Agresivitatea in scoala

Conceptul de agresivitate sau comportamentul agresiv este din pacate,foarte des

intalnit in zilele noastre,acesta manifestandu-se cu precadere la copii si adolescenti,dar si in
cadrul scolilor generale si licee.Agresivitatea in scoala este o forma de devianta scolara,cu
forme de manifestare multiple si cu intensitate diferita.De cele mai multe ori,agresivitatea in
scoala presupune:confruntarea vizuala,poreclirea,ironizarea,tachinarea,bruscarea,lovirea cu
diferite obiecte.
Agresivitatea poate fi intalnita sub forma unui comportament negativ care genereaza
vatamarea unei persoane sau distrugerea unui bun propriu si personal al acesteia.Un exemplu
relevant in acest caz intalnim in randul copiilor sau adolescentilor ce folosesc agresiunea
pentru a intimida sau pentru a-i face rau intentionat unei persoane,chiar si pe strada,in
public.Asadar,agresivitatea poate fi corelata intr-o foarte buna masura cu intentia de a face
rau,ceea ce aduce in prim-plan comportamentul negativ al unui aggressor asupra unui alt
individ.
Agresivitatea in scoli a devenit o problema majora si des intalnita in zilele noastre,iar
in ceea ce priveste nivelul de securitate,unii elevi considera ca nu sunt in siguranta in
institutiile de invatamant,deoarece in interiorul scolii au acces chiar si persoanele
necunoscute,cele care nu fac parte din grupul de profesori sau elevi din cadrul scolii
respective.
De-a lungul timpului,studiile au aratat ca principalele cauze ale agresivitatii
sunt:agresivitatea in familie,conditiile economice,mediul instabil in care traieste si din care
face parte elevul,lipsa stimei de sine,imaginea violentei in mass-media,sistemul legal,lipsa
comunicarii dintre parinte si copil sau dintre elevi si profesori,rasismul,factorii
individuali,factori de relationare si factori comunitari.De asemenea comportamentul agresiv in
randul elevilor poate fi de tipul:dezaprobare,negativism,neascultare,ridicarea tonului la adresa
profesorilor,dar si la adresa colegilor,provocare(se intampla cel mai des intre un elev si colegii
sai si poate genera si o agresivitate crescuta),hiperactivitate,umilire( in cele mai multe dintre
cazuri,elevii care fac parte din grupuri umilesc alt elev care se afla singur in contextul
respectiv),agresiune fizica si indiferenta.
Cele mai cunoscute cauze ale agresivitatii in scoala sunt determinate de aspecte
biologice cum ar fi:schimbarile hormonale,droguri,factori genetici,experienta negativa
anterioara,dar si de aspecte psihodinamice cum ar fi:cruzime suferita in copilarie,abandon si
neglijare din partea parintilor sau a tutorelui legal.
In
conceptia
lui
S.Freud,agresivitatea
este
o
forta
endogena,pulsionala,innascuta,aceasta include instinctul mortii,ce este responsabil de
conduitele distructive ale individului.Pentru ca aceasta presiune ereditara sa nu aiba
consecinte nefaste asupra individului si a celorlalti trebuie gasite situatii,modalitati
nedistructive care sa canalizeze tendintele agresive.O modalitate in aceasta directie ar putea fi
ceea ce Freud numea mecanismul sublimarii,prin care impulsurile agresive sunt satisfacute in
activitati sportive.John Dollard explica natura comportamentelor agresive prin ipoteza
frustrare-agresiune.Astfel,agresivitatea este o consecinta a frustrarii si orice frustrare

antreneaza o forma de agresivitate.Chiar daca teoria lui Dollard a fost supusa unor critici
serioase,deoarece se considera ca exagereaza legatura frustrare-agresivitate,frustrarea ramane
una dintre cele mai importante surse ale agresivitatii.
Experimentele psihologului Bandura au demonstrat rolul adultului ca model in
insusirea comportamentului agresiv la copii.Pe de o parte,agresivitatea este considerata o
trasatura interna,inaccesibila,care tine mai mult de instinct,asupra careia nu putem actiona.Pe
de alta parte,exista o dimensiune externa a agresivitatii,care tine de invatare,se construieste si
poate fi controlata.
Agresivitatea intre elevi se manifesta diferit in contexte diferite.Pauza dintre ore
presupune un timp si un spatiu in care elevii nu se afla sub stricta supraveghere a profesorilor
lor si care ofera posibilitatea relatiilor directe dintre elevii unei scoli(care sunt limitate pe
parcursul activitatii didactice din cauza metodelor de predare,a conceperii si repartizarii
sarcinilor de lucru si invatare).Din acest fapt rezulta ca majoritatea actiunilor agresive se
intampla in timpul pauzei scolare,ori intre un elev si un altul,ori intre diferite grupuri sau intre
un grup de elevi si un elev singular.Este de datoria cadrelor didactice sa se implice in
aplanarea conflictelor ,sa poarte discutii cu elevii care au generat situatia respectiva,sa le faca
legatura acestora cu consilierul scolar,iar atunci cand situatia o impune,cadrele didactice sunt
nevoite sa ia masuri precum:avertizare scrisa,scaderea notei la purtare,exmatriculare.Pentru a
incerca sa previna cat mai mult agresivitatea in scoala,
In literatura de specialitate intalnim scrieri si informatii despre experimentele din
laborator asupra comportamentului agresiv:lovirea unei papusi din plastic(in experimentele lui
Bandura),a apasa un buton prin intermediul caruia se aplica un soc electric cuiva.Aceasta este
cea mai folosita masura si a fost propusa de Arnold Buss in anul 1961.
In cadrul experimentului realizat de Bandura,copiii prescolari au observant adulti
exprimand diferite forme de comportamente agresive fata de o papusa umflata.Dupa ce i-au
urmarit pe adulti,atat baietii, cat si fetele au avut comportamente agresive fata de papusa
manifestandu-se agresiv la fel cum au vazut la adult,inclusiv au ridicat si aruncat papusa,au
lovit-o cu un ciocan si cu piciorul.
In sprijinul teoriei invatarii sociale(Bandura)sta si faptul ca agresivitatea este sensibila
la intarire,precum comportamentele care sunt invatate.
Numeroasele cercetari au aratat faptul ca exista probabilitatea ca un copil sa exprime
un comportament agresiv,urmarind modele agresive,decat atunci cand isi da seama ca modelul
sau agresiv primeste o recompense pentru comportamentul sau.
Intr-o cercetare realizata,experimentatorii au observant copiii timp de 10
saptamani,inregistrand manifestarile agresive si evenimentele imediat dupa ele,precum
intarirea pozitiva.
Pedepsirea agresivitatii(victima a contraatacat)sau reactiile neutre(victima a ignorant
agresorul).Pentru copiii care au avut cel mai inalt nivel de agresivitate,cea mai frecventa
reactive la comportamentul lor agresiv a fost intarirea pozitiva,iar pentru copiii care
manifestau cel mai redus nivel de agresivitate,pedeapsa era o reactie frecventa.Copiii care
initial nu erau agresivi ,dar care reuseau ocazional sa opreasca atacurile contraagresiunii,a
inceput treptat sa initieze atacuri pe cont /propriu.

Intr-un articol numit Agresivitatea timpurie si predictia comportamentelor

violente(Early Agression and prediction of violent behavior),realizat de Trifa Ioan si Trifa
Claudia,se precizeaza faptul ca agresivitatea este asociata de cei mai multi specialist din
psihologie sau sociologie,cu intentia de a produce acte violente ce au ca repercursiuni ranirea
altor persoane,ori unele distrugeri.
Mihai Epurau si colaboratorii(2001),au descoperit unele manifestari agresive inca de la
varsta de un an,cand copilul incepe sa:copilul sparge jucaria,rupe sau smulge foile
cartilor,scoate ochii papusilor(p.195).Tot in acest articol,este precizat faptul ca Rose Vincent
a observat primele manifestari ale agresivitatii interpersonale in jurul varstei de doi ani,cand
copilul vrea cu orice pret jucaria altuia(Mihai Epurau si colab.,2001).Precum alti
cercetatori,Rose Vincent a regasit germenii agresivitatii atat in unele tendinte instinctive,dar
mai ales in comportamentul instrumental rezultat din activitatea de joc,precum dorinta de a
obtine o jucarie,in contradictie cu refuzul celuilalt copil de a o ceda.
Un alt articol pe aceasta tema se numeste Aspecte psihodinamice ale agresivitatii la
copii si adolescenti,realizat de Camelia Petcu,releva faptul ca abordarea psihodinamica la
copii si adolescent incearca sa clarifice unele elemente psihopatologice care asociaza
agresivitatea si le plaseaza intr-un teritoriu care sa faciliteze gasirea unor solutii de rezolvare
si vindecare in plan personal si social.
Un alt studiu pe aceasta tema a fost realizat de CMBRAE in perioada februarie-martie
2009 privind agresivitatea in scoala.Acest studiu a avut ca si obiective:identificarea perceptiei
asupra dimensiunii agresivitatii in mediul scolar,identificarea gradului de manifestare a
tipurilor de agresivitate in spatiul scolar,inregistrarea ponderii diferitelor motive in
declansarea comportamentelor agresive,etc.Acest studiu a fost realizat pe 921 elevi,,419
profesori,si 954 parinti.46% dintre subiectii elevi au varste cuprinse intre 11-15 ani,42,2% au
varste cuprinse intre 15-19 ani,53% dintre subiectii investigati sunt fete,iar 47% sunt baieti.
In urma cercetarii,numarul cazurilor de agresivitate/violenta din scoala a crescut anul
acesta scolar comparativ cu anul trecut intr-un procent de 23%,in scoala se manifesta
agresivitate verbal(injurii)in proportie de 78%,agresivitate fizica(loviri),in proportie de
37%,agresivitate emotionala (marginalizare,umilire,etichetare),in procent de 35%.
Un alt studiu de specialitate realizat de Chinau Ramona privind controlul agresivitatii
elevilor de varsta scolara mica,releva faptul ca in mediul scolar se regasesc frecvent
urmatoarele forme de agresivitate:fizica-bataia,lovirea,pedeapta corporala;emotionalaintimidarea,umilirea amenintarea;verbala-denigrarea,forme de dispret,injuraturi.Aceasta
cercetare isi propune sa rezolve problemele de comportament ale unui elev din clasa a II a ,an
scolar 2013-2014,precum si integrarea copilului in noul colectiv de elevi(ca urmare a
repententiei),cresterea performantelor elevului in cadrul procesului instructiv educativ si
extrascolar,identificarea modalitatilor de abordare a problemelor cu care se confrunta zi de
zi,gestionarea conflictelor in care este implicat.
Problema care face obiectul acestei cercetari este atitudinea refractara,agresivitatea
fizica si verbala a unui elev in timpul programului scoalar,la inceputul clasei a II a ,an scolar
2013-2014.Domeniul cercetarii este reprezentat de starile de refuz,de agresivitatea fizica si
verbala ale unui copil de 9 ani in timpul unor activitati educative scolare si extrascolare
desfasurate de catre profesor si de colaboratorii acestuia.

In cadrul studiului cu titlul Studiul calitatilor psihometrice ale unui chestionar de

evaluare a fenomenului bully-ingla elevii de gimnaziu,Ahmad si Smith(1990)au comparat
diferite metode de evaluare la 100 de copii cu varste cuprinse intre 9-15 ani,urmand a
concluziona ca una dintre cele mai bune metode de evaluare a incidentei problemelor la elevii
de gimnaziu a fost autoevaluarea anonima precum chestionarul Bully,folosit de Olwens in
Norvegia.Ipotezele acestui studiu au fost urmatoarele:elevii din grupul celor mai agresivi vor
obtine scoruri semnificativ statistic mai mari la itemii de la scara agresivitatii de tip
bully,decat elevii din grupul de contrast;elevii din grupul celor mai victimizati vor obtine
scoruri semnificativ statistic mai mari la itemii de la scala victimizarii,decat elevii din grupul
celor de contrast.Ca si participanti,lotul de subiecti al acestui studiu cuprinde 210 elevi(82 fete
si 128 baieti)cu varsta cuprinsa intre 11-14 ani.Ca si instrument s-a folosit Chestionarul de
autoevaluare comportamentala pentru elevi,construit de Stevens si Van Oost(2000).Ca si
rezultate,in ceea ce priveste diferenta dintre grupele contrastante la scorul pe scala
agresivitatii,aceasta a fost semnificativa statistic.
Primele comportamente agresive apar la sfarsitul celui de al doilea an,dar si pe
parcursul celui de al treilea an.Catre 2-3 ani,copilul ia asupra sa un comportament
impunator,zgarie,trage de par,musca alti copii,sau se manifesta negativ in familie.