Evaziunea fiscal reprezint sustragerea de la impunere a unei pri mai mari sau mai mici din

materia impozabil. Ca fenomen , evaziunea fiscal se ntlnete deopotriv att pe plan

naional, ct i pe cel internaional.
Conform legii nr. 87 / 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, evaziunea fiscal este
prezentat ca fiind: sustragerea prin orice mijloace, n ntregime sau n parte, de la plata
impozitelor, taxelor i a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului
asigurrilor sociale de stat i fondurilor speciale extrabugetare de ctre persoanele fizice i
persoanele juridice romne i strine, denumite contribuabili...
n funcie de modul cum poate fi svrit, avaziunea fiscal cunoate dou forme de
manifestare:

Evaziunea fiscal realizat la adpostul legii

permite sustragerea unei pri din

materia impozabil fr ca acest lucru s fie considerat conravenie sau infraciune.

Evaziunea fiscal legal este posibil deoarece legislaia din diferite state ale lumii permite
scoaterea de sub incidena impozitelor a unor venituri, pri de venituri, componente ale averii
ori a anumitor acte i fapte care n condiiile respectrii riguroase a legislaiei n vigoare i
principiilor impunerii, nu ar trebui s scape de la impozitare.
Un exemplu de evaziune fiscal la adpostul legii este impunerea veniturilor realizate de
anumite categorii de persoane fizice pe baza unor norme medii de venit, impunere ce creeaz
condiii pentru contribuabilii care realizeaz venituri mai mari dect media s nu plteasc
impozit pentru diferena respectiv.
Un alt exemplu de evaziune legal care permite ca o parte de venit s scape de la impunere
sunt facilitile fiscale care se acord agenilor economici din anumite ramuri ale economiei la
nfiinare sau pe parcursul desfurrii activitii sub forma unor scutiri de la plata T.V.A. la
import sau export, accize, etc. sau reduceri de impozit pe profit.
Amortizarea accelerat, atunci cnd este permis de lege pentru unele categorii de fonduri
fixe, conduce la diminuarea profitului impozabil n favoarea constituirii unui fond de amortizare
mai mare dect cel impus de valoarea uzurii fizice i morale, nregistrate de mijloacele fixe
respective n perioada luat n calcul.
Evaziunea fiscal la adpostul legii poate fi evitat prin corectarea, perfecionarea i
mbuntirea cadrului legislativ care au fcut-o posibil.

Evaziunea fiscal frauduloas: se ntlnete pe o scar mult mai larg dect evaziunea
licit i se nfptuiete cu nclcarea prevederilor legale, bazndu-se pe fraud i pe rea
credin. Drept urmare, acest fenomen antisocial trebuie combtut puternic, fiindc
sustrage de la bugetul de stat un volum important de resurse financiare care ar putea fi
folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic.

Frecvent, evaziunea fiscal frauduloas se ntlnete sub diferite forme, cum ar fi: inerea unor
registre contabile nereale;

distrugerea voit a unor documente care pot ajuta la aflarea

adevrului privnd livrrile de mrfuri, preurile practicate, comisioanele incasate sau pltite,
etc.;

ntocmirea de documente de plat fictive;

modificarea nejustificat a preurilor de

aprovizionare i a cheltuielilor de transport, manipulare i depozitare;

declaraii vamale falsela importul sau exportul de mrfuri;

ntocmirea unor

ntocmirea de declaraii de

impunere false, cnd cu bun tiin nu sunt menionate dect o parte din veniturile realizate
etc.
Pe msura adncirii cooperrii economice internaionale i a dezvoltrii relaiilor dintre state
cu sisteme fiscale diferite i cu un nivel de fiscalitate diferit, evaziunea fiscal nu se mai
manifest doar ca un fenomen naional, ci a devenit unul internaional. Astfel, de exemplu, o
firm avnd sediul de baz ntr-un anumit stat i diferite reprezentane n alte state, dintre
care unele cu un regim fiscal mai blnd, va fi mai mult dect tentat s transfere o parte ct
mai mare din profitul realizat n statul cu fiscalitate mai ridicat n statul cu o fiscalitate mai
redus. Astfel, pe glob se ntlnesc numeroase oaze fiscale sau paradisuri fiscale , cum
sunt ele denumite, i anume: Elveia, Liechenstein, Luxemburg, Bahamas, Panama, Insulele
Cayman, etc. Pe teritoriul acestor state sunt nfiinate numeroase firme strine ctre care sunt
dirijate profiturile unitilor productive aflate pe teritoriul altor ri, eludndu-se fiscul. Astfel, de
exemplu, n Liechtenstein sunt nregistrate mai multe sedii sociale de firme industriale i
comerciale, reale i fictive, dect totalul populaiei sale, respectiv circa 40.000 de firme la
25.000 de locuitori. Explicaia const n faptul c orice firm care i stabilete sediul pe
teritoriul acestui stat este scutit de plata impozitului pe profit.
De asemenea, n Insulele Cayman, situate n Marea Caraibilor, cu o populaie de numai
20.000 de locuitori sunt nregistrate n jur de 19.000 de diferite companii, peste 500 de bnci i
peste 300 de firme de asigurri. n acelai timp, 20 din primele 25 de bnci ale lumii au filiale
deschise n aceste insule, iar acest nou centru financiar n numai civa ani a ajuns s dein
aproape 10% din piaa eurodolarilor.

n rile cu o experien vast n fiscalitatea adaptat cerinelor economiei de pia, evaziunea

fiscal, specific mai ales T.V.A., poate fi ntlnit sub urmtoarele forme:

frauda pe termen lung, care apare atunci cnd un agent economic, care i-a creat n
timp o bun reputaie prin comportament i rezultate, nceteaz brusc plile,
declarndu-se n stare de faliment, dup ce n prealabil a avut grij s-i trensfere
profitul n alt ar;

frauda pe termen scurt, care poate fi ntlnit atunci cnd o nou ntreprindere
nfiinat nainteaz organelor fiscale o cerere justificat de rambursare a T.V.A., ns
dup rambursare ntreprinderea n cauz i nceteaz activitatea, iar pltitorul dispare;

sindromul PHOENIX, cnd o firm ce avea obligaii de plat a T.V.A. se declar n

stare de faliment sau se lichideaz, dar apare o alt firm cu acelai director. n acest
caz, organelor fiscale le revine sarcina de a ncerca s incaseze impozitul de la unitatea
falimantar sau lichidat;

sindromul COMPANIILOR MULTIPLE apare n cazul n care sunt nregistrate mai multe
firme printre care i una fantom. Acasta din urm solicit rambursarea taxei pe
valoarea adaugat fr s fi participat la plata T.V.A. colectate, dup care dispare;

manipulrile insignifiante care se concretizeaz n efectuarea unei serii de modificri

mrunte n contabilitate, ca, de exemplu: omiterea de la nsumare a unor pagini,
nregistrarea repetat a unor facturi de intrare, raportare greit, etc. Toate acestea
conduc la ntocmirea unui decont TVA incorect.

n ceea ce privete evaziunea fiscal n Romnia , conform unor aprecieri ale Curii de
Conturi, aceasta a nregistrat n anul 1997 un volum de 24.000 miliarde lei, iar n anul 1998 unul
de aproximativ 40.000 miliarde lei. Fa de PIB evaziunea fiscal reprezenta n anul 1997 circa
10%, meninndu-se la acelai nivel i n anul urmtor, iar fat de bugetul general consolidat al
statului, reprezenta aproximativ 30% n 1997 i circa 32% n anul 1998.
n continuare prezentm exemple mai semnificative de manifestare a evaziunii fiscale n
Romnia.
Conform prevederilor unor acte normative fundaiile, organizaiile i asociaiile non-profit,
cu caracter umanitar, social, cultural, sportiv, etc. sunt scutite de plata taxelor vamale pentru
unele bunuri provenite din ajutoare i donaii. Printre aceste bunuri se numr i autovehiculele.
Drept urmare, n cursul perioadei 1995 1996 au fost ntroduse n ar de ctre numeroase
asociaii i fundaii non-profit,
n regim de scutire de taxe vamale, circa 13.500 autoturisme. n urma controalelor efectuate, n
anul 1997 de ctre organele Ministerului Finanelor la 689 de organizaii non-profit din toat
ara, a rezultat c la peste 80% din acestea au fost nclcate prevederile legale n vigoare,
adic: bunurile primite sub form de ajutoare i donaii au fost utilizate n alte scopuri dect
cele prevzute n obiectul de activitate;

bunurile respective nu au fost nregistrate n

patrimoniu ori au fost utilizate n interes personal sau pentru obinerea de profit. Deci, n loc ca
pentru autoturismele importate s se fi pltit taxe vamale, care echivalau cu 128 mld lei, s-a
ajuns ca n cazul majoritii fundaiilor constituite din persoane fizice, ci membri sunt, attea

maini primite ca donaii s existe. Deci, n acest caz, legislaia imperfect creeaz condiii
pentru ca evaziunea fiscal s se practice perfect legal.
Unii ageni economici practic preuri de livrare inferioare costurilor produselor finite i ,
implicit, calculeaz accize n raport cu preurile respective i nu de costurile efective ale
produselor, aa cum este legal. n acest caz evaziunea fiscal se realizeaz prin: utilizarea ca
baz de calcul a accizelor datorate statului pentru buturile alcoolice, a preurilor de livrare
negociabile cu cumprtorul, preuri care se situau sub nivelul costurilor cu care au fost
realizate produsele; stabilirea preului materiei prime din care s-a obinut alcoolul la fabricarea
buturilor alcoolice, sub preul pieei.
Cele mai frecvente cazuri de sustragere a agenilor economici de la plata obligaiilor ctre
bugetul de stat se produc prin nenregistrarea n contabilitate a veniturilor realizate. O alt
modalitate de evaziune la care apeleaz de cele mai multe ori cetenii strini, rezideni n
Romnia, este aceea a folosirii facturii externe falsificate, n care se nscriu preuri mai mici
dect cele reale.

Nu lipsesc din Romnia nici firmele

fantom al cror singur scop l reprezint nelciunea i evaziunea fiscal. De obicei, aceste
firme sunt ntemeiate n numele unor ceteni care nu au fost niciodat n Romnia sau care au
plecat din ar la scurt timp dup nfiinarea lor . n numele unor astfel de firme se emit i se
utilizeaz ordine de plat fictive prin care se sustrag sume importante cuvenite bugetului de
stat sau sunt nelate o serie de firme din alte localiti. Prin apelarea la astfel de ci de
realizare a evaziunii fiscale se sustrag de la bugetul de stat zeci de miliarde.
Evaziunea fiscal se ntlnete i n cazul taxelor de timbru pentru activitatea notarial.
Astfel de exemplu, n cazul autentificrii actelor de nstrinare a imobilelor, nu de puine ori
prile se neleg ca preul vnzrii nscris n actul de vnzare cumprare autentificat s fie
inferior celui practicat n realitate, pentru c taxa da timbru s se calculeze la un pre mai mic.

n perioada care a trecut de la introducerea taxei pe valoarea adaugat n Romnia s-au

conturat multiple forme ale evaziunii fiscale i n acest domeniu, cele mai des ntlnite fiind
urmtoarele:

vnzri nedeclarate, care apar cu frecvena cea mai mare i sunt de multe ori greu de
descoperit. Practic, vnzrile de bunuri sau prestrile de serviciu se fac fr ntocmirea
documentelor corespunztoare i , evident, fr nregistrri n contabilitate;

omiterea nregistrrii, cnd agentul economic nenregistrat beneficiaz de un avantaj

care nu i se cuvine, comparativ cu ceilali comerciani concureni, care vor solicita
clienilor taxa pe valoarea adaugat;

nelegeri ntre vnztori i cumprtori de a schimba bunuri sau servicii fr plat, gen
barter, cu plat redus, fr factur sau eventual cu o factur de valoare redus;

deducerile false , care se ntlnesc frecvent i se realizeaz prin ntocmirea de facturi

false, prin utilizarea repetat a acelorai facturi pentru deducere sau prin folosirea de
facturi care se refer la cumprri inexistente;

erorile de nregistrare, care pot aprea la prima vedere ca inocente, au totui, o

influen destul de mare asupra taxei datorate, mai ales dac sunt frecvente sau dac
valoarea lor este mare;

aplicarea incorect a cotei zero sau a scutirilor, care poate conduce la diminuarea
serioas a sumelor cuvenite bugetului de stat, mai ales dac este asociat cu facturi
false, fiindc altfel pltitorul de T.V.A. nu are cum s profite de aceast practic;

cereri de rambursare nejustificate, cnd se solicit rambursarea taxei aferente unor

mrfuri exportate sau pentru bunuri la care legea d drept de deducere, fr ns ca n
realitate aceste operaiuni s fi fost efectuate. O situaie mai des ntlnit este aceea a
solicitrii deducerii taxei pe valoarea adaugat, pentru acelai bun exportat, de ctre doi
ageni economici, pe considerentul c documentele privind bunul respectiv au circulat
prin mai multe societi comerciale.

Identificare cazurilor de evaziune fiscal a condus i la aplicarea unor sanciuni, sub forma
majorrilor de ntrziere, a amenzilor contravenionale i a confiscrilor. Valoarea acestor
sanciuni n anul 1997 a fost de 3.680,6 miliarde de lei, adic un coeficient efectiv al avaziunii
fiscale de 2,03

( coeficient care se calculeaz ca raport ntre valoarea sanciunilor aplicate

i valoarea evaziunii fiscale depistate, adic 1.809 mld lei n anul 1997 ).
Valoarea multiplicatorului efectiv al evaziunii fiscale egal cu 2,03, ne arat numrul de
uniti monetare incasate efectiv la bugetul de stat pentru o unitate monetar incasat efectiv
pentru evaziunea fiscal.
Dinamica i structura fenomenului evazionist n anul 1997 comparativ cu anul 1996 pot fi
prezentate n urmtoarele tabele:
Dimensiunea evaziunii fiscale identificate n anii 1996 1997:
Nr.crt

EXPLICAII

1996

1997

1997/1996

Nr de verificri efectuate

760810

741455

97,5%

Nr de evaziuni fiscale identificate

235612

285514

121,2%

Rata

38,55

124,2%

verificri
Valoarea evaziunii fiscale identificate
1809,0

70,7%

0,6

75,3

cazurilor

de

evaziune

- n miliarde lei preuri curente 5

Ponderea n PIB a evaziuneii

total31,0%

927,2
- %- 0,9

Ponderea

veniturile

bugetare

evaziunii fiscale identificate - %-

5,0

4,3

84,9

Structura evaziunii fiscale identificate n anii 1996 i 1997 ( n % fa de total)

Nr. crt

EXPLICAII

1
2
3
4
5
6

Impozit pe profit

Ponderi fa de totalPonderi fa de total

Taxa pe valoarea adaugat

Impozit pe salarii
Accize
Impozite i taxe locale
Alte impozite i taxe
Coeficient de omogenizare structural

n anul 1996
33,03
27,80
6,73
14,60
3,30
14,53
0,48

n anul 1997
45,82
26,29
8,55
6,25
1,97
11,12
0,55

Combaterea i prevenirea evaziunii fiscale:

Fenomenul evazionist are o evoluie determinat de aciunea concret a unor factori , cum
sunt: dinamica economiei reale, dimensiunea legislativ i instituional, nivelul fiscalitii, ali
factori interni i externi.
Practica fiscal internaional atest c un sistem fiscal modern trebuie s aib i
componente care s permit educarea i informarea promt a contribuabililor n legtur cu
obligaiile lor privind ntocmirea corect a declaraiilor de impunere, a inerii unor evidene
corecte a veniturilor i cheltuielelor ocazionate de activitatea desfurat, pedepsele i
sanciunile se aplic celor care ncalc prevederile legale.
Legea nr. 87 din 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale prevede o serie de sanciuni i
amenzi aplicate persoanelor fizice i

juridice; constatarea contraveniilor i aplicarea

sanciunilor se fac de ctre organele de control

financiar fiscal din cadrul Ministerului

Finanelor i din unitile teritoriale subordonate, Garda financiar i alte organe mputernicite
de lege.
n Romnia, printre msurile care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale menionm:

unificarea legislaiei fiscale i o mai bun sistematizare

ansamblul cadrului legislativ din economie;

o mai bun corelare a facilitilor fiscale ;

i corelare a acesteia cu

 trecerea n prim plan a controlului prin excepie (sondaj) i pe un plan secundar a

controlului permanent i excesiv ;

editarea unei publicaii specializate de ctre Ministerul Finanelor, care s faciliteze

interpretarea unitar a cadrului normativ privind identificarea i combaterea evaziunii
fiscale ;

stabilirea unui raport , care s tind spre optim, ntre salariu i stimulente pentru
cointeresarea aparatului fiscal ;

implementarea unui sistem informatic care s furnizeze datele necesare pentru

identificarea, analiza i combaterea fenomenului evazionist ;

stabilitate n materia legislaiei fiscale, deoarece

schimbarea frecvent a acesteia

creeaz posibilitatea manifistrii fenomenului evazionist.

n conluzie, declanarea aciunii de dovedire a evaziunii fiscale este nu numai pretenioas, ci i
dificil, deoarece sunt stabilite reguli foarte stricte n legtur cu ce se poate admite drept
dovad, care, de regul, trebuie susinut cu probe materiale i cu martori.

Evaziunea fiscala
Pretutindeni si din totdeauna evaziunea fiscala a fost condamnata. Cu toate acestea
perspectivele privind acest fenomen nu s-au schimbat de-a lungul timpului. El persista in toate tarile
si in toate perioadele, in ciuda sanctiunilor.
Economia subterana sau "economia neagra" ( black economy ) ca forma de manifestare a
evaziunii fiscale ( munca la negru, vanzarea ilegala de droguri, prostitutie, jocuri de noroc, etc. ) e
estimata a fi 8% din P.N.B in Marea Britanie, 13% in Suedia, 12% in Belgia, 11, 5% in Italia, 9% in
Franta, Olanda, Canada si Germania, 8,5% in SUA si 5% in Japonia. Semnificatia problemei e mai
mare in tarile mai putin dezvoltate unde guvernele pot intampina mari dificultati in supravegherea
tranzactiilor care au loc in economie. N. Kaldar estima frauda fiscala in tarile lumii a treia, intre 4/5
si 9/10 din incasarile fiscale prevazute.
Evaziunea fiscala e unul din fenomenele economico - sociale complexe de maxima
importanta cu care statele de astazi se confrunta si ale carei consecinte nedorite cauta sa le limiteze
cat mai mult, eradicarea fiind practic imposibila. Statul trebuie sa se preocupe sistematic si eficient
de preintampinarea si limitarea fenomenului evaziunii fiscale. Statul prin puterile publice, poate si sa
incite la evaziune fiscala, urmarind in principal doua scopuri: un scop "pozitiv" argumentat de
dorinta de a stimula formarea capitalului si un scop "negativ" reflectat in sprijinirea unor grupuri de
interese, de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de consecinte.
Astfel evaziunea fiscala apare ca un element dorit sau nu al politicii fiscale. Unul dintre
secretele japonezilor in ce priveste formarea capitalului e evaziunea fiscala care e incurajata oficial.
In mod legal un japonez adult e scutit de taxe pentru un cont de economii medii. Japonia are de 5 ori
mai multe conturi de acest fel decat numarul populatiei, inclusiv copiii. Din aceasta cauza au rata
cea mai mare de formare a capitalului.

Din alt punct de vedere, efectul cotelor inalte si puternic progresive au disparut si ca urmare
a faptului ca ele au stimulat aparitia prevederilor legale si a altora ce sprijina evaziunea fiscala, in
speta, asa numitele portite legale, ce permit reducerea procentuala a cotelor de impozitare.
Interventia statului in mentinerea unui anumit grad de evaziune fiscala in scopurile aratate, trebuie
analizata prin prisma raporturilor dintre efect si eforturi.
Multitudinea obligatiilor pe care legea fiscala le impune contribuabililor, sau mai ales povara
acestor obligatii au facut sa stimuleze, in toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor in a inventa
procedee diverse de eludare a obligatiilor fiscale. Evaziunea fiscala a fost intotdeauna in special
activa si ingenioasa pentru motivul ca fiscul lovind indivizii in averea lor ii atinge in cel mai sensibil
interes: interesul banesc.
Evaziunea fiscala e o notiune foarte dificil de precizat, in plus nu exista o definitie legala a
fraudei fiscale. Daca se vorbeste de frauda se vorbeste in aceeasi masura de frauda legala sau
legitima, de frauda ilegala , de evaziune internationala, evaziune legala, de evaziune ilegala, de
paradisuri fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din fata impozitului, de libertatea
alegerii caii celei mai putin impozitate sau subestimarea fiscala, frauda la lege sau economia
subterana.
Cel mai adesea frauda fiscala desemneaza stricto senso, o infractiune la lege, si se distinge de
evaziunea fiscala care se defineste ca o utilizare abila a posibilitatilor oferite de lege.
Prima definire a evaziunii fiscale a fost data intre cele doua razboaie mondiale. Conform
acesteia frauda imbraca o conceptie extensiva, notiunea de evaziune fiscala e inclusa in cea de
frauda. Ea a fost sustinuta de Lerouge sau M.A. Piatier.
Cel mai cunoscut sens dat evaziunii fiscale e "arta de a evita caderea in campul de atractie a
legii fiscale" concept care apartine lui M.C. de Brie si P.Charpentier.
Cel de-al treilea concept apartine lui Maurice Duverger, care considera ca evaziunea fiscala e
un termen generic, si desemneaza manifestarea de fuga din fata impozitelor. Aceasta e o definitie in
sens larg a evaziunii fiscale care ajunge sa inglobeze si frauda.
La noi Iulian Vacarel sugereaza definirea evaziunii fiscale ca fiind "sustragerea de la
impunere a unei parti din materia impozabila".
Evaziunea fiscala e clasificata de Virgil Cordescu astfel: ilicita si legala. Evaziunea ilicita are
un caracter fraudulos. Prin aceasta se intelege actiunea contribuabilului ce violeaza o prescriptie
legala cu scopul de a nu plati impozitul cuvenit. Evaziunea fiscala e frauduloasa cand contribuabilul
obligat sa furnizeze date in sprijinul declaratiei sale recurge la disimularea obiectului impozabil, la
subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata
impozitului datorat. In general e greu sa se poata determina toate formele de evaziune de acest gen.
Acelea de care trebuie sa se tina seama la cercetarea contabila sunt: inregistrarile cu scopul de a
micsora rezultatele; infiintarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive; amortismente nelegale si
amortismente la supraevaluari; rezervele latente; nejustificarea cu documente legale a inregistrarilor;
trecerea de cifre nereale in registrele comerciale; erori in conturi personale a unor parti din
beneficiu; reducerea cifrei de afaceri; mascari de parti din beneficiu prin omisiuni; contabilizari de
cheltuieli si facturi fictive, etc.
Evaziunea legala sau mai bine spus tolerata exprima actiunea contribuabililor de a ocoli
legea, recurgand la o combinatie neprevazuta de legiuitor si deci tolerata prin scaparea din vedere.
Ea nu pote fi posibila decat datorita unei inadvertente sau lacune a legii si e frecventa mai ales in
epoci cand apar noi forme de intreprinderi sau noi categorii de impozite. Contribuabilii gasesc
anumite mijloace si exploatand insuficientele legislatiei eludeaza in mod "legal" sustragandu-se in
total sau in parte platii impozitelor, tocmai datorita acestei insuficiente a legislatiei. Procedand astfel
contribuabilii raman in limita stricta a drepturilor lor si statul nu se poate apara decat printr-o
legislatie bine studiata, clara, precisa, stiintifica. Singurul vinovat de producerea evaziunii prin astfel
de mijloace este doar legiuitorul. In practica faptele de evaziune bazate pe interpretarea favorabila a

legii, sunt foarte diversificate in functie de inventivitatea contribuabilului si larghetea legii, dar cele
mai frecvent folosite sunt urmatoarele: practica unor societati comerciale de a investi o parte din
profitul realizat in achizitii de masini si utilaje pentru care statul acorda reduceri ale impozitului pe
venit, scaderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclama si publicitate; constituirea
de fonduri de amortizare sau de rezerva intr-un cuantum mai mare decat cel justificat din punct de
vedere economic, etc..
Frauda fiscala este de doua tipuri: legala si ilegala.
Frauda legala e o expresie metaforica si ambigua, e utilizata frecvent in tarile francofone. Ea
are o dubla semnificatie. Uneori desemneaza subestimarea materiei impozabile prin anumite
regimuri fiscale de favoare
( mai ales in cazul impunerii forfetare ). Cel mai adesea, totusi, frauda fiscala desemneaza
procedeele juridice care permit scaparea de impozitare fara a contravenii legii. Cel mai notoriu
exemplu in acest sens e procedeul utilizat pe scara nationala, al infiintarii de societati comerciale "in
lant" sau "in cascada " de catre acelasi patron sau grup de asociati imediat dupa ce o societate a
acestora iesea din petrioada de scutire de plata a impozitului pe profit. Astfel ca la noi in tara intre
1991-1995 suma sustrasa se ridica la valoarea unuia sau a doua bugete anuale.
Frauda ilegala desemneaza violarea directa si deschisa a legii fiscale si nu acopera decat
frauda stricto senso, astfel incat e de preferat utilizarea formulei de frauda fiscala.
Delimitarea evaziunii fiscale e foarte delicata. Pentru trasarea frontierei intre evaziunea
fiscala acceptabila si cea inacceptabila, doctrina a sistematizat trei criterii: motivatia fiscala a
contribuabilului, utilizarea fortata a legislatiei civile si profitul fiscal tras din operatia respectiva.