Vaccin pentru fizica cronică

Mișcarea relativă inerțială a două sisteme de referință nu poate fi constatată decât prin intermediul
radiației.
Credeți că fenomenul se referă la proprietățile fizice (cauzale) ale acesteia, descrise de ecuațiile lui
Maxwell?
Evident NU!
Pentru că, în această situație, cele două sisteme de referință ar trebui să interacționeze cauzal.
Și de ce asta nu este OK?
Să presupunem că, așa după cum susține stiința, realitatea este exclusiv cauzală.
Atunci cauzalitatea consecventă (orice cauză este incompletă fără propria ei cauză) n-ar mai fi
determinată, modelabilă.
De ce? Pentru că nu încetează! Totul se transformă permanent, este nemodelabil.
Interacțiunea cauzală devine un caz de ABSOLUTĂ NEDETERMINARE („necunoaștere”?!)
a modului în care, eventual, se mișcă relativ cele două sisteme de referință!
Ce credit ar mai putea avea știința (cauzalitatea) în aceste condiții?
Mișcarea relativă a celor două sisteme de referință (constatată prin intermediul radiației) are nevoie
disperată de o determinare ABSOLUTĂ!
De ceva care să existe prin sine însăși, în mod absolut: IMAGINEA purtată de radiație (adică
„țărușul” care trebuie și poate să fie înfipt inițial – „oriunde” și „oricând” – pentru a se dezvolta
ulterior modelul cauzal strict determinat - să zicem viteza inerțială „v” ).
Toți știau că IMAGINEA există deja în fizică. Ea este reprezentată în orice teorie de „IPOTEZĂ”
ȘI/SAU „CONDIȚII INIȚIALE”, ȘI DE „QED”, care sunt „date”, spontane.
Dar tăceau mâlc: chestia aia nu este cauzală!
„IPOTEZA” ȘI/SAU „CONDIȚIILE INIȚIALE”, ȘI „QED”, au o natură corespunzătoare unei
realități imuabile, de care metoda științifică are imperioasă nevoie (pentru obținerea determinării
analizelor) dar de care trebuie să se dezică „cu tarie proletară”.
Numai că a apărut experimentul Michelson-Morley „să strice el jocurile, domn’e!”.
Lumina se „mișcă” la fel față de orice corp, „sursă” sau „receptor”, ca și cum acestea ar fi,
toate, în repaus relativ.
Dacă lucrurile ar sta într-adevăr așa, ar însemna că „mișcarea” relativă inerțială percepută prin
intermediul luminii nu există din punct de vedere fizic: ea este doar consecința unui mod specific
omului de a „cunoaște” lumea.
Ulterior, ” Teoria / fizica cuantică a permis unor cercetători fizicieni să emită o serie de teorii
referitoare la cauza care a determinat Big Bangul. Demonstrațiile făcute în cadrul și pe baza teoriei
fizicii cuantice, conform cărora o particulă elementară poate fi detectată în două locuri în același
timp (de unde și concluzia că particula este într-o permanentă vibrație), au generat ideea că spațiul
și timpul sunt abstracțiuni, iluzii ale gândirii omului.” https://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Bang
„spațiul și timpul” înseamnă automat „viteză”. „Viteza” nu există?! „Asta nu e bine!”
Pentru că, implicit, „corpurile” ar exista de fapt SIMULTAN.
Adică ar fi integrate unui context exclusiv geometric („IMAGINI”), pierzându-și astfel identitatea.
Un vânt rece bate prin laboratoare…
 OK, „IPOTEZA” ȘI/SAU „CONDIȚIILE INIȚIALE”, ȘI „QED”, au o natură corespunzătoare
unei realități imuabile, de care metoda științifică are imperioasă nevoie pe criterii de strictă
determinare, dar dacă se va descoperi că „obiectele” științei au o existență SIMULTANĂ, adică nu
există fizic, atunci kaputt „fizica”!
În 1905 a venit Einstein și a „scapat turma”! Zicea el: „simultaneitatea” asta este doar o
aparență! Pentru că timpul este, ghiciți cum, „relativ”?!
Cu toate că „simultaneitatea” asta este doar o aparență Einstein o folosește și el (neexplicit, dar
fără jenă) în ipoteza absolută (IMAGINE). Pe care (față de știința de până la el) o abandonează apoi
cât mai vizibil, transformând-o în „relativitate” („binele” și „răul”?!).Total amoral! Dar când a fost
„diavolul” moral?!
Iar argumentaţia este anacolută (vezi mai jos).

Avem problema mentală care conduce la transformările lui Lorentz:

http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Carmen_Mihaela_Popa,_Dragos_Popa_-_Fizica_-
_Teorie_si_Probleme/3-0_Teoria_relativitatii.pdf

Aici Einstein transformă IMAGINEA transportată de radiație (singura care nu presupune

interacțiune, și pe baza căreia se poate constata „mișcarea relativă inerțială” cu viteza „v” a două
sisteme de referință, O și O’) în „semnal” (al cărui front de undă devine al 3-lea sistem de referință
care se mișcă cu „c”, simultan față de primele două – ca și cum acestea ar sta pe loc între ele – viteza
„v” n-ar exista?!).
Inițial, întreaga construcție mentală are la bază premise ABSOLUTE!
Cine acceptă simultan (ABSOLUT?!) faptul că cei doi observatori privesc la același fenomen
(ceasornicele pornesc și se OPRESC simultan - ABSOLUT?!) în cele două momente, t = t’ = 0 și un
moment oarecare t1, t’1, în care frontul de undă al semnalului inițial ajunge într-un anumit punct,
mutual (ABSOLUT?!) acceptat?
 Evident, nu vreunul dintre cei doi observatori! Einstein stabilește că ei comunică, eventual, doar
prin intermediul unui semnal cu viteză limitată.
Pentru IPOTEZĂ este necesară existența unui OBSERVATOR ABSOLUT IMPLICIT (evident
NEMENȚIONAT) care să facă posibilă starea de strictă determinare a contextului.
Pentru că, de fapt, nici o sursă (O sau O’) nu poate vedea frontul de undă al propriului semnal,
emis inițial din originea comună.
Nimic nu se mai poate întoarce la O și/sau O’ de la nivelul frontului de undă al semnalului emis
pentru a se face determinările de parametrii spațio-temporali necesari analizei consecutive acestei
ipoteze.
Întrebare: cine se uită ÎN MOD ABSOLUT la acest experiment?
Evident, doar săracu’ Einstein (adeptul relativităţii?!) în grava sa problemă mentală!
Și ce vede el? Vede că:
- Intervalul spațial „s” parcurs de frontul de undă este încadrat de puncte acceptate ca identice în
ambele sisteme de referință (singura legătură între perspectivele lor asupra fenomenului, legalizând
„transformările”, Galilei sau Lorentz), iar viteza luminii este constantă în cele două sisteme de
referință („c”, princ. II).
- Ceasornicele funcționează după aceleași legi fizice (princ. I).
- Se manifestă viteza „v” care nu există fizic pentru că ar scoate sistemele de referință din
mișcarea lor, presupusă inerțială!
Aceasta fiind și explicația faptului că Lorentz n-a putut da o interpretare „fizică” transformărilor
sale.
Dar să presupunem că viteza „v” există fizic.
Atunci ea este definită numai pe intervale strict determinate ∆x, ∆t.
Și este SIMULTAN aceeași în ambele sisteme de referință (ca și „c”?!).
Ghiciți ce, demonstrația s-a terminat: timpul este ABSOLUT!
Altfel spus, dacă Einstein consideră viteza inerțială „v” conform definiției,
atunci toți parametrii măsurați ai mișcării, CONSECUTIVI originii comune, sunt SIMULTAN
egali, indiferent de sistemul de referință ales în repaus.
Și Einstein o consideră! Automat acceptă și că orice t1 = t1’ (timpul este absolut).
Și de asemenea că, din punct de vedere INERȚIAL, O ≡ O’! Adică alegerea stării de repaus NU
POATE FI FĂCUTĂ!
Observatorul din O poate fi contrazis oricând de celălalt, care, pe criterii, să zicem, estetice,
dorește el să se intituleze „O”.
Observatori „văd” SIMULTAN aceeași viteză „v” a celuilalt sistem de referință.
Ca în exemplul pe care îl dă ori de câte ori „geniul” îl cotropește: doi călători aflați într-o gară,
în două trenuri pe linii alăturate, pot spune simultan că trenul propriu a plecat (inițial, accelerația
este atât de scăzută - mișcarea fiind quasi inerțială - că nu apar manifestările inerției).
Numai că, prin nici o determinare de natură fizică, nu se poate face diferența între cele două
sisteme de referință în originea comună (t = t’= 0); O poate fi O’, și invers, SIMULTAN!
Oricare dintre sistemele de referință inerțiale se „mișcă” față de toate celelalte, SIMULTAN.
Adică tocmai principiul relativității al lui Galilei („nici un sistem de referință nu se află într-o
poziție privilegiată, de repaus ABSOLUT”).
Dar el „alege” unul dintre ele (O) și-l pune în repaus (O ≠ O’ ?!).
 Simultan, numai pentru „c”, („din partea firmei”) Einstein postulează: t1 ≠ t’1?!
Pentru care îi mai trebuie încă un ceas în fiecare sistem de referință?!
În România se numește „prosteală pe față”.
Dar cred că Einstein a fost atât de anacolut încât a fost convins că are dreptate ...
Ceea ce trimite fenomenul în domeniul patologic.
Dacă pui mâna pe una dintre cele două bile identice pe care le ai în față, și o numești „bila O”,
după care o lași pe masă și te întorci cu spatele, timp în care un prieten le amestecă, cu siguranță
nu vei mai putea spune care este bila O când le vei revedea.
A face distincție între două chestii identice nu este o crimă.
Dar înseamnă că ai o problemă!
„În această problemă a timpului fizic, punctul de vedere nou, susținut de autor, se referă la
dilatarea timpului, considerată ca o consecință a sincronizării cuplate (Desincronizare, n.n.)a
ceasornicelor de către observatori. Potrivit acestei idei, nu scurgerea timpului comandă mersul
ceasornicelor, cum se crede în mod curent, ci dimpotrivă, mersul ceasornicelor („măsurarea”,
n.n.) comandă scurgerea timpului.
ADMIȚÂND CĂ DILATAREA TIMPULUI ÎNTR-UN REFERENȚIAL ESTE PROVOCATĂ
DE OBSERVATORI, SE DOVEDEȘTE FOARTE UȘOR CĂ CELEBRELE PARADOXURI
ALE RELATIVITĂȚII EINSTEINIENE NU AU NIMIC...PARADOXAL! FENOMENELE
DE CARE SE OCUPĂ ELE SE DESFĂȘOARĂ ÎN MOD NORMAL, ASTFEL CĂ
PRELUNGIREA TINEREȚII, SAU CHIAR A VIEȚII, ÎN RACHETELE RAPIDE DIN
COSMOS, ÎȘI PIERDE ORICE TEMEI.” - „BAZELE FIZICE ALE RELATIVITĂȚII
EINSTEINIENE” DE PROF. NICOLAE BĂRBULESCU, BUCUREȘTI, ED. ȘT. ȘI EN.,
1979, PAG. 12, 81.

Ce avem aici este ceea ce a învățat einstein la Institutul de Patente din Elveția: să
măsoare.
Dar „descoperirea” lui el era cunoscută de orice vânzător de cupoane (bucăți de
material textil brut, folosit pe vremuri la îmbrăcămintea de comandă). Anume că,cu cât
măsura mai repede aceeași bucată de material cu ajutorul unui „metru” de lemn (fixând
perfect doar capătul inițial al materialului și al „metrului”), cu atât ea „se
scurta”(„metrul” se lungea?!).
Se păcălea vânzătorul? Nu (zice enstein)! Se „dilata” timpul!
Al naibii timp de cauciuc…
„Timp” de generații, această inepție ne-a fost băgată pe gât cu forța (recunoscându-se
oficial că „nu poate fi reprezentată intuitiv”).
Dar să zicem că o acceptăm.
Să vedem ce iese de aici…
 În condiții identice cu cele impuse de Einstein, să presupunem un al treilea sistem de
referință, O”, care se deplasează cu viteza „v” în sens opus celui în care O’ se deplasează
față de O.
Orice eventuală obiecție legată de considerarea lui O” și a vitezei sale este neavenită
atâta vreme cât un proces de MĂSURARE (a spațiului, implicit a vitezei „-v”) relativ la O’
este la fel de legal ca MĂSURAREA relativă la O.

Sincronizăm pe O” cu O’ (în originea comună, după procedeul lui Einstein) eventual la

valoarea indicată de ceasornicul din O’ în acel moment : t’0 = t”0 .
„Sincronizarea” ceasornicelor relativă la o unică indicație a fiecăruia dintre ele implică
definiția originală pentru „timp” a lui Einstein: „timpul” indicație a ceasornicului („ce-
și face omul cu mâna lui…”).

Pentru t’0 = t”0, coordonatele unui punct de pe frontul de undă inițial au valori egale
în O’ și O”.
Conform principiului relativității restrânse, și al constanței vitezei luminii față de orice
„sursă” și/sau „receptor”, originile (SINCRONIZATE după procedeul lui Einstein ale)
tuturor celor trei sisteme de referință se consideră SIMULTAN în centrul sferei descrise de
același front de undă, indiferent de modul în care acestea se mișcă relativ.
Deci, dacă O’ se află (împreună cu O) în centrul sferei luminoase, atunci la a doua
sincronizare (t”0 = t’0), și după, O” are aceeași poziție cu O’ (în centrul sferei luminoase).

Din transformările lui Lorentz rezulta că, în același moment, în O ceasornicul indică
t0 >t’0.
Concret, O” este în repaus față de O. Sau: sistemele de referință corespunzătoare sunt
echivalente.
Ceasornicele lor nu s-au întâlnit niciodată dar sunt „sincronizate” (á la Einstein) prin
intermediul celui din O’.
Atenție! Aspectul este foarte clar stabilit de Einstein: ceasornicele vor indica valori
diferite de „timp” nu din cauza alterării „sincronizării ” (altfel ce rost ar mai avea ea) ci a
manifestării „naturale” (zice Einstein) a „timpului” sub influența vitezei relative.
Deci, dacă ceasornicele din O și O' sunt sincronizate, ca și cele din O' și O”, rezultă fără
echivoc că ceasornicele din O și O” sunt, de asemenea, sincronizate.
În momentul noii sincronizări cele trei ceasornice indică, respectiv: t0, t’0 și t”0 = t’0.
Conform interpretării date de Einstein transformărilor lui Lorentz, timpurile „măsurate”
în O” și O’ cândva, după noua sincronizare vor fi t”1 < t’1 .
SIMULTAN, în O’ și O ele vor fi t’1 < t1 .
 Rezultă t”1 < t1’ < t1 sau t”1 << t1, indicate de ceasornice în repaus, sincronizate, în
același sistem de referință, O” ≡ O !
Cu alte cuvinte, valorile diferite de timp nu se DATOREAZĂ MIȘCĂRII RELATIVE (în
acest caz având o rezultantă cu valoare „0”) CI EXCLUSIV MĂSURĂRII acesteia!
Sau, TRR este varză!
Nu poți să faci o analiză cu un parametru care „se dă” (necauzal, nefizic, viteza inerțială
„v”) împreună cu unul care „se măsoară” (viteza luminii), atunci când rezultatul măsurării
este postulat constant („c”)! Înseamnă că ești complet idiot!
„Se dă” n-are nici o legătură cu „se măsoară”!
Și procedeul lui einstein este anacolut:
„Timpul ABSOLUT (prin acceptarea vitezei inerțiale „v”) este relativ (t1 ≠ t’1 )”?!
Dragi studenți la fizică, luați TRR cu multă apă dacă vreți să se „ducă”.

Einstein nu este altceva decât un idiot deznădăjduit!

S-o fi întrebat vreodată cine-l îmbrăca dimineața după un anumit protocol (cod) cauzal?
Conform principiului relativității al lui Galilei, nici o haină și nici un „Einstein” nu se găsesc
în vreo poziție privilegiată, interpretabilă ca REFERINȚĂ pentru alte poziții.
Iar FĂRĂ o REFERINȚĂ un obiect NU se află ÎNTR-O „POZIȚIE”!
Noțiunea de „poziție” N-ARE SENS: obiectul ESTE PESTE TOT (că „NICĂIERI” ar fi
culmea absurdului). Vi se pare cunoscut? Mecanica cuantică!
Nimeni n-ar fi reușit să-l îmbrace pe „Einstein” față de ceva care NU EXISTĂ! Și nu mă refer
numai la îmbrăcat.
Ci chiar la procesele organismului său!

Rezultă că „Einstein”, ca „REFERINȚĂ” formală a îmbrăcatului, DACĂ NU ESTE „POZIȚIE”,

ESTE EXCLUSIV „FORMĂ ”, „IMAGINE”, oriunde cineva îl putea vedea: prin cameră, oraș,
țară, planetă, sistem solar etc., etc.!
Adică o referință dintr-un mediu holografic (PE ORICARE DIN CIOBURILE SUPORTULUI
UNEI HOLOGRAME GĂSIM, ÎN MOD ABSOLUT, ACEEAȘI IMAGINE: IMAGINEA
INIȚIALĂ). Care cioburi, în cazul nostru, pot fi asimilate cu „cameră”, „oraș”, „țară”, „planetă”,
„sistem solar” etc., etc.
 Această referință „IMAGINE” n-are nimic religios: nu trebuie să ceri sprijinul vreunui zeu ca să
te îmbraci dimineața?! Dar este strict necesară îmbrăcatului (protocolului descris prin „limbaje”,
„semne”, „coduri”).
Folosită și de celulele, care „îmbracă”, de asemenea, organismul.
Și de acești pești care „îmbracă” sfera fără să se poată orienta oricare față de toți ceilalți:

.
Numai evreii n-o văd?!
Albert Einstein famously remarked in a conversation with Werner Heisenberg, “You know in the
west we’ve built a beautiful ship, and it has all the comforts. But actually the one thing that it
doesn’t have is a compass and that’s why it doesn’t know where it’s going.”
https://www.theodysseyonline.com/changing-the-world-begins-with-you
Albert Einstein a făcut o cunoscută remarcă într-o discuție cu Werner Heisenberg: „Ști, în Vest
am construit o navă minunată, care are toate facilitățile. Cu toate astea îi lipsește un singur lucru:
un compas și din cauza asta nu știe unde merge”
Albert Einstein are o mare problemă: nu știe că „POZIȚIA” NU EXISTĂ (n-a auzit de Galilei)!
De aceea nu compasul lipsește „navei” (cunoașterii, științei occidentale) ci poziția „portului de
plecare”, originea ABSOLUTĂ, IMAGINEA față de care să se poată face determinări de direcție.
În natură însă totul este ABSOLUT orientat. Pentru că există (doar) „forma”!
Așa că „mișcarea” NU EXISTĂ!
Există doar o schimbare de formă: o iluzie determinată de modul de funcționare al sinapselor lui
condiționate, într-un mediu holografic.

Implicațiile teoriilor lui Einstein sunt mult mai grave decât par:
ELE NEAGĂ VIAȚA ÎNSĂȘI!
Ce s-ar fi întâmplat dacă procesele organismului său i-ar fi urmat teoriile relative?
Întrebarea nu este lipsită de sens.
În organism totul curge fără impuneri fizice exterioare (dovadă că în momentul morții totul se
împrăștie).
„Materia se mișcă liber!” - procesele se SINCRONIZEAZĂ ABSOLUT de la nivelul punctelor spațiului.
 De exemplu:
“Dată fiind evoluţia în timp (materializată prin latenţa τ) a acestor procese, cum se explică faptul
că o substanţă străină este decelată aproape instantaneu, iar organismul poate deja începe fabricarea
anticorpilor adecvaţi?” – Karen Bulloch – Universitatea San Diego, 1978.
ÎNTREAGA BIOLOGIE SE FACE CĂ NU VEDE FAPTUL CĂ, PENTRU UN ORGANISM VIU,
ORICE CONTACT INTERIOR SAU EXTERIOR AL STRUCTURILOR SALE DISTINCTE CU
MEDIUL, ARE LOC INSTANTANEU, NECAUZAL! ALTFEL ESTE LETAL!
Einstein nu numai că nu s-ar mai fi putut îmbrăca, dar, după naștere, n-ar mai fi apucat
nici vârsta de 30 de secunde.

Să-l îmbrăcăm pe Einstein!

Abordarea cauzală a realității se referă la analiza poziției și/sau a mișcării unui corp și/sau
fenomen material.
Asta face și Einstein în Teoria Restrânsă a Relativității (TRR). El se concentrează asupra
mișcării frontului de undă al unui semnal luminos.
Ce s-ar întâmpla cu aura de geniu care-l învăluie dacă cineva ar demonstra că noțiunea de poziție
nu există ca realitate fizică.
Parafrazând o faimoasă replică dintr-un basm de Hans Christian Andersen, toată lumea ar
constata că, fără POZIȚIE, "Einstein este gol!"
Și, ghiciți ce! Conform principiului relativității al lui Galilei nu există nici un sistem material
ABSOLUT fix, interpretabil ca REFERINȚĂ pentru pozițiile altor corpuri.
Iar FĂRĂ cel puțin o REFERINȚĂ un obiect NU se poate afla ÎNTR-O „POZIȚIE”!
Este cea mai simplă analiză logică pe care ați întâlnit-o vreodată!
Noțiunea de „poziție” N-ARE SENS: obiectul ESTE! Atât!
Ceea ce semnifică faptul că, în realitate, obiectele au o natură care le permite să fie oriunde, PESTE
TOT?!
Și dacă orice obiect este peste tot atunci, implicit, toate obiectele sunt în fiecare punct al spațiului.
(Sau, toate obiectele sunt gata teleportate!?)
Din punct de vedere științific asta se cheamă TOTALĂ NEDETERMINARE!
Sau, "hasta la vista, TRR!"
Dar în experiența zilnică, încercând să se îmbrace, Einstein se descurca acceptabil: nu este
menționat că cineva l-ar fi văzut vreodată în pielea goală, în public!
S-o fi întrebat el vreodată cine-l îmbrăca dimineața după un anumit protocol (cod) cauzal?
Cum nici o haină și nici o persoană nu se găsesc în vreo poziție privilegiată nimeni n-ar fi reușit să-l
îmbrace pe „Einstein” față de ceva care NU EXISTĂ!
Și nu mă refer numai la îmbrăcat.
Ci chiar la procesele organismului său!
Cu alte cuvinte, în LIPSA POZIȚIEI, care sunt condițiile în care îmbrăcatul, ca și metoda de analiză
a științei, pot avea totuși loc într-un context determinat?
Mai concret, CE POATE RĂMÂNE STRICT DETERMINAT ATUNCI CÂND SE AFLĂ "PESTE
TOT"?
De fapt, ce indicăm cu degetul când spunem „acolo!”?
Varianta forțată este: doar IMAGINEA ÎNTR-UN MEDIU HOLOGRAFIC!
Sau, GALILEI A DESCOPERIT CĂ REALITATEA ESTE HOLOGRAFICĂ!
Pentru cei mai puțin familiarizați cu acest domeniu trebuie subliniat că "punctul" spațiului
holografic conține întreaga informație a spațiului respectiv.
Un exemplu simplu ar fi cel referitor la cioburile suportului unei holograme. Acestea conțin fiecare
imaginea inițială. Oricât de mult am căuta să le fragmentăm! Rezultă că exclusiv imaginea este
aceeași, peste tot!
Când arătăm „acolo!” nu indicăm un loc ci o IMAGINE!
Dar ACEASTA NU ESTE MATERIALĂ!
IMAGINEA CA ATARE ESTE INFORMAȚIE PURĂ! Nu apare, nu dispare, nu se transformă!
De aceea este ABSOLUT DETERMINATĂ!
Doar ea poate fi luată ca referință ABSOLUTĂ care să confere determinare metodei științifice (și
îmbrăcatului de asemenea)!
Metoda științifică NU POATE EXISTA FĂRĂ MEDIUL HOLOGRAFIC!
El este utilizat fără jenă la nivelul IPOTEZEI, CONDIȚIILOR INIȚIALE și QED! Și nimeni nu se
supără că acestea sunt „date” (adică imagini într-un mediu holografic, valabile SIMULTAN în
caietul oricărui student, oriunde s-ar afla acesta, în „cameră”, „oraș”, „țară”, „planetă”, „sistem
solar” etc., etc)?!
ASTA NU ESTE POLITICALLY CORRECT! Este o MÂRLĂNIE IEFTINĂ!
Mediul holografic ESTE SPONTAN! CONTACTUL CU EL NU SE PREPARĂ, NU SE ÎNVAȚĂ
(vezi mai sus)!
Adică are toate calitățile unei realități imuabile, independentă de observator!
În fapt, independentă de orice altceva!
Adică opusul cauzalității și, implicit, al metodelor științifice și de îmbrăcare...
Postulând că nu există referință (și că, automat, un obiect se află peste tot), de fapt GALILEI a
postulat CĂ REALITATEA ESTE HOLOGRAFICĂ!
"Einstein”, ca „REFERINȚĂ” formală PERFECT DETERMINATĂ a îmbrăcatului, DACĂ NU
ESTE „POZIȚIE”, ESTE ȘI EL EXCLUSIV „FORMĂ ”, „IMAGINE”, oriunde cineva îl putea
vedea: în oglinda din cameră, în oraș, în țară, planetă, sistem solar etc., etc.!
În aceste condiții să ne uităm un pic peste relativitatea specială (problema din care rezultă
transformările lui Lorentz).
Ce constatăm: 1) repaosul observatorului ca și existența celor două sisteme de referință sunt absolut
false! 2) efortul lui Einstein de a justifica niște forțări ale propriilor postulate atinge culmi de
prostie. Este considerată viteza relativă inerțială v dintre cele două sisteme de referință!
Dar oricine știe că viteza respectivă este văzută (măsurată) în același fel din ambele, SIMULTAN?!
Și asta înseamnă că viteza inerțială v nu este relativă ci absolută! Implicit, că timpul și spațiul sunt
acceptate de însuși Einstein ca fiind absolute! După care sunt postulate relative! Oricine are
oarecare pretenții de la propria stare de sănătate mentală trebuie să admită că asta se poate doar dacă
fiecare observator, pe lângă ceasul cu care face determinări pentru măsurarea vitezei luminii c, mai
posedă încă un ceas pentru determinarea separată a vitezei inerțiale v.
Pe scurt, teoria relativității este un fake!
E întâmplător? Sau, cu alte cuvinte, este Einstein idiot?! Nu! E anacolut! Aveți mai jos un citat
celebru:
"O ființă umană este parte a unui întreg, pe care noi l-am numit Univers, o parte limitată în timp și
spațiu. Omul experimentează viața, gândurile și sentimentele sale, ca pe ceva separat de rest, un fel
de iluzie optică a conștiinței sale. Această iluzie este un fel de închisoare pentru noi, care ne
limitează doar pentru dorințele noastre personale și pentru afecțiunea pe care o dăm câtorva
persoane apropiate. Ar trebui să ne eliberăm din această închisoare, lărgind cercul compasiunii,
pentru a îmbrățișa toate ființele și natura, în toată splendoarea sa.”
"Parte a unui întreg"?!
Ce este asta? O mare prostie!
Similară cu "viteza inerțială absolută dintre două sisteme de referință e relativă"!
Păi, ce are "partea" cu "întregul"?! Absolut nimic! Aceste două categorii nu numai că sunt opuse dar
se exclud! "Partea" neagă "întregul" și reciproc!
Asa ca mesajul lui Einstein nu este "timpul este relativ"! Ci "timpul ABSOLUT este relativ!"
Asta aduce cu afirmația "această foaie albă este neagră" făcută de cineva care iți arată o foaie de
hârtie albă! Un truc destul de cunoscut!
Prima parte a afirmației ("această foaie albă") este corectă și verificabilă! Implicit, tipul care o face
este demn de toată încrederea! Așa că, atunci când acest tip respectabil, continuă cu "este neagră"
interlocutorul are un blocaj mental al procesului de analiză a afirmației. Pe fondul acestui blocaj
tipul "de încredere" iți poate băga un raționament oarecare care să "fundamenteze" tâmpenia. Mulți
sunt furați de urmărirea raționamentului (care, atenție, ESTE CORECT!) și acceptă concluzia aia
total idioată!
Din enumerarea acestor două exemple observăm că erorile respective NU SUNT
ÎNTÂMPLĂTOARE! Einstein le impune ca metodă de lucru!
De ce este acceptată cu entuziasm o astfel de tâmpenie ("viteza inerțială absolută e relativă" <=>
"timpul absolut e relativ" <=> "foaia albă e neagră" etc)?! Pentru că, așa cum arătam mai sus,
metoda științifică însăși (cauzală) "pleacă" din IPOTEZĂ (ne cauzală)?! Ca să "ajungă" în QED (un
mediu total neștiințific, ne cauzal, de asemenea)!
Acest ocol cauzal nu poate fi întâmplător!
El este menit să denatureze realitatea cu "bună știință"?!
„Kinky” nu?
Biblia, Ioan 8:
43 Pentru* ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
44 Voi* aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost
ucigaş şi nu** stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună,
vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Să vedem cine ar putea fi și pe unde ar putea bântui „diavolul”…
Metoda științifică apare doar atunci când, din motive cu totul nenaturale, punctele realității
holografice nu mai pot fi abordate simultan, prin observare. Ci doar secvențial, „în timp”!
Rezultă "transformarea", "mișcarea", "timpul" în care acestea au loc, ILUZII CARE AU LA BAZĂ
MODUL DE FUNCȚIONARE AL SINAPSELOR CONDIȚIONATE!
Acestea încetinesc semnalele nervoase! Într-un fel, pe durate și după protocoale induse prin
învățare, SE STINGE LUMINA cunoașterii totale și se aprind "beculețele lui Pavlov". Sucul gastric
nu mai este generat în armonie cu ÎNTREGUL ci în raport cu un bec?! Cum să secreți tu acid
gastric când vezi becul și nu când ți-e foame?!
În jurul acestei legături secreție - bec este "întuneric" informațional"! ORBIRE! La propriu:
funcționarea "înceată" a SINAPSELOR CONDIȚIONATE induce pauze de observare. De aceea nu
mai puteți vedea nimic în jur atunci când le folosiți intens (gândiți).
Spre deosebire, iată cum se descurcă organismele cărora nu prea le-a plăcut cartea:
https://youtu.be/JwwclyVYTkk .
Adică folosindu-se de propriul ADN, care le furnizează IMAGINEA a tot ce există, animalele văd
chestii la care noi n-avem acces... Numim asta "instinct"?!

„Pauzele” („timpul”) împart IMAGINEA ÎNTREAGĂ a realității în „cioburi” de hologramă care

(evident!) n-au nici o legătură cauzală între ele! Dar o capătă în mod formal, prin bec
(„educație”?!)! De subliniat ca noțiunea de "ciob" de hologramă se referă la o fracțiune a
informației, conținută în fiecare punct al mediului holografic (care, fiecare, conține ÎNTREAGA
informație a spațiului).
Trecerea „în timp” de la un „ciob” la altul semnifică „mișcare”. Revin la afirmația de mai sus:
"Pentru că sistemul de referință este artificial! Noi îl introducem în imaginea "realității"!
De ce simțim nevoia să facem asta?" Să încercăm un răspuns...
1) ADN-ul pleacă de la ÎNTREG (de la punctul holografic, care conține TOATĂ informația) că să
genereze IMAGINEA ÎNTREGULUI (prin sincronizarea TUTUROR punctelor holografice).
"Ciobul" în sine implică o nedeterminare cauzală ABSOLUTĂ: este peste tot (în mediul holografic
toate punctele sunt echivalente, te afli într-unul te afli în toate)!
2) Trecerea de la un "ciob" la altul n-are sens! Cum să treci de la "peste tot" la "peste tot" (Galilei)?!
Cum se diferențiază totuși "obiectele"," distanțele", "mișcarea" etc.
Cum se descurcă organismele care n-au făcut fizică (și n-au auzit de "sistem de referință")?! Păi, pe
baza a ceea ce le oferă ADN-ul: pe baza (formei și dimensiunilor aparente ale) IMAGINILOR!
Care SUNT PESTE TOT DETERMINATE!
3) Şi, ghiciți ce! Nu există nici o diferență cauzală între "ciob" ("obiect") și "sistemul de referință"
atașat. Luate individual, ambele sunt "peste tot"! De ce ar fi "undeva" anume (într-o "POZIȚIE")
dacă le luăm împreună? Bineînțeles că starea lor rămâne la fel de nedeterminată! Rezultă direct că
"sistemul de referință" al unei poziții și/sau a unei mișcări de obiect este doar becul din
experimentele lui Pavlov!
EL NU ADUCE INFORMAȚIE NOUĂ, CUNOAȘTERE! ADUCE INFORMAȚIA PE CARE
"CINEVA" DIN EXTERIOR DOREȘTE SĂ O IMPUNĂ INDIVIDULUI. În celelalte materiale
din această pagină (seria "dumnezeu" este dublu helix) se arată că în mediul holografic există o
relație fixată între o imagine și NUMĂRUL de pixeli care o pot defini. De exemplu trei puncte
alcătuiesc un "triunghi" iar patru puncte alcătuiesc cu totul altceva: un "patrulater".
Prin parametrii săi (unitățile de măsură) sistemul de referință poate considera toate cele patru
puncte. Sau numai trei (sau două?!). Dar fiecare dintre aceste numere suportă o cu totul altă
IMAGINE! Sau, sistemul de referință filtrează imaginea realității cum vrea mușchiul lui!
Utilizarea sistemului de referință este impusă prin repetare ("învățare"?!). Proces prin care sunt
forțate mecanisme fiziologice (care au la bază feed-back-ul) și care conduc la structurarea "chip-
ului" format de SINAPSELE CONDIȚIONATE! Atașarea sistemelor de referință este O
MANIPULARE!
Individul ajunge ORB sau dispus să-și reprime singur posibilitatea de a "vedea" lucruri, dacă
acestea nu corespund mecanismelor "legale" (care au la baza sistemul de referință)...
Iar SINAPSELE CONDIȚIONATE nu sunt înscrise în ADN (de ce nu mă surprinde asta?!) NU
sunt naturale! Ele sunt atașate creierului prin învățare!
Cu dublu scop: sparg IMAGINEA Universului și reasamblează CIOBURILE „în timp”! Ca orice
diavol care se respectă?!
„Transformarea”, „mișcarea”, „timpul” în care acestea au loc conduc la dezordine termodinamică
(entropie) și MOARTE (pauzele de observare – „timpul”, introduc o nedeterminare absolută în
relația dintre observator - organism și realitatea holografică)!
Întrebare: dacă „transformarea”, „mișcarea”, „timpul” , sunt doar iluzii ale sinapselor condiționate,
atunci MOARTEA ESTE UN FENOMEN NATURAL sau unul „învățat”?!
Întrebarea respectivă NU S-A MAI PUS! Dar, după cum reiese din materialele postate pe această
pagină, ea nu este lipsită de sens!
Ceea ce implică faptul că demersul meu nu reprezintă un moft intelectual! Aici este vorba de
VIAȚĂ și de moarte! (Rog mail la gpjfkusa@gmail.com dacă credeți ca materialele din aceasta
pagina se pot constitui într-o carte)
***
Alexis Carrel – Omul ființa necunoscută („L'homme cet inconnu” – 1935)
Cap. I; 1: „Cunoașterea ființelor vii a progresat mai încet decât aceea a materiei neînsuflețite”. Și,
încă: „Ignoranța noastră de noi înșine.”?!
Nimic altceva decât truisme. Însă nu lipsite de paradoxuri!
a) Cum se poate face diferența între ființele vii și materia neînsuflețită? Întrebarea pare idioată…
Pentru că:
b) În viața de zi cu zi diferența se face ușor și SPONTAN! Orice copil poate s-o facă!
Și aici paradoxul: cum poți să stabilești diferența dacă nu cunoști decât vag categoriile respective?!
Bună întrebare!
Se pare că există o metodă foarte eficientă de analiză utilizată de organismele vii asupra
organismelor vii (vezi viața în junglă). Pe care o folosim și noi în mod implicit, reflex!
Și care, evident, diferă de metoda științifică.
Ca să arăt că ceea ce descrie Alexis Carrel în 1935 (premiul Nobel pentru medicina în 1912) rămâne
cât se poate de actual mă voi referi la o situație similară referitore la figurile anti spam.
Și în acest caz există un ciudat handicap pe care metoda științifică îl are față de metoda de
cunoaștere folosită SPONTAN de organisme.
Un sistem IT, oricât de performant, NU POATE ANALIZA ACESTE FIGURI!
Și el folosește logica și principiile științifice cele mai avansate!
În schimb, fără să-și poată explica cum, o persoană obișnuită, sănătoasă, le poate descifra ușor. Și
astfel dovedește online că nu este un program automat!
În acest caz limitările științifice nu numai că sunt acceptate în prezența unor posibilități „nestudiate”
ale viului, dar sunt făcute să fie chiar „utile”în aceste condiții?!
Merge știința cu frâna de mână trasă în anumite direcții? Sau avem doar o altă teorie a conspirației?
Poate…
Dar, în paralel și SIMULTAN, „o ia la vale” în studierea mediului amorf, tehnologic (susținută de
importantele profituri financiare rezultate).
Această dublă măsură a calității abordării științifice să fie doar o coincidență?
Sau, altfel spus, o metodă de cunoaștere mai eficientă la nivelul viului să limiteze dezvoltarea
tehnologică (foarte profitabilă)?!
Eu cred că modelele organismelor vii (ca și ale figurilor anti spam) nu „se ascund de” ci „sunt
ascunse premeditat prin” metoda științifică.
Argumente în sprijinul acestei grave afirmații voi face în lucrarea „Omul, ființa descoperită”.
https://www.scribd.com/…/God-is-double-helix-dumnezeu-este-…

Am postat pe pagina "Adevărul vă va elibera" câteva materiale care vizau spulberarea imaginii
despre lume, așa cum a fost a fost ea cunoscută până acum!
Pe scurt, afirm că:
1) Adevărații noștri ochi sunt ADN-urile celulare. Ei creează ceea ce văd!
2) Acestea sunt dispozitive de preluare și redare directă a informației pure (tip IMAGINE) dintr-un
(respectiv "într-un") mediu holografic cu suport radiație („lumina”).
3) Punctele spațiului holografic conțin FIECARE aceeași informație pe care o conține
TOTALITATA lor, atunci când sunt considerate SIMULTAN! Ca cioburile unei holograme sparte:
fiecare conține imaginea inițială ÎNTREAGĂ! Indiferent cât am continua să le pisăm!
4) ADN-urile celulare consideră informația acestor puncte SINCRONIZAND activitatea celulară
individuală. Astfel, procesele constituente ale organismelor vii se desfășoară cu viteze (latențe)
diferite dar SINCRONIZAT rezultând IMAGINEA lor stabilă, ordinea („negentropia”) imposibil de
explicat fizic.
5) SINCRONIZAREA într-un mediu holografic are loc la nivelul întregului Univers!
a) Între organisme de orice specie,
b) Între manifestări "materiale" de orice natură!
6) „Punctul” holografic
x) Este egalul Universului!
y) Este egalul tuturor celorlalte „puncte”!
Cu o singură condiție: SĂ SE SINCRONIZEZE RECIPROC!
7) Sinapsele condiționate alcătuiesc un „cip” (adevăratul cip) care DESINCRONIZEAZĂ contactul
lui homo sapiens cu Universul! Măsura acestui proces este senzația de „timp”!
Sau: Biblia, Ioan, 1
1 La început era* Cuvântul, şi Cuvântul era cu** Dumnezeu, şi† Cuvântul era Dumnezeu††.
El* era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.
4 În El* era viaţa, şi** viaţa era lumina oamenilor.
5 Lumina* luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
Codul ADN este CUVÂNTUL!
https://www.facebook.com/ingpascu/posts/10214947761068792

https://www.facebook.com/luraveda/

Să-l îmbrăcăm pe Einstein!

Abordarea cauzală a realității se referă la analiza poziției și/sau a mișcării unui corp și/sau fenomen
material.
Asta face și Einstein în Teoria Restrânsă a Relativității (TRR). El se concentrează asupra mișcării
frontului de undă al unui semnal luminos.
Ce s-ar întâmpla cu aura de geniu care-l învăluie dacă cineva ar demonstra că noțiunea de poziție nu
există ca realitate fizică.
Parafrazând o faimoasă replică dintr-un basm de Hans Christian Andersen, toată lumea ar constata
că, fără POZIȚIE, "Einstein este gol!"
Și, ghiciți ce! Conform principiului relativității al lui Galilei nu există nici un sistem material ABSOLUT
fix, interpretabil ca REFERINȚĂ pentru pozițiile altor corpuri.
Iar FĂRĂ cel puțin o REFERINȚĂ un obiect NU se poate afla ÎNTR-O „POZIȚIE”!
Este cea mai simplă analiză logică pe care ați întâlnit-o vreodată!
Noțiunea de „poziție” N-ARE SENS: obiectul ESTE! Atât!
Ceea ce semnifică faptul că, în realitate, obiectele au o natură care le permite să fie oriunde, PESTE
TOT?!
Și dacă orice obiect este peste tot atunci, implicit, toate obiectele sunt în fiecare punct al spațiului.
(Sau, toate obiectele sunt gata teleportate!?)
Din punct de vedere științific asta se cheamă TOTALĂ NEDETERMINARE!
Sau, "hasta la vista, TRR!"
Dar în experiența zilnică, încercând să se îmbrace, Einstein se descurca acceptabil: nu este menționat
că cineva l-ar fi văzut vreodată în pielea goală, în public!
S-o fi întrebat el vreodată cine-l îmbrăca dimineața după un anumit protocol (cod) cauzal?
Cum nici o haină și nici o persoană nu se găsesc în vreo poziție privilegiată nimeni n-ar fi reușit să-l
îmbrace pe „Einstein” față de ceva care NU EXISTĂ!
Și nu mă refer numai la îmbrăcat.
Ci chiar la procesele organismului său!
Cu alte cuvinte, în LIPSA POZIȚIEI, care sunt condițiile în care îmbrăcatul, ca și metoda de analiză a
științei, pot avea totuși loc într-un context determinat?
Mai concret, CE POATE RĂMÂNE STRICT DETERMINAT ATUNCI CÂND SE AFLĂ "PESTE TOT"?
De fapt, ce indicăm cu degetul când spunem „acolo!”?
Varianta forțată este: doar IMAGINEA ÎNTR-UN MEDIU HOLOGRAFIC!
Sau, GALILEI A DESCOPERIT CĂ REALITATEA ESTE HOLOGRAFICĂ!
Pentru cei mai puțin familiarizați cu acest domeniu trebuie subliniat că "punctul" spațiului holografic
conține întreaga informație a spațiului respectiv.
Un exemplu simplu ar fi cel referitor la cioburile suportului unei holograme. Acestea conțin fiecare
imaginea inițială. Oricât de mult am căuta să le fragmentăm! Rezultă că exclusiv imaginea este
aceeași, peste tot!
Când arătăm „acolo!” nu indicăm un loc ci o IMAGINE!
Dar ACEASTA NU ESTE MATERIALĂ!
IMAGINEA CA ATARE ESTE INFORMAȚIE PURĂ! Nu apare, nu dispare, nu se transformă!
De aceea este ABSOLUT DETERMINATĂ!
Doar ea poate fi luată ca referință ABSOLUTĂ care să confere determinare metodei științifice (și
îmbrăcatului de asemenea)!
Metoda științifică NU POATE EXISTA FĂRĂ MEDIUL HOLOGRAFIC!
El este utilizat fără jenă la nivelul IPOTEZEI, CONDIȚIILOR INIȚIALE și QED! Și nimeni nu se supără că
acestea sunt „date” (adică imagini într-un mediu holografic, valabile SIMULTAN în caietul oricărui
student, oriunde s-ar afla acesta, în „cameră”, „oraș”, „țară”, „planetă”, „sistem solar” etc., etc)?!
ASTA NU ESTE POLITICALLY CORRECT! Este o MÂRLĂNIE IEFTINĂ!
Mediul holografic ESTE SPONTAN! CONTACTUL CU EL NU SE PREPARĂ, NU SE ÎNVAȚĂ (vezi mai sus)!
Adică are toate calitățile unei realități imuabile, independentă de observator!
În fapt, independentă de orice altceva!
Adică opusul cauzalității și, implicit, al metodelor științifice și de îmbrăcare...
Postulând că nu există referință (și că, automat, un obiect se află peste tot), de fapt GALILEI a
postulat CĂ REALITATEA ESTE HOLOGRAFICĂ!
"Einstein”, ca „REFERINȚĂ” formală PERFECT DETERMINATĂ a îmbrăcatului, DACĂ NU ESTE
„POZIȚIE”, ESTE ȘI EL EXCLUSIV „FORMĂ ”, „IMAGINE”, oriunde cineva îl putea vedea: în oglinda din
cameră, în oraș, în țară, planetă, sistem solar etc., etc.!
În aceste condiții să ne uităm un pic peste relativitatea specială (problema din care rezultă
transformările lui Lorentz).
Ce constatăm: 1) repaosul observatorului ca și existența celor două sisteme de referință sunt absolut
false! 2) efortul lui Einstein de a justifica niște forțări ale propriilor postulate atinge culmi de prostie.
Este considerată viteza relativă inerțială v dintre cele două sisteme de referință!
Dar oricine știe că viteza respectivă este văzută (măsurată) în același fel din ambele, SIMULTAN?! Și
asta înseamnă că viteza inerțială v nu este relativă ci absolută! Implicit, că timpul și spațiul sunt
acceptate de însuși Einstein ca fiind absolute! După care sunt postulate relative! Oricine are oarecare
pretenții de la propria stare de sănătate mentală trebuie să admită că asta se poate doar dacă fiecare
observator, pe lângă ceasul cu care face determinări pentru măsurarea vitezei luminii c, mai posedă
încă un ceas pentru determinarea separată a vitezei inerțiale v.
Pe scurt, teoria relativității este un fake!
E întâmplător? Sau, cu alte cuvinte, este Einstein idiot?! Nu! E anacolut! Aveți mai jos un citat
celebru:
"O ființă umană este parte a unui întreg, pe care noi l-am numit Univers, o parte limitată în timp și
spațiu. Omul experimentează viața, gândurile și sentimentele sale, ca pe ceva separat de rest, un fel
de iluzie optică a conștiinței sale. Această iluzie este un fel de închisoare pentru noi, care ne limitează
doar pentru dorințele noastre personale și pentru afecțiunea pe care o dăm câtorva persoane
apropiate. Ar trebui să ne eliberăm din această închisoare, lărgind cercul compasiunii, pentru a
îmbrățișa toate ființele și natura, în toată splendoarea sa.”
"Parte a unui întreg"?!
Ce este asta? O mare prostie!
Similară cu "viteza inerțială absolută dintre două sisteme de referință e relativă"!
Păi, ce are "partea" cu "întregul"?! Absolut nimic! Aceste două categorii nu numai că sunt opuse dar
se exclud! "Partea" neagă "întregul" și reciproc!
Asa ca mesajul lui Einstein nu este "timpul este relativ"! Ci "timpul ABSOLUT este relativ!"
Asta aduce cu afirmația "această foaie albă este neagră" făcută de cineva care iți arată o foaie de
hârtie albă! Un truc destul de cunoscut!
Prima parte a afirmației ("această foaie albă") este corectă și verificabilă! Implicit, tipul care o face
este demn de toată încrederea! Așa că, atunci când acest tip respectabil, continuă cu "este neagră"
interlocutorul are un blocaj mental al procesului de analiză a afirmației. Pe fondul acestui blocaj tipul
"de încredere" iți poate băga un raționament oarecare care să "fundamenteze" tâmpenia. Mulți sunt
furați de urmărirea raționamentului (care, atenție, ESTE CORECT!) și acceptă concluzia aia total
idioată!
Din enumerarea acestor două exemple observăm că erorile respective NU SUNT ÎNTÂMPLĂTOARE!
Einstein le impune ca metodă de lucru!
De ce este acceptată cu entuziasm o astfel de tâmpenie ("viteza inerțială absolută e relativă" <=>
"timpul absolut e relativ" <=> "foaia albă e neagră" etc)?! Pentru că, așa cum arătam mai sus, metoda
științifică însăși (cauzală) "pleacă" din IPOTEZĂ (ne cauzală)?! Ca să "ajungă" în QED (un mediu total
neștiințific, ne cauzal, de asemenea)!
Acest ocol cauzal nu poate fi întâmplător!
El este menit să denatureze realitatea cu "bună știință"?!
„Kinky” nu?
Biblia, Ioan 8:
43 Pentru* ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
44 Voi* aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost
ucigaş şi nu** stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună,
vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Să vedem cine ar putea fi și pe unde ar putea bântui „diavolul”…
Metoda științifică apare doar atunci când, din motive cu totul nenaturale, punctele realității
holografice nu mai pot fi abordate simultan, prin observare. Ci doar secvențial, „în timp”!
Rezultă "transformarea", "mișcarea", "timpul" în care acestea au loc, ILUZII CARE AU LA BAZĂ
MODUL DE FUNCȚIONARE AL SINAPSELOR CONDIȚIONATE!
Acestea încetinesc semnalele nervoase! Într-un fel, pe durate și după protocoale induse prin
învățare, SE STINGE LUMINA cunoașterii totale și se aprind "beculețele lui Pavlov". Sucul gastric nu
mai este generat în armonie cu ÎNTREGUL ci în raport cu un bec?! Cum să secreți tu acid gastric când
vezi becul și nu când ți-e foame?!
În jurul acestei legături secreție - bec este "întuneric" informațional"! ORBIRE! La propriu:
funcționarea "înceată" a SINAPSELOR CONDIȚIONATE induce pauze de observare. De aceea nu mai
puteți vedea nimic în jur atunci când le folosiți intens (gândiți).
Spre deosebire, iată cum se descurcă organismele cărora nu prea le-a plăcut
cartea: https://youtu.be/JwwclyVYTkk .
Adică folosindu-se de propriul ADN, care le furnizează IMAGINEA a tot ce există, animalele văd chestii
la care noi n-avem acces... Numim asta "instinct"?!

„Pauzele” („timpul”) împart IMAGINEA ÎNTREAGĂ a realității în „cioburi” de hologramă care

(evident!) n-au nici o legătură cauzală între ele! Dar o capătă în mod formal, prin bec („educație”?!)!
De subliniat ca noțiunea de "ciob" de hologramă se referă la o fracțiune a informației, conținută în
fiecare punct al mediului holografic (care, fiecare, conține ÎNTREAGA informație a spațiului).
Trecerea „în timp” de la un „ciob” la altul semnifică „mișcare”. Revin la afirmația de mai sus:
"Pentru că sistemul de referință este artificial! Noi îl introducem în imaginea "realității"!
De ce simțim nevoia să facem asta?" Să încercăm un răspuns...
1) ADN-ul pleacă de la ÎNTREG (de la punctul holografic, care conține TOATĂ informația) că să
genereze IMAGINEA ÎNTREGULUI (prin sincronizarea TUTUROR punctelor holografice).
"Ciobul" în sine implică o nedeterminare cauzală ABSOLUTĂ: este peste tot (în mediul holografic
toate punctele sunt echivalente, te afli într-unul te afli în toate)!
2) Trecerea de la un "ciob" la altul n-are sens! Cum să treci de la "peste tot" la "peste tot" (Galilei)?!
Cum se diferențiază totuși "obiectele"," distanțele", "mișcarea" etc.
Cum se descurcă organismele care n-au făcut fizică (și n-au auzit de "sistem de referință")?! Păi, pe
baza a ceea ce le oferă ADN-ul: pe baza (formei și dimensiunilor aparente ale) IMAGINILOR! Care
SUNT PESTE TOT DETERMINATE!
3) Şi, ghiciți ce! Nu există nici o diferență cauzală între "ciob" ("obiect") și "sistemul de referință"
atașat. Luate individual, ambele sunt "peste tot"! De ce ar fi "undeva" anume (într-o "POZIȚIE") dacă
le luăm împreună? Bineînțeles că starea lor rămâne la fel de nedeterminată! Rezultă direct că
"sistemul de referință" al unei poziții și/sau a unei mișcări de obiect este doar becul din
experimentele lui Pavlov!
EL NU ADUCE INFORMAȚIE NOUĂ, CUNOAȘTERE! ADUCE INFORMAȚIA PE CARE "CINEVA" DIN
EXTERIOR DOREȘTE SĂ O IMPUNĂ INDIVIDULUI. În celelalte materiale din această pagină (seria
"dumnezeu" este dublu helix) se arată că în mediul holografic există o relație fixată între o imagine și
NUMĂRUL de pixeli care o pot defini. De exemplu trei puncte alcătuiesc un "triunghi" iar patru
puncte alcătuiesc cu totul altceva: un "patrulater".
Prin parametrii săi (unitățile de măsură) sistemul de referință poate considera toate cele patru
puncte. Sau numai trei (sau două?!). Dar fiecare dintre aceste numere suportă o cu totul altă
IMAGINE! Sau, sistemul de referință filtrează imaginea realității cum vrea mușchiul lui!
Utilizarea sistemului de referință este impusă prin repetare ("învățare"?!). Proces prin care sunt
forțate mecanisme fiziologice (care au la bază feed-back-ul) și care conduc la structurarea "chip-ului"
format de SINAPSELE CONDIȚIONATE! Atașarea sistemelor de referință este O MANIPULARE!
Individul ajunge ORB sau dispus să-și reprime singur posibilitatea de a "vedea" lucruri, dacă acestea
nu corespund mecanismelor "legale" (care au la baza sistemul de referință)...
Iar SINAPSELE CONDIȚIONATE nu sunt înscrise în ADN (de ce nu mă surprinde asta?!) NU sunt
naturale! Ele sunt atașate creierului prin învățare!
Cu dublu scop: sparg IMAGINEA Universului și reasamblează CIOBURILE „în timp”! Ca orice diavol
care se respectă?!
„Transformarea”, „mișcarea”, „timpul” în care acestea au loc conduc la dezordine termodinamică
(entropie) și MOARTE (pauzele de observare – „timpul”, introduc o nedeterminare absolută în relația
dintre observator - organism și realitatea holografică)!
Întrebare: dacă „transformarea”, „mișcarea”, „timpul” , sunt doar iluzii ale sinapselor condiționate,
atunci MOARTEA ESTE UN FENOMEN NATURAL sau unul „învățat”?!
Întrebarea respectivă NU S-A MAI PUS! Dar, după cum reiese din materialele postate pe această
pagină, ea nu este lipsită de sens!
Ceea ce implică faptul că demersul meu nu reprezintă un moft intelectual! Aici este vorba de VIAȚĂ și
de moarte! (Rog mail la gpjfkusa@gmail.com dacă credeți ca materialele din aceasta pagina se pot
constitui într-o carte)

Să-l îmbrăcăm pe Einstein! (I)

Arătam într-un material anterior cât de ușor poate fi făcută praf teoria restrânsă a relativității (TRR)
prin intermediul amănuntelor care scapă. Și anume: 1) Principiul relativității al lui Galilei! Care afirmă
că nu există nici un sistem de referință într-o poziție privilegiată de repaos ABSOLUT și care, implicit,
să reprezinte o referință pentru celelalte obiecte și/sau fenomene (caz în care noțiunea de "poziție"
NU MAI ARE SENS), 2) Viteza inerțială v dintre cele două sisteme de referință considerate în
problema mentală din care Einstein extrage Transformările lui Lorentz. Care nu este o viteză relativă
ci ABSOLUTĂ! Ea este "văzută" (și măsurată) la fel, SIMULTAN, din ambele sisteme de referință.
Einstein, acceptând-o ca atare în ipoteză, acceptă implicit că timpul și spațiul (care o determină)
există și sunt ABSOLUTE! După care, ignorând ce-a acceptat (?!) postulează că timpul și spațiul
acesteia sunt relative...
Buba la cap?!
Trebuie menționat că această teorie pornește de la rezultatele experimentului Michelson-Morley
(ciudate, la momentul respectiv).
Bun! Așa, de plictiseală, haideți să facem praf și teoria relativității generalizată (TRG).
Aceasta se referă, de asemenea, la un experiment.
Anume, experimentul Eötvös (http://en.wikipedia.org/wiki/E%C3%B6tv%C3%B6s_experiment). În
concordanță cu rezultatele acestui experiment Einstein emite Principiul de echivalență între masa
inerțială (care se manifestă în cazul unor mișcări accelerate) și masa gravifică (care se manifestă în
câmpul gravitațional de accelerații).
Dar, ce să vezi? Principiul ăsta este o prostie! Masa inerțială nu este echivalentă (nu se manifestă la
fel) cu masa gravifică!
De cine este verificată tranșanta mea afirmație?
Chiar de vajnicul experiment Eötvös?!
Cum? La extremitățile tijei cu pricina sunt amplasate două greutăți, la distanțe proporționale (de ex.
în raport de ½) cu greutățile (masele) lor, conform legii pârghiilor. Așa că ele, ÎN CÂMP
GRAVITAȚIONAL, stau în echilibru. În același timp, sunt supuse accelerației centrifuge generate de
rotația Pământului. Forța centrifugă este o forță de inerție care, teoretic, este generată de masa
inerțială a greutăților. Dacă aceasta s-ar manifesta DIFERIT de masa gravifică atunci legea pârghiilor
nu ar mai fi riguros respectată. Ar fi nevoie de alte poziții pe tije pentru obținerea echilibrului. Așa că,
dacă nu sunt repoziționate, sub influența forței centrifuge, greutățile ar trebui să tindă să torsioneze
firul.
Ceea ce nu se întâmplă! Greutățile, aflate simultan sub influența accelerației gravitaționale și a
accelerației centrifuge, RĂMÂN ÎN ECHILIBRU!
Și pentru Einstein asta este suficient pentru a emite principiul de echivalență?!
Ori situația stă fix pe dos! Experimentul Eötvös infirmă echivalența masei gravifice cu masa inerțială!
Cum?
Paradoxal, cântarele cu care au fost cântărite greutățile respective (pentru a se stabili distanțele la
care vor fi amplasate pe tijă) nu măsoară greutatea (forța descrisă de relația atracției universale între
două corpuri a lui Newton).
NICI UN CÂNTAR DIN LUME NU MĂSOARĂ FORȚA GRAVITAȚIONALĂ (GREUTATEA)!
Pe timpul cântăriri, după cum se vede din fig. Z, Pământul se rotește astfel că direcția pe care are loc
procesul de cântărire NU trece prin centrul planetei (nu este strict VERTICALĂ, vezi Fig. Z, în dreapta
sus, cu mov). Forța care mișcă platanul cântarului (indiferent de principiul după care funcționează
acesta) este alta decât greutatea G!
Este o pseudo greutate (pG) dată de mișcarea de rotație a Pământului.
MĂRIMEA MĂSURATĂ DE CÂNTARE ESTE INERȚIALĂ (NU GRAVITAȚIONALĂ)!
Ceea ce conduce la concluzia că masa gravifică n-a fost niciodată măsurată.
Adică, de fapt în experimentul Eötvös se compară două mărimi INERȚIALE!
Ele n-au cum să se comporte diferit!
Deci greutățile trebuie cântărite la Poli, acolo unde acționează exclusiv G-urile, neinfluenţate de
rotaţia Pământului! Probabil valorile vor fi mai mari dar (surpriza!) NU se vor mai afla in raport de ½?!
Am subliniat că pG (pseudo greutățile măsurate la latitudinea de 45 de grade, sub influența mișcării
de rotație a Pământului) NU ACȚIONEAZĂ LINIAR (vezi Fig. Z, în dreapta sus, cu mov) Sau, valorile
indicate de cântar se vor găsi în raportul de ½ pentru că acel cântar a fost etalonat cu ajutorul unor
greutăți etalon considerate tot sub influența mișcării de rotație a Pământului!
Cu alte cuvinte, două bile care la latitudinea Ploieștiului (45 grade latitudine nordică) „măsoară” 5 g și
10 g, fiind dispuse în consecință față de firul de suspensie (pentru a se asigura echilibrul la Ploiești), la
Poli primesc prin măsurare alte greutăți (de data aceasta mărimi cu adevărat gravifice) care nu vor
mai respecta raportul de ½ al mărimilor inerțiale.
În aceste condiții rezultatele experimentul Eötvös determina o concluzie exact opusă celei acceptate:
că masa gravifică este diferită de masa inerțială.
Cu implicațiile respective față de principiul de echivalență și TRG.
"Hasta la vista TRG!"