3.

Circuite electrice de curent continuu

CUPRINS

2. Circuite electrice de curent continuu ......................................................... 2

2.1. Asocierea sensurilor de referinţǎ pentru tensiuni şi curenţi ................ 2
2.2. Teoremele lui kirchhoff ....................................................................... 4
2.2.1. Prima teoremǎ a lui Kirchhoff....................................................... 4
2.2.2. A doua teoremǎ a lui Kirchhoff..................................................... 5
2.3. Rezistenţa electrică echivalentă........................................................... 7
2.3.1. Rezistoare în serie ......................................................................... 7
2.3.2. Rezistoare în paralel ...................................................................... 8
2.3.3. Transfigurarea reţelelor pasive cu trei borne de acces .................. 9
2.3.3.1. Transfigurarea triunghi - stea................................................ 10
2.3.3.2. Transfigurarea stea - triunghi................................................ 10
2.4. Gruparea surselor de curent continuu................................................ 11
2.4.1. Legarea în serie a surselor de curent continuu ............................ 11
2.4.2. Legarea în paralel a surselor de curent continuu......................... 12
2.4.3. Legarea mixtă a surselor de curent continuu............................... 13
2.5. Teorema transferului maxim de putere.............................................. 14
2.6. Teorema conservării puterilor ........................................................... 15
2.7. Metode de calcul a circuitelor electrice de curent continuu .............. 16
2.7.1. Metoda teoremelor lui Kirchhoff ................................................ 16
2.7.2. Metoda curenţilor ciclici ............................................................. 17
2.7.3. Metoda potenţialelor la noduri .................................................... 19
2.7.4. Teorema superpoziţiei ................................................................. 22
2.7.5. Teorema reciprocităţii ................................................................. 23
2.7.6. Teoremele generatoarelor echivalente de tensiune şi de curent.. 23
2.7.6.1. Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thévenin-
Helmholtz) ......................................................................................... 24
2.7.6.2. Teorema generatorului echivalent de curent (Norton).......... 26

1
 Electrotehnicǎ

2. CIRCUITE ELECTRICE DE CURENT CONTINUU

Calculul circuitelor electrice de curent continuu se face pe baza

schemelor electrice ale acestora, în care elementele componente ale
circuitelor (rezistoare şi surse) sunt reprezentate prin semnele lor
convenţionale şi sunt caracterizate prin parametrii care le definesc:
rezistenţa pentru rezistoare, respectiv tensiunea electromotoare şi rezistenţa
interioară, în cazul surselor de energie.
Structura circuitelor se caracterizează prin: noduri, laturi şi ochiuri.
Într-un nod concură cel puţin trei laturi ale circuitului, latura reprezentând
porţiunea neramificată cuprinsă între două noduri. Un ochi de reţea este
alcătuit dintr-o succesiune de laturi care formează o linie închisă.
Laturile care conţin surse de energie se numesc laturi active, iar cele
care nu conţin surse se numesc laturi pasive.
Un circuit este liniar dacă rezistenţele componente sunt constante,
independente de curenţii care le străbat.
La un circuit filiform dimensiunile secţiunii transversale ale
conductoarelor sunt mult mai mici decât cele longitudinale, curentul fiind
repartizat uniform pe secţiunea lor.
Circuitele de curent continuu se consideră circuite cu parametrii
concentraţi deoarece parametrii care definesc elementele sale componente
sunt localizaţi în diferite porţiuni distincte ale circuitului (de exemplu,
rezistenţa este localizată in rezistor, iar t.e.m. în sursa de energie).
În acest capitol, după prezentarea unor elemente introductive de calcul,
se va insista îndeosebi asupra metodelor de calcul pentru circuite liniare,
filiforme, cu parametri concentraţi.
Calculul unei reţele constă în determinarea curenţilor din laturile sale,
dacă se cunosc parametrii elementelor componente ale acestuia.

2.1. ASOCIEREA SENSURILOR DE REFERINŢǍ PENTRU

TENSIUNI ŞI CURENŢI
Pentru un conductor parcurs de curent sensul de referinţă al intensităţii
curentului electric este sensul elementului de arie (§ 1.3.1), iar sensul de
referinţă al tensiunii este sensul elementului de linie (§ 1.2.2). Pentru fiecare
din aceste mărimi sensul de referinţă, respectiv de integrare, se poate alege

2
 3. Circuite electrice de curent continuu

în mod arbitrar. Inversarea sensului de referinţă implică modificarea

semnului mărimii respective.
Dacă tensiunea şi curentul intervin împreună într-o relaţie, pentru a
rezulta expresii simple şi convenabile este necesar să se stabilească o
convenţie (regulă) suplimentară pentru asocierea sensurilor de referinţă ale
acestor mărimi. O astfel de convenţie a fost deja adoptată, fără a fi
menţionată în mod expres, la scrierea legii lui Ohm pentru o latură pasivă de
circuit (fig. 2.1, a).
i i Pentru sensurile de referinţă indicate în
1 1
figura 2.1, a s-a dedus expresia legii lui Ohm:
ub R ub R ub = R ⋅ i (2.1)
Se observă că pentru curentul „i” şi
2 2
a) b) tensiunea la borne „ub” s-a adoptat acelaşi
sens de referinţă (de la borna 1 spre 2).
Fig. 2.1
Dacă pentru tensiunea la borne s-ar fi ales
sensul opus (de la borna 2 spre 1 ), expresia legii lui Ohm ar fi fost:
− u b = R ⋅i (2.2)
mai puţim convenabilă şi mai rar întâlnită.
În concluzie, pentru curentul dintr-o latură de circuit şi tensiunea la
bornele sale se pot adopta două convenţii de asociere a sensurilor de
referinţă pentru aceste mărimi: convenţia de la receptoare (fig. 2.1, a), când
sensul curentului din latură şi sensul tensiunii la borne au aceeaşi orientare
faţa de câte o bornă (pornesc de la borna 1 sau ajung în borna 2) şi
convenţia de la generatoare (fig. 2.1, b) când sensurile de referinţă ale celor
două mărimi sunt opuse în raport cu câte o bornă.
Pentru o latură activă de circuit, sensul t.e.m. poate fi identic cu sensul
curentului din latură sau opus acestuia. Dacă sensul t.e.m. coincide cu
sensul curentului din latură şi se adoptă convenţia de la receptoare (fig. 2.2,
a), legea conducţiei electrice are expresia (1.47):
i i i i
1 1 1 1

R R R R
ub ub ub ub

ue ue ue ue

2 2 2 2
a) b) c) d)
Fig. 2.2

3
 Electrotehnicǎ

u b + u e = R ⋅ i, (2.3)
Dacă pentru acelaşi caz se adoptă convenţia de la generatoare (fig. 2.2,
b), expresia legii conducţiei electrice devine:
−u b + u e = R ⋅ i (2.4)
Pentru sensuri opuse ale t.e.m. şi curentului din latură se pot scrie
următoarele relaţii:
u b − u e = R ⋅ i, (2.5)
dacă se aplică convenţia de la receptoare (fig. 2.2, c) şi
− u b − u e = R ⋅ i, (2.6)
dacă se aplică convenţia de la generatoare (fig. 2.2, d).
În practică se poate adopta oricare din cele două convenţii, rezultatele
obţinute fiind aceleaşi. Se aplică o convenţie sau alta, după cum este mai
avantajos în cazul analizat.
Laturile unui circuit pot fi receptoare, când primesc efectiv energie sau
generatoare, când cedează efectiv energie. Laturile pasive de circuit sunt
întotdeauna receptoare. Laturile active pot fi generatoare, când sensul t.e.m.
şi al curentului coincid sau receptoare, dacă sensul curentului este opus
sensului t.e.m. (de exemplu un acumulator care se încarcă).
Pentru laturile receptoare se adoptă, de regulă, convenţia de la
receptoare, iar pentru laturile generatoare, convenţia de la generatoare,
deoarece puterea la bornele laturii (p=ub⋅i) rezultă astfel pozitivă. De altfel,
caracterul unei laturi se poate stabili în funcţie de convenţia şi semnul
puterii la borne. Aceste precizări justifică denumirile date celor două
convenţii.

2.2. TEOREMELE LUI KIRCHHOFF

2.2.1. Prima teoremǎ a lui Kirchhoff

În regim staţionar, conform legii conservării sarcinii electrice,
intensitatea curentului de conducţie total iΣ printr-o suprafaţă închisă Σ este
nulă (rel. 1.32):
i Σ = ∫ J ⋅ ds = 0 . (2.7)
Σ

Se consideră cazul în care suprafaţa Σ înconjoară un nod al unui circuit

(fig. 2.3), ea fiind intersectată de conductoarele care concură în nodul
respectiv.

4
 3. Circuite electrice de curent continuu

i1 Dacă sensul de referinţă al curenţilor

i5
n faţă de nod se consideră ca fiind sensul
normalei exterioare la suprafaţa Σ,
curenţii care ies din nod sunt consideraţi
pozitivi, iar cei care intră în nod sunt
i4
i2 negativi. Pentru cazul ilustrat în figura
2.3, se obţine expresia:
i1 + i 2 − i3 − i 4 + i5 = 0 . (2.8)
i3
Considerând un nod oarecare „n” şi
Fig. 2.3
notând cu ik curentul dintr-o latură care
concură în acest nod, relaţia precedentă poate fi generalizată:
Σ ik = 0 . (2.9)
k∈(n )

Această relaţie reprezintă prima teoremǎ a lui Kirchhoff, care se enunţă

astfel: suma algebrică a curenţilor din laturile care concură într-un nod este
egală cu zero.
În această relaţie se consideră pozitivi curenţii care ies din nod şi
negativi cei care intră.
Este evident că dacă convenţia de semn pentru curenţi se inversează,
considerând pozitivi curenţii care intră în nod şi negativi cei care ies,
rezultatul este acelaşi.
2.2.2. A doua teoremǎ a lui Kirchhoff
Este o consecinţă a legii conducţiei electrice şi se referă la tensiunile
de-a lungul unui ochi de reţea.
Se consideră un ochi de reţea care este constituit din laturi active şi
pasive (fig. 2.4, a).
ub1
ue1
R1 i1

ue4 ue2
i4 (p) i2 ub4 (p) ub2
R4 R2
R3 i3

ub3
a) b)
Fig. 2.4

5
 Electrotehnicǎ

Se alege un sens de integrare, care reprezintă sensul de referinţă al

ochiului (reprezentat printr-o săgeată). Pentru ochiul considerat se aplică
legea conducţiei electrice:

v∫ ( E + E ) ⋅ dl = v∫
(p)
i
(p)
ρJdl . (2.10)

Conform teoremei potenţialului electrocinetic staţionar (rel. 1.7):

v∫
(p)
E ⋅ dl = 0 , (2.11)

iar membrul stâng al ecuaţiei precedente devine:

v∫(p)
Ei ⋅ dl = u e1 − u e2 + u e4 (2.12)

Integrala din membrul drept se efectuează pe porţiuni (laturi),

obţinându-se:

v∫
(p)
ρJdl = ΣR ⋅ i = R1i1 − R 2i 2 − R 3i3 + R 4i 4 . (2.13)

În final, rezultă ecuaţia:

u e1 − u e2 + u e4 = R1i1 − R 2i 2 − R 3i3 + R 4i 4 . (2.14)
Referindu-ne la un ochi oarecare (p) şi notând cu indicele „k” mărimile
corespunzătoare unei laturi ce aparţine ochiului (p), se poate scrie relaţia
generală:
∑ u ek = ∑ R k ⋅ i k , (2.15)
k∈(p) k∈(p)

care reprezintă a doua teoremă a lui Kirchhoff, având următorul enunţ: de-a
lungul unui ochi de reţea, suma algebrică a tensiunilor electromotoare este
egală cu suma algebrică a căderilor de tensiune din laturile ochiului.
La scrierea relaţiei (2.15) se consideră cu semnul (+) tensiunile
electromotoare al căror sens coincide cu sensul de referinţă al ochiului şi cu
semnul (–), în caz contrar. De asemenea, căderile de tensiune Rkik se
consideră cu semnul (+) dacă sensul curentului ik coincide cu sensul de
referinţă al ochiului şi cu (–) în caz contrar.
Teorema a doua a lui Kirchhoff se poate exprima şi în funcţie de
tensiunile la bornele laturilor ubk (fig. 2.4, b).
Asociind sensul de referinţă al tensiunilor la borne cu sensul curenţilor
din laturi după regula de la receptoare şi ţinând seama de forma integrală a
legii lui Ohm pentru laturi active, din relaţia (2.14) se obţine expresia:
u b1 − u b2 − u b3 + u b4 = 0. (2.16)

6
 3. Circuite electrice de curent continuu

Notând cu ubk tensiunea la bornele unei laturi oarecare k, care aparţine

ochiului (p), se poate scrie relaţia generală:
∑ u bk = 0 , (2.17)
k∈(p)

în care tensiunile la borne, având sensul de referinţă identic cu sensul

ochiului, se consideră cu semnul (+), respectiv cu (–), în caz contrar.
Ecuaţia (2.17) reprezintă o altă formă a teoremei a doua a lui Kirchhoff,
cu următorul enunţ: suma algebrică a tensiunilor la bornele laturilor unui
ochi este nulă.

2.3. REZISTENŢA ELECTRICĂ ECHIVALENTĂ

Două scheme electrice se consideră echivalente dacă comportarea lor
faţă de exterior este aceeaşi, respectiv curenţii şi tensiunile în exteriorul
acestora nu se modifică.
În figura (2.5) este reprezentată schema electrică a unei reţele oarecare,
având două borne de acces (A şi B), de legătură cu exteriorul.
A i A i Prin definiţie,
rezistenţa echiva-
lentă a reţelei
considerate faţǎ
ub ub Re de bornele de
acces A şi B se
determină prin
raportul dintre
B B
tensiunea aplicată
Fig. 2.5 la borne (ub) şi
curentul absorbit (i):
ub
Re = . (2.18)
i
În rezolvarea circuitelor electrice se pune problema determinării
rezistenţei echivalente în funcţie de rezistenţele componente. Calculul se
efectuează fără dificultate în cazul conectării în serie, paralel şi mixt (serie
şi paralel) a rezistenţelor.
Pentru reţele mai complexe se poate apela la metoda transfigurării.
2.3.1. Rezistoare în serie
În acest caz toate rezistoarele sunt străbătute de acelaşi curent.

7
 Electrotehnicǎ

R1 R2 R3 i
În figura (2.6)
i
s-au considerat, pen-
tru simplificare trei
ub u1 u2 u3 ub Res rezistoare conectate
în serie. Se pot scrie
următoarele relaţii:
Fig. 2.6

u b = u1 + u 2 + u 3 = R1 ⋅ i + R 2 ⋅ i + R 3 ⋅i ; (2.19)

u b = R es ⋅ i . (2.20)
Din relaţiile (2.19) şi (2.20), rezultă:
R es = R1 + R 2 + R 3 (2.21)
sau, generalizând pentru „n” rezistoare conectate în serie, se obţine:
n
R es = ∑ R k , (2.22)
k =1

deci, rezistenţa echivalentă a „n” rezistoare conectate în serie este egală cu

suma rezistenţelor componente.
Dacă cele „n” rezistoarele sunt identice,
R es = n ⋅ R (2.23)

2.3.2. Rezistoare în paralel

Conexiunea paralel a rezistoarelor se caracterizează prin faptul că
tensiunea aplicată la
i1 R1
i
bornele tuturor rezistoa-
i i2 R2 relor este aceeaşi.
Pentru trei rezistoare
ub i3 R3 ub Rep conectate în paralel (fig.
2.7), se pot scrie
următoarele relaţii:
Fig. 2.7 - pentru curenţii din
laturi:
ub ub ub
i1 = ; i2 = ; i3 = ; (2.24)
R1 R2 R3
- pentru curentul total din schema echivalentă:

8
 3. Circuite electrice de curent continuu

ub
i= . (2.25)
R ep
Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff în unul din nodurile reţelei,
rezultă:
i = i1 + i 2 + i3 (2.26)
şi ţinând seama de relaţiile precedente, se obţine:
1 1 1 1
= + + . (2.27)
R ep R1 R 2 R 3
Această relaţie poate fi generalizată pentru „n” rezistoare conectate în
paralel:
n
1 1
=∑ , (2.28)
R ep k =1 R k
deci, valoarea reciprocă a rezistenţei echivalente este egală cu suma
valorilor reciproce ale rezistenţelor componente. Pentru „n” rezistoare
identice conectate în paralel, se obţine:
R
R ep = (2.29)
n
2.3.3. Transfigurarea reţelelor pasive cu trei borne de acces
Cele mai simple reţele cu trei borne de acces sunt constituite din trei
laturi, conectate în triunghi sau în stea (fig. 2.8).
i1 i1
1 1

R1
R31 R12

R3 0 R2
3 2 3 2
i3 R23 i2 i3 i2
Fig. 2.8
Considerând cunoscute rezistenţele din laturile unei conexiuni se pune
problema determinării rezistenţelor din laturile conexiunii echivalente.

9
 Electrotehnicǎ

2.3.3.1. Transfigurarea triunghi - stea

Se presupun cunoscute rezistenţele R12, R23 şi R31 din laturile
triunghiului şi se cere determinarea rezistenţelor R1, R2 şi R3 din laturile
stelei echivalente.
Schemele fiind echivalente, curenţii şi potenţialele la cele trei borne de
acces trebuie să fie aceleaşi în ambele scheme. Dacă, de exemplu borna (1)
este în gol (nu e conectată în exterior), dipolul cu bornele 2 şi 3 trebuie să
aibă aceeaşi rezistenţă echivalentă în raport cu aceste borne, pentru ambele
scheme, deci:
R 23 (R 12 + R 31 )
= R2 + R3 . (2.30)
R 12 + R 23 + R 31
Repetând raţionamentul pentru cazurile când bornele 2 şi 3 sunt în gol,
rezultă două relaţii analoage, care se pot scrie direct prin permutarea
indicilor:
R 31 (R 23 + R 12 )
= R 3 + R1; (2.31)
R 12 + R 23 + R 31

R 12 (R 31 + R 23 )
= R1 + R 2 . (2.32)
R 12 + R 23 + R 31
Făcând semisuma celor trei relaţii, se obţine:
R 12 ⋅ R 23 + R 23 ⋅ R 31 + R 31 ⋅ R 12
= R1 + R 2 + R 3 . (2.33)
R 12 + R 23 + R 31
Dacă se scad pe rând relaţiile (2.30), (2.31) şi (2.32) din relaţia (2.33),
rezultă relaţiile de transfigurare triunghi-stea:
R 12 ⋅ R 31 R 23 ⋅ R 12 R 31 ⋅ R 23
R1 = ;R2 = ; R3 = (2.34)
R 12 + R 23 + R 31 R 12 + R 23 + R 31 R 12 + R 23 + R 31

2.3.3.2. Transfigurarea stea - triunghi

Se presupun cunoscute rezistenţele R1, R2 şi R3 din laturile stelei şi se
vor determina rezistenţele R12, R23 şi R31 din laturile triunghiului echivalent.
Se consideră cazul particular în care bornele 2 şi 3 sunt conectate
împreună în scurtcircuit. Dipolul cu borna 1 şi 2 (reunită cu 3) trebuie să
aibă aceeaşi conductanţă echivalentă în raport cu aceste borne, pentru
ambele scheme, deci:

10
 3. Circuite electrice de curent continuu

G1 (G 2 + G 3 )
G12 + G 31 = (2.35)
G1 + G 2 + G 3
Alte două relaţii similare se por scrie direct prin permutarea indicilor:
G 2 (G 3 + G1 )
G 23 + G12 = ; (2.36)
G1 + G 2 + G 3

G 3 (G1 + G 2 )
G 31 + G 23 = . (2.37)
G1 + G 2 + G 3
Făcând semisuma acestor trei relaţii şi scăzând din ea pe fiecare în
parte, se obţin relaţiile de transfigurare stea-triunghi:
G1G 2 G 2G 3 G 3 G1
G12 = ; G 23 = ; G 31 = , (2.38)
G1 + G 2 + G 3 G1 + G 2 + G 3 G1 + G 2 + G 3
sau în funcţie de rezistenţe, (Ri=1/Gi):
R 1R 2 R R R R
R 12 = R 1 + R 2 + ; R 23 = R 2 + R 3 + 2 3 ; R 31 = R 3 + R 1 + 3 1 . (2.39)
R3 R1 R2

2.4. GRUPAREA SURSELOR DE CURENT CONTINUU

În practică există situaţii în care pentru alimentarea receptoarelor este
necesară utilizarea mai multor surse de energie electrică, grupate în serie,
paralel sau mixt.
De exemplu, bateriile de acumulatoare de 12 V utilizate la autovehicule
sunt obţinute prin legarea în serie a 6 elemente de acumulatoare de câte 2 V
fiecare.
2.4.1. Legarea în serie a surselor de curent continuu
Această conexiune se realizează legând borna pozitivă a unei surse cu
borna negativă a sursei următoare ş.a.m.d. (fig. 2.9, a). Curentul debitat de
baterie prin rezistenţa
R conectată la bornele
ue1, r1 ue2, r2 ue3, r3 uen, rn nue, nr
i i sale se determină
R R aplicând legea lui
Ohm pentru circuitul
a) b) închis considerat:
Fig. 2.9

11
 Electrotehnicǎ
n

∑u ek
i= k =1
n
, (2.40)
R + ∑ rk
k =1

unde uek şi rk reprezintă t.e.m., respectiv rezistenţa internă corespunzătoare

sursei k.
Dacă cele „n” surse sunt identice, având aceeaşi t.e.m. ue şi aceeaşi
rezistenţă internă r, se obţine:
n ⋅ ue
i= . (2.41)
R + n⋅r
Din relaţia (2.41) se constată că „n” surse identice conectate în serie
sunt echivalente cu o sursă având t.e.m. şi rezistenţa internă de „n” ori mai
mari decât valorile corespunzătoare unei singure surse (fig. 2.9, b).
La conectarea în serie, curentul prin circuit nu trebuie să depăşească
curentul nominal al sursei cele mai mici.
Această grupare de surse este necesară dacă tensiunea solicitată de
receptor este mai mare decât tensiunea la bornele unei surse.
2.4.2. Legarea în paralel a surselor de curent continuu
Conexiunea în paralel a surselor se realizează legând între ele bornele
pozitive, respectiv negative ale surselor (fig. 2.10, a). Sursele conectate în
paralel trebuie să
aibă aceeaşi t.e.m.,
i i deoarece în caz
i1 i2 im
contrar, la funcţiona-
R ue, r/m R rea în gol a bateriei,
ue, r1 ue, r2 ue, rm (rezistenţa R deco-
nectată), sursa cu
t.e.m. mai mare se va
a) b) descărca pe cea cu
t.e.m. mai mică,
Fig. 2.10
apărând curenţi de
circulaţie între surse însoţiti de pierderi suplimentare de energie.
Sursele fiind conectate în paralel, la bornele lor în timpul funcţionării se
stabileşte aceeaşi tensiune. Dacă sursele au aceeaşi t.e.m. dar rezistenţele
interioare sunt diferite, se pot scrie relaţiile:
u = u e − r1 ⋅ i1 = u e − r2 ⋅ i 2 = " = u e − rm ⋅ i m . (2.42)

12
 3. Circuite electrice de curent continuu

Din această relaţie rezultă că sursa cu rezistenţă interioară mai mare

debitează un curent mai mic.
Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff în unul din nodurile reţelei
(i=i1+i2+···+im) şi legea lui Ohm pentru rezistenţa R (u=R⋅i), se obţine
intensitatea curentului debitat de baterie:
ue
i= . (2.43)
1
R+ m
1
∑r
k =1 k

Dacă sursele sunt identice, adică au aceeaşi t.e.m. (ue) şi aceeaşi

rezistenţa r, rezultă:
ue
i= . (2.44)
r
R+
m
Se constată din relaţia (2.44) că „m” surse identice conectate în paralel
sunt echivalente cu o sursă având aceeaşi t.e.m. cu a surselor componente şi
o rezistenţă internă de „m” ori mai mică decât rezistenţa internă a unei surse
.(fig. 2.6,b).
În concluzie, curentul debitat de gruparea paralel a surselor (rel. 2.44)
este mai mare decât curentul pe care l-ar debita una din surse, deci această
grupare se utilizează când curentul cerut de receptor este mai mare decât
curentul nominal al unei singure surse.
2.4.3. Legarea mixtă a surselor de curent continuu
Această grupare a surselor (fig. 2.11) se foloseşte atunci când bateria
m trebuie să asigure atât o tensiune cât şi
un curent mai mari decât valorile
nominale ale unei singure surse.
i Fie „n” numărul de surse
ue, r conectate în serie şi „m”, numărul de
n R
ramuri conectate în paralel. Expresia
curentului debitat de baterie se deduce
ue, r ţinând cont de relaţiile (2.41) şi (2.44):
n ⋅ ue m ⋅ n ⋅ ue
ue, r i= = . (2.45)
n⋅r m⋅R + n⋅r
R+
m
Fig. 2.11

13
 Electrotehnicǎ

2.5. TEOREMA TRANSFERULUI MAXIM DE PUTERE

Se consideră o sursă de t.e.m. ue şi rezistenţă interioară r, la bornele
căreia este conectat rezistorul de rezistenţă R. (fig. 2.12, a).
P
A i Pmax

ue
ub
R
r

B r R
a) b)

Fig. 2.12
Curentul stabilit în circuit este:
ue
i= , (2.46)
R+r
iar puterea generată de sursă şi primită efectiv de receptorul R are expresia:
R ⋅ u e2
P = R ⋅ i2 = . (2.47)
(R + r) 2
Valoarea maximă a puterii transmise pe la borne receptorului se obţine
punând condiţia:
dP u e2 (r − R)
= = 0, (2.48)
dR (R + r)3
din care rezultă R=r. În concluzie, puterea transmisă pe la borne unui
receptor este maximă dacă rezistenţa acestuia este egală cu rezistenţa internă
a sursei. O astfel de sarcină se numeşte adaptată la sursă.
Puterea maximă este în acest caz:
u e2
Pmax = , (2.49)
4r
iar puterea generată de sursă:
u e2
Pg = U e ⋅ i = , (2.50)
2r

14
 3. Circuite electrice de curent continuu

randamentul corespunzător transferului maxim de puterea fiind:

Pmax
η= = 0,5. (2.51)
Pg
Astfel de adaptări sunt curente în domeniul curenţilor slabi.
În figura (2.12, b) s-a reprezentat variaţia puterii P în funcţie de
valoarea rezistenţei R.

2.6. TEOREMA CONSERVĂRII PUTERILOR

Această teoremă este o consecinţă a teoremelor lui Kirchhoff.
Se consideră un nod oarecare al reţelei (a) pentru care se aplică prima
teoremă a lui Kirchhoff (fig. 2.13):

∑i
k∈(a )
k = 0. (2.52)

Va ik Se multiplică această relaţie cu potenţialul Va al

acestui nod şi se însumează expresiile similare scrise
pentru toate nodurile reţelei, obţinându-se:
Rk
ubk Γ n

∑V ( ∑ i
a =1
a
k∈(a )
k ) = 0. (2.53)
uek
În această sumă dublă fiecare curent ik apare de
Vb două ori, fiind multiplicat cu potenţialele nodurilor de la
Fig. 2.13 extremităţile laturii prin care circulă, intervenind o dată
cu semnul (+), când iese din nod, şi altǎ dată cu semnul
(–), când intră în nod. În consecinţă, expresia (2.53) se poate transforma
într-o sumă pe laturi:
l l

∑ i k (Va − Vb ) = ∑ u bk ⋅ i k = 0 .
k =1 k =1
(2.54)

Aplicând tuturor laturilor reţelei aceeaşi convenţie de asociere a

sensurilor de referinţă pentru tensiuni şi curenţi, relaţia (2.54) ne arată că:
suma algebrică a puterilor tuturor laturilor unei reţele izolate este nulă.
Aceasta este prima formă a teoremei conservării puterilor.
Dacă se adoptă convenţia de la receptoare pentru asocierea sensurilor
de referinţă, produsul Ubk⋅ik are înţeles de putere primită, fiind pozitivă dacă
latura este efectiv receptoare şi negativǎ, dacă latura este generatoare.
Aplicând legea lui Ohm pentru o latură activă de circuit (fig. 2.13), se
obţine:

15
 Electrotehnicǎ

u bk + u ek = R k ⋅ i k . (2.55)
Se multiplică această relaţie cu ik şi se însumează expresia obţinută
pentru toate laturile reţelei:
l l l

∑ u bk ⋅ i k + ∑ u ek ⋅ i k = ∑ R k ⋅ ik2
k =1 k =1 k =1
(2.56)

Ţinând seama de relaţia (2.54), se obţine:

l l

∑ u ek ⋅ i k = ∑ R k ⋅ i 2k .
k =1 k =1
(2.57)

Această relaţie reprezintă o altă formă a teoremei conservării puterilor,

având următorul enunţ: suma algebrică a puterilor generate de sursele din
reţea este egală cu suma puterilor disipate în rezistenţele laturilor.

2.7. METODE DE CALCUL A CIRCUITELOR ELECTRICE

DE CURENT CONTINUU

2.7.1. Metoda teoremelor lui Kirchhoff

Această metodă de rezolvare a circuitelor se bazează pe aplicarea
teoremelor lui Kirchhoff care conduc la un număr de ecuaţii independente
egal cu numărul de necunoscute - curenţii din laturi. Aplicarea metodei
cuprinde următorii paşi:
- se determină numărul de noduri „n”, numărul de laturi „l” şi numărul
de ochiuri independente „p” ale circuitului. Un ansamblu de ochiuri
formează un sistem de ochiuri fundamentale sau independente dacă sistemul
cuprinde toate laturile circuitului şi fiecare ochi are în componenţa sa câte o
latură, care aparţine numai ochiului respectiv. La o reţea dată se pot
considera mai multe sisteme de ochiuri fundamentale, numărul lor fiind însă
întotdeauna acelaşi. Numărul de ochiuri fundamentale „p” se determină în
funcţie de numărul de laturi „l” şi de noduri „n” cu ajutorul relaţiei lui
Euler:
p = l − n + 1; (2.58)
- se aleg sensurile de referinţă ale curenţilor din laturi. Se alege sistemul
de ochiuri fundamentale şi sensul de referinţă pentru fiecare ochi;
- se aplică prima teoremă a lui Kirchhoff în (n-1) noduri, alese arbitrar,
obţinându-se (n-1) ecuaţii independente;
- se aplică teorema a doua a lui Kirchhoff pentru cele „p” ochiuri
fundamentale;

16
 3. Circuite electrice de curent continuu

- se obţine în final un sistem de (n-1)+(l-n+1)=l ecuaţii cu „l”

necunoscute, care sunt curenţii din laturi;
- dacă prin rezolvarea sistemului unii curenţi rezultă cu semnul minus,
înseamnă că sensul acestor curenţi este opus sensului de referinţă ales
iniţial.
Exemplul 2.1. Se consideră circuitul din figura 2.14, pentru care se
cunosc t.e.m. ale surselor şi valorile rezistenţelor din laturi. Să se rezolve
circuitul prin metoda teoremelor lui Kirchhoff.
ue1
R2 Schema circuitului are n=4
i1 1
noduri, l=6 laturi şi p=l–n+1=3
ochiuri independente. Se atribuie
R1 (I) R3 (II) i2 sensuri de referinţă curenţilor din
i4 i3 i5 laturi şi apoi de aleg ochiurile
2 4 fundamentale şi sensurile lor de
R4 3 R5
ue4 ue5 referinţă.
(III)
i6 Aplicând prima teoremă a
lui Kirchhoff în nodurile 1, 2 şi
R6 ue6 3, rezultă ecuaţiile:
Fig. 2.14

−i1 − i 2 + i3 = 0
i1 + i 4 + i6 = 0
− i3 − i 4 − i5 = 0
A doua teoremă a lui Kirchhoff aplicată ochiurilor fundamentale
permite scrierea altor trei ecuaţii independente:
R1 ⋅ i1 + R 3 ⋅ i3 − R 4 ⋅ i 4 = u e1 − u e4
R 2 ⋅ i 2 + R 3 ⋅ i3 − R 5 ⋅ i5 = −u e5
−R 4 ⋅ i 4 + R 5 ⋅ i5 + R 6 ⋅ i 6 = −u e4 + u e5 + u e6 .
Aplicarea teoremelor lui Kirchhoff poate deveni laborioasă, în cazul
unor reţele complexe, datorită creşterii numărului de ecuaţii ale sistemului.
Calculul unor astfel de reţele se simplifică dacă se aplică una din metodele
prezentate în paragrafele următoare.
2.7.2. Metoda curenţilor ciclici
Această metodă permite reducerea numărului de ecuaţii necesare pentru
determinarea curenţilor din laturile unei reţele la numărul de ochiuri
fundamentale „p”, ceea ce conduce la simplificarea calculelor faţă de
metoda teoremelor lui Kirchhoff, deoarece p<l. Această metodă este

17
 Electrotehnicǎ

cunoscută în literatură şi sub alte denumiri: metoda curenţilor de contur,

curenţilor de ochiuri sau a circuitelor independente.
În cadrul acestei metode se consideră că fiecare ochi fundamental este
străbătut de un curent ciclic propriu.
Metoda constă în aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff în funcţie de
curenţii ciclici (fictivi), obţinându-se un sistem de „p” ecuaţii independente,
în care aceşti curenţi apar ca necunoscute.
Curenţii (reali) din laturi se determină ca suma algebrică a curenţilor
ciclici care străbat latura respectivă. În această sumă se introduc cu semnul
plus curenţii ciclici al căror sens de referinţa coincide cu cel al curentului
real din latură şi cu semnul minus în caz contrar.
Pentru o reţea care are „p” ochiuri independente, prin aplicarea metodei
curenţilor ciclici se obţine un sistem de ecuaţii independente de forma:
R11 ⋅ i1′ + R12 ⋅ i′2 + ... + R1p ⋅ i′p = u′e1
R 21 ⋅ i1′ + R 22 ⋅ i′2 + ... + R 2p ⋅ i′p = u ′e2
(2.59)
#
R p1 ⋅ i1′ + R p2 ⋅ i′2 + ... + R pp ⋅ i′p = u ′ep
Pentru un ochi oarecare k, semnificaţia notaţiilor din relaţia (2.59) este
următoarea:
- Rkk reprezintă rezistenţa proprie a ochiului k, egală cu suma
rezistenţelor laturilor care aparţin acestui ochi (Rkk>0);
- Rkj=Rjk este rezistenţa comună ochiurilor k şi j. Evident că dacă
ochiurile k şi j nu au o latură comună, Rkj=0;
- i′k este curentul ciclic din ochiul k;
- u′ek reprezintă suma algebrică a t.e.m. care acţionează în ochiul k; în
această sumă se introduc cu semnul (+) t.e.m. al căror sens de referinţă
coincide cu cel al curentului ciclic şi cu semnul (–) în caz contrar;
- căderea de tensiune R kj ⋅ i′j se introduce cu semnul (+) sau (–) după
cum sensurile curenţilor ciclici i′k şi i′j prin latura comună coincid sau sunt
opuse.
Exemplul 2.2. Să se rezolve circuitul din figura 2.15 prin metoda
curenţilor ciclici.

18
 3. Circuite electrice de curent continuu

ue1
R2 Circuitul are n=4 noduri, l=6
i1 1
laturi şi p=l–n+1=3 ochiuri
independente. Se atribuie sensuri
R1 i1′ R3 i′2 i2 de referinţă curenţilor din laturi
i4 i3 i5 şi curenţilor ciclici din ochiurile
2 4 independente. Se aplică metoda
R4 3 R5
ue4 ue5 curenţilor ciclici (rel. 2.59),
i′3
i6 ţinând seama de semnificaţia
mărimilor care intervin:
R6 ue6
Fig. 2.15

(R1 + R 3 + R 4 ) ⋅ i1′ + R 3 ⋅ i′2 + R 4 ⋅ i′3 = u e1 − u e4

R 3 ⋅ i1′ + (R 2 + R 3 + R 5 ) ⋅ i′2 − R 5 ⋅ i′3 = −u e5
R 4 ⋅ i1′ − R 5 ⋅ i′2 + (R 4 + R 5 + R 6 ) ⋅ i′3 = −u e4 + u e5 + u e6
Prin rezolvarea acestui sistem se obţin cei trei curenţi ciclici: i1′ , i′2 , i′3 .
Curenţii din laturi se obţin fără dificultate, ţinând seama de sensurile de
referinţă indicate în figura 2.15, astfel:
i1 = i1′ ; i 2 = i′2 ; i3 = i1′ + i′2 ; i 4 = −i1′ − i′3 ; i5 = −i′2 + i′3 ; i6 = i′6

2.7.3. Metoda potenţialelor la noduri

Dacă se cunosc potenţialele nodurilor unui circuit, curenţii din laturile
acestuia se pot determina cu ajutorul legii conducţiei electrice. Metoda
potenţialelor la noduri constă în determinarea acestor potenţiale şi ulterior a
curenţilor din laturi.
Dacă se consideră al n-lea nod al reţelei ca punct de referinţă pentru
potenţiale (Vn=0), cu ajutorul metodei potenţialelor la noduri se vor
determina potenţialele celorlalte (n-1) noduri.
Metoda potenţialelor la noduri se bazează pe aplicarea primei teoreme a
lui Kirchhoff celor (n-1) noduri ale reţelei.
Rjk ijk uejk Se consideră o latură oarecare a reţelei,
j k cuprinsă între nodurile j şi k (fig. 2.16). Curentul
din această latură se determină cu ajutorul legii
Vj Vk lui Ohm, obţinându-se:
n
i jk = G jk [(Vj − Vk ) + u ejk ], (2.60)
Vn=0
în care Gjk este conductanţa laturii (Gjk=1/Rjk).
Fig. 2.16 Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff

19
 Electrotehnicǎ

nodului j, rezultă relaţia:

n

∑i
k =1
jk = 0. (2.61)

Ţinând seama de expresia curentului (2.60), relaţia (2.61) devine:

n n n
Vj ∑ G jk − ∑ G jk ⋅ Vk + ∑ G jk ⋅ u ejk = 0, j≠ k (2.62)
k =1 k =1 k =1

sau:
n n n
Vj ∑ G jk − ∑ G jk ⋅ Vk = −∑ G jk ⋅ u ejk . (2.63)
k =1 k =1 k =1

Relaţia (2.63) se poate scrie sub forma:

n
G′jj ⋅ Vj − ∑ G′jk ⋅ Vj = i′scj , j ≠ k, (2.64)
k =1

în care:
n
G′jj = ∑ G jk (j≠k) reprezintă suma conductanţelor laturilor care
k =1
concură în nodul j;
G′jk = G jk este suma conductanţelor laturilor care leagă direct nodurile j
şi k;
n
i′scj = −∑ G′jk ⋅ u ejk reprezintă suma curenţilor de scurtcircuit a laturilor
k =1
care concură în nodul j. Pentru latura j-k curentul de scurtcircuit este
(isc ) jk = G jk ⋅ u ejk .
Se observă că dacă sensul sursei de t.e.m. uejk este de la nodul j spre
nodul k, curentul de scurtcircuit al laturii j-k se consideră cu semnul (–) în
suma curenţilor de scurtcircuit, iar dacă sensul sursei este spre nodul j,
curentul de scurtcircuit corespunzător este pozitiv, fiind injectat în nodul j.
Considerând nodul „n” ca nod de referinţă pentru potenţiale (Vn=0),
forma generală a sistemului de (n-1) ecuaţii independente pentru
determinarea potenţialelor la noduri este următoarea:

20
 3. Circuite electrice de curent continuu

′ ⋅ V1 − G12
G11 ′ ⋅ V2 − ... − G1,n
′ −1 ⋅ Vn −1 = i′sc1
−G′21 ⋅ V1 + G ′22 ⋅ V2 − ... − G ′2,n −1 ⋅ Vn −1 = i′sc2
(2.65)
#
−G′n −1,1 ⋅ V1 − G′n −1,2 ⋅ V2 − ... + G′n −1,n −1 ⋅ Vn −1 = i′sc,n −1
Prin rezolvarea acestui sistem se obţin potenţialele celor (n-1) noduri,
după care se determină curenţii din laturi, aplicând corespunzător legea lui
Ohm (rel. 2.60).
Exemplul 2.3. Să se rezolve circuitul din figura 2.17, prin metoda
potenţialelor la noduri.
u Circuitul are n=3 noduri, l=5 laturi şi
R1 i1 e1
p=l-n+1=3 ochiuri independente.
Se consideră nodul 3 ca punct de
1 i2 2
referinţă pentru potenţiale (V3=0).
R2 ue2 Aplicând metoda potenţialelor la noduri
R3 se obţin relaţiile:
R4 ue5
i3 ′ ⋅ V1 − G12
G11 ′ ⋅ V2 = i′sc1
ue3
i4 −G′21 ⋅ V1 + G′22 ⋅ V2 = i′sc2
R5 i5
în care:
3 V3=0
1 1 1 1
′ =
G11 + + + ;
Fig. 2.17 R1 R 2 R 3 R 4

1 1 u u u u u u
′ = G′21 =
G12 + ; i′sc1 = e1 − e2 − e3 ; i′sc2 = − e1 + e2 + e5 .
R1 R 2 R1 R 2 R 3 R1 R 2 R 5
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii se obţin valorile potenţialelor V1 şi
V2. În final se calculează curenţii din laturi (rel. 2.60):
V2 − V1 + u e1 V = V2 + u e2
i1 = ; i2 = 1 ;
R1 R2
V1 + u e3 −V −V2 + u e5
i3 = ; i 4 = 1 ; i5 = .
R3 R4 R5
Observaţie: Dacă circuitul din figura 2.17 s-ar fi rezolvat prin metoda
teoremelor lui Kirchhoff, ar fi rezultat un sistem de l=5 ecuaţii, iar prin
metoda curenţilor ciclici s-ar fi obţinut un sistem de p=3 ecuaţii, deci pentru
circuitul analizat metoda potenţialelor la noduri este cea mai potrivită
deoarece conduce la sistemul cu numărul minim de ecuaţii.

21
 Electrotehnicǎ

2.7.4. Teorema superpoziţiei

Conform teoremei superpoziţiei curentul dintr-o latură oarecare a unui
circuit liniar este egal cu suma algebrică a curenţilor pe care i-ar stabili în
acea latură fiecare sursă dacă ar acţiona singură în circuit. Această teoremă
este o consecinţă a caracterului liniar al ecuaţiilor corespunzătoare
teoremelor lui Kirchhoff aplicate circuitelor liniare.
Exemplul 2.4. Să se rezolve circuitul, având schema electrică
reprezentată în figura 2.18, a prin metoda superpoziţiei.
R1 R2

i1 i3 i2
ue1 R3 ue2

a)
R1 R2 R1 R2

i11 i31 i32 i22

ue1 i21 i12 ue2
R3 R3

b) c)
Fig. 2.18
În figura 2.18, b şi c sunt reprezentate schemele corespunzătoare
situaţiilor în care acţionează în circuit câte o singură sursă.
Se rezolvă circuitul din figura 2.18, b.
u e1 R3 u e1 ⋅ R 3
i11 = ; i 21 = i11 ; i 21 = .
R2 ⋅ R3 R + R R R + R R + R R
R1 + 2 3 1 2 2 3 3 1
R2 + R3
În mod similar se obţine:
u e1 ⋅ R 2
i31 = .
R 1R 2 + R 2 R 3 + R 3 R 1
În continuare se rezolvă circuitul din figura 2.18, c.
u e2 R3
i 22 = ; i12 = i 22 ⋅ ;
RR R1 + R 3
R2 + 1 3
R1 + R 3
u e2 R 3 u e2 R1
i12 = ; i32 = .
R 1R 2 + R 2 R 3 + R 3 R 1 R 1R 2 + R 2 R 3 + R 3 R 1

22
 3. Circuite electrice de curent continuu

Aplicând teorema superpoziţiei se obţin curenţii din laturile circuitului

(fig. 2.18, a):
u e1 (R 2 + R 3 ) − u e2 R 3
i1 = i11 − i12 ; i1 = ;
R 1R 2 + R 2 R 3 + R 3 R 1
u e2 (R1 + R 3 ) − u e1R 3
i 2 = i 22 − i 21 ; i 2 = ;
R 1R 2 + R 2 R 3 + R 3 R 1
u e1R 2 + u e2 R1
i3 = i31 + i32 ; i3 = .
R 1R 2 + R 2 R 3 + R 3 R 1

2.7.5. Teorema reciprocităţii

Se consideră un circuit electric liniar, în care acţionează o singură sursă
de t.e.m. Conform teoremei reciprocităţii, curentul pe care l-ar stabili într-o
latură j a unui circuit o sursă de t.e.m. situată în latura k este egal cu
curentul pe care l-ar stabili în latura k aceeaşi sursă situată în latura j, deci:
i jk = i kj . (2.66)
Exemplul 2.5. Pentru circuitul din figura 2.19, a, curentul din latura 1
produs de sursa din latura 3, are expresia:
i13 i23 i33 i11 i21 i31 ue R2
i13 = ⋅ ;
R3 R1 R 1R 2 R 1 + R 2
R3 +
R1 R2 R2 R3 R1 + R 2
ue ue ueR 2
i13 = .
R 1R 2 + R 2 R 3 + R 3 R 1
a) b) Dacă aceeaşi sursă se mută în
Fig. 2.19 latura 1 (fig. 2.19, b), curentul
din latura 3 are expresia:
ue R2 ueR 2
i31 = ⋅ ; i31 = .
R 2R 3 R 2 + R 3 R R + R R + R R
R1 + 1 2 2 3 3 1
R2 + R3
Se constată că i13=i31.
2.7.6. Teoremele generatoarelor echivalente de tensiune şi de curent
Aceste teoreme permit determinarea numai a curentului dintr-o latură,
respectiv a tensiunii la bornele acesteia.
Se consideră o reţea liniară şi activă Ra, cu două borne de acces A şi B

23
 Electrotehnicǎ
A iAB
(fig. 2.20), la care se conectează o latură pasivă,
având rezistenţa R.
Ra uAB
R Teoremele generatoarelor echivalente arată că
reţeaua activă considerată admite două scheme
echivalente şi anume:
B - schema generatorului echivalent de tensiune;
Fig. 2.20 - schema generatorului echivalent de curent.
2.7.6.1. Teorema generatorului echivalent de tensiune
(Thévenin-Helmholtz)
Conform acestei teoreme, curentul iAB, debitat de o reţea liniară activă
într-o rezistenţă R, conectată la bornele sale (fig. 2.20) este egal cu raportul
dintre tensiunea uAB0 de mers în gol la bornele A şi B (latura AB întreruptă)
şi suma dintre rezistenţa exterioară R şi rezistenţa echivalentă RAB0 faţă de
bornele A şi B ale reţelei pasivizate.
Pentru demonstrarea acestei teoreme, în schema din figura 2.20 se
înseriază în latura exterioară AB, două surse având aceeaşi t.e.m.,
u′e = u′′e = u AB0 dar de sensuri contrare. Se obţine schema echivalentă din
figura 2.21, a (acţiunea celor două surse se anulează reciproc). Conform
teoremei superpoziţiei schema din figura 2.21, a poate fi descompusă în alte
două scheme (fig. 2.21 b şi c).
A iAB A i′AB = 0 A i′′AB

Ra uAB Ra uAB0 RAB0

R R R
ue=0

B B B
u ′e u ′′e u ′e = u AB0 u ′′e = u AB0
a) b) c)
Fig. 2. 21
Se poate demonstra că în schema din figura 2.21, b, curentul i′AB prin
latura exterioară este nul. Dacă se deconectează latura exterioară de la
bornele reţelei active Ra, aceasta funcţionează în gol, tensiunea la bornele
sale AB fiind uAB0. În acelaşi timp la bornele laturii exterioare tensiunea
este tot uAB0 şi curentul i′AB = 0 Prin conectarea laturii exterioare la bornele
AB tensiunea rămâne uAB0, iar curentul i′AB va fi în continuare nul.
În schema din figura 2.21, c reţeaua este pasivizată, în circuit acţionând
numai sursa cu t.e.m. u′′e = u AB0 . Curentul i′′AB se calculează în mod simplu,
obţinându-se expresia:

24
 3. Circuite electrice de curent continuu

u′′e u AB0
i′′AB = = , (2.67)
R + R AB0 R + R AB0
în care RAB0 este rezistenţa echivalentă faţă de bornele A şi B a reţelei
pasivizate.
Aplicând teorema superpoziţiei referitoare la curentul din latura AB,
rezultă:
i AB = i′AB + i′′AB = i′′AB (2.68)
deoarece i′AB = 0 sau
u AB0
i AB = . (2.69)
R + R AB0
Această relaţie reprezintă teorema generatorului echivalent de tensiune;
ea coincide formal cu expresia curentului debitat de un generator, având
t.e.m. uAB0 şi rezistenţa interioară RAB0, pe o rezistenţă exterioară R
A iAB (fig. 2.22).
În concluzie, teorema generatorului
ue=uAB0 echivalent de tensiune stabileşte că o reţea
uAB liniară şi activă poate fi înlocuită în raport cu
R
ri=RAB0 două borne printr-un generator echivalent de
tensiune, având t.e.m. u e = u AB0 şi rezistenţa
B
interioară ri = rAB0 .
Fig. 2.22

Exemplul 2.6. Pentru circuitul din figura 2.23, a, să se determine

intensitatea curentului prin rezistenţa R3, utilizând teorema generatorului
echivalent de tensiune.
A i A A

i3
R1 R2 R1 R2
R3 uAB0 R1 R2
ue1 ue2 ue1 ue2

B B B
a) b) c)
Fig. 2.23
Pentru determinarea tensiunii de mers în gol uAB0 se consideră schema
din figura 2.23, b.

25
 Electrotehnicǎ

Curentul din circuit se poate calcula direct astfel:

u e1 − u e2
i= .
R1 + R 2
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pentru ochiul indicat în figură
se obţine:
u e1 − u e2 u R + u e2 R1
u e1 = R1 ⋅ i + u AB0 ; u AB0 = u e1 − R1 ; u AB0 = e1 2 .
R1 + R 2 R1 + R 2
Reţeaua pasivizată are în raport cu bornele AB, rezistenţa echivalentă:
R 1R 2
R AB0 =
R1 + R 2
Curentul i3 se determină cu relaţia (2.69), obţinându-se:
u e1R1 + u e2 R 2
u AB0 R1 + R 2 u e1R1 + u e2 R 2
i3 = = = .
R 3 + R AB0 R 1R 2 R R + R R + R R
R3 + 1 2 2 3 3 1
R1 + R 2

2.7.6.2. Teorema generatorului echivalent de curent (Norton)

Este o teoremă duală celei lui Thévenin, având următorul enunţ:
căderea de tensiune produsă pe o rezistenţă R, conectată la bornele A, B ale
unei reţele liniare active, este egală cu raportul dintre curentul de
scurtcircuit iABsc al reţelei la acele borne şi suma dintre conductanţa laturii
AB (G=1/R) şi conductanţa echivalentă a reţelei pasivizate (GAB0=1/RAB0).
Curentul de scurtcircuit iABsc se determină cu ajutorul teoremei lui
Thévernin (rel. 2.69) În care se consideră R=0,
u AB0
i ABsc = = G AB0 ⋅ u AB0 (2.70)
R AB0
Tensiunea uAB în sarcină este:
u AB0
u AB = R ⋅ i AB = R , (2.71)
R + R AB0
sau ţinând seama de relaţia precedentă, se obţine:

26
 3. Circuite electrice de curent continuu

1 i ABsc
u AB = ⋅ ;
G ⎛1 1 ⎞
G AB0 ⎜ + ⎟
⎝ G G AB0 ⎠

i ABsc
u AB = . (2.72)
G + G AB0
Această relaţie reprezintă teorema generatorului echivalent de curent.
A i Se poate demonstra că aceeaşi cădere
de tensiune se produce pe rezistenţa
i’
exterioară R, dacă aceasta este conectată
ig=iABsc gi=GAB0 uAB R la bornele unui generator de curent, care
debitează un curent constant iABsc şi are o
conductanţa interioară gi=GAB0 (fig.
B 2.24). Pentru schema din figura 2.24 se
Fig. 2.24 pot scrie următoarele relaţii:
ri G i ABsc
i = i ABsc = i ABsc ; u AB = R ⋅ i = , (2.73)
R + ri G + G AB0 G + G AB0
identică cu relaţia 2.72.
În concluzie, teorema generatorului echivalent de curent stabileşte că o
reţea liniară activă poate fi înlocuită în raport cu două borne printr-un
generator echivalent de curent care debitează curentul constant iABsc şi are o
conductanţa interioară în paralel, gi=GAB0.
Exemplul 2.7. Să se determine căderea de tensiune pe rezistenţa R3 (fig.
2.25, a) prin metoda generatorului echivalent de curent.
A i1 A i2 A

R1 R2 R1 iABsc R2
R3 uAB R1 R2
ue1 ue2 ue1 ue2

B B B
a) b) c)
Fig. 2.25
Se determină curentul de scurtcircuit la bornele A, B (fig. 2.25, b):
u e1 u e2
i ABsc = i1 + i 2 = + .
R1 R 2

27
 Electrotehnicǎ

Reţeaua pasivizată (fig. 2.25, c) are în raport cu bornele A şi B,

conductanţa:
1 1 RR
G AB0 = G1 + G 2 = + = 1 2
R1 R 2 R1 + R 2
Cu relaţia 2.72 se obţine:
u e1 u e2
+
i ABsc R1 R 2 u e1R 2 + u e2R1
u AB = = = R3 .
G + G AB0 1 R1 + R 2 R R + R R + R R
+ 1 2 2 3 3 1
R3 R 1R 2
În exemplele2.6 şi 2.7 s-au aplicat teoremele generatoarelor echivalente
pentru aceeaşi latură R3 dintr-un circuit. Se verifică imediat că uAB=R3⋅iAB.
În conformitate cu teoremele generatoarelor echivalente, o sursă de
energie poate fi reprezentată în schemele electrice fie ca o sursă (generator)
de tensiune (fig. 2.26, a) fie ca o sursă
ue (generator) de curent (fig. 2.26, b), ambele fiind
isc gi scheme echivalente ale sursei reale.
ri Considerarea surselor de energie ca surse
de tensiune sau surse de curent este o chestiune
a) b) de natură teoretică şi apare în legătură cu
calculul circuitelor electrice, rezultatele fiind,
Fig. 2.26
evident, aceleaşi în ambele cazuri.
O sursă de tensiune se consideră „ideală” (fig. 2.27, a) dacă rezistenţa
internă ri este nulă. În acest caz tensiunea la
bornele sursei (ub=ue) este independentă de
ue isc curentul debitat. Analog o sursă de curent se
consideră „ideală” (fig. 2.27, b) dacă conductanţa
internă gi este nulă, curentul debitat de sursă în
a) b) acest caz fiind independent de tensiunea de la
bornele sale (i=iABsc).
Fig. 2.27
Existenţa acestor surse ideale, cu tensiune la
borne constantă sau curent debitat constant, independent de rezistenţa
receptorului, justifică denumirile de sursă de tensiune, respectiv sursă de
curent. În practică nu există astfel de surse, ele reprezentând scheme
echivalente ideale ale surselor de energie.

28