7 . Tabla de materi genre ; Fae mle tence rr : ae eee ‘ ‘ INTRODUCERE, ’ Win 1. Send totodsenrs ered... ‘ F 1 CD Legle tandanentle ale epic (1s. (G)inncipece tape tn : Seats cotor optics 9. Formares wndel, Beant wndel, (25): § 4. Oxia ends ono : romatice. Descompunerea Fourier (20); 9 6. Baergie transportatz deo : Und eleetromagnelica (BA). § €. Clasffesrea undelor. Notivues de po- larizare eta 1, Mim gf wok fotometee 47 Nothunt fundamentole (4); § 8, Trocerea de Ta marimile energetics “ gia : th csi fotometrce UG); f 9. Uinish de masurn in fometra vizule (47) 1 _. io. sianuriontfotometion 8) spell TH. Unde 1. INLERFERENTA LUMINIL Bivitoin tv. cooremja ae $11. Introducers (67); 5 12, Notlunen ee coefen(a. Inlerferenta. vibra Wilor, § 23. Interi na wrdelor (00); f 14. Realizarea unor unde ¢- : croite in optics (G1); 4.15. Caructeristicle fundamentale ale dispoait\- e Nclor Interfrenfiale (63); § 18. Dileritedlepoaitive inteferentile (88); Be. E17. Tnfluenta wimensinaulor fzvorolul de turin (02) $18." seta a‘ . , fates polarizini undelor care interferd (76) § 19. Paradoxe aparente ‘ E {0 fenomenele de interferentt (77) § 20. Lunglmen drumului optic. Tau- focrouismaul in canal sistemeior optice (78); 421. Interferenta razelor nermonoeremmatice (80) V. Unde stalonare ; 622 Vormarea undelor stationare (81); 4 23. Unde stfiovare de Tumi TExpecientete lui Wiener (4); § 24. Fotografia tn culori (80)% 7 VF, Nocallearen tranjslor de Interteremid 3 425, Coloie lamelor subtet (88); § 26. Localizatesfigurit de inter ‘Tena (runje de egali. grosime) (60); § 27. Grosimen adrastbila 28: elele ul Newton Ga) $20." Iterferenta tm lame inje de egal thelinare 404) ere rs or a *10 “Tabla. de meterit \ © Capitotad VIL. Aparate tnteforenyate 4 splisjiv titerferenjel . . . . Senne $80. tnterferometral Jamin (67); § $1. Inerterometral Michelson (103) 4/32. Aperate interterentiele cu unde muleiplu fragmentate (102); 8 30. {ntarfrenja tn cazul unel derente de dram mari (107); § 4. CHteva apt ‘ail ale rastodelor nterferenfate da corcatare (130) DIFRAGTIA LUMINIT : © Copitolal VATE. Proeptndtat Huygens gl epteapule tol. =... : : $36. Principhul HEsygont-Fresnel (114); 438. Reloaua eonati (119); $37. elewiel grafic al amplitudinel cezultante (130); ¢ 38. Probleme simple. de fractie (121) ; 489. Splralalat Gormu gi folotren ef peatra rezolvaren ra, fica a unor probleme de drat (125); § 40. Observafl en privize le prit- cp Huyyens-Presnal (127) ~ @ Capitors 2x.Ditracp ta fumtnd paralelh (lfractia Fraunbotee) . . Seats 4/41. Diruetia Fraunhoter produst de o tants (120); § 42. Influenta lial {ante supra figuril de dlracti (139): 43. InDuenta dimensiunitortrvemh : (135); § 44" Ditractie produsd deo dasehidere dteptanghilerd saa circu : Jara (137); § 45. Ditrachla prodasd Ge doud fante (199); 4 46. Masuraret : Lege i atans (267) 406, Lamina hnaturala (268) yolol XVI. Potarizarea prin dublt refraeie 5. 5. 497, Dabla reractle polarizarea Tumi ie trocares printr-un eristal de spat de Island (259) 3 $98. Dispositive de polarzare (272); XVI. Intertoronga vaxalr poleriate ees 00. Expertentele ul Fresnel st Arago yi mportanta lor penteu teoria elas- fic’ a luminll (276); 5100. Polerearen cliptik gi lreuard a luminit (272); #404. Stenctara lumiall natarale (260); § 102- Constatares qt atalizares Tumi polarizate eiptie # eireular (282); ‘V. GAMA UNDELOR BLEZTROMAGNETICE 41109. Radtatite ntraroyt s ltrevialete (286); § 104. Descoperiresrazelor ‘ontgen g. metodale pentra obtineren gl observares lor (260); f 105-- ‘Absorblia razslor RBtgen (290); § 108. Depenidenfa diritti razelor Rat fen de regimal tubulut (292); § 107. Natura razelor Rontgen (209); ' { 10s. Diteactia rezler Réntgen prodast de o refen erstaling (204); 4 109, Spectrografia razelor Ronigen (205); § 110. Spectral Rdntgen continua. Raze caracterstice (298); #141. Optica razslor Rontgen (200); §212, Gams ‘ndeloreleetromagnetice (300), ‘VI. VITEZA LUMINIE 4 XIX. Viteza lumlall pl motodele pentra determinaree ol... « 118, Importanta experientelor de determinare a vitesl mint prima Incereare't Tel Gal le (902): $114 Metode avtrovomice de datermubere a (908); 16, Ristode do laborator pentru deteralnares vitezeh Tumi (806); $146. Viteza do fash vitana de grap a Tamunl (31), XX. Bestel Doppler Senne 4107. Inrodcere (915)5 118, Bfeotal Doppler tm acai (910); 1119, Eteetal-Doppler in opted’ 30). XX. Option medier fn mieare . . 5. 1120, Penepto relatiitdt tn mecaned relate de transformare ale hi 1" 15* q Copitond XXII. Rettexia totalk . . ‘Biedivolinaaica medillor in mivcare (a6); § 122, mt {MUI rosttase (355); 4 128. Relate do. drensfor~ ‘ma ale teotiel elativitaty (897); § 124. Conelual are rezaltd din reatiio fe transformare ale teortel relativitAtl (940); 4 128. Mocanicaelativists (UAB); $126. Conetucl generale (380) ‘VIL TRECEREA LUMINIT PRIN SUPRAFATA DE cEPARARE ‘A DOUA MEDI ‘Cqpitotl XX, Heflerta gt retract In suprafate de separa dtnire det dlatecriet 4 127, Toteractinmea dintre oundd electromagnetict ¢b substanga (352) 4128. Reflexin 91 refractia la auprafaja de. separaze. a dol. dielgetsid Gormatele Td Fresnel) (355); § 128. Observatil cu privire la formate Tal 7 ‘Fresnel ($60) $180. Polarizatea uminiilatrecerea prin suprataya de tebarare dintre dot dlelectricl. Legea Iu Brewster (962). " 4181, Fenomenal de refiexte Polariasten eliptict (300); 91 Capitohal XXXIV. Bazole optet! metnielor § 134 Propritaite optice ale motelelor (876); $195. Canstantele oper ste metaelor gt delormtaares ler (32) a (Gb4) 4132. Stata wide fefectate ‘ Studia! wader remractate (888): VIL OPTICA MADNLOR ‘ANIZOTROFE. © cootots XV, meme ott eetaiier. 196 Aldi dtaotope (a78): £187. fist (60), 1158, Sure do a Gas) nade none Ielor (8): 41501 Crsiae ania bane (us) fo Comets Huygens petra medi nsatnpe GD; fit ate exponents oe frlvre In propegarea tamil ie cists nase (06. Mi Gone [Enstorcntatine ss tnafreta susie plantas ak © Gepitotal XXVL Antzotopla artes A, my £148, Introdacere (308); § 144. Anjnotropia provocatt prin. deforma) (338); § 240 Dunla retractio ta cimp electric (festal Ker) 00S} § 148, Buble retractle tn elmp mayoetic (406). ‘TX OPTICA MOLECULARK © Capitola VIL. Disperta gt aboorbyla fasta °°. at Baie $247. Difcattstiletootielelectromagnetice «lal Maxwell (400) :§ 148. Dis: ‘ersialuminil. Metode de observare i rerultate (410): § 140. Bacele teociel ‘Aispersie (415); § 150. Absorbiia lumindl (427); 4 491. Lirgimen Linilor spectrale qi amortizaren radiatiel (438). Copltotud XXVINL Difarle Jomialt eee £252. Trocerea lamin printrux media optic neomogesi (436); $189, Dine ‘ia molegulard a lamin (440); § 154. Ditusia combinalh a losinih C48). ‘© Gopitotul XXIX, Rotten planalel do potartare ae $355. Intiodueere (489); § 156. Rotiren planului de polartaare in eiatale oa); F157. area metodelor de deterininare a puter retatorlt 3 (456); § 158. Rotirea,planulal de polarizare In eorpurile wmorte 4457); 41150, Zaharimetrin’ (430); § 160. Teoria rttrl plana de polarizare (480), 4101, Rotiren magnetich a plannlal de polarisare (489). spitolal XXX. Rpoeral Zeeman. “4 162. Efsctal Z>aroan (468) ‘Zaoinan inves. Legatva acest Stark (070). °F 165, ‘ewefecta) araday (472); § 166, Htectat X. ACTIUNBA LUMINIT ASUPRA SUBSTANTEI pet OE, Mtn 20. ntrdaana(C7)2 4 186, ie fill ttc: 6 Efrat tan tpeeen ciactetor emi (at)s | $90. Peneee mentazea fpotezel cuantelor de lumind cu autora) efociulus toroelectle Gea); F471. Dependent indenstattcurentullfotoelectts de lungimen do idk (486); 172. Efeotal fotoaletele tn sesuconductor! (488); $273 (Gcalele fotoelectrice 1 apllcaiile lor (490): ot AT a a cages 4 Bestl Corapton lagi ae (402); 4 175, Teoria tale Comp RG GIR Bieta pple svi dt pct es velar a toon Cane telor da amine 8). pitlul XXKIL Predtanen Tamia. . E at § 177. Stulatl experimental al presiunll umtctt (496); § 178 Presiamea fuminih privith din punctual de Yodere. ali tooxlel fotonise (G01); 170- Explicarea cltorva fenomene costice cu ajutoral preswl eminit (502) solul XXXIV, Htetole ehimloe slo Tuwinb eee $180. Introdacere (203); 4 184. Logie fandasentale le futochlmlel (508); F182, Reaelt fotpenimicn seneibilizate (906); 418. Bazale. fotogre: fied (607); § 184, Sonai otochimned a veperit (510) XI. RADIATIA TERMICA nn oe ane Bu Cs ed pinot et Se eae aan eae (Gas § Tot. Lngea Stati-Boltzmane (935)7 192: Lage de dplasare spltol) XXXVI Aploefile dogllor radieiel termiee ss sv eee se $104. Ptrometsin opted (631); § 195. Tzvoare de hamixk (685) ‘XIL LUMINESCENTA okt XXCKVEE: Radia senile fle petals . 196: pected tnt (40) 4397, Invrcmedlino perale at ‘once puch pe sn spear ewe fe sbeabpe Se sonar GDF Moe eg sperma OHO : folk 3XXKVIEL. Medea stile Rathertert-Behe 1200 Mall stam ol es 3. Thomson ean fe at : tort (99): 4301 Merde! nace a seowha prope Retro (Gam qsom Biba tor! al Ruthesterd Poteet Bote G0) $508! tomal ds hideous (50): 4200 Spee stow OO, izareaplécilor fotogratice (500): $186. Teoria rr as is sn14 | Tabla te motes . ‘Capitolul XXCKIX. Basele experhmentile alo teorel stomata 91 eaasectafole 1 205, Expertentele Il Franck 4 Hertz jt ale altora (S82); § 206. Excl- £205 KoRat ‘a lnlllor spectrale (666); $207. Radinbie de rezonanik Gas T208, Durate stds excttate (672): f 200. Bxcitanea emieel tamie - a phn tnckizine (979); § 200. Spectre de raze X, Clasifiaren w ster: Prstarge lor (74): H Ald. Spectrele atomllor cu steuetard mal com- en Pleats (580). > : Gapitotat XL Spectre molerwbare, eee "219. Spectrele de band ale molectlelor ia domeniie vzibl {bsoy; #219. Spectrele intrarogil cle molecalelor (699). # ‘$214, Floorescenta. moleculelor (605); 6216. handel solide, Composifia spectrall'& luminescente!. Regu {S005 F216. Dureta fotekimnescenlel (000); 4 217. Defilren Tamine- ‘ Oita gt cxitetile.duratel, Madiatia Cerenkov (004); 218 Fosters J ‘Srthiin’ (06) # 248. Analiza Tualmeseerts (607) Hunnescesta corparilor Jal StokesINTRODUCERE eapirowen 1 SCURTA INTRODUCERE ISTORICA $ 1. Legile fundamentale ale optieii Chiat de ta primele cereethe de optica au fost git, expesimental, BE ae fore robe cam ant a Tr hegen propegari recta lamin 2) Legea independenfei fasciculelor de lumina. 3, TORE refleSil tomnit peo supeafahé hick, 1 Legea refractiei Iumimi la suprafasa de separare a doud medi poets ‘Studiul ulterior al acestor legi a ardtat, in primul rind, c& ele au un sens mill mai protand dese cel ce apere fe prime vedere, iar in al doilea tind, cé atilizarea acestor legi este limitata, ci aceste legi sint numai aprox mative. Stabilirea condifiilor si a limitelor de aplicabilitate a legilor optice aaa eae Gnscande un operant progres im studial nate ln Dicaja ester legl couastl fa tiadtenrle, 1. Legea propagirii rectilinii_a luminii, Intr-un mediu” emogen, lumina se propaga in linie dreaptit. Accast& lege se giseste fn lucrizile de optic atribuite lui Euclid (300 ani fnaintea erei noastre); pro- babil insé cé ea a fost cumoscuta gi utilizat’ cu mult inainte, Observarea umbrelot nete, obfinute ct ajutorul izvoarelor de lumina punctuale precum si obfinerea de i- magini cu ajutorul unor deschideri Imig, snt dover! enperimentale ale cestei legi. Relatia dintre conturul o- lel ji umes aocstde, fa card iluminarii cu un izvor punctual (a cu un izvor ale carui dimensiuni sint foarte mici in comparafie cu dis- ‘tanta pind 1a obicct), corespunde u- tel protect geometrice prin linii drep- ig. 1). Figura 2 ilustreaz’_ obtine- rea eta cu Dae unei deschi- fi uch fosma oy dimensiusle i : eens Sin rata ef profectaren se face prin fet yt’ sl huts on sor 52 Principalele etape tn dezvolttes teortlor optice 17 : Leges propagitrii rectilinii poate fi comsideroti ca ‘find bine fur ; “mentatt din punct de vedere experimental. Ha are un sens foarte prof deoartce fnsisi ttofinea de linie dreapt’ a apirut, probabil, din observ ‘ ‘optice. Nofitinea geometricd de dreaptd, ca fiind cea mai‘scurtt dist ‘ ai dintre dowd puncte, : nofinnes de tine dupe % se, propaga lumina ints s Fat" media omogen. De a trotal rectilinitagii sab nelor sau a altor obiecte| rosedeu practicat Cin proce t di ecilnie @ tuminit: ,obtineres mas Droeeces Brac! mae fo afer ‘puri strivechi. Sennen ae Unstudiu mai deti eee i wen vende’ yt fenomentio: deseq aratii el legea propagiil rectilinit tsi valabilitatea dack trecem Gewehidert foute mek Auta, in eopdenpa repreventecd fe hg ‘obfine © imagine destul de imperfecta dack ohiticiil va avea un. iad try de aprox. “1/100 mm. Imaginea au se’ va obfine de loc si’ ecfanu! Hi Mdminat practic uniform Gack dimenshunile osificiului. vor fi de apr} ende neste o constant care nn pine de valaarea eaghlala de incidengs, Sittimea », indicle de refracte, este determinatt de propritijile amt ig, prim @ clzor suprafaft Ge separare trece lumina 5i de culoarea razelot. medi Pnomenul de retracyie a huminii a fost, cumoscut chiar de Aristot ani inaintea excl noastze). Incezcarea de Or pebili lege2 cantitativa aparfine vestituli Ssonom Ptolomen (anul 120 al erei noastre), Sire a intreprins mAsurarea wnghiurilor de inci- GEGiside setractle, Datele mAsuritorilor efec- fiate de el sint destul de precise. Ptolomen Ina fp cousderare influenfa,refratie seoaterie a pozifiel aparente a corpurilor ceresti (re S258 Rtmosteried) 91.0 intocmit chiar sitabele de refrectii. Inst, masuritorile Jui Ptolomeu, Se reiereau 1a unghiuri relativ mici si de aceea Ficlomea w ajuns ia conclaia incorect® el, un- Pg. 4, Rect Ia lagen ghiul de refracfie este proportional cu unghiul traci. Se incidenjS. Mult mai tiriu (in jurul annlui | 1000) opticiantl arab Athazén (el Haitam) a constatat c& raportul dintre uaghiurile de inciden{A siefractie nu rimfne constant, insi nu a putut daexpresia corecti a legii. Formularea corecté « legii refracfiei aparfine iui Snellius (1591 — 1626), care a indicat futr-o Incrare, rimasi nepu- biicatd, cd. raportul cosecantelor unghiurilor de incidenfa i refractie x4. mine constant, gi lui Descartes, care in Iucrarea sa ,,Dioptrica” (1687) a dat formularea actual a legii refractiei. Descartes a stabilit legea sa in jorvl anului 1630; nu se stie insi dacd fierau sau nu cunoscute cercetirile Logie refleniel si refractie! int valabile numa daod se expect annmite In cazul clad dimensiunile oglinzii reflectétoare sau ale suptafefil cate separi dou medii sint mici, observitm abateti apreciabile de la legile dicate mai sus (v. capitolul privitor la difractie). ‘Totusi, pentru tun domenin larg de fenomene, cere au loc in. apasatele optice obigniite, toate legile enumerate sint respectate suficient de riguros. Be accea, intr-un capitol destul de important din punct de vedere practic, studiul instrumentelor optice, aceste legi pot fi considerate perfect valal iz “Abaterile de Ja legea ‘dé gare rectilinie a luminii vor fi trat] | eu ocazia studiului difractiel. Reepee a 4 ay independenfei faseiculelor de juminéi. Un fluxx Juminos po fiximpartit'in fascicule de lumina izolate, delimitate de exemplu, cu aj uunor diatragme. Se constati ci acfiunile’acestor fascicule de’ limiaa gate sint independente, adic& efectul produs de un fascical este acel : indlferent dack celclalte fascicule tei exerciti simulian’ acfiunea lor, ig it eliminate. Astfel, dact prin obiectivul unui aparat fotografic patrus °" Idina provenitS de la un peisaj intins, dprind’ in- jrarea in aparat a unuia distre fasciculele de Ix- ‘mini nu inodifjctm imagines dati de celelalte, Cobfinutul mai profund al acestel legi va - apirea in fenomenele de interferenfi a” Iuminii™’/ (Prineipiut superpozitie’, v."§§ 4 si12). = Be veflexis ih -3: Tegen. reflexiel Tuminil. Raza incident’, Z Prima etapa a studiului lumiaii a consistat in cercetiri referitoare la stabi- # Tacdcaga raed sefectatl oh tien eae 86g 3. Reta Aacestos Jegi si In aplicarea lor; ea a pus deci bazele oplicti geometrice. ' Pla (fg. 9) i unghie CC a sl normala sint & : cle: nnghiul de incldenf& 7 este egul cu tinghinl’ de ref rine ape tn dexvoltares tearillor . » Hpeastsiegs' cate de asemenea caiatts te Byte ne oe eae § 2. Prinelpalele etape im dezvoh optice rea ef este legati de utilizatea suprafefelor metalice lustrnite {og sae Lagos rebate faba Neral . Legea retractiei Normala pe suprafata de th tol de indent ne afd fn aceagi plan eu Mecletaeldenth 9 foraclatey ghiul de incidensa i sf unighial de refractie r (fig. 4) sint legate prin rel : sit Ms Caer : Dup& cum am vazut, legile fundamentale ale opticii au fost stabilite mult vreme, Inst punctul de vedere din care au fost tratate e-a schim- fm decursul epocilor care au urmat. Proprictatea fundamental’ a luminii — propagerea rectilinie — La t probabil pe Newton (sfirsitul secolului al XViI-lea) si fie adeptal ici emisiunii de particule de lumin&, care se migch fn linie dreaptl, form legilor mecanicii (legea inerfici). Uriagele succese obfinute derespect legea : 3 = 31. Ca si Descartes, Newton explica refracfi prin-atractia Seticilelor ‘de lumina de ciltre mediul refractant, ‘care se schimb& viteza particulelo: de lumind 1a trecerea lor din q mediu, fn al doitea. i : ‘Sx descompunem viteza % a particulei in primul medin in dou com pee, Ge si Bu (v. fig. 4); viteza particulei care trece din primul medi ‘al doilea se schimbi sub acfiunea atractiilor dintre particula’ de lumixg fi partielle mediului, Aceste atrasfii sint dirijate dup’ normala la supré fafa de separare a celor dowd medii si de aceea modifick in mod cores ‘viterei (tu + v2), lasind neschimbad componenta tangential (viz = t2,). Daci cel de-al doilea mediu este mi Gens, attinci tu S te pi prim urtuure my > vy Deoarcee tye — % sit ‘Uae = 0g Sin r, din egalitatea ti, = Me Tesuléd ca raportal ‘ Hint om sin Ay este o constant’ care nu depinde de unghitl de inciden}a, deoarece viteza s si% nu depind de directia de propagate a luminii (medii izotrope), tm care depinde de’ culoare. “teoria indicata di un sens fizic -precis indicelui de refractie : # taportul dintre vitezele particulelar de fuming fn al doilea si im prita wees ; rezultd od viteza luminii intr-un mediu mai dens este mai mare deq fntr-unulemai putin deas. ‘Pe yremea iui Newton nu se efectuaserd. incl misurdtori directe vitezel Tumini in diferitele medii. De aceea, concluzia gisitd nu a p Fi werificat’ in mod.direct. Ulterior, asemenea milisurditori au fost efectu {Boucault, 1880) ele aratind cf viteza Tuminii in medli dense (de exem pa) este mai mica deci viteza luminii fn ser, fn timp ce indicete de reltag oO ccerea luminii din aer in apa este egal ca4,33, adicd este mai mare d vWiitatea, In felul acesta: interpretarea indicelui de refractie data Nonton se constatdé a fi incorecti. O analizi mult mai aprofunde! Revanismuls: propegésii luminii prin materie arati insi ch acest pr ina este chiar atit de simpli (v. Incheierea) : ‘fn epoca in care a tdit Newton a fost efectuatd determin viterei cu care se propagd lumiia in spafiul interplanetar (Romer, 1 east determinate ¢ dat o valcare apropiat& de 300 000 km/s. © v: aut de mare a vitezei de propagere a luminii a facut ca mulji di contemporanii lui Newton sf nu admiti teoria acestuia asupra Geoarece parca greu de admis existenfa unor particule care si se d uo asemenca vitezi. mm c& este necesar si mentionim ci in zilele noastre avez obiecfiuni si-au pierdut valabilitatea ! noi cunoastem particule (raze, Partigule cosmice) a cBor viteri de deplasare este foarte apropistl Viteza Tuminil. punzAtor componenta normals a ” Principatele etape tn dérvoliarea teorttor opitce 39 ‘Tot astfel nu mai este valabild pentru nci si o alti obiecfiume, formu~ Joti ceva mai tirziu (1746) de cAtre Euler. Dupa Euler concepfia lui Newton Mifvind emisiunes particulelor .,trebsie.sf park gl curajonsi i stranie, prmarece daci Soarele ar emite permanent sin toate direcfitle fluxuri de Gesetanfa Kuminoas’, cu o vitez atft de uriasi, ar trebui sf ne asteptim substesta_ si se epuizere in scart timp sau cel pufin sf sufere modifickii Cf siderabile in. decarsul atftor veacuri". Concepfifle moderne cu privire Winterdependenfa dintre masé si energie ne obligi s& admitem existenta Wid micsorizi continue 'a masei Soarelui in timpal procesului de emisie. Multe trastturi ale concepfiilor lui Newton asupra naturii luminii se tatil- ese in concepfiile moderne, care insd prin natura lor sint cu totul noi si pazate pe un fundament experimental cu totul diferit. ‘Contemporantl.lai Newton, Huygens, a enungat o alt teorie a Iumminit (.tratat despre lumina”, seris in 1678, tipiit in 1690), FI pomnea de Ia analogia dintre multe fenomene acustice si optice, presupuulid ‘ed perturbatia de Iumind trebuie privitt ca niste impalouri lastice, care se propagk fatr-un. media apaste, etry. care umple intree spajiul, atft din interior corpurilor materiale it i dintre accstea. Vi ceniormat deepen oe ea Iominit este conaifionath de propaletifile eterctal (Clasticitatea st densitatea acestuia) si nu presupune deplasiri rapide ale particulelor de eter. Din observefiile fcute asupra propagirii andelor pe Supralafa unei ape se stia ci miscirile relativ lente ale particulelor, in aus gi in jos, pot genera unde care se propagi reyede de-a lungul ‘su- Jpraictci spel. zs : "Trebuie 94 remarckm cX desi Huygens vorbes despre undele luminoase, el nu atribuia acestel nofiuni confinutul pe care en ta cipitat ulterior gi pe care il admitem si noi estizi. Fl afirma 4 fumina'se propagi prin supra- fefe sferice si adduga ! ,,Eu denumesc aceste suprafefe unde prin asema- harea lor cu undele care’pot fi observate pe. suprafaga unei ape in care sa aruncat o piatra”. Huygens nu numai ci nu presupunea o-periodicitate in fenomencle Inminoase, dar chiar afirma direct: ,,... nu trebuie sh 2é fchipvim ch aceate unde urmeazt una dupk alt ia distanfe egale”. Tn gittrd cu aceasta el gu utilizearA nicdieri nojiunea de Iungime de und& i presupune ci lumina ’se propaga rectiliniu; oricit de mic ar fi orificiul Brin care trece aceasta, deoarece ,orificiul este totdeamra suficient de mare tru a putes cuprinde un numir mate de particule infinit de mic ale islui eter”. fn felul acesta el nu ia in considerare fenomencle de difractie, Bentionate de’ Grimaldi (1668) si Hooke (tm perioada dintre anit 1072 si ). Tot astiel el nu pomeneste nimic in tratatul siu despre inclele Ini ion, fenomen tn cate tnsopi Newton vedea 0 dovadi « peridiciif {In fetal acesta parerea lar i acest g rispindit’, cum ci Huygens ar fi creatoral ‘ondulatoril Tumi, teore bine fuchegath ce ar fl putut 1 op rast Mtl corpasculare a Iui Newton, este incorecta, Pe timpal tui Huygens Newton teoria ondulatorie era numai foarte schematic conturatl, ‘Afard aceasta, cel mai important element al concepfiel ondulatorii, periodicitatea nnenelor laminate, a fost sexisat talt-mat clr de Newton, care experi. id cu asa-risele incle ale Ini Newton (§ 28}, a efectuat si misuratoriPrincipalele etape tn dezvoliarea teorkilor optice 9 gubstituind aci valorile 4’B = yr i Of = ot, obfinem: vgssin y= oyesin 3, : sat i amt bigatite als x er inp ie Tslanda, dead Se vede astfel ci teoria Ini Huygens explick legea refrecfiei; ‘valoarea indicelui de refractie s-a putut ugor pune in concordanfi cu reaultatele experiontel lui Foucault, efectuat& cu peste 160 de ani mai tisziu (v. § 115), ‘Tot atit de natural se explict, din punctul de vedere al prineipinlal * tsi Haygens, sf legea reflexiei undelor (v. exercfille) tee In felul acesta, principiul lui Huygens se reduce la o metod’ géometricd de coustrucfie. Tn aceast metod’ au este folosit’ nofiunea de lungime de ‘undi, fapt datoritA ciruia rimin neinterpretate fenomencle care an loc incazel tos diensign mii ale oii care deinen a de mink nu este explicat nici feptal & 1 sonore nu urmearA, I, legea, ae sovseu eine fase, cnet Sa eT Huygens este aplicabil, numai in domeniui opticii geometrice. ‘In decursul secoftini al XVIIT-lea teoria corpusculart a luminii (teotia emisiunii) a ocupat un loc predominant in sting; cu toate acestea, lupta inversunata dintre aceast& teorie gi cea ondulatorie continua. Adversasii convinsi ai teoriei emisiunii eran Euler (,,0 noua teorie a luminii si a colo Hor’, 1746) si Lomonosov (,Cavint agupra naturli fuminil ce reprezin © nou teorie & culosilor”, 1786); amindot, sustineau si dezvottan concep- file asupra lumini, privitt ca o umd te ‘ A ‘Urmind o deavoltare Logict iceputul ‘al X1X-lea, ‘a inceput si se continuie sistemul opticii ondulatori. Rolul principal ta aceasta Lat jucat Inerdrile lui Young 3i Fresnel. Fresnel (1814) a precivat principiul lui Huygens, completindut cu principin! interferenfei al lui Young, cu ajutorul ciruia acesta din urma a dat in 1801 o interpretare safisficdtoare fenomenului de colorare a lamelor subtirii. Principiul Huygens-Fresnel au a dat numai o explicafie satisfdcdtoare propaga reco «Hania, cia permis chiar rezolvarea Dlemelprvind dating tena nip Ja-trecerea acestein pe Hugt obst "a pon. studipl fenomenciad de ditrati, Bieta se Uiterior, studinl fenomenclor de polarizare a Inminil gl de interferent razclo: polasieate (ieanel gf Arago) Sopra ol eee mudelor de Inmind, explicate de.chtre Young (1817) cw aj ch Jtndele de lumind sint iransversale, adick directia vibrafillor este perpendi- "A pe directia de propagate oa aaa ate ice ‘Srapeveraale on posibile decit fntr-un oR q it “s& se atribuie eterulsi proprietifile unui soli Vitesa de propagare a undsior elasicetrateverale tuteet neliinitat-se-determin cu ajutoral selatiel® eo f= a) principiul Ini Huygens se refer’ 1 mai la directia de propagare a frontut undei, care formal se identifick cu tn suritoarea undelor secundare. In fe acesta este vorba de fapt despre p pagarca acestei suprafeje sim des ropagarea undelor ; asadar, zille lui Huygens : a problema direcfiei de propagat Juminil, Sub aceastt formY! principiul Iui Huygens este prin natura sa principia de opticd geometrica gi, el poate fi aplicat riguros numai fn con fille in care stint aplicabile legile opticii geometrice, adici atunci cind I gimea de und’ a luminif este infinit de mick fn comparafie cu dimensit frontului undel. In. aceste condipii el permite gisirea legilor fundameng ale opticli geometrice (legile refractiet si reflexiei). Si studiem de exem sefrachia unei unde plane li suprafafa de separare dintre dou medii ; vit tandei in primul medin o vor nota prin %, iar tn cel de-al doitea Fie 4 (fig. SY unghinl dintre OC, perpendicutara pe front 51 OD, perpendicnlara pe suprafaga medinlui refractant. Si presup' ch la momental f =0 punetul C al frontulai undei a atins mediul retr ‘confundindw-se cu 0; atunci tn timpul x, necesar pentra ca p 4’ al frontatul undei s& atingt (in punctul B) mediul al doitea, di ©, last ca centru, unda secundarii se va propaga pe o oarecare distant Undele secundare, avind drept centre punctele.0,, O, etc. se propagl timpul indicat pe distanfe corespunzitoare, dind in cel de-al doilea 1m sferice elementare f, jy... Conform prineipiului lui Haygens p real a frontulai undei este’ dati de tnfagurdtoarea undelor elem adick de planul Bf, fj. Este clar, of op ~ ar Fg. 5. Consteuctia Tul) Huygens, pentru ¢ ‘und retractatee22 Seurld introducere tetrica ‘ iar peste densitatea. Deogrece eterul Ampiedict migcarea corpurilor solide, rezulté c& p trebuie st fie extrel de mic; pentra a objine inst valorile necesare pentru c trebuie atribui tai N valori foarte mari, Pentru a explica vitezele diferite cu care se propa Yamina prin diversele corpuri, a trebuit si se admit c& proprietatile etes sint diferite t substanfe diferite; in cazul substanfelor anizotrope i zele care trebuiau 3A fie fBcute erat complicate (v. de ex. § 12 In sftcyt, eteralui elastic trebuian si-f fie atribuite gi alte proprietasi special ‘pentru se explica absenja total a vibrafiilor longitudinale in undele q funiind, absenfa stabilita prin experientele Ini Fresnel si Arago mai s mentionate. Faptal cl.eterului clastic solid trebuiau si-i fie atribuite toa| aceste proprietajl contradictori,scoate tn evidenfa dificultifile esent ale teoriei elastice a Iuminii. In acelasi timp aceasta teorie nu stabiled nici o legiturd intre optic& si alte fenomene fizice si nu perinitea legat constantelor optice, care caracterizeaz o substanfi, de alfi parametri acestei fesomenele optin Particular exist o agnetice : ip 1846. Faraday a desc vaulal de polarlare fi cimp magnetic. Pe de parte, a fost ai in alt fept Temmarcabil “s-a constetat c& rapory Gintre unitatea el€@tro! jet de intensitate_a curentului si cea el staticd, esttegil cu 3-10: cm/s, adick este egal cu viteza Iumi (Webet si Kobteausch, 1958). In Sit, cereetitle teoreioe ale al Max ay a reugit si demonstreze au aaa ssa le cimpalu electro ig phmin, oe 3 Se propagh e's ‘egal cu raportul dintre unitatea elect Sane ce EE, adich CUviteza lamin Ulterior, ace c i fost SOnTIFMAEA dé expertenfele Tul “Hertz (1888). Pe baza ce ‘tirilor sale, Maxwel] (1865) a formula concluzia-e&.dumina este un fono dlectromagnetic. “Dupd Maxwell Ye. q utide ¢ este viteza luminii tn vid, iar » viteze intr-un mediu avind ‘con diclectrict ¢ gi permeabilitatea magnetict p. cum findicele de fracfie), rezultd c& n=Veu. q Aceasti relafie stabileste legiture dintre constantele optice, electriq magnetice ale substanfei. e Din aceasta relafie nu rezult tns& ci n trebuie si depinda de lungi de und& 4a Juminii, asa numita dispersic a luminii — cum se stie din 4 rien, cu alte cuvinte oX m se schimb& o dat& cu lungimea de wn Tuminii : = 7 (2)}). Teoria lui Maxwell, care se limiteaz’ Ja caracter +) O expllcare a dlspersiat in cadrul teorlel eteruul elastic a fost dati thetndute 0 fpotere speciale (CaUeny 1830; Sellmeler, 1871). Principalete otape in dezvoltarea teovlior optice 28 rietéfilor electscmagnetice ale substanjelor cu, ajutoral_us ramet! Fro ccepiGh (cv) mii putes explica acest fapt. A fost nevole deo aialish Biel detaliatX’a proceselor de interacfiune dintre substanfa si fuming, bazatd aco schemé mai aprofundatl a stractusii materiel. Acest iueru a fost efec- Peg de catre Lorentz care a elaborat {eorda elecironied- (1806). Conceptia {kSpre electronii care intr in compozifia atomilor si care pot efectaa tn serMiorul acestora oscilafii cu o anumit’ perjoads, a permis s4 se explice iromencle de emisie gi absorbtie a luminii de cRtse materie, precum gi Sarticularitajile propaginil Tuminii prin materie. fn particular, au devenit Ritre si fenomenele de dispersie a himinii, deoarece din punct de vedere al {eorie! electronice constanta dielectricd < depinde de frecvenja simpului® Glectromagnetic, adic& de lungimea de undid. - Paralel ct dezvoltarea teoriei ondulatorii < Iaminii a evoluat si, nofiunea de otér. fm concepfia lui Huygens aceast4 nofiune este fnct destul de confuct ; Lomonosov incearet s& precizeze gi si aprofundeze nofiunea de eter, analizind diversele tipuri de migciri posibile ale acestuia: de depla- gare, de cotafic 3i oscilatorie; fenomenul de lumink cl fl leag& dé’ migcarca oxdllatorie a eterulsi (de vibrafiile eterului), Este interesant de menfionat €h Lomonosov considera eA este posibil s& se explice, si fenomencle electrice cit ajutorul aceluiast eter. 10 ,;Teoria electricitayii” — certe tnce- wut in 1756 ins& neterminat — el seria: ,,deoarece aceste fenomene Electrice) aut Toc intr-un spafiu lipsit de aer, iar lumina gi focal exist tc vid si depind dg eter, se pare ch este posibil ca aceastd materie electrict si fie identicd ca eteral”..Jar mei departe : ,,Pentry a Himuri acest Iuera, @ necesar si se studieze natura eterului; dact ea este util’ pentru expli, carea fenomenelor electrice, exist o mare probabilitate c& ele se datoresd, migcirii eterulss. In sfirgt, dack nu se va gisi niciun fel de materie, atunei catza sigur’ a electricitdfii_va fi eterul in migcare”. Una din experienfele sugerate in ,,Teoria electricitdfi’ sunk astfel: |,Oare razi” se. va refracta » altfel napa electrizatd sau in sticla electrizati?” Aceasta este una din. experienjele fundamentale ale clectro-opticii, care a fost realizats abia la sfirgitul secolului’ al XIX-lea. ~ ; Cea mai mare denvoltare a couceptiel ondilstoril asupre tuminil in fecolul al XVIIF en se datoreyte Tui Rolr. = lume I _ tatul unor vibrafii ale eterului, asa. cum este I ‘vibratiilor ‘eral; dverselog gales Te corespund vibrait de freevene diferte, Compa area vitezei luminii ci viteza sunetului a permis ni Huler s& afirme c& _ tterul este o substantia ticd decit_aerul ghia” Ca Te ‘Euleria exprima Apne ‘ch izvorul tubaror ‘“Yenomierielor electrice este acelasi eter care.transparté undele de lumind. . Dupi Euler, electricitatea nui este altceva. decit perturbatea echilibrulul lui: corpurile fn care densitatea eterului devine mai mare decft in Corpurile inconjuritoare, se constatd a fi electrizate pozitiv; electrizarea. fr Regativa se datoreste micsordri densitatii eterului. Euler nu extindea teoria Bot ssupra fenomenelor magnetice, deoarece natura electricl a magnetismului He Se cunostea tncl. Aceste cousiderafiuni au fost dezvoltate de Euler in ‘brele sale ,,Scrisori c&tre o principesd german&”, scrise in anii 1760-1761 M tiparite 1a’ Petersburg (1768 — 1772) in timpul celei de-a, doua visite.4 SeuslA Introduceie istoried Formarea undel. Eeuafie undet 25 aca tn Rusia, unde a sosit dup’ moartea Iui Lomonosov, cu care duces Permanent corespondenfi stiintifiet, prieteneascS. Din aceastl cauad 1 ‘este exclus ca ideile mai sus mentionate ale Ini Euler sX se fi format st is ideilor ui Lomonosov. * 5 ‘Eterul ini Fresnel gi al lui Young (Inceputul secolului al XIX-lea), sp deosebire de eterul Iui Loftonosov si al lui Enler, eta legat doar de inted pretarea iengmenelor optic Ceva mai tir, pentru a interpreta flunile electrice si magnetice, Faraday a introdus, de asemenea, nofiunea d nediu material tpotetic, a Glrul etare (tensiune lasticd) trebuia sf dete ef dint sercini f curenfi, observate experimental. Ipoterd Joi Maxwell cu privire Ia natura electromagneticd a luminii au permis cont pirea eterulni fuminos cu cel electromagnetic, fictndu-1 astfel .rispu zitor de toate feaomencle electromaguetice. Aparitia cimpulti “elect magnetic, ca si propagarea Ini, se interpreta ca o modificare a starii eteruil modificare ce poate si-se propage din aproape in aprospe cu o anuimit& vit Dezvoltarea ulterioari a electrodinamicii mediilor in migcare @ di Ja concepfia c& eterul, patrunzind prin toate corpurile, rimine fix in timp sige acestor corpant (Lorentz, v. § 121), In felol aceatafrdsdturile mu ale ale eteraini devia din cein ce mai pufin plausibile. La. concents mobil n [ee saa ees intr-o qnumits: ie propagare a pertu ce fy (¢ = EDTT6 100 om lor electromagnetice si, {n particular, a luminii ( stea fi ales drept sistem de referin$4, permifind in acest fel punerea Evidenfl a mean absolute, vcnea i fonkradifioen experienta (de ‘experlenta Ini Michelson, v.’ § 121) si nu putes fi pAstratié. Elects isi itt ‘alugt locul electrodinamicii Ini Lorentz (v. § a t ‘ée eter ca suport material ‘al. procese! in icular_ lumina, in studiul structuri moleculare a materiei; in procescle electromagnetice, im particalar, fm procesul de emisie a Iumints, Teoria cuantelor = tall frat Gificultayile care interveneau in problemele de cmisie a lamin de Eure cozpurile incandescente ; ea a pus cu totul eltfel intreaga problema SMoteracfionii dintre lumina $i materle, care nu poate fi fnfeleash find 0 * futerpretare cuanticd. O serie tntreagh de fenomene optice, im. particplar infettl fotnelectric i problemele de difurie a luminii, aa pus pe primul plan insopnte corpusealce ale Jumini, Dervottagn tearei cuantelg, cate event baza ssudilad modern privind struchta stomilor si « mblecuelor, fontinud si astaei. ‘ Schija sumari a dezvoltasi teoriilor de bazi ale optice!, arati felal in care 3-2 reflectat in istoria opticii, lupta dintre dou concepfii (la prima vedere contradictorti) asupra naturii laminil, cea ondulatorie 91 cen corpus: calard. Aceastt-contradictie _dintre_concepsii_constituie expresia_contra- dicjifior interus_zeale, propa tatini fenamenclor ca. gi tituror fenomenelor dia nauk tn, i Be iourd cee cevvoll conortiogce nosstre, ies la iveala gi se ldmuresc aceste contradichi, iar ftregul proces ne conduce inainte spre o infelegere mai profundd. Aceast’ cale general de dezvoltare @ stiinfei igi glseste o expresie concretd gi fn istoria optici. In prima perioada (Newton-Huygens, pind pe la inceputul seoolulul al XIX-lea) ‘confrumtarea acestor concept ved caracteral nei elimipari eqiproce. Progresal piinyife toudsta ia cAatarea acelor fapte expenurene le care, in lumina unei teorii care ar aprofunda aceste concepfii contrarii, si permit rezolvarea problemel naturii Iuminii. A doua perioadd, de la Fresnel si Young pind le aparitia nofiunilor de cuante de lumind (1905) este o perioad’ de dezvoltare multilaterala a conceptiilor ondulatorii care, dupi cum se pltea, tnvinsesert definitiv conceptiile corpusculare. : Ultima perioad’ ‘consist in stringered de noi fapte experimentale ‘mai subtile, descoperite datorit& progresuluimetodelor expetimentale ; simultan, are loc $i dezvoltarea nor concépfii teoretice mai aprofundate, legate de crearea ‘teoriei cuantelor. In aceast4 perioadd nu numai c& se fodamenteaed concepfile corpusculare, paralel cu cele ondalatoril deja stabilite, dar apar si primele incercAri reusite de a sintetiza ‘cele doud con- cepfii (v. Incheiere). Acest proces nu este nici pe departe incheiat, ins etapele fondamentale ale dezvoltirii stiingei apar cu toatA claritates lor tn istoria opticii. Ca gi in celelalte domenii pului electromagnet tetic — eterul. Natuga_materiali a fn presinmea-luminii, demonstrat experimental pe basa cercetisilor, PN. Lebedev (v. § 177). Fe cf Iunina_(cmpul. magn 7 tifice, dezvoltarea opticii ntk dou’ el, se manifest’ deo: Pomeste de la ceva incomplet, de la o cunoastere neprecisi, spre ceva amplu pel cuante de Iumind inir-o pereche lec ¥ Precis, scofind in relief contradicfiile gi invingindule. “eaantei de Iuming in urma contopirii Pe ling dificultAtile amintite la care ajungea teoria electronict Lorentz, bazath pe nofiunea de eter imobil, au iesit la iveald gi alte Genje ale acestei teorii. Ka lisa neexplicate multe particularitati ale menelor ce privean interacfiunea Iuminii cu materia, In particular, dlema distribufiei spectrale a energici in caztl emisiei unui corp cent nu a cipitat o rezolvare satisfacitoare In cadrul acestei teoril. Dif ‘tifile constatate Lau obligat pe Plonck si. formuleze teoria cuantetor (1 care transpunea ideea de discontinuitate (caracter discret), fmprutt capirowun 1 UNDE $8. Formarea undel. Ecungia undef Procesele ondulatorii reprezinti o ‘categorie destul de general de de Formarea unei unde este conditionsed de existenfa bor leghtart Wversele parti ale unui sistem, datoritd cdrora, nofiunea de proces(/ wede,,formarea undelor urmeaz’ 0 aceeasi cale generali. O perturba Formarea undel, Bewafia under 27 Nu este greu si artim ci ecuafia diferenfialé care reprezint& migca- sea ondulatorie, adici ecuafia a cirei solufie va fi o funcfie arbitrars de eu then (ot—3) sat (oa, va de forma om a, ae os 2) in eproape fn aproape, cu alte cavinte ding : eA cfic de native loglturlor caré condifioneaza in fimea indicat, se produce 6 unda cu un caracter sau altul. Forfele last ‘care se exercita intre clementele oricdrai corp solid, lichid sau gazos, di Ja apatifia in corpurile respective, a unor unde elastice (acustice). Pertu barea suprafefel orizontale a apei, devine izvoral unor unde pe suprafat acesteia, datorit’ legaturilor dintre porfiuinile vecine ale apei, condifionat de forfa gravitationala si de mobilitatea particulelor constituente ale lic dului. O mic deformatie a suprafetei unui lichid poate genera unde capilare provocate de actiunea forfelor’ mo‘eculare care conditioneaz’ fenomenc dintr-un strat superficial, Conform legilor. electromagnetismului si ale indug fist o perturba}it electromagnetica, aparata ints-o regiune din spajis, devi Ezvorul unor perturbafii de aceeasi naturd, in porsiunile invecinate di spafiu, din care se propagi din ce in ce mai departe: apare o undj gleetromagnetich care (ups Maxwell) trebuie si se propage cn vite mia ff ‘tn ciuda nenumAratelor dosebiri dintre proceselgfi zice’ care genere: Jotr-adevér, prints‘o simplA substitufie me putem usor convinge ch relafia = Alot + 4) + falot — 4), * 8) unde f si fp sint doua funcfii arbitrare, reprezint so.nfia ecuasici(3.2). Deca fice accast& ecuafie este 0 ecusfie ca derivate parfiale de ordinul dot, Seutia glsitA care cuprinde doud functii arbitrare reprezintt solujia gene- Jald a ecuasiei noastre, Aceasti solufie reprezint ansambluf a dou& unde Gare se propaga cu viteza v una spre cealalt. Se infelege dela sine ci din Ccuafie cu derivate parfiale ca atare, nu vor putea gisi forma special STuncfillor fs fy De ateea, 0 ecuatie de tipal (8.2) este valabilA tn orice problema de-propagare a une! pnde (de-a lungul axei'x). S& analizdm, Re exempla, formarea si propagatea wnei unde clectromaguetice, studiath fn cursurile de electricitate. i “ ‘Dupi cum se stie, aparifia intr-un punct oarecare al medinlui, a uoui cvren electric alternative fast de apaie In spa inconjurter @ unui cimp magnetic alternativ (electromagnetism) ; acesta din urma, determing un cimp electric alternetiv (inducfie electromagnetics) care pro- Yoaci curenfi alternativi de deplasare in spafiul iuconjurdtor, Curenfii de Aeplasare condifioneazd aparigia unui efmp magnetic, la fel eum curenfii obigmuifi (de conduefie) dintr-un conductor, crear in jurul lor un cimp magnetic. In felul acesta, nol porfiuni ale spefiului devin. domenii fn care. se desfasoars acfitinea cimpusilor electromagnetice : 0 oscilatie electric ‘apiruts undeva, nu imine localizata, ci cuprinde treptat noi porfiuni ale mediului, propagindu-se sub forma unel unde electromagnetice. ‘Legile fenomencior electromaguetice care guverneazA acest proces capitio expresie matematick concis4 in ecuafiile lui Maxwell care stabilese legitura dintre‘variafiile intensitagitor cimpuitlor electric (E) si magnetic (A Resionamentste oj Mawel In conformitte ct date experimental aratd ci direcpiile vectorilor ctmp electric si clmp magnetic sint _perpeys diculare intre ele si perpendiculare pe directia de propagare a undei tromagnetice. In caztl cel mai simplu, al unei unde plane, cind dircesiile axilor de coordonate sint astfel incit cimpul electric (B} este dirijat de-a fungul axei y, iar cimpul magnetic (H) de-a tungul axei z, ecuatiile lui care 2 avut loc intr-un punct oarecare la un moment dat, se semnaleay dupa scurgerea unui anumit interval de timp, la o oarecare distant fa de panctul inifial, adick se transmite cu o anumitd vitec4. Pentru simplicita ‘98 analiztim propagarea une: perturbafii dup& o anumits directie x ; pute reprezenta perturbafia s, printr-o functie de coordonata zi de timpul 3 = He,t): ede usar ck propagarea perturbafiel cu o vitezi v, de Tungul directiei x, se va reprezenta c3 ajatorul Giielat si intervisi” sub form: ‘aceasta Tormi-a argumentului aratd cl valoarea pe care o are funcfia Ptnctul 71a momentul , se va repeta intr-un punct ceva mai indepért #+dx ia ua moment t+ df, numai daci wae v(t + at) — (x + ds), @ wa # =v + a) — +8 In felul acesta in timpul df, perturbafia se va deplasa pe distanta dz, prog gindu-se cu viteza 4. Din relaia (8.1) rezult& ci « =v, adicd ace vitezt este egali cu. v. Asadar, orice functie de argument w—x exprim& propagarea p Maxwell capata forma: i fatici de-a lungul axei x inspre velorile crescitoare ale lui x, cu 0 a on iat oe ‘constanta v. In mod analog, orice funcfie de argument vt + x descrie pre Per paste a (a) garea unui impuls cu vitezg v, ins de data accasta in sens contrat. Fo : fanctiei f, permite determinarea’formei perturbafiei in orice moment «£85 on, ae on depinde de condifiile care au provocat-o. : ea ae 4 BS28 Unde unde .$i « reprezintX permeabilitatea magneticd gi permitivitatea (com stanta diclectrici) a mediului, iar c— raportul dintre unitatea electromag: neticd si cea eectrostaticd de intensitate de curent, care, dup& cam at aritat misurdtorile, este egal ct viteza lumiali fn vid, adica 3-10 cm! Din aceste ectafii rezalt4 ef, un eimp electromagnetic, apérut intr-1 ptmet oarecore, se propaga in spafit cu o vitecd v Intr-edevir, diferenfiind ecuafia (8.4) fn raport cu x, si ecuafia (3.5) fm raport cu ¢ Gistuthd pe i itere cic, gasim : : ee ' : (3.6) ‘cu alte cnvinte ecuafia diferengialA a undei, ceea ce aratd c& Ect; electric sé propagi in spafiu de-a lungul axei x cu viteza v = xt felui acesta, soluzia ecuapiel diferensiale vai di Fr forma _E = f(x — vty unde f este o functie arbitrari. © concluzie analoga poate fi obsinut’ si pen: tru valbarea ctmpului magnetic H. Legitura dintre E si H se stabileste ugor. ‘Ast: fel, luind E = fix ~ vf) gisim din ecuafia (8.4): ® Fig. & Ovlentarea reel- rick vector cng lestric (, clmp meg. ‘ntl i} 9 -viteza do propague @) tn cast ae tne crag: notes sau Z Ane s > Vali = Ye F + const. (B Dat fiind faptul ci tn toate procesele electrodinamice (prin urmare si cele optice) un cimp constasit mu joaci nici un rol, constanta din ulti selafie poate fi luat egalé cu zero Pird ca prin ateasta si se diminuc caracteral general al relafiei. Agadar, avem Val — ye. 6. Relafia (8.8) a1 ts a si 7 depind tinier ‘unul de altul ; # si Hf se schi in aga fel incit trec simultan atit prin maxime, cit si prin minime. Tn acesta, o und& electromagneticd (ca si o und& elasticA) se caracteri prin existenta a doi vectors legafi, care se propagé sub forma de und& vitera comuni v= 7+ Dispurerea reciproci a vectorilor z, si'¥ corespunde unui triedru dextrogir, dup& cum este aritat fa! fig.' Oscltait sf wade monocromaties’ 3p § 4: Oscllafii gi unde monocrematice. Desecmpanerea Fourier ‘Asadar, o und& care se propagi de-a lungul axei x cu o vitez& v, poate 4 teprezentat printr-o ecuatie de forma : Ef s= Af 4) 4) ‘pind o valoare lui x, constatim cd forma functiei / arata care este legea dupa care marimea s variaz& fin decursul timpulu, caracterizind perturyt ‘area, de exemplu, intensitatea cimpului electric sa magnetic. Dup& a mai spus forma funcfiel / poate fi arbitrar’. Dup& cum vom vedea imediat, deosebit de important este cazul cind / este o functie sinusoidalé (sau _cosint Soidald). In acest caz, z(- 4) unde a este amplitudinea si T perioada undei ; argumentul Fle - =) ‘poarta denumirea de fazd. Valoarea lui s depinde evident de alegerea timpului ¢ gi a coordonatei x. Mai si_peric avea_valoar: mate in eviden}a acest lucru este comod s& scriem expresia unei unde sinusoidale sub o form& mai general : al™e_ 2 ae oo [E(t +) + Oe i (43) poarté denumirea de jazd im momentul initial (in origine). Daci fazele tuturor undelor, ta momentul inifiel coincid, sau avem dea face cu o singuri und’, putem admite ci p = 0 si pistrim pentru onda sinusoidal expresia (4.2). ‘ Ponte .cfiei (4.2) aratt ci ea este periodic in timp, avind perioada T. Ea este periodic de asemeniea gi in raport cu argumentul x. Daci dim Jui 0 crestere 2=vT, valoarea funcfiei nu se schimba; intr-adeva, sin (1 22) = asinda( ya s=asin a s= 8 =asin . Prin urmare, distanfa luatd de-a lungul axei x, egal eu 2 = v7, separ _Doncte ce se glsese'ia‘ant moment det tn ncceai fark Micimea Xo oP Fe numeste Jungime de und. Expresia (4.2) se poate serie astfel : c= asin an( (ea) syle mda ven sed fundelor. 30 "Unde . SK folosim. notafiile’: 2/7 = @-— pulsatia saw vitera unghiula gi AnjpA—k— numdrui do wnddl), Atunci (4.4) se poate scrie in fel ‘urmitor : $= asin(ai — kx), (6.8) In sftrgit, daca tn locul pulsafiei introdiicem numarul de vibrafii pe secund! (freevenja) y= 1/T = a/2n, atunci . smasin Qnvi— he). 4.9) Toate aceste expresii (4.2) — (4:6) se utilizeaz pentru reprezentares ‘Unda, exprimata sub una din aceste forme o vom numi undd monocro maticd. Yn legitur’ cu ‘terminofogia introdus’, putem spune cd viteza d Propagare v, 2 unel unde monocromatice este viteza cu care se transmit din-punct fn punct-faza vibrafiei monocromatice. Iutr-adevér, viteza de Propigare a faze se determint cu ajutorul acelei relafii dintre x si ¢ peulr carefaza rimine neschimbatd, edict impunind condiia 2 ((— =] = conse Difetengiind aceastd relafie vom gisi viteza de propagare a fazei = Din aceastl catizi » poarti denumirea de sitesd de fazd a undei monotro matice. Utilizind o alt&: expresie pentru-tunda monocromaticd, putem 4 © alt expresie pentru viteza de faz’. Astfcl, din relatia (4.5) glsim rma toarea condigie care conduce la definifia vitezei de faz : at — kx — const adicé, = =, expresie’ care bineingeles este echivalentd cu expresi x de mai sus. Intr-adevitz, Be 2 kT T -,_, Experienfa aratd cl doar pentru spafiul vid viteza de propagare fazei undelor de lumind este acecasi pentru-unde de perioade diferite’). f toate celelalte medii, viteza de propagare a fazei undei de lumind mon¢ cromatice depinde de lungimea de unda, adic& v = @ (2). Asemenea se numese dispersive. Acest fapt are o foarte mare important in cazul prop girii unui impuls de form’ complicati. Un asemenea impuls se exprim’ Bjutorul unei funcfii de forma arbitzard /(}. Ta multe probleme optice acustice {(l) este 0 funcfie periodicy de timp, desi de cele mai multe ea poate fi neperiodica, Analiza probleme! generale a propagtrii unui impuls de forma art trard se simplified mult datorit& faptului e& orice funcfie poate fl repr tata sub forma unei sume (in general, cu un numar_infinit de termeni) funcfiumi bine determinate. Din punct de vedere fizic aceasta fnsea: ‘eh un impuls arbitrar poate fi reprezentat caf sumé (cu un numar in de termeni) de impulsuri deo anumitd forms. Majoritatea covirsitoare | 2) De oblcel se tnfeloge pein numr de anda inversul langimil de undd (STAS S134- Optica, ondulatorlo ~ Simbotori). (N. Red. ET) ‘Pentru amdnante ¥. cap. XXVIL. Osellopis $i unde mionocromatica gy jispoaitivelor de recépfie ‘uimeazd principiul superpotitiei, care consist ceca ch, rerultatal chore achlend sioultane tepeiais ne eee tatelor provocate de fiecare acfiune tn parte. Principial superpozifiel este aplicabil in cazul cind proprietafile sistemulul receptor, nu depind de faptul dack aceasta se giseste sau nu sub acfiunea unei excitasii zeceptionate. Aceastl independenfi are loc totdeauna dac& excitatia fu devine pres utemnicd. Atit timp cit principiul superpozifiei poate fi aplicat, putem inlocui un impuls arbitrar prin suma componentelar sale sisi studiem acfiu- sca flecdcei componente in parte. Alegerea rafionalf a acestor componente, 4 adicd alegerea refionala a metodéi de descompunere a impulsului compus, poate simplifica enorm studiul problemei. O astfel de descompunere rajio- ali, este descompunerea in unde monocromatice, adicd reprezentarea, intro- dus de Fourier, a unei funcfii ‘arbitrare sub forma unei sume de funcfii cosinusoidale si sinusoidale. Conform teoremei lui-Fousier, arice Zunctie!) poate fi reprezentata cu precizia doritd, cu ajutorul unei sume de funcfil siuusoidale gi cosinusoidale avind amplitudiuile, perivadele si fazele in mo- mentul inifial, convenabil: alese. “Afar de aceasta, dact funcfia iniplala este periodicd (avind perioada. T)"perioadele sinusurilor si cosinusurilor care s¢ fnsumeant sint 7,22, D7... deci ‘se gisese ti raporturi intregi simple (reprezentarea sub forint de serie Fourier). Daci ins& functia uu este periodiet, atunci in descompunere vor exista ni nuinai perloade- cgale cuun submultipa de T ci toate peficade'e posibile (reprezentarea sub formi de integrala Fourier), In practicl, obtinem de cele mai multe ri 0 foarte bund aproximafie, chiar dacd ne limitém Ja tun numar relativ mic de terment ai seriei Fourier. Utilizind descompuneres Fourier, putem reprézenta un impuls sub forma unei stme de unde monocromatice Dacd mediul nui este dispersiv, dact deci toate aoeste unde mono- cromatice se propaga cu aceeasi viterd de faz, atunci totalitatea acestor csellapii intr-um punct oaiecare al mediului prin insumaze, va da un impuls de aceeasi forma ca si impulsul inifial. Intr-un asemenea medi, orice it se propéga fra si-si schimbe forma, ca.un intreg, asa incit viteza de fazt este in acelagi timp si viteza de propagare a impulsului. Dacd insd mediul este dispersiv, atunci diferitele oscilafii sinusoidale ajung titr-un punct sarecare x, 1a un moment f, cu faze diferite si insumindu-se, daa un ‘pul de fori modificata fafa. de cea inifiala. Impuleul, propegiidmse Printr-un medic dispersiv, se deformeaza si nofiunea de viteza de propa- fure a acestuia devine mult mai complexd. Vom reveri la aceasta problems in cap. XIX. Ea fetal acest, fu metlile dispersive, din a cltor categorie fac parte toate mediile (in afar de vid), doar 0 und& sinusoidala. (moyocromatic!) S propaga fri deformare si cu o vitera aim, Th aceasta rezid’ cauza ‘importanjei covirsitoaré Pe cre o prezint& pentru opticd descompunerea Fourier, spre deosebire de celelalte descompuneri matematice posibile. *) Condit mater De care trebule se satistacd funcila pentea a putea fl aproxi- ‘mata dup metoda ll Fou ‘int Indeplinite tn toate problemels fies.zitoare figurilor 7—9 mi sati face relafia s =a sin (wl — At ‘ct. a = const si poate fi repreze tat, dupa metoda lui Fourier forma une sume, prelungit’ infinit, de sinusoide Cu alfe cuvinte, undete. reprerintd totalitatea unui num mare de unde monocromatice, perioade diferite si nicidecum singuri und& monocromaticd. | “Un interes deosebit fl prezi t% primul exemplu (fig.7). i se presupune ci Ja it amplitudinea este auld, af Ee taomentul 4 devine egald'ca rimine constant in tot interval de timp cuprins intre 4, sit, dupa accea devine din nou nul Se fn ‘Fig. 7. Exempla, de‘endi nemonoeromaticd : 0 rh ‘»portiune” Fig. & Exempla do undt nemonoeromatict ‘aloweol@X™ amortizatd. als fncepe si se termind fn anum momente, Asadar,o asemenea este riguros monocromatict, dat fiind c& amplitudines ei estel de timp (fig. 8). ae : intervaiul de timp /,—4-este mai lung in comparatie cu p oe eter a eate mai mare wumiral de unde de 0 perioadt d matice. ‘Fie o undd reprezentaté sub forma = acos(2rnt — Re), Atupa sine departarea de la monocromatism a undei si apari a lepas ic som ita Oreitajt #1 unde monocromattee nce # este o marime care variazd in decursul timpulti dupa legea @ = All + cos em), _adicd, de m ori in timp de 0 secund& capita valoarea 24 9i tot de atitea Gri se anuleaz4, Infnd’ dupa lege mentionata toate valorile intermediare. ‘Sfici A este o mirime oarecare, constantd, In acest caz avetn : A(L-+ €08 2rmf) “cos (Brent — hx) = Acos (Brent — hx) + + A cos 2rmt eos (2nitt — kx) = A cos 2nent — ha) + +E cos[2n(n tam) (— hz] +f cos|ee(n — mi) t— be} ‘In felul acesta, unda noastri nu este altceva decit suma e trei unde . iguros. monocromatice, avind amplitudinile A, oa 4a freevenfele x, 1-+m, #—m, Suma acestor trei unde monocromatice reprezint’ unda pemonocromatict dat de expresia (4.7) Am dus calculele pind Ja sfirsit in exemplul prezentat mai sus din cauga simplitigi anelizel matematioe a problemel. In cazal une alte legi mai complicate de variatie a amplitudinii in timp (in mod perlodic sau neperiodic) esenfa firict a fnomenului rimine aceessi, inst analiza mate- maticd necesard pentru gisirea diverselor unde monocromiatice din cate pstem compune unda nemonocromaticd va fi mult mai,complicat, necesi- tind in general folosirea teotiei Ini Fouri ‘Exemplul studiat arata clar cA variafia ampli in timp, atrage Ener Se In exemplal descris, modularea tn amplitudine se ficea dupi o lege sinusoidald simpli. fm fenomencle reale, adeseori modularea are Joc intr-tin fel mai complicat, in general, neregulat (modulare haoticl). Astfel, in orice f itvor luminos sadiafiile provenite de la diferifii atomi care constituie izvorul, ‘se schimbai atit ca amplitudine eft si ca faz, suferind 0 modulare haotic’). __ In cazul cind modulafia se face dup legea aleasd in exemplul ‘de’ mai teainte, are oc 0 transformare a undei monocromatice de freeventi ‘th trei unde monocromatice avind frecvenjele », +m, n—m si amplitudini ‘corespunzitoare. O asemenea acfiune asupra intensithtii undei, adicd modu- Tafia “undei fnsofitd de descompunerea frecvenjei undei monocromatice, Jose’ un rol important in multe fenomene optice. Insd nu trebuie s& uitim Freutatea de care ne izbim la observarea direct& in fenomenele optice a Uuei actiuni similare celei descrise mai sus, datoritl frecvenfel undefor °Ptice, freevenf care este foarte mare (n = 104). De aceea, sint necesare Yatiagii fourte rapide ale intensitAfii, care si se fack de un ‘numar enorm eo 2) Un studiéamAnunfit al fenomenclor de modulatie paste f giait mm carton Topeann’ «KoneGanun nonmis, Pocrexwaner, 1080.etree Energia transporiotd de © sda electromagnetica 35 de ori pe secund’, pentru a se putes objine o vasiagie apreciabila a in : Yenfe adic yeni cl eg ma ite str er pred narecare ew vitezan = 5 ‘Din punct de vedere tehnic o asemenea modulajie rapids se’ réalize ee ee ee ate eee foarte greu, din cate cauzi fenomencle de acest gen se observa grew wikphetied. este leases Grergia a chiel densheste Galek coos optic’. Cu toate acestea ele se realizeaed atit in experienfe artificile : xi fntr-o serie intreagi de fenomene naturale (in legatura cu accasta valu de exemplu, capitolul ,,Difuzia huminit") Fenoienul menfionat poate fi usor realizat intr-o experienga. ac jar yentmn cel magnetic, prin unde avem de-a face cu freevenfe miei, Dae& Inf un diapazon cu o ft sin (ot—Aa) si H=H, sin (ot—Aa), aga incit energia undei este pro~ portinnalt cit patratul amplitudinéi sale, Accasti rcla\ie dintre energie $i Mnolitudine fst pastrenzd valoarea pentra oricare alt unda, de jn cuzal wndelor elastice, stuciate ix mecaniea si fn particular, in Ta propagarea unei unde clectromagnetice are loc un trunsport ' (a propagate) de energie, ca sila propagarea unei unde elastice, Problema propagisli energi elasticé 2 fost studiatt pentsu prima oar fe citie N. A. Umow (1874)"), care a demonstrat teorenia generali a fluxului Ue evergie pentru un media! oarecare. Fluxtl de energie intro und’ elas- tici poate fi calculat cu. ajutorul marimilor care caracterizeaz’ energia potenfiald a deformitrii clastice si energia cineticd de miscare a particu- {clor mediului clastic. Densitates fluxulai de energie, se exprim& ew aju- torul unui vector special (vectorul Ini Umov). Un studiu analog se cons- tata a fi fructuos si In cazul undelor electromagnetice. Pind la un anumit punet, putem gisi o asemanare intre energia cimpului electric si energia potenfiali a deformarii elastice, pe de o parte, si intre energia’cimpului magnetic si energia cinetici de migeare diferitelor porfiuni din corpul deformat, pe de alt& parte. Ca si in cazul unei deformazi elastice, in cazul unei unde electromagnetice, transportul de energie de la un punct Ia altul este legat de faptul ca undele, electrie& si magnetic’, sint in faz’, O ase- menca undi se numeste progresivd. Transportul de energie intr-o undd Progresiva elastica sau electromagneticl, poate fi reprezentat, comod, cut ajutorul vectorului 3, wumit vectorul flugului de energie, care exprima cantitatea de energie transportata de unda, intr-o secunda, printz-o st Drafaja de 1 cmt, situat& normal pe direcfia de propagare. In cazul un- delor electromagnetice acest vector 2 fost introdus de etre Poynting (1881), Expresia acestui vector pentru cazul simpla, studiat de noi in § 3, care exprim propagarea unei unde plane de-a langul axci x, se poate gis! cu upnrinta. Lomulfind (8.4) cu H si (8.5) cu E si insumindivle, objinem : unde © este comstanta dielectric’ a ni fu wnitatea de volum} se exprima, pentns etnpul electric, prin £3, ® 172, In cazml unci unde monveromatice de dona ori pe secundi dupa leg] menfionat, pentru a objine 0 un compusé, cchivalenta cu trei un i avind freevenfele 98, 100 si 102. acest Ineru ne putem ugor convin Printr-o experienfa simpla, $4 af zm unul in fafa celuilalt doud Fig. 10. Modulatia unde emise de un dlapazon, P9z0ane (fig. 10), avind freeven 100 si 98 (Gat 102), Diapazoant nefiind acordate la unison, undele emise de unul din diapazoane nu provoca fenomenul de rezonangé fa celdfalt. Dact inst punind in vibr primal diapazon, vom introduce si vom inlitura de dou’ ori pe secu Paravanul M, care acoperi cutia de rezonanja a acestuia, adicd vom dula de dowd ori pe secunda intensitatea sunetulai produs, atunci ual modulat& va fi echivalenta (aproximativ) cu suma a trei unde avind freev fele 100, 98 si 102, si cel de-al doilea diapazon va rispunde Ia una din ‘westea, O experienfa de acest gen reugeste flird nici un fel de dificult © experiensa analog’, de modulare a curentului alternativ, reus in bune condifii dack utiliztm pentru inregistrarea freevengei un freev metru mecanie, Ori de cite orf curentul sinusoidal al refelei, de intensit constant’, acfioneazi asupra frecvenjmetrului, vibreaz& lama cores} zitoare frecvenfei curentului (de obicei w = 50). Daca insti acest cut se iutrerupe periodic de Q ori pe secunda, sau si mai bine, dac& intensital curentulu! se moduleazd dup o lege sinusoidal’ eu frevenfa Q, atunel afara lamet w vor vibra i lamele corespunz8toare freevengelor (0 + 0 (= 9). ‘Trebuie menfionat ci am introdus nofiunea de und& monoctomat dind ca exemplu o und’ pland, pentru care amplitudinea a nu depinde coordonate, Aceasta limitare nu este insd csenfiala si unda ramine eromatict pentru orice amplitudine cu singura condifie ca ea si nu depi de timp : a = f(x,9,2). Aga de exempla, in §6 vom avea de-a face cu 0 monocromatici sferici a cirei amplitudine desereste pe masurd ce ne partaim de punctul din care a fost emist. . § 5. Energia tr Unda electromagnetics reprezinta, dupa cum sa 0 perturbafie efectromagnetica care se propaga in vid, cu au © aEHy oe i unde w= 1 (eft + gH), reprezints densi atea de energie, Pe de alt Parte, considerind fluxul de energie S care intel si iese dintr-un volun Yaou, Ypvmenna amatenua oneprim w rex, Oneces, 1874, HaSpanase DH SSennewin, Poerexmmsar, 1930, 9. 151-200Clasifcares undebor 37 se Unde . cenit fou age eer gra - ‘ elementar, gisim expresia variatiel densitajii de energie in timp (= — “5 parti clectromagnetice), pentru orice dielectric, Deoarece .° = » este a indicele de refractie al mediului, atunci dup& Maxwell w= Vea adicd jnilicele de refracfie al mediutai este legat de alte constante care caracteri- Zeaza mediul si anume, de constanta dielectricd ¢ (permeabilitatea pentru : ppajritaten eoxpuritor ete apropiatt de unitate; fart de aceasta tn eaznl int valoarea numeric& a vectorulsi U Bnet ee poem pe a dovedeste experienta, c& valoarea pes- mneabilit3fii este egal cu unitatea pen- tm orice mediu) Studiile ulterioare aw ratat inst cd indicele de refractie depinde de frec- venta. (dispersie), aja incit teoria Ini Maxwell trebuie perfectionata ; nu pu- tem ntiliza direct valoarea constantel dilcrice nat in cperenfle suc rn au rope rect , electric constant (constanta. dielectric& ind statie4), ci trebuie Inata in calcule, va~ Scblsreeceateniesea Toarea coustantei dielectrice care carac- terizcark mediul sub acfinnea unui clmp electric ‘de inalté freevenya (constanta dielectric& dinamicd ; v. capitolul XXII), ‘Asti, dispunem de numeroase date care dovedese existenfa unei leg tori strinse intre fenomencle optice si clectromagnetice (eleetrooptica si meguetooptica), aga incit teoria electromagneticd a Iuminii, este serios fardamentath tit din punet de vedere teoretie ct gf din punct de vedere experimental a ‘unei unde electromagnetice’). t oes ude detomegntn) Ta te ce a ‘cimp electric gi clmp magnetic, adie putem serie tn general sub fort vectoriald : $= 28x A. (6: sa vectorul Umoy-Poynting determina direcfia tr Prin ? "7 See i Me energie sf in multe cazutt poute fi Tuat cn diceat a sazet portulul ener 2 nes de vonk cate o aofimme de opUch $0 frict gi nu are un corespondent adeevat in domenitl reprezentirilor ox (._titord, pentre care se introduce veetorul Umoy Poynting, : —_Intorii, pindil electromagneticé monocromatici care se propagd de-a Tun axei x, reprezinti totalitatea andelor de forma tn conformitate cu (3.8). ‘Undele (6.3) sint reprezentate in fig. 11 ast thett vectorit # si H ating maximul si miniml simultan, adick sint in f iar energie fn lungal axel # (vectorul »), _ iar enecpa se DrOpaE te ve expuss. ach, eauftd co perturbare ele magueticd trebuie #8 se propage intr-un dielectric ca 0 vite » ze je = p= 3, adich vitera de propagare a unei unde elec tn aa ia 0 eae aul a Juul Aceast’ concluzie fundamental a condus pe Maxwell Ia x Relaia Ini Maxwell v= § 6, Clasificarea undelor. Nofiunea de polarizare in procesul de propagare a unci unde monocromatice, putem tot- deauna gasi leu! geometric al punctelor care se gisese in fazd. Totalitatea fecstor puncte represintd o suprafagd, denuimith swprajafd de undd. tn Particular, o suprafatd ale cArei puncte sufera toate, simulta, o perturbere fare a pirisit izvorul intr-un anumit moment t, va fi de asemenea o suprafat de fazd egal’ adied o suprafapi de und&. Aceasta din urma defi- uifie a suprafefei de und’, poste fi utilizatd comod, in cazul in care avem fea face cu totalitatea undelor monocromatice care au plrdsit izvoral eu ARe ‘iferite (de exempiu, emisia monocromatic§ a unui maze mumdr de stori independenfi), sau cind izvoral emite o und& nemonocromaticd (un Pare monocromatic’ (1 Pde 1, BACK invorul perturbafiel are dimensiuni mici (an punct) gi viteza SX propagare a perturbatiel in toate direcfille este acceagi (meciu izotrop), F Gite clar cA suprafaga de unda trebuie si aiba forma unel suprafefe sferice. {érei centru coincide cu izvorul. {ntr-un asemenea caz unda se numeste "ed. Eeuafia unei asemenea tnde monocromatice sferice va fi : sa Ssina(e— Ea painter — m9, Ca ‘c& lumina este un fenomen electromagnetic. serish mai sus, permite si se determine si viteza de faz a Iusminti (p ‘de disperse. In eazul anu medi dl 5) Eewagile at Maxwell nu Yin seama ic Tn cara pu we ius en ae ore Ne vaMebule sublintat de anemenea ci teormma Umov Poy i oe pee cn a ca a tag sae Sec Se eam aed emg oy enn SRS i eomperatio cu oases ‘aimpotel ateraatiy38 Unde unde a este amplitudinea 1a distanta r= 1 cm de izvor. Aceast& expres arati ci amplitudinea nei unde sfetice se micgoreaz’ proportional distanfa fafd de izvor si prin urmare, intensitatea undei, proportions cu patratil amplitudinii, descreste cu ‘pitratul distanfei fapi de ize Geoarece energia transportatd de und’, se distribuie pe suprafeje me cresctoate, ‘Unda sfericd corespunde unsi izvor punctual, adic’ constituie abstracfiune, Cu toate acestea, chiar fn cazul unui izver de dimensi finite, suprafafa de undé la o distan{A r, suficient de mare, va fi consider cu o bund aproximatie, drept o supsafata sfericd. ‘ In multe probleme de optica practicd, suprefaga de unda poate considerata ca ilind sferic& dacd ‘distanfa 7 este cel putin de 10 ori mai m: decit dimensiunile liniare ale izvoralui. fa acest caz, legea de deser tesslenl, eu pitatal distanjei, se respectl cu bunk eproximay )- Suprafafa de und se deplaseava dee Inngul direcfiei normale’ aceasté suprafafi. fm cazul unei unde sferice aceste normale coincid razele vectoare duse prin izvor, Tinil de-a tungul etrora se propaga pert bafia emisa de izvor $i care constituie razele. In felul acesta propagatea sup} fefei de unda in cazul unei unde sferice are loc de-a Jungut razelor. Sup} punezea direcfiei de propagare a saprafefel. de undé peste directia ra care are totdeauna loc fntr-un mediu izotrop, nu se tealizeazi, in gene fn-cazul mediilor anizotrope (v. § 138)). ‘Dac& r devine suficient de mare, adicd izvorul se giseste foarte parte de regiunea in care se fac observatiile, suprafaja de undi apare porfiune dintr-o suprafatd sfericd de razi mare. Ea poate fi consider ca aproximafie, ca fiind plan. Unda a clrel suprafaja de unda este pl se numeste undd pland. Dact axele de coordonate sint astiel alese f planul suprafefel de unda este paralel eu planul ZOY, atunci ecuafia astfel de unde monocromatice plane este de form: s = asin (é— +); levar, din (6.2) reaultd ci suprafata de fazi egald se determin’ ‘¥ const, adieé toate punctele planului paralel cu ZOY, fn fazd. ‘Suprafaja de undi a unei unde plane se deplaseard paralel fnsisi, aga incit traiectoriile diverselor porjiuni ale undei plane sint pat fntre éle : unda plana corespunde unui fascicul de raze paralele, 2) Prin iretie de propagare ,Infelegm directa de-a lungul circa se propaga 3 dewnad, adieu diectic perpenculard pe tupratajadefezh egall. De oblcel, acount oinelde cu dlcetia de propagare a energie! (raza tau veetorah Umov Poynting Scessta causa co se face deoubire intr aceste oud direct, Totnyl nro sti ttreaga de (Ge exempla, tn option ristallor, in fenomenul de Telex totsld) aceste dond dh ‘coined, Dat find faptal eX voctortl cmp ceetsteB st magnetic H, sit totdeauna. {in pe vectorat Umov-Poynting, ta cazurie de mal sts, cel patin wut din acct tote perpendicuiar pe clrecia de. propaga, ayn et nda electromagnet — t2 lr arath c8 aceasth conclurie se refera ta tu este riguroe tranaversald Exper unghi de aproximativ 46° (au se fine seama de difractie) ~ de actiune ale undei asupra aparatului, pot Giasiiearen undelor. 39 In conformitate cu aceasta, intensitatea undei, adict encrgia care ce intro secund’, prin suprafaja de un centimetri pitrat uormala pe Mrectia de propagate, rimine neschimbat’ pentru toate valorile coordo- ‘itel + 9iprin urmare si amplitudinea @a undei nu depinde de x. Trebnie Monfionat de asemenea c& tunda plant este si ea o idealizare. Intr-adevar, ‘Seatrs ca un izyor sf emit o und pland este necesar ca el sf fie situat Prininit. Cum iusa orice izvor real emite intr-o secundi o energie finit3, Hi canul unui asemenea izvor situat 1a infinit, energia care va reveni povjiuni limitate a undei va fi infinit mic8. ‘Exist si alte metode pentru obfincrea umei unde plane (fascieul alel). Entre acestea se poate situa de exemplu, izvorul fn focaral uni Fvtem optic oarecare (colimator). Totusi, si inacestcaz, nu puteam realize figures o-undé pland care si transporte o cantitate finita de energie. Pentru Es dispozitivul de colimare st ofere un fascicul rigutos paralel, este necesar fa iavorul de lumind 4 fie situat riguros in focaru! sistemului, cw alte Sivinte izvorul trebuie si fie prnetual, in sensul matematic ai acestui Savint, I2voarele reale, care emit o cantitate finitd de energie, sint intinse sinu pot coincide cx focarul unc sistem optic. tn sfirgit, insugi sistemul ‘Optic un poate firrealizat fn aga fel incit.s& fie lipsit de orice fel de aberafi Jn particular existenfa difracfiei, care in principin nu poate fi evitata, eli- ‘nin’ posibilitatea obfinerii unor fascicule riguros paralele. Fasciculul care Se obsine ett ajutorul unui sistem de colimare nu va fi, prin urmare, riguros paralel, iar unda respectiva va fi diferité de o undi plana, Agadar unda qiguros plan nu are un sens real. In practict fnsd, undele de luminX emise > destele pot fi considerate ca find plane. Soarele, al cirui diametra unghiular este de aproximativ 6°, di o undd simfitor diferita de cea plan’; del mitind o porfiume dif aceasté undd, cu ajutorul unei diafragme ale cfrei ‘dimensiuni pot fi oricit de mici in comparafie cu distanta ei pind la Soare, vom delimita un fascloul ale clrai raze peciferice vor forma intre ele un ‘une de colimare, pot oferi fascicule ale ciror abateri, fafa de cele Paralele, nu depagesc fracfiuni de minut, dack drept izvor se ia un Orificia puternic iluminat, al cirui diametra este mai mic de 0,1 mm. Un asemenea sistem de colimare d& ins, bineinfeles, o lumina relativ stabi Legile generale ale migcirii ondulatorii se referd, in aceeasi misurt, tit la’ undele longitudinale. cit si la cele trans- [versale. Din aceasté cauzii foarte multe fenomene ‘auloe atit pentru unele cit i pentru celelalte. Dintr- tn anumit punct de vedere inst, undele treusyer- sale se caracterizeazA printt-o important proprie- Yate a lor. Vibratiile longitudinale stint simetrice de directia de propagare, adic acfiunea lor i receptor oarecare nu se schit fat este rotit in jurul directiei jn cazul undelor transversale, con- ropagal diferite dap& cum vibrafiile transversale sint i if Dirt de vibra iuse tntr-un plan eare trece prin direcfia de {iciniro ad traatrorsals,40 Marit si anitaft fotometrice propagare sau in altul. In fig. 12 aint ardtate citeva din direcfile de brafie posibile pentru o unda transversalé care se propagi dinspre plant figurli spre observator. i Proprietatea menfionat&, a undelor transversal denumirg de polarizare. Dack directia de vibrefie transversala rimine intr-un acel plan, unda se numeste plan sau liniar polarizatd, Sint posibile si alte tipu mai complicate, de polarizare a undei transversale, cazuri in care vibra vectorului, efectuindu-se intr-un plan perpendicular pe directia de proj gare, prezint& un caracter mai complicat (polarizare eliptic sau circular| eind extremitatea vectorului descrie o elipst sau un cerc). cAprionuy 111 MARIMI SI UNITATI POTOMETRICK, § 7. Nofiuni fundamentale Acfiunea luminii asupra ochiului sau asupra oricérui zeceptor, cons in primal rind in faptul c& se cedeazd acestuia, energie transportat anda de lumina. Deaceea, inainte de a analiza legile fenomenelor opti trebuie si sie insusim nofiunile legate de misurarea luminii (fotome care ae reduc la mtourgrea enegie) transportate de Uda Ce Jummind, fa misusarea misimilor Tegete tite feT enh altul de aceast® caracterist energetic’. In primul rind trebuie si definim acele marimi care inte: in practica masurdtorilor. Alegerea acestor marimi este condifionat& particularitijile aparatelor receptoare, care inregistreaz4 direct una aceste marimi precum si de posibilitatea realizArii unor etaloane reproducerea marimilor respective. La formularea legilor teoretice sa conclusiilor practice pentru domenii diferite (teoria radiafiei, tehnica minatului, optotebzica, tica fiziologica .etc.) comod si utilizim unele dintre aceste alteori altele. i Prin aceasta se plicd mareavarictate vg 1, Fewest cetera a notinen do nux MArimifotometries ro _ ae wx ror studiu vom in ae onergie raan i staal de ene jai, .S4 ne inchipuim un_izv a) Fhu Jumind de dimensiuni atit de mici ineit 1a o anumiti distanjal fata suprafafa undel care se propagi, si poatd fi considerati ca fiind sf Un asemenea invor se numeste de obicei punclual E S& ayeztm tn drumul energiel radiante, provenite de la izvoral' (fig. 18), o'suprafafi mick oarecare o si s& mAsurdim cantitatea de Noftunt furdamentate 4 Ww, care trece prin aceasta suprefafa in timpul z.1n acest scop, putem acoperi goprafafa cu 0 substantii care si absoarba intreaga energie incident (negre® Ge jum) si st misurim energia absorbita. Raportul Ene. ® care arati cantitatea de energie radianté care trece prin suprafaja o in unitatea de'timp, adicd puterea prin suprafata a, se numeste flirsnd de ener ge adianti_prin Suprafate a Dahl Tape Catan mediu ‘omogen, energia se propagit ini nie dreapti, dyeind prin punctul Zo suprafafé generat de o dreaptt care se sprijind pe conturul suprafefei ¢, vom obfine un con care limiteaz’ porfiune din flux, anume aceea care trece prin ¢, Dacé in interiorul mediu- tui nu exist absorbjie, atunci prin orice secfiune a acestui con trece um acelasi flux. Intersectia conului cu o suprafaja sferick cu central in Z 3 avind o raza egala cu unitatea, ne da masura unghiulu solid al conalt, 2Q. Decd xormala la suprafafa o formeazd un unghi g cu axa conului jor distanta dintre £ si suprafaja este R atunci 1 ae0sg = 40 = (7.2) {In felut acesta porfiunea de fiux astfel delimitata revine unui unghf solid 482. In acelasi timp presupunem ci dimensiunile liniare ale suprafefet osint miei in comparatie cu K asa incit dQ este o mirime mici si in interi- oral ei fluxul poate fi considerat uniform. Fluxul total care se propaga din Lin toate direcfiile, va fi ® feos Fluxul este nofiunea de bard necesard pentru evaluarea cantitapii ee energie eare pitrande in aparat, Cunoasterea fluxului este foarte necesart pentru caleulul multor dipozitive optice. Unele receptoare, cum ar fi de exemplu fotoelementele, inregistreazd in mod direct fiuxul (v. § 85). ) Intensitatea Iiminoasé, Z. Mérimea fluxului emis prin’ unitates dk unghi solid se mutnste éntensifate Gvninoasd. Dac flual ©, emis de izvor este uniform, atunch ale. i fr (23) ‘ste intensitatea Iuminoasi in orice direcfie. In cazul unui flux nen form marisies * represinta doar intensitatea fnminoasé medie si se mv- este intensilate luminoasd sferied medic. Pentru definirea inter Roase intro direcfie oarecare trebuie sd delimitam wn unghi solid elementar 4Q, tuat fa aceasté directie sis mAsurim fluxul luminos @@, emis prin cest unghi solid, de42 Merion gt unitate fotometrice . Intensitatea Iuminoast tn direcfia dat se va determina cu ajut ‘eclatiei : | Gs . + Caracterizind direcfia aleas’ cu ajutorul unghiurilor de latitudine ‘3i longitudine 6 intra sistem de coordonate polare oarecare (fig. 14) putem nota intensitatea temino dupi direefia det’ prin Jao. Ac mirime este o funcfie de @ si 8. Di fig. 14 rezult c& 4Q = sin gdgd8 si, prin urmare, 4 = Iyqsin gdp a0, iar fluxul total o $40 | Foosin ode. (1. - Dacd I nu depinde de 9 si Fig. 14. Figurd expllcativg, rofeitoare, a (flux uniform), atunci din aceasta deduces expres unubatl lagie general rezultd cl: © = 4nl. a. ; Flaxal Iuminos total caracterizeazi izvoru! emifitor si nu poate | q matit prin nici un fel de sisteme optice. Acfiuned acestor sisteme se pot reduce doar la redistribufia Huxulni lurninos, de exemplu, concentrarea Gups anumite directii alese, In felul acesta se obfine o mirire a inter tapi Iuminoase dupa direcfii date, fapt, insofit ins de o micsorare « punaitoare a acesteia dup’ alte direcfii. O asemenea acfiune o exercité, . exempla, aparatele de semnalizare sau proiectoarele, care permit, fy c folosirii unor izvoare eto intensitate Iuminoasé sferick medie de cft sate de candele, si se obfind, dupa directie axei proiectorului, o intensit Juminoasd de milioane de candele (v. exercifiul 121). ‘Rtalonul fandamental in fotometrie este etalonul de intensitate 1 nodisd (v. § 9). - Se") Haminarea, E. Iuminarea E este valoarea fluxului care re nel cnt de suprafafi. Astiel, iluminarea suprefefei o (fig. 13) m relasiei (7.2)]. Lo om ing as tg at d' ‘este invers proportional cu patratul distanfei dintre iavor gi supral irect proporfionald cu cosinusul unghiului format de directia fh Juminos (axa conului ingust in interiorul elruia se propaga fluxul) si : 7 Nojtuni fundamentate 49 usd pe suprafafa iluminaté, Aceasta este Jegea fundamentalé a iluminirii * Greate de un flux emis de un izvor punctual, adict de un izvor ale ciral ‘Gmensiuni sint foarteomici in comparajje cu distauja R pint la suprafaja re psimeste lirmina, ‘In caztl unor izvoare iniinse putem si impicfim suprafaja izvorului ‘jn portitun elementare (suficientgle mici in comparatie ex K), s& determinim iiuminarea creat& de flecare dintre acestes, — folosind legea inverselor pitrate si si integrim apoi pentru intreaga suprafata a izvoruldi, finind jpeingeles seama de dependenfa. intensitésiilurtinoase de ditecfie, fa acest. caz, dependenfa ilumindrii de R va fi mai complicet’, Totusi, nM ‘esau unor distanfe suficient de mari (In comparafie cu marimea izvoru- {ui} putem folosi $i legea inverselor pAtrate, cu alte eavinte putem consi dec¢ isvorul ca ‘ind punctual. Acest calcul, simplificat, d& rezultate une in practicd, dac& dimensiunile liniare ale izvorului uu “depAgese 1/10 | din distanja cere separd izvorul de suprafata iluminat. Astfel, dack se ia drevt izvor un disc ca diametrul de 50 cm iltminet uniform. atunci intr-un punct situat pe normala dusé din centrul discului, ezoarea de calcul datorita atilizirit formule! simplificate, atinge eproximativ 26%, pentra o distanfa de 50 cm. Pentre o distenfi de 2m ea nu depageste 1,54, iar pentru odistangy de 5m se reduce doar la 0,25 ‘Modificind cu ajutorul lentilelor si oglinzilor distribufie fluxului lumi- vem posibilitatea si-1 concentrim pe anuntite porfiuni ale supra- fefii si fn felul acesta s& le mArim iluminarea, micjorind simutan . ilumi- narea celorlalte. Toemai acesta este rolul diverselor corpuri de iluminat, cis care de obicei sint inzestrate izvoarele Iuminosse destinate iluminiril Inciperilor, a meselor de lucru, a strAzilor etc. Deostece, in majoritates cazurilor, percepem obiecte care nu stint iz- voare primare, nofiunea de iluminat capatd o importanfA deosebit’. Majo- * titatea problemelor de tehnica iluminatului, se rezurd fa crearea nei ilu- miniti convenabile. In ,,Norme de iluminace” sint stabilite condifiile care ‘trebuie respectate 1a iluminarea rationalé 2 incdperiior de Iucru. 4) Strdluetrea izvorulul, B. fn multe calcule de tebnica iluminatului putem considera, dup& cum ‘am vazut, unele izvoare ca fiind punctuale, adicd putem negiija dimensiunile lor in comparafie cu distanjele la care ii se observa acfiunea. Totusi, multe din aceste izvoare sint atit de mari incit, {n cazul distanfelor obismuite de observafic, putem distinge cu ochiul forma lor; cu alte cuvinte dimensiunile suprafefei izvorului se situeazA fn limitele posibilitafilor de care dispune ochiul, sau instrumentnl de masurare, pentru Aistingerea unui object intins, de un punct. Pentru asemenea izvoare, care constituie majoritatea covirsitoare, are sens definirea nofiunii de strdiucire # suprafefei sevorului (sau pur si simplu sirdlucire), care nui poate fi aplicaté iavoarelor ale cdror dimensiuni se situeazd dincolo de limitele posibilitailor de rezolutie ale receptorului (de exemplu stelele). Strilucirea Beste “aes | ‘sare caracterizeazd radiafia emis de 0 suprafaft Iuminoas& dupa o direcfie ‘ata, definit& cu ajutorul unghiului g pe care'l face aceasti directie ca Yormala dust pe suprafafa Iuminoast. ‘St delimitim un flux care se sprijind pe un element de suprafasa a si formeazi un unghi solid dQ; axa fasciculului formeaci unghiul » cu nor-44 Marimd si unitapt fotometrice ‘ Nofiunt furdamentale 45 « strilucirile, prin definitie, mu depind de directie. Tn fetul acesta, discul Mtminos nu se’ deosebeste de o emisferd luminoasi dact ambele urmeazi fegea Iul Lambert. Astle, ta cazul unor observatil insuficient de riguroase, Searele ni se pare a fi un disc plan de strilucire uniforma ; aceasta dove- Joste of Soarele este un izvor care urmeazi destul de bine legea lui Lerabert. Canoasterea strélucinii este absolut necesart atunci cind se studiaz jvoarele primare, in particular, izvoarele luminoase. Ochiul nostru recepfio- lucirea izvorulai (v, § 10). Nofiunea de strilucire se ‘ttilizeaza gi in teoria radiafiei (v. partea a unsprezecea), e) Radianja, R, De nofinnea de strilucire este strins legat nofiun: de radianja R, care reprezintd o m&rime integral, si anume fluxul totet’ emis de unitatea de suprafaf4, in afarl, in loate direcfiile (In interiorul un- ghiviui solid 2x). Agadar, mala dosti pe o (fig. 15). Aria aparenti a elementului de suprafait du Beat atk PiasckeMuiet este e coe g: Fie d® fluxul emis de aceasta sup faji fe aterioral unghialed solid 20. Ne putem usor da seama (ar experien confirma aceasta) ci fluxnl emis va fi proportional cu suprafaa aparé fs emifttoralul (oom 9) 9 cu marines epghia sold 40), este ient de proporfionalitate depinde de propri suprafetel joare si poa| . fe Eves valor diferite pentra diverse d j fati de normald, Insemnfnd acest coef h cient prin Be, gisim : 10 = Byacospaa, ae sau Rat 9) aar ees Cocficientut R, se nameste sirdluci ¢ Tak. hy noflanea de wottiiueke a izvorului dupa directia definita de ungh mal evr tie ¢. Astfel, straluciren dup’ o directic dat Gite raportal dintre dluxl emis in dire respectiva de unitatea de suprafay aparentX in interioral unai tnghi so ie 20, ol msimen acestul unghi sod. By este o mitime care depinde de direcfie ; totusi, pentrs antm izvoare’ea poate si nu depind’ de direcfie. Asemenea izvoare se num fevoare. care wrmeatd legea Tui Lamtert, In mod riguros, un esemenen iz tu poate fi decit corptl negra absolut; suprafefele mate sau medial ture, a cial fiecare porfinne difuzeaza lumina nniform in toate direct nu pot fi-deeit izvoare mai mult sau mal pufin apropiate de izvd fele care trmeaz’ legea tii Lambert. Asemenes medii sint numite per difuzanta dacd ele urmeazs legea Tui Lambert. (© suprafafa iluminati, acopesita cu oxid de magneziu sau un de sticld laptoash de calitate supericari, iluminst din interior, pot const exemple de izvoare care se spropic, des- tal de mult, de cele care se supun Ie Ini Lambert. Suprafaja Soarelui emite dupi‘o lege suficient de apropiata de legea lui Lambert, desi Bouguer a stabilit experimental cf strilucirea Sosrelu des- ‘reste intrucitva dacd ne deplastim de la ‘central siu inspre periferie, ajungind, la o distansa de3/4 din razi, la aproximativ Soe din setlcre corespunattonrecen- trulti disealsi. 6 AE $i consideriim un discluminos plan S816 jetta Labor er a S (fig. 16) gi 0 emisferd lnminoasé 5. SA Srey trace. Presupunem, cd ambele suprafefe urmea~ : 24 Tegea lui Lambert si ano aceeagi strilucire B. Atunci fluxurile hoase, trimise de porfiuni corespunzitoare ele discului si sferel ¢ \orice irectie vor fi aceleagi, deoarece suprafefele lor aparente sint lac ® este fluxul total, emis de suprafata luminoasi o in afar, in toate direcfile Radianta $i strilucirea sint legate intre cle printr-o relatie simpli. Floxul in interiorul unghiului solid 40 dupa directia o va fi a = B,o cos pdM = Bye sin pcos g cos pdedd, deoarece 4Q = sin papa. Pentra a obfine fluxal emis de o suprafafa a, in afard, trebuie integratd -aceast expresie pentru toate valorile Iui g si 0, care definesc direcfii din interiorul unei emisfere. Vom integra deci ta raport cu g intre Oi =, iar ‘in raport cu 0 futre 0 si 2n, Astfel, fluxul total va fir fom 2 © = fdd~ of a0} B, sin 9 cos gdg = 2x0 f B, sin p cos gdp. Pe de alti parte acelagi flux poate fi exprimat si cu ajutorul radiafiel R= @ = oR. in felul aceste legitura dintre radianga si strélucire se exprim’ cu ‘jutoral relapiei : » : R= 2n'f By cong sin pap. (7.10) Aepigi® {atid javoarelor care urmeazt legea lui Lambert By = B mu inde de g. In acest caz avem: w R= ax cos g sin pay = eB, aay48 Mattmi 51 anit fotometrice Radianja este 0 nofiune foarte comoda in, multe calcule. Aces: nofiune o vom intiini ¢l In teoria sadiasiei. 4 » Relasia @ = oR araté ci. tadianja R are aceleasi dimensiuni ce ifaminarea £, ea reprezentind fluxul corespunzitor unitéfii de supzafal Radianfa caracterizeazA cmisia luninoasd a suprafefei, adicd fluxul ci parisesie unitatea de supraiafa ; iluminarea caracterizeaz luminarea supt fefei, adic flluxul care cade pe unitatea de suprafata. f}Antensitaten tluxului luminos, B, Pentru a caracteriza cimpul I nos mai putem introduce nofiunea de intensitatea fluxului luminos. Pi aceasta se infelege mérimea fluxtlui Iuminos care trece prin unitatea sectiune aparent dup o direcfie definita de unghiul g, format de direc fluxului gi uormala dus pe aceastt secfiune, in interiorul unghittui so} unitate: pa? 7 = aes In fetal acesta intensitatea fiuxului Iuminos joact in cazul cmp Jusminos, acelasi rol pe care-l joacd strilucirea atunci cind este yorba caracterizarea unei suprafefe Iuminoase. Din aceast& cauzi uneori aces marime se numeste sirdiucirea fluxului lumincs. : § 8. Trecerea de In mérimile energetice Ia cele fotometriee Pind fn prezent am folosit pentru determinarea m&rinii fluxuk a tuturor marimilor legate de aceste unitafi de energie si putere obigm de exemplu, anitiile erg si watt, Asemenea mivaritor!energetice se ‘tueazi atunel cind se foloseste drept receptor al Iuminii un receptor versal, a cirui funcfionare se bazeazd pe transformarea euergiei lumii absorbite in energie caloric&, de exeniplu, un termoelement, Totusi, tre sh avem fn vedere c& de cele mei multe ori, utilizim drept recept aparate speciale, ale clror inregistriri nu depind numai de energia portati de lumind, dar si de comporzitia spectral a acesteia. Astfe Teceptoare selective, de altiel foarte des intrebuinfate, siut placa fotog fotoclementul si mai ales ochiul omenesc, care joact un ro! deosel important in recepfionarea si utilizarea luminii. Tinfnd seama de fn gumeroase misuritori lumainoase, sintem nevoifi sX Iudm fn consid particularitafile ochiului, care ne obligi si delimitim un anumit i Ingust, de lungimi de und din intreaga gama de oscilafii electrom: ‘De multe ori, prin termenul ,,lumin&” se infelege tocmai intervalul cuprins intre aproximativ 4000 A si 8 000A. Din acest punct de v nu intereseazd numai recepfionarea obignuitl a energiei, ei si rece i sub formd de lumind. De aceea, trebuie stabilit o trecere de la mi energetice 1a marimile care caracterizeazd perceperea luminil ‘Sensibilitatea ochiului omenese pentru radiafiuni de diverse 1 de unda poate fi caracterizat cu ajutorul curbet de vizibilitate (efi luminoasd) zelativd. Pentru trasarea curbei, se iau in abscisl Jungis _ tabela de mai jos. ‘Trecarea de ta méritiite energelice ta céle folometrice 47 adi 2, jar fn ordonatd vizibilitapite relative alé ockiului, Vy, adied m&rimi Javers Proportionale cu puterile monocromatice, care daut o senzafie vizwal identicd. In ciuda caracterului subiectiv al unor asemenea evalutei, reprodnc- ‘dblitatea lor este suficient de bund, iar curba de vizibilitate, dup’ cum graté masurttorile, nut se schimba apreciabil cind sc trece de ia un obser~ {ator la altul. La’ foarte pufini oa- neni ochii prezinta abateri spreciabile {att de ochiul normal. Pe baza a numerease misuri s- stabilit forma curbei de vizibilitate yelativa care caracterizeazA ‘un ochi normal, Curba de viribilitate relativa gre un maxim pentru 2 = 585. mg, ust convengional ca unitate. Curba adoptati de Comisia Internationalé, ‘pentra Huminat, este reprezentatd in fig. 171). Valorile numerice ale or- dn} donatelor acestel curbe sint date fn Fig. 17. Curba de vitbitate relat, ___ Din tabela valorilor_vizibilita- filor relative rezulti cf, de exemplu, pentru A 7 600 A se care o pu- fete aproximativ de cots ae a mare decit pentra = 5500 A. peutri a provoca osenzafie egal tin punct de v intensitifdi sen- vent a prov eg punct de vedere al intensitaii sen. Faia writer viatgprlave vy | ~J= [=| O70 6.400 175, : 6500 0,107 4 a | ig | ie we i | | | = 4B ow |e, ee) i | | 8 | |e | 2) 8 | 0,265, 7500 0,00012 \ 2 ~~ | = 2) Aceata cwbd, ounith de ville dara, ete vb muna pest sue ere ne apronitiy 10+ 10— ab, Pentru strc sob 10-# a deexsnpi, vw obine mia ora de viblltate erepancuars cu maint deplnst sre Insp! oe ON6a ee hea I. fe eee eeeUnit de masard in fofometria olznais- 40 2, Unitatea de flux twmings este lumewut {im} si reprezinti fluxal emis de un izvor eee Mere tase unui unghi solid de 1 str. ets javorul are o intensitate Iuminoasi de 1 cd dupi orice direcfie, atunet Bcmite un flux luminos total de 4z Im = 12,5 Im. Nou! etalon luminos Spite de pe 1 cm* in direcfia normatei un flax egal cu 60 Imistr, ‘3. Unitatea de duminare, phol-tl (ph), este iluminatea corespunz’- qoare unui flux de un lumen, uniform distribuit pe o suprafaf de on fentimetra pitrat Bee yas fm scopuri practice se utilizedz’ 1/1 000 ph, denumit miliphot (mph). esi phiot-al si miliphot-ul az fost rectnoscute drept wnits}i de iluminare / itatea cure, untd flux Tuminos dei inct din 1020, de eBtre Comisla Intemafionsts pemtat THominat, totugi si | minat si 2 altor mirimi luminoase; se folos ‘intial de cele mai multe orf iluminarea se mAsoard in Iux (Ix), un Tux coves: {in etalon fotometric conventional. Prin conve Shing md fiux de a fomen uniform distsibuit pe o suprafafa’ de un | __, internafionalé dia 1 ianuarie 1048 9-a introdn Butea patrat, Este clar ci 1 ix = 10-¢ ph = 107? mph. Unieasi of un <<} mow etalon de lumin’ reproductibil, obfinut fox este iluminarea creati pe suprafefa unel sfere avind © razd de un \ Fj forma unui corp negru absolut (v. § 189), fo ctu, in centrul clreia este situat un izvor tuminos deo candelé care ‘ia, temperatura de. solidificare a platinel Quite uniform in toate direcfile. Din aceast cauz4 uneoti in loc de ux” “5 (2046,6°K). Etalonul trebuie realizat dup o g utilizeazd denumirea de metra-candelA. mith echem& respectindurse ansmite criterii Radianfa, ca sl iluminatea, se exprimd fn pliot sau Iss, insd aceast Vind puritates platinei. In U.RS.S, un aser ils cel intime nu se teferd le fluxal primi? emis. talon este deja realizat de cltre laborator iit Unitatea de sirdlucire poartd denummirea de stil (sb). Aceasta este ste fotometrie al Institutului Unional de cercetani Jhicizea unei suprafepe care da o intensitate luminoasé de o candela de pe fie- “Metrologice, condus de prof. P. M. Tih care centimetr patrat, dupa o direcfie perpendicular pe suprafaja: Agadar, reece nae ae Mario gi unto fotometrice : 4 9. Unita de mitsurd tn fotometrin vizualé ning oebiul drept receptor al energiei Juminoase, Comisia Interg “ional emt tial ince (CID) a definit puxul Iuminos ca un flux do oneigientd, cvaluaid in funetie de seneahia. vizuale ian Geesta desi sa. introdus nofiunes de ochi normal, meta ___-yespectivis Ge evaluare {51 plstreant 0 oarecare TeekSs deoacece in timput procesului de svisurare se fae a senza logics, desocuirea ochkulul normal printrun receptor firie echivalent, ‘exeniplu un fotodlement cu 0 curbé de sensib fate convenabil sleasd, .a permis efectuarea a for masurdtori in mod obiectiv, ghidindu-ne di intensitatea curentului fotoelectric care. ia na iim ig. 18. Etalonel_tuminé de stat din UR. fncepind ‘de la 1 ianuarie 1048 intregul dynein ‘unitifi luminoase, folosit in U.RS.S., se baz lise teas i ‘ac op pe acest nou etalon luminos de Stat = jell eH is Pentru a caracteriza strtfucités” viel suprafete ituminate, care difu-. | pane eee Construcfic si dimensiunile emifitoralui constituie etalorul luminos, sint ardtate in fis Incdlzisen sitopirea platined se face cu curenfi, de inalt& frecvenfa. E toni! de luming este tubul 2, ai ctrai perefi se menfin pe intrea Tangime la aceeasi temperatuz4, datoritd contactului cu platina inc Strulucizea emifatorului la temperatura de solidifieare a platinel se find de 60 sb. ‘cest stilb precum si candela, Iumenul i alte unitafi, coresp toate lui, constitute unitiile luminoase actuale, stabilite pentru m& mirimilor laminoase, 1. Unitatea de intensitate luminoasd, candela. (cd) este egal’ din intensitatea Inminii emise fn direcfia normal de cftre un cent pAtrat din suprafafa etalonului laminos mentionat. ‘Pind 1a introducerea noului etalon unitatea fundamental de sitate Taminoas& era luminarea internationald (b. int.),realizats ou aft Stnor becuri electrice de construcfie-speciall si egal cu 1,0197 ed"). zeazi lamina si in felul acesta constituie un izvor secundar, se utilizeazt de mitlte orf unitatea denumitA apostild (asb). Apoititbul este strilucirea une! ftuprafeje perfect difuzante, pe care 9-a creat o iluminare de tn Ist, Prin fmiprafaja perfect difwrantd se tnfelege o suprafafa care difuzeazd tatregal flux incident, uniform in toate direcyile, aga fnctt stralucirea ei nu depinde f ,cirectic (oe reapectt legen tal ‘Lambert). O suprafaté perfect difu- anti, carei iluminare este de un lux, difwzeara tn toate direcflle, fntregul x incident, adicd 10-4 Im de pe fiecare centimetru pAtrat. In felul acesta, baza telafiei R = wB (vezi §7), ea are ostrilucire ae = 0,0000818 Asadar, 1 asb = 0,0000818 sb ).-Strilucirile diverselor corpuri lumi- case se deosebesc foarte mult intre ele. Tabloul de mai jos ilustreazi diver- tatea acestor valori. mint Hefner @upd hangfmal de und este bine studleth; de aceea on presinth interés ts “ic labrador, ‘iiwd ‘un ievor de Toran yor realleabil gl avind caracteratel Dine co- 5) to tertara ameceaal se ulzcesk ma des dropt nitato later sree: ine sapratote perfec dltorantA pe eare 4-8 creat o urine de t phe te fetat acest HOC ab = O18 ab. —_—— 7) Lampe ou ttl deo amumita constructle,otlizat® uneor! tm mésuritecto, 26 sh coe ards cetat. de amll put, mu poate servt drept etalon de satonallale Reese ue agama, luminare Hefner, care represinth circa 0,00 e3. Distebuteot ets tooo tint te ‘Stralucirea ceratui nocturn, tira lund > Hi i i ‘i ‘Totalitatea nofiuzilor si mlximilor fotometrice, stabilite drept nitiyt Stusdren cual bee ew nooo = ss ; ive tag ~ SilMocres Yon pine virate pis’ abnosera’ << > 3 otra misuritorile cofespunzitoare, permite caracterizarea acfitunit ‘Stralueirea flicdrit unet luminasl oblmutte de sveariag ° mini asupra aparatelor si dispozitivelor noastre. Seinen fc uel Mp ev part. 2 L122 2 Nocrea unal Dee de gat’? makers ‘lumenal de eftpane al unui Sec ea § 10, Masurdtori fotometriee poate cr rere aie ° Masuritorile fotemetrice pot fi ImpArfite in obiective (efectuate cu - ajutorul unor dispozitive care nu necesit& participares jului, de exemplu, ’ fae ene ae Peers ae: ure care utilizeaza fotoclemente) si subiective sau vizuale, in care masurdtorile Stramicieea eritersisi ‘uiul cectrod de cavbine a”, f bazeazi pe indicafiile oc - Sunuh are obimmait seer eee ” ‘tn ultimii ani fotometrele obiective (fotoelectrice) eap&ta o dezvoltare Sees cera ural on aliases ig aia co F gin ce in ce mai mare, Iuind treptat loqul metodelor vizuale de mAsur’. ‘pe foarte mah nw snc ene ne sce pinbla 40.000 ab Yom face cunostinf& mei indeaproape cu aceste aparate in capitolul privind ‘Strilucirea unef lampt ‘sferice ca mercur de presune ectul fotoelectric. Mention doar c&, toate aceste aj arate se bazeaz’ pe ‘teamalté (PUES) ever es e “pind Ia 320.000 ab | cresterea direct proportional’ a cusentului fotoclectsie cu fluxal.Iuyainios Ghsorbit de catre fotoelement. Din accasti cauz& scara aparatului electric Ge masura, legat de fotoclement, poate fi gradata direct in unit&sifotometrice, de exempla in tux, ‘Masurktorile vizuale se efectueaz’ direct cu ochiul. Aici trebuie si avem in vedere cd ochiul apreciaza foarte bine egatifatea ilumin&rilor a dow suprafefe oarecari alaturate, dar destul de incorect de cite ori iluminarca tunel saprafefe este mai mare decit iluminarea celeilalte. De aceea, toate aparatele folosite pentru comparatea a dowd izvoare (aga-risele fotomeire) fdnt astiel construite, incit rots! ochiului se reduce Ja stabilirea egalitapit fluminarilor a dows clmpuri aldturate, iluminate cu ajutorul izvoatelor de comparat, Peutra a objine egalitatea iluminkrilor se atilizeazd cele mal variate metode, care fn ultima analiza duc la slabirea ilumindrii create de izvorel mai intens. Cea mai simpli metoda se bazeazt pe modificares di tanei dintre izvor gi fotometru gi utilizaren relafiel : : “ a : : tn aoa) Dat find faptul e& distangele nu pot fi variate tn limite foarte largi, a recurs la atte metode de slibire a fluxtlui, Din aceasté categorie fac parte : orbia luminii cu ajutorul unui filtra de grosime variabilA (pand) (fig. 19) Intensitatea fluxului luminos, ca si stralucires, se exprimd fn sti Dispunind de un etalon care si dea un anumit flux luminos expri in Iumeni, em fi putut determina acest flux in wafi si stabili deci legat dintre unitasile absolute si cele piactice. Trebuie ins si avem fn ved | din cauza sensibilitafii foarte diferite a ochiului pentru diversele lungim ‘und& comparatia de mai sus au ar da dectt caracteristica economicd ae aula fie sh epund nimic cu privire la sensibilitatea e: ‘ochiiului. De aceea, 5-2 convenit ca factorul de transformare care det pnterea in wafinecesart pentru obsinerea unei senzafii Iuminoase pro} de wn flux de un lumen sé fie masurat pentru un anumit interval fugu 4 Tangind de und’, corespunzitor maximului de sensibilitate al ochiutui ! antime 4 = 5550 A. Acest factor M se numeste echivalentul mecanic Dupl noile determin'ri el este egal | M = 00016 Wim. { | Avind tn vedere dificultafile care intervin in misurarea acestei mii f precum si necesitatea Iufrii mediei rezultatelor obfinute din multe | fori, precizia in determinarea lui Mf nu depaseste 33%, ‘Pentru comioditate dim mai jos un tablou comiparativ cu toate * tifile Iuminoase. fea tle forometeien Intensaten Fafaata de Ievor Tntenitaten Tndnoasd. (8 una! lvoe) trsdiren - umtnares | Se oan ee ‘Wat jatr cont ete, ale energetic, pentru eee evita oventanle contin, ests indicat si se sdopte niet Gcouebite pestra aceste douk categori) de mrimt. “la Iucraren + Mariml ql unitepl in faleg, vol. TI de Rada Grigorovieh gf Mircea ecu (Kaitera TelmlcR, 1986) urmtonrele numirt corespondente Marimea eneraetica ‘Marioea fotometricd Cantitaten de Tomin® Energia radiant Fluxal de energie radiant ‘Fluxul Temlnoa 3) Deoarece tf unitajiie : lumen, candela, stitb, phot, lux ete. se misoart Radianta * i lent rile Whlneaseaoate ta fotometia vrai), pe cd ts watt, atte Emit: Red. ET).52, Marit 51 uattast fotometrice he {2 Fig. 18. Atontntorfotometric: and. absorbanti. Fig. 20, Atenuator fotometrie: dlse rotito ‘vind 0 deschider. Iumina de diverse lungiuai de unda (filtre j Jnmina d ot neutre| ; refelele nu trebuie sito ese a ea en ae a ae Sprppicrea cirora se ageazt. In sfirpit, sectoarele rotitoare nu modifica fl tempat actiunit acestula Gi Prin urmare “nu pot fi utilizate decit ati : micsorarea valorii medii a fluxului i timp este echivalenta ou mid t rarea valorii fluxului; aceasta are loqg dupa cum aut ardtat mAsurétorile pail ziologice— doar la frecvenfe de intreru suficient de ridicate (legea Ini Talbo | Egalizind, printr-o metod4 sau iluminirite create de izvoarele de com fat, gisim raportul intensit4filor fuming ale izvoarelor. 4 aa Fig. 21. Atenaetor touts: ua - Sse Ge dout pean prions, Dac intenataten onuin din dav aa E ccunoseut gura intensitaten celui de-al dollea vor dup ¢ dinecie erat Sead ictensitatea izvorului dup& diversele directii, f inos, iluminarea ete. Stabilirea egalitafii dumindrilo de precis cx cchiu, dact armbele clang av noneet cat 1 compararea nu nuinal cl este Ingreunath dur fentru compararea unor izvoare de culori diferite (fc heterocromatict) se porneste de la definirea egalitafi iluminarilor, bast e diversele observafii psthofiziologice, care stau la baza misurdtorilor ae Masuratort fotometrice 5 xemplt, disparijia fenomenului de pfiptire tu eazul iluminirii cu o luming PSerupts, de intensitate diferita s§ de culoare diferith) Hite Exist fotometre care permit determinarea direct’ a Mlaxului luminos 1 $i prin trmare si toe tovometrid a (qralucinii izvorulul etc. {In orice fotometru se obser intensitafii sferice medii ¢ Iuminii emise de un izvor integratorul}, a ilumindrii une suprafefe (luxmetrul), va un cimp format din dowd pirti; © parte - este iluminata doar de unul din iavoare, iar cealaltd, doar de celdlalt. Trebuie = Sf | v a Hig, 22, Schema eetul mal simpli fotometra. 4 Fig. 23. Cabot fotometric ‘al ut Kummer. vem griji ca ambele parti ale cimpului fotometric care se compara si fie iluminate de izvoarele corespunzatoare, sub acelasi vatorului trebuie si el s& observe ambele cfimpuri sub uns ij ochiul obser- iuri egale. Figura 22 erat felul in care se sealizeaz& acest principiu fntr-unul din cele mai simple modele de fotometre. Constructia acestui fotdmetru este extrem de simplA ; ochiul observa- torului 4 priveste o prism cu trei feje MPN, agezati fn interior! unui tub innegrit si iluminati de izvoarele LZ, si Z,. Variind distanfele dintre izvoare si prisma, putem egala ilumintrile supraiefelor MP si PN. Pentru a se patea misura comod distanjele LP 91 Ly? dsponitvele se apead pe wn nc optic, intrs de-attfel ca 0 © constructie mai perfecfionat inttinim 1s fotometrl Lames Bib — fotometralui cu netrutnt este cabal Tat Lammer, care = han. El reprerint& o foarte reusit& realizare a paingpi ati de ulet. Partea prinicipald a fotome care rte constituents in multe alte dparate Totometrice. Cubul Ini Lummer (fig. 23) este format din dond prisme cu baza triunghi Heeptunghic isoscel ; una dintre acestea are fata corespunzitoare ipotenuzei plan& doar in centra, iar mai rginile— tegite. Prismele sint foarte dine polisate si puse in contact intim fntre ele; fn felul acesta in punctul {In care prismele sint in contact situafia se prezint& ca si cind cele dowd piese a forma un sigur corp tr Schema $i sparent (contact optic). : spectutsunui fotometra care utilizeaz4 cubul Ini Lummer aint ariitate in fig. 24 5i 25. Aci Ly si Ly sint dood izvoare de lumind de gomparat, — un ecran alb care difuzeaz4 lumine perfect identic pe ambele fete, ‘S; si Sy doud ecrane albe identice auxiliare, P,P, — cubul Ini Lummer, — ochiul observatorului iar V — lupa care permite si se vizeze central cubului este iluminat de Separare al cubului. ‘fn timpul observa planul de‘Marin $1 uniiajt forometrice razele provenite de la izvorul Z,, iar partea periferica a clmpulai — de ra provenite de la izvorul Zq, raze care au suferit o reflexie totala pe fata Py! . ‘Daca iluminarea ecranului S est ceeasi pe ambele fefe, atunci lini separafie dintre cimpuri dispare. terminind distanfele respective si L,S, gasim raportul intensitapi Juminoase ale izvoarelor. fn tehnica iluminatului o p1 blema foarte importanté este a legat&é de felul fn care trebuie st jluminat un anumit plan sau mn mit foc al une! incdiperi de lucra, tru diversele forme de lueru : lectui desen tehnic, cusut etc. Tiuminarea, dupa cum s-a ng mengionat, se masoara in phot mai freevent in lux. Instracfiunile i pectoratului de protectia muncii pid zeazi un anumit numir de lux pen iluminarea inedperilor ae ‘Tus narea minima a unei supr: de {mas&) nu poate fi mai mick deo indiferent de ce munci este Tluminarea fa care"se atit de como tilei este. ordinal unt 28 0 iluminare de una sau dow zecimi de lux. Aceastd iluntinare este cienti unui, aviator pentra un bombardament ea ochige ; in conserint asemenea iluminare ua poate fi admisi in timpul camuflajului. O ilumin de ordinu! sutimilor de lax (luna nou’) permite efectuarea wor a: Fig. 26. Fotometrul Lummer-Brodhan. Fig, 28, Scheme laxmetratal 05." Nalsurdtort fotometrice 6% cerfri noaptea, de exempl sipaturi ta. pamfat. © iluminare de osdinul WFrailor “de fax (cor instelat) cate amigo ta timpul ceraulflajutal. O fominare de ordinal zecimilar. de juin delux permite doar sk ne Avcnté ea grew noapte,, ‘Existd modele speciale de £6- tometre care sint adaptete pentru feterminarea direct a iuminfii {uxmetre). In fig. 26 este reprezen- tal ua luxmetra simplu, realiza€ de ttre Institutal Optic de’ Stat. fn altima yseme, se utilizeaz’ ‘eu stcces drept Iuxmetre fotcele- pente a ciror seard este gradata in pind corespunzitor (fig. 27). Namai un izvor punctual are o aceeagi intensitate dupi orice di- recfie gi prin urmate pentra earac- terizarea lui este suficient’ efects- area wnel singure misuritori pe un dane optic. In cazul izvoarelor re- alc, intensitatea luminii ta diver- Sele. direct este diferit, aga incft, pontra @ varacteriza complet dis: tribujia Iuminii provenite de la Fig. 27, Laxmetra foteeleetrie. invor este necesar s& efectuim misurttori in azimuturi diferite. Asemenea diagrame (fu toordonate polare) sint deosebit de semnificative (ti 98). In carutile cind drept izvor de lumina serveste un bec montat intr-un corp de Sluminat diagramele pot cipita o formé foarte asimetricd (de exemplu, fo 9,5, De obicel drept izvor se 4 3 fant Tagast Valoarea aperturii interferenfei, 2u, este striits legata de dim aloarea il interferenjei, 20, ‘Piternic ilamiath-paraleld cu planul de simetrie al sistemnlyi (diametrul admisibile ale izvorului, Teoria si expetienfa (v. § 17) aratl cf, odat Bice! piewet 1a Bile, mocha ‘oglinailor lui Fresnel et). ta cazul imarirea apertuiliterferenfl, se micsoreaxd dimensionile admistbile Fanui astiel de izvor liniar (unde cilindrice) figurile de interferenfa, produse “lirgimea izvorului, dimensiuni pentru care mai are loc 0 figurd de diversele punete ale izvorului, vor fi deplasate una fafa de cealaltt, de-a ae neta. Am etna ci mdrimea fluxurilor luminoase a. se determing, in baza § 7, prin expresia ® = BodQ (admifind cf i : i emite dupi o directie normala pe suprafata sa). La o strilucire data ee a ee canan burrataren aoa sero yeni fluxului depinde de produsul od Q ; o, in base color todo aparfine prof. A. N. Zaharievskl, care a expus-0 in articol SneMeNTE OSmIeR va ficu atft mai mare cu cit apertura interferentel va fi maai mict, murepperoxerpoa cvedl ropare Toop onersaiserar apse este cu atft mai mare cucit apertura fasciculelor care se acopert este mal. cae crerel Pe 1, uum. 4 Han-20 ‘seummuocrposreraok awreparypai. M. 11, 1947).Si insemnim distanfa S,Sy = 21; distanta de ta S,S, pina fa OM = D, iar distanfele de la Sy 51 S, pind la un punct oarecare NV al ect tui s& le notim d,, respectiv d,. Dac S, si S, stat in fazd (9 = 0), maxis central se agazi pe linia centrald, in punctul M (S,M—S,M = 0). in fig. 94 glsim ugar difezenjs de drum A = dy pentru i p , situst la distanfa 2h 2 Diferenfa de drum A represintd clteva lungimi de unda gi este deauna foarte micd faf& de d, gi d,. Din aceast’ cauz& patem Ina @ + = 2d unde aaah 4-4. Asadar, d at @ fn majoritates cazurilor distanfa‘D pind 1a ecran este mult mai decit 2; din aceastl cauzd dr D, cu alte euvinte ~ Pentru rafionamentele urmBtoare vom presupune ci Iimina pe folosim ente-monocromatich. Acum clad difcuitatea, principal, nat de lipsa de monocromatism a undelor (lipsa, coerenfel), este ev datorith utilizirii metodei lui Fresnel, nu facemy let o gresalt princ# considerind undele ca fiind monocromatice ; prin aceasta simptificim’ ‘calculcle. In cele ce vor urma, se va arita care sint modificdrile care in In fighra de interferenta observatd, atunci cind undele nu sint riguros ‘cromatice. 2 ‘Asadar, st presupanem cl iryonrele ent unde cu lungimes de 0 ‘Atunci, conform calculelor din § 18, poziia maximelor corespunde eo ‘A = d,—d, — md; iar pozifia minimelor corespunde condifiei A= dy~ =(m + + 2, unde m sint numere intregi, Numirul m, care di an de brdine al franjei de interferenfa, se numeste ordinut de interferenia Garecteristicie fundamentale ale dispociticelor interferenjiale 67 In felul acesta porifiile maximelor pe ecran se determind cu ajuto- | valorilor 4 = m2, jag, pozitiile minimelor cu ajutorul valorilor 7 a ae (n+ ahr 2. Distanfa dintre dowd maxime sau minime vecine este i se mumeste inlerfranja. Adeastx Tormulh arati ch franjele vor fi cu atit Soai late ou eit distanfa 2! dintre izvoare va ii mai mica pentra un D si dat. Tnterfranja poate fi dé asemenea exprimata cu ajutorul unghiulii de convergent al razelor 2w, legat de apertura interferenfei. Cum insk de Gbicei unghiu! 2 este mic, din fig. 34 se vede c& 2 = 2w-D, adich tha. . ‘Valoarea Hiniard a litimii interfranjei este determinatd inst gi de dis- tanta D plat la ccren, ea murindurse nelimitat pe mbvurl ce se depirteaci ecranul, Din aceast& cauza este rational si introducem nofiumea de ldrgime soghinlard a franjelor de interferenf&, infelegind prin aceasta distanfa unghiu- lard dintre maximele vecine, distanf& vazuta din locul {n care sint asezate invoarele. Largimea unghiulari a franjei este: « 3 ae ya Ba% Aceasta este cu alit mai mare (figura de interferenfé este mai mare) cw cit distanta 2 dintre ixvoare este mai micd. ‘ In intervalele dintre maxime si minime iluminarea variaz’ treptat. Legea de variafie a iluminirii se deduce cu sparing ‘Aplicind cazutui studiat rationamentele expuse in § 13, obfinem o ‘Gistributie @ ilumin&rilor, proportional’ cu 1 at cost A = oa + cos: AY = fet cost 22 sar(n + = (5.3) Aceasté formulA arata care este variafia ilumindri ecranului fn funcfie coordonata &. Figura 35 red& aproximativ distribufia ilumindrii, datt de la (15.8). 7 Realizind o experienti de interferenpi, putem gisi lungimea de a undei de luming, misuttnd distanfele 8h, D sil. Prin astfel i s-au fieut primele determin&ri de lungimi de und’ de h core au ardtat cl radinile top extreme, corespund de und’ 2, = 8200 A = 800 ma = 0,8 p, i Sa TEES Trg— Covrenta . Diferite dispositice interferenfials 69 1ui a dintre oglinzi. In baza celor spuse in § 15, rezult& ci oglinzile lui Snel nut pot asigura o bund iluminare a figurii de interferena, fapt care ca disporitival descris s& fie putin folosit iu scopurl, demonstrative. j fe, cclasi timp, pentru a obfine franje de intecferenfa sulicient de largi, F ggebitic $4 se utilizeze valori mici ale wnghiului dintre oglinsi, avind tn ‘Dupa cum rezultd din cele de mai sus, figura va aplrea ca o succes de franje negee hete, separate de spafii mai luminoase, doar atuncl Tnerdar in Torsing monocromaticd (2 are o valoare bine determineta), Praq {ashe peutru o astiel de experienfi de interferengl este suificient s8 folos eee rede © aceeasi ealoare, acoperind izvorul eu o sticld colorata (fil title) care delimiteazd un interval de langimi de unda fn interiorul ob radiajinnile nu diferd mult una de cealaitt 7 punct de vedere al Iungimii de unda. Dac& Ervorul emite lumind naturalA, figura de intes renfé va apdrea ca o succesiune de franje ed a tate; spatii perfect intunecate mu vor ap nictier, deoarece pozifiile minimelor pen fanumitd Iungime de und& coincid cu posi maximelor pentru o alt Iungime de unda. I surind distanfele 8 dintre maximele vech y tro culoare datt. putem determina ( mativ) lungimea de und& corespunziitoare tei culori fae, 95, Distsbutla stamina Tn alte experienfe interferenfiale, mai s G5 °Scran in eamal interie- tile (y, mai departe) monocromatizarea iuminil tecjel a Gout rat: ajutoral filtrelor optice este insulicienta si, fn q Fig. $8, Diprisma Tut Fresne 25 Pai Su ace alerted pees et eet, Ay aero BH of Bi, — egeown tein te Soci a Ta alte metode # ie secingd, trebuie sf se recurg’ ode 2°25 ByS soy BY eorers face eve pe nerapen foes al eamomeal aah, ‘mia stains” tru a obfine lumink monocromatica. “acctasi timp grija ca oglinzile si nu formeze o treaptt de-alungul fini ee ee ee suplimentare. 1) Biprisma tui Fresnel (fig, 86). Apertura maxim (2) a fase lor care se suprapun corespunde unei ecran asezat 1a infinit si se deter- mina din condifia SBiRy || SOR, si S100! SaBaQe {in caaul unui ecran agezat la o distanfa finith, aceast& apertura devine SEA mal mid, Apertura interferenfei Daas X PSP este ‘eva mal mich | decit apertura fasckculelor care se suprapun (20 este desenat pentru punctul Peentral, Af, al cimpului si un ecran agezat la distanja finitd aja de 5,5, Pentru celialte puncte ale cimpului, 2 are, cu bund aproximalic, acceas soa) Dat fad fap of anghicre prone we iu oars mis) penta igura o distanfa mic& intre S) si Sy si, prin urme nteu a obfine ranje de interferenta tp, epsua sel a ge doses pete apertura fas lor cafe se suprapun. Din accasth cauzd, ca siin cazul ior, dispozitivel care foloseste biprisma uu este luminos, {),Oalinda tal Loyd (tg. 97). Fasciculal direc, provenit de la izvor cried cu fasciculatrelectat deo ogfind#, unghiul de nciden} find apro- at de un unghi drept, In felul acesta, izvoarele de unde cocrente sint oral § si juagnea-victual.a acestua in ogfindA.S.. Dat find cd in cazal FP! rllesti razante pe oplindl are foc o schimbare a fazel undel cu x si S, au stat fn faz8, ci fn oporifie de fazA. In felul acesta, in dispositival § 16, Diterite dispozitive interferentiale ‘Tristiturile caracteristice ale schemei interferenfiale, prezentats fig. 34, se repeti in toate disporitivele ‘propuse. Si onalizim citeva’ acestea Oglinzile 1ui Fresnel (fig. 32, p.62). Iavoarele de unde co Hint imaginile virtuale ale Tui S. Distanfa S,S, — 2/ este cu atit i, in consecin(X, figura de interferengi este ou. atit mai mare, ¢ shit, dintre olin, extemal mic (v. exercijinl 17). Unghiul sotid mad in limitele cfruia fasciculele care interfer’ se mai pot suprapune, este minat de unghiul 2p == 3%. C,S,C, = XCaSiC,, care poate fi gt condifille SB,C, || S:0C, si S,0C,ISyB,C, (W. fig. 32). Reranub ts si fie agezat suficient de departe (teoretic, la infinit In baza legilor reflexiei unghiul 29 = 22, unde a este unghiul oglinzi. In felul acesta apertura fasciculelor care se suprapun nt mai mare de 2a, Pentru wn ecran agezat la o distanfa finitd, 29 < 20, A Valoare 0 are 51 apertura interferenfel 20 = X PSP, adick unghiul perechea de raze care interfer si converg dupa reflexie, intr-un punct care al ecranului. fn fig. 92, 2e este figurat pentru cent ‘Cimpului ecranului, agerat Ia o distonfa finitd, D, fap de S,5, ‘fn felal acesta, in cazul oglinzilor Ini Fresnel, apertura fa care se suprapan (care determin& unghiul solid al fluxarilor care int $i apertura interferenfel au aceeasi valoare, ea depinzind de mari as, mi70 Conrenfa : lui Loyd tatrega figura de interferenja este deplasaté cu o jumitate franja, fafa de situajia dat& de un calcul pur geometric. Spre deosebire de dispozitivele lui Fresnel, in dispozitivul tui Lio apertura interferengei, 2, depinde foarte mult de punctul ecranului care se studiazi interferenfa. Ea este cu atit mai mict cu eit acest p este mai apropiat de centrul clmpului (de planul oglinzii) (v. fig. Din aceastA cauzl pent punctele de pe ecran, ap Piste de pleaul oglinzii| Pot folosi izvoate relativ tinse, iar dispozitival vine suficient de luminos Flosel fined, rane planul oglinzii, franjele mai stat distincte, 4) Dispozitiv lum (Gig. 98). Lumina pro de ia azvorul S oe sf cele dowk sty Fig. 97. Oginda tal Lloyd: Leh ales Sem Sa Sad te subtit (ofp ou it mick), a e&tei nu depageste 0,03—0,05 min, In felul acesta, izvoarele de sande coe | Sint S; 91 Sp imaginile virtuale ale lui S. Distanga S,S, = 27 (dacd se S geoarece unghiul de convergent Dy ax 2 90088 Aye ‘ogo cum rezult8 din figura, i tuind A+ B=6m, gésim penta 0 = 45" si = 5-10" om . 3h =5 cm. " 55e (© 0.1 mm), aga inctt imaginile javorului se acoperd reciproc aproape x integral, inst aceasta nu ‘deranjeazt ‘ea nimic. ¢) Dispozitival Int For. soatce URGRIOTSRETERES care Pirin metoda lui Young (fig. 30) se -qealizeans intr tet aparte. ~ os. Tavorul de lumind este o fant, $, putemic iluminati, de la care unda de Iumind ajunge 1a dow’ fante tn- guste, S, si Sp, iluminate tn fell a- ‘east, de regiuni diferite ale accleiasi ‘ande. Lumina care a trecut prin des- chiderile mici 5, si S,, se abate de la ZL rn" directia initial’ (difractie), aga inet cae ue "Pig ale suet ese “gPrapun, “ind sasteie unl jenomen * nterferenf analog cu cel dat de Fig: 34. Dspostiv de mare tominositae: Mlle dispozitive interferentiale. In ca- 2 75x — 20 — seecum abrtont peat peat ful dispozitivutai Ini Young apertura = aan Secon |e ane at, tierenfei 2a = se_deter- : p BINA cu ajiitor is i Sy $i dis- inja dintre S si S93 a fotng a fost primal care a observat fenomenul de interferens’, folo- ud metoda descrisA mai sus (1802) }) i primal care a enungat, intr-o forma "i, prncipiul de compunere a amplitadinilor, explicind astiel fenomenul interferenf&. Importanfa istoricd a acestei experiente este deosebit dd’ re. Este drept ci aceastl experienfii este ceva mai greu interpretabil, ece in acest caz intfinirea a doud porfiuni ale unei unde devine posi- aijend reffati to ‘mici). Apertura interferentei, 20 = 3< PSR, dep je locul cimpului interferenfial, adict de unghiul 6. Pe desen | (fig. se observ: PR_ time tg Bo = PSR = 2B = SEES = Gj sin 20, unde A = SO este distanja dintre izvor si placa de micd. Dat find faptul cf £ (= 0,05 mm) este mult mai micdecit (-~ 600, chiar _pentra 0 = 45° apertura interferenjel va fi foarte mict (2 <= 5-10-* rad). Din aceastA cau, dimensfunile izvorulvi pot fi sutid de mari (de exempla 0 lamp& cu mercur), aga tacit sii dea un flux lun ‘apreciabil. Tata de ce dispozitivul deseris se caracterizeazt printr-o 1 tuminozitate si poate fi utilizat, cu ugurin}4, in experienfele demor Dimensiunea unghivlard a cimpulut ential este foarte mate. ind de o foifé de mick doar de effi ‘centimetri, se poate obfine, f © lampa cu mercur relativ mick, o figurt de interferenfa intensi, acopere tavamul si peretil sili de curs. Dat find faptul c& distanfa A+ B este considerabild mee pe cram se obfin fanje de interferenpé foarte largi. fntr *),0 experienté, aseménitoare ca metods, a fost efectuais Incd tn 1665 de 20 Sap ce om cht oh rant ade Gani eae ea bea a cain eta mania ie echt San asm hanes ae enoenrie! oe ata pS ates eatin eee tha 2a MAtD Be 1 ain 38 Diferite dispovitive interferentiale 71 wv Dimensiunea izvorului (Av 10 mm) este mult mai mare decit distanja’72 Coerene Infiuentadimensanitoriavorutet de mind fn concluzie, in eazal reprezentat im fig. 40, a figura de interferenjs gidiued, dact distenfa dintre panctele 4 51 B, B siC este egala.cu jum’ td Mine interfranje, adicd atunct cind minimele provenite din jumatates. ig izvorulul se yor suprapune > sting’ “aximele provenitedin jumita- 4 g¢ ¢gcaee| C2 pestreapth a acestuia. in cazul fi fo, b franjele datorite punctelor Boe fl mai largi decit franjele co- razdtoare celorlalte puncte. Dis- Miia figunli de interferen}a cores- - Pande aproximativ situate! clad fran. ‘prouuse de punctele A vor fide sod ori mai inguste dectt franjele pro- : 7 fase de punctele C, aga fnclt fiecare ; j SRfoilea maxim al Tal d se va supra 40. Reteitor ta rls almenstntr pane peste minimele lui C. Pentra | oa suas arrest sate E Perth este necesar ea largimea izvo- °*~ “ty cePtrmt Tmt mit we | falcisd fie egald cu jumatetea distan- . Jadintre C3iCadicd AC — 1), CC’. tn acest caz, suprapuneres franjelor Aevine din ce tn ce mai simfité, pe misurl ce creste aumdral de ordine Ml icenjei, aga inctt cole mai nete si stralucitoare sint franjele din apro— jerea ‘centrului {v. de asemenea § 16, ¢) bili, nn datoriti fenomenclér de reflexie (oglinzile hii Fresnel) sau rel (biprisma), cf datorits fenomenului de difractie. Aceast experienf discutat mai aminunfit fo partea a doua a acestei c&rfi. Fig. 99, Dispositival lui Young: 25 OSsge 26 — azerer Snares petra on Peck earcare a ea Bai, = Boz BiQy— Op = pute. over cay sm ampenpan ty snl Wen crn Ate 2°) § 17 Influenga dimensiunilor izvorului de lumina file practice, dimensiunile izvorulai de Iumin’ prezint’ o imp‘ considerabilé.” Daci dimensiunile izvorulai siut malt. mai mici. de ‘gimea de_undd o undei de lumin’, este evident ci se va obfine totde 0 figura de interferenti neta, deoarece diferensa de drum intre cele samuri ale interferometralui de la oricare punct al izvorului pina fa oF punct M al cimpului interferenfial, va Hi totdeauna acceasi. Insi, tn sint de obicei izvoare ale ciror dimensiuni depgesc eu mult Jun; nda a undei de lumind. Conform celor expuse mai sus, undele care in sint cele provenite din puncte corespondente, care un sint altceva imaginile aceluiasi punct al irvorului. Din aceast& cauzt, in cazul unui ale cirui dimensfuni Sint comparabile cu distanja dintre punctele cor dente, se obfine suprapunerea mai multor figuri de interferenfi, co zktoare diverselor perechi de izvoate coerente. Aceste figuri vor fi ‘ana fof de cealaité, in asa fel incit figura rezultant& va fi mai mult pufin difu2d, iar cind izvoarele prezint& o lungime considerabilé, interferenfa ou va putea fi observatt, s ‘Astfel in cazul oglinailor lui Fresnel, asezarea punctelor a ig. 42, Referitor ta deducerea conditiei 29 sina < ; apefeniny a stabi relayia canttativa dintre lingimea 28 a invoruut toare (4.4’, BB’, CC’) va fi aceea prezentati in fig. 40, a, iar in cazul apertura interferenfei 20, pentru care mai, poate aves loc o figurt inter- tal aya, acten din fig 40,8; aed tn cazul (a) evens un satem de ald neta, se foloesteurmitonrea scheme expericnfa interierentall boloizi identici, deplasafi unul fafa de celalalt, iar in cazal (8) — un Razele, provenite de 1a un izvor de ldrgime 20, interferd dupa ce au de hiperboloizi cu ‘un centr comun inst cu distanfe intre focare, Teflectate de douk oglinzi paralele 7 si 11 (fig. 41). S& presupanem ct Meee71 Coerenja distavfa dintre invoarcle virtuale 5,5, ~ 2! siu este mick in comparatie Gistanja SM — D dintre izvor si ecran, aga tuelt apertura interferenfei ‘poati fi considerabila. In aceste condifii ea se schimbi atunei cind se Be la un punct el ecranului fa altul. Aceasti variafie nefiind prea mare, Ya folosi valoarea corespunzitoare panctului central, M, al ecrant "tn felal acesta, apertura interferenfei, adick unghial PSP = se va determina cu ajutorul condifiei sino = Metetat es ga unde d, = S,M gi dy = S,M. Cum 21 nu este prea mic in comparatic pentru calealul interferenfei se va folosi formula (15.1) si ay (16.2). Mas Qe pe ceranul ZE, produse de punctul: central (S,) al izvorulai jn punctul Bf si intr-o serie de puncte agerate de ambele parfi ale lui la distante 3h = = ‘2. Desi interfranja, 8 se schimba si ea intrucitva, misuri ce ne depirtiim de centrul ecranului, deoarece exist 0 vatis f lui d, aceast’ schimbare nu este apreciabild, in consecingd mu va fi h in considerare. In felul acesta, interfranja va fi: de interferenfa produ: dintr-o jumit Fg. 42, Sapaponere ard ntrerens dpa cect 1/4 din 7 ne gi eet nae re tergeea fami migra re et meme vat eewomntinm condifionatal de ace’ i'rak: wen cert meme | Praplnere, nn este ap PES aaa: bracken So nia! testes mines bi gi figurile de-int de clar (fig. 42, a). Pentru 5 compenseazi minimele produse de cealaltd jum&tate si figura de interferd este ,difuz8” (fig. 42, 8). Pentru o valoare mai mare a lui 5, dep Intluenga dimensiuntior irvorulat de iumind 18 gee valoarea unei_ jumitipi de interfranji si meximele incep din aeplese “Seldenfieue. -Pentra 6 — 8h (suprapunerea mazimelor) ele aint 30° sou Joarte neta, ete, fa acelayi tip fondu laminos generacrestetrep- 2 outrestal figaril seade din ce fn Bh Sy slit figura de interferenfl Fee Site cu. destviryire ‘Ssedar, se poate considera cl ea a avea asiguratd 0 vizibilitate ‘a figurilor Ge interferenga este burdjord respectarea condifiel : ~ p reprezinté o condifie care Se} apertura iiterferenfei si dimensiunile unui izvor intins, la care mai posibili o observare clara a figurii de interferenga. In particular, dact af tara interferentei ia valoarea 180”, cu alte cuvinte, dacd razele carein seg in drei opus, lavoraltrebule of fe mel ic det 1/4 dis de unda. “Acest caz, zeprezentat in fig. 44, poate fi calculat direct. tatr-un p foarte depirtat al ecranului, unde centrul izvorului § 4% un maxim, punc 4 si B (extremitafile izvorului) da o diferenfi de dram supiiment SB, + S,By = 2b. In felal acesta pentra a se plistra un aspect sufic de clar al figurii de interferenfa, este necesar ca 2b < + 2, in conform cu conditia (17.1), unde @ = 90°, ‘Utilizind formula (15.3) se poate calcula schimbarea cont fpgall de taterteenps, pe msust ce erie Wrgimea izvorutai (v, cr . § 18. Ensemnatatea polarizsrii undelor care interfer oe ‘vibsal s vmentatd in fig. 44, este necesar ca direcfia vibrafiilor Particularitafile interesante care apar in structura iui de interferenf&, puse in evidenf& cu ajutorul unor observiri de ind amplitudinile corespunzitosre ambelor izvoare sit j-amplitudinile vibrafiel rezultante se situeaz& intre valorile rf pe planed figu Paradose aparente in fenomencle de interferenta Jn felt acestn, cbservarea interferenfei i lumink uatyrald lune nn este altceva decft un amestec de unde polarizate stata a fi posibild, deoarece interferenfa se face intre porfimiile unei ‘Sejasi unde polarizate. Printr-o experienfi special, se pot observa parti- . acest caz, dup’ cum se vede usor din fig. $1, nu se vor gsi nictieri panete ‘are intensitaten sf fie aula intr-adevas, d, — dy este totdeauna mai Dupi cum sa mai menfionat (v. Introducer) Inpiag se tice ol naturalé dact in ea exist’ vibrafii dupa toate direcfiile posfbile. Dachly sa reusit, printr-o metod oarecare, st se delimiteze vibrafiile, ficin sh acfioneze dup’ una din direcille perpendiculare pe directia Tumina se zice c& este polarizatd. 1 a, pentru a realiza in se este necrsay SA se asigure intiinirea ‘aceeasi direchiz. Daps toate datele existente, lumine. de un atom oare Winthd polarizati. Inst radiafia .obs noi este totdeaina lumind emisd simultan de un numdr foarte m atomi, confinind astfel vibrafii dupa toate direcile posibile ; aceasta lug este deci naturala. Aford de aceasta i fiecare atom incepind si emit intrerupe aceast& acfinne dupi un interval de timp foarte scurt, pf ea apol si inceapa din nou procesul de emisie, fusti de data aceasta: alti directie a vibratiilor (gi cu o now faz inifiala). In experiena, mai multe ori, se face si interfere lumina natural. De remarcat ci Jui Fremel, care consist in aceea cil se descompune o und& in doud, si aci in ajutor. In experienfele de interferenf& se face sh se Goud unde, emise aproape simultan de un acelagi atom, cu alte cuy unde care plstreazl acceasi fazd inifiald si aceeagl directie de vibrafie decit 21 si prin usmare, mai mic decit 2, on alte cuvinte nu exist nici o Fine in care si fie indeplinitd conditia de anulare a amplitudinii vibragiei Rultante, Pe de altd parte, in toate punctele situate de-a-lungol liniei este indeplinita condifia de maxim, adic tn toate punctele aparfi id linii intensitatea capitd valoarea 4a. Chiar din acest rafonament ‘oxomply, 8. Vay tov, Mrostructura mt iplist se vede cX problema compenstrii minimelor si maximelor nu este de simpla, fn acest caz. Intr-adevar, calculul arat& c&, fn aceasta sit totald, care stribate in unitatea de timp o suprafafa inchisd, care Battara Acad. PLPLRL, 1963,18 Coerenja Lungimen drumutat optic 2 Gprodusul dintre indicele de refractie si Jungimea drumului, se numeste: Pre oplic; introducind notagin #%4— (d,), putem serie expresia diferente art sub forma inconjurd ambete izvoare coerente, este mai mare decit accea din. c iavoarelor necoerente, Nici in acest caz nu exist o inciilcare a legii de q servare a energiel. Avem de-a face ott o reali crestere a energiei emi Unitatea de timp de o pereche de izvoare coerente, datorit& acfiunii reciproce. Aceastd energie este furnizat de rezervele care aliments in , Dacd ins aceste rezerve sint limitate, evident c&i datorit’ int acfiunii mentionate, surplusul se va epuiza intr-un timp mai $i izvoatele isi vor intzerupe inai devreme acfiunea lor (va creste tizarea). ‘Aserienea cazuri se realizeazii destul de ngor la undele electromas tice sadiofonice ale chror Yungim! de und find consierabile, ce Pg ugor dispune de doud izvoare de astfel de unde (antene) Ia o distanté, micd decit jumitatea lungimii de und&. Asemenea instalafii, permit imbunatifeascd acfiunea emifitoare a antenei de radiocomunieatil s, de aceasta, si se dirijeze maximul de emisie dup& anumite direchii (radi Girijata), Ble se utilizeazd des tn practicd, . . Ag = an oe s 20.1) {pack (4) = (4) atunci Ag = 0; in felut acesta, dowk drumuri jparcurse de tigte raze de lumind vor fi echivalente Intre ele din pusict deg ‘optic, cu alte cuvinte nu va apirea nicl o difereng& de faz, dact’ \Jrumvrile optice respective stint pgale, Asemenea Grumari se au- lautocrone, adic& egale in fimp, deoarecé Iumina se pro- F agi pe aceste drumuri, neegale pEiongime geometrict,” in tim- ‘pari cgale. Condifia de tautocro- ‘sm 0 satisfac in particular toate Srumurile razelor care stribat geumarle raze subat ig, 45. Tautocroniaal lente yempu o lentili, formind imagines S’ a unui izvor S, fntr-adev: Sed dicescle raze su ar tautatrone anumite pli ale undel Ge lossiog, are se propagé pe drumuri diferite, ar prezenta o oarecare diferenjii de faz si sar slabi reciproc tn momentel tntfiniri tn punetut S’, Posi- Ftilitatea ‘obfineiii unui maxim intens in S’, care,nu este altceva decit imaginea izvorului S, este condifionata de fnt&rirea’reciprocl a diverselor portiuni ale undei, sosite in punctul $ far& diferenfa de fazd (armind drumuri fintocrone). Drumurile care unese puinctul S cu oricare alt punct al spafiuint Tor fi pee ogae' 9, In consetngas ta toate punctele fe alan aS erierenta reciprocd va duice 1a o siihire a lumini. fn felul acesta, obfi- a imaginii cu ajatornl unei lentile este un efect de interferentd. Se vede " Cy Snir ptoord gy ick agg de drum, intre diversele ze care formeazi imaginea. Aceasta se refers i la un si % eee carefrmoazd imagines Acea 74 si la un sistem optic oarecare, Figura 45 explicd felul fn care drumurile razelor care merg prin centrul pti periferia lentilel pot f tautocrone, Desi, din punct de vedere geometric, unul SABS" este mai scurt decit SMNS', totes, porfianen de drum nteriorul Ientilei este respectiv mai mare (4B > AMIN). Deoatece viteza nin mn materiaul din care este confectionatl lentile eate mai mick decft ey lntiees de langul porfcall AB compensearh, avanstl de-s egul portiunilor SA si BS’ in comparafie cu portiunile de - Sot se seers 20; Lungiméa drumulul optic. Tautocronismul in eazul § 20 Hangin isemelar optieo Cazurile de interferent& a luminii, studiate in capitolul de fafa, SH se observe acest fenomen cu ajutorul unor experiente special con Fenomenul de fiuttlnire a douA sau mai multe unde coerente, ttre observa fenomenull de interferen&, poate avea inst loc gi fn oricare p optic. Propagaree luminii prin orice substangé, refractia luminii la sup ae separare 4 dowk medii, reflexia ei etc. sint procese de acest gen. P gates luminii prin substan consist fn interactlunea tndei clectromi Hee de lumind cu electronii (gi ionii) din-care este constituit’ sub: Sub actiumea tndei de lumina aceste particule fncircate intra fn si ihcep s& emit’ unde electromagnetice secundare, de acceasi perioad Jumina incident&. Deoarece migcarea sarcinilor vecine este condifional actiunea aceleiagi unde de lumina, aceste, unde secandare sint legate, ele din punct de vedere al fazei, cu alte cuvinte sint cocrente. Undele int Inte ele gi aceast& interferenfa permite s& se explice fenomencle de ref refsacfie’ dispersie, difuzie etc. Se va da mai tirzin explicafia, fen enumerate, privite din punctul de vedere mentionat mai sus. tn p de fafa, ne vom opri doar le un caz particular din girul de fenomene In primul rind se observ ¢4, dack in vid viteza undei este ¢, i gimea de unda 4, in cazul unui mediu eu un indice de refrachie # respectiv v = sik = 2%. In conformitate cu aceasta, dacd 0 und curge druumul 4, fatr-un mediu (vj) si drumul dy in cel de-al doi din Yn,), diferenta de faz Ag rezultatd se va exprima astfel : SA + nAB + BS' = SM + aMN + NS‘, idem este indicele de refractie selativ al materitului din care ete consu Goerenia 4 Parsiers ie sa undolor sta ” 21, Interferenqa ruzelor nemonoeromatice figura de juterferesga obfiautd, undele parazite, aya inclt, la meape fochi, pldca fotografic#) ajunge o. figurit de interferent& simplificatd Dupa cum s-a mai spus in § 15, isterferenja luminii nemoaocromal obi gral ate ficath duce 1 Pligud compliceta, formatl din totalitatea maximelor 54 mini pastinceh, Molal wal ésemned -mmpcoeromato:” posts tadepint “corespunzAtocre diverselor Iungimi de und’ 2 Dack 2 are toate vald Biel ea eulorilor: Hind Sanaa Salle oa" octal ive in coen co priveste posible, atuncé in beaa formule’ b= m2 orirui prnct (h) de pe eq Be sesin deo culoare, de mazimele de let culoare. Totusi, aceastd capa 7 is is ie Hate sclectiva a ochiuini este si ea limitatt, desi deptsest - i va corespunde un mazimum de ua ordin sau altul al unei lungimi de ug a ati * +. desi depageste pe aceca a barecare. Prin urmare, in orice porfiune a cerantlui exist& o jluminare af orititl receptoarelor fizice (element fotoclectc, plack fotograficd, a CESe act izvorul ar emite cadlafiuni de diverse Iungimi de und, q B iidcit penta Sc coe dtingees nosufelor abuusl clad exists 0 Gece Soveagi intensitate, iar sistemul de Fecepfie ar fi la fel de sensibil fa diticts Pre cle to decct covdipil sobiel ‘dlatinge c cind exist o trecere toate lungimile de und (de exempla o plack fotograficd pancrom@ pee) variagd én: mal papi. eh tes isl distinge.cu grew o deosebite,’ fiat, ng svar putes observa nici o figura de interferenf’. Pest a chicd cu wn fit optic tugiet saa ono spectroncop se peat fentra ca 0 asemenea observare sii fie posibil’, este necesar ca Fessrmind erfereufe in caval anel divcreaje de dremel oe’ Powe tatea Inngimilor de unda si fie limitat’ si sk mu depaseascd un an a renje de dram mai-mani, {interval spectral, cupring intre 4 yi + AA Utilisind formala =m 7 ‘ se poate gisi, wor, Ad. Intr-adevir, interferenfa nu se va observa, a caPIToLUL Vv : z Thakimal de ordinul m corespunzitor Iui (2+ An) coincide ou maxim : came -ordinul (# +1) corespunzitor lui >. In asemenea condifii, tntregu BE STATIONARE ~ ordi (mt cle wecive va fi completat de. maximele corespanzd jungimilor de und& nedistincte din intervalul nostru (fig. 46). Asadar, § 22. Formarea undelor stationare digia de neaparitie a unei figuri de interferens& este ; F. _Dupa cum sa spus mai sus, condifia necesari’ pentru obfinerea wei (m 41) X= m(a+ AD), figuri de interferenfa stabile este ‘existenta a doud ande coerente care a ' Besorap. hstoda de obkinere a doak watle coetente. propia de Fresnel, . ppsiss tn descompunerea ta doul ¢ undelincidete, folosind un dispositiv med, precoce © metode single f dows snide coerente, care duce 23 tlexia unei unde cate cade notin pate ‘Cu alte cuvinte, cut cit ordinul de interferenfi (m) este mai mare, in acest caz, priu accleasi, porpiuni ale me stndi-se “mai Ingust trebuie sf fie intervalul speetral pentru care mai este pa B sens coutrar. Figura de interferent& care se obtine cas, de ‘observarea fenomenului de interierenfé, Invers, cu cit lumina cate mai “crenja do lass a color dou aede Uncldeath ql relectatiy: Comligle ‘monocromatic®, cu att m interferenta pe care trebuie si le fndeplineasct undéle, incident vor fi ordinele de inter Miectati, “sint asemiinitoare pentru unde © Goat aifente” se se all care pot fi observate. 24 in amAnuat fn cadrul cursurilor de mecamic& i acustic’. Uni fapt esen Obfinerea | tuminii” cd in Hap procesalul de tellesic iebele af abd loc 9 scbioabese sf comaite 1 wi undel, De atten, Gack ccuafla unde! iacidente"eget ajutoral unui filtra optie r “i heer spe i 5, = ain (at +: Aa), (aay ferent Gack monocromata maci pentru unda reflectata ta. punctul * = 0, avem: agezat inaintea dispoziti : renee vi a bavnya mam oe werirays ete at dpe feo ald (at hem, aay ‘lain mh Rompe ops! ca a gored in eo : : ‘ : torn cht ete pablo aitingh naanele cress spectra (Oe de inter ota a Hal bens a alse ed enn oc 8 rob wea ws papas Goce ali ny say on mont cee sind monocromatorul, se ‘deoseblren euloriog. este smult mat GiniPee eee a2 ‘Whe rtatonare , P Formarea undelor siaponare 83 unde ca de obicel, o = = si Schimbarea de semn eare inte gate in Sicchre mouwea eeu Pe Ea dite de propagare (), tn punetul x corespunde schimbirii sensului de propegare, iar 8 fn ind ee alal otis 7 ifia necesard reflexici, adic p ‘ - : pr il sensatui de propagare ct 180", nu este altceva. dectt aparitia intre tctimbateafazel datouith zefleniel, Unda rezultatd va fi de forme imPectorl a unel diferente de fa24 de +t x. Tntr-adevéc, intro und pro : = stay = tacon( te Ein ot + 4 ccivl, apérutd ta urma reflexici, vectorii £, H si } trebuie st formere Formula (22.3) arats cA omplitudinea vibrafillor este x3 F acos(ke 4) dick este diferita pentru‘diversele puncte ale mediutai,| F 7 * r ” difictndu-se de la un panct la altul dup& o lege simpli armonick. Term S i 7 7 a care exprim& variafia periodic’ fa timp, sin (o + 4 mu depinde det jordonata cu alte cuvinte ‘vibrafiile tuturor punctelor mediului se jac in ff ath ot a Covuenen fap, le care toate punctele au o acceagl ff ert ites ee ns ale efror amplitudini se schimba periodic de la ua punct le alt a : numese wade slaftonare 2). F nmecin formula (22.3) rezultA cX ints-o und& stafionark exist o ae de puncte clvora le corespunde o amplitudine nuli. Aceste punete sed vag, 7, Onetaren vector 2 Ht 7 wnat (0) com mind din condifia kx Ean, unde w= 1, 3 5... este nm 3 ane impar, Dupli cum se vede, aceste puncte sint situate In distanfa de jum F sin nou un sistem dextrogir } cum fi ; Te Nengime de undé unul de celilat gl se numese puncte nodale saut nou un siatem dextrogir / em fa ce acenstl ccazle ta schimbet seuant rile undei stafionare. La mijloc, intre ele, se situeazi punctele coresp Eloi o, unal din vectorii E sau 2 trebuie si el si-gi schimbe sensul printr-um {hare valorilor maxime ale amplitudinii, anume valorilor 24. Aceste p raait, in comparafie cn cel de al doilea vector, adic si capete o schimbare seumese venire, Ele se determink din condijia kx — 2 =a, Prcsimentard de fazt 1 can, cum se obignaieste 58 se spunk, si piardd o i n=0,2,4,.,., este un numir par. fn ceea ce priveste marimen 3 care ilexia, Piunda, In functie de condifile existente in suprafata pe care are loc ceastl plerdere ova suferi — unul sat celdlalt vector. Aceastl ne Wocbisnbarea de fazt la reflexie, trebuie 68 avem in vedere urmito oblenid se Va enaliza mai aminunfit tn cazul undelor electromagnetics Tnda progresiva (clectromagneticl, elasticd ete.) reprezint& de fept, Bie 1umina) fn,cadrul capitolului XXII. Deocamdat4, se va menfiona cl Unde Corespunzitoare celor dowd pirfi din care este formatA energia b cazti undefor electromagunetice, 8 = 0, pentru vectorul magnetic’st Tespective (energia electrici gi magnetict, cea potenfiald gi cinetied)- ‘=r, peatra vectorul electric, dacl constanta dieloctrict t4 0 celui deal * os media este mai mare dectt constanta diclectrick % @ primeliti, en tundi electromagnetic’ progresivi directile celor doi veetor! (F 9 ite cuvinte dacli eq > ey, Dim- fee 4 i, dact cg < ty feflex " rien 96 ou aia cmon te insofitd de pierderea unel > go amen eprint cu stare fetes ee stint te cade pentra vex: decor (42-3) = aac (ae ~ 4 ul magnetic, in timp ce vec- 2 * : 3 rd lei i letear fre rat ch seaval amplitadial! rime neschimbat in tele nel Juma de and bata (fig. 47). Aceast cash atc! iad x vararh en, add ancl cind ae tece de Ia 0 jumitate mrcbire tn ce privegte Sduce |": 4h Unt eer eine ween, i lla, Ca als cuvat, cad tn hee na mast de age 3 faptal moder unin trae tere Eon ae ere ce, te cue, et ee la ne stoi cence veneer eed into pein wr aot Hat Wad onda esoiamente penta, Ducru care w fae de malts fig 3. toratut 7. aan patut eaprims afirmind ch taza Vibrate riming coostantl 12,0509 Fa rete ra qos schimbl ca cla! se eeca eta o lomdtat do : ace magi de und 9 te oe pit de amen, cae eas 8 Ol in todiul termenutti sin (ut +-2) se poate vedea wor ob meY ge ees 4 Unde slafionare Unde stajionare de tumind. Experienjole lui Wiener 93 ‘undi de suprafafa oglinzii si apoi dupa fiecare jumatate de unda, Da Beis yal sagoetc Jeaeh relal hothrtor, atancl primal. strut de afgiat Boscom treble a ee situere fn regionea primal ventral su, aed Je Sth xperienfa consist in stabilirea distribufiei straturilor de argint des- ‘compus in grosimea emulsici, Wiener a evitat dificultatea unei asemenea ‘Gheervatii, legata de distangele mici dintre ventre si noduri, utilizind metoda »micii inclindsi”, indicat’ pentru. prima bari de citre Newton (v. § 28), Wiener obfinea in aer un sistem de unde stafionare prin reflexia Iuminii monocromatice pe 0 glind’ metatiet, In fig, 49, care reprezint schema unei asemenea experienfe, este a- Hilal posiia unui strat fotografic foarte subfire (cirea 1/20 2), formind un unghi mie 9 cu suprafafa oglinzii MM. Placa de sticlit pe care sa depus stratul fotosensibil nu este aritata in figura, Steatul fotosensibi intersecteazd planele ventrale, ale unuia sau ale celuilalt cimp, dupa niste drepte paralele, Urma acestora este reprezentata mentele de trecere prin maxim, ale vectorului # si ale vectorului H .dife fntre ele, cu un sfert de petioada (v. fig. 43). ‘Aceste particularitusi ale undei stayionare duc la aceea c&, in ci ci nu este o migeare continu’ a energiei dup direcfia de propagate a un ca in cazul undelor progresive ; energia unei unde stafionare este local trecind din regiunea ventrului pentru # (unde ca are 0 forms electricd) regiunea ventrului pentru H (adic& se transforma in energie magneticd) invers. In felul acesta, in locul unei scurgeri a energici att loc vibrafii ale care insofese trecerea energiei dintr-o forma in alta. Acest fapt a si dus alegerea termenului de ,,undii stafionard”. ‘Fenomenul de unde stafionare se poate observa, bineinfeles, num {in cazul reflexiel undelor, ci osi de cfte ori doud unde cocrente, de o act amplitudine, se propagi una spre cealalta. Cea mai simpla metoda pra de realizare ‘a acestei condifii este reflexia undei § 28. Unde st mare de lumind. Experientele lui W Din cele expuse mai sus rezulti c&, in funetie de condifiile experienfii se pot prevedea locurile fn care se vor aseza nodurile cim} for electric si magnetic. Grafie acestui fapt se poate rezolva, experim tal problema, care din cei doi vectori care formeazd unda de lumit clectric sau magnetic, exercit’ o acfiune direct. asupra majorit’fil ap telor folosite pentru constatarea acfiunii luminii (ochitl, placa fotografi ecrantil fluorescent, elementnl fotoelectric etc.) (© experienfi corespunziitoare, pentra studiul actiunii asupra emt sici fotografice, a fost efectuati de citre Wiener (1800), Ideea Ini Wiel fe infelege usor daci ne imagindm urmatoarea experienfa. Si ne tnchiy tun strat de emulsie fotograficd aplicat pe o suprafaj’ metalic reflectito Lumina (aproximativ), monocromaticd si care cade normal pe oglit stribitind emulsia, da un sistem de unde stafionare ; nodul cel mai apr de oglind& (primui) al cimpului electric se va situa pe suprafata ogli Geoatece in cazul reflexiei pe un metal vectorul electric este acela carel schimba faza primul nod al cimpului magnetic se va situa la o dist de tun sfert de Iungime de und& de ea. De-a lungul grosimii emulsiei fe grafice, cimpul undei de lumina va prezenta un sistem de noduri si fle cimpurilor, electric $i magnetic, cu trecerile corespunzaitoare de la no 1a vente. "Acfiunea fotograficd este legati de acfiunea cimpurilor electros netice asupra bromurii de argint, care constituie componenta sensibil jumind a emulsici fotografice. Avind in vedere caracterul stratificat distribufiei cimpurilor 51 descompunerea bromurii de argint trebuie fack stratificat; maximul de descompunere (de innegrire a plicii) tre si apari in straturile corespunziitoare valorilor maximale ale cimp Tn acelasi timp dact acfiunea fotografica este condigionati de cimpul elee este clar ci la suprafaya oglinzii nu va fi_o descompunere a bromurit ‘argint $i primal strat negra trebuie si se formeze la 0 distanga de un’ ig, 49, Schema expelentel lol ig. 50. Reproducerea unea dn fotografi Wiener “precipitares argitatul seface Gptimate de ree 4 dreptul ventrelor veetorall fn figurd sub forma unor nfiguri sub forma unor pete negre, Dupi cum se vede, distanfa AB tfc aceate drepte; considesuta de-a.lungul.sprafoet plscl cite Ac an AB=— wing > sing Daci 9 este suficient dé tunci distant dint i 2 ie mic, atunci distanfa dintre poryiunile tnne- devine suficient de mare. In experienfele lui Wiener ¢ se fua aproximativ CAKE, sa incit 4B ~\1—2 mm, In aceste condi se poate observa. ct Hist ie Intunceatd nu coincide eu oglnda, cl se stucszl la'o distan}a | ce Rrite ¢ de ale poritie isitortntunecates-aw fieut dup metoda indleor lai NewtonUnie stafionare prima realizare a_undelor 2 actiunea fotografic’ a und Ulterior, Drude si Nernst (1 Experienja Ini Wiener, reprezentind jumin& stajionare, a aritat de asemenea de lumina este legata de clmpul ei electric. oe Mepetat experienfa Iui Wiener inlocuind stratul fotogratie printr-o aa A Paptire de substan}a fluorescentd ; ei au constatat, de asemenea cuisimul de acfiune se sitteazd in regiunea ventrelor cimpului ele O experienft aualogi a fost realizat de citre Tves (1038) folosind on of Rotodlectric: si in acest caz, dup& cum era de asteptat, efectul s-a doves a fi conditionat de cimpul cleetric. Rentitatele tuturor experienjelor descrise, precum si ale altora deg usor, din punctal de vedere al reprezentirilor electrout Pee Seait Nepreaintd 0 componenti importanti a atomului orietrel Frente, Majottatea procesclor care au loc in substan stb acfiunea lun Gut legate de acfiumea care se exerciti asupra clectronilor ; in az) £6 shale: de elect fotoclectric are loc o smulgere de electroni din m Hminat; in azul fluorescenfei san al proceselor fotochimice (fotogra Federea) ‘are log excitarea atomilor si moleculelor sax ionizarea tor, fot o acsiune asupra electronilor care intr in constitufia acestor a HPinolectile. Cum clectronii nu sint altceva decit nigte saxcini etectrice, {@ Site acpioneazh asupra lor este determinat’ in primul sind de cimpal Sfiundel electromagnetice. Cimpul magnetic nu joaci decit wn rol se ji ‘nifestindu-se direct aproape de loc. "Svind in vedere cole expuse, cimpul electric al undei electromag este humnitede multe or clip lminos. Atunci cind se spune ok unda de Its tn ‘clot acesta, o raz de lungime de unda 2, reflectatd de pri ge uaa edad tm SS Rae isola ditea val anulata de raza reflectath de strata a (m+ 2)- len et $e srmare, tn lumi refectath aceastd culoare 4 va fl mai mult sas ‘hai putin eliminatA. In consecinfs, placa fotografie’ preparata dup metoda Bocics' cpits propiciaten 8¢ a vclwta sec reste tmwiopve, ded nk electatdazen distibufie a eulorlor care a existat a impresionare pised ne di posibilitaten si vedem, f Tuminl reflectatl imaginea Bu otic to clo naturale, Mecaismal process cae are lo devine cla dact studiem procenul de reflesic dup metoda indicat i metod’ se utilizeaz’ principiul filtrelor optice, in care scop in Bemulsia plac i plicit fotografice se introduc coloranfii corespunziitorif fasitee’ ek 88 Localzarea franjelor de interferenta Culorite tamelor subjinn 3 ADC) si (BC) sint drumutile optice, iar m si x" indicii de refracgie ai 205 rt ee a ie es an BC = AC sini CAPITOLUL VI LOCALIZAREA FRANJELOR D QAR sind = 2h tyr sini, p INTERFERENTA hy ~ RD este grosimea lame, i este unghiul de incidenfa gi este unghiu $25, Culorile lamelor subfiri Pe setvactie. In baza acestora avem z Dupa cum s-a ardtat in § 17, figuri de interferenja neve nu se ob AD = —— si w’ sin = nsin 1, decit in eazul nor izvoare punctuale. In acest caz, oricare ar fi fost p cos F SSSnufel care intersecteaz’ sistemul suprafefelor de maxime si minim B agar, ‘se va objine o figuri de interferenfit . franje foarte distincte; ele nu au e Qh’ tg sint = 2 (1 — sin® r) = 2hm cos. en.) numita regitine de localizare, fn co er wr Unga pot ff considerate-ca-focalizal fntbepal spatiw, Condivia necesarl ped aceasta, antime caracterul punctual javorului, se tealizeazi doar aproxil Gv, iar in multe caro nicl w0 poa indeplinita. Adescori sintem nevoi Iucrém cu izvoare intinse, obseryind é a we nomenele de interferenfa in condifii Lea meets create tome tale, en 5 Fe re ces fee ta a et eater Vajte o porfiame din cer, adict tun difuzi a zilei. Cel mai freevent si fo important eaze acest gen, ate oc la iluminaes wnor pelicule tram rente subjiti, cind descompunerea undei delumind, necesari pentra ap: A doud fascicule coerente se realizcazi datoriti reflexiei Tuminii pe anterioari gi pe cea posterioara a peliculei. ‘Acest fenomen, cunoscut sub numele de culorile lamelor subf observ ugor pe pelicule de sapun (balonase de sépun), pe pelicule fine de ulei (petrol), care plutese pe supralaga apel (de exemple, in pierea vapoarelor), pe peliculele oxizilor transparenfi, intilniji deseor Suprafafa sticlelor vechi sau pe metale (en ocazia c&lirii obiectelor de lustruite) etc. ‘Cind. pe o asemenea pelicula cade lumina (de lungime de um éa se reflect parfial pe prima suprafa}a, parfial pitrunde in interior, tindu-se din non pe suprafapa a dota. In felul acesta, se poate fealiza. in funcfie de valorile lui 4, n gi se va objine, dup’ direcfia studiata, Bile nso altbire rectoroct & lor ooh yanecomeintectesk:Duph cum Sirfpos mai sus, unghinl dintre razcle SA si SC este foarte mic, cu alte faviute apertura interferentei este netnsermnata. Tinind seama de condifia fir) accasta Tikeanint Cr hit cazut observ@Fil tenomenclor de interfereng& fa pelicule subtiti se poste utiliza un izvor de lumin& intins. Asupra acestei probicie se va revert in paragraful urmator. Se studiaad interferenga reciproci a dowa raze desi, in realitate, are loc o reflexie multipla pe ficeare dintre suprafefe, In condipille obignuite (peli- teal cle lichid sau lama de sticli) aceste reflexii ulterioare dau foarte pufin’ Tmins (cu ocazia ficedvei zellexii se produce o sltbire de aproximativ 20 é ec gt pet fi neds te caleu neues in unele cazuri, contributia Sccio! ulterioare poate fi apreciabilé si, nefinind seama de’en, se pod =e eroare euccants - Pi oo le refimut ed, 1a diferenta de drum gilsitd, este necesar si se adi corctie He obHee lama subj mu este altceva decte un strat subpire "de o substanfa oatecare (sticl, Tichid), inconjuratd din doud plrji de aer. tr-un asemenea caz, in punctal C unde suferd o reffexie 1a suprafaga de ‘Separare aer-mediu, iar in punctul Do alta la suprafafa de separare medi ‘Act. Dopi cum sa viatt th § 22, deosebisile privind condifille de seflexic © dae Ja aceea ot, 1a uno. din suprafele de separare, se pierde 0 seminnda ‘fitza se schimbi eu ), iar la cealatt4, nu, In cazul studiat, unda cimpului = igi seek ins. fa Sapenste senecias, gio pistreazd la cea infe~ il acest ‘Hloari, iq timp ce unda cimpulti magnetic se comporti inve 2 Hea a dowd unde coerente cu o oarccare diferenta de dram. © parts Be irct de tes dintie dond tome de ahilk ae S.erut le 6 situate pee Tiuis merge pe dramul SADCO (fig. $3), jar alta pe drumul SCO. tn fag Thorice caz insi, unul din cimpuri capita o diferenfi de fazi suplimentara 7, le diferenta de fag capatata de aceste ‘unde, ele dau, dup& directi BPR alte cuvinte dif a r de diferegae for cpt de Gralte cuyinte diferenga de drum calcuata mai ‘sus {se schimb& eu Dif dram, condijionati de intirzieroa_uncia din. grosilien peliculel ponte ftcatentata Tirk nici un fel de. dificultate Sa-si SC ain fig. 03, emise de un punct oarecare al izvorului sint, ap pardlele, deoarece dimensiunea AC, pentru o pelicula subjire,, este ica in comparajie cu distanfa pind la i2vor; prin urmare, oo n-2AD ~ w'BC Ban cose p> hind seama de aceasta, pozitia maximclor si minimelor din figura de inter- nt, va fi deplasata cn o jumatate de franja, in comparafic cu prevederile