele noastre. Si nici grecii, coreligionarii nostri; grecii, a ciror culturé ne-a daruit atit de multe. Nu, adevaratele noastre rude sint francezii si italienii; departe de aici, dar limba lor se trage, ca si a noastra, din de Jimba inseamna inrudirea popoarelor. Toate cuvintele sl: care le folosim zilnic sint numai din cele care au intrat ei locuiesc, desigur, latina, iar inrudirea lave si unguresti pe ulterior, sint pur gi2 ALF LOMBARD simplu articole de import. $i faptul ca sintem atit de izolafi este vina slavilo care in timpuri strivechi au ridicat o barierd intre Roma $i noi. Noi apary ‘ de Roma, nu de Bizanj. Noi sintem occidentali. Ce drept au slavii fanariotit sa se intituleze stépinii nostri? Noi sintem mult superiori lor. Nf sintem descendenti ai ostenilor impiratului Traian. Stiinja vorbise, se petrecuse © revelatie, o greseala multiseculard fusese eliminata, se crease o congtiinyg national. Cultura Franfei, care sub Ludovic al XIV-lea si in timpul iluminismuty fusese privita cu ochi pe jumitate invidiogi, aparea dintr-o data ca o culturd-sora, Tot ce era francez deveni la moda. Aceasta dezvaluire a avut imediat urmiri lingvistice. Limba roméni a beneficia, de o ocazie excelenta pentru a-gi arita din nou ,ospitalitatea“. O multime dy cuvinte de imprumut au inceput sa fie introduse, dar de aceasti dati din vest, in primul rind din francezi. In masuri mai micd, din latina clasicd si din italiana. fmprumuturile din Occident continua gi azi. Vocabularul limbii romfne se poate imparfi in trei grupe principale, clar deosebite: (1) cuvintele indigene, adicd din vechiul strat latin; (2) cuvinte din limbile vecine, din Europa rasdriteana (in primul rind, cele slave), intrate din evul mediu pind in zilele noastre, dar mai putin acum decit in trecut; (3) cuvinte imprumutate din limbile occidentale (in primul rind, francezi), intrate din secolul al XVIlI-lea gi ulterior. (Pe teren roménesc, toate cele trei feluri de cuvinte au dat nastere la derivatii.) Grupa (2) a aparut in special prin contact geografic, grupa (3) numai prin contact cultural. Grupa (3), desi mai tindri, a devenit cea mai numeroasa: s-a calculat ci, din vocabularul limbii contemporane, inclusiv derivatiile, 20% sint cuvinte mostenite, 24% au fost imprumutate din limbile vecine, iar 45% imprumutate din Occident. (Statistica este preluaté din articolul Iui D. Macrea din Boletim de filologia, XVII, 1959, p. 323 — 324). Acum, daca acestui procent de 45% de imprumuturi din Occident, indeosebi de origipe latina, fi adiugim cele 20% de cuvinte indigene, constatim cA, in limba romana contemporand, aproape din cuvinte provin din latina, fie ci sint mogtenite direct, fie cd sint preluate dintr-o limba-sora sau sint derivate din vreun cuvint apartinind ambelor tipusl. Aceasta explici ce se infelege atunci cind spunem ca, acum doua sute de ani, a inceput sa se relatinizeze: inainte de aceasti perioada, caracterul roman al limbii abia mai puter fi detectat, dupa aceastd epocd a cépatat o amprentt latino-romanicA foarte evidentd. Tar aceasti amprenti a devenit in secolele al XIX-lea gi al XX-lea tot mai marcaté. Tradifia latin, mult vreme ascunsé prot invazia de cuvinte slave, si-a luat complet revanga. Limba romani a devenit mai usor de injeles gi de invijat pentru europenii occidentali. Daca Cicero S30 Caesar s-ar scula din morfi, ar putea injelege mult mai multe, umblind pe strazile Bucurestiului astazi, decit ar fi facut-o acum doua sute de ani.DESTINUL LIMBI LATINE IN RASARIT s Cazuri care siat comparabile, intr. ‘A ‘eat desten, Cowvintefranceze de Impramut exist dopa ste ua desig i ae, limbi_moderne de culturi, Iar exemple de imprumut de la disteng en imprumuturi de cuvinte far contact geografic constatim la limbile woe care au diruit Europei cuvinte ca: tutun (tabac), ciocolaté, cartofi; cuvintul a it obiectul in calétoria acestuia peste mari. Dar, daci ne gindim la cazul limb romiine, 0 serie de factori apar in asociajie: marea distan{a geografied imprejurarea ci aceasta distanté a putut fi depasita fara mijlocirea vreunei limbi intermediare, numarul enorm de imprumuturi din Occident, terenul favorabil_ pe care I-au gisit in Rasirit, datorita inrudirii lingvistice, $i capacitatea lor ea, din acest motiv, s& se adapteze rapid gi usor acolo, precum si faptul ca valul de relatinizare a devenit din ce in ce mai puternic $i nu a putut fi impiedicat in misurd apreciabilé nici macar de cortina politica de fier din zilele noastre Daca tinem seama de toate acestea, constatam cA limba romana reprezinta si din acest punct de vedere un fenomen unic. Latina de rasarit, care din secolul al VI-lea a fost complet izolaté de Occident, si care din secolul al XVIlII-lea a realizat acest proces stupefiant de relatinizare, ne ofera deci imaginea unicd a unei limbi mari, care de 14 secole triieste separata geografic de surorile sale, dar care de dou secole incearcé si contracareze iremediabila izolare geograficA printr-o méreaji ofensiva cultural pe frontul cel mai larg. coloniale, © alta particularitate este urmatoarea, Atunci cind limba romana imprumuta un cuvint din afara, pastreazi foarte des gi cuvintul mai vechi, care a fost folosit pind atunci pentru nofiunea in cauzi. Nojiunea ,timp“ se exprima bineinteles, in vechea latin’ de rasarit, prin ¢empus. Cind au venit slavii, in evul mediu, latina din Dacia a preluat cuvintul lor pentru aceeasi nofiune, vreme. Dar tempus a fost pastrat pind astazi; in romaneste se spune $i timp $i vreme. Greu“ se chema multa vreme in latina de rasarit grevis (grevis in loc de gravis din latina clasica). In timpurile moderne a fost imprumutat cuvintul francez difficile, cu acelasi infeles. $i pind astizi se spune gi greu, si dificil. Rapid" se spunea in vechime rapidus. Apoi a intrat jutu (adicd ,iute“) cu Acelagi infeles. Si, in sfirgit, in vremea din urmA s-a importat rapide din franceza, lar in zilele noastre romana foloseste toate trei cuvintele: repede, iute si rapid. Limba lasi si pitrundi o mulfime de cuvinte noi, dar nu prea lasi fei seape vreuaul din cele vechi. Astfel, numarul siu de cuvinte devine tot mai mare. Toate limbile posibile au fost numite ,bogate*. Dar putine sint acele limbi pentru care aceasti expresie tocita ar putea avea un confinut mai real, din punct de vedere matematic, decit pentru romana. Aceasta este mai mult decit bogata, este superbogata. Grupe de sinonime cum sint timp — vreme sau greu—difieil sau repede — iute —rapid se gisese cu sutele. Acei termeni care apartin unui astfel de grup de sinonime reprezinta foarte des, ca in cele trei exemple amintite, fiecare din cele trei straturi principale pe care le-am mentionat (cuvinte mostenite, imprumuturi din limbile vecine, noi imprumuturi din limbile occidentale). Intre asemenea cuvinte au aparut uneori anumite nuante de inteles sau de stil, citeodata atit de subtile, incit sint greu de infeles pentru un strain. Apar chiar diferente geografice: se poate ca o regiune a {arii sa[ALF LOMBARD prefere unul din cele doua sinonime, o alta regiune pe celalalt. Imprumuturile aproape neingradite de cuvinte, cadrul extensibil la infinit al vocabularuluj, convietuirea cuvintelor in interiorul acestui cadru, concurenta dintre cuvintele apartinind diferitclor straturi istorice, concurenja dintre cuvinte apartinind aceluiasi grup de sinonime, toate acestea reprezinta probleme pe care poate nici © alta limba nu le ofera studiului. Destinul limbii latine in Rasirit, adicd preistoria si istoria limbii romine, ridicd partial cu totul alte intrebari decit destinul limbii romanilor in Italia, in Galia si in Iberia. Este sarcina romanisticii si se lupte cu aceste intrebari, la fel ca si cu cele pe care le constatim in Occident. Studiul este ingreunat de lipsa de manuale corespunzitoare. Limba romana trebuie facuta la fel de »studiabila* ca si limbile occidentale mai risfatate. Ca un element auxiliar in Aceasti stradanie, pregitim acum la Lund dowd manuale de un tip nou, destinate romanistilor vest-curopeni: pe de o parte, o introducere generala in studiu! limbii romane, pe de alt parte, un dictionar mai mare romén-francez, cu transcriere fonetica la fiecare cuvint, si formele cuvintului, cu informafiile despre intreaga flexiune a fiecdrui cuvint declinabil sau conjugabil. in cursul scurtei mele expuncri de astizi am avut ocazia si mentionez trei fenomene pe care cercetitorul istorici limbilor nu le poate observa nicdieri mai bine decit in romana: continuitatea, relatinizarea, configurarea particulard a vocabularului si convietuirea cuvintelor ce decurge de aici. Acesti trei factori sint suficienti pentru a arata cum colegul finlandez nu s-a facut vinovat de vreo exagerare, indriznind si numeascé, intr-una din publicatiile noastre, limba roména ca find cea mai interesanta limba din Europa, din punct de vedere lingvistic (V. Kiparsky, in Neuphilologische Mitteilungen, XLV, 1944, p. 42). Oricum, pentru noi, romanistii, care ne-am asumat sarcina de a cerceta ce ,$-a intimplat‘ cu latina in ultimele doud mii de ani, singura reprezentanta a latinei de Rasarit este un obiect de studiu Ja fel de important ca gi marile sale limbi-surori din Occident. . ‘Traducere din imba suedezi: GEORGETA GHIGA * ___Nous avons tenu a mettre en lumiére ici trois caractéres propres au roumain ct d'une importance méthodique toute particuliére: (1) la continuité, (2) la relatinisation, G3) Ie composition trés spéciale du vocabulaire et la «vie des mots» qui en résulte. Ces trois caractéres suffisent pour montrer que M. V. Kiparsky ne peut pas avoir commis une exagération bien considérable lorsqu'il a appelé le roumain la langue «qui au point de vue linguistique est la plus intéransante de I"Europen. Quoi qu’il en soit, pour nous autres romanisants, qui avons entrepris examiner es quest devenu le latin depuis deux mille ans, l'unique représentant actuel du latin calles itue un champ d’études tout aussi important que ses grandes langues sours de