Drept Financiar

Oleg Televca - Drept Financiar
Bibliografie:
Miercuri - Ziarul Eco
Vineri - Экономическое обозрение
Contabilitatea si Audit Nr.1
Finantele Publice
1. Notiunea de finante publice
2. Concepte privind finantele publice
3. Structura si trasaturile caracteristice ale finantelor publice
4. Functiile finantelor publice
5. Activitatea financiara a statului
1. Notiunea de finante publice - se presupune ca cuvantul finante provine de la cuvintele

latinesti «fines» «finare» «fiare», care au semnificatia de-a solutiona un diferend. respectiv
a achita o suma de bani. De la aceste exprese s-au desprins, asa notiuni ca:
I. Finansia pecuniaria - adica plata in bani a unei obligatii legale
II.Finanta - expresia a capatat o raspandire mai larga in Franta, unde in secolul XV se
foloseau, expresiile «Om de finans» sau «Finansie», care desemnau persoanele, care
incasau impozite pentru rege, in secolele
III.
IV. XV-XVII, in Germania se intalneau expresiile «Finantz» care insemna plata in bani si
«Finantzer» care il desemna pe camatar, cu timpul cuvantul finante, a capatat un sens
foarte larg incluzand, asa notiuni ca impozite, taxe, buget, venituri, cheltuieli, etc.
Domeniul public include acele bunuri, care au o utilitate publica, sunt bunuri de care
cetatenii se folosesc in «general», in mod gratuit «de regula» aceste bunuri nu aduc
venituri, pe cand cheltuielile de intretinerea lor sunt destul de mari.
Domeniul privat include acele bunuri, pe care statul, ne detine ca orice proprietar si aceste
bunuri sunt aducatoare de venituri.
Expresia finantele publice, este asociata cu statul, cu unitatile administrativ teritoriale sau
cu alte subiecte de drept public, in legatura cu veniturile, imprumuturile, cheltuielile
acestora. Diferit de aceasta finantele private, sunt asociate cu unitatile economice, banci,
societati de asigurare private, iarasi in legatura cu resursele financiare ale acestora, avand
in vedere cele expuse, putem face urmatoarele concluzii:
* Finantele publice sunt folosite in scopul satisfacerii nevoilor generale, ale societatii in
timp ce finantele private sunt folosite pentru realizarea de profituri sau venituri de catre
agentii privati.
Notiuni de finante publice:

* Moris Diverge - considerea finantele publice o stiinta, care studiaza activitatea statului in
calitatea sa de utilizator, a unor tehnici financiare specifici (buget, taxe, impozit, venit)
* Lamiere - arata ca finantele publice se ocupa cu studiul mijloacelor, prin care statul
incearca sa realizeze, concomitent cu acoperirea cheltuielilor publice pe seama
resurselor publice, interventii pe plan social si economic
* Finantele publice reprezinta, totalitatea relatiilor sociale de natura economica, care apar
in procesul realizarii si repartizarii in forma baneasca, a tuturor resurselor necesare
statului pentru indeplinirea sarcinilor si functiilor sale
2. Concepte privind finantele publice - conceptiile specialistilor care abordeaza problema

finantelor publice sunt urmatoarele:
* Finantele publice clasice - caracteristic perioada sec.XVIII-XX
* Finantele publice moderne - primele deceniii sec.XX-1970
* Finantele publice post-moderne - anii 1970-prezent
Finantele publice clasice - conceptiile clasice privind finatele publice, reflecta doctrina
liberala, in dezvoltarea economica a societatii statul liberal era neutru in ceea ce priveste
activitatea economica, rolul sau fiind limitat la indeplinirea atributiilor de baza. La baza
finatelor publice au stat, o multime de principii:
- Guvernul era cel mai bun, este acel care lucreaza cel mai putin
- Reducerea la minim a cheltuielilor publice
- Veniturile publice se constituie pe seama, contributiei generale
- Impozitele imprumuturile trebuiau in asa mod asezate, in cat sa aiba un caracter neutru,
astfel sa nu modifice relatiile social-economice deja existente
- Asigurare si mentinerea unui echilibru intre veniturile si cheltuielile bugetare
Finantele publice moderne - dupa primul razboi mondial, se afirma tot mai mult doctrina
interventionista a statului in activitatea economica, ce sustine cresterea rolului autoritatilor
publice in viata economica, cu scopul de-a influenta procesele economice si de-a preveni
crizele economice, toate acestea au dus la infiintarea, unor intreprinderi publice sau
societati comerciale cu capital mixt, acordarea de subventii si facilitati unitatilor economice
private. Obiectivele economice ale guvernului, au fost sa promoveze eficienta, stabilitatea
si echitatea astfel promovarea stabilitatii economice, urmareste inregistrarea unei cresteri
economice si de durata, ocuparea deplina a manei de lucru si stabilizarea preturilor, in
scopul promovarii echitatii statul urmareste, eliminarea inegalitailor de venit, prin
impozitare progresiva, transferuri de la bugetul statului, subventionarea categoriilor
defavorizate.
Finantele publice post-moderne -
Republica Moldova - Neokeyneism sau Neoliberalism?!?!?!?!

Republica Moldova -
Neokeyneism sau
Finantele publice au evoluat si s-au perfectionat continuu intre altele si sub aspectul
Neoliberalism?!?!?!?!
componentelor structurale, astfel din cele mai vechi timpuri si pana in prezent au ramasa
constante doua elemente:
1. Veniturile publice - au evoluat diferentiat de la un stat la altul, dar au pastrat constat
elementele impozitelor, taxelor, completate in functie de necesitati cu imprumuturile
publice
2. Cheltuielile publice - care se manifestau in trebuintele banesti de intretinere a institutiilor
publice si fortelor armate de dezvoltare, a institutiilor si serviciilor publice
a. Imprumut de stat sau creditul public

b. Finantele organizatiilor internationale
Sistemul financiar al RM la etapa actuala este format din urmatoarele elemente:

1. Sistemul bugetar - art.2 Legea RM privind sistemul bugetar si procesul bugetar, ne
spune ca sistemul bugetar, este un sistem unitar de bugete si fonduri, care constituie
bugetul public national (vezi art.131 Constitutia RM) si include: bugetul de stat -
constituie totalitatea veniturilor si destinatiei cheltuielilor pentru un an bugetar; bugetul
asigurarilor sociale de stat - care cuprinde veniturile si cheltuielile si rezultatele
financiare ale sistemului public; bugetele locale - bugetele autoritatilor administrative
teritoriale; fondurile asigurarilor obligatorii de asistenta medicala - art.48 aceste
fonduri se examineaza si se aproba de Parlament RM, o data cu bugetul de stat, aceste
fonduri se constituie din primele de asigurare obligatorii de asistenta medicala, alte
incasari prevazute de legislatie; fondurile speciale (extra bugetare) - art.49 aceeasi
lege, in aceste fonduri se colecteaza venituri cu destinatie speciala pentru realizarea
unor scopuri si programe ale Guvernului si organelor administratiei publice locale.
Fondul Ecologic National si Local; Fondul special pentru manuale; Fondul national
pentru sustinerea stiintei;
finantele intreprinderilor institutiilor publice - Articolul 130: Sistemul financiar-
creditar
1. Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale
statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt
reglementate prin lege.
asigurarea de stat obligatorie - din buget sunt asigurati politia, procurorii, judecatorii,
organele de control financiar, militarii;L E G E
cu privire la statutul judecătorului
Articolul 33. Asigurarea de stat şi plăţile de compensare
(1) Viaţa, sănătatea şi bunurile judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la
bugetul de stat. Viaţa şi sănătatea judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii la o sumă
egală cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 15 ani la ultimul loc de lucru.
(2) Suma de asigurare se plăteşte în caz de:
a) moarte violentă sau deces al judecătorului în exerciţiul funcţiunii, dacă decesul a survenit
ca urmare a unor leziuni corporale sau altei vătămări violente a sănătăţii ori a unui accident de
muncă, - succesorilor lui, sub forma unei indemnizaţii unice egale cu produsul înmulţirii salariului
mediu anual al decedatului la numărul de ani compleţi pe care acesta nu i-a supravieţuit pînă la
atingerea plafonului de vîrstă, dar nu mai puţin de 15 salarii medii anuale;
b) mutilare a judecătorului sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii ori mutilare, sau o altă
vătămare a sănătăţii judecătorului ca urmare a unui accident de muncă care exclude posibilitatea de
a continua activitatea profesională şi a provocat pierderea capacităţii depline de muncă - sub forma
unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 15 ani;
c) cauzare judecătorului în exerciţiul funcţiunii de leziuni corporale sau de o altă vătămare
violentă a sănătăţii ori cauzare de leziuni corporale ca urmare a unui accident de muncă ce nu au
provocat pierderea capacităţii de muncă, dar exclud posibilitatea de a continua activitatea
profesională - sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere
pe un an;
d) mutilare a judecătorului în exerciţiul funcţiunii sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii
ori mutilare, sau o altă vătămare a sănătăţii judecătorului ca urmare a unui accident de muncă ce
exclude posibilitatea de a continua activitatea profesională - sub forma unei compensaţii lunare
egale cu salariul pe care l-a avut în funcţia de judecător. Pensia de invaliditate sau alte tipuri de
pensii stabilite pînă sau după pierderea capacităţii de a continua activitatea profesională nu se includ
în calculul despăgubirii. În această despăgubire nu se include nici salariul primit de către judecător
după vătămare şi despăgubirile de asigurare de stat;
e) moarte violentă sau deces al judecătorului ca urmare a unor leziuni corporale sau a altei
vătămări violente a sănătăţii, sau a unui accident de muncă - membrilor familiei acestuia inapţi de
muncă, aflaţi la întreţinerea lui, sub forma unei indemnizaţii lunare egale cu diferenţa dintre partea
ce le revenea din salariul celui decedat şi pensia stabilită în legătură cu pierderea întreţinătorului,
fără a se lua în calcul ajutorul unic.
(3) În cazul decesului judecătorului în exerciţiul funcţiunii, familiei lui i se plăteşte o
indemnizaţie unică în mărimea şi în condiţiile stabilite la art.26 alin.(4).
(4) În cazul decesului judecătorului în exerciţiul funcţiunii, al judecătorului demisionat sau
pensionat, familiei acestuia i se plăteşte o indemnizaţie de deces în mărime de două salarii medii
lunare ale judecătorului în funcţia respectivă.
(5) Prejudiciul material cauzat în legătură cu activitatea de serviciu a judecătorului prin
deteriorarea sau nimicirea bunurilor acestuia, bunurilor membrilor familiei lui sau ale rudelor
apropiate se repară integral de la bugetul de stat.
LEGEA REPUBLICII MOLDOVA
cu privire la poliţie
Nr.416-XII din 18.12.90
Articolul 34.Asigurarea de stat şi plăţile de compensare în

cazul morţii sau mutilării colaboratorului poliţiei
Toţi colaboratorii poliţiei sînt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti
de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor
încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii.
În cazul în care colaboratorul poliţiei îşi pierde viaţa în exerciţiul funcţiunii, familiei celui căzut sau
persoanelor întreţinute de el li se plăteşte un ajutor unic echivalent cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere
pe zece ani ale celui căzut şi, în afară de aceasta, timp de cinci ani din ziua morţii persoanelor întreţinute li
se plătesc lunar mijloacele lui băneşti de întreţinere ţinîndu-se cont de indexarea salariului. La expirarea a
cinci ani se stabileşte pensie de urmaş în modul stabilit de legislaţie.
[In redactia Legii nr.78-XIII din 26.04.94]
În caz de mutilare a colaboratorului poliţiei în exerciţiul funcţiunii, de invaliditate survenită în perioada

satisfacerii serviciului sau cel mult după trei luni de la eliberarea din serviciu, sau după expirarea acestui
termen, însă ca urmare a unei afecţiuni din perioada satisfacerii serviciului, în lipsa de temei pentru primirea
pensiei de vechime în muncă el beneficiază lunar de mijloace de întreţinere pînă la restabilirea capacităţii de
muncă, însă pe parcursul a cel mult zece ani. După expirarea acestui termen lui i se stabileşte pensie de
invaliditate.
[In redactia Legii nr.78-XIII din 26.04.94]
Paguba materială, cauzată colaboratorului poliţiei sau a unei rude apropiate a lui şi determinată de
activitatea lui de serviciu, se repară pe cale juridică în volum deplin din mijloacele bugetului respectiv.
LEGE Nr. 1104

din 06.06.2002
cu privire la Centrul pentru Combaterea
Crimelor Economice şi Corupţiei
Articolul 39. Asigurarea obligatorie

(1) Angajaţii Centrului sînt asiguraţi obligatoriu de la bugetul de stat şi din alte surse prevăzute în acest scop.
(2) Suma asigurată se plăteşte:
a) în caz de deces al asiguratului în exerciţiul funcţiunii sau în decursul unui an de după eliberare din organele
Centrului din cauza vătămării integrităţii corporale, contuziilor, bolilor contractate în exerciţiul funcţiunii -
moştenitorilor lui în cuantum de 10 salarii medii lunare calculate pentru ultimul an;
b) în cazul stabilirii gradului de invaliditate contractată în exerciţiul funcţiunii sau în decursul unui an de la eliberare
din organele Centrului a persoanei asigurate:
- în cuantum de 7,5 salarii medii lunare - invalidului de gradul I;
- în cuantum de 5 salarii medii lunare - invalidului de gradul II;
- în cuantum de 2,5 salarii medii lunare - invalidului de gradul III.
c) în cazul vătămării grave a integrităţii corporale în exerciţiul funcţiunii - în cuantum egal cu mijloacele băneşti de
întreţinere anuală şi în cazul vătămării medii a integrităţii corporale în exerciţiul funcţiunii - în cuantum egal cu
mijloacele băneşti de întreţinere semestrială.
(3) Mijloacele băneşti de întreţinere anuală se calculează conform ultimei funcţii din cadrul Centrului şi includ toate
drepturile băneşti cuvenite în anul producerii cazului asigurat.
(4) Alte condiţii de asigurare obligatorie a angajatului Centrului se stabilesc în contractul încheiat între Centru şi
organizaţia de asigurare.
Credit:
a. Credit bancar
b. Credit public sau imprumut de stat
Trasaturile caracteristice ale finatelor publice.
Finantele publice ca relatii financiare se caracterizeaza in principal prin urmatoarele
trasaturi particulare:
* Sunt relatii sau raporturi cu caracter economic intru-cat ele apar in procesul formarii,
repartizarii si utilizarii produsului social
* Sunt relatii ce imbraca o forma baneasca, intru-cat ele apar in procesul de productie-
reproductie si circulatie a marfurilor; apar in procesul retribuirii muncii; apar in relatiile
dintre autoritatile publice; institutiile publice; agentii economici si populatia;
* Sunt relatii fara echivalent, intru-cat nu presupun in mod necesar o contra-prestatie
directa din partea subiectului beneficiar al mjiloacelor banesti
* Mijloacele banesti sub care se prezinta relatiile financiare nu se ramburseaza (sunt
mijloacele de formare ale bugetului public national) sau transferurile catre populatie sub
forma de salarii pensii, burse, alocatii, etc.
Functiile finantelor publice.

In literatura de specialitate sunt expuse doua opinii:
a. Autori din Occident - finantele publice indeplinesc doua functii (functia de distribuire,
alocare si de stabilizare)
b. Autori din Romania - finatele publice indeplinesc doua functii (functia de repartitie si
functia de control)
Functia de repartitie - a finantelor publice cunoaste doua faze distincte, dar care sunt
strans legate intre ele, e vorba de constituirea fondurilor banesti si de distribuirea a
acestora, la constituirea fondurilor banesti participa urmatoarele subiecte: societatile
comerciale; institutiile publice si unitatile subordoante acestuia; populatia;. Aceste subiecte
contribuie la formarea fondurilor banesti prin impozite, taxe, contributii de asigurari
medicale, sociale, amenzi, penalitati; majorari de intarziere, dobanzi, donatii, etc.
Functia de distribuire - se face in functie de resursele financiare existente si de cererea
la aceste resurse prin repartitia produsului national brut, se intelege atat distribuirea
primara cat si redistribuirea acesteia. Distribuirea primara, consta in impartirea acestuia
intre participantii directi, nemijlociti la procesul productiei materiale. Procesul de
redistribuire a produsului national brut, cuprinde doua faze este vorba de mobilizare si
dirijare. Mobilizare cuprinde acele relatii social-economice cu ajutorul carora se atrage prin
mecanismul economic, financiar si bancar, prin sistemul preturilor si tarifelor, aplicat
bunurilor si serviciilor, inca o parte a veniturilor agentilor economici.
Functia de dirijare - relatii banesti prin intermediul carora sunt dirijate si folosite aceste
fonduri, impreuna cu o parte a resurselor banesti, mobilizate in procesul distribuirii
produsului national se indreapta catre sfera social-culturala ordinea publica, aparare
nationala, precum si catre grupele de populatie care nu au primit bani sau au primit
resurse financiare, dar insuficient.
Functia de control - necesitatea acestei functii decurge din faptul ca fondurile de resurse
financiare, constituite la dispozitia statului, apartin intregii societati, functia de control al
finantelor publice urmareste modul de constituire a fondurilor in economie, repartizarea pe
destinatii si gestionarea lor, cu o maxima eficienta de catre agentii economici, totodata
controlul exercitat de finantele publice contribuie la realizarea controlului echilibrului,
valutar, financiar in economie. Functia de control se exercita prin intermediul unor organe
specializate ale statului: Ministerul Finantelor; Banca Nationala a Moldovei; Curtea de
Conturi; Serviciul Vamal; Serviciul Control Financiar si Revizie; Inspectoratul Fiscal
Principal de Stat; C.C.C.E.C.; Functia de control este strans legata cu functia de repartitie,
dar are o sfera mult mai larga decat prima, deoarece vizeaza pe langa constituirea si
repartizarea acestor fonduri si modul de utilizare a acestora.
Activitatea financiara a statului.
Intelegem activitatea statului pentru formarea, repartizarea si utilizarea mijloacelor
financiare, atat centrale si locale, care asigura dezvoltarea si indeplinirea functiilor sale:
1. Formarea si adoptarea bugetului de stat
2. Repartizarea mijloacelor financiare intre autoritatile publice centrale si locale
3. Activitatea financiara a statului nostru la etapa actuala, are loc in conditiile colaborarii
economice internationale cu partenerii externi
4. Statul desfasoara activitate financiara prin intermediul organelor sale, organe de
competenta generala (Parlamentul RM; Guvernul; Organele Administratiei Publice
Locale; Organele de Competenta Speciala; Organele Statale care desfasoara o
activitate financiara pe langa indeplinirea atributiilor de baza; Organele Statale a caror
activitate financiara este de baza)
5. Statul desfasoara activitate financiara prin intermediul la doua forme: forma juridica si
forma nejuridica
Drept Financiar ca Ramura de Drept

1. Notiunea
2. Obiectul
3. Metoda de reglementare a dreptului financiar
4. Izvoarele Dreptului Financiar
5. Principiile Dreptului Financiar
6. Notiunea si felurile normelor dreptului financiar
7. Raporturile juridice financiare
8. Subiectele dreptului financiar
9. Locul si rolul dreptului financiar in sistemul ramurilor de drept
Insemnatatea reglementarii juridice a relatiilor financiare, rezulta din faptul ca finantele

publice sunt destinate pentru a participa direct la dezvoltarea social-economica a
societatii. Obiectul reglementarii juridice financiare, nu reprezinta altceva decat continutul
dreptului financiar, iar acesta se circumscrie componentele structurale ale finantelor
publice, cu respectarea delimitarii acestora de finantele private.
Sub aspectele generale dreptul financiar, are ca obiect de reglementare:
* Bugetul de stat
* Bugetul local
* Bugetul asigurarilor de stat
* Veniturile bugetare
* Cheltuielile bugetare
* Imprumutul de stat
* Finantele institutiilor publice
Ca parti componente a dreptului financiar mai pot fi urmatoarele momente:
* Circualtia monetara
* Regimul juridic al valutelor
* Controlul financiar
* Organizarea si functionarea aparatului financiar, bancar si de credit
Avand in vedere obiectul de reglementare a dreptului financiar. Putem defini dreptul

financiar, ca totalitatea actelor normative care reglementeaza relatiile de constituire,
repartizare si utilizare, a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice destinate,
satisfacerii sarcinilor social-economice ale societatii.
Iona Glica: dreptul financiar reprezinta ansamblul normelor juridice instituite conform
conceptului modern al finantelor publice, din statele contemporane, care reglementeaza in
regim de drept public constituirea si intrebuintarea fondurilor banesti, ale statului si
celorlalte colectivitati publice, precum si controlul financiar de interes public.
Autorii rusi, romani si ucraineni: dreptul financiar reprezinta ansamblul de norme juridice
care reglementeaza relatiile sociale, care apar in procesul de constituire repartizare si
utilizare, a fondurilor banesti, (centrale si descentralizate), destinate pentru realizarea
sarcinilor sale.
Metoda de reglementare.
Metoda de baza este:
a. Metoda Imperativa
b. Metoda de Recomandare sau Coordonare a activitatii autoritatii publice ce tine de
activitatea bugetara a statului
Izvoarele Dreptului Financiar.

In sens juridic prin izvor de drept se intelege, forma specifica de exprimare a normelor
juridice care se infatiseaza intr-o diversitate de forme si care poarta denumirea de acte
normative. Izvoarele dreptului financiar sunt alcatuite din totalitatea normelor normative
care reglementeaza, raporturile juridice financiare, in raport de gradul de generalitate sau
specificitate distingem:
* Izvoare comune
* Izvoare specifice
Izvoare Comune:
CONSTITUTIA REPUBLICII MOLDOVA Adoptată la 29 iulie 1994.
Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 18.08.1994.
Articolul 58: Contribuţii financiare
1. Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

2. Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
3. Orice alte prestaţii sînt interzise, în afara celor stabilite prin lege.
Articolul 66: Atribuţiile de bază
Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

h) aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui;
i) exercită controlul asupra acordării împrumuturilor de stat, asupra ajutorului economic şi de altă natură acordat unor
state străine, asupra încheierii acordurilor privind împrumuturile şi creditele de stat din surse străine;
Articolul 95: Resursele financiare ale aparatului Preşedintelui, indemnizaţia şi alte drepturi
1. Resursele financiare ale aparatului Preşedintelui Republicii Moldova se aprobă, la propunerea acestuia, de
către Parlament şi se includ în bugetul de stat.
2. Indemnizaţia şi alte drepturi ale Preşedintelui Republicii Moldova se stabilesc prin lege.
Articolul 130: Sistemul financiar-creditar
1. Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-
teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt reglementate prin lege.
2. Moneda naţională a Republicii Moldova este leul moldovenesc.
3. Dreptul exclusiv la emisia monetară aparţine Băncii Naţionale a Republicii Moldova. Emisia se efectuează
conform deciziei Parlamentului.
Articolul 131: Bugetul public naţional
1. Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele raioanelor,
oraşelor şi satelor.
2. Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care le
supune, separat, aprobării Parlamentului. În caz de formare a fondului extrabugetar, el se prezintă spre
aprobare Parlamentului.
3. Dacă bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate prin lege cu cel puţin trei zile
înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale
de stat ale anului precedent, pînă la adoptarea noilor bugete.
4. Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau
împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sînt
acceptate de Guvern.
[Alin.4 art.131 introdus prin Legea nr.1115-XIV din 05.07.2000]

5. Bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.
6. Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.
Articolul 132: Sistemul fiscal
1. Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale
bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.
2. Orice alte prestări sînt interzise.
Articolul 133: Curtea de Conturi
1. Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor
financiare publice.
2. Curtea de Conturi este alcătuită din 7 membri.
3. Preşedintele Curţii de Conturi este numit de Parlament, la propunerea Preşedintelui acestuia, pentru un termen
de 5 ani. Membrii Curţii sînt numiţi de Parlament, la propunerea Preşedintelui acesteia.
4. Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra administrării şi întrebuinţării resurselor
financiare publice.
5. Alte atribuţii, precum şi modul de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, se stabilesc prin lege organică.
cu privire la Guvern
Nr.64-XII din 31.05.90

Articolul 13. Principalele împuterniciri ale Guvernului
în domeniul finanţelor, creditelor,
impozitelor, preţurilor şi circulaţiei monetare
Guvernul:
1) asigură, în limitele competenţei sale, transpunerea în viaţă a
politicii unice a statului în domeniul finanţelor, creditelor şi
circulaţiei monetare;
2) elaborează şi prezintă anual Parlamentului spre examinare şi
aprobare proiectele bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale
de stat, precum şi proiectul fondului extrabugetar, în cazul formării
lui;
3) promovează politica unică a statului în domeniul preţurilor;
4) promovează politica vamală şi financiar-valutară.

privind administraţia publică locală
( redacţie nouă)
Capitolul XI
ADMINISTRAREA FINANŢELOR PUBLICE
Articolul 82. Finanţele publice locale

Finanţele unităţilor administrativ-teritoriale se administrează
în condiţiile Legii cu privire la finanţele publice locale, conform principiului autonomiei locale.
Procesul bugetar de la nivelul local este independent şi separat de procesul bugetar de la nivelul naţional.
Autorităţile publice locale dispun de bază fiscală proprie şi distinctă de cea a statului, constituită din impozite,
cuantumul cărora este stabilit prin legea finanţelor publice locale şi este proporţională competenţelor proprii
prevăzute de Constituţie, de prezenta lege şi de alte acte legislative.
Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul şi la alte resurse
financiare nefiscale: taxe locale, venituri din administrare proprietăţii unităţilor administrativ-teritoriale şi
cele provenite din prestarea serviciilor.
Veniturile nefiscale nu se includ la calcularea transferurilor cu destinaţia generală.
Procedurile de distribuire a resurselor fiscale proprii ale autorităţilor publice locale, precum şi orice modificări
ale legislaţiei referitoare la funcţionarea sistemului finanţelor publice locale vor fi consultate în mod
obligatoriu cu structurile reprezentative ale autorităţilor publice locale.
Sprijinul unităţilor administrativ-teritoriale mai slabe din punct de vedere financiar necesită utilizarea unor
proceduri de repartizare financiară justă sau unor măsuri echivalente destinate
corijării efectelor repartizării inegale a resurselor potenţiale de finanţare şi a sarcinilor ce le revin.
Este interzisă orice delegare de competenţă fără însoţirea şi alocarea
de surse financiare, necesare pentru a se acoperi costul exerciţiului competenţei respective.
Criteriile de distribuire a suportului financiar acordat de stat unităţilor administrativ-teritoriale trebuie să fie
obiective şi stabilite conform legii.
CODUL PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA Nr.985-XV din 18.04.2002

Capitolul X
INFRACŢIUNI ECONOMICE
Articolul 236. Fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi

sau a titlurilor de valoare false
(1) Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în
circulaţie a biletelor Băncii Naţionale a Moldovei, a monedelor, a
valutei străine, a hîrtiilor de valoare de stat sau a altor titluri de
valoare false, utilizate pentru efectuarea plăţilor,
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani, iar persoana juridică
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) repetat;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
c) în proporţii mari
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani, iar persoana
juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate
sau cu lichidarea întreprinderii.
[Art.236 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare 12.06.03]
Articolul 237. Fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor

sau a altor carnete de plată false
(1) Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în
circulaţie a cardurilor sau a altor carnete de plată false, care nu
constituie valută sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc
sau acordă drepturi sau obligaţii patrimoniale,
se pedepseşte cu amendă de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau
cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu
amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de
dreptul de a exercita o anumită activitate.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) repetat;
b) de un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii;
c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
d) în proporţii mari
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate
sau cu lichidarea întreprinderii.
«Codul Civil al RM»
Izvoarele Specifice ale Dreptului Financiar:

vezi lista cu acte normative
vezi lista cu acte normative
Principiile dreptului Financiar.

Activitatea financiara ale statului, organelor administratiei publice locale, institutiilor publice
este bazata pe anumite principii adica reguli si cerinte fundamentale, care exprima cele
mai esentiale si scopuri ale acestei activitati. Continutul acestor principii este determinat
de Constitutia RM si anume:
* Principiul legalitatii - orice activitate in stat inclusiv cea financiara se desfasoara in baza
legii
* Principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si autoritatilor publice Articolul 16: Egalitatea
1. Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
2. Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
* Principiul publicitatii - Articolul 23: Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle
1. Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.
2. Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face
accesibile toate legile şi alte acte normative.
LEGE Nr. 847
din 24.05.96
privind sistemul bugetar si procesul bugetar*
Articolul 5. Intrarea în vigoare şi publicarea
legii bugetare anuale
Legea bugetară anuală intră în vigoare la 1 ianuarie a fiecărui an sau la o altă dată prevăzută în textul ei şi se publică
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
* Principiul repartizarii functiilor in domeniul activitatii financiare
* Principiul participarii cetatenilor la administrarea treburilor publice inclusiv si a celor
financiare
* Principiul autonomiei locale (autonomie financiara) Articolul 109: Principiile de bază ale
administrării publice locale
1. Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale
descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării
cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.
2. Autonomia priveşte atît organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cît şi gestiunea
colectivităţilor pe care le reprezintă.
3. Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul de stat unitar.
*
* Principiul de planificare a activitatii financiare ale statului la constituirea, repartizarea si
utilizarea resurselor financiare - aceasta planificare se face in conformitate cu activitatea
organelor statale atat centrale si locale, ale institutiilor publice, agentilor economici, etc.
* Principiul caracterului social al activitatii financiare ale statului Articolul 47: Dreptul la asistenţă
şi protecţie socială
1. Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi
bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi
serviciile sociale necesare.
2. Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri
de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.
* Principiul determinarii juste a sarcinilor fiscale Articolul 58: Contribuţii financiare

1. Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
2. Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
3. Orice alte prestaţii sînt interzise, în afara celor stabilite prin lege.
Normele dreptului financiar.

Norma dreptului financiar, este acea categorie a normelor juridice ce au un obiect de
reglementare specific, care se refera la drepturile si obligatiile participantilor la raporturile
de drept financiar, si care prescriu conduita acestora, in procesul de formare, repartizare,
utilizare si control asupra banului public, respectarea lor fiind garantata prin forta de
constrangere a statului, dupa continutul lor normele dreptului financiar pot fi:
* Materiale - sunt acele care stabilesc drepturile si obligatiile participantilor la aceste
raporturi, structura sistemului bugetar al RM sau continutul obligatiilor persoanelor fizice
si juridice fata de stat.
* Procesuale - normele financiar procesuale stabilesc forma si modalitatea de actiune a
normelor materiale, exemplu: procesul bugetar
Normele dreptului financiar, au un caracter general impersonal, deoarece privesc un

numar nedeterminat de subiecte. Ca exceptie unele norme de drept financiar, au un
Vezi anexele bugetului de stat
caracter individual, in virtutea anumitor necesitati financiare-concrete, de exemplu:
pe anul 2010 Din punct de vedere al structurii logico-juridice normele ale dreptului financiar: cuprind cele
trei elemente «ipoteza, dispozitie, sanctiune»
«Ipotezele» prevad imprejurarile in care urmeaza sa se aplice dispozitiile acestor norme.
«Dispozitiile» prevad conduita subiectelor vizate de acestea norme, dupa felul de
comportament al subiectelor, dispozitiile cuprinse in aceste norme pot fi: onerative,
permisive, prohibitive, celel mai multe dintre normele dreptului financiar contin «onerative»
Unele din normele dreptului financiar, contin dispozitii permisive de exemplu: Curtea de
Conturi, poate participa la activitatea organismelor internationale.
Acoperirea decalajelor temporare, aparute in cursul executarii bugetelor locale pe seama
resurselor trezorariei statului
Unele norme ale dreptului financiar, contin dispozitii prohibitive, de exemplu: se interzice
acoperirea cheltuielilor bugetare prin recurgerea la o noua emisiune monetara.
Elementul specific al normei de drept financiar, este sanctiunea astfel sunt stabilite
sanctiuni specifice, caracteristice acestor norme si anume: amenda, majorari de intarziere,
suspendarea creditarii, suspendarea finantarii, majorarea dobanzilor, vanzarea silita a
garantiei gajului, etc. In dependenta de semnificatia disciplinara, gradul de pericol social si
urmarile care pot aparea, pot fi aplicate unele sanctiuni, prevazute in Codul
Contraventional si unele pedepse prevazute de Codul Penal al RM.
Raporturile juridice financiare sunt formate de relatiile sociale, care i-au nastere si se sting,
in procesul de constituire, repartizare, si utilizare a fondurilor banesti ale statului si care
sunt reglementate, de normele de drept financiar. Raporturile juridice financiare, se disting
de alte raporturi juridice prin urmatoarele trasaturi particulare:
* Subiectele participante si pozitia pe care o au una fata de alta (un subiect obligatoriu al
dreptului financiar, relatii de subordonare)
* Dupa obiectul de reglementare in functie de sfera de cuprindere a finantelor publice
raporturile de drept financiar pot fi: bugetare, de creditare, monetare, de control financiar,
etc.
* Dupa modalitatile de realizare a formei de activitate: raporturile de drept financiar se
nasc, se modifica si se sting, in baza manifestarii, unilaterale de vointa ale statului si in
general se executa fara a fi necesara o hotarare judecatoreasca.
* Elementele raportului financiar sunt: subiect, obiect, continut.
Subiectele participante la raport de drept financiar:

a. Subiectul principal - statul care este reprezentat prin organele sale (BNM; IFPS;
Guvernul;)
b. Subiectii secundari - persoanele juridice si persoanele fizice
Categorii persoane juridice:
Articolul 5. Noţiuni generale
Următoarele noţiuni se aplică în scopul impozitării, fără modificarea statutului juridic al
persoanelor juridice şi fizice prevăzut de legislaţia în vigoare:
4) Persoană juridică - orice societate comercială, cooperativă, întreprindere, instituţie,
fundaţie, asociaţie, inclusiv creată cu participarea unei persoane străine, şi alte organizaţii, cu
excepţia subdiviziunilor structurale ale organizaţiilor nominalizate ce nu dispun de patrimoniu
autonom şi a formelor organizatorice cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei.
Categorii persoane fizice:

Articolul 5. Noţiuni generale
* Persoană fizică:
a) cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin, apatrid;
b) forma organizatorică cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, inclusiv
întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier), dacă prezentul cod nu prevede altfel.
Persoana fizica rezident -Rezident:

a) orice persoană fizică care corespunde uneia din cerinţele de mai jos:
i) are domiciliu permanent în Republica Moldova, inclusiv:
- se află la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare peste hotare;
- este persoană cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exerciţiul funcţiunii
peste hotare;
ii) se află în Republica Moldova cel puţin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;
b) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică a cărei
activitate este organizată sau gestionată în Republica Moldova ori al cărei loc de bază de
desfăşurare a activităţii este Republica Moldova.
Persoana fizica nerizedent -Nerezident:

a) orice persoană fizică care nu este rezident în conformitate cu pct. 5) lit.a) ori, deşi
corespunde cerinţelor pct.5) lit.a), se află în Republica Moldova:
- în calitate de persoană cu statut diplomatic sau consular ori în calitate de membru al
familiei unei asemenea persoane;
- în calitate de colaborator al unei organizaţii internaţionale, create în baza tratatului
internaţional la care Republica Moldova este parte, sau în calitate de membru al familiei unui
asemenea colaborator;
- la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare, dacă această persoană fizică
s-a aflat în Republica Moldova exclusiv în aceste scopuri;
- exclusiv în scopul trecerii dintr-un stat străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii
Moldova (trecere tranzit);
[Art.5 pct.6 lit.a) modificată prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]
b) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică care nu
corespunde cerinţelor pct.5) lit.b).
[Art.5 pct.6, lit.b) în redacţia LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611,în vigoare
01.01.06]
Obiectul de reglementare dreptului financiar.

Obiectul raportului de drept financiar, este diferit determinat in primul rand de sfera
deosebit de larga si complexa a finantelor publice, iar in al doilea rand de fapte, acte
normative si operatiuni specifice cu privire la activitatea financiara. In prima situatie,
obiectul este format din actiuni de prognoza si organizare bugetara, actiuni de creditare,
actiuni de control financiar, etc.
In acea de-a doua situatie obiectul este format, dintr-o suma de bani la care sunt tinute,
subiectele raportului de drept financiar.
Continutul dreptului financiar: totalitatea drepturilor si obligatiilor, subiectelor raporturilor de
drept financiar. Specific consta in aceea ca aceste doua se realizeaza in momentul de:
repartizare, constituire a finantelor publice.
Subiectii dreptului financiar.

Subiectii se impart dupa autorii RUSSIAN:
a. Unitatile administrativ-teritoriale (sate, comune, orase, municipii)
b. Subiectele colective (organele administratiei de stat centrale si locale, institutiile publice,
societatile comerciale)
c. Subiectii individuali (cetatenii statului, cetatenii straini, apatrizii)
Considerarea dreptului financiar, ca o ramura de drept desinestatoare, este sustinuta de
faptul, ca are un obiect de reglementare propriu, circum-scris, de componentele structurale
ale finantelor publice. In conditiile divizarii dreptului pozitiv, in dreptul public si drept privat,
dreptul financiar este o ramura a dreptului public, deoarece la fel ca si celelalte ramuri de
drept public si in relatia de interferenta cu ele, dreptul financiar este instituit in scopul
satisfacerii nevoilor generale ale societatii.
Corelatia dreptului financiar cu dreptul constitutional
vezi punctul 2 tema nr.2
Corelatia dreptului financiar cu dreptul administrativ, legatura stransa se manifesta prin
compararea, raporturilor juridice din ambele ramuri de drept. Legatura stransa dintre
aceste doua ramuri, se mai datoreaza faptului ca aparatul financiar-bancar si de credit,
precum si cel al asigurarilor social de stat, fac parte in general din sistemul de organe al
administratiei publice.
Corelatia dreptului financiar cu dreptul penal, se datoreaza prin depistaera infractiunilor din
domeniul finantelor publice, de catre organele de control financiar,
Corelatia dreptului financiar cu dreptul muncii si protectiei sociale, legatura se inventeaza
in virtutea dispozitiilor referitoare la finantarea acestei protectii din contul bugetului
asigurarilor sociale de stat.
Corelatia dreptului financiar cu dreptul international publice, corelatia se datoreaza
existentei mai multor conventii interstatale (conventii cu privire la imprumuturi externe),
sau conventii cu privire la evitarea dublei impuneri a veniturilor care se obtin pe teritoriul
RM si se transfera in alte state si invers.
Dreptul financiar si dreptul civil, unicul punct de tangenta este ca ambele ramuri
reglementeaza raporturi patrimoniale (cu caracter patrimonial).
Circulatia Monetara
1. Moneda si functiile ei.
2. Suma de bani, necesara circulatiei monetare. Viteza de circulatie a banilor.
3. Reglementarea emisiunii monetare.
4. Reglementarea juridica platilor in numerar.
5. Reglementarea juridica a platilor fara numerar.
Patru perioade a monedei:

1. Bani sacre - dinti de caini, scoici, pietre de mare; peste uscat; boabe de cacao; pismetii;
blanuri; miere;
2. Banii de metal - care de la bun inceput au fost confectionati din bronz, cupru. Ceva mai
tarziu au introdus bani din argint si aur.
3. Banii de hartie - au aparut in China in sec.IX. In Europa e legat de suedezul care a emis
«cambia»
4. Banii electronici - pentru prima data este legata de SUA in 1914. In anul 1950
proprietarii de restaurante «Dinnerʼs Club» au emis; Bank of America; Visa Card; Euro
Card; Master Card;
Moneda a contribuit substantial la patrimoniul de valori al omenirii, fiind in primul rand un

instrument social-economic indispensabil oricarei economii, ea a reprezentat o institutie
istorica, a urmat si urmeaza evolutia societatii umane. Unele definitii exprima particularitati
ale monedei, alte o considera o marfa ori pur si simplu o notiune abstracta, de exemplu
intr-o definitie prin moneda, este desemnat orice bun, acceptat ca instrument liberator de
creditori sau vanzatori, un bon pentru cumpararea marfurilor, intr-o alte definitie se
considera, ca atunci cand o marfa serveste continuu, ca intermediar pentru schimburi
indirecte, ea devine moneda. Nominalistii considera moneda, drept un document de stat
detasat de fluctuatiile vietii sociale-economice, care emana de la autoritatile publice,
moneda in forma ei clasica de disc metalic si cu o greutate determinata, se utilizeaza ca
mijloc de circulatii, de plata si tezaurizare.
Moneda reprezinta un instrument etalon, legal de plata pentru facilitarea schimburilor,
pentru acumulari fiind masuratorul general de valori, care poarta girul autoritatii emitente,
statul si care se bucura de incredere publica.
Functiile monetei.
Functia de evaluare a valorilor economice, in moneda se masoara in valori materiale se
exprima preturile, puterea de cumparare, creditul. Functia de mijlocire a schimbului de
bunuri si servicii, se face prin intermediul operatiunilor de vanzare-cumparare, moneda a
evoluat neintrerupt cu productia si schimbul de marfuri, prin schimb produsele devin
marfuri, a caror circulatie este inlesnita de moneda.
Functia de mijlocire a platilor, ea dobandeste calitatea de moneda legala pentru ca
creditorul este obligat sa primeasca moneda aflata in circulatie, la data lichidarii unei
datorii.
Functia de mijlocire a creditului, creditul reprezinta transmiterea temporara a unei puteri de
cumparare, el este un imprumut de moneda.
Functia de mijlocire a economiilor, disponibilitatile temporare ale populatiei se pot valorifica
cu ajutorul monedei.
Functia de tezaurizare cu ajutorul monedei, se pot pastra si transfera valorile care se cer
mentinute in timp pentru o perioada indelungata.
Functia sociala de distribuire si redistribuire a bunurilor si serviciilor, produsul social se
distribuie cu ajutorul monedei, celor care au contribuit direct sau indirect la crearea lui.
Functia de bani mondiali a doua sau mai multe state (Euro)
Pentru ca o marfa sa poata sa fie considerata moneda este suficient ca ea sa
indeplineasca una din functiile respective
Suma necesara circulatiei banilor.

Suma necesara de bani circulatiei, este formata din totalul valoric al semnelor banesti
(masa monetara) care ofera posibilitatea efectuarii normale a schimbului de marfuri,
prestarii serviciilor a diferitor plati, aceasta suma este determinata, de actiunea legilor
obiective, a circulatiei banilor si legea vitezei de circulatie a mijloacelor de plata. Potrivit
cerintelor acestor legi, pentru o anumita perioada suma de bani necesara circulatiei,
rezulta din totalizarea sumei preturilor marfurilor si serviciilor care urmeaza a fi vandute si
incasate si a sumei platilor scadente, din care se scade suma preturilor marfurilor vandute
Vezi formula in caiet la ANTON
in credit si platile pentru circulatia marfurilor care se compenseaza.
OXANA
Suma necesara circulatiei este influentata de urmatorii factori:
* Factori de influenta directa, modificarea volumului de marfuri aflate in circulatie si nivelul
preturilor marfurilor si serviciilor
* Factori de influenta indirecte, majorarea numarului de operatii in credit deoarece cu cat
mai multa marfa se vinde in credit, cu atat mai putin bani sunt necesari in circulatie si
invers
* Dezvoltarea platilor fara numerar
* Viteza de circulatie a banilor, care exprima numarul de tranzactii la care serveste o
unitate monetara intr-o perioada de timp, accelerarea vitezei de circularea banilor, duce
la micsorarea sumei de bani, necesare circulatiei si invers
Viteza de circulatiei a banilor este influentata:

* Masa banilor aflati in circualtie
* Depinde de proportia unitatii monetare, tinute in rezerva sau tezaurizare
* Depinde stabilitatea social-politica si conjuctura economica
* Depinde de volumul veniturilor banesti ale populatiei, frecventa si ritmicitatea incasarii de
catre populatie a veniturilor sale banesti
* Gradul de coincidenta intre incasarile si platile banesti ale populatiei
* Factorul psihologic al increderii populatiei in puterea de cumparare a monedei nationale
Accelerarea vitezei a circulatiei banilor, contribuie atunci cand conditiile necesare sunt
create la reducerea masei banilor in circulatie, la micsorarea cheltuielilor de circulatie,
aceeasi masa monetara isi dubleaza puterea de cumparare, daca circula de doua ori mai
repede, cu alte cuvinte daca ea participa in acelasi timp la un numar dublu de tranzactii.
Hotararea BNM pentru anul

Hotararea a BNM cu privire la politica monedara si valutara a BNM pentru anul 2010 - ?
2010???
Reglementarea emisiunii monedare.
Prin emisiune monedara (baneasca) se intelege un ansamblu de acte si operatiuni
realizate de catre banca centrala a statului (BNM in RM) concretizate in:
* Baterea semnelor monedare - Articolul 60. Tipărirea monedei şi măsurile de siguranţă
Banca Naţională organizează tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor metalice şi ia măsuri pentru păstrarea în
siguranţă a celor neemise în circulaţie, de retragere şi distrugere a bancnotelor şi monedelor metalice retrase din
circulaţie.
* Stocarea
* Emiterea
* Punerea si scoaterea din circulatie a bancnotelor si monezelor metalice, precum si
formarea de bani scriptuali in conturi curente ale persoanelor fizice si juridice
* Bani scriptuali - bani care nu exista
* Dreptul exlcusiv de-a emite in circulatie bancnote si monede metalice, ca mijloc de plata
pe teritoriul RM (BNM) - Articolul 57. Dreptul de a emite bancnote şi monede metalice
Banca Naţională are dreptul exclusiv de a emite în circulaţie bancnote şi monede metalice ca mijloc de plată pe
LEGE Nr. 548 teritoriul Republicii Moldova.
din 21.07.1995 * Leul moldovenesc - este unicul mijloc legal de plata pe teritoriul RM - Articolul 56. Unitatea
cu privire la Banca Naţională a
monetară
Moldovei
(1) Unitatea monetară a Republicii Moldova este leul moldovenesc. Un leu se divizează în 100 de bani.
(2) Leul moldovenesc este unicul mijloc legal de plată pe teritoriul Republicii Moldova.
LEGE Nr. 548
din 21.07.1995
cu privire la Banca Naţională a BNM stabileste prin regulamente sale valoarea nominala, dimensiunile, greutatea, design-
Moldovei ul si alte caracteristici ale bancnotelor si monedelor metalice - Articolul 26. Împuternicirile
Consiliului de administraţie
LEGE Nr. 548 f) stabileşte valoarea nominală, designul bancnotelor şi monedelor metalice, modul de punere în şi condiţiile de
din 21.07.1995 retragere a lor din circulţie;
cu privire la Banca Naţională a
Moldovei
HCA al BNM nr.200 din 27 iulie 2006
REGULAMENT
HCA al BNM nr.200 din 27 cu privire la operaţiunile cu numerar
iulie 2006 în băncile din Republica Moldova
REGULAMENT Platibile sunt bancnotele si monedele metalice autentice, incluzind urmatoarele deteriorari
cu privire la operaţiunile cu bancnote:
numerar CAPITOLUL IV
în băncile din Republica
Moldova Semnele plătibilităţii monedei naţionale. Trierea şi
ambalarea numerarului în monedă naţională. Specimenele de
bancnote.
4.1 Plătibile sînt bancnotele şi monedele metalice, avînd putere legală de plată pe
teritoriul Republicii Moldova, fără semne de falsificare sau contrafacere
incluzînd următoarele deteriorări:
a) bancnote - murdare, învechite, cu pete, îmbibate cu materii grase,
cu ştersături, cu inscripţii străine, prezenţa amprentelor de ştampile;
rupte, arse, găurite, cu lipsă de margini, colţuri, fragmente (nu mai
mult de 45% din suprafaţa lor), fir de siguranţă, lipite din mai multe
fragmente, dacă acestea indiscutabil aparţin aceleaşi bancnote; cu
modificarea culorii şi / sau a fluorescenţei privite în raze
ultraviolete;
b) monede - îndoite, învechite ce şi-au păstrat imaginea pe avers şi
revers.
4.2 Entităţile, indiferent de forma lor de proprietate şi domeniul de activitate sînt

obligate să încaseze bancnote şi monede autentice specificate în pct. 4.1 a
prezentului Regulament.
4.3 Băncile sînt obligate, pentru clienţii săi, să primească către schimb fără a
percepe comision:
a) bancnote şi monede autentice specificate în pct. 4.1 a prezentului
Regulament;
b) bancnotele autentice cu inscripţia „MITĂ”, vizibilă în raze
ultraviolete, prezentate de organele fiscale, Ministerul Afacerilor
Interne, Centrul de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei.
4.4 Băncile sunt obligate să efectueze trierea şi ambalarea numerarului încasat.
Emisiunea monedei scriptuale se realizeaza in urmatoarele directii

LEGE Nr. 548
* Cumpararea sau vanzarea valorilor mobiliare de stat Articolul 42. Cumpărarea hîrtiilor de valoare
din 21.07.1995 emise de stat
cu privire la Banca Naţională a Nici o prevedere din prezentul capitol nu poate interzice Băncii Naţionale să cumpere şi să vîndă hîrtiile de valoare
Moldovei emise de stat:
a) cu condiţia că Banca Naţională va cumpăra, numai prin operaţiuni de piaţă deschisă, hîrtiile de valoare cu scadenţa
de pînă la 180 de zile, care au fost emise public;
b) în legătură cu acordarea de credite băncilor.
LEGE Nr. 548
* In legatura cu acordarea de credite bancilor Articolul 18. Acordarea de credite băncilor
din 21.07.1995 (1) Banca Naţională poate acorda băncilor credite în condiţii stabilite periodic de Banca Naţională şi garantate prin:
cu privire la Banca Naţională a a) hîrtiile de valoare emise de Guvern, ce constituie o parte a emisiunii publice cu scadenţa nu mai mare de un an de
Moldovei la data achiziţionării lor de către Banca Naţională;
b) hîrtiile de valoare emise de Banca Naţională;
c) cambii simple sau trate, emise şi făcute cu bună credinţă în scopuri comerciale, industriale sau agricole, conţinînd
două sau mai multe giruri din care cel puţin unul să aparţină unei bănci şi să fie cu scadenţa nu mai mare de 9 luni de la
data achiziţionării lor de către Banca Naţională;
d) titlurile emise cu privire la bunuri sau mărfuri pe deplin asigurate împotriva riscului sau pierderii la nivelul
stabilit de Banca Naţională;
e) depozitele şi alte conturi la Banca Naţională sau la o altă instituţie financiră acceptată de bancă, reprezentînd
orice fel de active pe care Banca Naţională le poate cumpăra, vinde şi negocia.
Reglementarea juridica a platilor in numerar.

Din analiza legislatiei mai multor tari, pentru stingerea obligatiilor si natura documentelor,
care se folosesc in acest scop, se disting urmatoarele forme:
* Platile cu numerar - in care se intrebuinteaza semnul monedar metalic sau de hartie
* Platile prin compensatii sau «clearing» - care constau in compensarea de drepturi si
LEGE Nr. 548 obligatii de plata reciproca Articolul 48. Clearing şi decontări interbancare
din 21.07.1995 Banca Naţională poate acorda asistenţă băncilor prin organizarea serviciilor de clearing şi de decontări interbancare,
cu privire la Banca Naţională a inclusiv plăţi prin cec sau prin alte instrumente de plată, precum şi stabili reguli şi emite acte normative respective.
Moldovei * Platile fara numerar - se realizeaza prin faptul ca moneda ce ar trebui sa faca obiectul
platii, in loc sa fie inmanata bineficiarului sub forma de moneda manuala, este substituita
cu o dispozitie prin care disponibilul existent in contul debitorului se trece in contul
beneficiarului suma convenita ca plata
Dreptul de-a alege forma de plata apartine:
a. Intreprinderelor
b. Institutiilor
c. Cetatenilor
HOTĂRÎRE Nr. 764 Sunt cazuri cand legislatia concret prevede aceasta forma, I. Dispoziţii generale
din 25.11.1992 1. Toate întreprinderile de stat, cooperatiste, pe acţiuni, de arendă colective, mixte, obşteşti etc., asociaţiile, organizaţiile
Privind aprobarea Normelor şi instituţiile (în continuare - întreprinderi), indiferent de statutul lor juridic, sînt obligate să consemneze mijloacele lor
pentru efectuarea operaţiunilor băneşti în instituţiile financiare.
de casă în economia naţională a 2. Decontările dintre întreprinderi pe angajamente se efectuează, de regulă, prin virament la instituţii financiare.
Republicii Moldova
5.Întreprinderile, de regulă, primescde la instituţiile financiare ale republicii bani în numerar pentru retribuirea muncii,
plata pensiilor şi indemnizaţiilor, achiziţionarea producţiei agricole, procurarea ambalajului şi obiectelor de la populaţie,
acoperirea cheltuielilor de deplasare şi pentru alte scopuri prevăzute de Instrucţiunea în vigoare a Băncii Naţionale a
Moldovei cu privire la modul întocmirii raportului statistic asupra volumului operaţiunilor de casă la instituţiile
financiare din Republica Moldova.
Întreprinderile cu încasări permanente de bani pot utiliza numerarul din casele sale pentru scopurile indicate mai sus, cu
excepţia cheltuielilor de deplasare
HOTĂRÎRE Nr. 474

din 28.04.1998
cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu
Contribuabilii care, potrivit memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar - 1. Se obligă contribuabilii care, potrivit legislaţiei în
legislaţiei în vigoare, au vigoare, au obligativitatea ţinerii contabilităţii să efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de
obligativitatea ţinerii contabilităţii casă şi de control cu memorie fiscală.
Se permite agenţilor economici, care dispun de maşini de casă şi control fără memorie fiscală, înregistrate la
inspectoratul fiscal, să efectueze înlocuirea lor, în termen de pînă la 31 decembrie 2000, cu atribuirea sumei
neamortizate la deduceri (cheltuieli), concomitent cu implementarea noilor maşini de casă şi control cu memorie fiscală
înregistrate în modul stabilit.
Conform acestei legi Punctul - 5. Fata de intreprinderi si organizatii, indiferent de tipul

LEGEA REPUBLICII
lor de proprietate si forma de organizare juridica, care
MOLDOVA
efectueaza decontari in numerar in suma ce depaseste 15 mii de lei
cu privire la antreprenoriat
lunar, in baza obligatiilor lor financiare, incalcind modul
si intreprinderi
stabilit de decontare prin virament, precum si care efectueaza
Nr.845-XII din 03.01.1992
decontari in numerar si prin virament prin intermediari,
indiferent de suma decontarii efectuate, organele
Serviciului Fiscal de Stat, Centrului pentru Combaterea Crimelor
Economice si Coruptiei, Departamentul Control Financiar si Revizie
si organele lor teritoriale aplica sanctiuni pecuniare in
proportie de 10 la suta din sumele platite, iar sumele amenzilor
se fac venit la bugetul de stat. Asemenea sanctiuni se
aplica fata de toti participantii la operatiunile de
vinzare-cumparare care au incalcat modul stabilit de decontare
in baza obligatiilor financiare reciproce.
Sanctiunile mentionate nu se aplica la efectuarea decontarilor
cu cetatenii, gospodariile taranesti (de fermier), titularii de
patente de intreprinzator si cu bugetul public national, la
efectuarea decontarilor de catre persoanele indicate cu bugetul
public national, cu intreprinderile si organizatiile, precum si la
efectuarea decontarilor de catre intreprinderile si organizatiile
ale caror drepturi la acest capitol se reglementeaza altfel
decit in actele normative ale Bancii Nationale a Moldovei, cu
exceptia cazurilor efectuarii decontarilor prin intermediari.
CAPITOLUL III
Operaţiunile cu numerar în Bănci

HCA al BNM nr.200 din 27
iulie 2006
REGULAMENT 3.1 În funcţie de spectrul serviciilor prestate, Banca este în drept să efectueze
cu privire la operaţiunile cu încasări şi eliberări de numerar.
numerar
Moldova
CAPITOL 3 Punct 3.1.-3.15
3.2 Încasările de numerar includ:

a) depuneri în conturile entităţilor sau persoanelor fizice, deschise la Bancă;
b) încasări în numerar generate de activitatea Băncii;
c) retrageri de numerar de la filialele aceleiaşi Bănci sau de la oricare altă
Bancă sau filialele acesteia;
d) retrageri de numerar de la BNM.
3.3 Eliberările de numerar includ:

a) retrageri de numerar de către clienţii Băncii;
b) plăţi generate de activitatea Băncii;
c) eliberări de numerar între casieriile filialelor aceleiaşi Bănci sau către orice
altă Bancă sau filialele acesteia;
d) depuneri de numerar la BNM.
3.4 Pentru efectuarea operaţiunilor cu numerar, Banca, utilizează după caz,

următoarele documente:
- ordin de încasare a numerarului;
- ordin de eliberare a numerarului.
3.5 Ordin de încasare a numerarului (Anexa nr. 1) este un document de casă care
se utilizează la orice tip de încasare a numerarului de către Bancă.
3.6 Ordin de eliberare a numerarului (Anexa nr. 2) este un document de casă care
se utilizează la eliberarea numerarului de către Bancă.
3.7 Retragerea numerarului de către entităţi, cu excepţia cazurilor în care sînt

utilizate cardurile de afaceri, se efectuează în baza unei delegaţii, forma şi
procedurile de utilizare a căreia se elaborează de sine stătător de către bancă şi
va conţine în mod obligatoriu, dar nu se va limita la următoarele elemente:
- denumirea Băncii;
- codul Băncii;
- codul fiscal al Băncii;
- denumirea entităţii;
- codul fiscal al entităţii;
- numărul contului entităţii;
- data retragerii numerarului;
- numele persoanei responsabile de retragere a numerarului;
- suma în cifre şi suma în litere;
- semnăturile persoanelor responsabile pentru emiterea delegaţiei;
- ştampila entităţii;
- numărul, data, luna şi anul emiterii documentului.
3.8 Documentele utilizate pentru reflectarea operaţiunilor cu numerar se

întocmesc de către funcţionarul responsabil al Băncii şi se execută în ziua
operaţională în care au fost emise.
3.9 Documentele trebuie să fie întocmite în limba de stat. Parametrii formularelor

documentelor utilizate la operaţiunile cu numerar, în funcţie de volumul de
date incluse, se stabilesc de Bancă de sine stătător.
3.10 Banca poate completa conţinutul documentelor utilizate la operaţiunile cu

numerar cu rubricile necesare, conform procedurilor interne ale Băncii.
3.11 Formularele documentelor utilizate pentru operaţiunile cu numerar se

întocmesc pe suport hîrtie sau în formă electronică, care ulterior se imprimă
pe suport hîrtie la imprimantă. Numărul de exemplare se stabileşte de Bancă
de sine stătător, în conformitate cu procedurile interne ale Băncii.
3.12 În formularele documentelor aferente operaţiunilor cu numerar nu se admit

corectări sau ştersături.
3.13 Pe documentele utilizate la operaţiunile cu numerar se aplică amprenta

ştampilei şi semnăturile persoanelor împuternicite ale Băncii.
3.14 Evidenţa operaţiunilor cu numerar se ţine în registre, forma şi conţinutul

cărora se elaborează de sine stătător de către Bancă.
3.15 Procedurile interne privind modul de semnare, vizare, repartizare şi păstrare a

documentelor şi a registrelor utilizate în operaţiunile cu numerar se elaborează
de către Bancă de sine stătător.
CAPITOLUL V
iulie 2006 Operaţiuni cu numerar în moneda naţională între Bănci
REGULAMENT
cu privire la operaţiunile cu
numerar 5.1 În rezultatul încasărilor de numerar, Banca îşi stabileşte zilnic volumul
Moldova
necesar de numerar pentru activitatea ulterioară.
CAPITOL V Punct 5.1.-5.7.
5.2 Băncii îi aparţine prerogativa de stabilire a excedentului de numerar pentru
ziua următoare şi care poate fi oferit altor Bănci sau depus la BNM.
5.3 Banca, care îşi stabileşte excedent de numerar, pentru ziua ulterioară, este
obligată să transmită la BNM, prin intermediul componentei de transport a
SAPI un Aviz (Anexa nr. 4), privind disponibilitatea excedentului de numerar
indicînd suma totală, divizată pe valori nominale. În funcţie de solicitările de
numerar de către alte Bănci, Banca va actualiza, pînă la ora 15ºº, informaţia
prezentată pe parcursul zilei.
5.4 Banca Naţională va plasa pe pagina interbancară informaţia privind

disponibilul de numerar al Băncilor şi va asigura actualizarea acesteia în
corespundere cu informaţia recepţionată de la Bănci.
5.5 Orice Bancă care posedă insuficienţă de numerar se va adresa băncilor pentru
acoperirea necesităţii cu numerar, conform informaţiei plasate pe pagina
interbancară.
5.6 În cazul depistării de către Banca solicitantă a neconformării cu cerinţele de

triere şi ambalare a numerarului, conform prevederilor Capitolului IV a
prezentului Regulament, aceasta va înainta reclamaţia respectivă Băncii care a
pus la dispoziţie numerarul, cu expedierea concomitentă a unei copii pe
adresa BNM.
5.7 Banca va reglementa prin procedurile sale interne modalitatea de distribuire a

excedentului de numerar între filialele proprii, precum şi altor Bănci sau
filialelor acestora, amplasate în aceeaşi localitate sau în localităţile din
apropiere.
CAPITOLUL VI
iulie 2006 Operaţiunile cu numerar în moneda naţională ale Băncilor
REGULAMENT în relaţia cu BNM
cu privire la operaţiunile cu
numerar 6.1 În funcţie de disponibilitatea excedentului de numerar sau de insuficienţa
acestuia, Băncile pot respectiv depune sau retrage numerar la BNM.
Moldova
CAPITOL VI Punct
6.1.-6.37. 6.2 Retragerea şi depunerea numerarului la BNM se efectuează în bază de
contract.
6.3 În scopul retragerii de numerar de la BNM, inclusiv a monedelor comemorative

şi jubiliare, Banca solicitantă, în intervalul de timp 15ºº - 16ºº zilei anterioare de

retragere a numerarului iniţiază o cerere, după caz, (Anexa nr. 5/Anexa nr. 6),
prin intermediul componentei de transport a SAPI, în care se indică suma totală,
structura pe valori nominale şi tipul monedelor.
6.4 Cererea de retragere a numerarului de la BNM, cu excepţia monedelor

comemorative şi jubiliare, se iniţiază de către Bancă după examinarea
informaţiei plasate pe pagina interbancară, conform prevederilor pct. 5.3 şi 5.4
din prezentul Regulament şi distribuirea acestuia între Bănci.
6.5 Banca este în drept să-şi anuleze cererea privind retragerea de numerar,
inclusiv a monedelor comemorative şi jubiliare transmisă anterior, prin
iniţierea unui Aviz (Anexa nr. 7), ce urmează a fi transmis nu mai tîrziu de ora
16ºº a zilei anterioare, prin intermediul componentei de transport a SAPI.
6.6 Banca Naţională a Moldovei va satisface solicitarea de numerar totală sau

parţială, în funcţie de excedentul de numerar disponibil al Băncilor şi va iniţia,
după caz, dar nu mai tîrziu de ora 18ºº, o Confirmare (Anexa nr. 8), prin
intermediul componentei de transport a SAPI, în care se indică suma totală,
structura valorilor nominale şi timpul retragerii numerarului, la BNM.
6.7 În baza mesajului recepţionat de la BNM, Banca în ziua retragerii numerarului

efectuează plata prin transfer, care trebuie să fie egală cu sumaprobat pentru retragere.
9
6.8 În cazul retragerii monedelor comemorative şi jubiliare, Banca în ziua
efectuării transferului specificat la pct. 6.7, suplimentar, transferă la BNM
diferenţa dintre preţul de comercializare şi valoarea nominală a monedelor
comemorative şi jubiliare.
6.9 Băncile în proces de lichidare sau insolvabilitate, cu disponibil de numerar în

contul deschis la BNM, vor transmite cererea pentru retragere de numerar,
prin fax la BNM.
6.10 Banca are obligaţia de a transmite la BNM lista cu numele şi specimenele

semnăturilor tuturor persoanelor desemnate pentru efectuarea operaţiunilor
de retragere de numerar.
6.11 Lista va purta semnătura conducătorului băncii şi a contabilului şef sau a

persoanelor care îi înlocuiesc şi va cuprinde datele de identificare a
persoanelor desemnate: numele, prenumele, codul numeric personal, seria şi
numărul actului de identitate, numărul legitimaţiei de serviciu.
6.12 Despre orice modificare ulterioară a acestei liste Banca notificată BNM, în
timp util, pentru a permite efectuarea operaţiunilor de retragere de numerar.
6.13 Pentru retragerea numerarului, persoana desemnată de către Bancă se prezintă

la casa centrală din cadrul BNM cu delegaţia valabilă numai pentru ziua
respectivă, actul de identitate şi copia de pe actul de identitate.
6.14 Pentru retragerea numerarului de către Băncile în proces de lichidare sau

insolvabilitate, administratorul băncii se prezintă la casa centrală din cadrul
BNM cu actul de identitate şi copia de pe actul de identitate.
6.15 În cazul în care la verificarea documentelor prezentate de persoana

responsabilă de retragerea numerarului a Băncii au fost constatate erori, Banca
va prezenta documente noi şi va fi plasată în coada de aşteptare pentru
retragerea numerarului.
6.16 Eliberarea numerarului de către BNM, inclusiv a monedelor comemorative şi

jubiliare va avea loc numai după transferarea de către Bancă a sumei ce
reprezintă valoarea numerarului ce urmează a fi retras din casa centrală a
BNM şi respectiv a diferenţei dintre preţul de comercializare şi valoarea
nominală a monedelor comemorative şi jubiliare.
6.17 Banca Naţională va elibera persoanei desemnate de către Bancă, odată cu

numerarul, un exemplar al ordinului de eliberare a numerarului.
6.18 În cazul imposibilităţii de conectare la componenta de transport a SAPI,

cererea de retragere a numerarului de către Bancă inclusiv de către Banca
autorizată neparticipantă la SAPI şi confirmarea de către BNM se transmit
respectiv prin fax.
6.19 În funcţie de disponibilităţi, Băncile pot depune la BNM:
a) excedentul de numerar, cu putere circulatorie;

b) numerarul clasat în categoria uzat;
c) numerarul retras din circulaţie fără putere circulatorie.
6.20 Depunerea de numerar cu putere circulatorie la BNM se efectuează numai în

baza Confirmării (Anexa nr. 8) transmise de BNM prin intermediul
componentei de transport a SAPI.
6.21 Confirmările privind disponibilitatea de depunere a excedentului de numerar

cu putere circulatorie se iniţiază de sine stătător de către BNM în baza
informaţiei transmise de către Bănci, conform prevederilor pct. 5.3 din
prezentul Regulament.
6.22 Depunerile de numerar clasat în categoria uzat şi a celui retras din circulaţie
fără putere circulatorie se depun zilnic la BNM fără restricţii de ordin
cantitativ şi nominal.
6.23 Pentru depunerea numerarului uzat şi a celui retras din circulaţie fără putere
circulatorie Banca este obligată, pînă la ora 16ºº a zilei anterioare, să transmită
la BNM, prin intermediul componentei de transport a SAPI, un Aviz (Anexa
nr. 9) de depunere a numerarului impropriu circulaţiei, indicînd suma totală
divizată pe valori nominale.
6.24 Banca Naţională a Moldovei va iniţia, după caz, dar nu mai tîrziu de ora 18ºº,
o Confirmare (Anexa nr. 8), prin intermediul componentei de transport a
SAPI, cu indicarea timpului depunerii numerarului uzat şi a celui retras din
circulaţie fără putere circulatorie.
6.25 În cazul imposibilităţii de conectare la componenta de transport a SAPI, avizul

de depunere a numerarului, iniţiat de către Bancă inclusiv de către Banca
autorizată neparticipantă la SAPI şi confirmarea operaţiunii de către BNM, se
transmit respectiv prin fax.
6.26 Banca are obligaţia de a transmite la BNM lista cu numele şi specimenele

semnăturilor tuturor persoanelor desemnate pentru a efectua operaţiuni de
depunere a numerarului.
6.27 Lista va purta semnătura conducătorului băncii şi a contabilului - şef sau a

persoanelor care îi înlocuiesc şi va cuprinde datele de identificare a
persoanelor desemnate: numele, prenumele, codul numeric personal, seria şi
numărul actului de identitate, numărul legitimaţiei de serviciu.
6.28 Despre orice modificare ulterioară a acestei liste Banca notifică BNM în timp
util, pentru a permite efectuarea operaţiunilor de depunere numerar.
6.29 Pentru depunerea numerarului, persoana desemnată de către Bancă se prezintă
la casa centrală din cadrul BNM cu ordinul de eliberare a numerarului emis de
banca depunătoare (care prevede suma numerarului destinat pentru depunere

în BNM), actul de identitate şi copia de pe actul de identitate.
6.30 În cazul în care la verificarea documentelor prezentate de persoana desemnată

de către Bancă pentru depunerea numerarului au fost constatate erori, Banca
va prezenta documente noi şi va fi plasată în coada de aşteptare pentru
depunerea numerarului.
6.31 În vederea aprecierii respectării cerinţelor de triere a excedentului de numerar,

BNM, în prezenţa persoanei desemnate de către Bancă, va efectua verificarea
pe un eşantion de 10 la sută din cantitatea numerarului depus. Rezultatele
verificării se vor consemna într-un proces-verbal semnat de ambele părţi.
6.32 În funcţie de rezultatul verificării eşantionului nominalizat, întreaga cantitate

de numerar se consideră, după caz, conformată sau neconformată cerinţelor de
triere a numerarului, stabilite de prezentul Regulament.
6.33 Un exemplar al procesului-verbal va fi transmis persoanei responsabile de

depunere a numerarului.
6.34 În urma depunerii numerarului, BNM va elibera persoanei desemnate a Băncii

depunătoare un exemplar al ordinului de încasare a numerarului, drept
confirmare de depunere a numerarului.
6.35 Banca Naţională a Moldovei, în ziua efectuării operaţiunii, va transfera Băncii

suma ce reprezintă valoarea numerarului depus de către Bancă la BNM.
6.36 Excedentul de numerar depus de către Bancă la BNM se supune integral

verificării. În cazul constatării unor diferenţe în minus, precum şi a depistării
falsurilor, BNM va întocmi şi expedia băncilor procesele-verbale de
constatare, după caz, în baza cărora Banca este obligată să acopere diferenţele
depistate. Diferenţa depistată în plus, va fi transferată de către BNM, în contul
de decontare al Băncii, în baza procesului-verbal de constatare.
6.37 Pentru serviciile prestate aferente operaţiunilor de retragere şi depunere de

numerar, BNM percepe comisioane (Anexa nr. 10).
Reglementarea juridica a platilor fara numerar.

Pentru realizarea unui sistem de plati fara numerar, sunt necesare o serie de institutii
specializate, legate intre ele prin mijloace tehnice si juridice «banca centrala a statului»
«bancile comerciale» «banci corespondent» «alte institutii financiare»
Existenta si perfectionarea acestor institutii se datoreaza in deplinire a doua conditii:
* Increderea populatiei si a agentilor economici in banci si bancheri
* Increderea reciproca intre banci pe de o parte si bancheri pe de o parte
* SAPI - «sistem online» se transforma sumele mai mari de 50.000 MDL si sumele urgente
2.50 bani
* SAPI - «sistem clearing» se transforma platile mai mici de 50.000 MDL si platie trezoriale
1.25 bani
Conform hotărîrea Consiliului de administraţie
al Băncii Naţionale a Moldovei
nr.226 din 20.11.2008 sistemul de plati al RM este compus din urmatoarele
Sistemele supravegheate de către Banca Naţională a Moldovei
Banca Naţională a Moldovei supraveghează sistemele de plăţi şi decontări,

funcţionarea stabilă şi eficientă a cărora este esenţială pentru stabilitatea sectorului
financiar, precum şi sistemele care sînt utilizate preponderent de către persoanele fizice şi
juridice pentru efectuarea plăţilor.
Astfel, supravegherii sînt supuse:

a) sistemul automatizat de plăţi interbancare;
b) sistemul de decontări ale valorilor mobiliare;
c) sistemele de plăţi cu carduri;
d) sistemele de transferuri internaţionale;
e) sistemele de plăţi destinate deservirii persoanelor fizice pe teritoriul RM
operate de către entităţile nebancare.
Sistemul automatizat de plăţi interbancare constă din sistemul de decontare pe

bază brută în timp real (SDBTR) şi sistemul de compensare cu decontare pe bază netă
(SCDN), fiind administrate de către Banca Naţională a Moldovei.
Sistemul de decontări ale valorilor mobiliare include decontările aferente

tranzacţiilor cu valori mobiliare de stat şi valori mobiliare corporative (atît transferurile
de valori mobiliare cît şi transferurile de mijloace băneşti). Supravegherea sistemului în
cauză este efectuată de Banca Naţională a Moldovei şi de Comisia Naţională a Pieţei
Financiare, atribuţiile fiind delimitate prin prisma prevederilor legislaţiei în vigoare şi a
acordului de colaborare încheiat între părţi.
Sistemele de plăţi cu carduri sînt sistemele prin intermediul cărora se efectuează

operaţiuni de plată fără numerar sau retrageri de numerar cu utilizarea cardurilor bancare.
Băncile licenţiate din Republica Moldova participă atît în sistemele internaţionale de plăţi
cu carduri, cît şi în sistemele locale. Cardurile emise sub egida sistemelor internaţionale
de plăţi cu carduri au circulaţie locală şi internaţională, pe cînd cardurile emise sub egida
sistemelor locale au numai circulaţie locală.
Sistemele de transferuri internaţionale reprezintă sistemele de plăţi prin

intermediul cărora sînt transferate mijloacele băneşti în/din străinătate.
Sistemele de plăţi destinate deservirii persoanelor fizice pe teritoriul RM operate

de către entităţile nebancare reprezintă sistemele prin intermediul cărora persoanele
fizice efectuează plăţi pentru serviciile de utilităţi publice, telefonie fixă şi alte tipuri de
servicii, utilizînd în acest sens dispozitive speciale de primire a numerarului.
Avantajul platilor fara numerar.

* Numerarul disponibil al persoanelor fizice si juridice ar reprezenta un capital in stare
laten - tinut in case de bani, seifuri, la ciorap, scos din circuitul productiv.
* Acelasi capital depus la o banca, poate fi investit in actiuni economice, iar depunatorului
ii revine un profit sub forma de dobanda
* Riscurile legate de pastrarea si manipularea numerarului, pierderi, furt, deteriorari
Platile cu numerar presupun o deplasare a partilor contractante, aceasta situatie incomoda

si riscanta se poate realiza prin platile in numerar, care se executa rapid si la distante
foarte mari.
Platile fara numerar pot fi revazute, verificate, probate, controlate, dupa documentele de
evidenta bancara, chiar si dupa trecerea unui numar de ani de la efectuarea lor (5 ani
regula generala)
Deponatorul are posibilitate sa se elibereze de preocuparile pentru unele plati periodice,
printr-un ordin dat institutiilor bancare unde isi are deschis contul
Economisirea unor sume importante de bani, necesare acoperirii cheltuielilor legate de
manuirea numerarului
Documentele de plata:
* Ordin de plata
* Cerere de plata
* Ordinul de plata «incaso»
* Cecuri
Creditul
1. Notiunea si clasificarea creditului
2. Functiile si rolul creditului
3. Imprumutul de stat (Creditul Public)
4. Creditul extern
Etimologic creditul isi are originea in cuvantul latin «creditul» (credere), care inseamna a
crede, a se increde, a avea incredere. Creditul fiind o categorie de natura economica-
financiara, a format obiectul unor ample cercetari in literatura de specialitate. Astfel
profesorul «Sombat» defineste creditul: ca fiind puterea de cumparare fara a detine
numerar.
Profesorul Gide defineste creditul ca schimbul unei bogatii prezente, contra unei bogatii
viitoare. La randul sau profesorul Slavescu arata ca este vorba de credit, ori de cate ori
este vorba de cedarea unei sume de bani efectuata la un moment dat din partea unui
subiect economic altuia cu obligatia cu cel din urma de-a restitui mai tarziu la o anumita
data suma primita plus o suma de bani care se numeste interes sau dobanda. Creditul
este un schimb de moneda, conditionat si despartit de un interval de timp sau de un
termen.
Elementele creditului:
a. Creditor si Debitor
b. Scadenta - este momentul stabilit pentru rambursarea creditului
c. Termenul de gratie - este perioada intre momentul angajarii si inceperea rambursarii lui
d. Ratele partiale - care se ramburseaza esalonat la anumite termene, conform intelegerii
stipulate in contractul de credit
e. Garantarea creditului (gaj) - care este format din anumite bunuri, care se constituie la
dispozitia creditorului sau al unui tert pentru asigurarea indeplinirii de catre debitor a
unor obligatii de o valoare in general mai redusa
f. Dobanda - este o suma de bani care este platita de catre creditorului debitorului sau
pentru imprumutul acordat pe un termen determinat
Clasificarea creditului:
Formele principale sub care se prezinta creditul in economia de piata sunt:
a. Creditul comercial - este o forma de imprumut practicata intre vanzator si cumparator
b. Creditul bancar - se acorda anumite mijloace banesti de catre institutiile bancare, care
in prezent reprezinta principala sursa pentru asigurarea fondurilor banesti necesare
deferitor sectoare de activitate ale economiei nationale
Clasificarea creditului dupa destinatie:

a. Credit de productie
b. Credit de consumatie
c. Credit de trezorarie
d. Credit de export
Dupa subiectul de drept care angajeaza:

a. Credit public - este contractat de catre stat prin intermediul unei autoritati publice
b. Credit privat - persoana fizica sau agent economic privat
In dependenta de cauza care determina creditul:

a. Credit de finantare - se acorda acelora care nu au creante asupra altora
b. Credit de refinantare - se acorda firmelor care au creante asupra altora
Dupa modul de garantare:

a. Credit real - este garantat in valori materiale certe
b. Credit personal - este acordat pe baza increderii sau a prestigiului de care se bucura
cel imprumutat
In dependenta de termen:
a. Credit pe termen scurt - pana la un an de zile
b. Credit pe termen mediu - 1 - 5 zile
c. Credit pe termen lung - 5 si mai multi ani
Dupa locul de desfasurare al operatiunilor de credit:

a. Credit extern
b. Credit intern
In functie de posibilitatea de care o are la dispozitie creditorul de-a avea sau nu dreptul sa
ceara debitorului, rambursarea anticipata a creditului:
a. Credit denuntabil - cand creditorul are un asemenea drept
b. Credit nedenuntabil - cand nu exista o asemenea clauza intre intelegerea dintre parti
Forma creditului guvernamental - atunci cand in calitate de creditor ne apare guvernul unui
stat, care la randul sau creditul guvernamental poate fi intern si extern.
Hotararea Consiliului BNM nr.224 din 30.08.2007
IV CLASIFICAREA ACTIVELOR ŞI ANGAJAMENTELOR
CONDIŢIONALE
5. Anterior evaluării activului şi angajamentului condiţional al băncii, valoarea acestuia se
diminuează cu valoarea asigurării în cazul în care asigurarea reprezintă:
a) hârtii de valoare de stat emise de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova sau hârtii
de valoare emise de Banca Naţională a Moldovei (Certificatele Băncii Naţionale a Moldovei) sau
hârtii de valoare emise de Guvernul unei ţări-membre a Organizaţiei de Colaborare Economică şi
Dezvoltare;
b) garanţii ale Guvernului Republicii Moldova sau ale Guvernului unei ţări-membre a
Organizaţiei de Colaborare Economică şi Dezvoltare cu condiţia, că:
• unica condiţie de realizare a dreptului ce reiese din garanţie constituie incapacitatea clientului
de a-şi îndeplini angajamentele faţă de bancă;
• toate condiţiile garanţiei sunt clare;
• garanţia poate fi realizată astfel, că nici garantul, nici o altă persoană nu vor putea contesta
drepturile băncii reieşind din garanţie.
c) gaj în formă de depozite băneşti, consemnate la bancă.

6. În cazul angajamentului condiţional, după determinarea valorii conform p.5, acestuia i se aplică
factorul de transformare creditară în conformitate cu nota din Raportul 11. Evaluarea suficienţei
capitalului ponderat la risc din Instrucţiunea cu privire la modul de întocmire şi prezentare de
către bănci a rapoartelor financiare.
7. După aplicarea prevederilor p. 5 şi 6, activele şi angajamentele condiţionale ale băncii se
evaluează şi ulterior se includ în una din următoarele categorii:
7.1. Standard: În cazul în care nici una din definiţiile expuse mai jos nu poate fi aplicată
activul/angajamentul condiţional se va considera standard, dacă este la termen, sunt
respectate toate condiţiile contractului şi nu este nici un motiv de a considera că banca în
prezent sau pe viitor va fi supusă riscului pierderii.
7.2. Supravegheat: Activul/angajamentul condiţional cu probleme potenţiale legate de starea
financiară a contrapărţii, iar în cazul creditului şi de asigurarea acestuia. Asemenea
activ/angajament condiţional necesită o atenţie din partea conducerii băncii, deoarece dacă
nu vor fi luate măsuri privind soluţionarea acestor probleme, ele pot duce la deteriorarea
activului/angajamentului condiţional şi la reducerea probabilităţii privind satisfacerea pe
viitor a pretenţiilor băncii aferente acestuia.
7.3. Substandard: Există riscul pierderilor mai înalt decât cel obişnuit, provocat de unul din
următorii factori:
a) situaţia financiară a contrapărţii este nefavorabilă sau se înrăutăţeşte;
b) asigurarea (dacă aceasta există) este insuficientă sau se înrăutăţeşte;
5
c) alţi factori nefavorabili, care trezesc îngrijorarea privind posibilitatea contrapărţii de a
satisface pretenţiile băncii în conformitate cu condiţiile existente.
Asemenea activ/angajament condiţional necesită o atenţie deosebită din partea conducerii
băncii, deoarece există probabilitatea că banca va suporta pierderi, dacă nu vor fi înlăturate
neajunsurile.
7.4. Dubios (îndoielnic). Există probleme care pun la îndoială şi scad probabilitatea satisfacerii
pretenţiilor actuale/viitoare ale băncii aferente activului/angajamentului condiţional în
volum deplin în baza circumstanţelor, condiţiilor create, precum şi a valorii de piaţă a
asigurării, în cazul în care activul este asigurat.
Probabilitatea pierderilor este extrem de mare, dar există anumiţi factori importanţi,
concreţi şi bine argumentaţi care, în curând, se vor realiza şi care pot contribui la
satisfacerea totală sau parţială a pretenţiilor actuale/viitoare ale băncii aferente
activului/angajamentului condiţional. Clasificarea acestui activ/angajament condiţional în
categoria compromise (pierderi). se amână până la o determinare mai precisă a stării
activului/angajamentului condiţional dat.
7.5. Compromis (pierderi).La momentul clasificării activului/angajamentului condiţional nu pot fi
satisfăcute pretenţiile actuale/viitoare ale băncii aferente activului/angajamentului
condiţional dat.
8. Dacă activele/angajamentele condiţionale pot fi clasificate diferit, conform criteriilor date,
acestea se referă la o categorie mai dură.
9. În cazul în care satisfacerea cerinţelor băncii aferente anumitor active/angajamente condiţionale
(evaluate conform p.7) poate fi influenţată şi de circumstanţele şi condiţiile existente într-o ţară
străină ca urmare a evaluării activelor/angajamentelor condiţionale respective, acestea trebuie
incluse în una din următoarele categorii:
9.1. Standard: Ţările cărora le este atribuit de către una din agenţiile internaţionale de rating
Standard & Poor’s, Moody’s şi Fitch-IBCA ratingul de la AAA/Aaa până la A-/A3
inclusiv.
9.2. Supravegheat: Ţările cărora le este atribuit de către una din agenţiile internaţionale de
rating Standard & Poor’s, Moody’s şi Fitch-IBCA ratingul de la BBB+/Baa1 până la
BBB-/Baa3 inclusiv.
9.3. Substandard: Ţările cărora le este atribuit de către una din agenţiile internaţionale de
rating Standard & Poor’s, Moody’s şi Fitch-IBCA ratingul de la BB+/Ba1 până la BB-
/Ba3 inclusiv.
9.4. Dubios (îndoielnic): Ţările cărora le este atribuit de către una din companiile
internaţionale de rating Standard & Poor’s, Moody’s şi Fitch-IBCA ratingul de la B+/B1
până la CCC-/Caa3/C inclusiv.
9.5. Compromis (pierderi): Ţările cărora le este atribuit de către una din agenţiile
internaţionale de rating Standard & Poor’s, Moody’s şi Fitch-IBCA ratingul de la CC/Ca/
DDD până la R/C/D inclusiv.
10. În cazul în care ratingul atribuit unei ţări diferă de la o agenţie la alta, se ia în consideraţie
ratingul agenţiei care a atribuit ratingul cel mai mic.
11 Ţara, care nu a fost evaluată de către una dintre agenţiile menţionate în p.9 din prezentul
regulament va fi evaluată de către bancă, de sine stătător, în baza politicilor şi procedurilor
interne ale sale.
12. În situaţia în care clasificarea activului/angajamentului condiţional conform p.7 este diferită de
clasificarea acestuia conform p.9, acesta se referă la categoria mai dură.
13. La clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale se ţine cont inclusiv de prevederile
anexei nr.1 la prezentul Regulament.
V. REZERVAREA NECESARĂ A MIJLOACELOR ÎN CONTURILE

REDUCERI PIERDERI LA ACTIVE ŞI PROVIZIOANE PENTRU
PIERDERI LA ANGAJAMENTE CONDIŢIONALE
14. Suma necesară a mijloacelor pentru rezervarea în conturile reduceri/provizioane pentru pierderi
la active/angajamente condiţionale se formează în următoarele mărimi de la suma activelor
/angajamentelor condiţionale din fiecare categorie de clasificare conform p.7 sau 9:
(1) Standard 2 %
(2) Supravegheate 5 %
(3) Substandard 30 %
(4) Dubioase (îndoielnice) 60 %
(5) Compromise (pierderi) 100 %
15. Completarea conturilor reduceri/provizioane pentru pierderi la active/angajamente condiţionale
până la nivelul necesar se efectuează în volum integral din contul cheltuielilor (conturile
„Defalcări pentru reduceri pentru pierderi la active” şi „Cheltuieli cu provizioane la

angajamente condiţionale”) şi se reflectă în bilanţul contabil şi în raportul privind rezultatele
financiare ale băncii.
Functiile si rolul creditului.

Locul si importanta creditului in relatiile social-economice sunt evidentiate prin functiile
sale si anume:
a. Functia distributiva - care consta in mobilizarea resurselor banesti disponibile la un
moment dat in economie si redistribuirea lor prin acordarea de imprumuturi spre diferite
ramuri, sectoare de activitate care au nevoie de fonduri de finantare
b. Functia de transformare a economii in investitii - una din legile obiective ale economiei
de piata si anume asigurarea echilibrului macroeconomic, conform ecuatiei «E=I» unde
«E» reprezinta economiile si «I» reprezinta investitiile
c. Functia de emisiune monetara - a fost creata metoda fiduciara adica este o moneta cu
valoare fictiva (biletele de banca) evolutiv au apartu o multitudine de instrumente (cecul,
cambia, virament, transferul)
d. Functia de asigurare a stabilitatii preturilor - se realizeaza prin reglarea dimensiunii
cererii si ofertei de marfuri si servicii, creandu-se consumul pe de o parte si stocurile pe
de alta parte
Creditul are un rol deosebit in promovarea relatiilor economice-internationale stimuland

exporturile si importurile de marfuri si servicii, asigurand o desfasurare normala, rapida si
in deplina siguranta a acestor operatiuni, trebuie de avut in vedere rolul pe care il are
creditul in acoperirea deficitului bugetar al statului. Trebuie de evidentiat faptul pe cat de
util si avantajos este creditul, pe atat de primejdios devine atunci, cand nu este utilizat
conform principiilor sale. Astfel cel mai mare pericol, il reprezinta folosirea abuziva
determinat de ideea ca prin sine insasi creditul reprezinta o bogatie.
Un alt pericol il reprezinta asa numita supra-creditare care duce la mari dezichilibre
economice, financiare si monetare, generand atunci cand i-a proportii inflatii.
Nu trebuie omisa nici problema riscurilor pentru institutiile bancare, care daca nu sunt
luate in consideratie pot provoca prabusirea in lant a sistemului bancar cu consecinte
extrem de dureroase pe plan social-economic si politic.
Imprumut de stat.
Din punct de vedere juridic prin imprumut de stat se intelege un ansamblu de relatii, care
sunt reglementate de normele juridice cu privire la acumularea de catre stat a unor fluxuri
financiare disponibile la persoanele fizice si juridice in baza principiilor binevole,
operativitatii, rambursabilitatii in scopul acoperirii deficitului bugetar si armonizarea
circulatiei monetare, altfel spus imprumuturile publice sunt venituri extraordinare la care se
recurge in caz de dezechelibru bugetar atunci cand veniturile ordinare sunt insuficiente
pentru a face fata cheltuielilor.
LEGE Nr. 419
din 22.12.2006
cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat
Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
împrumut de stat - relaţie contractuală prin care creditorul transmite în proprietatea statului
mijloace, cu condiţia rambursării acestora de către stat la expirarea termenului pentru care au fost
acordate. Împrumutul de stat poate fi cu sau fără dobîndă;
Trasaturile caracteristice ale imprumutului de stat:
a. Cea mai esentiala trasatura a creditului public este utilizarea neproductiva a acestui
capital
b. In relatiile de credit public intotdeauna se observa superioritatea statului necatand ca
statul apare ca debitor
c. Avand in vedere rolul deosebit al statului el incheie aceste contracte fara a asigura cu
careva gaj
d. In cazul creditului bancar contractul se incheie in baza principiului egalitatii partilor
e. In cazul creditului public uneori se aplica principiul constrangerii
Clasificarea imprumutului de stat:

In functie de termen
In functie de amplasare a creditului:
In functie de pozitia statului fata de creditor:
a. Imprumuturi contractate direct de catre stat
b. Imprumuturi garantate de catre stat ele fiind contractate de catre alte entitati de drept
Conform prevederilor Art.13 Legea RM privind datoria publica, garantarea, etc.
Instrumente generatoare de datorii interne sunt:
a. Instrumentele financiare reglementate de legislatia RM, inclusiv valorile mobiliare de
stat emise pentru a fi plasate pentru piata financiara si imprumutrile de stat in termen.
Conform prevederilor art.14 valorile mobiliare de stat se emit:
* In forma de inscriere in cont, pentru care emisiunea, circulatia, evidenta, confirmarea
dreptului de proprietate, plata sumei principale si a dobanzilor, se efectueaza prin
sistemul de inscriere in cont
* In forma materializata ca inscrisuri imprimate pentru care emisiunea, circulatia si
rascumpararea, se vor efectua conform conditiilor stabilite de legislatie
* Valorile mobiliare de stat se emit pe termen scurt, mediu si lung
* Valorile mobiliare pe termen scurt - sunt bonurile de trezorarie, emise cu scont (diferenta
intre valoarea nominala) si rascumparate la scadenta la valoarea lor nominala
* Valorile mobiliare pe termen mediu si lung - sunt obligatiunile de stat emise cu o rata
flotanta sau fixa a dobanzii, dobanda la obligatiunile de stat se achita periodic.
Obligatiunile de stat pot fi vandute cu scont la pretul lor nominal sau cu prima si sunt
rascumparate cu scadenta la valoarea lor nominala
Imprumuturile de stat.
Avantaje:
a. Consolideaza patrimoniul statului, ca urmare a intrebuintarii in folos public a sumelor de
bani imprumutate
b. Sunt mijloace de incurajare al economiilor banesti si de activitate, a unor capitaluri
particulare, statul nu acopera deficitul bugetar prin recurgerea la o noua emisiune
monetara, etc
Dezavantaje:
a. Angajeaza generatiile viitoare sa suporte cheltuielile de rambursare
b. Reduc capitalul particular-circulant din economie
c. Cresc cheltuielile neproductive ale statului, deoarece aceste imprumuturi trebuie
rambursate cu plata a unor dobanzi, etc
Conform art.8 Legea bugetului de stat 2010 datoria publica interna a RM nu va depasi
suma de 500.310.000 mln lei. In concluzie totusi cea mai reusita si mai sigura investitie
este plasarea mijloacelor banesti in valorile mobiliare de stat. In acest sens savantii
american McOnel si Brue, aduc urmatoarele argumente:
a. Este posibilitatea Guvernului de-a refinanta datoria publica, vinderea de noi obligatiuni,
iar venitul il utilizam pentru plata datoriei anterioare
b. Aplicarea metodelor de impozitare (in sens de-a majora)
c. Atributia statului de emisiune monetara (ca exceptie)
Creditul Extern
Reprezinta imprumutul acordat de stat, banci si alte persoane fizice si juridice, unor tari,
banci, sau persoane fizice si juridice straine. Conform prevederilor art.19 Instrumente
generatoare de datorii de stat externa, sunt instrumentele financiare aplicate pe pietile
financiare externe, inclusiv imprumuturile de stat externe si valorile mobiliare de stat,
emise pentru plasarea pe pietile financiare externe.
Hotararile cu privire la imprumuturile externe se adopta de Parlament in baza contractelor
prezentate de Guvern, imprumuturile de stat externe contractate in numele RM de Guvern,
sunt debursate prin intermediul BNM si/sau a bancilor comerciale si vor fi pastrate, in
conturi purtatoare de dobanda in favoare bugetul de stat. Deasemenea mijloacele obtinute
pot fi pastrate in contul Ministerului de Finante in moneda nationala si/sau in valuta straina.
Din punct de vedere social creditele externe ar trebui in primul rand sa amane costul
tranzitie pentru o perioada viitoare, in care va fi mai usor de suportat achitarea lor, aceste
imprumuturi trebuie sa contribuie atat la dezvoltarea economica, cat si la mentinerea sau
la limitarea diminuarii nivelului de trai si asa destul redus. In acelasi timp sa permita
populatiei, sa accepte sacrificiile inerente perioadei de tranzitie.
Avantajele Creditelor Externe.

a. Permit realizarea unor importante modernizari ale economiei nationale, care duce la
cresterea competivitatii produselor pe piata externa
b. Efectuarea unor investitii in obiective economice
c. Crearea a noi locuri de munca, pentru personalul provenit din ramuri afectate
d. Asigurarea efectuarii reformelor in conformitate cu procesele ce se afirma pe plan
extern
Dezavantajele
a. O datorie externa importanta atrage dupa sine alocarea pentru plata serviciului
acesteia, a unei importante parti, a intrarilor in valuta convertibila cu vederi asupra
scaderii nivelului de investitii
b. Acumularea unui insemnat debit al datoriei externe este in sine un proces dureros
pentru tarile cu export necompetitive si reprezinta o ipoteca asupra generatiilor viitoare
Conform aceluasi art.8 Legea buget stat 2010 situatia la 31 decembrie 2010 datoria
publica externa a RM nu va depasi 1.190.000.00 mlrd $
Dreptul Bugetar si Bugetul Public National

1. Aparitia
2. Dezvoltarea
3. Natura juridica a bugetului de stat
4. Dreptul bugetar. Raporturile juridice bugetare
5. Continutul si cuprinsul bugetului public national
6. Principiile si ordinea repartizarii veniturilor si cheltuielilor sistemului bugetar
Aparitia.
Locul cel mai important in cadrul sistemului bugetar al RM il ocupa bugetul de stat, care
indeplineste un rol major in raport cu celelalte bugete. Etimologic cuvantul buget isi are
originea in latinescul «bulgo» care insemna o punga cu bani, ulterior in Franta s-au folosit
expresiile «bouge» «bougette» cu sensul de saculet. In Anglia prin cuvantul «buget» se
intelegea mapa de piele a cancelarului trezorariei in care erau aduse la Parlament
documente referitoare la situatia veniturilor si cheltuielilor statului. In ceea ce priveste tarile
Romane ca elemente ale bugetului, au fost cunoscute condica de venituri si cheltuieli de
pe timpul lui Constantin Brancoveanu si samile visteriei de pe timpul lui Nicolae
Mavrocordat, care defapt erau niste dari de seama, care se intocmeau la sfarsitul anilor in
Moldova si respectiv in Muntenia. In tarile Romane folosirea expresiei buget, s-a introdus
prin regulamentele organice 1831-1832 in care se vorbea despre «buge» sau «bugea».
In ceea ce priveste Republica Moldova, o data cu stabilirea suveranitatii si independentei
a aparut necesitatea de-a avea si un buget propriu. Bazele sistemului bugetar au fost puse
prin legea privind sistemul bugetar din 29 noiembrie 1990. In art.3 al acelei legi se
mentiona ca bugetul de stat prin intermediul bugetului republican si bugetelor locale,
exprima relatii economice dintre persoanele fizice, juridice si statul, in vederea formarii si
folosirii planificate a fondului centralizat de resurse banesti. O data cu adaptarea
Constitutiei RM in art.131 a fost introdusa o notiune noua «Buget Public National» conform
careia reglementarea actuala a sistemului bugetar este organizata intr-o conceptie noua
impusa de economia de piata, renuntandu-se la formula de bugetului de stat centralizat si
trecerea la un sistem de 3 bugete distincte.
In literatura de specialitate au fost exprimate un sir de definitii ale bugetului de stat:
a. Bugetul este un stat de prevedere a veniturilor si a cheltuielilor pentru o perioada
determinata
b. Bugetul este un program de cheltuieli ce urmeaza a se efectua si de venituri ce
urmeaza a se realiza tot intr-o perioada determinata
c. Bugetul reprezinta un procedeu economico-financiar cu caracter evolutiv, programatic si
comparativ, care este compus din doua parti, respectiv din partea de venituri si partea
de cheltuielil care se intocmeste pentru o perioada determinata, in legatura cu resursele
financiare ale oricarei persoane fizice si juridice
d. Din toate definitiile a devenit preferata, cea consacrata in legea contabilitatii a Frantei
potrivit careia «Bugetul statului este actul de stabilire si autorizare, a veniturilor si
cheltuielilor ale statului si ale altor servicii publice»
e. Conform Legii RM privind sistemul bugetar si proces bugetar Art.1 «bugetul statului
cuprinde sursele de venituri si destinatie cheltuielilor pentru un an bugetar»
Sub aspectul naturii juridice ale bugetului de stat literatura de specialitate vine cu o serie
de teorii si anume, bugetul este un act administrativ pentru ca atat veniturile, cat si
cheltuielile bugetare, sunt evoluari ale agentilor administrativi.
O alta teorie precum este un act legislativ, deoarece este o decizie care emana de la
puterea legislativa.
Bugetul este un act administrativ + legislativ, se considera ca bugetul este o lege in partea
creatoare de dispozitii generale si este un act administrativ, in partea creatoare de
dispozitii individuale. Are natura juridica de lege, fiindca bugetul este adoptat printr-o lege
care poarte denumirea de lege bugetara anuala. Este un plan financiar (un program) care
ulterior capata forma unui act normativ.
Dreptul Bugetar al RM, poate fi determinat ca totalitatea normelor financiar-juridice, care
reglementeaza relatiile sociale (financiare), care apar in legatura cu constituirea,
repartizarea si utilizarea, resurselor bugetului public national, cercul acestor institutii este
foarte larg la ele atribuindu-se in principal:
1. Raporturile - aparitia carora este legata de stabilirea structurii bugetare si a sistemului
bugetar
2. Actele normative - care reglementeaza cuantumurile banesti anuale ale veniturilor si
cheltuielilor fiecarui din cele 3 bugete distincte
3. Raporturile dintre aceste bugete de diferite niveluri, pe langa acestea in cadrul de drept
bugetar fac parte si actele normative ale Guvernului si Ministerului de Finante prin care
se reglementeaza raporturile de elaborare si in principal de executare a bugetelor prin
care se reglementeaza operatiile de trezorarie, avand acest obiect de reglementare
juridica, dreptul bugetar nu se suprapune reglementarilor privind impozitele si a
celorlalte venituri ale bugetului de stat sau imprumuturile de stat ele se intersecteaza.
Relatiile sociale care apar in legatura cu constituirea, repartizarea si utilizarea resurselor
bugetului public national si care sunt reglementate de normele dreptului bugetar, devin
raporturi juridice bugetare. Spre deosebire de alte raporturi juridice financiare, raporturile
juridice bugetare, prezinta anumite particularitati:
a. Izvorul aparitiei lor este intotdeauna lege (mai exacta legea bugetara anuala)
b. Ele apar in procesul activitatii bugetare ale statului si unitatilor-administrativ teritoriale
c. Cercul specific al subiectilor raporturilor juridice bugetare in raport cu componenta altor
raporturi juridice bugetare. (Statul si Unitatile-Administrativ Teritoriale); (Organele
Reprezentative si Executive ale puterii de stat atat centrale si locale); (Intreprinderile de
Stat si Institutiile Publice)
d. Aceste raporturi nu pot dura mai mult de 1 an de zile
Bugetul statului nostru este alcatuit din 2 parti (veniturile bugetare + cheltuielile bugetare).
Veniturile publice sunt mijloace de constituire a fondurilor banesti ale statului. Modalitatile
de realizare a veniturilor bugetare, se instituie in raport cu necesitatea repartiei venitului
national, de structura economiei nationale, de gradul de dezvoltare teritoriala a tarii, de
nivelul de dezvoltare a fortelor de productie. Conform prevederilor Art.8 Legea Sistemul
Bugetar si Proces Bugetar, veniturile bugetare se constituie din: impozite, taxe, granturi si
alte incasari. Veniturile Publice sunt formate din venituri ordinare (curente) si venituri
extraordinare.
Veniturile Publice Ordinare sunt acelea care se incaseaza cu regularitate:
a. Impozitele directe, cum ar fi impozitul pe venit persoane fizice si juridice
b. Impozite indirecte, TVA, taxele vamale, accizele de intregistrare, venituri de la
intreprinderi si domeniile statului
Veniturile Publice Extraordinare, la care statul apeleaza numai in cazuri exceptionale si
anume atunci cand mijloacele banesti, provenite din resursele curente, nu acopera integral
cheltuielile bugetare:
a. Imprumuturile (in RM nu se permite) art.8 alin.2 Legea Sistemul Bugetar si Proces
Bugetar
b. Suplimentarea masei monetare printr-o noua emisiune monetara
c. Emiterea de bonuri de tezaur (valori mobiliare de stat)
d. Cheltuielile bugetare (reprezinta modalitatile) de repartizare si utilizare a fondului
banesc bugetar in scopul satisfacerii bugetului ale statului. Conform art.10 aceeasi lege,
cheltuielile bugetare se repartizeaza pentru fondul de salarii, intretinerea aparatului de
stat, dezvoltarea sistemului economic al tarii, acoperirea nevoilor social-culturale,
serviciul datorii de stat, plata cotizatiilor in organismele internationale, etc.
Organizarea bugetara a unui stat corespunde cu structura organizarii statului respectiv

(state unitare si state federative) Vezi.art 131 Constitutia RM.
Repartizarea veniturilor si cheltuielilor in sistemul bugetar este un moment foarte

important, pentru oricare din statele contemporane si care este indreptata la solutionarea
urmatoarelor probleme de baza:
a. De-a oferi statului si fiecarui organ al administratiei publice acel volum de mijloace
bugetare care sa asigure indeplinirea de catre aceste organe a functiilor care au fost
puse in sarcina lor
b. Determinarea cheltuielilor bugetare ale statului, ale organelor administratiei publice,
care sa corespunda sferelor lor de activitate, procesul de realizare si repartizare a
veniturilor si cheltuielilor intre bugetele de diferite niveluri, se stabileste in baza
urmatoarelor principii:
* Principiul reglementarii uniforme (centralizate), care se exprima in stabilirea prin acte
normative a bazelor comune, care determina sistemul de venituri si de cheltuieli de diferit
nivel, ordinea de aprobare a normativelor de defalcari, conditiile de utilizare a mijloacelor
bugetare imprumutate, principiul echilibrarii maximal posibile ale bugetului, care se
infaptuieste, in conditiile unui bugetar cronic printr-un sistem special elaborate, indreptate
la inlaturarea sau micsorarea acestui deficit.
* Principiul subordonarii administrative, insemnatatii obiective si masurilor finantate din
bugete se finanteaza actiunile care se atribuie la competenta fiecarui organ al
administratiei publice de nivel corespunzator
* Principiul teritorialitatii, care este un principiu foarte important mai ales la constituirea
bugetelor locale
* Principiul autonomiei autoritatilor locale, la repartizarea unor venituri
In concluzie putem mentiona ca reglementarea bugetara se poate realiza prin urmatoarea

metoda:
* Stabilirea izvorului venitului bugetar
* Ajutorul gratuit acordat bugetelor locale din contul bugetului de stat
* Credite bugetare acordate intre bugete de diferite niveluri
Procedura Bugetara
1. Notiunea si principiile procedurii bugetare
2. Elaborarea bugetului de stat
3. Examinarea si adoptarea bugetului de stat
4. Executarea bugetului de stat
5. Controlul executarii bugetare
6. Darea de seama cu privire la executarea bugetara
O trasatura a bugetelor de toate nivelurile este parcurgerea succesiva a unor si aceleiasi

etape, reinoite permanent ale constituirii si executarii bugetelor in modul stabilit de lege,
conform art.3 Legea RM procesul bugetar reprezinta etape consecutive de elaborare,
aprobare, executare si raportare a executarii bugetului. Conform Doctrinei, prin procedura
bugetara se intelege totalitatea actelor si operatiunilor cu caracter tehnic si normativ,
realizate de organele de specialitate ale statului in scopul elaborarii, adoptarii, executarii si
incheierii bugetului public national. Aplicarea dreptului bugetar si a procedurii bugetare
sunt guvernate de anumite principii vezi Titlul I Art.13 pentru prima data in istoria RM a fost
introdus «Principiile Bugetare».
* Principiul anualitatii Art.13 indice 1. Elaborarea unui buget pe 1 an de zile. Acest principiu
se aplica reglementandu-se asa numit exercitiu bugetar anual. In asa state ca Austria,
Belgia, Brazilia, Franta, Germania, Olanda, Peru, Romania, Republic Of Moldova,
exercitiul bugetar corespunde anului calendaristic. Pe cand in Canada, Danemarca,
India, Iordania, Iraq, Japonia, Marea Britanie, exercitiul bugetar incepe la 1 Aprilie - 31
martie anul urmator
In Australia, Philippine, Italia, Pakistan, Suedia, 1 iulie - 30 iunie anul urmator
In SUA, Thailanda, 1 octombrie - 30 septembrie anul urmator
* Principiul unitatii monetare Art.13 indice 2 toate operatiunile bugetare se exprima in
moneda nationala
* Principiul universalitatii Art.13 indice 3 veniturile bugetare sunt destinate finantarii tuturor
cheltuielilor incluse in buget fara relatii intre anumite tipuri de venituri si cheltuieli, unele
exceptii alin.2 acelasi articol, acestea se includ in buget in totalitate in sume brute
* Principiul unitatii Art.13 indice 4 toate veniturile si cheltuielile se includ in buget, veniturile
si cheltuielile fiecarui element se constituie in bugetul public national. In literatura de
specialitate se aplica principiul pluralitatii bugetare, care paralel cu bugetul statului se
admit alaturat acestuia alte bugete, cum ar fi bugete extraordinare, bugete anexe, bugete
autonome
* Principiul publicitatii veniturile si cheltuielile bugetare se aproba si se inscriu conform
clasificatiei bugetare, vezi Art.7 aceeasi lege
* Principiul transparentei procesului bugetar este deschis si transparent, acesta
realizandu-se prin (dezbaterea publica a rapoartelor, publicarea actelor normative de
aprobare a bugetelor si publicarea rapoartelor de executare a bugetelor). Difuzarea de
catre mass-media cu privire la continutul bugetului, exceptand acelea care conform
legislatiei nu pot fi publicate
* Principiul echilibrului bugetar (doar in cazul bugetului de stat)
* Principiul realitatii bugetare in buget trebuie sa fie elucidate cele mai veridice sume
Elaborarea proiectului bugetului de stat

Elaborarea bugetului statului nostru revine Ministerului de Finante (vezi art.15 aceeasi
lege) deosebit de aceasta Marea Britanie, bugetul este elaborat sub indrumarea
«Cancelarului Tezaurului», iar in SUA bugetul federal este elaborat de un serviciu special,
care activeaza pe langa Presedentia Statului, din punct de vedere metodologic la etapa
elaborarii bugetului de stat sunt deosebit de importante evaluarea si calculul veniturilor si
cheltuielilor bugetare, metodele care se folosesc in acest scop, cele mai des utilizate
metode sunt:
a. Metoda evaluarii directe - este preferabila deoarece ofera perspectiva estimarii reale a
veniturilor cu conditia de-a fi sincera si temeinica (mai ales ea este importanta la
evaluarea si calculul impozitelor directe)
b. Metoda reportarii a veniturilor din anul precedent cu anumite majorari - este mai
operativa insasi si utilitatea ei este conditionata de stabilirea proportiei cu care se
majoreaza cuantumul veniturilor reportate, in ceea ce priveste cheltuielile este mai
accesibila metoda denumita «cvasiautomatica» ce consta in a reporta cuantumul
cheltuielilor din anul precedent
Titlul II Capitolul I Art.14-25

In conformitate cu prevederile Art.15 alin.2 In termenul stabilit de Guvern MinFin prezinta
guvernului, proiectul legii bugetare anuale pentru anul viitor care include anexele si nota
informativa
Potrivit Art.17 datele economice de baza necesare pentru elaborarea bugetului de stat si a
estimarilor pe inca cel putin 2 ani urmatori, se prezinta MinFin in termenul stabilit de
Guvern si includ:
* Prognoza indicatorilor macro-economici si sociali pentru anul bugetar viitor care este
determinata, elaborata si prezentata de Ministerul Economiei
* Prognoza indicatorilor B.A.S.S. prezinta - Ministerul Muncii Protectiei Sociale si a Familiei
* Prognoza indicatorilor Fondurilor Asigurarilor de Asistenta Medicala - prezentatea de
Ministerul Sanatatii
* BNM prezinta prognoza balantii de plati a creditului, obligatiunilor externe si a altor
indicatori, ce caracterizeaza politica monedara-creditara a statului
* In baza acestor date si in temeiul estimarilor MinFin Guvernul in fiecare an aproba in
termene proxime prognoza cadrului bugetar pe termen mediu, obiectivile pentru anul
viitor si cel putin doi ani ulteriori. Precum si cadrul de venituri si cheltuieli. Cadrul bugetar
pe termen mediu se actualizeaza, concomitent cu elaborarea proiectului bugetului de
stat si se include in nota informativa la acest proiect.
* MinFin iarasi in baza datelor economice primite de la autoritatile publice respective,
emite pentru autoritatile publice note metodologice detaliate referitoare la elaborarea
bugetului de stat
* Autoritatile publice prezinta MinFin propuneri de buget structura si continutul carora se
determina de MinFin si includ in special, veniturile si cheltuielile realizate in anul bugetar
precedent, veniturile si cheltuielile estimate in anul bugetar curent, veniturile si cheltuielile
estimate pentru anul bugetar viitor, veniturile si cheltuielile estimate pentru cel putin doi
ani dupa anul bugetar viitor, justificarile cerintelor referitoare la estimarile preeliminare de
venituri si limitele de cheltuieli. MinFin poate solicita orice alta informatie aditionala la
proiect care este asigurata in mod obligatoriu de catre autoritatile publice.
* MinFin examineaza propunirile de buget ale autoritatilor publice care includ, propunirile
de venituri si cheltuieli prevazute in Art.16 lit.b, informatia si justificarile prevazute in art.
17 si respectiv art.20, deciziile MinFin referitoare la partea de venituri si de cheltuieli, ale
bugetului de stat pentru anul viitor se examineaza in comun, cu autoritatile publice, la
data stabilita de Ministrul Finantelor.
* Daca autoritatile publice nu sunt deacord cu deciziile MinFin, divergentile se solutioneaza
de ultima instanta de catre Guvern. La fel in etapa elaborarii bugetului de stat, se
solutioneaza probleme cu privire la cheltuielile pentru investitii capitale, alte cheltuieli de
investitii, la fel si fondul de rezerva.
* In definitivarea procedeelor expuse MinFin, elaboreaza proiectul legii bugetare anuale,
care cuprinde anexile si il prezinta Guvernului impreuna cu nota informativa, anexele
includ:
a. Veniturile si cheltuielile, estimate pentru anul bugetar viitor, date aditionale prevazute de
legea bugetara anuala
b. Nota informativa la proiect include prognozele prevazute in art.17 si estimarile bugetului
public national bazate pe strategiile de dezvoltare social-economica, strategiile bugetar-
fiscale, strategiile datoriei de stat, strategiile de sprijin financiar, strategiile relatiilor
bugetului de stat cu bugetele unitatilor administrativ-teritoriale
* Guvernul examineaza proiectul legii bugetare anuale si nota informativa, la solicitarea
guvernului MinFin prezinta informatii sau explicatii aditionale la proiectul legii bugetare
anuale si la nota informativa. Guvernul stabileste procedura de apelare a proiectului de
catre autoritatile publice. Guvernul decide includerea amendamentelor la proiectul legii
bugetare anuale si la nota informativa, controleaza operarea amendamentelor respective
de catre MinFin, dupa includerea amendamentelor daca acestea exista. Guvernul
aproba proiectul legii bugetare anuale.
Examinarea si adoptarea bugetului de stat.

Capitolul II Art.26-31
Datorita importantei bugetului de stat aprobarea lui este rezervata Parlamentelor in toate
statele contemporane. Guvernul prezinta Parlamentului pana la data de 1 octombrie,
proiectul legii bugetare anuale care include anexele si este insotit cu nota informativa.
Proiectul dat este examinat de Curtea de Conturi, care prezinta Parlamentului un aviz la
data stabilita de acesta. Comisiile permanente ale Parlamentului examineaza proiectul si
prezinta avizele sale Comisiei pentru Buget si Finante in baza avizelor, comisiilor
permanente si a propriei examinari Comisia pentru Buget si Finante intocmeste raportul si
lista de recomandari, pe care le prezinta Parlamentului la data stabilita de acesta.
Parlamentul examineaza proiectul legii bugetare anuale de regula in 3 lecturi. Legea
bugetara anuala poate fi adoptata si in doua lecturi cu conditia, examinarii chestiunilor
prevazute pentru dezbaterea in lectura a treia.
In decursul primei lecturi Parlamentul audiaza raportul Guvernului si coraportul Comisiei
pentru Buget si Finante si examineaza.
Directiile principale ale politicii bugetar fiscale si urmatorul moment conceptiile de baza ale
proiectelor. Parlamentul aproba legea bugetara anuala in prima lectura si il remite
comisiei pentru buget si finante, pentru pregatirea spre examinarea in lectura a doua, in
caz de respingere Parlamentul stabileste un termen, pentru imbunatatire si prezentarea
repetata a proiectelor.
In decursul lecturii a doua Parlamentul examineaza veniturile estimate sub forma de
calculele si structura lor, cheltuielile estimate structura si destinatia lor, deficitul sau
excedentul bugetar.
In decursul lecturii a treia Parlamentul examineaza, alocatiile detaliate pentru autoritatile
publice, stabileste alocatiile care vor fi finantate in mod prioritar, examineaza alta detalieri
din legea bugetara anuala. Pana la data de 5 decembrie, Parlamentul adopta legea
bugetara anuala.
Un ultim aspect al procedurii de aprobare al bugetului de stat, consta in ipoteza in care
Parlamentul nu reuseste sa dezbata si sa voteze legea bugetara anuala in termenul
stabilit de lege. In teoria si practica finantelor publice sau conturat doua metode:
* Cea a aprobarii a unor 1/12 bugetare provizorii si cea a incredintarii Guvernului, sa
conduca executia bugetara, conform cifrelor de venituri si cheltuieli din anul precedent.
* 1/12 bugetarii provizorii sunt bugete al caror venituri si cheltuieli reprezinta a 12-a parte
din cele prevazute si propuse prin legea bugetara anuala, ce nu a putut fi votata in
termene legale, bugete care sunt examinate de comisiile bugetare, se aproba de
parlament si se pun in executare, potrivit necesitatii de continuitate a executarii bugetului
de stat.
Executare Bugetului in Sistemul Trezorarial prin mijloace banesti se efectueaza de

Ministerul Finantelor. MinFin, poate angaja bancile, care activeaza pe teritoriul RM in
calitate de agenti, pentru efectuarea operatiunilor ce tin de executarea de casa a
bugetelor. In realizarea acestor atributii, MinFin este responsabil de:
a. Asigurarea evidentei stricte a veniturilor
b. Efectuarea de cheltuieli in caz de existenta a autorizatiei
c. Administrarea veniturilor si cheltuielilor prin conturi distincte, bazate pe clasificatia
bugetara
d. Asigurarea serviciului datoriei de stat
La data de 31 decembrie a fiecarui an MinFin, inchide toate conturile deschise in decursul
anului bugetar curent, pentru a intocmi raportul anual
Executia partii de cheltuieli

Cheltuielile reprezinta expresia valorica a consumului mijloacelor de productie si fortei de
munca, pentru satisfacere unor necesitati sociale sau individuale. Conform art.36 «In
procesul executarii bugetului de stat, autoritatile publice pot face cheltuieli pentru diverse
programe guvernamentale cu conditia, ca aceste alocatii sa corespunda legii bugetare
anuale si sa se efectueze, in baza autorizatiei semnate de Ministrul Finantelor. Alocatiile
incluse in repartizarea lunara, nu pot fi transferate pentru alte utilizari fara notificarea si
aprobarea Ministrului Finantelor, la fel aceste alocatii nu pot fi redistribuite intre destinatari.
Toate alocatiile se inchid la finele anului bugetar, cu exceptia cazurilor care conform
actelor normative «soldurile sunt accesibile spre utilizare» in bugetul imediat urmator, daca
anumite cheltuieli, sunt stabilite pe un termen ce depaseste un an, sumele necesare sunt
prevazute in legile bugetare ulterioare, iar eventualile disponibilitati, ramase neutilizate la
finele anului bugetar, pot fi realocate in anul bugetar viitor.
Controlul si darea de seama privind executarea bugetului de stat.

Executia bugetului anual de stat, avand importanta practica de-a garanta rolul acestui
buget in viata publica, este indrumata si controlata cu ajutorul evidentei contabile bugetare
ca parte a sistemului contabil unificat a economiei nationale.
Evidenta contabila este menita sa inregistreze in principal, datele privind veniturile si
cheltuielile bugetelor tuturor intreprinderilor si institutiilor finantate din bugetul statului, la fel
si operatiunile de trezorarie a executiei a acestui buget. Executia bugetului public national,
presupune la fel ca realizarea venitului si efectuarea cheltuielilor aprobate prin legea
bugetara anuala, sa se faca sub controlul al unor autoritati publice cu raspunderi in
activitatea bugetara, atributiile de control al executiei bugetare sunt indelinite de
urmatoarele organe:
a. Parlamentul RM - care efectueaza controlul politic, care reiese din art.66 lit. i) Functia
de control
b. Curtea de Conturi - conform prevedirilor art.13 «Legea sistem bugetar si proces
bugetar» Curtea de Conturi efectueaza auditul public extern, privind modul de
administrare a mijloacelor financiare si a bunurilor publice
c. Ministerul Finantelor - art.13 alin.2 «MinFin» prin intermediul serviciului control financiar
si revizie, exercita controlul asupra activitatii economico-financiare, integritatii
mijloacelor si resurselor materiale, autencititatii evidentei contabile si a rapoartelor
institutiilor bugetare, precum si al intreprinderilor si organizatiilor care utilizeaza mijloace
publice indiferent de forma de proprietate si genul de activitate
Dupa expirarea exercitiului financiar anual se procedeaza la intocmirea darilor de seama
contabile privind executia bugetelor auturitatilor publice precum si a institutiilor
subordonate acestuia. Acestea impreuna cu contul de executie de casa a bugetului de
stat, intocmit de trezorarie se centralizeaza la MinFin, in vederea elaborarii contului
general de executie a bugetului de stat, conform prevederilor art.44 «MinFin pana la data
de 1 mai intocmeste si prezinta Guvernului spre examinare si aprobare, raportul anual
privind executarea bugetului de stat pentru anul bugetar incheiat, iar Guvernul il aproba si
il prezinta pana la data de 1 iunie Parlamentului, structura raportului anual se stabileste de
Ministrul Finantelor, insa in mod obligatoriu acest raport trebuie sa contina:
a. La venituri - prevederile bugetare aprobate initial; prevederile bugetare definitive si
platile efectuate; argumentarea acestor situatii;
b. La cheltueili - creditele bugetare aprobate initial; creditele bugetare definitive; platile
efectuate din bugetul de stat; raportul anual privind executarea bugetului de stat, se
examineaza in comisiile permanente ale parlamentului cu participare obligatorie a
autoritatilor publice de specialitate;
Raportul privind executarea bugetului de stat, se examineaza si se aproba prin hotarare
de Parlament, pana la data de 15 iulie si dupa aprobarea de catre Parlament, el se publica
in Monitorul Oficial al RM, pentru cunoasterea completa de catre Parlament, a situatiei
financiare a statului in toate cazurile in care sa recurs la imprumuturi interne si externe,
MinFin la sfarsitul exercitiului financiar intocmeste si prezinta Parlamentului un cont
general al datoriei publice, ca parte a contului general de executie a bugetului la fel
cuprinzind si situatia garantiilor guvernamentale, constituite pentru toate imprumuturile de
stat, existente la acea data.
Continutul sau economic, deriva din structura si trasaturile oranduirii social-economice din
necesitatea realizarilor cerintelor legilor economice, precum si din prerogativa si functiile
statului, pana la adoptarea Constitutiei RM, asigurarile sociale de stat erau parte
componente a bugetului de stat, constituind un capitol distinct in acest buget, ca urmare
orice surplus semnificativ al bugetului asigurarilor sociale de stat, erau folosite pentru
finantarea altor cerinte bugetare, iar in acelea cazuri cand bugetul asigurarilor socaile de
stat, prezinta un deficit acesta era finantat, prin transfer din alte capitole ale bugetului de
stat. Dupa adoptarea Constitutiei si a altor acte normative acest buget se intocmeste
distinct fata de bugetul de stat, se aproba de Parlament o data cu acesta, astfel dobandind
o anumita autonomie, elaborarea si executarea separata a bugetului asigurarilor sociale
de stat, fata de bugetul de stat constituie o realizare importanta, deoarece permite ca
resursele acestuia sa fie utilizate integral pentru ocrotirea cetatenilor, iar eventualile
ecedete sa se raporteze, pentru anii urmatori. Dreptul asigurarilor sociale este garantat de
stat si se exercita in conditiile legii prin sistemul public prin asigurari sociale, care are la
baza urmatoarele principii:
a. Principiul unicitatii - statul organizeaza si garanteaza sistemul public, bazat pe aceleasi
norme de drept
b. Principiul egalitatii - care presupune un tratament nediscriminatoriu, in ceea ce priveste
drepturile si obligatiile prevazute de lege
c. Principiul solidaritatii sociale - participantii la sistemul public isi asuma constient si
reciproc, obligatii si beneficiaza de dreptul pentru prevenirea, limitarea, sau inlaturarea
riscurilor socaile prevazute de lege
d. Principiul obligativitatii - conform caruia persoanele fizice si juridice, au conform legii
obligatia sa participe la sistemul public, dreptul la asigurari sociale se exercita corelativ
in deplinirea obligatiilor
e. Principiul contributivitatii - fondurile de asigurari se constituie pe baza contributiilor
datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public
f. Principiul repartitiei - fondul de asigurari sociale realizate se redistribuire pentru plata
obligatiilor ce revin sistemului public
g. Principiul autonomiei - prevede ca sistemul public se administreaza de sine statator in
baza legii
Conform Prevederilor Art.11 Legea RM privind sistemul public de asigurari sociale
«Articolul 11. Veniturile bugetului
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de asigurări sociale, transferuri din
bugetul de stat şi din alte venituri (din dobînzi, din majorări de întîrziere) prevăzute de lege.»
Conform Prevederilor Art.12 Legea RM privind sistemul public de asigurari sociale

«Articolul 12. Repartizarea cheltuielilor bugetului
(1) Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale
din sistemul public, cheltuielile aferente organizării şi funcţionării sistemului public, finanţării unor investiţii
proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege.
(2) Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual pînă la 3% pentru constituirea unui
fond de rezervă.
(3) Fondul de rezervă cumulat nu poate depăşi 50% din nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar
respectiv.
(4) Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale în situaţii temeinic
motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(5) Fondul de rezervă nu se reportează la veniturile şi cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat şi
reprezintă depăşirea veniturilor asupra cheltuielilor acestui buget.»
Vezi Capitolul II art.10-10I
Legea Republicii Moldova Privind
Sistemul Public de Asigurari
Sociale
Articolul 10. Elaborarea bugetului
Vezi Titlul IV art.46-47 Legea
Republicii Moldova Sistem [Art.10 titlul modificat prin LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543]
Bugetar si Proces Bugetar (1) Bugetul asigurărilor sociale de stat face parte din bugetul public naţional şi este independent de
bugetul de stat.
(2) Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale
sistemului public.
(3) Guvernul elaborează anual, pe baza propunerilor Casei Naţionale, proiectul legii bugetului asigurărilor
sociale de stat.
[Art.10 al.(3) modificat prin LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543]
[Art.10 al.(4-6) excluse prin LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543]
[Art.10 modificat prin LP67-XVI din 27.03.08, MO84-85/13.05.08 art.292]
[Art.10 modificat prin LP83 din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.363]
Articolul 101. Elaborarea pronosticului veniturilor şi cheltuielilor

bugetului asigurărilor sociale de stat
(1) Procesul de elaborare a pronosticului veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat pe
anul următor va include analiza executării acestor compartimente ale bugetului pentru o perioadă de cel
puţin 2 ani anteriori anului bugetar proiectat, determinarea priorităţilor în domeniul asigurărilor sociale ce
urmează a fi susţinute financiar în anul următor şi în cel puţin 2 ani ulteriori şi elaborarea planului de venituri
şi cheltuieli pe fiecare articol conform clasificaţiei bugetare.
(2) Pronosticul veniturilor se efectuează pe fiecare componentă specificată în art.12.
(3) Pronosticul contribuţiilor obligatorii de asigurări sociale de stat se efectuează în temeiul politicii în
domeniul asigurării sociale de stat, elaborate de către Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului pe
termen mediu, al analizei bazei de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale de stat din anii precedenţi, cu
aplicarea indicatorilor macroeconomici pe termen mediu prognozaţi de către Ministerul Economiei şi
Comerţului.
(4) Transferurile din bugetul de stat se determină pornind de la necesarul de mijloace pentru asigurarea
plăţii unor tipuri de pensii, indemnizaţii, alocaţii şi compensaţii, a căror finanţare se efectuează, conform
actelor legislative şi altor acte normative, din bugetul de stat, prin intermediul bugetului asigurărilor sociale
de stat.
(5) Volumul altor venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat se va planifica în temeiul art.13 alin.(2),
art.14, 28, art.51 alin.(3) şi (4).
(6) La estimarea cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul bugetar proiectat, se va ţine
cont de următoarele cerinţe generale:
a) fundamentarea propunerilor în baza actelor legislative şi altor acte normative în vigoare;
b) analiza politicii şi a obiectivelor elaborate în domeniul asigurării sociale şi asistenţei sociale de către
Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului pe termen mediu;
c) estimarea transferurilor din bugetul de stat în limitele stabilite de către Ministerul Finanţelor;
d) propunerile subdiviziunilor teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale pentru proiectul bugetului
asigurărilor sociale de stat ce ţin de determinarea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a acestor
structuri.
(7) La elaborarea planului de cheltuieli se va ţine cont numai de sumele cheltuielilor calculate pentru
activitatea din anul respectiv.
(8) Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat se vor calcula separat pe surse de finanţare: din
mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat şi din mijloacele bugetului de stat.
(9) Pronosticul veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat se va prezenta spre
examinare autorităţilor competente şi partenerilor sociali.
(10) Pronosticul veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul bugetar
proiectat, întocmirea bugetului asigurărilor sociale de stat pe programe şi performanţe se efectuează de
către Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului şi Casa Naţională de Asigurări Sociale, cu
participarea Ministerului Finanţelor.
(11) Modificarea indicatorilor prevăzuţi în Legea bugetului asigurărilor sociale de stat se efectuează în
cazurile:
a) adoptării unor acte legislative şi altor acte normative care stabilesc condiţii noi de protecţie socială a
diferitelor categorii de populaţie;
b) modificării condiţiilor de calculare a contribuţiilor de asigurări sociale pentru unele categorii de
contribuabili;
c) precizării cheltuielilor în legătură cu determinarea contingentului real de beneficiari înregistraţi la Casa
Naţională de Asigurări Sociale.
[Art.101 introdus prin LP83 din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.363]
Bugetele Locale
1. Autonomia Finantelor Publice Locale
2. Locul Bugetelor Locale in Cadrul Bugetului Public National
3. Procesul Bugetar la Nivelul Colectivitatilor Locale
Comunitatile Locale reprezinta colectivitati umane delimitate teritorial, care au autoritati

publice diferite de cele centrale ale statului. Autonomia financiara a acestora este absolut
necesara, deoarece autonomia administrativa nu ar fi posibila fara autonomie financiara
care ii asigura suportul material al functionarii. Mai exista un alt argument in acest sens si
anume ca comunitatile locale isi cunosc cel mai bine posibilitatile proprii, privind resursele
banesti de provinienta publica, dar mai ales cheltuielile ce trebuie acoperite, pentru
producerea serviciilor pe plan local. Problematica generala a autonomiei locale pentru
statele Europene, face obiectivul Cartii Europene privind exercitiul autonom al puterii
locale.
Art.9 ne expune urmatoarele principii privind autonomia locala (autonomia financiara):
a. Colectivitatile locale au dreptul la resurse proprii adecvate de care sa poata dispune
liber in vederea exercitarii atributiilor sale
b. Resursele financiare ale colectivitatilor locale, trebuie sa fie proportionale cu
responsabilitatile stabilite pentru ele prin Constitutie sau alte acte normative
c. Cel putin o parte din resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa provina din
impozite si taxe locale, in proportiile stabilite la nivelul autoritatilor locale in limitele legii
d. Sistemul Financiar trebuie sa fie de natura suficient diversificat si dinamic in cat sa le
permita sa urmareasca pe cat e posibil evolutia reala a costurilor exercitarii
competentelor lor
e. Protectia Colectivitatilor Locale mai slabe din punct de vedere financiar
f. Colectivitatile Locale trebuie sa fie consultate asupra modalitatilor in care vor fi alocate
resursele redistribuite
g. Subventiile acordate colectivitatilor locale nu trebuie sa fie destinate in masura in care
este posibil finantarii unor proiecte expres specificate
h. In scopul finantarii propriilor obiective de investitii colectivitatile locale trebuie sa aiba
acces la piata de capital
Pentru a aprecia locul bugetelor locale in sistemele bugetare din statele contemporane, ne
folosim de ponderile pe care le au veniturile si cheltuielile bugetare in totalul celor
consolidate, cel mai inalit grad de dezvoltare in acest sens au atins tarile scandinave de
exemplu:
* Suedia la capitolul venituri in jur de 42-48% provin din bugetele locale; la capitolul
cheltueili 53%
* Danemarca la capitolul venituri 46-47%; cheltuieli 81-82%;
Conform Prevederilor Art.4 se formeaza din:

LEGE Nr. 397
din 16.10.2003
privind finanţele publice locale
Articolul 4. Veniturile bugetelor unităţilor
administrativ-teritoriale
(1) Veniturile bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se constituie din impozite, taxe, alte venituri
prevăzute de legislaţie şi se formează din:
a) venituri proprii ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, ce se formează din impozitele şi taxele
locale, prevăzute pe fiecare teritoriu în parte, în conformitate cu Codul fiscal, şi se virează direct şi integral la
bugetele respective;
[Art.4 al.(1), lit.(a) modificată prin LP155 din 21.07.05, MO107-109/12.08.05 art.525, în vigoare 01.01.06]
b) mijloace speciale;
c) defalcări, conform normativelor procentuale de la veniturile generale de stat, stabilite prin prezenta lege
pentru bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi pentru bugetul municipal Bălţi şi prin
legea bugetară anuală, în cotele prevăzute la art.5 alin.(3) pct.2) lit.b) şi d) din prezenta lege. Pentru
bugetele locale, aceste normative sînt stabilite anual de consiliul raional, de Adunarea Populară a unităţii
teritoriale autonome cu statut juridic special, de consiliul municipal Bălţi şi de consiliul municipal Chişinău;
[Art.4 al.(1), lit.(c) în redacţia LP437-XVI din 28.12.06, MO10-13/26.01.07art.27]
[Art.4 al.(1), lit.(d) exclusă prin LP437-XVI din 28.12.06, MO10-13/26.01.07 at.27, lit.( e-f) devin lit.(d-e)]
d) transferuri de la bugetul de stat la bugetele raionale, bugetul central al unităţii teritoriale autonome cu
statut juridic special, bugetul municipal Bălţi şi bugetul municipal Chişinău şi transferuri de la bugetele
raionale, bugetul central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, bugetul municipal Bălţi şi
bugetul municipal Chişinău la bugetele locale;
e) fonduri speciale.
f)
(2) Veniturile bugetelor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor) din componenţa unităţii teritoriale
autonome cu statut juridic special pot include şi defalcări, conform normativelor procentuale stabilite de
Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru bugetele locale, de la taxa
pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi la serviciile prestate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale
respective.
(3) Veniturile bugetelor de orice nivel nu includ împrumuturile acordate din bugetul de stat sau din alt
buget, precum şi împrumuturile de la instituţiile financiare şi alţi creditori.
Se constituie din veniturile proprii:

a. Impozite si taxe locale (prevazute de Codul Fiscal) si se vireaza direct si integral la
aceste bugete
Din mijloace speciale:
a. Defalcari - conform normativelor speciale de la veniturile generale de stat
b. Transferuri de la bugetul de stat, la bugetele de nivelul doi si de la acestea bugete la
bugetele de nivelul intai
La elaborarea bugetelor locale se tine cont de urmatoarele prevederi:

* MinFin in termenul stabilit de Guvern remite note metodologice, privind prognozele
macro-economice, principiile de baza ale politicii statului in domeniul veniturilor si
cheltuielilor bugetelor statului; prognozele la ventiuri de defalcari; si unele momente
specifice de calcularea a transferului;
* Directiile Finante depun la Ministerul Finantelor pentru analiza si prognoza a tuturor
tipurilor de impozite si taxe ce urmeaza a fi incasate, precum si proiectele bugetelor
locale de nivelul II;
* In termenele stabilite de Ministrul Finantelor, Directia de Finante prezinta Ministerului
rapoarte trimestriale si anuale privind executia bugetelor respective, metodologia de
executie a bugetelor locale prin sistemul trezorarial se elaboreaza si se aproba de catre
MinFin;
* MinFin si Directiile Finante pot efectua controale tematice privind corectitudinea
elaborarii, dar in principal al executarii al bugetelor respective, la fel reviziile asupra
executiei bugetelor locale se efectueaza de catre serviciul control financiar si revizie,
periodic o data la 2 ani;
Procesul Bugetar la Nivelul Colectivitatilor Locale

Referitor la elaborarea si aprobarea bugetelor locale
Vezi Capitolul III art.19-24
Capitolul III
ELABORAREA ŞI APROBAREA BUGETELOR UNITĂŢILOR
ADMINISTRATIV-TERITORIALE
Articolul 19. Elaborarea bugetelor unităţilor

(1) Autorităţile administraţiei publice ale unităţilor administrativ-teritoriale sînt responsabile de elaborarea
şi aprobarea bugetelor proprii în baza prevederilor legale şi în conformitate cu clasificaţia bugetară unică.
(2) Bugetul unităţii administrativ-teritoriale se elaborează de către autoritatea executivă a acesteia,
ţinîndu-se cont de următoarele prevederi:
a) în termenele stabilite de Guvern, Ministerul Finanţelor remite autorităţii executive a unităţii administrativ-
teritoriale de nivelul al doilea, a municipiului Bălţi şi direcţiei finanţe respective note metodologice privind
prognozele macroeconomice, principiile de bază ale politicii statului în domeniul veniturilor şi cheltuielilor
bugetare pe anul(anii) următor(i), prognozele normativelor de defalcări de la veniturile generale de stat în
bugetul central al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia şi unele momente specifice de calculare a
transferurilor ce se prognozează a fi alocate acestor bugete de la bugetul de stat;
b) în termen de 10 zile după primirea notelor metodologice specificate la lit.a) din prezentul alineat,
direcţia finanţe comunică autorităţilor executive ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi principiile
de bază ale politicii statului în domeniul veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe anul(anii) următor(i),
prognozele normativelor de defalcări de la veniturile generale de stat la bugetele locale şi momentele
specifice de calculare a transferurilor ce se prognozează a fi alocate acestor bugete de la bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi de la bugetul municipal Bălţi;
[Art.19 al.(2), lit.b) modificată prin LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543]
c) în termen de 20 de zile după primirea notelor metodologice specificate la lit.b) din prezentul alineat,
autorităţile executive ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi asigură elaborarea prognozei tuturor
tipurilor de impozite şi taxe ce urmează a fi colectate în anul(anii) următor(i) în unitatea administrativ-
teritorială respectivă, precum şi a proiectului bugetului local, care se prezintă pentru analiză direcţiei finanţe;
d) în termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţiile finanţe depun la Ministerul Finanţelor pentru
analiză prognoza tuturor tipurilor de impozite şi taxe ce urmează a fi încasate în anul(anii) următor(i) în
unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi proiectele de bugete ale raioanelor, unităţii teritoriale
autonome cu statut juridic special, municipiului Bălţi şi municipiului Chişinău.
(3) Analiza proiectelor de bugete ale raioanelor, unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special,
municipiului Bălţi şi municipiului Chişinău are caracter consultativ. Totodată, Ministerul Finanţelor poate cere
de la autorităţile executive ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea sau ale municipiului Bălţi
să modifice proiectele de buget în cazul în care acestea contravin prevederilor legale, principiilor politicii
bugetar-fiscale a statului sau unor prevederi specifice pentru anul bugetar următor.
Articolul 20. Examinarea şi aprobarea bugetelor locale

(1) Autoritatea executivă a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi prezintă, printr-o dispoziţie, cel
tîrziu la data de 15 noiembrie a anului în curs, proiectul bugetului local pe anul următor spre examinare şi
aprobare consiliului local.
(2) Proiectul bugetului local prezentat spre aprobare consiliului local include:
a) proiectul deciziei consiliului local privind aprobarea bugetului;
b) anexele la proiectul deciziei, în care se vor reflecta:
- veniturile şi cheltuielile prevăzute pentru anul bugetar următor;
- cotele impozitelor şi taxelor locale ce vor fi încasate în buget;
- mijloacele speciale preconizate spre încasare de către fiecare instituţie publică;
- fondurile speciale;
- efectivul limită al statelor de personal din instituţiile publice finanţate de la buget.
[Art.20 al.(2), lit.b) modificată prin LP224-XV din 01.07.04, MO132-137/06.08.0 art.700, în vigoare
01.01.05]
c) cuantumul fondului de rezervă (fondul de rezervă este utilizat în conformitate cu regulamentul de
utilizare a mijloacelor fondului, aprobat în condiţiile art.18 din prezenta lege);
d) alte date adiţionale elaborării proiectului bugetului;
e) nota informativă la proiectul bugetului.
[Art.20 al.(2), lit.e) modificată prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare
01.01.10]
(3) Consiliul local examinează proiectul bugetului local în două lecturi la un interval de cel mult 5 zile.
(4) Consiliul local aprobă bugetul local pe anul bugetar următor cel tîrziu la data de 15 decembrie a
anului în curs.
Articolul 21. Examinarea şi aprobarea bugetului

unităţii administrativ- teritoriale de nivelul
al doilea şi bugetului municipal Bălţi
(1) Autoritatea executivă a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi a municipiului Bălţi,
prezintă, printr-o dispoziţie, cel tîrziu la data de 1 noiembrie, proiectul bugetului unităţii administrativ-
teritoriale de nivelul al doilea şi proiectul bugetului municipal Bălţi spre examinare şi aprobare autorităţii
reprezentative şi deliberative respective.
(2) Proiectele bugetului unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi bugetului municipal Bălţi,
prezentate spre aprobare autorităţii reprezentative şi deliberative respective, includ:
a) proiectul deciziei autorităţii reprezentative şi deliberative privind aprobarea bugetului;
b) anexele la proiectul deciziei, în care se vor reflecta:
- veniturile şi cheltuielile bugetului respectiv prevăzute pentru anul bugetar următor;
- normativele defalcărilor de la veniturile generale de stat la bugetele locale;
- mijloacele speciale preconizate spre încasare de către fiecare instituţie publică;
- fondurile speciale;
- transferurile de la bugetul respectiv la bugetele locale;
- efectivul limită al statelor de personal din instituţiile publice finanţate de la bugetul respectiv;
c) alte date adiţionale elaborării proiectului bugetului;
d) nota informativă la proiectul bugetului.
[Art.21 al.(2), lit.d) modificată prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare
01.01.10]
(3) Autoritatea reprezentativă şi deliberativă a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi a
municipiului Bălţi examinează proiectul bugetului respectiv în două lecturi.
(4) În prima lectură, autoritatea reprezentativă şi deliberativă respectivă audiază şi examinează raportul
preşedintelui raionului, Guvernatorului unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, primarului
municipiului Bălţi şi primarului general al municipiului Chişinău asupra proiectului bugetului, examinează şi
aprobă volumul total al veniturilor şi cheltuielilor bugetului respectiv.
(5) În lectura a doua, autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează şi aprobă:
a) structura veniturilor;
b) cheltuielile, structura şi destinaţia lor;
c) balanţa bugetului şi sursele de finanţare;
d) normativele defalcărilor de la veniturile generale de stat la bugetele locale;
e) transferurile de la bugetul respectiv la bugetele locale;
f) cuantumul fondului de rezervă (fondul de rezervă este utilizat în conformitate cu regulamentul de
utilizare a mijloacelor fondului aprobat în condiţiile art.18 din prezenta lege);
g) fondurile speciale;
h) cheltuielile care vor fi finanţate în mod prioritar;
i) efectivul limită al statelor de personal din instituţiile publice finanţate de la bugetul respectiv;
j) alte date adiţionale elaborării proiectului bugetului;
k) nota informativă la proiectul bugetului.
[Art.21 al.(5), lit.k) modificată prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare
01.01.10]
(6) Autoritatea reprezentativă şi deliberativă a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi a
municipiului Bălţi aprobă bugetele respective pe anul bugetar următor cel tîrziu la data de 10 decembrie a
anului în curs.
[Art.21 al.(2) lit.b) şi al.(5) modificat prin LP224-XV din 01.07.04, MO132-13/06.08.04 art.700, în vigoare
01.01.05]
Articolul 22. Publicitatea bugetelor unităţilor
Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, aprobate de către autorităţile reprezentative şi deliberative
respective, şi rectificările la aceste bugete sînt date publicităţii în mod obligatoriu.
Articolul 23. Acţiuni în cazul neaprobării bugetului

unităţii administrativ-teritoriale
(1) Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la începutul anului bugetar,
efectuarea defalcărilor de la veniturile generale de stat şi a transferurilor la bugetul respectiv se suspendă
pînă la aprobarea bugetului.
(2) Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la data de 31 decembrie, finanţarea
cheltuielilor se efectuează lunar proporţional mărimii de 1/12 parte din suma cheltuielilor, conform clasificaţiei
bugetare pe anul bugetar precedent, în limita resurselor financiare disponibile, pînă la aprobarea noului
buget.
Articolul 24. Corelarea bugetelor unităţilor

administrativ-teritoriale cu legea
bugetară anuală
(1) În termen de cel mult 30 de zile de la data publicării legii bugetului pe anul respectiv, autoritatea
reprezentativă şi deliberativă a unităţii administrativ-teritoriale aduce bugetul aprobat în concordanţă cu
prevederile legii menţionate.
(2) În caz de nerespectare a prevederilor alin.(1) din prezentul articol, efectuarea defalcărilor de la
veniturile generale de stat şi a transferurilor la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale respective se
suspendă.
Referitor la executarea bugetelor vezi Capitolul IV art.28-29

Capitolul IV
EXECUŢIA BUGETELOR UNITĂŢILOR
ADMINISTRATIV-TERITORIALE
Articolul 28. Execuţia de casă a bugetelor unităţilor

(1) Execuţia de casă a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează prin sistemul trezorerial,
reflectîndu-se în conturi distincte:
a) încasările veniturilor în conformitate cu structura clasificaţiei bugetare;
b) efectuarea de cheltuieli în limita alocaţiilor aprobate şi conform destinaţiei stabilite.
(2) Sistemul trezorerial prin care se efectuează execuţia de casă a bugetelor unităţilor administrativ-
teritoriale şi reglarea decontărilor dintre bugetele de toate nivelurile este reprezentat prin Trezoreria de Stat
şi trezoreriile teritoriale.
[Art.28 al.(2) modificat prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10]
(3) Ministerul Finanţelor, în baza legii bugetare anuale, efectuează alocări de transferuri de la bugetul de
stat la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi la bugetul municipal Bălţi, precum şi
defalcări în aceste bugete de la veniturile generale de stat, şi percepe în mod incontestabil din conturile
trezoreriale ale bugetelor respective mijloacele băneşti datorate bugetului de stat.
[Art.28 al.(3) în redacţia LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
(4) Trezoreriile teritoriale au următoarele atribuţii:
a) efectuează, în baza deciziilor autorităţii reprezentative şi deliberative a unităţii administrativ-teritoriale
de nivelul al doilea şi a municipiului Bălţi, alocări de transferuri de la bugetul respectiv la bugetele locale,
precum şi defalcări în aceste bugete de la veniturile generale de stat;
[Art.28 al.(4), lit.a) modificată prin LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543]
b) asigură execuţia conformă a bugetelor instituţiilor publice finanţate de la bugetul unităţii administrativ-
teritoriale de nivelul al doilea sau de la bugetul municipal Bălţi;
c) asigură execuţia conformă a bugetelor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor), precum şi ale
instituţiilor publice finanţate de la aceste bugete din raza de activitate a trezoreriei teritoriale.
(5) Conturile pentru gestionarea veniturilor şi cheltuielilor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale,
precum şi conturile instituţiilor publice finanţate de la aceste bugete pot fi deschise numai în trezoreriile
teritoriale respective.
(6) Metodologia de execuţie a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale prin sistemul trezorerial se
elaborează şi se aprobă de către Ministerul Finanţelor în conformitate cu actele normative în vigoare.
(7) Direcţiile finanţe, în baza deciziilor autorităţii reprezentative şi deliberative a unităţilor administrativ-
teritoriale de nivelul al doilea, percep în mod incontestabil din conturile trezoreriale ale unităţilor
administrativ-teritoriale de nivelul întîi mijloacele băneşti datorate bugetului unităţilor administrativ-teritoriale
de nivelul al doilea.
[Art.28 al.(7) introdus prin LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
Articolul 29. Rapoartele privind execuţia bugetelor

unităţilor administrativ-teritoriale
(1) Direcţia finanţe şi/sau subdiviziunea financiară a unităţilor administrativ-teritoriale întocmesc rapoarte
trimestriale şi anuale privind execuţia bugetelor respective.
(2) Rapoartele trimestriale se examinează şi se aprobă de către autoritatea executivă respectivă.
(3) Rapoartele privind mersul execuţiei bugetului unităţii administrativ-teritoriale pe semestrul întîi şi pe 9
luni ale anului în curs se audiază la şedinţa autorităţii reprezentative şi deliberative a unităţii administrativ-
teritoriale.
(4) Raportul anual privind execuţia bugetului unităţii administrativ-teritoriale pe anul de gestiune se
examinează şi se aprobă de către autoritatea reprezentativă şi deliberativă cel tîrziu la data de 15 februarie a
anului următor anului de gestiune.
(5) În termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţiile finanţe prezintă ministerului rapoarte
trimestriale şi anuale privind execuţia bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale pentru a fi incluse
în raportul privind execuţia bugetului public naţional.
[Art.29 al.(5) modificat prin LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
In ceea ce priveste controlul si darea de seama:

Articolul 29. Rapoartele privind execuţia bugetelor
(1) Direcţia finanţe şi/sau subdiviziunea financiară a unităţilor administrativ-teritoriale întocmesc rapoarte
trimestriale şi anuale privind execuţia bugetelor respective.
(2) Rapoartele trimestriale se examinează şi se aprobă de către autoritatea executivă respectivă.
(3) Rapoartele privind mersul execuţiei bugetului unităţii administrativ-teritoriale pe semestrul întîi şi pe 9
luni ale anului în curs se audiază la şedinţa autorităţii reprezentative şi deliberative a unităţii administrativ-
teritoriale.
(4) Raportul anual privind execuţia bugetului unităţii administrativ-teritoriale pe anul de gestiune se
examinează şi se aprobă de către autoritatea reprezentativă şi deliberativă cel tîrziu la data de 15 februarie a
anului următor anului de gestiune.
(5) În termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţiile finanţe prezintă ministerului rapoarte
trimestriale şi anuale privind execuţia bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale pentru a fi incluse
în raportul privind execuţia bugetului public naţional.
[Art.29 al.(5) modificat prin LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
Capitolul V
DREPTURILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE
EXECUTORILOR (ORDONATORILOR) DE BUGET
Articolul 30. Executorii (ordonatorii) de buget

(1) Primarii satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor), preşedinţii raioanelor, Guvernatorul unităţii
teritoriale autonome cu statut juridic special, primarul general al municipiului Chişinău sînt executori
(ordonatori) principali de buget ai bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
(2) Conducătorii instituţiilor publice finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale cu statut de
persoană juridică sînt executori (ordonatori) secundari de buget.
(3) Conducătorii instituţiilor publice finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale fără statut de
persoană juridică, care sînt împuterniciţi să utilizeze mijloacele financiare ce le-au fost repartizate numai
pentru necesităţile unităţilor pe care le conduc, sînt executori (ordonatori) terţiari de buget.
Articolul 31. Drepturile executorilor (ordonatorilor)

de buget
(1) Executorii (ordonatorii) principali de buget repartizează alocaţiile, aprobate în bugetele respective, pe
unităţile subordonate în raport cu sarcinile acestora, cuprinse în bugete, şi aprobă efectuarea cheltuielilor din
bugetele respective cu respectarea dispoziţiilor legale.
(2) Executorii (ordonatorii) secundari de buget aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii cu
respectarea dispoziţiilor legale şi repartizează alocaţiile bugetare aprobate pe unităţile subordonate ai căror
conducători sînt ordonatori terţiari de buget.
(3) Executorii (ordonatorii) terţiari de buget utilizează alocaţiile bugetare, ce le-au fost repartizate, numai
pentru necesităţile unităţilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile
stabilite prin dispoziţiile legale.
(4) Executorii (ordonatorii) de buget au obligaţia de a angaja şi utiliza alocaţiile bugetare numai în limita
prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor şi serviciilor
publice respective, şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
Articolul 32. Responsabilităţile executorilor

(ordonatorilor) de buget
(1) Executorii (ordonatorii) principali de buget sînt responsabili de:
a) elaborarea proiectului de buget;
b) încasarea veniturilor conform prevederilor legale;
c) oportunitatea şi legalitatea angajării şi utilizării alocaţiilor bugetare în limita şi cu destinaţia aprobate în
buget;
d) integritatea bunurilor aflate în administrare;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a bilanţurilor, dărilor de seamă
contabile şi a conturilor de execuţie a bugetului.
(2) Spre derogare de la alin.(1) lit.b) din prezentul articol, executorul (ordonatorul) principal al bugetului
unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, al municipiului Bălţi şi al municipiului Chişinău contribuie
la încasarea veniturilor de către organele abilitate cu acest drept.
(3) Asupra executorilor (ordonatorilor) secundari de buget se extind prevederile alin.(1) lit.a), c), d) şi e) din
prezentul articol.
(4) Asupra executorilor (ordonatorilor) terţiari de buget se extind prevederile alin.(1) lit.d) din prezentul
articol.
Articolul 33. Justificarea cheltuielilor bugetare

Cheltuielile bugetare se efectuează numai pe bază de documente justificative, care confirmă
angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor, plata
salariilor şi altor drepturi băneşti, plata obligaţiilor către bugete, precum şi a altor obligaţii.
Articolul 34. Priorităţi în efectuarea cheltuielilor bugetare

Executorii (ordonatorii) principali de buget sînt obligaţi să asigure finanţarea prioritară a instituţiilor de
învăţămînt.
Capitolul VI
RESPONSABILITĂŢI ŞI CONTROLUL ASUPRA
PROCESULUI DE EXECUŢIE A BUGETELOR
UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE
Articolul 35. Responsabilitatea pentru execuţia bugetelor

(1) Responsabilitatea pentru execuţia bugetelor locale revine primarilor satelor (comunelor), oraşelor
(municipiilor).
(2) Responsabilitatea pentru execuţia bugetului raional revine preşedintelui raionului.
(3) Responsabilitatea pentru execuţia bugetului central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic
special revine Guvernatorului şi Comitetului executiv al acestei unităţi teritoriale.
(4) Responsabilitatea pentru execuţia bugetului municipal Bălţi revine primarului municipiului Bălţi.
(5) Responsabilitatea pentru execuţia bugetului municipal Chişinău revine primarului general al
municipiului Chişinău.
(6) Autorităţile executive ale unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile legislaţiei în vigoare, sînt
responsabile de:
a) corectitudinea şi veridicitatea datelor, indicilor şi altor informaţii în a căror bază a fost elaborat bugetul
respectiv;
b) asigurarea colectării depline şi în termenele stabilite a veniturilor proprii;
c) utilizarea conform destinaţiei a alocaţiilor bugetare aprobate;
d) respectarea termenelor de plată a salariilor către angajaţii instituţiilor publice finanţate de la buget şi de
plată pentru lucrări, servicii şi bunuri materiale contractate în limitele aprobate în bugetul respectiv.
( 7 ) C o n d u c ă t o r i i i n s t i t u ţ i i l o r p u b l i c e fi n a n ţ a t e d e l a b u g e t s î n t
responsabili de respectarea limitelor alocaţiilor bugetare aprobate în devizele de cheltuieli.
(8) În caz de efectuare de către instituţia publică a unor cheltuieli neprevăzute în deviz, autoritatea
executivă respectivă este în drept să nu acopere cheltuielile neasigurate cu suport financiar.
Articolul 36. Controlul financiar

(1) Ministerul Finanţelor şi/sau direcţia finanţe sînt în drept să efectueze controale tematice privind
corectitudinea elaborării şi execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
(2) Reviziile asupra execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează de către Serviciul
Control Financiar şi Revizie din subordinea Ministerului Finanţelor, periodic, o dată la doi ani.
(3) Rezultatele reviziilor execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale sînt examinate de către
autorităţile reprezentative şi deliberative respective, cu adoptarea deciziilor corespunzătoare şi publicarea lor
în mod obligatoriu.
Sistemul Veniturilor Publice

1. Elementele definitorii ale veniturilor bugetare
2. Impozite si taxe. Notiunea si functiile lor.
3. Dreptul statului de-a reglementa sistemul de impunere
4. Obligatia bugetara
5. Aparitia si stingerea ei
6. Alte venituri ale statului (venituri nefiscale)
Veniturile statului sunt formate din totalitatea resurselor banesti, instituite prin lege care
contribuie la constituirea fondurilor banesti ale acestuia, alcatuind un tot intreg denumit
sistemul veniturilor bugetare, din puncte de vedere economico-financiar. Veniturile
bugetare reprezinta forme valorice concrete, prin care o parte din venitul national sau din
alte resurse destinate fondurilor generale ale societatii sunt concentrate la dispozitia
statului. Din punct de vedere juridic, veniturile bugetare reprezinta obligatii banesti,
stabilite in mod unilateral de catre stat prin acte normative, in sarcina persoanelor fizice si
juridice, care realizeaza venituri sau detin bunuri impozabile sau taxabile, elementele
comune ale veniturilor bugetare sunt urmatoarele:
a. Denumirea venitului bugetar
b. Subiectul impunerii
c. Obiectul sau materia impozabila
d. Unitatea de evaluare
e. Unitatea de impunere
f. Asieta sau modul de asezare a venitului
g. Perceperea venitului bugetar
h. Termenile de plata
i. Inlesnirile, drepturile si obligatiile debitorilor
j. Raspundere debitorilor
k. Calificarea venitului bugetar
Denumirea este adecvata in raport de natura sa juridica si financiar-economica (impozite,

taxe, contributii de asigurari sociale, medicale, majorari de intarziere, dobanzi, amenzi,
etc.)
Articolul 13. Subiecţii impunerii

(1) Subiecţi ai impunerii sînt:
a) persoanele juridice şi fizice rezidente ale Republicii Moldova, cu excepţia societăţilor
specificate la art.5 pct.9), care desfăşoară activitate de întreprinzător, precum şi persoanele care
practică activitate profesională, care, pe parcursul perioadei fiscale, obţin venit din orice surse aflate
în Republica Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;
b) persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de
întreprinzător şi pe parcursul perioadei fiscale obţin venituri impozabile din orice surse aflate în
Republica Moldova;
c) persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de
întreprinzător şi obţin venit din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii
Moldova;
d) persoanele fizice rezidente cetăţeni străini şi apatrizi care desfăşoară activitate pe teritoriul
Republicii Moldova şi obţin venit din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse
aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova, cu excepţia
venitului din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;
e) persoanele fizice nerezidente care nu desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul
Republicii Moldova şi pe parcursul perioadei fiscale obţin venituri conform capitolului 11 din
prezentul titlu.
(2) Subiecţii impunerii sînt obligaţi să declare venitul brut obţinut din toate sursele.
Articolul 14. Obiectul impunerii

(1) Obiect al impunerii este venitul brut, inclusiv facilităţile acordate de patron, obţinut de
persoanele juridice sau fizice din toate sursele aflate în Republica Moldova, precum şi venitul
obţinut de persoanele juridice şi fizice care practică activitate de întreprinzător din orice surse aflate
în afara Republicii Moldova şi venitul din investiţii şi financiar obţinut de persoanele fizice –
cetăţeni rezidenţi – din surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepţia deducerilor şi scutirilor
la care au dreptul aceste persoane. Ca obiect al impunerii este considerat venitul estimat în
conformitate cu art.225.
[Art.14 al.(1)modificat prin LP144-XVI din 27.06.08, MO127-130/18.07.08 art.498, în vigoare
01.01.09]
(2) Sursele de venit sînt stabilite în cap.2 şi 11.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), (3), (3¹), (3³) şi (34) ale prezentului articol, obiect al
impunerii pentru cîştigurile şi veniturile specificate la art.901 alin.(1) şi (3) este exclusiv acest cîştig
şi/sau venit.
Unitatea de evaluare reprezinta elementul care exprima cuantumul unitar al acestuia in

raport cu baza sa de calcul, el se poate stabili sub diferite forme «cota fixa» si «cota
procentuala»; Cota fixa se stabileste atunci cand baza de calcul o formeaza anumite
obiecte, fapte sau acte juridice, suprafete de teren, obtinerea unei autorizatii, eliberarea
unui act. Cota procentuala se stabileste in cazul cand obiectul impozitului il constituie
valoarea obiectului detinut sau venitul realizat de catre contribuabil.
Articolul 15. Cotele de impozit
Suma totală a impozitului pe venit se determină:
a) pentru persoanele fizice, inclusiv gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi întreprinzătorii
individuali, în mărime de:
- 7 % din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 25200 lei;
- 18 % din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 25200 lei;
[Art.15 lit.(a) în redacţia LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.534, în vigoare
01.01.08]
b) pentru persoanele juridice - în mărime de 0% din venitul impozabil.
[Art.15 lit.b) modificată prin LP111-XVI din 27.04.07, MO64-66/11.05.07 art.00, în vigoare
01.01.08]
[Art.15 modificat prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]
[Art.15 modificat prin LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611, în vigoare
01.01.06]
c) pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi întreprinzătorii individuali – în mărime de 0% din
venitul impozabil.
[Art.15 lit.(c) introdusă prin LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.534, în vigoare
01.01.08]
d) pentru agenţii economici al căror venit a fost estimat în conformitate cu art.225 - în mărime
de 15% din depăşirea venitului estimat faţă de venitul brut înregistrat în evidenţa contabilă de
agentul economic.
[Art.15 lit.(d) introdusă prin LP144-XVI din 27.06.08, MO127-130/18.07.08 art.498, în vigoare
01.01.09]
Articolul 15¹. Modul de determinare a obligaţiilor fiscale
Determinarea obligaţiilor fiscale, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, se efectuează
în modul stabilit de Guvern.
Cota procentuala poate fi «proportionala» ea ramane neschimbata indiferent daca sa
schimbat baza de calcul; «progresiva» o data ce creste baza de calcul creste si cota;
«regresiva» daca baza de calcul creste cota procentuala descreste;
Unitatea de impunere, reprezinta unitatea in care se exprima obiectul sau materia

impozabila in cazul veniturilor «MDL», in cazul unitatilor de transport «capacitatea
cilindrica CM»
Asiena reprezinta modalitatea de asezare a obiectului impozabil, evaluarea acestuia si

stabilirea cuantumului de plata, in practica referitor la acest moment se utilizeaza metode
indirecte, in raport de aspectul exterior al obiectului, pe baze «forfetare» (organul fiscal
stabileste impreuna cu debitorul marimea aproximativa a materiei impozabile), fara
pretentii la acelui din urma. Pe baze «administrative», evaluarea de catre organul fiscal pe
baza datelor pe care le detine. Metoda «directa» bazata pe administrarea de probe,
declaratia contribuabilului sau al unei terte persoane
Perceperea sau incasarea, reprezinta realizarea efectiva a acestuia in acest sens se

folosesc urmatoarele metode «platii directe» veniturile realizate de catre persoanele
juridice, avem impozit (portabil) si (cherabil). Impozit portabil contribuabilul este obligat sa
plateasca din propria initiativa. Impozit cherabil atunci cand organul fiscal se prezinta la
contribuabil sa ceara plata impozitului respectiv. Metoda «retinerii si varsarii» pentru
veniturile impozabile realizate de catre persoanele fizice, de regula in aceasta situatie se
ocupa contabilitatea institutiei corespunzatoare, aceasta metoda se mai numeste «stopaj
la surse» si «aplicarii de timbre fiscale»
Termenul de plata reprezinta data pana la care un anumit venit trebuie varsat la bugetul de
stat, termenul se fixeaza sub forma unui interval de timp de exemplu: an, trimestru, luna;
Inlesnirile, drepturile si obligatiile debitorului.

(9) La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină următoarele elemente:
a) obiectul impunerii - materia impozabilă;
b) subiectul impunerii (contribuabilul) - persoana specificată la art.5 pct.2);
c) sursa de plată a impozitului sau taxei - sursa din care se achită impozitul sau taxa;
d) unitatea de impunere - unitatea de măsură care exprimă dimensiunea obiectului
impozabil;
e) cota (cotele) de impunere - cuantumul unitar al impozitului sau taxei în raport cu obiectul
impozabil;
f) termenul de achitare a impozitelor sau taxelor - perioada în decursul căreia contribuabilul
este obligat să achite impozitul sau taxa sub formă de interval de timp sau zi fixă a plăţii;
g) facilităţile (înlesnirile) fiscale - elemente de care se ţine seama la estimarea obiectului
impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum şi la încasarea acestuia, sub
formă de:
- scutire parţială sau totală de impozit sau taxă;
- scutire parţială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;
- cote reduse ale impozitelor sau taxelor;
- reducerea obiectului impozabil;
- amînări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;
- eşalonări ale obligaţiei fiscale.
Scutirile specificate la articolele 33, 34 şi 35 şi cota zero la aplicarea TVA nu se consideră
facilităţi (înlesniri) fiscale.
Inlesnirile sunt stabilite de cele mai multe ori, sub forma de deduceri sau scutiri, se face cu
scopul sprijinei familiei, favorizarii persoanelor in varsta, persoanelor cu capacitate redusa
de munca.
Capitolul 3
DEDUCERILE AFERENTE ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR
Articolul 23. Regula generală
Nu se permite deducerea cheltuielilor personale şi familiale, cu excepţia cazurilor pentru care
prezentul titlu prevede un alt mod de reglementare.
Articolul 24. Deducerea cheltuielilor aferente
activităţii de întreprinzător
(1) Se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de
contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător
[Art.24 al.(1) modificat prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609]
[Art.24 al.(1) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349art.349, în
vigoare 01.01.09]
[Art.24 al.(1) modificat prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]
(2) În cazul în care cheltuielile suportate de contribuabil cuprind cheltuielile aferente activităţii
de întreprinzător şi cheltuielile personale, deducerea se permite numai atunci cînd cheltuielile
aferente activităţii de întreprinzător le depăşesc pe cele personale şi numai pentru acea parte a
cheltuielilor care se referă nemijlocit la desfăşurarea activităţii de întreprinzător.
(3) Deducerea cheltuielilor de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a agenţilor economici se
permite în limitele stabilite de Guvern.
(4) Prin derogare de la art.30, se permite deducerea sumelor achitate ca impozite şi taxe de către
subdiviziunile situate în unităţile administrativ-teritoriale, al căror buget nu constituie parte
componentă a bugetului public naţional.
(5) Nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea terenurilor.
(6) Nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea proprietăţii pe care se calculează
uzura (amortizarea) şi faţă de care se aplică prevederile art.26, 28 şi 29 sau la procurarea
mijloacelor fixe cu un termen de exploatare mai mare de un an.
(7) Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru închirieri
de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei
persoane cu funcţie de răspundere sau al unui conducător de agent economic, al unui membru al
societăţii sau al altei persoane interdependente, dacă nu există justificarea plăţii unei astfel de
sume.
(8) Nu se permite deducerea pierderilor în urma vînzării sau schimbului proprietăţii, îndeplinirii
lucrărilor şi prestării serviciilor, efectuate, în mod direct sau mijlocit, între persoanele
interdependente.
(9) Nu se permite deducerea cheltuielilor legate de obţinerea venitului scutit de impozitare.
(10) Nu se permite deducerea cheltuielilor dacă contribuabilul nu poate confirma documentar că
aceste cheltuieli au fost suportate într-un anumit cuantum şi în modul stabilit de Guvern.
(11) Nu se permite deducerea sumelor achitate sau suportate în folosul titularului patentei de
întreprinzător.
[Art.24 al.(11) modificat prin LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611, în vigoare
0.01.06]
(12) Nu se permite deducerea plăţilor pentru eliminările supranormative de substanţe poluante
în mediul înconjurător şi folosirea supralimită a resurselor naturale.
[Art.24 al.(12) introdus prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702, al.(12)-
(13) devin al.(13)-(14)]
(13) Deducerea reziduurilor, deşeurilor şi perisabilităţii naturale se permite în limitele aprobate
anual de către conducătorii întreprinderilor.
(14) Se permite deducerea cheltuielilor aferente transmiterii gratuite a proprietăţii conform
deciziei Guvernului sau a autorităţilor competente ale administraţiei publice locale.
[Art.24 al.(13) introdus prin LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611; în vigoare
01.01.06]
(15) Se permite deducerea cheltuielilor achitate de contribuabili în decursul anului fiscal sub
formă de taxe de aderare şi cotizaţii de membru destinate activităţii patronatelor. Plafonul de
deductibilitate a acestor cheltuieli constituie 0,15% din fondul de retribuire a muncii.
[Art.24 al.(15) introdus prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]
(16) Societăţilor de audit şi auditorilor întreprinzători individuali li se permite deducerea
cheltuielilor pentru asigurarea riscului de audit în mărime de 15% din venitul vînzărilor în anul de
gestiune, aferent auditului rapoartelor financiare anuale şi rapoartelor financiare anuale consolidate,
conform modului stabilit de Guvern.
[Art.24 al.(16) în redacţia LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609]
(17) Se permite deducerea cheltuielilor suportate de întreprinderile agricole pentru întreţinerea
obiectivelor de menire social-culturală aflate în gestiune, conform normelor (cheltuielilor medii)
stabilite pentru întreţinerea instituţiilor similare finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-
teritoriale.
[Art.24 al.(16)-(17) introduse prin LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543]
Articolul 25. Deducerea dobînzilor
(1) Deducerea dobînzilor se permite în conformitate cu art.24.
(2) Deducerea cheltuielilor aferente dobînzilor suportate, de către persoanele juridice şi fizice
care practică activitate de întreprinzător, în folosul persoanelor fizice şi juridice (cu excepţia
instituţiilor financiare şi a organizaţiilor de microfinanţare) se acceptă în limita ratei de bază
(rotunjită pînă la următorul procent întreg) stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna
noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară
pe termen scurt.
[Art.25 al.(2) în redacţia LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543]
[Art.25 al.(2) în redacţia LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.534; în vigoare
01.0.1.08]
(3) În cazul emisiunii unor titluri de creanţă după1 ianuarie 1998, partea discontului iniţial, în
raport cu titlul de creanţă care este permis emitentului ca deducere a dobînzii, va fi echivalentă cu
partea acestui discont repartizat proporţional în anul fiscal.
Articolul 26. Deducerea uzurii calculate
(1) Mărimea deducerii uzurii calculate a proprietăţii se determină în conformitate cu prezentul
articol şi, cu art.24 şi 27.
(2) Proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanţul
contabil al contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a
cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare
este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 3000 lei.
(3) Sînt considerate, de asemenea, proprietate pe care se calculează uzura investiţiile efectuate
în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune,
arendă. În sensul prezentului alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de
reparaţie, întreţinere, îmbunătăţire şi altele asemenea, în privinţa mijloacelor fixe respective asupra
cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în anul fiscal conform modului stabilit la art.27 alin.
(9).
(4) Din punct de vedere fiscal, în cazul leasingului financiar, locatarul este tratat ca proprietar al
mijloacelor fixe primite în leasing, iar în cazul leasingului operaţional, calitatea de proprietar o are
locatorul. Calcularea şi deducerea uzurii mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing
se efectuează de către locatar în cazul leasingului financiar şi de către locator în cazul leasingului
operaţional.
[Art.26 al.(3)-(4) introduse prin LP60 –XVI din 28.04.05, MO92-94/08.07.05 art.431, al.(3)-(7)
devin al.(5)-(9)]
(5) Mărimea uzurii mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea bazei
valorice a mijloacelor fixe, la sfîrşitul perioadei de gestiune, ce se raportă la o anumită categorie de
proprietate, la norma de uzură respectivă prevăzută la alin. (8). Baza valorică a mijloacelor fixe la
sfîrşitul perioadei de gestiune se determină ca valoare a mijloacelor fixe la începutul perioadei de
gestiune, majorată cu valoarea mijloacelor fixe nou-procurate şi cu suma corectărilor şi micşorată
cu suma de la comercializarea lor sau cu baza valorică ajustată în cazul altor ieşiri. Valoarea
mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune ce se raportă la categoria respectivă de
proprietate se determină ca diferenţă dintre baza valorică a mijloacelor fixe la sfîrşitul perioadei de
gestiune precedente şi suma uzurii calculate a perioadei de gestiune precedente.
(6) Întreaga proprietate a contribuabilului trebuie să fie raportată la una din categoriile de
proprietate, în ordinea stabilită de lege.
01.01.09]
(7) Se stabileşte următoarea ordine de evidenţă a proprietăţii pe categorii:
a) pentru proprietatea raportată la categoria I, calcularea uzurii se face pentru fiecare obiect;
b) pentru proprietatea raportată la categoriile II-V, calcularea uzurii se efectuează prin aplicarea
normei de uzură la baza valorică a categoriei respective. Raportarea proprietăţii la categoriile de
proprietate se efectuează în modul prevăzut de lege.
[Art.26 al.(7), lit.b) modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349, în
vigoare 01.01.09]
c) pentru proprietatea ce reprezintă investiţii efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unui
contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, uzura se calculează în modul stabilit
pentru categoria de proprietate la care se atribuie mijloacele fixe respective.
[Art.26 al.(7), lit.c) introdusă prin LP60-XVI din 28.04.05, MO92-94/08.07.05 art.431]
(8) La fiecare categorie de proprietate se aplică următoarele norme de uzură:
Categoria de proprietate Norma de uzură, %
I 5
II 8
III 10
IV 20
V 30
(9) Calcularea uzurii şi deducerea acesteia pentru întreţinerea autoturismului se efectuează în
felul următor:
a) în cazul în care valoarea autoturismului este de pînă la 200.000 lei, uzura calculată se deduce
integral, în funcţie de valoarea autoturismului;
b) în cazul în care valoarea autoturismului depăşeşte 200.000 lei, deducerea se limitează la suma
calculată a uzurii, reieşind din valoarea autoturismului egală cu 200.000 lei. Prevederea nu se aplică
autoturismelor utilizate în calitate de mijloace fixe în activitatea de bază care reprezintă acordare de
servicii, a căror uzură constituie parte componentă a costului vînzărilor.
[Art.26 al(.9), lit.a-b) modificate prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.6 art.702]
[Art.26 al.(9), lit.b) modificată prin LP60-XVI din 28.04.05, MO92-94/08.07.05 art.431]
(10) Evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în
conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern .
[Art.26 al.10) introdus prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]
Articolul 27. Valoarea mijloacelor fixe

(1) Valoarea mijloacelor fixe nou-procurate se compune din preţul lor de procurare, precum şi
din toate cheltuielile aferente procurării lor, inclusiv cheltuielile de transportare, asamblare şi
asigurare, dobînzile plătite sau calculate pînă la punerea obiectului în exploatare. Valoarea
mijloacelor fixe aferente proprietăţii create cu forţe proprii include toate impozitele şi taxele, cu
excepţia taxei pe valoarea adăugată care se trece în cont, cheltuielile şi plata dobînzilor aferente
acestor mijloace fixe pentru întreaga perioadă de pînă la punerea lor în exploatare. Baza valorică a
mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune se majorează cu valoarea mijloacelor fixe nou-
procurate sau create cu forţe proprii şi cu suma corectărilor în perioada de gestiune, prevăzute la
alin. (8).
(2) Mijloacele obţinute de la înstrăinarea mijloacelor fixe, cu excepţia celor obţinute din
înstrăinarea autoturismului care a fost inclus în categoria de proprietate cu valoarea stabilită la art.
26 alin.(9) lit.b), se raportează la reducerea bazei valorice a categoriei respective de proprietate.
Dacă reducerea indicată conduce, la sfîrşitul perioadei de gestiune, la un rezultat negativ pe
categoria de proprietate, atunci acest rezultat se include în venit, iar valoarea categoriei respective
de proprietate la începutul perioadei de gestiune corespunzătoare se egalează cu zero. În cazul
înstrăinării autoturismului inclus în categoria de proprietate cu valoarea stabilită la art.26 alin.(9)
lit.b), baza valorică a categoriei respective de proprietate se reduce cu valoarea rămasă a
autoturismului înstrăinat, determinată pornind de la valoarea cu care acesta a fost inclus în categoria
respectivă. Venitul sau pierderea calculată ca diferenţă între suma mijloacelor obţinute de la
înstrăinarea autoturismului şi baza valorică a acestuia se recunoaşte drept venit sau pierdere a
perioadei fiscale în care a avut loc înstrăinarea. Baza valorică a autoturismului reprezintă valoarea
acestuia micşorată cu suma uzurii calculate.
(3) Includerea iniţială a mijloacelor fixe la categoria respectivă de proprietate se face la
momentul punerii lor în exploatare.
(4) Valoarea iniţială a unei proprietăţi aflate în posesia contribuabilului la data de 1 ianuarie
1998 va fi baza ei valorică, determinată conform art.38 alin.(1) şi (2), la această dată. În acest caz,
calculele uzurii şi toate celelalte ajustări ale valorii pentru perioadele precedente se efectuează în
conformitate cu legislaţia în vigoare în perioada respectivă.
(5) Dacă la sfîrşitul anului fiscal la categoria respectivă nu se află nici o proprietate sau suma
rămasă este mai mică de 300 lei, după efectuarea ajustărilor specificate la alin.(1) şi (2) ale
prezentului articol şi la art.26 alin.(3), valoarea restantă urmează a fi dedusă.
(6) Se permite deducerea cheltuielilor legate de investigaţii şi cercetări ştiinţifice, achitate sau
suportate pe parcursul anului fiscal în calitate de cheltuieli curente.
(7) Prevederile alin.(6) nu se aplică faţă de terenuri sau alte bunuri supuse uzurii, precum şi faţă
de orice alte cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii sau precizării locului de
amplasare a resurselor naturale, determinării cantităţii şi calităţii lor.
(8) Deducerea cheltuielilor pentru reparaţia proprietăţii se efectuează după cum urmează:
a) dacă cheltuielile suportate pe parcursul anului fiscal pentru reparaţia proprietăţii nu depăşesc
15% din baza valorică a categoriei respective de proprietate (determinată fără a lua în considerare
schimbările pe parcursul anului fiscal respectiv), cheltuielile în cauză vor fi permise spre deducere
în anul respectiv;
b) dacă cheltuielile suportate pe parcursul anului fiscal pentru reparaţia proprietăţii depăşesc
15% din baza valorică pentru fiecare obiect a categoriei I de proprietate şi baza valorică a
categoriilor II-V de proprietate, mărimea acestui surplus se consideră drept cheltuieli pentru
recondiţionare şi se reflectă la majorarea bazei valorice a categoriei respective de proprietate.
[Art.27 al.(8), lit.a-b) modificate prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]
(9) Prin derogare de la alin.(8) lit.a) şi b), în perioada fiscală respectivă se permite deducerea:
a) cheltuielilor de reparaţie a drumurilor ca cheltuieli curente;
b) cheltuielilor aferente reparaţiei mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor art.26 alin.(2) şi
care sînt utilizate în activitatea de întreprinzător a agentului economic, conform contractului de
arendă (locaţiune) - cheltuieli suportarea cărora, potrivit contractului nominalizat, revine
arendaşului (locatarului). Deducerea cheltuielilor în cauză se permite în limita a 15% din suma
calculată a arendei (locaţiunii) suportată pe parcursul perioadei fiscale.
[Art.27 al.(9), lit.b) modificată prin LP177 -XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.534]
(10) Baza valorică a mijloacelor fixe pe fiecare categorie de proprietate se ajustează cu:
a) suma taxei pe valoarea adăugată, ce urmează a fi trecută în cont în conformitate cu prezentul
cod, calculată din valoarea de bilanţ a mijloacelor fixe comercializate, care sînt trecute, în evidenţa
contabilă, cu taxa pe valoarea adăugată;
b) suma valorii restante presupuse a mijloacelor fixe în cazul trecerii lor la pierderi, în evidenţa
contabilă, în legătură cu uzura totală.
c) diferenţele pozitive rezultate din reevaluarea efectuată în conformitate cu cap.IV din Legea
nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.
[Art.27 al.(10), lit.c) introdusă prin LP111-XVI din 27.04.07, MO64-66/11.05.07 art.300]
(11) În scopuri fiscale nu se recunosc diferenţele din reevaluarea mijloacelor fixe.
Articolul 28. Deducerea amortizării
proprietăţii nemateriale
Se permite deducerea amortizării fiecărei unităţi de proprietate nematerială amortizabilă
(brevete de invenţie, drepturi de autor, desene şi modele industriale, contracte, drepturi speciale
etc.) cu termen de exploatare limitat, calculînd perioada ei de exploatare prin aplicarea metodei
liniare.
Articolul 29. Deducerea cheltuielilor legate
de extracţia resurselor naturale
irecuperabile
(1) Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile se permite în
conformitate cu art.24 alin.(1).
(2) Cheltuielile legate de explorarea şi exploatarea zăcămintelor de resurse naturale, suportate
pînă la începutul exploatării, precum şi plăţile aferente ale dobînzii se reflectă la creşterea valorii
resurselor naturale.
(3) Mărimea deducerii cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale se determină prin
înmulţirea bazei valorice a resurselor naturale cu rezultatul obţinut de la împărţirea volumului
extracţiei pe parcursul anului fiscal la volumul prognozat total al extracţiei pentru zăcămîntul dat (în
expresie naturală).
(4) Deducerea cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor se permite în limitele mărimii
calculate, care se determină ca raport al cheltuielilor necesare pentru recultivare la soldul rezervelor
industriale ale substanţelor utile de la zăcămîntul respectiv, înmulţit la volumul substanţelor utile
extrase pe perioada de gestiune.
(5) Deducerea cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole în cazul
atribuirii terenurilor prin hotărîre de Guvern se permite în limitele mărimii calculate, care se
determină ca raport al costului pierderilor la soldul rezervelor industriale din conturul terenului
existent atribuit, înmulţit la volumul substanţelor utile extrase pe perioada de gestiune.
Articolul 30. Restricţiile privind deducerea
impozitelor şi amenzilor
(1) Nu se permite deducerea impozitului pe venit, instituit în prezentul titlu, a penalităţilor şi a
amenzilor aferente lui, precum şi a amenzilor şi penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi
obligatorii la buget, a amenzilor şi penalităţilor aplicate pentru încălcarea actelor normative.
(2) Nu se permite deducerea impozitelor achitate în numele unei persoane, alta decît
contribuabilul.
Articolul 31. Limitarea altor deduceri
(1) Se permite deducerea oricărei datorii compromise, conform legislaţiei, dacă această datorie
s-a format în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător.
(2) Nu se permite deducerea defalcărilor în fondurile de rezervă, cu excepţia defalcărilor de
reduceri pentru pierderi la credite (în fondul de risc), pentru instituţiile financiare, efectuate
conform alin.(3), şi pentru pierderi la împrumuturi şi dobînzile aferente (provizioane), pentru
organizaţiile de microfinanţare, efectuate conform alin.(4).
(3) Instituţiilor financiare li se permite deducerea defalcărilor de reduceri pentru pierderi la
active, angajamente condiţionale, al căror volum se determină conform regulamentului aprobat de
Banca Naţională a Moldovei. La calcularea mărimii reducerii pentru pierderile respective, în calcul
nu se includ creditele preferenţiale ale căror pierderi se compensează din contul diminuării
impozitului pe venit aferent plăţii la bugetul de stat ori din contul mijloacelor bugetului de stat.
Dacă volumul reducerilor pentru pierderile respective, calculat la sfîrşitul anului fiscal (perioadei
gestionare), este mai mic decît mărimea reală, reflectată în bilanţul instituţiei financiare la aceeaşi
dată, diferenţa se include în venitul impozabil anual (pentru perioada gestionară), cu micşorarea
defalcărilor în acest fond, efectuate din mijloacele proprii în perioada anterioară.
(4) Organizaţiilor de microfinanţare li se permite deducerea provizioanelor destinate acoperirii
eventualelor pierderi ce ţin de nerestituirea împrumuturilor şi a dobînzilor aferente, al căror volum
se determină conform regulamentelor interne cu privire la clasificarea împrumuturilor şi formarea
provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi, condiţionate de nerestituirea
împrumuturilor şi a dobînzilor aferente.
(5) Băncilor admise şi obligate de Banca Naţională a Moldovei să participe la formarea
mijloacelor Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar li se permite de a efectua
deduceri ale vărsămîntului obligatoriu anual, contribuţiilor iniţiale, contribuţiilor trimestriale şi
contribuţiilor speciale ale băncilor în fondul menţionat, stabilite prin Legea nr.575-XV din 26
decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar.
Articolul 32. Reportarea pierderilor în viitor
(1) Dacă, pe parcursul anului fiscal, cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător depăşesc
venitul brut al contribuabilului în anul curent, suma pierderilor rezultate din această activitate va fi
reportată eşalonat, în părţi egale, pe următorii cinci ani.
(2) Suma reportată pe unul din anii fiscali următori celui în care s-au înregistrat pierderile este
egală cu suma totală a pierderilor, redusă cu suma totală permisă spre deducere în fiecare din
următorii patru ani.
(3) Dacă contribuabilul a suportat pierderi pe parcursul a mai mult de un an, prevederile
prezentului articol se aplică faţă de aceste pierderi în ordinea în care au apărut.
Scutirile
Capitolul 4
SCUTIRI ŞI ALTE DEDUCERI
Articolul 33. Scutiri personale
(1) Fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în sumă de
8100 lei pe an.
01.01.09]
01.0.1.08]
0101.06]
(2) Suma scutirii personale, stabilită la alin.(1), va constitui 12000 lei pe an pentru orice
persoană care:
01.01.09]
a) s-a îmbolnăvit şi a suferit de boala actinică provocată de consecinţele avariei de la C.A.E.
Cernobîl;
b) este invalid şi s-a stabilit că invaliditatea sa este în legătură cauzală cu avaria de la C.A.E.
Cernobîl;
c) este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de luptă
pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova, cît şi în acţiunile de
luptă din Republica Afghanistan.
d) este invalid ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale
şi a independenţei Republicii Moldova, precum şi în acţiunile de luptă din Republica Afghanistan;
e) este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I şi II;
f) este pensionar-victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.
[Art.33 al.(1) modificat prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611, vigoare 0101.06]
Articolul 34. Scutiri acordate soţiei (soţului)
(1) Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară în
sumă de 8100 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală.
01.01.09]
[Art.33 al.(1) modificat prin LP177- XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.534, în vigoare
01.0.1.08]
(2) Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie cu orice persoană specificată la art.33
alin.(2) are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 12000 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul)
nu beneficiază de scutire personală.
01.01.09]
01.01.06]
Articolul 35. Scutiri pentru persoanele întreţinute
(1) Contribuabilul (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire în sumă de 1800 lei anual
pentru fiecare persoană întreţinută, cu excepţia invalizilor din copilărie pentru care scutirea
constituie 8100 lei anual.
01.01.09]
[Art.35 al.(1) modificat prin LP177- XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.534, în vigoare
01.0.1.08]
(2) În inţelesul prezentului titlu, persoană întreţinută este persoana care întruneşte toate cerinţele
de mai jos:
a) este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soţiei (soţului) contribuabilului
(părinţii sau copiii, inclusiv înfietorii şi înfiaţii);
b) locuieşte împreună cu contribuabilul sau nu locuieşte cu acesta, dar îşi face studiile la secţia
cu frecvenţă a unei instituţii de învăţămînt mai mult de 5 luni pe parcursul anului fiscal;
c) este întreţinută de contribuabil;
d) are un venit ce nu depăşeşte suma de 8100 lei annual.
[Art.35 al.(2), lit.d) modificată prin LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543, în
vigoare 01.01.09]
[Art.35 al.(2), lit.d) modificată prin LP177- XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.534, în
vigoare 01.0.1.08]
01.01.06]
(3) Tutorele şi curatorul minorilor în vîrstă de la 14 la 18 ani au dreptul la o scutire suplimentară
în mărimea specificată la alin.(1), în funcţie de caz, pentru fiecare persoană aflată sub tutelă şi/sau
curatelă, care întruneşte cerinţele specificate la alin.(2) lit.d).
[Art.35 al.(3) introdus prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609]
Articolul 36. Alte deduceri

(1) Contribuabilul rezident are dreptul la deducerea oricăror donaţii făcute de el pe parcursul
anului fiscal în scopuri filantropice sau de sponsorizare, dar nu mai mult de 10% din venitul
impozabil. În acest scop, venitul impozabil al contribuabilului se determină fără a se lua în
considerare scuritile ce i se acordă conform prezentului capitol.
(2) Pot fi deduse, conform prezentului articol, numai donaţiile făcute în scopuri filantropice sau
de sponsorizare în favoarea autorităţilor publice şi instituţiilor publice specificate la art.51, a
organizaţiilor necomerciale specificate la art.52 alin. (1) lit. a) şi b), şi la art. 53³ precum şi în
favoarea organizaţiilor religioase specificate la art. 52 alin.(1) lit. c).
(3) Donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare vor fi deduse numai în cazul
confirmării lor în modul stabilit de lege.
01.01.09]
(4) Se permite deducerea cheltuielilor de investiţii ce ţin de:
a) cheltuielile ordinare şi necesare, achitate sau suportate pe parcursul anului fiscal în scopul
obţinerii venitului din investiţii;
b) dobînzile pe datorie, cu condiţia ca dobînda să nu depăşească suma venitului din investiţii.
[Art.36 al.(4), lit.b) modificată prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609]
(5) Se permite deducerea defalcărilor obligatorii în Fondul republican şi fondurile locale de
susţinere socială a populaţiei, efectuate pe parcursul anului fiscal în cuantumurile stabilite de
legislaţie.
(6) Se permite deducerea, în cuantumurile stabilite de legislaţie, a sumelor pentru primele de
asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculate de angajator, precum şi a sumelor primelor de
asigurare obligatorie de asistenţă medicală achitate de persoanele fizice asigurate conform
legislaţiei.
[Art.36 al.6) în redacţia LP268-XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]
(7) Se permite deducerea contribuţiilor obligatorii în bugetul asigurărilor sociale de stat achitate
de persoanele fizice, pe parcursul anului fiscal, în cuantumurile stabilite de legislaţie.
La incasarea venitului se acorda amanari sau esalonari de plata

Articolul 180. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale
(1) Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale se efectuează prin:
a) amînarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va face printr-o plată unică);
b) eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va face în rate).
(2) În cazurile prevăzute de prezentul articol, contribuabilul are dreptul la amînare sau eşalonare
pe parcursul a 2 ani fiscali, cu sau fără aplicarea unei majorări de întîrziere.
(3) Amînarea sau eşalonarea fără calcularea unei majorări de întîrziere se acordă
contribuabilului în cazul:
a) prejudicierii lui materiale în urma unei calamităţi naturale, catastrofe tehnogene sau altor
circumstanţe excepţionale şi inevitabile;
b) restructurării întreprinderii în baza unui acord-memorandum, încheiat între contribuabil şi
Consiliul Creditorilor în conformitate cu atribuţiile şi drepturile acestuia din urmă;
c) altor circumstanţe prevăzute de legislaţie.
(4) Amînarea sau eşalonarea cu calcularea majorării de întîrziere se acordă în alte cazuri decît
cele de la alin.(3), cu condiţia stingerii obligaţiilor fiscale curente înăuntrul termenului de amînare
sau de eşalonare.
(5) Amînarea sau eşalonarea, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(3) lit.b) şi c), se acordă în
baza unui contract-tip, aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care se încheie între organul
fiscal şi contribuabil. Modul de intrare în vigoare, de suspendare, de modificare şi de reziliere a
contractului este prevăzut în acesta.
(6) În cazul nerespectării de către contribuabil a clauzelor contractului de amînare sau eşalonare,
acesta este nul din momentul în care organul fiscal a depistat încălcările, iar pentru întreaga
perioadă de amînare sau eşalonare se calculează majorări de întîrziere.
(7) Nu se admite încheierea unui nou contract de amînare sau eşalonare a uneia şi aceleiaşi
obligaţii fiscale cu contribuabilul care nu a îndeplinit condiţiile contractului precedent.
(8) Pînă la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, modificat prin amînare sau
eşalonare, nu se vor întreprinde acţiuni de executare silită.
(9) Parlamentul sau organele abilitate de el pot stabili alte temeiuri şi condiţii de modificare prin
amînare sau eşalonare a termenului de stingere a obligaţiei fiscale.
Drepturile contribuabililor
Articolul 8. Drepturile şi obligaţiile
contribuabilului
(1) Contribuabilul are dreptul:
a) să obţină pe gratis de la inspectoratul fiscal de stat teritorial şi serviciul de colectare a
impozitelor şi taxelor locale informaţii despre impozitele şi taxele în vigoare, precum şi despre
actele normative care reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;
b) să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor cu atribuţii de administrare fiscală
şi a persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
c) să-şi reprezinte interesele în organele cu atribuţii de administrare fiscală personal sau
prin intermediul reprezentantului său;
[Art.8 al.1), lit.d) exclusă prin LP177 -XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.534]
[Art.8 al.1), lit.d) modificată prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]
e) să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor în modul şi în condiţiile
prevăzute de prezentul cod;
f) să prezinte organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanelor cu funcţii de
răspundere ale acestora explicaţii referitoare la calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor;
g) să conteste, în modul stabilit de legislaţie, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor cu
atribuţii de administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
h) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală;
i) să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe
perioada fiscală în care a întrunit toate condiţiile stabilite .
[Art.8 al.1), lit.i) modificată prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]
(2) Contribuabilul este obligat:
a) să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat şi de desfăşurare a
activităţii de întreprinzător;
b) să se pună la evidenţă la organul fiscal în a cărui rază îşi are sediul stabilit în documentele
de constituire (înregistrare) şi să-şi primească certificatul de atribuire a codului fiscal, să prezinte
informaţiile iniţiale (şi să comunice modificările ulterioare) cu privire la sediul său, sediul
subdiviziunilor sale structurale, denumirea şi sediul instituţiilor financiare în care sînt deschise
conturi. Informaţiile privind sediul filialelor sau reprezentanţelor se comunică, de asemenea,
organului fiscal în a cărui rază teritorială acestea îşi au sediul;
c) să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să
întocmească şi să prezinte organului fiscal şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale
dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă
contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze decontările băneşti în numerar cu
utilizarea maşinilor de casă şi de control cu memorie fiscală (în continuare - maşini de casă şi de
control), precum şi să asigure păstrarea benzilor de control emise de acestea, în modul stabilit de
lege sau să efectueze decontările băneşti cu utilizarea terminalelor POS;
[Art.8 al.(2), lit.c) modificată prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.
609]
[Art.8 al.(2), lit.c) modificată prin LP113 -XVI din 22.05.08, MO103-105/13.06.08 art.395]
[Art.8 al.(2), lit.c) modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349, în
vigoare 01.01.09]
[Art.8 al.(2) lit.c) modificată prin LP287-XVI din 11.11.05, MO161-163/02.12.05 art.799]
d) să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de
întreprinzător, precum şi despre alte obiecte ale impunerii;
e) să achite la buget, la timp şi integral, ţinînd cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele
calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurînd exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă fiscale
prezentate;
f) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte la prima cerere, persoanelor
cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă,
dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de
întreprinzător, calcularea şi achitarea la buget a impozitelor şi taxelor şi acordarea facilităţilor;
g) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să asigure persoanelor cu funcţii de
răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală accesul liber în spaţiile de producţie, în
depozite în localurile de comerţ, în alte încăperi şi locuri (cu excepţia încăperilor utilizate exclusiv
ca spaţiu locativ) pentru inspectarea lor în scopul verificării autenticităţii datelor din documentele
contabile, din dările de seamă, din declaraţiile fiscale, din calcule, precum şi a verificării îndeplinirii
obligaţiilor faţă de buget;
h) să asiste la efectuarea controlului privind respectarea legislaţiei fiscale, să semneze
actele privind rezultatul controlului, să dea explicaţii în scris sau oral;
i) în caz de calculare greşită şi determinare incorectă de către organele fiscale a sumei
impozitului, penalităţii, dobînzii sau amenzii, să dovedească acest lucru prin documente
justificative;
j) să îndeplinească deciziile adoptate de organele cu atribuţii de administrare fiscală şi alte
organe învestite cu funcţii de control pe marginea rezultatelor controalelor efectuate, respectînd
cerinţele legislaţiei fiscale;
k) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală.
(3) În caz de absenţă a conducătorului întreprinderii, obligaţiile prevăzute la alin.(2) lit.f) şi
g) sînt îndeplinite de alte persoane cu funcţii de răspundere, gestionare ale subiectului impunerii, în
limitele competenţei lor.
Raspunderea debitorilor
Capitolul 15
TIPURILE DE ÎNCĂLCĂRI FISCALE
ŞI RĂSPUNDEREA PENTRU ELE
Articolul 253. Împiedicarea activităţii organului fiscal
(1) Împiedicarea controlului fiscal prin neasigurarea accesului în încăperile de producţie, în
depozite, în locurile de păstrare a bunurilor, în spaţiile comerciale şi în spaţiile cu o altă destinaţie,
prin neprezentarea de explicaţii, date, informaţii şi documente, necesare organului fiscal, asupra
problemelor care apar în timpul controlului, prin alte acţiuni sau inacţiune se sancţionează cu
amendă de 3000 de lei.
(4) Neexecutarea deciziei organului fiscal de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale
contribuabilului se sancţionează cu amendă în proporţie de 30% din suma trecută la scăderi în
perioada de nesuspendare a operaţiunilor.
(5) Pentru neexecutarea cerinţelor din citaţia organului fiscal, persoanele fizice se sancţionează
cu o amendă în mărime de 1000 de lei, persoanele juridice – în mărime de 3000 de lei, iar
neexecutarea cerinţelor din citaţia bancară se sancţionează cu amendă de 10000 de lei.
[Art.253 al.(6) exclus prin LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.537]
Articolul 254. Neutilizarea maşinilor de casă şi de
control şi a terminalelor POS.
Neeliberarea documentului de plată
pentru călătorie
[Art.254 titlul modificat prin LP113 -XVI din 22.05.08, MO103-105/13.06.08 art.395]
[Art.254 titlul modificat prin LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.537]
(1) Desfăşurarea unei activităţi fără a avea maşină de casă şi de control, în cazul în care actele
normative în vigoare prevăd folosirea ei, se sancţionează cu amendă de 5.000 de lei pentru fiecare
caz de încălcare.
(2) Desfăşurarea unei activităţi fără utilizarea maşinii de casă şi de control existente sau cu
utilizarea maşinii de casă şi de control defectate, nesigilate sau neînregistrate la organul fiscal, în
cazul în care legislaţia prevede folosirea unei maşini de casă şi de control cu memorie fiscală, se
sancţionează cu amendă de 6.000 de lei pentru fiecare caz de încălcare.
(21) Transportarea călătorilor în microbuz, autobuz, autocar, autocar clasificat pe stele pe rutele
interurbane fără bilete, fără bon de casă emis de maşina de casă şi control cu memorie fiscală sau
fără document de strictă evidenţă cu preţ fixat, confecţionat în modul stabilit de Guvern, se
sancţionează cu amendă în mărime de 6000 de lei pentru fiecare caz de încălcare.
[Art.254 al.(21) introdus prin LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.537]
(3) Desfăşurarea unei activităţi fără instalarea şi asigurarea posibilităţii de achitare a plăţilor prin
intermediul terminalelor POS, în cazul în care actele legislative în vigoare prevăd folosirea
acestora, se sancţionează cu amendă de 6000 de lei pentru fiecare caz.
(4) Comiterea repetată în anul fiscal a încălcărilor specificate la alin.(1), (2), (21) şi (3) se
sancţionează cu o amendă de 18000 de lei. Încălcările se stabilesc pentru fiecare subdiviziune în
parte.
Articolul 255. Neprezentarea informaţiei despre sediu
Neprezentarea, prezentarea cu întîrziere sau prezentarea organului fiscal a unor informaţii
neveridice despre sediul sau despre schimbarea sediului contribuabilului, al subdiviziunilor lui
(filialelor, reprezentanţelor, sucursalelor, secţiilor, magazinelor, depozitelor, unităţilor comerciale
etc.) se sancţionează cu amenda de 4000 de lei.
[Art.255 în redacţia LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.537]
Articolul 256. Nerespectarea regulilor de
evidenţă a contribuabililor
[Art.256 al.(1)-(3) excluse prin LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.537]
(4) Încălcarea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a prevederilor art.167
se sancţionează cu amendă în mărime de 1500 lei.
(5) Modificarea sau închiderea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a
contului bancar al contribuabilului (cu excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi
provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social),
precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) fără
certificatul organului fiscal ori cu încălcarea regulilor stabilite de legislaţie sau neprezentarea ori
prezentarea tardivă organului fiscal a informaţiei despre modificarea sau închiderea contului bancar
al contribuabilului (cu excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi provizorii (de acumulare
a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor
persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) se sancţionează cu amendă de
la 5.000 la 8.000 de lei.
(6) Efectuarea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a unor operaţiuni pe
contul bancar al contribuabilului (cu excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi provizorii
(de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi
a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) fără ca organul
fiscal să confirme luarea la evidenţă a contului bancar deschis se sancţionează cu amendă în
proporţie de 30% din sumele înscrise în acest cont.
[Art.256 al.(5)-(6) modificate prin LP22-XVI din 08.04.05, MO65-69/29.04.05 art.234]
(7) Neînregistrarea în calitate de plătitor de T.V.A. sau de subiect al impunerii cu accize se
sancţionează cu amendă în mărime de 10% din volumul de livrări impozabile, exceptînd cazurile de
livrări impozabile destinate numai exportului.
(8) Neprezentarea sau prezentarea tardivă la organul fiscal de către contribuabil a informaţiei
despre contul bancar deschis în străinătate se sancţionează cu amendă în mărime de 5.000 lei pentru
fiecare cont bancar.
Articolul 257. Încălcarea regulilor de ţinere a evidenţei
contabile şi a evidenţei în scopuri fiscale
(1) Întocmirea incompletă şi/sau neconformă a documentelor de evidenţă şi/sau a dărilor de
seamă fiscale, cu excepţia celor specificate la art.92 alin.(3), (4), (7), (8) şi (9), se sancţionează cu o
amendă în mărime de 200 de lei pentru fiecare caz, dar nu mai mult de 5000 de lei.
(2) Folosirea blanchetelor de documente primare de un alt model decît cel stabilit prin act
normativ în vigoare, precum şi folosirea tipizatelor de documente primare plastografiate sau străine
(inclusiv facturile fiscale) se sancţionează cu amendă egală cu suma operaţiunilor economice
înscrise în astfel de documente.
[Art.257 al.(3) modificat prin LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611, vigoare
0.01.06]
(5) Neasigurarea păstrării dărilor de seamă fiscale şi/sau a documentelor de evidenţă şi/sau a
benzilor de control şi/sau lipsa totală ori parţială a evidenţei contabile, ceea ce face imposibilă
efectuarea controlului fiscal, se sancţionează cu amendă de 30000 de lei, cu calcularea impozitelor
şi taxelor respective conform art.189 alin.(2) din prezentul cod.
(6) Se sancţionează cu amendă în mărime de 10% din valoarea tranzacţiei cu mărfurile de
importanţă socială, a căror listă este aprobată de Guvern, dar nu mai puţin de 500 de lei, în cazul
neindicării în factură şi/sau în factura fiscală sau în cazul indicării eronate a:
– preţului de livrare pentru o unitate inclusiv T.V.A., fixat de producătorul mărfurilor – la
mărfurile produse pe teritoriul ţării; sau
– preţului de achiziţie inclusiv T.V.A. – la mărfurile importate pentru care este stabilită cota-
standard a T.V.A.; sau
– preţului de achiziţie exclusiv T.V.A. – la mărfurile importate pentru care este stabilită cota
redusă a T.V.A.
În cazul aplicării amenzii în conformitate cu prezentul alineat, amenda prevăzută la art.257 alin.
(1) nu se aplică.
Articolul 258 - exclus.
Articolul 259. Încălcarea de către instituţiile financiare

(sucursale sau filialele acestora)
a modului de decontare
(1) Încălcarea termenelor stabilite de legislaţie pentru înregistrarea mijloacelor băneşti în
conturile bancare ale agenţilor economici se sancţionează cu amendă de 10% din suma
neînregistrată în termen.
(2) Înregistrarea mijloacelor băneşti, obţinute din comercializarea de mărfuri, executarea de
lucrări şi prestarea de servicii, în conturile de depozit sau în alte conturi bancare eludîndu-se
conturile curente în monedă naţională sau în valută străină se sancţionează cu amendă de 5% din
suma înregistrată.
(3) Neexecutarea sau executarea tardivă a ordinului de plată trezoreriale şi/sau aordinul incaso
trezoreriale privind stingerea obligaţiei fiscale în cazul în care contribuabilul sau debitorul lui
dispune de mijloace băneşti la contul bancar se sancţionează cu amendă, pentru fiecare zi de
întîrziere, de 2% din suma care trebuie plătită.
(4) Încălcarea termenelor de înregistrare în conturile Trezoreriei de Stat a sumelor încasate de la
contribuabil se sancţionează cu amendă, pentru fiecare zi de întîrziere, de 5% din suma
neînregistrată în termen.
(5) Neprezentarea sau prezentarea tardivă de către instituţia financiară (sucursala sau filiala
acesteia) la organul fiscal a informaţiei despre înscrierea în contul bancar al contribuabilului a
mijloacelor băneşti, în cazul suspendării operaţiunilor la acest cont, se sancţionează cu amendă în
mărime de 1% din suma înscrisă în cont pentru fiecare zi de neprezentare sau de întîrziere.
(6) Neexecutarea sau executarea eronată de către instituţia financiară (sucursala sau filiala
acesteia) a ordinelor de plată privind achitarea obligaţiilor fiscale faţă de bugetul public naţional în
conformitate cu rechizitele indicate de contribuabil se sancţionează cu amendă de 200 de lei pentru
fiecare caz de ordin de plată neexecutat sau executat eronat.
[Art.259 al.(6) introdus prin LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.537]
Articolul 260. Nerespectarea modului de întocmire
şi de prezentare a dării de seamă fiscale
(1) Neprezentarea dării de seamă fiscale sau prezentarea tardivă a acesteia se sancţionează cu o
amendă de 5% din suma impozitului sau taxei care urmează să fie vărsată la buget şi care trebuie să
fie indicată în darea de seamă fiscală menţionată, iar pentru acciz - de 5% din suma accizului care
trebuie să fie indicat ca fiind calculat, în cazul în care perioada pentru care nu s-a prezentat darea de
seamă fiscală nu depăşeşte o lună, majorîndu-se, în cazul neprezentării ulterioare a dării de seamă
fiscale, cu 5% din suma impozitului sau taxei care urmează să fie vărsată la buget şi care trebuie să
fie indicată în darea de seamă fiscală menţionată, iar pentru acciz - cu 5% din suma accizului care
trebuie să fie indicat ca fiind calculat pentru fiecare lună următoare sau cu o cotă din aceste 5% în
cazul în care luna este incompletă. Totodată, în ansamblu, mărimea amenzii nu trebuie să
depăşească 30% din suma impozitului sau taxei.
[Art.260 al.(1) modificat prin LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.537, în
vigoare 01.01.08]
(2) Neprezentarea dării de seamă fiscale conform art.92 alin.(3), (4), (7) şi (8) sau prezentarea
dării de seamă fiscale care conţine informaţie neautentică se sancţionează cu amendă de 200 de lei
pentru fiecare dare de seamă neprezentată sau de 100 de lei pentru fiecare informaţie neautentică
din darea de seamă fiscală. Se consideră că darea de seamă fiscală conţine informaţie neautentică
dacă nu are informaţia solicitată conform legislaţiei fiscale sau dacă informaţia este falsă total sau
parţial. Organul fiscal este în drept să anuleze amenda dacă eroarea este corectată în decursul a 30
de zile de la data stabilită pentru a fi prezentată.
[Art.260 al.(2)modificat prin LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611, în vigoare
01.01.06]
(21) La prezentarea dării de seamă corectate, contribuabilului nu i se aplică amendă în cazul în
care nu este prejudiciat bugetul.
(3) Neprezentarea documentului în termen de 10 zile după aplicarea amenzii prevăzute la alin.
(2) se sancţionează cu amendă de 2.000 de lei.
(4) Neprezentarea facturii fiscale în termenele prevăzute la art.117 se sancţionează cu amendă
de 1.800 de lei pentru fiecare factură neprezentată în termen.
(5) În cazul micşorării (diminuării) venitului impozabil declarat de către contribuabilul care
aplică cota zero la impozitul pe venit, se aplică o amendă în mărime de 15% din suma nedeclarată
(diminuată) a venitului impozabil.
[Art.260 al.(5) în redacţia LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.537, în vigoare
01.01.08]
Articolul 261. Încălcarea regulilor de calculare
şi de plată a impozitelor şi taxelor
[Art.261 al.(1) exclus prin LP111 -XVI din 27.04.07, MO64-66/11.05.07 art.300]
[Art.261 al.(2)-(3) excluse prin LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.537, în
vigoare 01.01.08]
[Art.261 al.(1)-(2) modificate prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611, vigore 01.01.06]
(4) Diminuarea impozitelor, taxelor prin prezentarea către organul fiscal a unei dări de seamă
fiscale cu informaţii sau date neveridice se sancţionează cu amendă egală cu 30% din suma
diminuării.
vigoare 01.01.08]
(5) Eschivarea de la calculul şi de la plata impozitelor, taxelor şi/sau majorărilor de întîrziere,
prin nereflectarea în evidenţă şi, respectiv, neprezentarea dărilor de seamă, se sancţionează cu
amendă în mărimea impozitului, taxei nedeclarate. În cazul aplicării amenzii în conformitate cu
prezentul alineat, amenda prevăzută la art.260 alin.(1) nu se aplică.
01.01.08]
(6) Neplata sau plata incompletă a impozitului pe venit în rate se sancţionează cu amendă în
cuantum calculat, în modul stabilit la art.228 alin.(3), unei perioade cuprinse între data stabilită
pentru plata acestui impozit şi data stabilită pentru prezentarea declaraţiei fiscale. Suma neplătită a
impozitului pe venit se determină ca diferenţă dintre impozitul calculat şi plătit de contribuabil şi
impozitul pe care acesta era obligat să-l plătească. Impozitul pe venit care urmează a fi plătit
reprezintă cea mai mică mărime din impozitul calculat care urma să fie plătit în anul precedent sau
80% din suma definitivă a impozitului din anul curent, scăzîndu-se trecerile în cont (cu excepţia
impozitului plătit în rate). Sancţiunea nu se aplică în cazul în care impozitul pe venit ce urmează a fi
plătit este mai mic de 500 de lei. Amenda nu se aplică contribuabililor menţionaţi la art.228 alin.(5)
în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale şi perioadele fiscale pentru care nu se aplică (nu se calculează)
majorări de întîrziere (penalităţi).
[Art.261 al.(6) modificat prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611, vigoare 0.01.06]
Articolul 262. Lipsa certificatului de acciz şi/sau a
timbrelor de acciz, a „Timbrelor de acciz.
Mărcilor comerciale de stat”
[Art.262 titlul în redacţia LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.537, în vigoare
01.01.08]
(1) Lipsa timbrelor de acciz, „Timbrelor de acciz. Mărcilor comerciale de stat” la mărfurile
supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor timbre de acciz, „Timbre de
acciz. Mărci comerciale de stat” falsificate ori nevalabile se sancţionează în cazul în care
contribuabilul comercializează, transportă sau depozitează mărfuri fără timbre de acciz, „Timbre de
acciz. Mărci comerciale de stat” sau cu timbre de acciz, „Timbre de acciz. Mărci comerciale de
stat” falsificate ori nevalabile, cu amendă în mărimea valorii de piaţă a mărfii transportate aflate în
stoc, dar nu mai puţin de 7000 lei pentru fiecare caz.
01.01.08]
[Art.262 al.(2) exclus prin LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.537, în vigoare
01.01.08]
Articolul 2621. Nerespectarea regulilor de comercializare
a ţigaretelor cu filtru
(1) Comercializarea ţigaretelor cu filtru ce nu se regăsesc în listele ce cuprind preţurile
maxime de vînzare cu amănuntul declarate de către agenţii economici producători şi importatori se
sancţionează cu amendă de 50% din valoarea ţigaretelor cu filtru aflate în stoc la momentul
controlului, pornind de la preţul de comercializare, dar nu mai puţin de 1000 de lei.
(2) Comercializarea ţigaretelor cu filtru la preţuri mai mari decît preţurile maxime de vînzare cu
amănuntul declarate sau, începînd cu 1 ianuarie 2009, fără indicarea preţului maxim de vînzare cu
amănuntul declarat şi a datei fabricării imprimate pe ambalaj (pe pachetul de ţigarete cu filtru), se
sancţionează cu amendă în mărime de 50% din valoarea ţigaretelor cu filtru, aflate în stoc la
momentul controlului, pornind de la preţul de vînzare cu amănuntul, dar nu mai puţin de 1000 de
lei, cu confiscarea ţigaretelor care nu au imprimate pe ambalaj (pe pachetul de ţigarete cu filtru)
preţul şi data fabricării.
[Art.2621 introdus prin LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.537, în vigoare
01.01.08]
Articolul 263. Nerespectarea regulilor de
executare silită a obligaţiei fiscale
(1) Pentru împiedicarea funcţionarului fiscal de a efectua executarea silită a obligaţiei fiscale
prin alte metode decît cele prevăzute la alin.(2)–(4), persoanele fizice se sancţionează cu amendă în
mărime de 1000 de lei, iar agenţii economici – în mărime de 5000 de lei.
01.01.08]
(2) Neacceptarea spre păstrare de către contribuabil (reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu
funcţie de răspundere a bunurilor sechestrate se sancţionează cu amendă, aplicată persoanei fizice,
de 1000 de lei, iar persoanei juridice - de 5000 de lei.
vigoare 01.01.08]
(3) Delapidarea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor sechestrate de către persoana
căreia i-au fost încredinţate spre păstrare sau de către persoana obligată să le asigure integritatea,
conform legii, se sancţionează cu amendă egală cu valoarea bunurilor sechestrate, care au fost
delapidate, înstrăinate, substituite sau tăinuite.
(4) Efectuarea de operaţiuni cu valori mobiliare sechestrate, după sistarea operaţiunilor, se
sancţionează cu amendă, aplicată contribuabilului şi registratorului, a cîte 20% din suma
operaţiunii.
vigoare 01.01.08]
Calificarea venitului bugetar, se refera la stabilirea caracterului local sau central al venitului
Art.6 Punctele.4, 5, 6; Cod
si atribuirea prin lege spre partile bugetului de stat
Fiscal Articolul 6. Impozite şi taxe şi tipurile lor
(4) În Republica Moldova se percep impozite şi taxe generale de stat şi locale.
(5) Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include:
a) impozitul pe venit;
b) taxa pe valoarea adăugată;
c) accizele;
d) impozitul privat;
e) taxa vamală;
f) taxele rutiere.
[Art.6 al.(5) lit.f) în redacţia LP318-XVI din 02.11.06, MO199-202/29.12.06 art.954]
(6) Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:
a) impozitul pe bunurile imobiliare;
b) taxele pentru resursele naturale;
[Art.6 al.(6) lit.b) în redacţia LP361-XVI din 23.12.05, MO21-24/03.02.06 art.99, în vigare
01.01.06]
c) taxa pentru amenajarea teritoriului;
d) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
e) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
f) taxa de aplicare a simbolicii locale;
g) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
h) taxa de piaţă;
i) taxa pentru cazare;
j) taxa balneară;
k) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale,
orăşeneşti şi săteşti (comunale);
l) taxa pentru parcare;
m) taxa de la posesorii de cîini;
n) taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale
de trecere a frontierei vamale.
Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie cu titlu nerambursabil, datorate

conform legii, bugetului de stat, de catre persoanele fizice sau juridice, pentru veniturile pe
care le obtin sau bunurile pe care le detin.
Impozitul este acea prelevare in forma pecuniara, datorata in mod definitiv obligatoriu si
fara o contraprestatie directa sau imediata, de catre orice persoana fizica sau juridica care
are calitatea de contribuabil destinate unuia dintre bugetele publice existente, din sistemul
bugetar al statului respectiv.
Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlu nerambursabil, care ii este
datorata in temeiul legii, la buget de catre persoanele fizice si/sau juridice in raport cu
capacitatea lor contributiva. Pentru veniturile pe care le obtin, bunurile pe care le poseda,
respectiv pentru marfurile pe care le produc si/sau distribuie ori pentru serviciile si lucrarile
pe care le presteaza sau le executa.
Art.6 Cod Fiscal
Impozitul este o plata obligatorie cu titlu gratuit, care nu tine de efectuarea unor actiuni
determinate sau concrete de catre organul imputernicit sau de catre persoana cu functie
de raspundere, pentru sau in raport cu contribuabilul care a achitat aceasta plata.
Articolul 6. Impozite şi taxe şi tipurile lor
(1) Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni
determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere
a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
(2) Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
(3) Alte plăţi efectuate în limitele relaţiilor reglementate de legislaţia nefiscală nu fac parte
din categoria plăţilor obligatorii, denumite impozite şi taxe.
Clasificarea impozitelor
Dupa trasaturile de fond si de forma:
a. Impozite directe - cele care se percep direct de la persoanele fizice si juridice, la randul
sau impozitele directe se impart in impozite reale si impozite directe impersonale.
* Impozite reale se stabilesc in legatura cu aumite obiecte materiale si anume impozitul
«funciar»
* Impozite personale si anume «impozitul pe venit» al persoanelor fizice si juridice;
«impozitul pe averi» si anume pe averea propriu-zisa; «impozitul pe circulatia averii»;
«impozitul pentru sporul de averi» in baza unei perioade de timp
b. Impozite indirecte - care nu se percep direct si normativ asupra contribuabilului, dar se
aseaza asupra vanzarii bunurilor si prestarii unor servicii; «TVA»; «ACCIZELE»;
«TAXELE VAMALE»; «TAXE DE TIMBRU SI INREGISTRARE» «VENITURI DE LA
MONOPOLURILE FISCALE»
Dupa obiect:
a. Impozit pe venit
b. Impozit pe avere
c. Impozit pe cheltuieli sau pe consum
Dupa scopul urmarit:

a. Impozite financiare sunt stabilite in scopul realizarii de venituri
b. Impozite de ordine sunt stabilite pentru limitarea unor actiuni sau atingerea unui scop
fara caracter fiscal (sunt impozitele «verzi»)
Dupa frecventa cu care se realizeaza:

a. Impozite permanente «impozit pe venit» a persoanei fizice
b. Impozite incidentare «cele care se incaseaza o singura data in perioada anului fiscal»,
impozit funciar si imobiliar
Dupa forma in care se percep:

a. Impozite in natura
Dupa institutia care le administreaza:

a.
Taxele.
Taxele (de timbru, de inregistrare, consulare, spitalizare) reprezinta alaturi de impozite cea
de-a doua categorie importanta de venituri ale bugetului de stat. Taxa reprezinta acea
suma datorate de catre persoanele fizice si/sau juridice pentru anumite acte sau servicii
indeplinite/prestate la cererea si in folosul acestuia de catre anumite organe de stat,
institutii publice sau alte persoane asimilate acestora.
Conform Art.6 Cod Fiscal «taxa este o plata obligatorie cu titlu gratuit, care nu este
impozit»
Clasificarea taxelor:
Dupa criteriul teritorialitatii:

a. Taxe centrale
b. Taxe locale
Dupa caracterul lor:

a. Taxe judiciare - cele care se platesc cu ocazia depunerii unei cereri in instanta de
judecata
b. Taxe extrajudiciare - cele care se datoreaza pentru obtinerea unor acte, eliberate de
catre altele organe de cat cele din sistemul judiciar
In functie de scopul pentru care se platesc:

a. Taxe pentru eliberarea unor acte
b. Taxe pentru aprobarea desfasurarii unei activitati
c. Taxe pentru admiterea intrarii pe teritoriul unui stat
d. Taxe pentru utilizarea unor drumuri nationale
Dupa destinatia pe care o urmeaza (finalitatea urmarita de legiuitor)

a. Taxe fiscale - cele care se colecteaza in fiecare din componentele sistemului bugetar,
majoritatea lor fiind varsata in bugetele locale
Articolul 6. Impozite şi taxe şi tipurile lor
(6) Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:
a) impozitul pe bunurile imobiliare;
b) taxele pentru resursele naturale;
[Art.6 al.(6) lit.b) în redacţia LP361-XVI din 23.12.05, MO21-24/03.02.06 art.99, în vigare
01.01.06]
c) taxa pentru amenajarea teritoriului;
d) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
e) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
f) taxa de aplicare a simbolicii locale;
g) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
h) taxa de piaţă;
i) taxa pentru cazare;
j) taxa balneară;
k) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale,
orăşeneşti şi săteşti (comunale);
l) taxa pentru parcare;
m) taxa de la posesorii de cîini;
n) taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale
de trecere a frontierei vamale.
b. Taxe parafiscale - care se constituie ca venituri extrabugetare al beneficiarilor acestor

sume
Trasaturile caracteristice taxelor.

* Subiectul platitor al taxei este precis determinat din momentul cand acesta solicita
eliberarea unui act, prestarea unui serviciu, sau efectuarea unei lucrari din partea
organului de stat.
* Taxa reprezinta o plata nechivalenta pentru actele, serviciile sau lucrarile efectuate de
organele de stat care primesc, intocmesc si elibereaza diferite acte, presteaza servicii
sau rezolva alte interese legitime ale contribuabililor.
* Taxa este anticipativa, ea datorandu-se si trebuind sa fie achitata in momentul solicitarii
actului, serviciului sau lucrarii ce urmeaza a fi indeplinit.
* Taxele reprezinta contributiile de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de
diferite persoane, pe cand impozitele se intrebuintea-za la acoperirea cheltuielilor
generale.
* Taxa este unica, in sens ca pentru una si aceeasi lucrare, act, se plateste o singura taxa.
* Sanctiunea intocmirii si eliberarii actelor, care nu au fost legal taxate este nulitatea.
* Raspunderea pentru neindeplinirea obligatiei de plata a taxelor, revine primordial
persoanei incadrate la organul de stat, care presteaza anumite servicii sau efectueaza
anumite lucrari si nu contribuabilului.
Impozitele si taxele la care sunt tinute subiectele platitoare indeplinesc in principal

urmatoarele functii:
* Contributia la formarea fondurilor generale ale societatii - este o obligatie a tuturor
persoanelor fizice si juridice care realizeaza venituri impozabile si taxabile, deoarece in
aceste fonduri se concentreaza mijloacele banesti centralizate, pentru finantarea de
obiective si a unor actiuni cu caracter general (intretinerea aparatului de stat, plata
salariilor, apararea nationala, serviciul datoriei de stat)
* Redistribuirea unor venituri primare sau derivate - este operatiunea de preluare a unor
resurse in vederea repartizarii lor, pentru satisfacerea unor trebuinte acceptate in folosul
altora de cat posesorii initiali ai acestor resurse, redistribuirea prin aplicarea principiului
depersonalizarii resurselor se infaptuieste pe multiple planuri si anume intre sectoarele,
ramurile si subramurile sferei materiale, intre diferitele forme de proprietate, intre zonele
si unitatile administrativ-teritoriale ale tarii, etc.
* Reglarea unor fenomene economice sau sociale - actioneaza in mod diferit in cazul
persoanelor fizice sau juridice; Persoanele Juridice «prin impozite si taxe se influenteaza
preturile marfurilor si tarifele prestarii serviciilor, rentabilitatea, eficienta economico-
financiara, stimularea realizarii productiei nete, cointeresarea materiala si raspunderea»
Persoanele Fizice «se stimuleaza executarea de lucrari si prestari de servicii in folosul
populatiei si cuprinderea unui numar cat mai mare de oameni in activitati socialmente
utile, limitarea realizarii de venituri exagerate la unele persoane fizice»
Dreptul statului de-a reglementa sistemul de impunere.

In legatura cu acest drept in literatura de specialitate au fost emise mai multe teorii si
anume:
a. Teoria Organica
b. Teoria Sociologica
c. Teoria Contractului Social
d. Teoria Echivalentei
e. Teoria Sigurantei
f. Teoria Sacrificiului a Datoriei sau Solidaritatii
Obligatia bugetara. Aparitia. Stingerea.

Continutul fundamental al raportului juridic bugetar, il constituie obligatia stabilita unilateral
de catre stat in sarcina persoanelor fizice si/sau juridice denumite contribuabili, de-a plati o
anumita suma de bani la termenul stabilit in contul bugetului de stat. Obligatia bugetara
este o obligatie juridica, deoarece ea defineste continutul unui raport juridic, ce ea nastere
intre stat si persoanele determinate de lege, raport juridic al carui izvor este legea, iar in
caz de nevoie executarea sa este asigurata prin intermediul constrangerii de stat.
Particularitatile in principal ce deosebeste obligatia bugetara de obligatia civila:

a. Izvorul obligatiei bugetare va fi intotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege,
care instituie si reglementeaza un venit al bugetului de stat
b. Beneficiarii ai obligatiei bugetare este intreaga societate, desi calitatea de creditor il are
statul
c. Obiectul obligatiei bugetare va fi intotdeauna o suma de bani (cu unele exceptii)
d. Obligatia bugetara este constatata in forma scrisa prin titlu de creanta bugetara, care o
individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil in raport cu veniturile obtinute sau
bonurile detinute
e. Conditiile de stabilire si executare a obligatiei bugetare sunt reglementate in mod diferit
pentru fiecare categorie de venituri bugetare, datorita particularitatilor pe care le
prezinta aceste venituri
f. Modificarea obligatiei bugetare este determinata de cauzele prevazute de lege
(modificarea elementelor in raport, modificarea termenilor de plata stabilite anterior,
modificarea situatiei juridice a contribuabililor)
g. Stingerea obligatiei bugetare se realizeaza prin modalitati comune cu cele ale obligatiei
civile, dar fiind reglementate si o serie de modalitati specifice cum ar fi scaderea,
compensarea si anularea obligatiei bugetare
Avand in vedere faptul ca statul stabileste in mod unilateral in sarcina contribuabilului de-a
plati o anumita suma de bani in bugetul de stat, un element important ce caracterizeaza
obligatia bugetara il reprezinta premisele ce dau nastere acestuia. Aceste premise sau
imprejurari defapt constau in realizarea unui venit cu alte cuvinte marirea patrimoniului
contribuabilului sau in detinerea unui bun, premisele vor fi diferite in functie de fiecare
categorie de venit bugetar. In indeplinirea acestor premise va semnifica dobandirea de
catre o persoana fizica sau juridica a calitatii de contribuabil, constatarea acestei calitati
are loc prin intocmirea de organele fiscale, a titlului de creanta bugetara. Obligatiile
bugetare individualizate prin titlul de creanta bugetara in sarcina contribuabililor se sting
prin urmatoarele modalitati:
Articolul 170. Modul de stingere a obligaţiei fiscale
Stingerea obligaţiei fiscale se face prin: achitare, anulare, prescripţie, scădere, compensare sau
executare silită.
Articolul 171. Stingerea obligaţiei fiscale prin achitare
(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin achitare se efectuează în monedă naţională. Achitarea poate
avea loc prin plată directă sau prin reţinere la sursă. Plata directă se face prin virament, inclusiv prin
intermediul cardurilor bancare, prin folosirea altor instrumente de plată, sau în numerar.
(2) Plata prin virament se efectuează prin intermediul instituţiilor financiare (sucursalelor sau
filialelor acestora) dacă legislaţia nu prevede altfel.
(3) Plata în numerar poate fi efectuată prin intermediul organului fiscal autorităţilor
administraţiei publice locale, al operatorilor de poştă sau al instituţiilor financiare (sucursalelor sau
filialelor acestora). Autorităţile administraţiei publice locale pot stabili încasarea impozitelor şi
taxelor locale şi prin intermediul altor persoane.
(4) Autorităţile şi instituţiile enumerate la alin.(3), cu excepţia celor financiare, care au încasat
bani în numerar de la contribuabil sînt obligate să verse la buget, în numele acestuia, în aceeaşi sau
în următoarea zi lucrătoare, sumele încasate. Autorităţile administraţiei publice locale din satele şi
comunele în care nu există instituţii financiare sau subdiviziuni ale acestora pot stabili pentru
serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale şi pentru operatorii de poştă o altă periodicitate
de vărsare la buget a sumelor încasate, dar nu mai rar de o dată pe săptămînă.
(5) În cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia
financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul
de plată a contribuabilului în decursul zilei operaţionale în care a fost primită.
(6) Sumele trecute la scăderi din contul bancar al contribuabilului pentru stingerea obligaţiilor
fiscale se transferă de instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) la buget în ziua
operaţională în care au fost trecute la scăderi. Sumele încasate în numerar de la contribuabili pentru
stingerea obligaţiilor fiscale se transferă de instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) la
buget nu mai tîrziu de ziua operaţională următoare zilei în care au fost încasate.
Articolul 172. Stingerea obligaţiei fiscale prin anulare
Stingerea obligaţiei fiscale prin anulare se efectuează prin acte cu caracter general sau
individual, adoptate conform legislaţiei.
Articolul 173. Stingerea obligaţiei fiscale prin prescripţie
Dacă nu a fost exercitat în termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a determina
obligaţia fiscală sau de a o executa silit se stinge prin prescripţie. Concomitent, se stinge şi obligaţia
fiscală a contribuabilului. Stingerea obligaţiei fiscale în urma survenirii termenelor de prescripţie se
face în baza unei decizii scrise a conducerii organelor cu atribuţii de administrare fiscală care
administrează obligaţia fiscală respectivă, iar în cazul serviciului de colectare a impozitelor şi
taxelor locale - în baza deciziei adoptate de către consiliul local.
Articolul 174. Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere
(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în situaţiile în care contribuabilul persoană
fizică:
a) a decedat;
b) este declarat mort;
c) este declarat dispărut fără veste;
d) este declarat lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă.
(2) În cazurile enumerate la alin.(1), stingerea prin scădere se face în mărimea întregii obligaţii
fiscale - dacă persoana nu a lăsat (nu dispune de) bunuri - sau în mărimea părţii nestinse din
obligaţia fiscală - dacă averea lăsată de ea (averea existentă) este insuficientă.
(3) Stingerea prin scădere a obligaţiei fiscale a contribuabilului persoană juridică are loc în urma
încetării activităţii lui prin lichidare, inclusiv pe cale judiciară, sau prin reorganizare.
(4) Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în temeiul unei decizii a conducerii organului
cu atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală respectivă, inclusiv în cazul
cînd stingerea ei prin executare silită în conformitate cu prezentul cod este imposibilă. Decizia
inspectoratului fiscal de stat teritorial privind stingerea obligaţiei prin scădere poate fi verificată,
modificată sau anulată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. În cazul serviciului de colectare a
impozitelor şi taxelor locale, decizia se adoptă de către consiliul local.
Articolul 1741. Stingerea simplificată a obligaţiei
fiscale prin scădere
(1) În lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală sau de pseudoactivitate
de întreprinzător, organul fiscal stinge simplificat obligaţia fiscală prin scădere contribuabililor
persoane juridice, în condiţiile prezentului articol.
(2) Organul fiscal stinge simplificat prin scădere obligaţia fiscală, conform art.174 alin.(4), în
cazul în care stabileşte în cumul că:
a) persoana juridică are datorii la bugetul de stat, la bugetul unităţii administrativ-teritoriale şi/
sau la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
b) persoana juridică nu este fondator al unei persoane juridice;
c) persoana juridică, în decursul ultimelor 24 de luni consecutive, nu a depus dările de seamă
fiscale prevăzute de legislaţie şi nu a efectuat operaţii pe nici un cont bancar;
d) faţă de persoana juridică au fost aplicate toate măsurile de executare silită a obligaţiei fiscale
prevăzute de lege;
e) persoana juridică nu dispune de bunuri care pot fi urmărite în scopul executării obligaţiei
fiscale.
(3) Lista contribuabililor ale căror obligaţii fiscale au fost stinse simplificat prin scădere se
prezintă entităţii abilitate cu dreptul de înregistrare de stat de către Inspectoratul Fiscal Principal de
Stat pentru a iniţia din oficiu procedura de radiere din Registrul de stat.
[Art.1741 introdus prin LP145--XVI din 27.07.08, MO127-130/18.07.08 art.500, în vigoare
01.01.09]
Articolul 175. Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare
(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează prin trecerea în contul restanţei a
sumei plătite în plus sau a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită.
(2) Compensarea se efectuează la iniţiativa organului fiscal sau la cererea contribuabilului dacă
legislaţia fiscală nu prevede altfel.
(3) În termen de pănă la 30 de zile de la apariţia circumstanţelor respective sau de la primirea
cererii contribuabilului, organul fiscal întocmeşte ordinul de plată şi o transmite Trezoreriei de Stat
spre executare, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor.
(4) În termen de 7 zile de la data primirii ordinului de plată, Trezoreria de Stat trece, după caz,
dintr-un cont al bugetului în alt cont al aceluiaşi buget sau în contul unui alt buget sumele
consemnate în ordinul de plată. După executarea ordinului de plată, Trezoreria de Stat remite, după
caz, organului fiscal sau Serviciului Vamal extrasul din conturile trezoreriale de venituri.
(5) După ce a primit extrasul din conturile trezoreriale de venituri, organul fiscal face înscrierile
de rigoare în contul personal al contribuabilului, iar Serviciul Vamal remite extrasul cel tîrziu a
doua zi unităţilor sale.
(6) Excedentul sumei compensate, la cerere, poate fi restituit contribuabilului sau lăsat în contul
stingerii unei viitoare obligaţii fiscale de alt tip. În caz de nedepunere a cererii, excedentul se lasă în
contul stingerii obligaţiei fiscale de acelaşi tip.
(7) Excedentul sumei compensate se restituie contribuabilului sau se utilizează, conform
prevederilor art. 101 alin. (5) sau art.125 alin. (5), în cazul stingerii restanţelor faţă de bugetul
public naţional. În acest scop, suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de pînă la 100 lei
inclusiv nu se consideră restanţă faţă de bugetul public naţional.
Articolul 176. Restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform
legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită
(1) Cu excepţia cazurilor cînd legislaţia fiscală prevede altfel, restituirea sumei plătite în plus şi
a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită contribuabilului se face în modul şi
în termenele stabilite la art.175 numai dacă acesta nu are restanţe.
(2) Cu excepţia cazurilor în care legislaţia fiscală prevede altfel, restituirea sumei plătite în plus
şi a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită contribuabilului persoană juridică
se efectuează de Trezoreria de Stat la conturile lui bancare, iar contribuabilului persoană fizică - la
conturile lui bancare sau în numerar.
(3) Dacă suma plătită în plus şi suma care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită nu
au fost restituite în termen de 37 de zile de la data primirii cererii de către organul fiscal, sau în alt
termen prevăzut de legislaţia fiscală, contribuabilului i se plăteşte o dobîndă, calculată în funcţie de
rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în
luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică
monetară pe termen scurt, pentru perioada cuprinsă între data primirii cererii şi data compensării de
către Trezoreria de Stat.
(4) Calculul dobînzii, efectuat şi prezentat de către contribuabil organului cu atribuţii de
administrare fiscală respectiv, se verifică şi se aprobă de conducerea acestui organ şi se anexează la
ordinul de plată care prevede plata dobînzii. În cazul impozitelor şi taxelor locale administrate de
serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, dispoziţia de plată va fi întocmit de organul
fiscal în baza documentelor prezentate de acest serviciu. Plata dobînzii se va efectua din bugetul în
care au fost vărsate impozitele şi taxele respective.
Articolul 177. Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită
Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită are loc prin acţiunile întreprinse de organul
fiscal pentru perceperea forţată a restanţelor în conformitate cu legislaţia fiscală.
Alte venituri ale statului. «Venituri Nefiscale»

Articolul 8. Veniturile bugetare
(1) Veniturile bugetare se constituie din impozite, taxe, granturi şi alte încasări.
(2) Veniturile bugetare nu includ împrumuturile de stat şi încasările mijloacelor din vînzarea şi privatizarea bunurilor
proprietate publică.
Lista veniturilor bugetare se aproba ca anexa la legea bugetara anuala.
Conform anexei legii bugetului de stat pentru anul 2010 la categoria de incasari nefiscale
se atribuie
Sistemul Cheltuielilor Publice.

1. Notiunea si clasificarea cheltuielilor publice
2. Notiunea si principiile finantarii
3. Structura cheltuielilor publice
Controlul Financiar
1. Notiunea, rolul si functiile controlului financiar
2. Formele Controlului Financiar
3. Metodele Controlului Financiar
4. Procedura efectuarii (executarii controlului financiar)
5. Actele controlului financiar
Notiunea de control provine din expresia latina «contra-rolus» care insemna verificarea
actului original dupa duplicatul care se incredinteaza in acest scop unei altei persoane.
Controlul financiar are ca obiective cunoasterea de catre stat a modului cum sunt
administrate mijloacele financiare si bunurile publice de catre unitatile economice atat
publice cat si private, modul de realizare si utilizare a banului public urmareste asigurarea
si consolidarea echilibrului financiar, la fel are ca scop verificarea modului in care
contribuabilul respecta legislatia fiscala intr-o anumita perioada sau in cateva perioade
fiscale.
Capitolul 11
CONTROLUL FISCAL
Articolul 214. Principiile generale de efectuare a controlului fiscal
(1) Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia
fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.
(2) Controlul fiscal este exercitat de organul fiscal şi/sau de un alt organ cu atribuţii de
administrare fiscală, în limitele competenţei acestuia, la faţa locului şi/sau la oficiul acestora.
(3) Procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode şi operaţiuni de organizare şi
desfăşurare a controlului, precum şi de valorificare a rezultatelor lui. Controlul fiscal la faţa locului
şi/sau la oficiul organului, prevăzut la alin.(2), poate fi organizat şi efectuat prin următoarele
metode şi operaţiuni: verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală, verificarea
parţială, verificarea tematică, verificarea operativă, verificarea prin contrapunere. Metodele şi
operaţiunile concrete utilizate la organizarea şi exercitarea controlului fiscal sînt determinate, în
baza prezentului cod, în instrucţiunile cu caracter intern ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
(4) Activitatea contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal pentru o perioadă ce nu
depăşeşte termenele de prescripţie, stabilite la art.264, pentru determinarea obligaţiei fiscale.
(5) În cadrul controlului fiscal la faţa locului şi/sau la oficiu, organele specificate la alin.(2) sînt
în drept să solicite de la alte persoane orice informaţii şi documente privind relaţiile lor cu
contribuabilul respectiv.
(6) Organele cu atribuţii de administrare fiscală pot efectua controlul fiscal repetat în cazul în
care rezultatele controlului fiscal exercitat anterior sînt neconcludente, incomplete sau
nesatisfăcătoare ori dacă ulterior au fost depistate circumstanţe ce atestă existenţa unor semne de
încălcare fiscală şi, prin urmare, se impune un nou control.
(7) Controlul fiscal repetat poate fi efectuat în cadrul examinării contestaţiilor împotriva deciziei
organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal şi, în alte cazuri, la decizia conducerii organelor
menţionate la alin.(6).
(8) Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului asupra unora şi aceloraşi
impozite şi taxe pentru o perioadă fiscală care anterior a fost supusă controlului, cu excepţia
cazurilor cînd efectuarea controlului fiscal repetat se impune de reorganizarea sau lichidarea
contribuabilului, ţine de inspectarea activităţii organului fiscal de către organul ierarhic superior, de
activitatea posturilor fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului, a unor semne de
încălcări fiscale, cînd aceasta este o verificare prin contrapunere, cînd controlul se efectuează la
solicitarea organelor de drept şi a celor specificate la art.131 alin.(5), cînd necesitatea a apărut în
urma examinării cazului cu privire la încălcarea legislaţiei fiscale sau în urma examinării
contestaţiei. Drept temei pentru efectuarea controlului fiscal repetat la faţa locului, în legătură cu
inspectarea activităţii organului fiscal de către organul ierarhic superior, poate servi numai decizia
acestuia din urmă, cu respectarea cerinţelor prezentului articol.
(9) Controlul fiscal se efectuează în orele de program ale organului care exercită controlul fiscal
şi/sau cele ale contribuabilului.
Rolul controlului financiar se exprima prin faptul ca la efectuarea lui se efectueaza

mentinerea ordinii stabilita de drept in procesul activitatii financiare de catre autoritatile
publice, institutiile publice, agentii economici si populatiai, iar in al doilea rand
argumentarea economica si eficacitatea actiunilor intreprinse, corespunderea lor sarcinii si
functiilor statului. In literatura de specialitate controlul financiar a fost definit ca o
componenta a controlului economic, reprezentand acea activitate de verificare a actelor si
operatiunilor referitoare la modul de formare, administrare si intrebuintare a banului public
ce apartine statului cat si unitatilor administrativ-teritoriale in scopul realizarii unei
eficientizari a vietii economico-sociale si a restabilirii ordinii de drept incalcate.
Datorita modului sau de organizare si exercitare si tinand cont de rolul si obiectivele pe
care le urmareste, controlul financiar indeplineste urmatoarele functii:
a. Functia de evaluare - consta in acte si operatiuni de estimare a situatiei existente la un
moment dat, a modului de desfasurare a activitatii in conditii de normalitate, legalitate si
eficienta
b. Functia preventiva - care consta intr-o serie de masuri luate de organele de control in
vederea evitarii si eliminarii unor fraude inainte ca efectele negative ale acestora sa se
produca prin identificarea si anularea cauzelor care le favorizeaza
c. Functia de documentare - prin care se asigura cunoasterea cantitativa si calitativa a
problemelor ce fac obiectul dezvoltarii economico-sociale, relevarea fraudelor si
depistarea cauzelor acestora
d. Functia recuperatorie sau sanctionator reparatorie - care consta in actiunea de
descoperire si recuperare a pagubelelor luarea de masuri fata de cei vinovati prin
stabilirea potrivit legii a raspunderii juridice
e. Functia pedagogica (educativa) - prin aceasta functie controlul contribuie la ridicarea
cadrelor din economie a nivelului de pregatire si solutionarea in conditii satisfacatoare a
sarcinilor care le revin in acest caz este necesar si ca organul de control sa aiba o
pregatire solida profesionala si sa se bucure de credibilitate
Formele controlului financiar.

Exista mai multe forme sau tipuri de control financiar, cunoasterea acestora are o mare
importanta deoarece permite limitarea peridiocitatii efectuarii acestora precum si
determinarea drepturilor si obligatiilor organelor de control. Astfel controlul financiar poate
fi clasificat in baza urmatoarelor criterii:
In dependenta de locul desfasurarii:

a. Control Financiar la oficiul organului de control - care consta in verificarea
corectitudinii darilor de seama a altor documente prezentate de contribuabil, care
servesc drept temei pentru calcularea si achitarea drepturilor impozitelor si taxelor.
Acest control urmeaza a fi efectuat in termen de cel mult 3 luni din ziua prezentarii de
catre contribuabil a darii de seama fiscale.
Articolul 215. Controlul fiscal la oficiul organului
fiscal sau al altui organ cu atribuţii
de administrare fiscală
(1) Controlul fiscal la oficiul organului fiscal sau la oficiul organului cu atribuţii de administrare
fiscală (denumit în continuare controlul fiscal cameral) constă în verificarea corectitudinii
întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil, care servesc drept
temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune
organul fiscal sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală, precum şi în verificarea altor
circumstanţe ce ţin de respectarea legislaţiei fiscale.
(2) Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie
de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală conform obligaţiilor de serviciu,
fără adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat. Controlul în cauză urmează a fi efectuat
în termen de cel mult 3 luni din ziua prezentării de către contribuabil a dării de seamă fiscale, a unui
alt document prevăzut de legislaţia fiscală, dacă aceasta din urmă nu prevede altfel.
(3) La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor
prezentate, organul care a efectuat controlul este obligat să comunice despre aceasta
contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice documentele respective în termenul stabilit.
(4) Prin derogare de la prevederile alineatelor (2) şi (3), în cazul în care depistarea încălcării
fiscale este posibilă în cadrul controlului fiscal cameral, nefiind necesar controlul la faţa locului,
funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de
administrare fiscală pot întocmi actul de control fiscal, cu respectarea prevederilor art.216 alin.(6) şi
(8).
Art.215 Cod Fiscal

Art.216 Cod Fiscal

a. Control Financiar la fata locului - Articolul 216. Controlul fiscal la faţa locului
(1) Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de
contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora
de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de
administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu
dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri cînd nu există condiţii
adecvate de lucru, controlul fiscal menţionat se efectuează la oficiul organului care exercită
controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor art.145 alin. (2) - (6), inclusiv cu întocmirea
obligatorie a unui act de ridicare de la contribuabil a documentelor necesare.
(2) Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a
conducerii organului care exercită controlul. Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere la
unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi economice şi
financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către
funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul.
(3) Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atît unul, cît şi mai
multe tipuri de impozite şi taxe. În cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui singur
control fiscal la faţa locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe pentru una şi aceeaşi
perioadă fiscală. Această restricţie nu se extinde asupra cazurilor cînd controlul fiscal la faţa locului
se efectuează în legătură cu reorganizarea sau lichidarea contribuabilului; cînd după efectuarea
controlului se depistează semne de încălcări fiscale; cînd acesta este o verificare prin contrapunere;
cînd controlul ţine de activitatea posturilor fiscale; cînd controlul se efectuează la solicitarea
organelor de drept şi a celor prevăzute la art.131 alin.(5) sau în legătură cu inspectarea activităţii
organului fiscal de către organul ierarhic superior; cînd necesitatea controlului a apărut în urma
examinării cazului cu privire la încălcarea fiscală sau în urma examinării contestaţiei.
(4) Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni calendaristice. În
cazuri excepţionale, conducerea organului care exercită controlul fiscal poate să decidă prelungirea
duratei în cauză cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul. Perioada sistării
controlului şi prezentării documentelor nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind
calculată din ziua începerii lui pînă la ziua semnării actului respectiv, inclusiv.
(5) La finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal. La
posturile fiscale, actul de control fiscal se va întocmi numai în caz de depistare a încălcării
legislaţiei fiscale. În cazul depistării vreunei încălcări fiscale, organul care exercită controlul ia
decizia corespunzătoare. Prin derogare de la prevederile prezentului alineat, dacă încălcarea fiscală
se depistează de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia respectivă se
emite de organul fiscal, cu respectarea prevederilor de la art.159 alin.(2).
(6) Actul de control fiscal este un document întocmit de funcţionarul fiscal sau altă persoană cu
funcţie de răspundere a organului care exercită controlul, în care se consemnează rezultatele
controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei fiscale şi/sau a
modului de evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidenţă respective şi la
alte materiale, indicîndu-se actele normative încălcate. În act va fi reflectată fiecare perioadă fiscală
în parte, specificîndu-se încălcările fiscale depistate în ea.
(7) Controlul fiscal la faţa locului asupra filialelor, sucursalelor şi/sau reprezentanţelor
contribuabilului, iniţiat de organul fiscal, se organizează şi se efectuează de către inspectoratul
fiscal de stat în a cărui rază de deservire se află contribuabilul care le-a instituit, cu participarea
inspectoratului fiscal de stat în a cărui rază de deservire se află filiala, sucursala şi/sau
reprezentanţa.
(8) Contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este
obligat, după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la
efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului. În caz de
dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice,
argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare. Acest control are drept scop
verificarea respectarii legislatiei fiscale de catre contribuabil sau de o alta persoana supusa
controlului, controlul fiscal la fata locului poate fi efectuat numai in temeiul unei decizii a
conducerii organului care exercita controlul (D.I.C.F.). In cursul unui an calendaristic se admite
efectuarea unui singur control la fata locului pe unele si aceleasi tipuri de impozite si taxe, pentru
una si aceeasi perioada fiscala. Durata unui control la fata locului nu trebuie sa depaseasca doua
luni calendaristice in cazuri exceptionale prin decizia organului care efectueaza controlul, durata
poate fi prelungita cu 3 luni. Durata reviziilor C.E.C.C. pot sa efectueze pana la 15 zile, iar in cazul
intreprinderilor mari pana la o luna, iar prin decizia conducerii nu mai mult de 2 luni poate fi
prelungit.
Dupa criteriul momentului:

a. Control financiar preventiv - este un control specializat prin care se verifica legalitatea,
oportunitatea si conformitatea actelor financiare controlate cu regulile prestabilite pentru
acele acte. Verificare ce se face inainte de aprobare a actelor respective, in mod
obligatoriu sunt supuse acestui control urmatoarele operatiuni «deschiderea si
repartizarea de credite bugetare» «modificarea si repartizarea lunarii a cheltuielilor
bugetare» «vanzarea, gajarea sau inchirierea de bunuri». Controlul financiar preventiv
poate fi exercitat atat de conducerea institutiilor publice, unitatilor cat si de organele de
control ale Ministerului Finantelor. Controlul financiar preventiv se exercita prin
acordarea sau nu a vizei, prin semnatura si sigiliul personal al acelui care a infaptuit
controlul.
b. Control financiar concomitent (de gestiune) - este acea forma de control ce se
desfasoara relativ in acelasi timp cu emiterea si aprobarea actelor supuse controlului.
Obiectivul principal al acestui control consta in verificarea, respectarii normei juridice
privitoare la: «existenta, integritatea si pastrarea bunurilor si valorilor materiale»
«efectuarea in numerar sau prin cont bancar al incasarilor si platilor, inclusiv a salariilor
si retinerilor din acestea» «respectarea legii a reglementarilor si deciziilor conducerii
institutiei respective»
c. Control financiar ulterior - se desfasoara dupa ce actele supuse controlului au fost
emise si au produs efecte juridice, acesta este controlul cel mai eficient, intrucat se
efectueaza cu amanuntime fara a stingeni activitatile curente ale unitatilor controlate. El
are un aspect si rol preventiv intru-cat permite tragerea unor concluzii care pot fi utile
pentru activitatile viitoare.
Dupa criteriul domeniului de actiune:

a. Control financiar intern (propriu) - Articolul 561. Controlul financiar public intern
(1) Controlul financiar public intern reprezintă un sistem general consolidat, implementat de Guvern şi instituţiile
publice subordonate, ce cuprinde totalitatea procedurilor de management şi control în sectorul public orientate spre
gestionarea bunurilor şi fondurilor publice în mod economic, efectiv şi eficace, întru realizarea adecvată şi oportună a
obiectivelor şi sarcinilor sale.
(2) Controlul financiar public intern este bazat pe:
a) management financiar şi control;
[Art.561 al.(2), lit.a) în redacţia LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10]
b) audit intern;
[Art.561 al.(2), b) în redacţia LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10]
c) coordonarea şi armonizarea centralizată în domeniu.
Articolul 562. Managementul financiar şi controlul
[Art.562denumirea în redacţia LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10]
(1) Executorii de buget poartă răspundere pentru asigurarea bunei guvernări prin implementarea adecvată a
sistemului de management financiar şi control în instituţiile publice. Managementul financiar şi controlul cuprind în
sistem procesele instituţiei, inclusiv procesele de planificare, executare, management al riscurilor, control, monitorizare
şi raportare.
[Art.562al.(1) modificat prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10]
(2) Obiect al managementului financiar şi al controlului sînt toate activităţile instituţiilor publice, inclusiv colectarea
veniturilor, procedurile operaţionale, procedurile de achiziţii şi contractare, angajamentele, executarea cheltuielilor,
precum şi recuperarea plăţilor nejustificate.
(3) Sistemul de management financiar şi control este organizat ţinîndu-se cont de complexitatea şi domeniul de
activitate a instituţiilor publice şi în conformitate cu cadrul normativ şi metodologic elaborat şi aprobat de Ministerul
Finanţelor.
(4) Executorul de buget organizează sistemul de management financiar şi control în scopul obţinerii unei asigurări
rezonabile că obiectivele entităţii vor fi atinse prin:
a) eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor;
b) conformitatea cu legislaţia şi cu regulamentele aplicabile;
c) siguranţa şi optimizarea activelor şi pasivelor;
d) siguranţa şi integritatea informaţiei.
[Art.562 al.(4) în redacţia LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10]
(5) Modul de organizare a managementului financiar şi controlului pentru asigurarea bunei guvernări în instituţiile
publice este supus auditului intern şi auditului extern.
Articolul 563. Auditul intern
(1) Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă, efectuată în baza evaluării riscurilor, care oferă
executorilor de buget servicii de consultanţă şi de asigurare rezonabilă privind eficacitatea sistemului de management
financiar şi control, organizat pentru atingerea obiectivelor instituţiei publice.
(2) Auditul intern contribuie la îmbunătăţirea operaţiunilor efectuate de instituţiile publice prin evaluarea proceselor
şi oferirea recomandărilor privind îmbunătăţirea lor.
(3) Executorul de buget asigură funcţia de audit intern instituind o unitate de audit intern în structura organizaţională
a instituţiei, dacă aceasta este organ central de specialitate al administraţiei publice.
[Art.563 al.(3) în redacţia LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10]
(31) Instituţia care nu cade sub incidenţa alin.(3) are dreptul să-şi creeze o unitate de audit intern conform
prevederilor alin.(33), (34), (35), (37) şi (38).
(32) Instituţiile subordonate autorităţilor publice centrale şi locale au dreptul să-şi creeze o unitate de audit intern cu
acordul organului ierarhic superior şi conform prevederilor alin.(33), (34), (35), (37) şi (38).
(33) Unitatea de audit intern se instituie în subordinea directă a executorului de buget.
(34) Unitatea de audit intern se creează în limita statelor de personal existente în cadrul instituţiei.
(35) Executorul de buget informează în scris Ministerul Finanţelor despre crearea în cadrul instituţiei a unităţii de
audit intern.
(36) Unităţile de audit intern ale autorităţilor publice centrale şi locale au dreptul să efectueze auditul intern şi în
instituţiile subordonate lor.
(37) Unitatea de audit intern raportează direct executorului de buget.
(38) Unitatea de audit intern prezintă Ministerului Finanţelor:
a) pînă la data de 1 martie, raportul anual de activitate a unităţii de audit intern pentru anul precedent;
b) carta de audit intern;
c) copia de pe planul strategic al activităţii de audit intern;
d) copia de pe planul anual al activităţii de audit intern.
[Art.563 al.(31)-(38) introduse prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10]
(4) Auditorii interni nu efectuează revizii şi controale, nu se implică în activităţile operaţionale ale instituţiei publice
şi nu evaluează activităţi sau proceduri în care au fost implicaţi anterior. În cadrul efectuării misiunilor de audit,
auditorilor li se asigură accesul deplin şi nelimitat la documentele şi în spaţiile necesare, precum şi dreptul de a solicita
informaţii de la persoanele relevante.
[Art.563 al.(5) exclus prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10]
Articolul 564. Coordonarea şi armonizarea
centralizată a controlului financiar
public intern
(1) Ministerul Finanţelor este responsabil de elaborarea şi monitorizarea politicii în domeniul controlului financiar
public intern.
(2) Ministerul Finanţelor:
a) elaborează şi actualizează cadrul normativ în domeniul controlului financiar public intern;
b) monitorizează şi evaluează calitatea activităţii unităţilor de audit intern;
c) monitorizează şi evaluează calitatea sistemului de management financiar şi control;
d) prezintă Guvernului, pînă la 1 mai, raportul anual consolidat privind controlul financiar public intern pentru anul
precedent;
e) coordonează şi/sau organizează instruirea în domeniul managementului financiar şi controlului, precum şi
instruirea şi certificarea profesională a auditorilor interni din sectorul public;
f) elaborează şi dezvoltă mecanismele de certificare a auditorilor interni;
g) avizează cartele de audit intern ale unităţilor de audit intern, instrucţiunile privind particularităţile specifice de
aplicare a Normelor metodologice pentru implementarea auditului intern în sectorul public şi reglementările interne
privind managementul financiar şi controlul, elaborate de către executorul de buget;
h) armonizează cadrul normativ în domeniul controlului financiar public intern cu bunele practici internaţionale;
i) colaborează cu organismele internaţionale şi cu instituţiile de specialitate în domeniul controlului financiar public
intern.
[Art.564 în redacţia LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10]
[Titlul IX introdus prin LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543, în vigoare 01.01.09]
b. Control financiar extern - este exercitat in principal de organele de control ale MinFin.
Auditul public extern privind modul de administrarea a mijloacelor financiare si a
bunurilor publice se efectueaza de catre Curtea de Conturi a RM
Dupa criteriul termenului in care se efectueaza controlul:

a. Control financiar permanent - activitatea de control se efectueaza pe toata durata
desfasurarii activitatii controlate
b. Control financiar periodic - activitatea se desfasoara la anumite intervale de timp, etc.

Drept Financiar

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Drept Financiar

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Oleg Televca - Drept Financiar

1. Notiunea de finante publice - se presupune ca cuvantul finante provine de la cuvintele

Notiuni de finante publice:

2. Concepte privind finantele publice - conceptiile specialistilor care abordeaza problema

Finantele publice post-moderne -

Republica Moldova - Neokeyneism sau Neoliberalism?!?!?!?!

a. Imprumut de stat sau creditul public

Sistemul financiar al RM la etapa actuala este format din urmatoarele elemente:

Articolul 34.Asigurarea de stat şi plăţile de compensare în

În caz de mutilare a colaboratorului poliţiei în exerciţiul funcţiunii, de invaliditate survenită în perioada

LEGE Nr. 1104

Articolul 39. Asigurarea obligatorie

Functiile finantelor publice.

Drept Financiar ca Ramura de Drept

Insemnatatea reglementarii juridice a relatiilor financiare, rezulta din faptul ca finantele

Avand in vedere obiectul de reglementare a dreptului financiar. Putem defini dreptul

Izvoarele Dreptului Financiar.

1. Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

Articolul 66: Atribuţiile de bază

Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

[Alin.4 art.131 introdus prin Legea nr.1115-XIV din 05.07.2000]

Nr.64-XII din 31.05.90

LEGEA REPUBLICII MOLDOVA

Articolul 82. Finanţele publice locale

CODUL PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA Nr.985-XV din 18.04.2002

Articolul 236. Fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi

Articolul 237. Fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor

Izvoarele Specifice ale Dreptului Financiar:

Principiile dreptului Financiar.

* Principiul determinarii juste a sarcinilor fiscale Articolul 58: Contribuţii financiare

Normele dreptului financiar.

Normele dreptului financiar, au un caracter general impersonal, deoarece privesc un

Subiectele participante la raport de drept financiar:

Categorii persoane fizice:

Persoana fizica rezident -Rezident:

Persoana fizica nerizedent -Nerezident:

Obiectul de reglementare dreptului financiar.

Subiectii dreptului financiar.

Patru perioade a monedei:

Moneda a contribuit substantial la patrimoniul de valori al omenirii, fiind in primul rand un

Suma necesara circulatiei banilor.

Viteza de circulatiei a banilor este influentata:

Hotararea BNM pentru anul

4.2 Entităţile, indiferent de forma lor de proprietate şi domeniul de activitate sînt

4.4 Băncile sunt obligate să efectueze trierea şi ambalarea numerarului încasat.

Emisiunea monedei scriptuale se realizeaza in urmatoarele directii

Reglementarea juridica a platilor in numerar.

HOTĂRÎRE Nr. 474

Conform acestei legi Punctul - 5. Fata de intreprinderi si organizatii, indiferent de tipul

Operaţiunile cu numerar în Bănci

3.2 Încasările de numerar includ:

3.3 Eliberările de numerar includ:

3.4 Pentru efectuarea operaţiunilor cu numerar, Banca, utilizează după caz,

3.7 Retragerea numerarului de către entităţi, cu excepţia cazurilor în care sînt

3.8 Documentele utilizate pentru reflectarea operaţiunilor cu numerar se

3.9 Documentele trebuie să fie întocmite în limba de stat. Parametrii formularelor

3.10 Banca poate completa conţinutul documentelor utilizate la operaţiunile cu

3.11 Formularele documentelor utilizate pentru operaţiunile cu numerar se

3.12 În formularele documentelor aferente operaţiunilor cu numerar nu se admit

3.13 Pe documentele utilizate la operaţiunile cu numerar se aplică amprenta

3.14 Evidenţa operaţiunilor cu numerar se ţine în registre, forma şi conţinutul

3.15 Procedurile interne privind modul de semnare, vizare, repartizare şi păstrare a

5.4 Banca Naţională va plasa pe pagina interbancară informaţia privind

5.6 În cazul depistării de către Banca solicitantă a neconformării cu cerinţele de