Stefan Age pian, Spre 0 gramaticé liberals Borges a spus: ireductibitul literaturi litera, alfabetul. Biblioteca tuturor cdrtlor posibile prin combinarea literelor in cuvinte, a cuvintelor fn fraze si a frazelor in texte nu poate fi insd, mai mare decit “ceea ce este”. Acest mai mare ar fi de neinteles. Dar deneintelesul este, totusi, obiectul literaturii. Ea tinde, prin noutatea combinafiilor, cétre limita acestui infeles de dincolo de cuvinte, Ce 0 fine inca dincoace e faptul c& deneinfelesul creste odatd cu fiecare carte. O carte serisd nu intra numai in biblioteci ci si in reaitate. Setea de real, s-a spus. Dar realul este gi viata si cattle, si viata textelor si textul din umbra unei vieti. Biblioteca Babel un univers in expansiune ca si universul insusi. A vedea realul numai prin hexagoanele de realitate ale ochiului de albina ar insemna s& pierzi din vedere (dar acum ochiul minfii priveste) miracolul ce se intimpla in fagure: mierea. Ceea ce se adauga la realitate. Imaginatia (nu) produce ceva care nu exist, ea face sé existe ceea ce produce ea, Ireductibilul ei ‘nu mai poate fi litera. Imaginatia introduce un criteriu in jocul infinit si anbitrar al combinatoricei babeliene. Dintre toate cele posible, ea refine numai combinatiile care se supun gramaticii. Subiect, predicat, atribut, ‘complement. Realitatea nu € gramaticala. In orice caz, nu are gramatica limbii. in I rrealititii, dup’ moarte nu mai urmeazA nici un text. in sgramatica limbii, deci a imaginatiei, poate urma orice. Un vis sau 0 nova intimplare de viat8. Gramatica e mai liberala decit realitatea. Ea imi Ingiiduie s& scriu “zpada de foc”, realtatea nu-mi permite s& spun “soa- rele rdsare in fiecare seara. De aceca literatura nu se adaugi la realitate ca 0 oglinda a ei, ci ca o genezA mereu reinnoita. O genez& continu. Scriitorul scriind sté sub regulile altei gramatici decit omul traind. $i ‘omul scris, personajul, st sub alte reguli. © gramaticd a imaginatiei nu poate fi descris§. Ea poate fi pusé, ‘inca, la lucru. E judecatd apoi dupa lucrarile ei, S-a spus despre Sara ct ¢ lun roman poetic. E semn c& nu avem nume pentru lucrarile imaginatci Este Moartea Iul Virglliu de Hermann Broch un roman poetic? Ne-am obisnuit sf nu mai ingiduim romanului tot ceea ce-i ingéduim poeziei: complicitatea cu misterul. Se practic& azi in proz& un exclusivism al textului, injeles ca miracol in sine, cu scopul de a explica miracolul, trecindu-se astfel de la “oglindivism” la “autismul” textuarii. Gramatica, ‘ard vreo culoare proprie, far eticd sau logical, pare sé fi devenit ceea ce trebuia sit fie: un corp de reguli. Din pacate este pusd in paranteze zona lui “ceea ce este”. Adevaratul mister al facerii textului este, ins’, refa- cerea existenfei insti, cu ajutorul unei gramatici eliberata de orice servitute. (Ampleatra. nr. 5. mai, 1988) (in ud Generate eo in ex Recebee), Pr tel-ee2