Obiceiul este un tip de comportament care se repeta permanent, de cele mai multe ori fara

ca persoana in cauza sa isi dea seama. In principiu, nu trebuie sa intri in panica daca
micutul tau are anumite obiceiuri care nu iti plac. Este normal sa te deranjeze, dar de cele
mai multe ori, aceste gesturi urate ascund timiditate, complexe de inferioritate, reactii
"furate" de la alti copii sau doar o metoda de eliberare a energiei in surplus.

 ARTICOLE ASEMANATOARE

 Mami! Nu-mi place la gradinita!

 Afla cum sa il inveti pe copilul tau se se imbrace singur!

Gradinita si obiceiurile proaste

Esti bucuroasa ca prichindelul tau merge la gradinita. Totul pare perfect... s-a acomodat
surprinzator de bine, educatoarea iti place, gradinita este frumoasa si curata, iar mancarea
este pe gustul copilului tau. Si deodata, surpriza! Cel mic incepe sa vina acasa cu fel si fel
de obiceiuri proaste: isi roade unghiile, injura folosind cuvinte a caror semnificatie
nici el nu o intelege, minte, este dezordonat....

Probabil te intrebi cum de se poate intampla asa ceva: iti dai copilul la gradinita cu
gandul ca va invata multe lucruri bune si obiceiuri frumoase, apoi te trezesti ca eforturile
tale sunt zadarnice. Asta inseamna colectivitatea? Ei bine, in unele cazuri, DA.

Ce trebuie sa faci?

In primul rand, fii atenta daca nu cumva chiar tu esti cea care ii ofera un exemplu
negativ. Nu ii poti cere sa nu isi roada unghiile daca si tu mai faci asta, la fel cum nu ii
poti cere sa nu foloseasca cuvinte nepotrivite, atat timp cat il mai aude pe tati zicand
cateodata vreo "vorba de duh". Asadar, in conditii de stres este bine sa va autocontrolati
mai ales in preajma copilului, pentru ca gesturile nepotrivite sunt luate in seama si
repetate mult mai rapid decat ai putea crede.
 Obiceiurile proaste care au rolul de a-l elibera pe
copil de energia in surplus, asa cum sunt scarpinatul,
joaca cu suvitele de par, rosul unghiilor, se
corecteaza mai greu.

Cel mai important este sa identifici situatiile care

declanseaza aceste obiceiuri nepotrivite.

La fel de important este sa observi cand si cat de des

se manifesta inadecvat copilul. Daca nu te descurci,
poti apela chiar la un specialist in psihologie infantila
sau terapie comportamentala, insa doar atunci cand
esti convinsa ca nu mai exista alte solutii.

Totusi, in mare parte, chiar nu ai de ce sa te necajesti sau sa te panichezi. Copilul tau este
unul din milioanele de copii care dezvolta la un moment dat in viata unul sau mai multe
obiceiuri proaste. Tine de rabdarea, diplomatia si blandetea voastra, a parintilor, pentru a-
l dezvata pe micul nazdravan de obiceiurile proaste.

Si, ca sa iesi castigatoare din lupta cu obiceiurile nepotrivite ale copilului, noi iti dam 10
exemple: 10 obiceiuri sau ticuri specifice copilariei, alaturi de solutii eficiente.

1. Nu vrea sa se imbrace
Atunci cand un copil nu vrea sa se imbrace, exista mai multe feluri in care se poate
manifesta : fie vrea sa se imbrace doar cu hainele pe care le prefera in mod special, fie
refuza sa se imbrace gros sau subtire atunci cand este cazul, fie adora sa zburde
imbracat sumar sau chiar deloc. In orice situatie te-ai afla, trebuie sa il inveti pe copil
cum sa se imbrace, cu si fara ajutorul tau.

Daca micutul tau alege doar anumite haine si refuza ce ii dai tu, dar in acelasi timp,
accepta hainele date de tati sau bunica, inseamna ca exista o problema de tact si
comunicare intre voi doi. Daca il certi ca nu isi ia anumite haine sau ii impui sa si le ia,
copilul ajunge sa urasca acele haine, sau sa se razbune pe tine prin faptul ca le accepta
doar atunci cand este imbracat de cineva care nu i le impune.
 Asadar, solutia este sa fii rabdatoare, sa ii vorbesti
frumos si sa dai dovada de tact. Un mic truc este sa ii
ascunzi o parte din hainele preferate si sa lasi afara, la
alegere, doar cele cu care chiar se poate imbraca in
acel moment.

Daca copilul nu vrea sa se imbrace gros sau subtire,

dupa caz, afla ca este o maniera de a-si exprima
independenta si capacitatea de decizie. Vrea sa-ti
arate ca el stie cel mai bine cand ii e cald si cand ii e
frig. Ce trebuie sa faci? Da-i impresia ca il lasi sa
faca ce vrea! Daca nu vrea sa ia geaca, dar iese afara
si se joaca, lasa-l un timp asa. Va veni singur si ii va
spune ca ii este frig. De asemenea, poti face
compromisuri: iei geaca dar nu iei fularul, daca nu
vrei pulover, trebuie sa iei geaca... si tot asa.

Daca nu vrea sa il imbraci tu, sau nu vrea sa stie cum trebuie sa se imbrace corect, atunci
trebuie sa il inveti sa se imbrace singur. Poti afla "cheia reusitei" dintr-un alt articol
Qbebe, "Afla cum il inveti pe copil sa se imbrace singur" .

2. Nu vrea sa mearga la culcare

Vine seara, incepe calvarul... copilul nu vrea sa mearga la culcare. Tipa, inventeaza tot
felul de pretexte, ba chiar pare plin de energie, in timp ce la sfarsitul zilei tu nu mai dispui
de energia necesara pentru a te lupta cu micutul naravas. Totusi, nu iti face griji! Este o
problema prin care trec 80% din parinti. Iata ce trebuie sa faci!

Trebuie sa elimini una dintre cele mai importante cauze: lipsa voastra de fermitate in
privinta programului de somn si a orei de culcare. Nu trebuie sa lasi copilul nici sa
doarma pana la pranz, pentru ca se va trezi molesit, dar nici sa adoarma tarziu noaptea,
pentru ca va rata intervalul orar principal de odihna a sistemului nervos si anume 23 - 2.

Apoi, incearca sa iti dai seama de ce nu vrea sa stea linistit in pat sau de ce nu te asculta
cand il pui la culcare. Poate ca ar trebui totusi sa il lasi sa mearga la culcare cu o ora mai
tarziu, mai ales daca a dormit in timpul zilei sau poate ca nu ii acorzi suficienta atentie,
fiind plecata la lucru in timpul zilei, iar seara micutul incearca sa iti atraga atentia.
Cel mai bun mod de a-l obisnui pe copil cu ora de
culcare este stabilirea unui ritual de culcare si a unei
ore fixe pentru "noapte buna". Stabileste ora, iar cu
30 de minute inainte, incepi ritualul de noapte : baita,
spalat pe dintisori, o poveste, o rugaciune sau un
cantecel, incununate cu multa afectiune.

Daca copilul se intoarce langa tine dupa ce ai plecat

din camera lui, du-l inapoi in dormitor, explica-i clar
ca nu mai are voie sa plece din camera, pentru ca e
vremea ca toata lumea sa doarma, inclusiv mami si
tati. Nu ceda ramanand langa el pana adoarme, caci
se va obisnui cu tine asa si va fi foarte greu sa il
dezveti !
 

3. Face mici scene cand vrei sa plecati acasa

Scenariul este mereu acelasi, in parc, in oras sau la vreo petrecere : totul decurge bine,
copilul se joaca frumos cu prietenii, este vesel si cuminte, dar cand ii spui ca trebuie sa
mergeti acasa incepe un adevarat taraboi. Se agita, se tavaleste pe jos, plange...

Ce e de facut ? Din nou este vorba despre fermitatea ta. Tine de tine, de tatal lui sau de
bunici sa ii explice ca orice copil normal si educat respecta un program. Arata-i si fa-l sa
inteleaga ca programul de zi cu zi ii permite sa faca tot ce ii place : daca sta mai mult
decat trebuie pe afara sau in parc, nu va mai avea timp pentru desene animate si nu va
afla ce face personajul lui preferat sau, nu va mai avea timp pentru baita de seara, va fi un
copilas murdar si prietenii lui vor rade de el.

Daca nu vrea si nu vrea, aplica vechea metoda, care de multe ori functioneaza : lasa-l
exact acolo unde e si spune-i ca pleci, indreptandu-te chiar spre usa / iesirea din parc. In
scurt timp, va veni dupa tine.

4. Este un mic hot, care fura jucarii

Daca isi doreste ceva si nu are, copilul incearca sa ia de la altcineva. Este un gest firesc la
varsta de 3-5 ani, dar care trebuie corectat. Motivele sunt multiple: fie are impresia ca
totul ii apartine chiar daca i-ai explicat ca nu este asa, fie vrea sa se simta asemeni
fratilor, parintilor si persoanelor adulte care au acces la mai multe obiecte. Exista si o
motivatie psihologica pentru "perioada furtului": lipsa de afectiune, nasterea unui copil
in familie, divortul parintilor, iar micul furt compenseaza lipsa de afectiune sau siguranta.
 Iata ce trebuie sa faci! In primul rand, chiar daca se
dovedeste ca a "furat" de la un coleg de joaca, nu tipa
si nu te grabi sa ii spui in fata "hotule". Nu vei face
altceva decat sa il sperii si sa il faci sa se interiorizeze
si mai mult.

Nu uita ca obiectivul tau nu este sa-l pedepsesti, ci sa

il inveti ca nu toate obiectele ii apartin si ca nici lui nu
i-ar placea sa vada ca ii lipsesc jucarii. Adu-i aminte
cat a plans cand nu si-a gasit jucaria preferata. Asa se
simte si copilul de la care a luat jucaria fara ca el sa
stie.

Spune-i ca nu are voie sa ia o jucarie fara ca acel

copil sa ii dea voie, iar daca colegul ii spune NU,
atunci NU sa ramana.

In final, mergi cu copilul la colegul lui de joaca, ca sa

inapoieze jucaria si sa-si ceara scuze.

5. Este dezordonat
Camera e un dezastru, mai ales dupa o sesiune zdravana de joaca... Ii spui o data, ii spui
de doua ori sa isi faca ordine dar degeaba, asa ca te apuci inca o data sa strangi totul
singura. Micutul tau are intre 2 si 5 ani, dar te gandesti ca e prea mic ca sa il inveti sa fie
ordonat? Dimpotriva! Incearca si ai sa vezi rezultatele!

Primul pas: nu-l obliga sa isi aranjeze singur jucariile, ci roaga-l sa te ajute. Nu te supara
daca nu va accepta de prima data, caci nu va dura mult si va incepe sa te imite. Si daca to
vorbim de imitat, nu uita ca cel mic imita rapid si obiceiurile tale, asa ca lasa si tu curat in
urma ta daca vrei sa ai un copil ordonat!
Al doilea pas: Explica-i ce are de facut, caci o
rugaminte sa te ajute nu este de ajuns. Arata-i unde si
cum trebuie sa puna fiecare obiect in parte. Ideal ar fi
sa ii oferi micutului cutii de plastic sau rachita,
colorate, in care sa isi tina jucariile si pe care sa
lipesti etichete : cuburi, masinute, creioane colorate,
etc. La fel trebuie sa procedati si cu hainutele din
sifonier: fiecare tip de haina in compartimentul
aferent.

Al treilea pas: spune-i sa priveasca atent in camera si

sa observe care dintre obiecte nu isi au locul in
camera lui, apoi sa le duca la locul lor. La fel trebuie
sa procedeze si prin casa, strangand de prin camere
obiectele care ii apartin.
 

Sa nu crezi ca minunile se vor intampla peste noapte, insa incet, incet, printr-o simpla
joaca, copilul va ajunge sa ii placa obiceiul de a fi ordonat.

6. Minte... si iar minte

Scenariu : ii place sa minta... minte cu dezinvoltura specifica varstei. Chiar si atunci cand
il prinzi cu minciuna, nu vrea sa recunoasca, iar daca ii explici ca intra in incurcaturi
mintind sau daca il pedepsesti, efectele sunt aproximativ aceleasi.

Solutie : pentru copil, minciuna este o modalitate de a atrage atentia. In majoritatea

cazurilor, o folosesc copiii care se simt neglijati, dar si copiii care cred ca fac un bine
parintelui ascunzand anumite lucruri sau care vor sa evite conflicte.

Iti propun sa ignori minciunelele, chiar daca ti se va parea greu. In loc sa il certi ca a
mintit, mai bine rasplateste momentele de sinceritate si vei vedea cum, in scurt timp,
copilul va prefera bunadispozitie si recompensele, in defavoarea ascunzisurilor.

Mai mult decat atat, in jurul varstei de 4 ani, isi exerseaza imaginatia, asa ca ar fi bine sa
faci diferenta intre un exercitiu de imaginatie si o minciunica.

7. Ba isi suge degetul, ba isi roade unghiile

Copilul isi suge degetul sau isi roade unghiile, fie pentru ca se plictiseste, fie ca o reactie
la stres sau anxietate, aceste activitati defectuoase conferindu-le micutilor o stare de
relaxare.
  

Pentru a-l determina pe copil sa renunte la aceste

obiceiuri ingemanate, arata-i alti copii cu dinti strambi
sau unghiute rupte "din carne" si spune-i ca asa va
arata si el daca va continua sa isi suga degetelul sau sa
isi roada unghiile.

Daca tot nu il poti dezvata, apeleaza la un truc sigur,

mai ales in cazul fetitelor: aplica-i pe maini si pe
unghii o crema sau o solutie cu gust neplacut, amar
sau acru.

Stiai ca 40% dintre copiii cu varste cuprinse intre 5 si

18 ani isi rod unghiile? Oricum, pe masura ce cresc si
tin din ce in ce mai mult la infatisarea lor, copiii
renunta sa isi mai suga degetul sau sa isi mai roada
unghiile.

8. Vorbeste neintrebat
Sigur ti s-a intamplat sa mergi in vizita cu copilul sau sa vorbesti la telefon si exact atunci
micutul sa iti puna o intrebare la care vrea cu insistenta raspunsul. Iti este greu sa fii
atenta si la el, dar si la conversatie, deci, ce e de facut ?

Solutia? Trebuie sa il inveti sa fie politicos, sa isi astepte randul, sa nu intrerupa o

conversatie si sa isi spuna parerea doar atunci cand este intrebat sau se face o pauza in
discutie. Chiar daca micutul se va supara la inceput sau nu va intelege tot ce ii explici, in
timp isi va invata lectia.

Daca esti prinsa intr-o discutie, atat timp il pui sa isi astepte randul, nu il ingora ! Tine-l
de mana pana termini conversatia, ca sa nu se simta exclus. Explica-i ca, atat timp cat isi
asteapta randul, ii vei acorda tot timpul necesar intrebarilor lui.

De asemenea, invata-l ca, atunci cand se afla intr-un grup sau discuta cu cineva, nu este
frumos sa intrerupa persoana respectiva, ci sa astepte pana cand isi termina ideea.
9. Isi baga degetul in nas
Este foarte posibil ca micutul nici sa nu isi dea seama
ca tinutul degetului in nas este un obicei defectuos,
deranjant si inestetic.

Ce trebuie sa faci? Trebuie sa ii atragi atentia de

fiecare data cand il prinzi "in flagrant", cu atat mai
mult cu cat el nici nu realizeaza ca face ceva gresit.
Este bine sa il inveti cum sa foloseasca un servetel
umed in caz ca simte un disconfort in nas, din cauza
mucozitatilor in exces. La fel de indicat este sa il
inveti pe copil cum sa isi sufle nasul.

Chiar daca este inca mic, cu rabdare si perseverenta

vei reusi sa iti inveti copilul sa foloseasca servetelul si
sa isi sufle nasul. 

10. Are ticuri

Exista 3 tipuri de ticuri: ticuri tranzitorii, ticuri cronice si ticurile cuprinse in Sindromul
Tourette. In prima categorie se incadreaza si ticurile copilului tau, tocmai pentru ca nu
sunt permanente, ci tranzitorii, dispar la un moment dat.

Ticurile sunt specifice copilariei, majoritatea disparand la maturitate. Aproape 30% dintre
copiii cu varste cuprinse intre 5 si 18 ani dezvolta cel putin un tic verbal sau un tic
motor : clipitul des, strambatul din nas, pocnirea din degete, ridicarea umerilor sau
repetarea obsesiva a unor cuvinte. Pentru parinti devine atat de deranjant acest obicei,
incat se intreaba daca nu cumva copilul lor a depasit limita normalului sau daca si mai
rau, nu cumva va fi marginalizat din cauza ticurilor sale.

Ce e de facut ? Daca copilul are un tic minor, putin deranjant, atunci nu este cazul sa te
panichezi, ci mai bine sa il ignori, pentru ca va disparea in 1-3 ani. Nu uita ca, cu cat
acorzi mai multa atentie unui tic al copilului, cu atat mai des acesta il va repeta. Mai mult
decat atat, nu pune presiune pe micut sa renunte la obiceiul lui repetitiv, caci stresul nu va
face altceva decat sa il determine sa isi insuseasca un alt tic sau sa repete si mai des pe cel
existent.

Poate fi de ajutor notarea sau retinerea momentelor sau locurilor in care ticurile apar,
pentru a putea evita pe viitor situatiile de acest gen. De asemenea, trebuie sa indepartezi
de langa copil obiectul care ii provoaca ticul, de exemplu: rosul creionului - creionul,
butonarea obsesiva a telecomenzii - telecomanda, etc.

Iti doresc multa rabdare si mult tact! Rezultatele merita efortul!