FILOCALlA

Doemae, pttmeste munca ace .. stet traduceri ca pe 0 rugdciune pentru sufletu[ scumpei mete coplfe Mioara.

t

i

I

'ILOGALIA

sau culegere dinscrierile sfintilor parinti cari arata cum se poate omul curati, lumina Ii desavArli

Volumul I .

Edl,1a II

r ...... din grec .... d.

Prot, atavr. Dr. DUMITRU STA_ILOAI Prof"." la Academia teologlcl ,,Andrelaal"

SI8IU. 19.0

..nnmIL DI Aa'II ...... CI .DACIA "''''AU- I. A.

Cuvant tnalnte

Editla prtma a celui dintai velum din Fllocalia epuizandu-se in cateva saptarnani ~l multe cereri ramanand nesetisfacute, ne.am hotartt sa scoatem acest velum in a doua editie inainte de-a purcede Ia publicaree celorlalte volume.

Reproducem ~j aci prezentarea Filocaliei, fi.'icuta in prefata primei editii.

Cuvantul " Filocelia « tnseamna "iubirea de frumusete" J 8 unei frumuseti care este totodata ~j bunatate. Sfintii Vasile eel Mare ~i Grigorie de Nazianz sunt cei dintai cari l.au folosit ce titlu pentru a antologie din scrisul lui Orlqen.

Fi.ocalie, care apere ecum In romanesie, este 0 mare colectie de scrieri escetlce si mist ice rssarttene, alcatuite de Sfinti Partntt ~i scriitori bisericestt intre veacul IV si XIV. Colectia a fost intocmita ~i tiparita la Venetia in 1782 de cunoscutul scriitor bisericesc din veacul al i8.1ea, Nlcodirn Aghioritul, care s'a nascut, la 1784 ~i ~i,a petrecut vieeta ca monach in muntcle Athos pre cum it erata si numele, murind la 1809. J)

I) Filatd V;,Hdi, 'EY.Y./.'YjCltO:O"ttx1) 'ICl'top(o:, vol. Ill, partea II, Alexandria 1928, pBg. 412. Regret cit n'am avut la inde mana studiul lui M. VHler I Nicodeme I'Hagiorite, in Revue d'Ascetique et de Mystque, t. V. 1924, pag. 174-177.

Aceasta editie se atrihue unanirn lui Nicodim ~i lui Macarie din Corint.

Insus! ingrijitorul editiei a Il-a, Panagiot At. Tzelati, spune in prefata sa, adresandu-se monachilor din Athos : "D nlre voi a fost pururea pomenitul Niccd.m care ~i-a chcltuit vieata cu ed.tarea atator sfinte ~i dumnezeesti cartl, contribuind nu putin ,i la cea de fala, cand a ed.tat-o impreunii cu Sf Macarie din Corint". Dar 0 leglltur! inc! neprecizatll cu publicarea primei editH are ~i un loan Mavrocordat, precum se vede din prefata nesemnata ce urmeazli dup! prefata la a doua editie ,i care se pare c! e prefata primei edijii, In ea, dupA ce se arata ce mare neajuns era faptul eil aceste scrieri nu erau cunoscute

VI

Dr. DUMfTRU STANILOAE

PO •• W .; we .; w ;; w w os.e • c. W .0 co W W co .0 W W co

Noi n'am avut la dispozitie decat edftia a I1.a, publicat4 de Panagiot At. Tzefati fn Atena fa 1893. Aceasta editie, ap4rut4 In 2 volume, euprinde, pe langil scrierile celei dint4f, ~i .Capetele

. Fericltuluf Patrfarh Calist· (vol. II, pag. .(.12 ....... 55). Volumul I, cuprtnde 18 au tori, al doilea 14, plus cateva micf serieri de autort anonimi sau coleetivi. In primul volum numele ~i ordinea auto. rllor este urmatoerea i Antonfe· eel Mare," ISiHa PustnieuJ, Evagrle Monaehul en 3scrieri, Ion Casian eu 2 scrierf, Marcu Aseetul cu 3 serieri, Isiehle Preotul, Nil Ascetul cu 2 scrten, Dia.doeh at Foticeei, loan Carpatiul cu 2 scrleri, Teodor alEdeseicu 2 sceleri, Maxim MilrturisitoruJ eu 3 serlerl, Taleste, loan Dama. schtn, Fillmon, Teognost, Filotei Stnattul, Ilie Preetul ~iEcdicul . eu 2 serieri, Monachul Teofen Scarerul.

cercurilor mal latgi. 8e adaugil: .. Dariatil prea banul ,I de Hristos iubitorul Domn loan Mavrocordat, care est. in toate eel dintii.·.. preface in bucurte jaJea aceast •• inliturAnd neljaDsul, .. CAd iatl ell el aduciDd 1. UD ·Ioc (d~ Iv OI)vcxycxyciw) scrierile ce n'au fost editate niclodatl in timpurile de mai inainte ... eele cari indrumil cu ,tiintl la curltirea inimit. la trezvia vielil, la inviotarea haralui din noi ,i la indamoezeire ,j necrutAnd nicio theituiall Ie di la marea ,i strllluoha luminA a tipatului (8cx1tGtv'r)~ ooa6).(J)~' tpetoaJ.1evo~, t1tt 'to J.1tylX xcxb1tpltpt(tve£tpti)~ 'toO tu1toypcxtp!ou lx8C8o>otv). Ciei trebula ca serierue 08' povestesc. despre lumina dumnezeiasol 81 .e ·invredniceaBcl de lumina tip.rului. Prin aceasta Isbbe,te pe cei ce Ie ,tiau de osteneala copierii ,i atAr.ae,te ·pe eel ee DU Ie ,tiau la dorinta de a Ie dobandi ,i de a Ie implini cu , tapta", Acest Mavrocordat trebue si fie unul din familia Domnitorilor din Principatele romAne, cad erau cllrturari de seaulA. Dar nu ,tim situr care. Poate sl fie Alexandru Mavrocordat, Domn al Moldovei intr. 1782-1785, ,i fiu al lui Constantin Mavrocordat, de asemenea DOlIln in Principate. mort la 1769.,i mare cirturar, ca ,i tatll sAu. Voevodul Nicolae Mavrocordat i '.U probabilcelalalt Alexandru Mavrocordat, fiul lui loan Mavrocorda.t care fu .... frate eu Nicolae Mavrocordat mai sus pomenit. Acest al doilea Alexandru a fost 10gofAt al Patriarhiei din Constantinopol. iar la 1182 Mare Dragoman al Portn ,lla1786 Domn al Moldovei. Faptul ci in prelata Filocaliei Ii se .pune loan, poate.. datore,t. acelui 10 pe care,i l-au luat ca Domni ai Tlrilor' romanettL De.pre familia Mavrocordatilor a se. vedea ( 'Ell'lvtxt,Eyxu,v..o-; ~ta£cx,tOIIl;" 16. Atena 1931, pag. 181--881. Iar despre preocupltilecAttu~\' rllrl,ti,i de.pre· marea biblioteeil de manuscrise" a acestel familii. a se vedea:

MariaC.Marinescu,· Umanistul Stefan Bergler (1680-1138), Bucure,ti 19f3. lmprittleria Nation.IIl' ,i N. lorga, Stiri Douldespre Biblioteca Mlivrocordatilor;' M.moriile'Sect. iat Acad;rom,'Seria III, tom. IV, Mem.6, Buc.' J926.

J! • •• .. •• • w W 4.~·- W .;: .._. 4$ W = s;:;::_

vo

cuv ANT tN AlNT&

Noi am cuprlns in primul volum romanesc 7 din ecesn JUrOr) in urmatoarea ordlne . Antonie eeJ Mare, Evagrie Ponticul cu 4 scrlerl, tntru cat • Tratatul despre Rugacfune", atribuit in Ftlocalia greae~ lui Nil Ascetul, socotim eel e al lui Evagrie, Ion Cas ian, Nil Aseetul ramas cu 0 scriere, Marcu Ascetul cu 4- scrlen, tntru cat am adaus ~i scrteree lui .Despre Botez", care nu se afla in Filocalia greaccl, Diedoch al Fottceel ~i Isaie Pustnicul, Pe Isaia Pustnieul I.am lasat Ia urma ecestei seril, intru cat cercetarile mai noua au dovedit ca n'a trait in veacul IV, cum se credeu ineinte, ci spre sfarsitul celui de al cincilea, Pe Nit Ascetul l.aID esezet inainte de Marcu Ascetul, infru cat a vietuit eu cevs tneintea aceluia. Pe Isichie it vom eseza dupa Maxim Marturtsitorul, Intru cat in scrieree lui if foloseste mult pe aceta. Pe loan Carpatiu! ~i Teodor al Edesei, cart in vol. I, al Filoceliet grece~ti sunt Inamtea lui Maxim Marturisttorul, if vom aseze dupa ecesta, intru cat au vietuit dupa el, A~'l eel volumul II, if vom incepe eu Sfantu! Maxim Marturtsttorul, caruta il vom ~i dedice tn.tntreqime, adaugand ~i alte scrleri de ale lui, cari nu S~ cuprfnd in Filocelie greaea.

Despre ordinea amanuntita a eutorrlor, ceri urmeaza In vol, 1 ~i II at Filoceliei greee~ti, se va vorbi la loeul sau In rntroducerile la volumele romanestt urmatoare.

E de .regretat faptul ca pan a in prezent nu s'au publica! editH critice ale scriertlor cuprinse in FilocaIia, cu un text cat mat sigur. Dintre scrierile traduse in acest prim velum numai • Tratatul in 100 capete" al lui Diedoch ~i It Tratatul despre ruga. clune" al lui Evegrre s'au bucurat de astfel de edltii. Dar noi nu nt Ie-am putut procure nici pe acestea in vremurile de ezi, Insa pentru toate am confruntat textul din Filocalia greaci1 cu eel din Patrologia lui Migne, urmand in locurile unde erau deosebiri, fie verianta din Migne, fie pe cea din Filocafia, dupa cum ni se paree mai de tncredere una sau alta (tinand seama de legatura eu cantextul, de inteUgibilitate etc.). La Diedoch am avut traducerea latina din 'Migne ca ajutor, Numai la Antonie n'am avut nimlc, In general textele scrlerflor traduse in acest volum nu par sa fie sirntttor departate de original. Poate fa Evegrie ~i fa Isaia Pustnicul, din cari Ftlocalie da mai de grahcl extrase, sunt modilicarl mal sertoase.

VIII

Dr. DUMITRU sTANrLOAE

• ;*_ ............. 4 _ ;c ... •• :. ... .+ •• •• •• •• •• •• • ••• ~

•

Cu mult mai alterate vor fi, din nefericire, textele din partee

din urma avolumului I din Filocelia greaci\ $i din vol. II. Uneori ele vor fi de-a-dreptul de neinteles, meat va trebui sa Intregim sau sa construlm textul dupa chibzuiala noestra. Greutatea va ft sporita de feptul eel nici Patrologia lui Migne nu ne va mai oferl texte paralele la ace le scrieri, ci Ie va reproduce pe cele din Filocalia greacel.

Cu toate acestea am socotit ca talmacirea acestei eomori de spiritualitate ortodoxa in limba romaneesca nu mal poate astepta zed sau chier sute de ani, panil vom avea macer 0 buns parte din textele ei in editii cat mal crlrtce. In linii marl cetitorii roman! vor putea cunoaste $i din traducerea unor tcxte cu enumite gre$eli de emanunt, Invataturile vietii practice in duh ortodox.

In primul rand eolectia accstor serieri se adreseaza monachilor nostrl. Dar in Biserfca Ortodoxa socotim ell. nu exista 0 linie de separetie ncta Intre vieate monachulul $i vieeta ere .. stineasca in general. Fiecere este dater sa sefnalte cat mai mult spre idealul desavarstrif , fiecare e dator sa tuple pentru curatirea sa de patimi $1 pcntru dobandirea vtrtutilor, carl culmineaza in dragoste. E yorba numat de 0 deosebire graduala intre crestfna .. tatea realizata de mireni ~i intre cea pe care trebue sa 0 tnfaptuiasca monachii, nu de una calitativ deosebita.

La noi in ultima iumatate de veac s'au tmputinat izvoarele patristice, menite sa dea 0 substanta mal precisa $i mal specific ortodoxa predicii si trairH crestlne. Vorbim despre Dumnezeu cu multa simtire, cunoastem destul de bine dcgmele credintll noastre ~i spuncm multe generalitati interesante despre ortodoxia noastra .

. Dar toate acestea nu stim deajuns cum sa Ie prefacem metodic in valor! practice, in puteri cari sa ne transforme din zj in zi. Cad in domenlul sufletesc, ca ~i in eel fizk, nu poti face nimic cu formule generale. Precum nu pott sapa 0 gri1dina facand un gest general, chier daca l.ai repeta mereu, ci trebue sil te apuci sa sapi bucata cu bucata, folosindu-te de mfscart precise ~i prj. cepute ~i precum nu cresc Ilorlle in ea repezind asupra ei un val de bunavotnta, ci purcezand de fiecare datil la Iucrari amanunttte I$i delicate, ese ~i in domeniul sufletesc . n'ajunge sa.ispui omului in cuvinte duioase sa vietuiesca dupa voia lui Dumnezeu, ci

CUVANT JNA'NTE

IX

~ ..••• v •• •• •• • •••••• 0 •• •• •• •• ..- •• ;; ;

trebue s!.l Indrumezl pas eu pas cum sil se lsbiiveascil de .urfa§Upacatuhn, eari il pun tot felul de piedeci ~i cum sil procedeze pentru a se intilri in vteata vlrtuoesa, cared deschide drumul spre lumina cunostmtf! lui Dumnezeu. De sigur avantul general al cr~dintH este necesar pentru sufletul cresnn care vrea sel se desavarseasca, Dar tot etat de necesara este cunostinta precisa a legUor sufletulul ~i a pledlcilor carl ii stau de-a-curmezlsul ~i.i slabesc incet Incet evantul,

. Noi adeseori socotim ca ajunge s4.1 spul omului sa faed blnele ~i s4 m~, fac4 raul fa eratere. Dar panel sa ajung4 ad trebue sa.~i cA~tige anumite deprinderi launtrtce, s4 fi biruit tnauntru raul in mod siatornic ~i sd se fj deprins eu cugetartle bune. Altfe) nu va putea face binele le eratare, sau if va face fortet, treed tor sau ferisetc. De aeeea se pune atate pre] in scrierile Filocallel pe -paza gandurilor. Patimile pot fi topite ~i faptele externe pot fi Imbun4tiltite numai dupa ee .omul s'a de prins sll.~i urmareasca alent orlce gand, ea deca e rau sa.l alunge Indata, sau s4.1 curete ~f s4.1 Imbrace in pomenirea lui Dumnezeu. Cand astfel toeta des. fcl~urarea vietii Iauntrice se va face curate, Iumfnoasa, buna, plltrunsil de lumina pomenirii lui Dumnezeu, omul va deveni bun eu adevarat ~i In viata externa ~i slobod de patiml. De aei Inainte va creste in dragostea de semeni ~i va cunoeste tot mai mull tainele adanci ale vietH spirftuale, patrunzand tn eentrul de 'umina ~i de fericire dumnezeeasca,

Dar panli atuncl trebue s4 ne eondueem vteeta sufletului dup4 prescrlptiilecele mai precise, cele mal amanuntlte, in chipul eel mal statornic. Sfintii Pilrinti sunt maeetrii netntrecuti tntr'o otfint4, pe care nol am lilsat.o sa ne fie rilpitil, in,tiinta sufletulul, care e cea mai scumpa realitate dupa Dumnezeu, ~i cunosttnte aeeasta a lor ne-o pun la dispozitie in aceste scrlerl. Se confunda de oblcelu mfstlca eu poezia (cand nu se rostesc esupra ei judediti din cele mal Jignitoare, cad propriu zis nu vizeazll mistlca crestma, tummoesa.ordonata ~i pretlna ratiunii,cidiferite eurente fretionale, piltima~e ~i unilateral sentimentale 1). Dar inainte de trairea misticil

t) Marel. rol al ratiunii in trlirea practlcl ortodoxl il evidentiazl mai ales Sf. Maxim Mlrturisitorul, ale cirui serieri Ie vom da in vol. II. In concepli,a lui, omul trebue sA treacl intli peste fau CUBoa,terii ratiunilor tuturor

X,A Dr . DUM.l1'~U. ST AN~I..(}A.E

,3a, , .C_,44 ow •• $,O:;:::.,W_"W -, , .$ .00",4 .. 4$., .• : ,ce", =., Z •... ,·0;",·3; __ ,,0# ••••• Zl e;

e neaesar4<orientarea.· sCJupulQcasl .dup4 cea mal predsl;~tffnfa.l? sufJetului.· SUntit Farlnfi nu. m&i ostenesc: sa. sustin4c4sufletu( treb.ue indrumat .I.nmo<! ~tjjn'ifiQ~' ~i: ~. cea . mai inaltl .~tilDtcl· ~e cea- a caJ4uzirii sufJetului. AbJa dupl. urcarea aceesta, dupa reguli .~tiin'lfic· stabHite, a sufletului din· treaptil in treaptil,' panll Iavlrtutea drag9stei, omul se umple~i. in sine ~i in feta. semenitor de fermecul.cucerltos.al unel frumusetisplrftuale, al prezentit netntelese a lui Dumnezeu, Se cauta edeseorl in thnpul mai nou •• rAfcea II religei. Dar trairea aceasta nil e . canalizata spre 0 tintEl, pentru a duce sufletul dupa. leg!, precisespre tot mai multa curalie ~j dragoste, ci e socotita ca 0 valoare in srne. chtar daca nuduce nicEliri, chier deca orbecaeste alaturea cu. drumul. In conceptia Sf. Parinfi trairea i~i are o.tvaloere numal tntru. cat este 0 inaintare cu randutala spre tinta desavarstrit, Trairea nu poate fi 0 stare sufleteesca, pe care s4 0 lasam s4 ne cucereasca atune! cand se nimereste, ssu s4 0 provocam prin cuvinte frumoese, faril a ne impune ntct 0 obllqette in ce priveste pastrerea etstetorntca ~i desvoltarea ei progrestva, spre 0 lintel clan I. Si SfintU Parmtt au fjxat in toate amanuntele legiJe ecestel inaintari, pe baza unei temeinice cunosunte a flecarel fraze din-vieate sufletului.

luerurilor ,i tuturor virtutilor. ea sl ajungi la Raliunea suprema, la Logoiul din care emanl acelea ea Di,te raze. ('" .se vedea de pildi: Josef Loosen. Logos und Pneuma im begnadeten Menschen bel Maximus Confessor, Munster L W. 1941). Mistlca cre,tinl e supra-rationali, DU irationall, clci DU ocoleste ra,iunea, ci epuizeezl lntU prin indeluog .te elorturi tOllte posibilitli\ile ei, rlmb.lId statornic imbogl\itl cu recolta adunatl din ele.

Pe supremele ei culmi ea. este: lipsi de pafimi ,i dragoste., Dar cine poate spune cuvAnt de reoro, impotriva dragostei, chiar dacl ea nu e numai ratioDall, ci ,i suprarationali ?

"Misticismul" in sens peiorativ e caracterizat prin patimli, iar opusul iaiprin dragoste. Ciel patima intuneci.ratiunea, pe clod dragostea 0 lumin~azIo Toate au raliune in lumea aceasta. lucruri ,ifa,pte, apUDe Sf. Maxim, numai patimile. nu au niel una. Omul n'avios lucreazl. "rational", spun toll Pirinlii. Numai pltima,ullucreazl "irational" (nelocotit).

Dar atunei mialica autentie ere,tinl e tot ce e mal opus mialielsmului in sens riu, fje el acesta se mucheazi in formule rellgioase, fie ci Torbe,t. chi.r tn numele ratiuniL Cid nim:c nu urmire,te mal metodic, mai ~r.lional". _ ... ,tiintif.c" curltitea omului de orice paUmA tisporirea dfagoatei in aaa.wllai, ca mlatic;a ... crettinl.

CUV ANT IN ~.INTE .. XI

....- .... ; ••••••• v ....... :;:;:: ..•• _ •• , ••••.•• ,.0 .. , •••• co ,le;:;,;;

Rarirea traducerllor vechi din Sfintii farinff, ebsenta altora nidi 000(\ a contribuit mult la uiterea multora din eceste reguli de traire practice crestlna in duh rasarttean, T eologia apuseena, care a fost tot mai mult consultata, nu a putut educe altceva in Ioc, fie pentru faptul ca protestantismul nu-s! pune de loc pro. blema desavarsfrfi omului prin sflntirea lui Iauntrica, iar catolicfsmul urmareste mal mult idealul unui om corect sau destoinic la exterior, fie pentruca substan]e trairilor practice apusene nu se potriveste cu cadrele dogmei ~i cu duhul rasarttean,

Dintr'o multirne de motive trebue sa ne intregim Indeletnicirile spirituale cu aceesta ~tjjntcl a prefacerii in valori practice a tezaurului credintil, umplandu-ne sufletul eu substanta densa a trairii religtoese precis indrumate, cum nu este decat cea ortodoxa.

De incheiere cateva informatii despre tmprelurarile traduceril ~i ale tlparlrf].

La traducerea prtmului volum grec (adicil pana fa Sf. Maxim Mart, Incluslv), am avut alaturl ~i traducerea episcopulul Ghe» restm Setirim, procurandu.mi 0 copie duper manuscrisul del a Manastirea Frasinei. Traducerea am fscut-o dupa textul gree. Versiunea episcopului Ghereslm Saffrim ne-e fost numai un mllloc euxiliar, Iolosit mel ales la locurile obscure, pentru a vedea cum le-a Inteles ~i el. La Antonie, Evagrie (afaril de • Tratatul despre ruqaciune"}, Ion Casten ~i ISJia am avut ~i 0 prima schita de traducere a P. C. Par. Ieromonach Seratim Popescu, deIa Mana. stirea Brancoveanu, De asemenea la unele scrleri am folosit :si copii de pe manus crise romanesti mal vechi dela Atos, aduse de P. C. Sa ~i de Parintele Arsenie. In traducere am cauter sa folosese pe cat s'a putut un vocabular tnteles de toti:si nu prea departat de eel traditional. Dar in unele locurt am recurs ~j fa cafe un term en mai nou, de dragul preciziunii.

Un cald cuvant de multumire trebue sil aduc P. C. Parinte Ieromonach Arseaie, dela Manastiree Brancoveanu, bunul meu student de odinioara, care mi-a rames mereu aproape. P. C. Sa a binevoit sa scrie dupa dlctatul meu cea mai mare parte din traducere la prima ei redactare. Inefara de aceaste, prin prezenta aproape necontenita ~i prin staruinte ce-a pus-o pe IAngel mine de. a face aceasta traducere, mt-a alimentat curajul in mod con.

XlI

Or. DUMlTRU STAN'LOAE

• ;; .. .. .. •• •• •• .v .v .. •• wi •• •• •• •• •• .. .v •• we .v •• •

siderebll ca sli pot duce pAnli la caplit 0 munca etat de ostenitoare, pe care altfel nu cred ca a~i fi silvar~it.o. Iar dupli ce din prima edltle a vandut 800 exemplare, prin ebonamentele facute pentru a doua, mi.a dat imboldul hotiirltor s4 0 tlparesc din nou. Tot P. C. Sa a executat ~i coperta.

Multumesc de asemenea ~i acelor suflete curate ale unor emeriti credlnclosl, cari au ajutat in mod anonim la tipilrirea acestei editH.

Si acum rugilm pe bunul Dumnezeu sli ne dea posibilitate s4 tipilrim ~i cetetalte volume. Dar mai ales s4.~i trimit4 puterea Sa peste toti cei ce vor ceti aceast4 carte, ca sil Ie aju~e sa Be apropie de idealul deslivar~irii zugr4vit de ea.

Sib i UJ 10 Na~terea Domnulul, 1946.

Prot. 0,. DUMITRU STANILOAE

Sfantul Antonie cel Mare

CAt eva cuvinte despre vleata ~i opera lui

Sfantul Antonie a fost eel dintai monah care s'a retras in pustie, Hind urmat de mai multi ucenici. Vteeta lui, care a umplut de uimire lumea din acea vreme, a fost descrfsa de Sfantul Ata. nasie, patriarhul Alexandriei.

Nascut intr'un sat din Egiptul de mijloc, dupa moartea pa. rintilor slii, taren! cu buna stare, Antonie s'e hotartt pe fa varsta de 18-20 de ani sa vanda tot ce mostenise, sa tmparta sarectlor ~j sc'l.~i Inchine vieeta Domnulut. Aceasta s'a intamplat pe la anul 270 dupa Hristos. La inceput nu s'a departat prea mult de locurile in care traieu oameni. Catava vreme I.a slujit drept adapost - un mormant gol. Pe urma, crescandu-i dorinta dupa singuratate, s'a retras in muntit nisiposi de pe malul drept at Nilului. Mal tarziu a parastt ~i acest loc ~i pe monahii cari se stransesera in jurul lui ~i s'a dus in mijlocul pustiei din preaima Mari! Rosn, de unde venea numai la anumite rastimpurt pentru a da sfaturt pelerinilor cari alergau sa i le ceara, A murit fa 356 ~i a fost tnmormantat tntr'un loc necunoscut, neavand langa el decat doi oameni de incredere, carora le-a poruncit -sa nu descopere locul mormantului,

Ca scrieri adevarate ale lui au fost dovedite pana acum 7 scrisori, amintfte inct'i de Sfantul Ieronim.'] Aceste 7 epistole le

.) Dovada aceasta a facubo de curand F. Klejna I Antonius und Am. monas. Etne Untersuchung fiber Herkunft und Eigenart der altesten Monchsbriefe, In Zettschrtft fur katholische Theologte 62 (1938) 309-348. Conform I Marcel VlIler S. I. und Karl Rahner S. I. I Aszese und Mystik in der. Vater zeit. Etn Abrlss. Fr. i. Br., Herder, 1939. p. 89.

2

FILOCALIA

avem tip~rite (in Migne Patrologia Graeea tom. 40) in doua reo dacthmi, ambele in traducere latina. Prima redectiune (col. 977- 1000) e 0 tradueere a lui Symphorian Champerlus dela 1516 dupa un manuseris grec, care n'a fost indicat ~i a rames necunoseut. o a doua, care cuprlnde un text mai larg, tradus de pe un ma; nuscrls arab, formeaza primele 7 epistole din cele 20 date toate sub numele lui Antonie (col. 999...-1066), din cari tnsa pe eele 13- din urma (col. 1016...-1066) Kleine le- a dovedit eel sunt ale lui Ammonas, ucenicul ~i urmasul lui Antonie fa conducerea chinoviei dela Pispir, In timpul mal nou a inceput sa fie descoperit ~I textul copt, eel original, al unora din aceste epistole.

O. Bardenhewer (Geschicte der eltkirchlichen Literatur, vol, 3, ed. 2, p. 81) seria la 1923, pana nu se dovedise ca aceste eplstole sunt ale lui Antonie, eel ele nu pot fi ale lui ~i din motivul eel sunt prea de cuprins general ~i Iipsite de putere ~i de seva, ca sel fie dela mare le aseet.

Cum stam tnsa cu autentlcitatea celor 170 capete pe cad Nicodim Aghioritul, care a trait la sfarsitul veacului al 18.lea, le-a asezat in fruntea Filocahet t Nici Bardenhewer, nici Viller-Rahner, din care iau aceste insemnari, nu le pomenesc intre scrierile atrl. buite lui Antonie. Ele nu se euprind nici in Patrologia lui Migne. Nu stlm de esemenea dupa ce manuscris le-e luat Nicodim AghiorituJ. Ne da aceasta dreptul s4 aflrmam cu siguranta ca nu sunt ale sfantului Antonie '1 Nu, aeest drept nu-l avem. Chiar daca azi ele nu s'ar mal gasi in nici un manuscrls ascuns pe cine ~tie unde,

, Nicodim Aghioritul le- a luat sigur din vreun manuscris, care s'a putut pierde. Faptul ca aceste capete au ~i ele acelast carecter general nu poate fi un argument sigur cel nu sunt ale lui Antonie, cum nu e pentru epistole.

Oarecari inrudiri interne intre aceste capete ~i epistole se pot constata, des! ele sunt 0 lucrare deoseblta.vcu cuprinsul ei proprfu, Asemenea inrudiri am avea de piida in ideea de "om rational" pecare 0 folosesc I;li cape tete I;li eplstolele , in pretul ce se pune !;Ii in unele ~i in altele pe "deosebirea intre bine IIi rau" > pe caracterizarea lui Dumnezeu ca "medic·, li. a. m. d.

AI, calal tUDtre dnti. PirIDt,lli aaltn

AITOIII elL_Ail

Invafaturi 'despre vieafa morala a oamenilor ,i despre buna purtare, tn 170 de capete

• I

amenii se socotesc ratlonall. Insa pe nedrept, dici nu sunt rattonali, Unii au invatat cuvintele si cartile vechilor lntelepti, Dar ratlonali sunt numai aceia, cari au sufletul rational, pot sa deosebeasca ce este binele sl ce este raul, se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului ~i toata grija 0 au spre cele bune ~i folositoare sufletului; iar acestea Ie savar~esc cu multa rnullumlre catre Dumnezeu. Numai ecestia trebue sa se numeasca oameni reflonall,

2. Omul cu adevarat rational are 0 singura grijii: sa asculte de Dumnezeul tuturor sl sa-l placa : ~i numai la 'eceasta i~i deprinde sufletul sau: cum sa-I placa lui Dumnezeu, multumindu-I pentru 0 ase de mare purtare de grija si pentru carmuirea tuturor, orice soarta ar avea el in vieatli. Pentruca e nepotrivit sli multumlm pentru sanatatea trupului, doctorilor, cari ne dau leacuri amare ~i neplacute, iar lui Dumnezeu sa nu-I multumim pentru cele ce ni se par noua grele ~i sa nu cunoastem ea foate ni se intampla cum trebue, spre folosul nostru si dupa purtarea Lui de grija. Caci in cunostinta ~i ere- \ dinta cea difre Dumnezeu sta mantulrea ~i desavarslree \ sufletului. .

4:

FILOCALIA

3.' Am prim it dele Dumnezeu puterivirtuoase sl foarte mari: tnfranarea, suierirea raului, neprihanirea, staruinte, rabdarea si cele asemenea, carl ne ajuta sa ne impotrivim sl sa luptam impotriva celor rele. Avand la tndemana puterile acestea si punandu-le la Iucru, socotim cii nimic nu ni se mai tntampla neplacut, dureros sau nesuferit. Credem atunci co. toate's omenesti sl se biruesc de vlrtutile noastre. Nu se gandesc la aceasta insa cei netntelegatort ; de aceea ei nici nu pricep ca toate ni se fac spre bine si pre cum se cuvine pentru folosul nostru, ca sa straluceesca virtutile noastre sl so. ne tncununam dela Dumnezeu.

4. Cand vei soeoti castiqaree banilor si multul lor Iolos, ca pe-o amagire vremelnlca, vei cunoaste co. petrecerea cea vlrtuoasa si placuta lui Dumnezeu, e alteeva decat bogatia. Gandlndu-te la aeeasta cu incredintare si cu tinere de minte, nu vei suspina, nu vei pIange, nu vei invinui pe nimeni, ci pentru toate vei multuml lui Dumnezeu. Nu te vei dati vazand pe cei mai rai ca tine rezemandu-se pe bani sl pe socoteli, cacl foarte rea patima a sufletului este pofta, parerea sl nestilnta.

5. Omul eu [udecata, luand aminte la sine, cumpaneste cele ce i se euvin si-I sunt spre folos. Acela cugeta cari lucruri sunt folositoare pentru firea sufletului sau ~i cari nu. Asa se fereste el de cele nepofrivile, cari i-ar vatama sufletul sl l-ar despartl de nemurire.

6. Cu cat cineva are vleata mai masurata, eu afat e mai lerlclt, co. nu se grije:;>te de multe : de slujitori, de Iucratori, de pamanturl sl de avutla dobitoacelor. Caci tintuindu-ne de acestea ne vom inneea in greutatile legate de ele si vom invinui pe Dumnezeu. lata cum din pofta noastra eea de voie se adapa moartea si cum ratiicim in intunereeul unei vie]l eu piicate, necunoscandu-ne pe noi lnsine.

7. Sii nu zicii cineva eii este eu neputinta omului sa ajungii la vieeta cea virtuoasii, ci numai ca aeeasta nu este usor, cu to ate ea nici cei ce au dobandit-o nu

sunt pe deplin lamurif asupra a cestui Iueru. De vlea[a virtuoasa se tmpartasesc toli oamenii cuviosi prccum si eei eu minte iubitoare de Dumnezeu. Caci minlee cea de rand este lumeasca sl schimbactoese, rasarind ~i ganduri bune sl rele, ba ~i firea si-o schimba, aplecandu-se spre eele trupesti. Mintea cea iubitoare de Dumnezeu tnsa, pedepseste pacatul care se naste in oameni eu voia lor, in urma trandavie).

8. Cei prosti sl neiscuslti iau in ras cuvintele ~i nu vor sa Ie asculte, daca aeestea mustra nepriceperea lor, ci vor ca toti sa fie intru toate asemenea lor. La fel si cei desfranati se silesc sa arate pe ceilelti toti, rnai rai decal dansii, socotind sa vaneze pe seama lor nevinovatia, din pricina multimii relelor. Daca lntr'un suflet slab se aHa pacatele acestea: desfranarea, mandrla, lacomia nesaturata, mania, neastampararee limbii, furia, ucideree, timguirea, pisma, pofta, rapiree, durerea, rninciuna, placerea, lenea, tntristarea, frica, boala, ura, Invlnuirea, neputinta, rafacirea, nestiinta, inselarea sl uitarea de Dumnezeu, suiletul aceta se lntineaza si se pierde. Caci prin acestea sl prin cele asemenea acestora se osandeste sarrnanul suflet, care s' a despartit pe sine de Dumnezeu.

9. Cei ce vor sa se deprinda in vieata cea viriuoasa, cuvioasa sl prearnarita, nu trebue judecati dupa obiceiurile sau dupa petrecerea cea rnincinoasa de pana acum. Ci asemenea pictorilor sl seulptorilor, i~i vor dovedi din faptele insesi, petreeerea cea aleasa si placuta lui Dumnezeu. Nu fug ei de toate placerile pacatoese, ca de niste curse?

10. Cel bogat si de neam ales, dar fara indrumarea duhovnlceasca si fara curatia vielll, nefericlt este in ochii cari cugeta drept; precum fericit este sara cui sau robul - dupa soarfa - dar impodobit cu invatatura sl cu virtute. Caci dupa cum strainli ratacese drumurile, asa si eei ee nu grijese de vleata eea virfuoase, se ratacese sl se pierd, amagindu-se de pofta.

6

FILOCALlA

11. Cel ee poate tmblanzi pe eei neinvatati, ea.sa iubeasca invatatura sl indreptarea, mcator de om trebue sa se numeasca, Asemenea sl aeeia eari tndreapta pe cei desfranatl catre petreeerea eea vtrtuoasa sl plaeuta lui Dumnezeu, ea unii ee schimba alcatulrea oamenilor. Caci blandetea ~i tnfranarea este fericire si nadejde buna pentru sufletul oamenilor.

12. Se euvine ca oamenii sa se nevolesca sa-~i indrepteze vleata sl obiceiurile dupa adevar ~i cuviinta. caci implinind ei aeest lucru, eunose usor eele dumnezeesti. Cine cinsteste pe Dumnezeudin toata lnima ~i credlnta, pe acela si Dumnezeu II ajuta ea sa-~i stapaneasca mania sl pofta. Caci pricina tuturor relelor este pofta l?i mania.

13. Om se numeste sau eel rational, sau eel ee ingtidue sa fie tndreptat. Cel ee nu poate fi indreptat este neom, cacl aceasta se afla numai la neoameni. far de unii ca acestie trebue sa fugim, eaci eelor ee tratesc laolalta cu pacetul, nu ll se ingadue sa se afle nlciodata printre eei nemuritori.

14. Rattunea ne face vrednici sa ne numim oameni.

Iar de nu 0 avem pe aceasta, numai eu glasul sl eu forma madulerelor ne deosebim de dobitoaee. Sa recunoasca omul eu mintea intreaga ea este nemuritor si va uri toata pofta eea paeatoasa, care se face intre oameni pricina de moarte.

15. Dupa cum fie care mestesuq Isl arata puterea tnfrumsetand materialele sup use lui, ea de pilda unul prelucrand Iemnul, altul arama, altul argintul sau aurul, tot asa si noi trebue sa ne aratam ea suntem oameni eu adevarat rationali, prin deprinderea intru vieata virtuoasa sl placuta lui Dumnezeu sl nu numai prin forma trupului. Iar sutletul eu adevarat rational si iubitor de Dumnezeu tndata prieepe toate ale vietil, ea~tiga lndrumarea plina de dragoste a lui Dumnezeu, Ii multumeste ell adevarat sl catre EI i~i are tot sborul sl toata cugeterea.

ANTONIE eEL MARE

7

16. Dupa cum corablerii cArmuesc corebia cu grija, ca sa n' 0 izbeasca de vreo stanca vazuta sau nevazuta, asa ~i cei ce se silesc spre vieata duhovniceasca trebue sa cerceteze cu frica ce trebue sa faca ~i ce sa nu faca. De asemenea sa creada ca legile lui Dumnezeu Ie sunt de Iolos, taind dela suflet toate gandurile pacatoase.

17. Dupa cum carmaclt ~i cei ce tin franele cu sarguinta sl cu luare aminte ajung la tinta, tot ase cei ce se silesc spre vieata cea dreapta sl vlrtuoasa, trebue sa calatoreasca cu sarguinta sl cu grija, precum se cuvine ~i dupa cum e voia lui Dumnezeu. Cel ce vrea sl cugeta ea se poate aceasta, crezand i~i face loc in nemurire.

18. Sa socolesti liberi, nu pe cei ce din lntamplare sunt liberi, cl pe cei liberi dupa vieata sl dupa deprlnderi,

. Nu se cede sa numesti liberi, intru adevar vorbind, pe boierii carl sunt rai sl desfranati, caci acestia sunt robi patimilor trupesti, Liber sl fericit este numai sufletul mra prlhana sl izhavit de cele vrernelnice.

19. Da-ti searna ca trebue sa te arati oamenilor fitincetat. Dar prin purtarea cea buna sl prin fapte. Caci ~i bolnavii afla ~i cunosc pe doctorii binefacatorl sl izba· vitori, nu din vorbe, ci din fapte,

20. lata semnele dupa cari se cunoaste un suflet rational ~i virtuos: privirea, mersul, glasul, rasul, ocupatiile ~i tntalntrlle cu oamenii. Caci toate acestea se indrepteaza spre tot mal multa cuvllnta. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu Ii se face strajer treaz sl Include intrarea patimilor sl a rusinoaselor aduceri arninte.

21. Cerceteaza sl probeaza cele ale tale, deoarece capeteniile sl stapanitorii numai peste trup au stapanire, nu sl peste suflet. Acest lucru sa-ti fie totdeauna in grija. Deci daca poruncesc ucideri, sau mradelegi, sau nedreptati vatamatoare de suflet, nu trebue sa li te supui, chiar de ti-ar chinui trupul. Caci Dumnezeu a creiat suileful tiber ~i de sine stapanitor in cele ce Ie face, bine sau fau.

22. Sufletul rational cauta sa fuga de calea neumblata, de ingamfare, de mandrie, de tnselaclune, de

plsma, de rapire sl de cele asemenea, carl sunt Iapte ale dracilor ~j ale alegerii celei rele. Cac! pe toale le birue cu sarguinta si cu grija staruitoere, omul a carui pomi < nu tinde spre placerile cele de jos.

23. Cei ce s' au deprins cu vieata duhovniceasdi pufin, dar nu desavarsit, se Izbavesc de primejdii ~i nu au Irebuinta de pazitori : iar daca blruiesc pofta Intru toate, aUa cu usurinta calea cafre Dumnezeu.

24. Omul rational nu are Iipse de cuvantari multe, ci numai de cate trebue, ca sa afle voia lui Dumnezeu. Astfel ajunge omul iara~i la vieata sl lumina vesnica.

25. Cei ce cauta vieeje cea virluoasa si iubitoare de Dumnezeu, trebue sa se Izbaveasca de lnalta parere de sine sl de toata slave cea deserts si mincinoase sl sa se sileasca spre buna indreptare a vietil l?i a socotintll. Caci mintea neschlmbacloesa si iubitoare de Dumnezeu, este suire ~i eale calra Dumnezeu.

26. Invatarea de vorbe nu foloseste nimic, daca lipseste purtarea sufletului eea plaeuta lui Dumnezeu. Dar pricina futuror relelor este amagirea sl rafacirea !;ii necunostinte lui Dumnezeu.

27. Orija de vleata duhovniceasca ~i sarquinta sufletului fae pe oameni buni l?i iubitori de Dumnezeu. "Cad tot eel ce cauta pe Dumnezeu it afla", daca birue pofta intru foate sl nu sea de eu ruqaclunee. Unul ca aeesta nu se feme de draci.

28. Cei ee se amaqesc eu nadejdile lumesti si cunose pana in amanunt ee trebue sa faca pentru vieata duhovnlceasca, dar nu fae, se asearnana eu eei ee imprumuta dodoriile sl uneltele medicinii, tnsa nu stiu si nici nu au grija sa faea tntrebuintere de ele. De aceea sa nu invinuim nlclodata pricina dlntai, seu pe altcineva pentru pacatele noastre, ci pe noi /in~ine, caci daca sufletul vrea sa fie trandav, nu poate fi nebiruit.

29. Celui ce nu stie sa deosebeasca binele de rau, nu-i este ingaduit de-a judeea pe eei buni sau pe eei rai. Cac! bun este omul care cunoeste pe Dumnezeu.

ANTONIE eEL MARE

9

... .. .. .. ... ... .. .. .. ... . . ._._.-.~.... .... ... ... ... .. .. .. ..... .. --

dar el, nu este bun, nu stie nimic sl nici nu va ~ti vreodeta. Cad calea cunostinlli lui Dumnezeu este bunatatee.

30. Omul bun ~i iubitor de Dumnezeu nu mustra pe oameni pentru rele cand sunt de tata; iar in dos nu-i barfeste. Dar nici celor ce tncearca sa·i graiasca de rau nu Ie ingadue.

31. In cuvantari orice asprime sa lipseasdi. Pentru ca sflala ~l neprihanirea stiu sa mfrumseteze pe oamenii eu judeeatii mai mult ca pe fecioare, caci mintea iubitoare de Dumnezeu este 0 lumina, care inviilue sufletul, cum inviilue soarele trupul.

32. La fiecare din patimile ce se napuslesc asupra sufletului tau, adu-ti aminle ca cei ce cugeta drept ~i vreau sa-st puna ale lor la Ioc de siguranta, nu socolese averea strlcacloasa a benilor ca un lucru placut, ci cunoslintele cele drepte sl adevarate, Acestea ii fac pe ei fericiti. Cacl bogatia e furata sl rapita~;:;de cei mai puternici. Dar virtutea suflefului este singura avere sigura, care nu e furata ~i care dupa moarte mantueste pe cei ce au dobandit-o. Iar pe cei ce cugeta asa nu-l vaamagi naluciree bogatiilor sl a celorlalte placerl.

33. Nestatornicii sl nepriceputii sa nu isplteasca pe cei intelepti. Iar intelept este barbatul ce place lui Dumnezeu, care vorbeste pullne sl pe cele de trebulnta ~i placute lui Dumnezeu.

34. Cel ce urmareste vietuiree virtuoasa si placuta lui Dumnezeu grije~te de virtu tile sufletului, did acestea sunt bogatia sl hrana sa vesnica. De cele vremelnice se imparta~e~te numai pe cat se po ate, dupa cum da si voiesle Dumnezeu, folosindu-se cu. multumlre ~i bueurie de ele, orlcat de smerite ar fl. Manearea scumpa hraneste numai trupul ; cunostinta de Dumnezeu insa, infranarea, bunatatea, Iacerea de bine, bun a cinstire ~i blandetea, acestea indumnezeesc sufletul.

35. Aeei stapanitori eari silesc oamenii la fapte ee nu sunt la Ioeul lor ~i vatama sufletuJ, nu au stapanire sl peste suflet, care este zidit cu voie ltbera. El pot lega

10

FILOCALIA

frupul, dar nu voia sloboda, Peste aceasta omul rational este stapAn, cu voia lui Dumnezeu Cel ce l-a zidit, care -este mal tare decaf foata stapAnirea, sila si puterea.

36. Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a -coplllor, a slugilor, sau a ordirui aIt lucru, sa stie intai eli trebue sa se multumeasca cu cele date de Dumnezeu; iar cand trebue sa le dea iuapoi, sa fie gat a a face aceasta cu recunostinta, intru nimic scarbindu-se pentru -lipslrea de ele, mai bine zis pentru inapoierea lor. Caci .dupa ce s'au folosit de cele ce nu erau ale lor, le-au dat iara~i lnapoi.

37. Bun 'Iucru este sa nu-si vanda omul voia lui cea Iibera, gandindu-se fa ca~tigul de bani, chiar de i s' ar da foarte multi. Cad ca visul sunt cele lumestl : iar naludrile bogatiei sunt neinsemnate si de scurta vreme.

38. Adevaratii oameni asa sa se sarguiasdi a vietui Intru iubirea de Dumneneu ~i intru virtute, lncat sa straluceasca vleata lor vlrtuoasa printre ceilalti oameni, pre cum straluceste sl se vede bucatica de porftra ada usa ca 0 podoaba la 0 halna alba. Cad in chipul acesta ei se ingrijesc tot mai muIt de virtullle sufletului.

39. Oamenii curnlnti trebue sa·~i cerceteze puterea lor ~i masura la care a ajuns virtutea sufletului lor, flindca trebue sa se pregateasca sa dea razbolu cu patimile ce Ie dau navala, potrivit cu puterea din ei, daruita lor dupa fire de Dumnezeu. lmpotriva ispitirii de frumusete straina ~i a oricarei pofte strlcatoare de suflet ne ajuta infranarea; Impotriva durerilor sl a Iipsurllor, taria : Iar tmpotriva ocarilor sl a mantel, rabdarea: si asa pentru to ate.

40. Este cu neputinfa sa se faca cineva dintr' odata barbat bun !?i tntelept, Trebue gand starultor, vietulre, lncercere, vreme, nevointa!?i dor dupa lucru bun. lar -omul bun ~i iubitor de Dumnezeu, care cu adevarat cunoaste pe Dumnezeu, nu lnceteaza a face din belsuq toate cate plac lui Dumnezeu. Dar astfel de oarneni se .gasesc rar.

ANTONIE eEL MARE

11

41. Nu se cuvine ca cei mal sUihuti cu flrea sa desnadajdulasca !?i sa paraseasca vlefulrea vlrtoasa sl placuta lui Dumnezeu si sa 0 dtspretuiesca ca una ce nu ar putea fi ajunsa nici tnteleasa de ei. Caci chiar de nu vor putea ajunge la / culmea virtutii si mantuirli, prin sarguinta si dorinta, totusi se fac mai huni sau in nici un caz mai rai. Iar acest folos al sufletului nu este mic.

42. Omul dupa partea rationela e in legatura cu puterea aceea negraita sl dumnezeeasca : iar dupa trup se tnrudeste cu dobitoacele, Dar putini sunt oamenii desavar!?iti si ration ali cari se sarguesc dupa inrudirea eu Dumnezeu l?i cu Mantuitorul, iar aceasta 0 arata prin fapte l?i vieata virtuoasa. Cei mai multi. dintre oameni, maruntt la euget, parasind acea dumnezeeasca l?i nemuritoare infiere, se coboara la rudenia moarta, nefericlta si descurta vreme a trupului. Ei cugeta, asemenea dobitoacelor, eele ale trupului, sl aprinzandu-se de placeri, se despartesc de Dumnezeu. El trag sufletul din ceruri

in prapastle, departe de voirile sale. '

43. Barbatul cu [udecata, gandindu-se la rudenia sa eu Dumnezeu, nu prinde nlclodata dragoste de nimic parnantesc sau josnic, ci ll?i are mintee Intru cele ceresti sl vesnice. El cunoaste ca voia lui Dumnezeu, Facatorul tuturor bunatatilor sl izvorul bunurilor vesnice, este sa se mantulasca tot omul,

44. Cand afli pe vreunul galcevindu-se sl luptandu-se impotriva adevarului si a lucrului vadit, pune capat galcevii, parasind pe unul ca acela, flindca sl-a impietrit cu totul mintea. Caci precum apa cea rea strica vinul eel bun, asa si vorbirea cu vrajba strlca pe cei virtuosi cu vlate si cu socotinla.

45. Daca tntrebuintam orice sarguinta sl iscusinta ca sa scapam de moartea trupeasca, cu at at mai vartos suntem datori sa ne straduim ca sa scapem de moartea sufleieasca, pentruca eel ce voeste sa se mantuiasca nici o pledeca nu are, tara numai negrija sl lenea.

12

FILOCALIA

46. Cei ee pricep eu anevoie eele de Iolos, oridit de limpede ar fi spuse, sunt socoti]i bolnavi. lar eei ee inteleg adevarul, dar Ii stau lmpotrlva tara rusine, sl-au omorat rallunea $i si-au salbatacit purtarile. linii ea acestia nu eunose pe Dumnezeu sl nu li s' a luminat sufletul.

47. Dumnezeu a adus eu cuvantul la vieata genurile dobitoacelor pcntru a fi lntrebulntate dupa randuiala : unele spre mancere, allele spre slujba. lar pe om I-a zidit ca sa fie privitor si talcuitor recunoscator al lor. De aeeea sa se stradulasca oamenii ca nu cumva, nevazand sl nelnleleqand pe Dumnezeu $i lucrurile Sale, sa moara ea fiarele cele necuvantatoare. Trebue sa cunoasca omul cii Dumnezeu toate Ie poate sl ca nimie nu poate sta impotriva Celui ee toate le poete, ci din nimie le-a facut pe toate cate le-a voit $i Ie face cu cuvantul Sau spre rnantuiria oarneniIor.

48. Cele din eer sunt nernuritoare, pentru bunatatea ee este lnlr' ansele : eele de pe pam ant tnsa.au ajuns murltoare, pentru aplecarea de buna vole spre rautate. lar aeeasta vine in cei filra de minte pentru lenea lor si penlruca nu eunosc pe Dumnezeu.

49. Moartea, de-o va avea ornul in minte, nemurire este; iar neavandu-o in minte, rnoarte Ii este. Dar nu de moarte trebue sa ne tern em, ci de pierderea sufletului, care este necunostlnta de Dumnezeu. Aceasta , este primejdioasa suflelului.

50. Pacatul este 0 patima a materiei. De aceea e eu neputinta sa se nasca trup fara pacat. Dar sufletul rational stiind aceasta, se sculura de greutatea materiei, in care zace pacatul, Ilsurandu-se de 0 astfel de greutate cunoaste pe Dumnezeul tuturor, iar la trup priveste atent ca la un vrajma$ $i nu mai crede ale lui. Asa se tncununeaza sufletul dela Dumnezeu, ca unul ce a biruit patimile pacatulul si ale materiei.

51. Sufletul care cunoastepacatul ll uraste vca pe 0 fiara atotputuroasa. Dar daca nu-l cunoaste, H iubeste. Acesta duee apoi in robie pe indragitorul lui, iar· nefe-

ANTONIE eEL MARE

13

....................•• ~ ••............ v ........•• ~

rlcitul acela nu-sl vede inferesul sau ~i nu-l intelege, ci socoate ca se tmpodobeste cu p6.catul ~i se bucura.

52. Sutletul curat, bun fiind, se lumlneaza de Dumnezeu. Atunci mintea cugeta. cele bune si da nastere cuvintelor iubitoare de Dumnezeu. Dar daca se intineaz8. sufletul de patimi, i~i lntoarce Dumnezeu fate de catre el, mai bine zis sufletul lnsusl se desparte pe sine de Dumnezeu. Atunci vrajma~ii draci intra in cuget sl pun inaintea sufletului fapte necuviincioase: preacurvii, ucideri, raplri, profansrl de cele sflnte, si cele asemenea, . cate sunt lucruri ale dracilor.

53. Cei ce cunosc pe Durnnezeu sunt pIini de toata bunavotnta sl, dorind cele ceresti, dispretuiesc cele pamantesti, Unii ca acestia nu plec la multi, dar nici lor nu Ie plec multe. De aceea sunt nu numai uratl, ci si Iuajl in ras de multi smlntili. El insa rabda toate in saracie, stiind co. cele ce se par multora rele, pentru ei sunt bune. Cacl cel ce intelege cele ceresti, crede lui Dumnezeu, stiind co. toate sunt fapturlle voii Lui. Cel ce insa nu le intelege, nu crede niciodata co. lumea este zidirea lui Dumnezeu sl di a fost tacuta pentru mantuirea omului.

54. Cei umpluti de rautate sl ametif de ne~tiinta nu cunosc pe Dumnezeu sl n' au trezvia sufletului. Caci Dumnezeu nu poate fi vazut, ci numai lnteles cu minfea, fiind cat se po ate de invederat in cele vazute, asa ca sufletul in trup. Pentruca precum trupul nu poate flinta fara sufIet, asa toate cele ce se vad si .sunt nu pot ftlnta farO. Dumnezeu.

55. De ce a fost facut omul ? Ca intelegand fapturile lui Dumnezeu, sa-L vaza dlntr'tnsele sl sa preamareasca pe Cel ce le-a zidit pentru om. Iar mintea cea placuta lui Dumnezeu este un bun nevazut, daruit de Dumnezeu celor vrednici, in urma purtarii celei bune.

56. Liber este omul care nu slujesle patimilor, ci cu inlelepclune sl cu tnfranare lsl stapaneste trupul sl se indestuleaza, plin de multumlre, cu cele darulte de

14

FILOCALIA

Dumnezeu, chiar de ar fi foarte puline. Caci mintea iubitoare de Dumnezeu ~i sufletul, dace vor cugeta Ia Iel, vor Impaciul sl trupul intreg, chiar de n' ar vrea acesta. Deoarece cand vrea suiletul, toata turburarea trupului se stinge.

57. Cei ce nu sunt multumlti cu cele ce Ie au la tndemana pentru traiu, ci poftesc mai mult, se fac robi patimilor, carl apoi turbura sufletul sl ii Insufla gandurl sl lnchipulrl ca cele ce Ie au sunt rele. !;ii dupa cum hainele mai marl decat masura impiedeca la miscare pe cei ce se lupta, asa sl dorinta avutiei peste masura, lmpiedeca sufletele sa lupte sau sa se mantutasca.

58. Starea in care se afla cineva fara sa vrea ii este si paza ~i osanda, Deci -indestuleaza-te cu cat ai, ca sa nu cumva purtandu-te cu nemultumire, sa te pedepsestl singur filra sa slmti. Iar calea spre aceasta este una slnqura : dispretulrea celor pamantesti,

59. Dupa cum ne-a dat Dumnezeu vederea ca sa cunoastem cele ce se vad: ce e alb si ce e negru, asa ne-a dat sl judecata ca sa deosebim cele folositoare sufletului. Iar pofta, despartindu-se de judecata, naste pIacerea ~i nu ingadue sufletului sa se rnantuiasca sau sa se uneasca cu Dumnezeu.

60. Nu cele ce se fac dupa fire sunt pacate, ci cele rele dupa alegerea cu voia. Nu e pacat a manca, ci a manca nemultumind, filra cuviinta ~i filra tnfranare. Cad esti dator sa [ii trupul in vieata, insa fara niciun gand rau. Nu e pacat a privi curet, ci a privi cu plsma, cu mandrle sl cu pofta, E pacat insa a nu asculta linistlt, cl cu manie. Nu e pacat netnfranarea limbii la multomire sl rugaciune, dar e pacat la vorbirea de rau. E pacat sa nu lucreze rnalnlle milostenie, ci ucideri ~i rapirl. Sl asa fiecare din madularele noastre pacatue~te7 cand din sloboda alegere lucreaza cele rele in loc de cele bune, impotrlva voii lui Dumnezeu.

61. De cumva te tndolestl ca Dumnezeu vede tot ce se face, gande~te·te ca tu, om fiind ~i pam ant, poti

ANTONlE eEL MARE

15

vedea deodata in mai muIte locuri. Inteleqe dar, cu cat mai mult poate aeeasta Dumnezeu, care to ate Ie vede, pana la grauntele de muster, ea Unul ce tuturor Ie dli vieata sl pe toate Ie hraneste, preeum voleste,

62. Cand inehizi usile eamarii tale !i'i esti singur, cunoaste ea este eu tine ingerul randuit de Dumnezeu fiedirui om. Elinii il numese demonul propriu. Aeesta fiind neadormit si neputand fi Inselat, este pururea eu tine, toate vazandu-Ie, fara sa fie impiedeeat de lntuneree. Dar eu el este si Dumnezeu, Cel ee se afla pretufindeni. Cacl nu este vreun loe sau vreo materie in care nu este Dumnezeu, ca Cel ce e rnai mare ca totl ~i pe loti ii cuprinde in mana Sa.

63. Daca ostasii pastreaza credinta Cezarului, flindca le da hrana, cu cat mai vartos suntem datori noi a ne sili sa multumim neineetat, cu netacute guri, si sa placem lui Dumnezeu, Celui ce toate le-a facut pentru om?

64. Recunosfinta cafre Dumnezeu sl vletuirea cea buna, este roada omului care place lui Dumnezeu. ~i precum roadele pamantnlul nu se eoe tntr'un eeas, ci dupa vreme sl ploi ~i ingrijire, asa sl roadele oamenllor se fae minunate prin nevolnta, prin luare amlnte, prin staruinta de vreme . tndelunqeta, prin tnfranare !i'i prin rabdare. Iar daca faeand aeeasta iti vei parea vreodata evlavios, nu-ll erede tie eata vreme esti in trup, ci soeoteste ea nimie din ale tale nu e placut inainfea lui Dumnezeu. Caci sa stli ea nu e usor omului sa pazeasdi nepacatuirea . pana la sfar~it.

65. Nimic nu cinstese oamenii mai mult decaf cuvanful. A~a de puternie este cuvantul, ea printr'ansul si prin multumire slujim lui Dumnezeu; iar folosind cuvant netrebnie sau eu sunet urat ne osandim sufletul. Deci este lueru de om nesimtit ea cineva sa Invlnulasca nasterea sa, sau pe altii pentruca pacatueste. Caci el se slujeste eu sloboda alegere de cuvantul sau de fapta rea.

66. Daca ne straduim sa ne vlndecam de patimile trupului, de teama sa nu ne raw lumea, eu afat mai

16

FILOCALIA

varios sa ne stradulm a ne vindeca de petlmlle sufletului, ca unil ce avem sa tim judecefi lnalntee fetii lui Dumnezeu, un de e bine sii nu ne eflam fiirii cinste sau vrednid de batjocurii. Ciid avand voia liberii, dacii nu voim sa siivar~im faptele rele, atunci cand Ie dorim, putem face aceasta si sUi in puterea noastrii sii vietulm placand lui Dumnezeu : sl nimeni nu ne va putea sill vreodatii sa facem vreun rau, daca nu vrem. Si asa luptandu-ne, vom fi oameni vrednicl de Dumnezeu si vom petrece ca Ingerii in ceruri.

67. Daca vrei, esti rob patimilor; sl iara~i dacii vrei, esti liber sa nu te pleci patimilor, fiindca Dumnezeu te-a facut cu voie llbera. lar eel ce birue patimile trupului, se lncununeeza cu nemurirea. Cad de n' ar fi patimile, n' ar fi nici virtutile, nici cununile daruite de Dumnezeu celor vrednid dintre oameni.

68. Cei ce cunosc binele, dar nu vad ce le este de folos, Isl orb esc sufletul ; lar puterea de a deosebi Ii s' a impietrit. De aceea nu trebue sa ne tndreptam mintea spre acestia, ca nu cumva sa eadem sl nol, in chip silnlc-

. in aceleasi lucruri, farii bagare de seamii, ca niste orbi.

69. Nu trebue sa ne maniem pe eel ce pacatuesc, chiar de-ar fi facut crime vredniee de osanda. Ci pentru dreptatea tnsast, pe eel ce gre~esc sii-i intoarcem sl sa-i certam daca se nimereste, fie prin ei Insist, fie prlntr' altii, Dar sa ne maniem sau sa ne infuriem nu se cade, pentrudi mania lucreaza dusa de paUmii ~i nu de dreptate sl de judecata, De aceea nu primi sa te sfatulasca nici oameni prea milosi, cad pentru binele lnsusi sl pentru dreptate trebue sii certi pe cei rai, tnsa nu pentru paUma mantel.

70. Singura agoniseala sufletului este sigura sl nu po ate fi jefulta. Iar aceasta este vieluirea virtuoasa sl pliicutii lui Dumnezeu, si cunoasterea sl siivar~irea celor bune. A vutia Insa este povatuitor orb sl sfetnie fiira minte ~i eel ce tntrebuinteaza bogiitia rau si pentru desfatare Il?i pierde sufletul pe care l-a dus la neslrnlire.

71. Se cede ca oamenii sau S6 nu agoniseasc6 nimic de prisos, sau, aflandu-se avuti, so. stie eft loale cele din vteata aceasta sunt dupa fire stricacioase, usor de pierdut, lara pret ~i lesne de frant, De aceea sunt datori so. nu se descurajeze pentru cele ce Ii se pot intampla.

72. Cunoaste ca durerile trupesti sunt in chip tiresc proprii trupului, ca unul ce e pamantesc sl stricacios. Deci sulleful iscusit trebue sa starue in mijJocul unor asemenea patimlrl, cu rabdare, cu barbatie sl cu multumire si sa nu-l bage lui Dumnezeu de vina ca de ce a facut trup.

73. Luptatoril dela jocurile olimpice nu se lncununeaza dupa prima birulnta, nici dupa a doua sau a treia, ci cand birue pe totl cei ce se lupta cu ei. T ot ase trebue deci ca toi eel ce vrea so. fie incununet de Dumnezeu, sa-~i deprinda sutletul intru curafie nu numai in privinla celor lrupesti, ci ~i a ca~tigurilor, rapirilor, pismei, hranei, slevei desarte, grairii de diu, uciderHor sl celor asemenea.

74. Nu pentru Ieuda omeneasca ne-am apucat de vletuirea curata ~i de Dumnezeu iubitoare; ci pentru mantuirea sufletului ne-am ales vieata virtuoasa, Caci in fiecare zi sUi moartea inaintea ochilor nostri ; iar cele omenesti nu Ie vedem.

75. Sta in puterea noastra a trai lnfranat, dar a ne imbogati nu sUi in puterea noestra l Deci ce vom zice? Avem Iipsa de lucirea de scurta vreme a bogatiei, pe care nu avem puterea sa 0 agonisirn, ramanand doar la simpla dorinta ? O! ce nebuneste alerqam, nestlind ca inaintea Iuturor virtutilor se afla smerenla.. precurn inaintea tuturor patimilor sta lacomla pantecelui si poftirea celor lumesti.

76. Cei tntelepti trebue sa-~i amlnteasca neeontenit di rabdand mici sl seurte neeazuri in vieata, dupa moarte se vor bueura de eea mai mare placere si de fericire vesnlca, Drept aeeea eel ee se lupta eu patimile l?i vrea

2

18

FILOCALIA

sa fie ineununat de Dumnezeu, de va cadee sa nu seeds eu suiletul sl sa raman a in cadere, Iipsit de nadejde. Ci sculandu-se, iarasl sa lupte si sa se straduiesca sa fie incununat, rldicandu-se din cadere, pana la ultima suflare. Cad ostenelele trupului sunt arme ale virtutilor si se fae manfultoare sufletului.

"~: 77. Nacazurile vletii fae sa fie lncununati de Dumnezeu barbattl sl luptatorii vrednid. Deci trebue sa-~i omoare in vieata madularile fata de toate ale vietii. Cad mortul nu se maiprijeste niclodata de ceva din ale vietll.

78. Nu se euvine ea suf'Ictul rational ~i luptator sa se sperie si sa se intricoseze Indata de patlmile eari vin asupra lui, ca nu eumva sa fie batjoeorit de draci, ca fricos. Cad turburat de nalucirile lumesti sufletul iese din oqasa lui. Sa stlm di virtu tile noastre suf'letesti ni se fac tnalntemerqatoare ale bunurilor vesnice, iar pacatele de buns voie, pricini ale muncilor.

79. Omul rational este razboit de simturile trupului sau, prin patimile sufletului. Iar simturlle trupului sunt cinci : vazul, auzul, gustul, mirosul sl plpallul. Prin aceste crrid simluri eazand tidilosul'suflet in eele patru patlmi ale sale se faee rob. Iar eele patru patimi ale sufletului sunt: slava desarta, bu-ciifia~-inania' sifrice. Dar Iuptand omul Cif'socofeala si 'cu tntelepclune Ie va birui sl stapani desavarsit ~i nu va mai fi razbolt, ci va primi paee in suflet sl va fi Incununat de Dumnezeu ca unul ee a biruit..

80. Dintre eei ee se ana Intr' 0 ospatarie, unii inchiriaza paturi; altii neputand ave a pat si dormind pe jos, horcae nu mai putin ea cei ce dorm in pat. !)i asteptand masura noptli, dimlneata toti se due, las&nd paturile ospatariei sl luand numai luerurile lor. Asemenea este ~i eu totl eei ee vin in vieata: sl eei ee au trait eu puline sl eei ee au vietuit in slava ~i bogatie, ies din vieata ea dintr' 0 ospatarle, neluand nimic din desfatarea sl din bogatia vietii, fiira numai faptele lor, bune sau rele, savar~ite de ei in vleata lor.

ANTONIE eEL MARE

19

81. Daca esti cumva stapanitor cu mare putere, sa nu ameninti lesne cu moartea pe cineva, cunoscand ca dupa fire ~i tu esti supus morlii sl sufletul se desbraca de frup ca de cea din urma halna. Aceasta cunoscand-o Iamurit, lucreaza cu blandete ~i Iacand bine multumeste neincetat lui Dumnezeu. Caci eel ce nu se milostiveste, nu are virtute lnlru sine.

82. A scapa de moarte este cu neputinta. Cunoscand aceasta, oamenii tntelepti si deprinsi in virtute ~i in cugel iubitor de Dumnezeu prim esc moartea fara suspine, fara fridi si fara plans, aducandu-sl aminte de nelnlaturarea ei sl de Izbavtrea din relele vletli,

;1., 83. Nu trebue sa uram pe cei ce au uitat de vietuirea cea bun a ~i placuta lui Dumnezeu si cari nu recunosc dogmele drepte si iubite de Dumnezeu. Ci mai vartos sa ne fie mila de ei, ca fiind siabi in puterea de-a deosebi lucrurile sl orbi cu inima ~i cu tnteleqerea. Caci primind raul ca bine, se pierd din pricina nesllinlil, sl nu cunosc pe Dumnezeu, sarmanii sl nechibzuitii de ei.

84. Nu spune multlmii cuvinte despre evlavie si bun a vietulre. Nu pentru pisma zic, dar socotesc ca vei fi luat in ras de cei smintiti, Cact eel asemenea se bucura de cele asemenea. Iar astfel de cuvinte putinl auzitori gasesc. Mai bine este dar a nu grai, decaf ceea ce voieste Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor.

85. Sufletul patlmeste impreuna cu trupul; dar trupul nu patlmeste lmpreuna cu sufletul. De pilda, taindu-se. trupul patimeste sl sufletul, iar de va fi trupul tare ~i sanatos, se bucura sl sufletul. Dar cand tntelege sufletul nu tnteleqe ~i trupul, ci ramane parasit in el tnsusi. Caci a tnteleqe este 0 patlrnire a sufletului, ca ~i nestllnta sau mandrie, necredinta, Iacomfa, ura, pisma, mania, nepasarea, slava desarta, cinstea, desbinarea, simtlree binelui. Pentruca cele de felul acesta se Iucreaza prin sufIeL

'+;/ 86. Cugetand la cele despre Dumnezeu, fil evlavios cu' prisosinta, bun, cuminte, bland, darnic dupa putere, indatoritor, necertaret sl cele asemenea. Caci aceesta r

20

FILOCALIA

este 8vutia sufletului care nu poate fi furata : sa pleci lui Dumnezeu prin uncle ca acestea, si sa nu judeci pe nimeni sau sa zici: cut are este rau ~i a pacatuit; ci mai bine este sa-ti cauti de pacatele tale ~i sa privesti in tine purtarea ta, de este placuta lui Dumnezeu. Cacl ce ne prlveste daca altul este rau?

87. Cel tntr' adevar om se sileste sa fie evlavios. lar evlavios este eel ce nu polteste cele straine. Sl striiine sunt omulul toate cele create. Pe toate Ie dlspretueste asa dar, ca unul ce este chip allui Dumnezeu. far chip al lui Dumnezeu se face omul cand vietueste in chip drept sl pliicut lui Dumnezeu. Jnsa nu e cu putinta sa se faca aceasta de nu se va lepada de to ate cele din lume. Iar eel ee are minte iubitoare de Dumnezeu stie tot folosul sufletesc sl toata evlavia ee se naste din ea. Barbatul iubitor de Dumnezeu nu invinueste pe nimeni pentru pacatele sale. lata semnul sutletului care se mantueste.

88. Unii se straduesc sa ca~tige bogatia vremelnlca cu orice pret sl iubesc faptele pacetului, nevrand sa stie ea vine moartea si-s! vor pierde sufletul. Ei nu urmaresc, ticaIo~ii de ei, ce Ie este de folos si nu se gandese la ee patlmeste omul dupa moarte, din partea pacatului,

89. Paeatul este petima a materiei; tnsa nu Dumnezeu este pricina pacatulul, ci EI a daf omului cuno~tinta, pricepere ~i puterea de a deosebi lntre" DIne si rau ~i voie libera. Ceea ee naste pacalul este negrija sl trandavta oamenilor. Raul nicideeum nu e pricinuit de Dumnezeu; ci prin alegerea cea de buna voie s'au Iacut draeii rai, ca si cei mai multi dintre oameni.

90. Omul care vletueste in evlavie nu ingadue pacatului sa i se furiseze in suflet. Iar lip sind pacatul, nici primejdia, nici vatamarea nu sunt in sufletul aeela. Pe unii ea acestia nu-l stapaneste nici dracul tntunecat, nici soarlea. Cacl Dumnezeu ii Izbaveste pe acestia de rele ~i ei petree nevatamati, ea unii ee au ajuns intocmai ca Dumnezeu, Daca pe un atare om II lauda oamenii, el

ANTONlE eEL MARE

21

fade in sine de eel ceo} lauda : deca-l graiesc de rau, nu se apara fata de cei ce il defaima, nici nu se manie impotriva ocarllor.

91. Raul se prinde de fire ca rugina de arama !?i necuratia de trup, Insa nici eel care prelucra arama n'a facut rugina, nici parintii necuratia trupului. Tot asa nici rautatea n' a facut-o Dumnezeu, ci i-a dat omului sl cunosfinta !?i puterea de a deosebi, ca sa fuga de diu, ca unul ce stie ca va fi vatamat sl chinuit de el. la seama deci ca nu cumva vazand pe dneva propasind in putere sl avere, sa-l fericesti, Iasandu-te amagit de diavolu1. Ci adu-]! indata moartea inaintea ochilor, ~i niciodata nu vei pofti vreun diu sau vreun lucru Iumesc. ,

92. Dumnezeul nostru a daruit celor din ceruri nemurirea; celor de pe pamant le-a dat prefacerea : ~i in foate a randuit vieata ~i mlscare. lar toate acestea pentru om. Sa nu te amageasca asa dar naluclrea lumeasca a dlavolulul, care iti strecoara ganduri rele in sufIet. Ci, aducandu-ti indat8. aminte de bunat8.Ule ceresti, zi lntru tine: dad} vreau, de mine atarna sa biruesc sl acest razboiu al patimei; dar nu voiu birui daca vreau sa-ml fac pofta mea. Nevoleste-te dar cu ceea ce .poate sa-U

mantulasca sufletul. //

,

93. Vieata este unirea si legatura minlii cu sufletul sl cu trupul. Iar rnoartea nu este pierderea celor Impreunate, ci stingerea cunostlntel lor. Cacl pentru Dumnezeu toate se pastreaza sl dupa desfacere. .

94. Mintea nu este suflet, ci dar dela Dumnezeu, care mantueste sufletul. Ea calauzeste sufletul si-l sfafueste Ia ceea ce-i placut lui Dumnezeu: sa dlspretuiasca cele vremelnice, trupesti ~i stricacioase sl sa ravneasca bunurile cele vesnice, nestrlcacloase sl netrupestl, Ea invala pe om sa umble in trup, dar sa inteleaga prin minte cele ceresti, cele din jurul lui Dumnezeu ~i toate

'in deobste. Mintea iubitoare de Dumnezeu este blnefaditoarea sl mantultoarea suflefului omenesc.

FILOCALIA

y=~~~""'_' ,......--.....-_..............-~ ·.......__....-· ....... -._..-,.,~,."...;; •• ~_~_;=.·~~.rr.-;:;-~

22

95. Sufietul cohorindu-se in trup indata se inluneca de intrlstare ~i de placere, si se pierde. intristarea sl placerea sunt ca niste tumori ale trupului. Dar mintea iubitoare de Dumnezeu lucrand tmpotrlva, intristeeza bupulet mantueste sufletul, ca doctorul care taie sl arde trupul.

96. Sufletele carl nu sunt tin ute in frau de ratlune ~,nu sunt carmuite de minte, ca. sa sugrume, sa stapaneasca sl so. carmuiasca patimile lor, adlca : intrlstarea ~i placerea, se pierd ca dobitoacele cele necuvantatoare, ratlunea fiind tarita de patimi ca vizitiul biruit de cai.

97. Cea mai mare boala a sufletului, ruin a si pierzarea lui, este sa nu cunoasca pe Dumnezeu, care a facut toate pentru om sl I-a daruit lui min tea ~i cuvantul prin cari sburand sus, omul se lmpreuna cu Dumnezeu, intelegand sl preamarind pe Dumnezeu.

98. Sufletul este in trup, iar in suflet este mintea ~i in minte cuvantul. Prin ele Dumnezeu fiind lnteles sl preamarit face sufletul nemuritor, dandu-i nestricaciunea ~i fericirea vesnlca. Cac! Dumnezeu le-a daruit tuturor fapturilor existent a numai pentru bunatatea Sa.

99. Dumnezeu facand pe om cu voie libera, ca un pre a bogat si bun, i-e dat sl puterea sa placa lui Dumnezeu daca vrea. Iar lui Dumnezeu Ii place sa nu fie pacat in om. ' Daca intre oameni sunt laudate faptele bune si virtutlle sufletului cuvios sl iubitor de Dumnezeu sl sunt dlspretulte faptele ruslnoase si rele, cu cat mai muIt nu va fi asa la Dumnezeu, Cel ce vrea mantuirea omului?

100. Pe cele bune Ie primeste omul dela Dumnezeu.

Cacl pentru aceasta a sl fost zidit de Dumnezeu. Iar pe cele rele si-le trage sle-si dela sine si dela pacatul, pofta sl neslmtirea sa.

101. Sufletul nesocotit, macer ca e nemuritor ~i stapan peste trup, slujeste trupului prin placeri, pentruca nu a inteles ca desIatarea trupului este vatamare sufletului. Fiind nesimtltor sl nebun, se grije~te de desfatarea trupului.

ANTONIf<:: eEL MARE

~~-'-~o;_;o;:=:;:_;r:;;; ... = .... =_=_= __ = ... "",.::;;_= •• =_=_=_=_= ... ;:=:;;;_;:=:;;; •• ;:=:;;; ... ;:=;; •• 0""':;.

23

1 02. Dumnezeu este bun, omul e rau. Nimie rau nu este in Cer, nimie bun pe pamant. lar omul eu judecafa alege ce este mai bun ~i . cunoaste pe Dumnezeul tuturor. Lui ii multumeste sl pe EI il lauda. EI uraste trupul inca inainte de moarte sl nu lasa sa se Implineasca simfirile cele rele, stiind ca ele lucreaza pierzarea sa.

103. Barbatul vide an iubeste lacomie si nesocoteste dreptatea. El nu ia seama la nestatornicia, la amagirea ~i la vremelnicia vietii acesteia, nici nu se ga.nde~te la moarte, ca nu primeste daruri sl ca nu se poate ocoli. Iar daca e batran nerusinat si fara minte, ca si un putregai, nu mai Ioloseste la nimic.

104. Numai daca am fost Incercatl de suparari, simtim placerile si bueuria. Caci nu bea eu placere eel ce n' a insetat sl nu mananca cu pIa cere cel ce n' a fIamanzlt ; de asemenea nu doarme eu placere eel ce n'a priveghiat indelung sl nu simte bucuria eel ee mai intai nu s' a intristat. T ot asa nu ne vom bucura de bunurile vesnice, daca nu vom dispretui pe cele vremelnice.

105. Cuvantul este sluga mintli. Cacl ce voieste mintea, aeeea talcuieste cuvantul,

106. Mintea vede toate, ehiar ~i cele din Ceruri. ~i nimic nu 0 lntuneca fara numai pacatul, Prin urmare eelui curat nimic nu-l este netnteles, iar cuvantului sau nimic nu-i este cu neputlnta de exprimat.

107. Prin trup omul este muritor. Dar prin minte sl cuvant, nemuritor. Tacand lnteleql ~i dupa ce ai lnteles graie~ti. Cact in tacere naste mintea cuvantul. Si rostind cuvant de multumlta lui Dumnezeu, iti lucrezi mantuirea.

X 108. Cel ee vorbeste fara socoteala, nu are minte, dici graie~te fara sa tnteleaga nirnie. Cerceteaza dar ce-Il este de folos sa faci pentru mantuirea sufIetului.

109. Cuvantul care are lnteles ~i este folositor sufletului, este dar al lui Dumnezeu. Iar vorba cea deserts, care cauta sa masoare eerul si pamantul, rnarimea soarelui si departarea stelelor, este 0 nascocire a omului

24

FILOCALIA

care se osteneste in desert. Cacl eautand eele ee nu folosese nimie, osteneste in zadar, ea si cum ar vrea sa scoata apa eu ciuruI. Deoareee este eu nepuftnta oamenilor a afla aeestea.

110. Nimeni nu vede cerul, nici nu poate sa lnteleaga eele dlntr'Insul, fara numai omul care se ingrije!;ite de vleeta vfrtuoasa sl tnteleqe !;ii preamareste pe eel ee l-a fa.:ut pe el spre mantulrea !;ii vleata omului. Cad barbatul iubitor de Dumnezeu stie sigur ea nimica nu este tara Dumnezeu !?i ea el este pretutindeni sl intru toate, ea Unul ee este nemarglnit.

111. Precum iese omul din pantecele maicii sale, asa sl sufletul, gol iese din trup: unul eurat si Iuminos, altul avand petele gre~elilor, iara~i altul, negru de mulfimee pacatelor, De aeeea sufleful rational si iubitor de Dumnezeu, aducandu-si aminte sl gandindu-se la relele de dupa moarte vietuieste eu evlavie ca sa nu fie osandit pentru aeelea. Iar eel ee nu ered, fiind nepriceputi cu mintea, nu se poarta eu evlavie sl piieatuiese, nesoeofind cele de dineolo.

112. Precum dupe ee ai Iesit din pantece, nu-ll mai aduci aminte de eele de acolo, tot asa nici dupa iesirea din trup, nu-ll mai aduci aminte de cele din trup.

113. Preeum dupa ce ai Iesit din pantece te-al facut mai mare la trup, asa si dupa ce vei iesi curet sl fara prlhana din trup, vei fi mai mare si eu totut nestrlcaclos, petrecand in ceruri.

114. Preeum trupul, dupa ce s' a desavarsit in pan. teee trebue sa se nasca, asa !;ii sufletul dupa ce si-a plinit in trup, masura hotiirita lui de Dumnezeu, trebue sa iasa din trup.

115. Dupa cum vei sluji sufletul paniiee este in trup, asa sl el te va sluji pe tine dupa ce vei Iesi din trup, Caci eel ce si-a slujit aiel trupul bine sl eu desfatari, s' a slujit pe sine rau pentru dupa moarte. Fllndca si-a osandit suflelul ea un lipsit de mlnie.

ANTONIE eEL MARE

25

116. Precum trupul iesind din pantecele maicii, nu poate sa se hraneasca, fiind inca nedesavar~it, tot asffel ~i sufletul cand iese din trup, daca nu si-a agonisit prin bunavletuire cunostlnta de Dumnezeu, nu poate sa se mantuiesca, sau sa se uneasca cu Dumnezeu.

117. Trupul unit cu sufletul iese din intunerecul panteceIui la lumina, iar sufleful unindu-se cu trupul e legal de intunerecul trupului, De aceea trebue sa urim trupul sl sa-l strunim ca pe un dusman care poarta razbolu lmpotriva sufletului. Caci multimea mancarilor ~i gustul lor placut desteapta patlmile pacatului. far tnfranarea pantecelui smereste patimile ~i mantueste sufletul.

118. TrupuI vede prin ochi; iar sufletul prin minte.

Si precum trupul fara ochi e orb sl nu vede soarele, care lumlneaza tot pamanful si marea, nici nu se poate bucura de lumina, asa ~i sufletul, daca nu are minte buna sl vietuire cuvioasa, este orb si nu inteleqe pe Dumnezeu, FacatoruI sl binefacatorul tuturor, sl nu-L preamareste, nlci nu va putea sa se bucure de nestricaciunea Lui si de bunurile vesnlce ..

'~119. Necunostinta lui Dumnezeu este 0 nesimtire ~i nebunie a sufletului. Cad raul se naste din nestlinta, iar binele, care mantue~te' sufletul, din cunostinla lui Dumnezeu. Prin urmare daca te vei sargui sa nu faci voile tale, petrecand in Irezvie ~i cunoscand pe Dumnezeu, mintea ta va fi cu grija la virtuji. Daca insa te vei sili sa faci voile tale pentru placere, ametit de necunostlnta de Dumnezeu, te vei pierde ca dobitoacele, necuqetand la relele ce ti se vor intampla dupa moarte.

120. Cele ce se intampIa dupa randulala neclintlta dumnezeeasca, cum e rasarltul l?i apusul soarelui in fiecare zi, sau rodirea pamantului, fac parte din Providenta. ler ceIe ce se fac Ia porunca de catre om, se numesc lege. Dar toate s'au facut pentru om.

121. Cate Ie face Dumnezeu ca un bun, pentru om Ie face; iar cate Ie face omul, sle-sl Ie face, fie bune, Be rele. Si ca sa nu te ispiteasca fericirea celor rai, sa

FILOCALIA

sti co. precum cetatlle nutresc pe dHaii obstesti nu ca sa Ie laude reaua lor fa pta , ci ca prin ei sa pedepseasca pe cei nevrednici, in acelasi chip sl Dumnezeu ingaduie ca cei rai so. stapaneasca peste cele lumesti, pentru ca prlntr'tnsti sa se pedepseasca cei neevlaviosi. ' La urma si pe stapanltori Ii dO. judecatii, ca pe unii ce nu au slujit lui Dumnezeu, ci prin rautatca lor au pricinuit nacazuri grele oamenilor.

122. Daca tnchlnatorft la idoli ar cunoaste si ar vedea cu inima la cine se lnchlna, nicidecum n' ar rataci dela buna cinstire, ci, privind randulala ~i purtarea de grija a celor ce au fost facute sl se fac de Dumnezeu, ar cunoaste pe Cel ce le-a facut pe ele pentru om.

123. Omul eel rau sl nedrept poate sa ucida, dar Dumnezeu nici celor nevrednici nu lnceteeza a Ie darut vieata. Caci fiind bun ~i tmbelsugat prin fire a voit sa fie lumea sl s'e facut, !;ii toate se fac pentru om ~i penfru mantulrea lui.

124. Om este eel ce a inteles ce esfe trupul: ca este stricacios sl vremelnic. Caci unul ce acesta lnteleqe sl sulletul, ca este dumnezeesc si flind nemuritor si suflare a lui Dumnezeu a fost legat de frup spre cercare si indumnezeire. lar cine' a Inteles suflelul, vietuieste drept sl placut inalntea lui Dumnezeu, nemai supuindu-se trupului. Acela vede pe Dumnezeu cu mintea sa sl contemple bunurile vesnice daruite sufletului de Dumnezeu.

125. Dumnezeu fiind pururea bun sl darnic a dat omului puterea de-a face binele sl raul, dupa ce i-a daruit si cunostinla, ca privind lumea sl cele din ea sa cunoasca pe Cel ce a facut·o. Iar cel necuvios poate so. vrea sl sa nu inteleaga, cac! poate si sa nu creada si sa fie nefericit; ba poate sa cugete si impotriva adevarului. Atat de mare pufere are omul de-a face binele sau raul.

126. Este 0 randuiala a lui Dumnezeu, ca pe rnasura ce creste trupul, sufleful sa se urn pie de minte, _ca omul sa poata alege dintre bine sl rau ceea ce Ii place.

ANTONIE eEL MARE

27

.... -____...._ ..•• w ••• .........--.......... . ..._.-.,;;,r...--__........ ~ .......... _ ..... v •••

Dar sufletul care nu alege binele, nu are. mlnte. T oate trupurile au suflet, nu insa sl loate sufletele, minte. Caci mintea iubitoare de Dumnezeu vine la tnteleptl, cuviosl, drepti, curaji, buni, milostivi sl binecinstitori. Iar prezenta minli! se face omului ajutor spre Dumnezeu.

127. Numai un lucru nu este ingaduit omului: acela de-a fi nemuritor cu trupul. Sa se uneasca cu Dumnezeu Ii este ingaduit, daca va tntelege ca poate. Caci voind ~i intelegand, crezand si Iubind, prin buna vletulre omul ajunge tmpreuna vorbitor cu Dumnezeu.

128. Ochiul prlveste cele vazute, iar mintea tntelege cele nevazute. Cacl mintea care Iubeste pe Dumnezeu este faclle care lumlneaza sufletul. Cel ce are minte Iubitoare de Dumnezeu si-a luminal inima sa si vede pe Dumnezeu prin mintea sa.

129. Nimeni nu e bun, nerusinat fiind; iar cine nu e bun, este de sigur rau sl iubitor de trup. Cea dinlai virtute a omnlui este dispretuirea trupului. Caci despar[irea de bunavole sl nu din llpsa de cele vremelnice, stridicioase sl pamantesti ne face mostenltori ai bunurilor nestrlcacioase sl vesnice.

130. Cel ce are minte se stie pe sine ca este om .stricacios. Iar eel ce se stie pe sine, pe to ate Ie stie ca sunt fapturile lui Dumnezeu sl s' au facut pentru mantuirea omului. Caci sta in puterea omului sa inteleaga toale sl sa ere ada drept. Iar asemenea barbat cunoaste sigur ca cei ce nu pun pret pe cele lumestl au osteneala foarfe putlna, iar dupa moarte, dobandesc dela Dumnezeu odihna vesnica.

131. Pre cum trupul fara suflet este mort, asa ~i sufletul fara puterea minlii este nelucrator sl nu poate mosteni pe Dumnezeu.

132. Numai pe om il asculta Dumnezeu ~i numai omului se arata, fiind iubitor de oameni oriunde ar fie Si Ierasl, numai omul este tnchlnator vrednic al lui Dumnezeu. Pentru om numai se schlmba Dumnezeu la fata.

28

FILOCALIA

133. Dumnezeu a facut omului ceruI pe care il lrnpodobesc stelele, pentru om, pamantul pe care tl lucreaza oamenii pentru ei im;;i~i. Cei ce nu simi 0 atat de mare pur tare de grija au sufletul lipsit de minie.

134. Binele e nevazut, ca cele din cer; raul se vede, ce cele de pe parnant. Binele este ceea ce nu are comparatle : iar omul care are minte i~i alege ceea ce e mai bun, caci numai el lnteleqe pe Dumnezeu !?i tapturtle Lui.

135. Mintea se arata in suflet, iar natura' in trup.

Mintea indumnezeeste sufletul, iar natura e revarsatli in trup. In tot trupul este natura, dar nu in tot sufletul, minte. De aceea nu tot sutletul se manfuieste.

136. Sufleiul se aHa in lume fiind nascul, Mintea este mai presus de lume fiind nenascuta. Sufletul care tnteleqe lumea sl vrea sa se mantulasca, in fiecare ceas are 0 lege pe care nu 0 calca. EI cugeta intru sine di acum e vreme de lupta ~i de cercetare sl nu esteapta sa 0 fadi aceasta judecatorul, EI stie di-~i poate pierde mantuirea primind cea mal mica placere urata.

137. Pe pamant a lasat Dumnezeu nasterea ~i moartea; pe cer se arata purtarea de grija ~i randuiala neclintita. Dar toate s' au facut pentru om sl pentru mantulrea lui. Dumnezeu, cel tmbelsuqat in to ate bunatatile, pentru oameni a facut cerul si pamantul sl elementele, facandu-Ie parte prin acestea de toate bunatatile.

138. Cele muritoare se supun celor nemuritoare; iar cele nemurltoare slujesc celor muritoare (adlca elementele omului), pentru iubirea de oameni sl bunatetea flreasca a lui Dumnezeu care le-a facut pe ele.

139. Cel ce e sarac si nu poate vatama, nu se socoteste intre cei evlaviosi. lar cel ce poate vatama cu puterea sa, dar nu tntrebuinteaza puterea spre rau, ci cruta pe cei mai umiliti, pentru evlavia sa, intru buna rasp lata se va afla sl dupa moarte.

140. Dumnezeu, Ziditorul noslru, pentru iubirea de oamenl, ne-a lasHt muIte cai de manfuire, carl intorc

sufletele ~i le sue In Ceruri, Cad sufletele oamenilor primese pentru virtute raspleta, Iar pentru gre~eli pedepse.

141. Fiul este tntru T atal, Duhul tntru Fiul, iar T aUll este lntru amandoi. Iar prin credinta omul cunoaste toate eele nevazute sl gandite. Credinta este consimtirea de buna voie a sufletului.

142. Cel ee sunt siliti de niscai trebuln]e, sau lmprejurarl sa treaca lnnot raur! foarte mari, de vor fi treji la minte, scapa de primejdie ehiar de ar fi valuri poIrivniee; si de se scufunda pulln, prinzandu-se de eeva dela tarm, scapa. Dar eei ee vor fi betl, ehiar daca de zed de mii de ori vor lupta sa ajunga la finta, nu vor putea, ci biruiti de yin se vor scufunda in valuri sl i~i vor afla moartea. Tot asa sl sufletul, dizand in lnvolburarea valurilor vietil, de nu se va trezi din pacatul rnaleriei ca sa se cunoasca pe sine ea e dumnezeese si nemuritor sl ea numai pentru scurta vreme a fost legat eu trupul eel murltor ~i plin de patimi, va fi atras de placerile trupesti spre pierzare; sl dispretuindu-se pe sine ~i imbatandu-se de nestiinta, se va pierde ~i se va afIa tnafara de eei mantuiti, Cad trupul ne trage adeseori ea un rau spre plaeerqe neeuvenite.

143. Sufletul rational staruind neclintit pe Ianga hotarirea eea buna, tine in frau mania, pofta si patimile sale nesoeotite, ea pe un cal. ~i biruindu-le, tnfranandu-le si stiipanindu-Ie pe aeestea se lncununeaza ~i se lnvredniceste de vleata din eeruri, pe care 0 primeste eft pe 0 rasplatire a biruintii sl a ostenelilor dela Dumnezeu eel ee l-a zidit.

144. Sufletul eu adevarat rational vazand feridrea eelor rai sl bunastarea eel or nevrednid nu se sminteste, dorindu-sl feridrea lor in vieala aeeasta, cum fae oamenii nesocotiti. EI cunoaste Iamurit nestatornida lucrurilor, aseunsurile vielii eu vremelnlcla ei ~i judeeata care nu poate fi mltulta. Un suflet ea aeela ere de ea Dumnezeu nu-l va treee eu vederea nlci despre partea hranei trebuitoare.

30

FILOCALIA

145. Vleeta trupului si bueuria de multa bogatie ~f . putere in vieata aceasta, i se face sufletului moarte. Jar osteneala, rabderea, llpsa purtata eu multurnita sl moartea trupului, este vieaUi ~i fericire vesnica a suflefului.

146. Sufletul rational nepunand pre] pe zidirea rnateriala sl pe vieata cea vremelnica, i~i alege desfatarea cereasca sl vieala vesnica, pe cari le va primi dela Dumnezeu prin vietuire curate.

147. Cei ce si-au innoroiat vestmantul, tntlna ~i haina eelor ce se apropie de ei. Asa si cei rai cu vola sl nedrepti Ia purtare, petrecand cu cei mai simpli ~i vorbind cele ee nu se cuvin, Ie lnfineaza sufletul prin auz.

148. Inceputul pacatulul este pofta, prin care se pierde sufletul rational; iar inceputul mantulril si al lmparatiei cerurilor este dragostea.

149. Precum un vas de ararna uitat multa vreme !?i neinvrednicit de ingrijirea trebuitoare e mancat de rugina din pricina neintrebutntarii ~i ajunge nefolositor ~i urit, tot asa ~i suflelul, nelucrand si negrijindu-se de buna vietulre ~i de intoareerea la Dumnezeu, sl Iesind prln fa pte rele de sub acoperemantul lui Dumnezeu, e mancat de pacalul crescut din trandavie in materia trupului ~i se va alla fara frumusete ~i netiebnic pentru mantuire.

1S0. Dumnezeu este bun, tara patirna !?i neschimbacios. Iar daca cineva gase~fe ca e rational !?i drept ca Dumnezeu sa nu se schimbe, dar tocmai de aceea tntreaba nedumerit cum se bucura de eei buni sl se intoarce de catre cei rai, sau se manie pe cei paeato~iy iar slujit Hind se milostiveste, sa i se raspunda ea Dumnezeu nici nu se bucura, nici nu se rnanie, caci bucuria ~i intristarea sunt patimi; nici nu primeste daruri, cad atunci s' ar birui de placere, Nu e ingaduit sa socotim pe Dumnezeu bun sau rau, din lucruri omenesti, El es!e numai bun si numai folositor ~i nu vatama niclodata. In felul acesta El este totdeauna la feI. Jar noi ramanand buni, pentru asemanare ne unim cu Dumnezeu sl Iacandu-ne rw, pentru neasernanare ne despartim de Dumnezeu, Traind

ANTONIE eEL MARE

31

intru virtute suntem ai lui Dumnezeu, iar facandu-ne rro ne facem noua vra~ma~ pe Acela ce nu se mame In desert. Pacatele noastre sunt acelea carl nu lasa pe Dumnezeu sa straluceasca in noi, ci ne leaga cu demonii ce ne chinuiesc. lar cand prin ruqaciunt sl facerl de bine, primim deslegare de pac ate, prinaceasta nici nu slujim, nici nu schimbam pe Dumnezeu, cl prin faptele ;;i intoarcerea noastra spre Dumnezeu, vindecand pacatul nostru, ne bucuram iara;;i de bunatatea Sa. Incat este totuna a zice ca Dumnezeu i~i intoarce fata dela cei rai, sau ca soarele se ascunde de catra cei Iipsif de vedere.

151. Sufletul evlavios cunoaste pe Dumnezeul tuturor.

Cad evlavia nu e altceva dedit implinirea voii lui Dumnezeu. Jar aceasta este cunoasterea lui Dumnezeu care face pe om sa fie fara plzrna, lntelept, bland, indatoritor ~i milostiv dupa putere, necertaret si in foate dupa placerea sl voia lui Dumnezeu.

152. Cunostlnta ~i frica de Dumnezeu aduc tamaduire -de patimile trupului. Cad aflandu-se in suflet necunostlnta lui Dumnezeu, patimile ramanand nevindecate fac sufletul sa putrezeasca ca printr'un puroiu indelungat. Iar pentru aceasta sa nu lnvlnovalim pe Dumnezeu, care a datoamenilor pricepere ~i cunostlnfa.

153. Dumnezeu a umplut pe om de pricepere ~i cunostinta, voind sa curateasca patimile si pacatul cel de bunavoie si sa stram ute ceea ce e murltor la ne-· murire, pentru bunatafea Sa.

154. Mintea cea din sufletul curat ~i iubitor de Dumnezeu, cu edevarat vede pe Dumnezeul eel nefacut.. neprivit sl negrwt, pe Cel singur curat celor curatl cu inima.

155. Omul care rabda necazurile cu inima bun a !;oi cu mullumlta, va Iua cununa nestricaclunii, virtutea ~i mfmtuirea. Iar stapanirea manlei, limbii, pantecelul ~i placerilor e de cel mal mare~ ajutor sutletului.

FILOCALlA·

156. Aceea ce tine lumea este pronia lui Dumnezeu ; ~i nu se aflA loc lipslt de pronie. Iar pronia este cuvantul desav&r~it al lui Dumnezeu, care da chip materiel ce vine in lume si e ziditorul sl mesterul tuturor celor ce se fac. Nici materia nu poate fi pusa in randuiala fara puterea cuvantulul care deosebeste lucrurile. Iar cuvantul este chipul ~i mintea, lntelepclunee sl pronia lui Dumnezeu.

157. Pofta din amintire este radacina patimilor, carl sunt rudeniile intunerecului. Iar sufletul zabovind in amintirea poftei nu se cunoaste pe sine ca este insuflarea lui Dumnezeu. Sl asa e dus spre pacat, nesocotind relele de dupa moarte, lipsitul de minle.

158. Cea mai mare ~i mai fara leac boala a sufletului este necredlnta in Dumnezeu ~i iubirea de slava, Caci pofta raulul este 0 lipsa a binelui. Iar binele sta in a face cu prisostnta to ate cele bune, cate plac Dumnezeului a foate.

159. Numai omul este in stare sa primeasca pe Dumnezeu, caci numai acestui animal li vorbeste Dumnezeu noaptea prin visuri, iar ziua prin minte. Si prln toate prevesteste oamenilor vrednici de EI, bunatalile viitoare.

160. Omului credincios ~i celui ce vrea sa inteleaga pe Dumnezeu nimica nu-l este cu anevoie. lar daca vrei sa-L sl vezi, priveste podoaba sl pronia tuturor celor ce au fost fa cute ~i a celor ce se fac cu cuvantul Lui. ~i toate sunt pentru om.

161. Sf Ant se nurneste omul curatit de patimi si de. pacale. De aceea cea mai mare izbanda a sufletului, care place lui Dumnezeu, este sa nu mai fie pacat in om.

162. Numele este insemnarea unuia dintre multi. De aceea e lucru fara minte a socoti ca Dumnezeu care e unul singur, mai are aIt nume. Caci Dumnezeu aceaste inseamna : Cel lara de lnceput, care a facut foote pentru om.

ANTONIS eEL MARE

33

163. Dadi stli ca ai fapte rele inlru tine, scoate-le din sutletul tau, in asteptarea celor bune. Caci drept este Dumnezeu sl iubitor de oameni.

164. Cunoaste pe Dumnezeu si e cunoscut de Dumnezeu omul care neinlrerupt se nevoieste sa fie nedespartit de Dumnezeu. Iar nedesparllt de Dumnezeu ajunge omul care e bun in toate sl care birue toata placerea, nu din pricina lipsei, ci prin vointa sl infranare.

"t.t 165. Fa bine celui ce te nedreptateste si-ti vei face pfiete~ pe Dumnezeu. Nu grai de rau pe vrajmasul tau cafre nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihanirea, cu rabdaree, cu tnfranarea si cu cele asemenea. Cacl aceesta este cunostinte de Dumnezeu: sa-l urmezi Lui cu srnerita cugetare si printr'unele ca acestea. lara Iucrarea aceasta nu este a celor de rand, ci a sufletului care are minte.

166. Stihul acesta l-am scris pentru cei mai simpli spre dreapta ~tiinta, penlruca unii au avut indrasneala sa spuna cu necredinta ca ierburile si legumele ar fi insufletlte, Le spun acestora: Ierburile au vie at a firii, suflet insa n'au. Iar omul se numeste animal rational penlruca are mlnte sl este capabil de li'tiinta. Celelalte dobitoace pamantesti sl din aer au glas in ele fiindca au duh {1tVEUf-l(X) ~i suflet. Sl toate cele cari cresc si scad sunt vietuitoare, filndca vieluiesc sl cresc, dar pentru aceea nu au si suflet. Iar deosebirile vietultoarelor sunt patru :

Unele sunt nemuritoare si insutletite ca ingerii, allele au minte, suflet si duh, ca oamenii, altele au numai duh si suflet ca dobitoacele, iar altele numal vieata ca ierburile. In ierburi demueste vieate fara suflet, fara duh ~i fara minte. Jar toate celelalte fara vieata nu pot sa fie. ~i tot sufleul omenesc este tntr' 0 miscare necontenita dela un loc la altul.

167. Cand primesti inchipuirea vreunei placeri, pazeste-te ca sa nu fi raptt indaUi de ea, ci ridicandu- te o clipa mai presus de aceasta, adu-tl aminte de moarte

1

34

FILOCALIA

sl gande~te-te ca e mai hine sa te stii ca ai hiruit aceasta amagire a placerii.

168. Dupa cum dela nastere incepe patlmtree, filndca ceea ce a venit la vieata se si strlca, asa dela paUma incepe pacatul, Sa nu zici, prin urmare, ca Dumnezeu n' a putut taia pacetul, caci cei ce zic asa sunt nesimtitori si nebuni. Nu era de lipsa sa faie Dumnezeu materia, pentruca aceste patimi sunt ale materiei. Dar Dumnezeu a filiat pacatul din oameni in chip folositor, dandu-le minte, ~tiinta, cunostlnta sl putere de-a deosehi binele. Deci cunoscand ca pacatul ne vatama, putem sa fugim de el. Dar omul fara minte i se anmca in brate sl se

> laude cu el sl cazand ca lntr' 0 mreaja e razboit de el dupa ce e tras inauntru. Unul ca acesta niclodata nu mai poate sa-~i ridice capul, sa vada sl sa cunoasca pe Dumnezeu, Cel ce a facut toate pentru mantuirea sl indumnezeirea omului.

169. Cele muritoare sunt nemultumite de eIe tnslle, stiind de mai inainte de moartea care vine. Nemurirea ii vine sufletului cuvios din bunatatea lui, iar moartea i se trage sufletuIui tical os sl £ara minte din rautatea lui.

170. Cand te intorcl cu multumlre spre asternutul tau, aducandu-ti aminte de binefacerile ~i de marea purtare de grija a lui Dumnezeu sl umplandu-te de ininteleqeree cea buna, te vei veseli si mai mult, iar somnul trupului tau se va face tresvie a sufletului si inchiderea ochilor flU, vedere adevarata a lui Dumnezeu, Atunci tacerea ta, umplandu-se de bunurile primite, va da din tot sufletul sl puterea 0 adanc simtita slava Dumnezeului a toate. Caci de va lipsi pacatul din om, 0 singura multurnlre cumpaneste mai mult decat toata jertfa cea de mare pre] inaintea lui Dumnezeu, Carula I se cuvine slava in vecii vecii vecllor. Amin.

Evagrie Ponticul

Vieafa ~d scrlsul lui

Evagrie, de origine din Pont, a fost un ucenic aJ Sf. Vasile eel Mare, care lla filcut cetet !Si al Sf. Grigorie de Nazianz, care I.a sfintit intru diacon. La anul 379 pare sil fi venit cu Sf. Gri. gorie de Nazianz, la Constantinopol, unde a rames catave vreme si dupa plecarea aceluia, pe langii patriarhul Nectarie. Bun cu. vantator ~i temeinic mstruit in ale teologiei, tinea in acel timp predici foarte a preciate in legilturc'l cu eontraversele dogmatice ale vremii. Dtferite motive l-au indemnat totusi sa piece dela Constantinopol la Ierusalim, iar dupa 0 scurta sedere ecole, la anul 382 se duse in Egipt, tnchinandu-se vietti de pustnic, in care a avut ca Indrumator pe Macarie eel Mare.

Scaunul episcopal, oferlt lui de T eofil al Alexandriei, f.a respins in chip statornic. Moare la anul 399.1)

Citind cu multa ravna pe Origen, a imprumutat dela acesta teoria preexlstentf sufletelor !Si a restabiUrii finale a Juturor (apocetestesa), De aceea sinodul al S.lea ecumenic l.a condamnat ca origenist. Acest fapt a avut ca urmare ca textul gree (original) al scrierilor sale nu s'a mai pastrat, afara de unele extrase, puse ~i aeelea de cele mai multe ori sub alte nume, mai ales sub aJ lui Nil Aseentul. Operile lui intregi s'au pclstrat numai in traduceri siriace ~i armene, adlca Ia crestini monofiziti.2)

') O. Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen LHeratur, vol. 3, ed. 2 Fr. i. Br. Herder, 1923, p. 93 urm.

I) laU scrierile lui Evagrie, dup! Viller-Rahner, O. c, 97-98; a),Antirrhetkus, editatl de W. Frankenberg, Evagrlus Ponticus (in: NachricMen von. der Gesellschaft der Wissenschaften In Got~gen, Phil-hist, Klasse, ~. Folge~, 2; Berlin 1912), p. 472-545 (in limba siriaci ,i in retraducere in grecefle) i b) Mo-

~.

36

FILOCALIA

Evagrie pare a fi prim ul scriitor bisericesc care, Imitand literatura filosoffca de sentinte, ~i.a tmbracat tnvatatura sa .in aceastaIorma. EI este Initiatorul "centuriilor", at sentintelor in grupe de cate 100. In general este recunoscut ca .. eel mai fecund ~i mai caracteristic seriitor duhovnicesc din pustia Egiptului" [Vtller-Rahner, Op. c. 99). El a dat 0 forma mal tnteleasa merilor idei ale lui Origen ~i Grigorie al Nisei. Scrierile lui, afara de tezele origeniste condamnate, au exercitat poate eea mai mare tnfluenta asupra ascezii ~i misticii rasaritene pana in veacul al 14.lea, ba pans in al 20.lea, cum zice J. Hausherr. Evagrie a insemnat mai mult pentru mistiea ortodoxa deed! Dionlste Areopagitul, care a venit mai tarztu, cand misticii aveau prin Evagrie o inviitatura fixate gata.. Aceasta tnvatatura trece dela el peste Scararul, Isichie, Maxim Mart., Nichtta Stttatul, pana Ia isichesti (la Vtller-Rahner, Op. c. p. 109).

Evagrie imparte viata spirituala tn activa ~i contemplativa sau gnostica. Viata active este numai preqatirea pentru cea

nachicon in 2 pirti: 1. Capita practlca, Migne P. G 40, 1220-1236, P. G. 40, 1236-1244, P. G. 40, 1244-1252 ,i P. G. 40, 1272-1276 (de octo cogitationibus}. Cum trebuesc a~ezate capetele se poate vedea Ia Frankenberg, O. c. p. 4. 2) Gnosticus, ed Frankenberg O. c. p. 546-553 (in I. sidaci ~I retraducere in greaca). Partea I-a are 100 capete, a 2-a are 50 i c) Capitula prognostica (600 problema gnostice i 6 Centurii), ed. Frankenberg, O. c. p 49 -471.

Sub numele lui Evagrie s'au plistrat in grece,te ~i in traducere latina, afara de "capetele practice": d) Rerum monachalium rationes, P. G. 40, 1252- 1264. E "Schila monachiceasca U din Filocalie i e) Sentsntiae per aiphabetum dispositae, in P. G. 40, 1267-1270 i f) Doua serieri mici, dintre cari una adresati "fratilor carl locuesc in chinovii" ~i a doua "citre fecioare", ed. H. Gressman. Texte und Untersuchungen 39, 4 [Lipsca 1913), p. 146-165,0 traducere latina in P. G. 40, 1277-1286 Precuvantarea la acestea 0 formeazi epist. 19 §i 20 (Frankenberg 579). In parte sub numele lui Nil Sinaitul s'au pistrat del a eli g) De dioersis malignis cogitation bus, in P. G. 79, 1199-1228 C. In Filocalie e data sub numele lui Evagrie f$i eu titlul "Despre deosebirea patimilor ~i a gandurilor" (urmeaz1l dupa : "Schita monachiceasca"] ~i se incheie cu: "vouv &o'tepoe~Qij o4>e, EV 1tpOO£UXii" [corespunde eu P. G. 40, 1228 C). Ce urmeaza este un adaus care, dupa J. Muyldermans (A travers la tradition manuscrite d'Evagre le Pontfque, Bibliotheque du Mus, Lowen 1932), nu ar fi at lui Evagrie, lucru care nu pare adevaret i h) Tractatus ad Euloglum, sub numele lui Nil, P. G. 79, 1093-1146 i i) De oratione, sub numele lui Nil, P, G. 79, 1165-1200, (trad, in l. franced ~i comentati de J. Hausherr in Revue

EV AGRlE PONTICUL

37

qnostica. Toata stradanie omului trebue sil duca la cunoastere sau gnoza, .a caret incoronare este contemplarea Sf. Treimi. Rostul ascezei este 54 Inlature pledecile ce stau in calea cunoasterii, prin curattrea sufletului de patimi.

Virtutile, cad sunt treptele vfetii active, se randuesc in ur .. matoarea ordine: Cea mai de jos e credinta, care naste frica de Dumnezeu. Aceasta naste pazirea poruncilor L ale carei Wee sunt: in. franerea, cumintenla, rabdaree, ~i nadeidea, Toate due la nepatimire (cXm£&£ta:), al caret rod e dragoslea. De acum parasim vleata active. Dragostea ne introduce in vfeata contemplativa,

Treapta, cea mai de jos a vietii contemplative este "gnoza naturale" (cpucrt')t~). Dupa ea urmeaza "teologia", gnozd mai Inalta, contemplarea Sf. Triemi, care e ~i treapta "rugaciunii curate".

Cunoasterea lui Dumnezeu, ca tinta suprema a vietii duhovntcesti, nu se realizeaza prin cugetare discursiva, Cel curiltit ajunge pana la 0 cunoastere intuitiva a LUi, in lumina sufletului indumnezeit. In timpul ruqaciunii, sufletul contempfativului este asemenea cerului, in car~ straluceste lumina Sf. Treimi, Dar pentru aceasta se cere 0 curatfre de toate patimile Si de toate gandurile in legatur<l cu ele. Aceasta e curatiree ce se cere sufletului, care e sediul patimilor. Dar se cere ~i 0 curatfre a mintii, varful cunoscator, sau ochiul sufletului. Pana ce mintea mal pastreaza chiar ~i numai ganduri nestrabatute de patirni, ea poate cunoaste prin ele pe Dumnezeu in chip mijlocit. Dar daca vrea sa ajungil Ia vederea Sf. Treimi, trebue sil se curete ~i de aceste ganduri, ca sa devlna cu totul pura (yu!J.vo£). La aceasta stare nu poate ajunge decal prin harul lui Dumnezeu. Aiuns omul aci, in inima lui straluceste lumina Sf. Treimi, el vede lumina dumnezelasca. Lumina aceasta este "fl!.ril forma", intru cal ~i Dumnezeu este filra chip, simplu ~i nepatruns. In cunoasterea aceasta a lui Dumnezeu nu e nimic care sa se tntipareesca in

d'Ascetique et de Mystique 1934, p. 34-93, 113-170); i) Capita paraenetica P. G. 79, 1249-1252 A. In limba siriaca s'au mai pastrat : I) Epistole, la Frankenberg p. 554-635, in 1. siriacli ~i retraducere g.reacli. lntre ele este un protreptic 55~-557. un parenetic 558-563, 0 scrisoare lunga catre Melania (613-619), 0 epistola 621·--635. care e pllstrata ~i in gfece~teca a B·a epistola a Sf. Vasile tP. G. 32, 245-268).

38

FILOCALIA

mintea omului, De aceea mintea trebue sil se elibereze de orice intipilrire a Iucrurilor ~i tntelesurilor lor. Cunoasterea lui Dum. nezeu e dincolo de orice chip. Vizfunile imaginative sunt suspecte. Cunoesterea aceasta e simplel, necompusa, Indescrlptibila, fAra imargini. Este 0 cucerire a mintli. de catre nemargfnirea CeJui

nfinit. Tocmai de aceea lumina aceasta este intr'un anumit inteles 1$i intunerecul eel mai adanc, "nelltiinta felr4 margini".

Dar aceesta cunoastere are ~i 0 aUel lature. Cand lumina dumnezeeesca rasare in minte, aceasta se vede 1$i pe sine tnsesi. Vederea proprie este 0 condftie a desavarsirl! mintii, Astfel mintea in vremea rugaciuntl se vede pe sine, stralucind ca sa. firul 1$i ca cerul, ca .locul in care s'a coborat Sf. Treime .

. Mult vorbeste Evagrie de starea de nepatimire (apatia), ca o condltle a vederii lui Dumnezeu. Semnul cel cineva a aiuns la adevarata Upsa de patimi sta in faptul ca se poate ruga neturburat Ili netmprastiat, eliberat de toate grijile 1$i de toate gandurile ~i imaginile Iucrurilor. Dar aceasta nepasare fata de lucrurile lumli, nu este 1$i 0 indlferenta fata de Dumnezeu ~i faf4 de semeni, ci o condtpe pentru ca sii.i poata iubi cu adevarat.

Patimile, cari pun stapanlre pe om ~i de cari trebue s4 se curateasca pentru a ajunge fa nepatimfre, iubire ~i gnozt!i, Ie aduce Evagrie in legiUurel cu demonii, tncat lupta cu ele este in acelesi timp 0 Iupta eu ei. Aceasta idee devine un leit-motiv important al intregei asceze rasaritene.

Tot la Evagrie gilsim pentru prima datil teoria eelor opt patimi, sau vicii, sau gAnduri pAeatoase, teoria ee va reveni mereu la scriitorii escetfcl de dupa el, la Casten, Nil, loan Sea. rarul, loan Demaschin' etc.

La Evagrie sunt trasate directivele ascezei ~i misticei ulte .. rioare, la el se cuprind sistematizate aproape toate invataturile psichologice ~i pneumatologice, aplicate in vteeta ascetlca Ili mi, stlca din Rasarft.')

.) Prezentarea aceasta am luat-o mlre.gil dupa ViUer-Rahner, Op. c. socotind cl proportwe reduse ale ei ma dispenseazi de 0 analiza proprie a scrisului lui Evagrie. ilustratll cu citate din operile lui.

l

1 1m

IVA Gill KDIACBUL

Schitl monahiceascl, tn care se aratl cum trebue sl ne nevoim ~ si ne Uni~im I)

la Ieremia Proorocul s'a scris: "Iar tu sa nu-ll iai muiere in locul acesta. Ca acestea zice Domnul despre fiii sl fiicele ce s' au nascut in locul acesta: eu moarte bolnavlcioasa vor muri" .2) Aceasta 0 erata ~i cuvantul Apostolului: "Omul care se casatore~te, se ingrije~te de ale lumii, cum sa placa femeii, si se risipeste in acestea, Iar femeia maritata se lnqrijeste de ale lumii, cum .sa placa barbatului".") Si se vede limpede ca nu numai despre fiii ~i fiicele ce se vor naste din casatorie a zis Pro oro cuI ca "de moarte bolnavicioasa vor murl", ci si despre fiii sl fiicele ce se nasc in inima lor, adica despre gandurile ~i poftele frupesti, intru cat sl acestea vor muri in cugetul bolnavlclos, neputincios si destrabalat al lumii acestelaei nu se vor invrednici de vleata cereasca, "lar eel necasatorlt, zice, se ingrije~te de ale Domnului, cum sa placa lui Dum-

1) In Migne, P. G. 40, 1251-1264, sub titlul: .. Evagrii monachi, Rerum monaehalium rationes. earumque juxta quietem appositlo" (text gree ,i latin) .. In P. G. e impartitii in 11 eapete. Iau aceastii tmpartire. In FilocaIia greac! (Alena 1893. vol. I. pg. 21-25) nu are nicio implirtire.

!) lerem. 16. 2-4. I) I. Cor. 7. 33 34.

40

F\LOCALlA

nezeu" 1) si cum sa aduca roadele cele .pururi tnflorltoare sl nemuritoare ale vietll vesnice.

2. Asa este monachul sl asa trebue sa fie: sa nu aibti femeie, sa nu nasca fii sau fiice in locul mai inainte zis; dar nu numai aHH, ci trebue sa fie sl ostas al lui Hristos, nepamantesc, fara grija, tnafara de orice gand si fapia de cal?tig, dupa cum zice sl Apostolul: "Nimenea ostas fiind, nu se trnpiedeca de lucrurile lumesti, ca singur Voevodului sa placa",") A~a sa fie sl monachul, mai ales cel care a lepadat toate cele materiale ale lumii acesteia sl zoreste spre cal?tigurile cele frumoase si bune ale linistei. Caci ce frumoasa sl buna este nevointa pentru dobandirea linlstei. "Bland este jugul ei sl sarcina usoara" .') Dulce este vieata si fapta ei placuta.

3. Vrei asa dar, frate, sa iai asupra ta vieata singuratedi l?i sa zoresti spre cununile celei mai mari biruinle, a linlstei ? Lasa grijile lumei cu domniile sl cu stapanirile ei, adlca fii nepamanfesc, fara patlrna sl fara' de orice pofta, ca facandu-le strain de tovaral?ia acestora, sa te poti linisll tntr'adevar. Caci de nu se va smulge cineva pe sine din acestea, nu va putea dobandt petrecerea aceea. Indestuleaza-te cu rnancare putina si fara pre], nu cu multa sl bogata. Iar daca de dragul de-a fi ospitalier iti merge gandul la vreo mancarc mai de pre], leap ada gandul acesta sl nicidecum sa nu-l dai ascultare, ca prin el iti intinde vrajma~ul 0 cursa, ca sa te abata dela linlste. Ai pilda pe Domnul lisus, care mustra sufletul ce se ingrije~te de unele ca acestea, zicand Martei: "Ce te lnqrijestl sl spre multe te sllesll ?" 4) Un lucru lrebueste, sa asculti cuvantul lui Dumnezeu; dupa aceea toate se afla fara osteneala. De aceea adauqa indata, zlcand : "Maria partea cea buna si-a ales,care nu se va lua dela dansa", 5) Ai apoi sl pilda vaduvei din Sarepta Sidonului, care a gazduit pe proorocul Ilie.") Chiar numai paine, ::;are l?i apa de-at avea, si cu acestea potl

1) Ibid. 2) II Tim. 2. 4. :J) Mt. 11.30.4) Lc. 10.41. 5) Lc, 10.42.5, Reg. 17. 10~

EVAGRIE MONACHUL

41

sa te fad vrednic de rasplata iubirii de stratnl, Iar de cum va n'ai nid de acestea, ci primesti pe strain numai cu bunavointa sl ii lnlorci cuvant de folos, de asemenea po]l primi rasplata iubirii de strainl. Cad s' a zis: "Cuvantul este mai presus de dar". Unele ca acestea trebue sa Ie cuqeti asupra milosteniei.

4. Ia seam a, asa dar, sa nu poftesti 5a ai boqatie pentru a 0 impar{i saracilor : cad sl aceasta este 0 amagire a celui rau, ca sa te duca la sIava desarta si sa inipinga min tea la tot felul de osteneli pentru ca~tiguri. Oandeste-te la vaduva de care marturiseste Domnul in Evanghelie, care numai doi bani a avut si a covarsit cu ei hotararea sl puterea boqatllor. "Cad acela, zlce, din prisosul lor au aruncat in visterie, pe cand aceasta foaUi averea ei" .1) Cat priveste halnele, sa nu poftesti sa ai haine de prisos, cl lnqrljesle-te numai de cele cari sunt de trebuinla trupulul. "Arunca mai bine asupra Domnului grija fa sl EI va purta grija de tine".") "Cad EI se lngrijesle, zice, de nol",") Daca esti lipsit de hrana sau de haine, nu te rusina sa primestl cand ti Ie vor aduce altli, cad rusinea aceasta este un fel de mandrie. Iar daca prisosesti tu in acestea, da~i tu celui lipsit, AJ;>a voieste Dumnezeu sa se chiverniseasca lntre dansii copiii Sai. De aceea scrie Apostolul cafre Corinteni cu privire la cei lipsltl: "Prisosul vostru sa lmplneasca lipsa altora, ca sl prisosul acelora sa tmplineasca lipsa voastra: ca sa se faca poirivire, precum esfe scris: Celui ce are mult, nu i-a prisosit J;>i celui ce are putin, nu I-a lipsit" .4) Deci avand pentru timpul de aeum eele de trebuinta, nu te griji pentru vremea ce vine, nici penfru 0 zi, nici pentru 0 saptamana si nicl pentru 0 luna. Cad venind de fata ziua de maine, va aduee EI cele de trebuinta, Tu eauta mai bine imparafia cerurilor J;>i dreptatea lui Dumnezeu. "Cautati, zice Domnul, lmparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui sl toate acestea se vor adauqa voua".')

l) Lc. 21, 4; Me. 12,44. 2) Ps. 55, 23. oJ 1.. Petro 5,7.4) I!. Cor. 18, 14-15. 5) Mt 6, 33.

42

FILOCALlA

5. Sa nu-]i iai tanar slujitor, ea nu eurnva vrajma~ul sa starneasea prin el vreo smlnteala ~i sa-fi turbure cugetul, ca sa fe ingrije~ti de maneiiri alese, eaci nu vei mai putea sa te ingrije~ti numai de tine. Sa nu facl aceasta gandindu-te le odihna trupeasca, ci eugeta la ee e mai bine, Ia odihna duhovniceasca, cad eu adeva rat e mai buna odihna duhovniceasca, decaf eea trupeasca. Iar daca te gande~ti la folosul tanarului, sa nu te tnvoiestl nici atunci, dici nu este a noastra datoria aeeasta, ci a altora, a sflntilor parlntl din ehinovie. Grljeste-te numai ~i numai de folosul tau, pazind ehipul Ilnistei. Cu oameni eu multe griji si iubitori de materie t sa nu-li placa sa locuesti, ci locueste sau singur, sau eu Irati neiubitori de materie sl de acelasi euget eu tine. Ca eel ee locuieste eu oamenii iubitori de materie si eu multe griji, vrand-nevrand va face ~i el tovara~ie eu ei sl va sluji poruncilor omenestl, Nu te lasa atras in vor-· bire desarta, nici in orieare alta napasta, ea mania, intristarea, nebunia dupa lueruri pamantestl, friea de smlnteala, grija de nasteri, sau de rudenll, ba mai mult, ocoleste tntalnirlle dese eu aeestea, ce nu eumva sa te scoata din linistea eea din ehilie ~i sa te traga in grijile lor. "Lasa, zice Domnul, pe eei morti sa-~i ingroape

mortii lor, iar tu vino de urmeaza Mie" .1) Iar dad! sl chilia, in care Iocuiesti, e ineareaUi eu multe, fugi, nu o cruta, ea nu eumva sa te topesti de dragul ei. Toate sa Ie faci, foate sa le Implinesti, ea sa te poti llnlsti, Incalzeste-ti inima, sarqutnd sa te afli in voia lui Dumnezeu si in razboiul nevazut.

6. Daca nu te polio linlstl usor in partlle tale, grabeste spre instraineree eu vola si intare~te-ti gandul spre ea. Fa-te ea un negutator priceput, care Ie cearca pe toate eele folositoare llnistel sl pe toate calle pune stapanire pe eele llnlstltoare sl de folos acestul seop. Te sfatuiesc iara~i: iubeste tnstralnarea, dici te izbave~te de

'I Mt 8, 22.

EVAGRIE MONACHUL

43

imprejuriinle tinutulul tiiu si te face sii te bucuri numai de folosul llnlstei. Fugi de ziibovirile in cetate si rabdii' cu biirbiitie pe cele din pustie; "di iatii, zice Sfanlul, rn'am depiirtat fugind si m'am salii~luit in pustie" .1) De este eu putlnta, in niciun chip sa nu te arati prin eetate. Cact nu vei vedea aeolo nimic de folos sl nlmic bun pentru pelrecerea ta. "Am vazut, zice jarii~i Sfantul, tariidelege sl pricire in eetete" .2) Asader eautii loeurile neturburate sl singuratice si s,ii nu te tnfricosezi de ecoul lor. Chiar niiluciri dela draci de vei vedea acolo, sa nu te inspiiimanti, nici sa fugi, lepadand alergarea ee iii e spre folosul tau. Sii stai pe loe fiirii frieii sl vei vedea miiririle lui Dumnezeu :3) ajutorul, purtarea de grijii ~i toatii cunostlnta spre rnantuire. "Ciici am primit, ziee fericitul barb at, pe Cel ee mii mantuleste de trnputlnarea sufletului sl de furtuna" .4) .Pofta vagabondiirii sa nu biruie inima ta, eiici vogabondarea impreunatii eu pofta strica mintea eea fiirii de rautate" .5) Mulie ispite sunt eu aeest scop. De aeeea teme-te de gre~alii sl stai eu asezamant in chilia tao

7. Dacii ai' prieteni, fugi de inhllnirile dese eu ei, eiici numai intalnindu·te rar eu dansll Ie vei fi de folos. Iar daca vezi eii iti vine prin ei vreo viitiimare, eu niciun chip nu te mai apropia de dansii. Trebue sii ai ea prieteni pe eei ee pot fi de folos sl de ajutor vielulrii tale. Fugi sl de tntalnlrile eu barbaftl riii sl riizboinici, sl eu niciunul din acestla sii nu locuiesti impreunii; ba sl de siaturile lor eele de nimiea sii te lapezi. Ciici nu Iocuiese langii Dumnezeu sl nici statornicie n' au. Prietenii tiii sii fie barbatl! pasnici, f':'atii duhovnicestt sl piirintii sfinll : eiici pe acestle sl Domnulii numeste asa zicand :

"Mama mea, fratil sl parinttt mei acestia sunt, eari fac . vola Tatiilui Meu eel din Ceruri" .6) Cu eei tmprastleft de griji muIte sii nu te adunl.: nici ospiitare cu dan~ii

.

1) Ps. 55, 8. ~) Ibid. 10. 0) Ex. 14, 13. 4) Ps. 55, 9. 5). Intelep, 4, 12 .

.\1:. 12, 50; Le. 8, 21.

44

FILOCALIA

sa nu primesli, ca nu cumva sa te traga in tmprastterea lor sl sa te departeze dela stiinta : linlstei. Cad au intran~ii patima aceasta. Nu pleca urechea ta la cuvintele lor si nu primi socotintele inimii lor, cad sunt cu adeverat pagubitoare. Spre credinciosii pamantulut sa fie osteneala sl dorinta inimii tale sl spre ravna lor de-a planqe. "Ca ochii mei, zice, spre credlnciosil pamantulul, ca sa ~eazaei impreuna cu mine".') Iar daca cineva dintre cei ce vletuiesc potrivit cu dragostea de Dumnezeu vine sa te pofteasca la masa !;'i vrei sa te dud, du-te, insa de graba sa te lntorci Ia chilia ta. De este cu putinta, efara de chilie sa nu dormi niclodata, ca de-a-pururi sa ramaie cu tine harul Ilnistei si vei avea inlr'Insa neimpiedecata slujirea jertfei tale.

8. Sa nu poftestl bucate bune ~i de cele ce ademen esc la desfatare. "Cad cea care petrece in desfatari, a murit pana e inca in vieafa" , 2) cum zice Aposfolul. Sa nu-ti saturi pantecele tau cu bucatele altora, ca sa nu Ii se nasca pofla de acestea ~i sa Ii se faca dor de mesele de-afara. Cad s'a zis: "Nu va amagiti cu saturarea pantecelui". Iar daca te vei vedea poftit necontenlt afara din chili a fa, nu primi. Cacl este pagubitoare zabovirea necurmata efara din chilia fa: iti ia harul, i(i lntuneca cugetul ~i iti stinge ravna. Priveste un vas cu vin stand nemlscat multa vreme lnlr'un Ioc : ce vin lucitor, asezat sl blnemirositor pregateste, Dar deca-l vei muta mereu lncoace sl 'ncolo, vinul va fi mohorit, aratand uraciunea drojdiilor. Deci eu acela asemanandu-te, lnceerca de scoate folosul. Taie legaturile eu prea multi, ca sa nu te pomenesti lmpresurat la minte sl sa fuga linistea dela tine. Poarta grija de luerul malnllor, sl aceasta, daca este cu pu-

, tinta, zi ~i noapte, ca sa nu ingreunezi pe nimeni, dar mai ales sa at de unde da sl altora, precum tndeamna Apostolul Pavel.") Cu deosebire insa, ca sa te Iupti si prin aeeasta impotriva dracului trandaviei !;'i sa rlslpesti

1) Ps. 101. 6 2) I Tim. 5. 6. 3J I Tes. 2, 9~i II Tes. 2. 8; Ef. 4, 28.

EV AGRIE MONACHUL

45

si toate celelalte pofte ale vrajmasului. Caci in vremea nelucrarii navale~te asupra fa dracul trandaviei si »lnlru pofte se afla tot omul lenes",') precum se zice. Cand dai sl iai, nu scapi de pacat, De aceea ori de vinzi, ori de cumperi, lasa dela tine din cumpana dreapta, ca nu cumva finandu-te cu de-a-manuntul de obiceiurile iubirii de ca~tig, sa cazi in lucruri cari pagubesc sufletul, in certuri, in juraminte mincinoase, in schimbarea cuvintelor tale sl in cele asemenea, ca prlntr'tnsele sa neclnstesf sl sa rusinezl vrednicia cinstita a vlelli tale, Intelegand in suti acestea, pazeste-te dela a da sl a Iua. Iar daca vreai sa alegi ceea ce este mai bun, sl esli in stare de aceasta, arunca grija fa asupra altui oarecare barbal credincios, ca astiel facandu·te voios, sa ai nadejdi bune $i bucuroase.

9. Aceste indemnuri de folos Ii Ie da randulala linistei. Dar acum iti voiu atrage luarea aminte sl asupra urmatoarelor lucruri, care tin de ea. Tu asculfa-me sl fa cele ce-ll randuesc tie: Asezandu-te in chilia ta, aduna-ti mintea si gande~te·te la ceasul morlii. Priveste atunci la moartea trupului, inteleqe lntamplarea, Ia-ti osteneala ~i dlspretueste desertaclunea din lumea aceasta, atat a placerii cat sl a stradulntti, ca sa poti sa ramai nestramutat in aceeasi hotarlre a Ilnistel si sa nu slabesti. Muta-ti gandul sl la starea cea din lad, gande$te-te cum se chinuesc sufletele acolo, in ce tacere prea amara? sau in ce cumplita suspinare? in ce mare spaima ~i framan tare ? sau in ce asteptare ? Gandesle-te la durerea suflefului cea neincetata, la lacramile sulletesti fara sfarslt, Muta-V apoi gandulla ziua Invierii sl la infati~area inaintea lui Dumnezeu. Inchipueste-ti scaunul acela infricosat sl cutremurator. Adu la mijloc cele ce asteapta pe pacatosi : Rusinea lnalntea lui Dumnezeu, a lui Hristos lnsusi, a Ingerilor, a Arhanghelilor, a Stapaniilor si a tuturor oamenilor; toate muncile, focul cel vesnic, viermele cel neadormit, sarpele eel mare. fnturierecul ~i peste

1) Prov 13, "

FILOCALIA

toaie .acestea planqerea :;;i scrasnlrea dlnillor, spairnele, chinurile. Oandeste-te apoi sl la bunafatile ce asteapta pe drepfi : indrasnirea cea cafre Dumnezeu Tatal si cafre lisus Hristo s, catre ingeri, Arhangheli, Stapanii,impreuna cu tot poporul imparatiei si cu darurile ei: bucuria si ferieirea. Adu in tine amintirea acestora amandoua sl plange :;;i suspina pentru soarta pacato~ilor, tmbraca vederea til. cu lacrimi de frica sa nu fi si tu printre dansi]. Iar de bunatatile ce asteapta pe dreptl bucura-te sl te veseleste. Sarqueste-te sa te invrednicestl de partea acestora si sa te izbavestl de osanda acelora. Sa nu uiti de acestea, fie ca te aili in chilie, fie afara sl nieideeum sa nu lapezi pomenirea aeeasta dinaintea te, ca eel putin printr' aceasta sa scapi de gandurile spureate sl pagu· bitoare.

- 10. Posh!! sa·U fie cu loatii puterea, ca inaintea Domnului. EI curateste pacatele sl iaradelegile tale; face sufletul cuviineios, sflnteste cugetarea, alunga dracii ~i apropie de Dumnezeu. lar daca ai mancat odata tntr' 0 zi, a doua oera sa nu poftesti, ca sa nu te faei rlsipitor si sa·ti turburi cugetul. In felul acesta poti ave a cu ce sa lmpllnesti porunca binefacerii sl poti sa omori patimile trupului. Iar daca s' ar face tntalnire de Irati sl ai fi silit sa mananci ~i a doua sl a treia oara, sa nu 'te temi, niei sa te intristezi, ei mai bine bncura-te, mul[umind lui Dumnezeu ca, facandu-te supus trebulntel sl mancand de doua sl de trei ori, ai implinit legea dragostei ~i ca pe insusl Dumnezeu Il vei avea orandultor al vlelll tale. Daca uneori trupul e bolnav sl trebue sa mananc! ~i de doua, de trei sl de mai multe ori, sa nu fie tntristat cugetul tau. Caciostenelile trupesti nu trebue sa fie tlnute si in timpuri de boala ~i de slablciune, ei trebuesc las ate atunei mai slobod in anumite privlnle, ca sa se intareasca trupul din nou spre aceleasl osteneli ale vietulril. Iar in prtvinta infranarii dela anumite bucate, nu ne-a oprit dumnezeescul cuvant ca sa nu mancam ceva, ei a zis: "Iata am dat voua toate, ca pe

EV AGRIE MONACHUL

47

~ .. ~ --..----.--- -._..-~~ -.................-.........- - •• w -~

legumele ierburilor",') "mancati-Ie nimic cercetand ",:') si ; "Nu cele ce intra in gura spurca pe om" .11) Deci infranarea dela anumite bucate, e lucru ce ramane la alegerea fa, ca 0 osteneala a sutletului.

11. Rabda cu placere privegherea, culcarea pe jos sifoate celelaIte osteneli. Cauta la slava cea viitoare, ce se va descoperi tie impreuna cu loti sflntii, "Ca nu sunt vrednice patlrnirtle veacului acestuia, fata de sIava ce are sa se descopere noua" ,') zice Apostolul. "Daca esti slabit cu sufletuI, roaqa-te" ,5) pre cum este scris; roaga-te cu fridi, cu cutremur, cu osteneala, cu tnfranare sl cu priveghiere. Asa suntem datori sa ne rugam, mai ales pentru vrajma~ii rau naraviti. Caci ecestie ori de cate ori ne vad ca stam la rugaciune, ne stau sl ei cu sarguinta tmpotriva, sadind in mintea no astra cele ce nu trebue, ca sa ni Ie aducem aminte sau sa Ie gandim in vremea ruqaciunii. Asa vreau ei sa duca min tea in robie, iar rugaciunea noastra sa 0 taca nelucratoare, desarta si nefolositoare. Cacl desarta cu adevarat si nefolositoare este rugaciuneafacuta fara frica, fara frezvie ~i priveghere. Daca de omul lmpara! te apropii cu frica si cu cutremur si-i faci rugaciunea cu luare aminte, cu cat mai vartos trebue sa te infati~ezi Ia fel inaintea lui Dumnezeu, Stapanul tuturor, ~i a lui Hristos, Impsratul Imparatllor si Domnul Domnilor, facandu-I in acelasl fel rugaciunea ta? Caci lui Ii slujeste cu frica ~i cu cutremur toata multimea sl ceata duhovnlceasca a lngerilor ~i pe EI II lauda cu cutremur, prin cantare neconlenita, lmpreuna cu Cel fara de tnceput al Sau Parlnte ~i cu Prea Sfanful sl tmpreuna vesnicul Duh, acum ~i pururea ~i in vecii vecilor. Amin.

, ') Gen. 9, 3. 2) I Cor. 10, 25, 27. ') Mt. 15, 11. 4) Rom. 8, 18 ~) Iacob, 5, 13.

•

Ale lealulu.

~

IVAGlll

Capete despre deosebirea patimilor

~i a gandurilor 1)

•' ~~ intre draeii care se impotrivese lucrarii noastre, '~ t eei dintai, care se rldica eu lupta, sunt eei tncredtntatl eu poftele lacomiei pantecelui, eei ee ne furiseaza in suflet iubirea de. argint ~i eei ee ne momese eu slava dela oameni. Toli cellalti vin dupa acestle sa ia in primire pe eei i'aniti de ei. Cacl este eu neputinla sa caza cineva in mantle duhului eurviei, daca n' a fost dobortt intai de Iacomia pantecelui. Pre cum nu poate turbura mania pe eel ee nu lupla pentru maneari, sau bani, sau slava, ~i este eu neputinta sa seape de draeul intrisUirii eel ee nu s' a lepadat de toate aeestea. Nici de mandrie, eel dlntaiu puiu al diavolului, nu va scapa cineva, daca n' a smuls din sine iubirea de argint, radacina tuturor rautatilor, daca si saracia smereste pe om, dupa inteleptul Solomon. Seurt vorbind, este eu neputinta sa cada omul in puterea vreunui drac, daca n' a fost ranit mai lntaiu de aeele capetenii ale lor. De aeeea

1) In Migne P. G. 79. 1199-1228 C sub numele lui Nil Sinaitni ,i' en titlul: De diversis malignis cogitationibus, In P. G. impartirea in capete se deosebeste pujin de cea din Filocalie, iar la sfar~it dupa 1228 C are un adaus mal lung, care, dupli J. Muyldermans, nu pare a fi al lui Evagrie. De asemenea acest text are din loe in Ioc cate un seurt pasagiu in plus.

E. v AGRIE MONACHUL

49

~i diavolul aceste trei ganduri i le-a infati~at Mantuitorului : intaiu tndernnandu-l sa faea pietrele palnl, al doilea f6gaduindu-i toata lumea daca i se VB. inehina ~i al lrellea spunandu-i cii va fi aeoperit eu slava daca va ascuIta, Intru eat nu va pati nimic dlntr' 0 a~a de mare cadere. ') Dar Domnul, dovedindu-se mai presus de aeestea, i-a poruncit diavolului sa mearqa inapoia Lui. Prin aeestea ne-a invatat ea nu este eu putinta sa alunge cineva dela sine pe diavolul, daca n'e dispretuit aeeste trei ganduri.

2. Toate gandurile diavolesti furisceza In suflet chipurile lucrurilor sensibile, eari, punandu-si intiparirea In minte, 0 fae sa poarte in en formele aeelor lueruri. Deci del a Insusi Iuerul care se deapana in minte, poti cunoeste care drae s' a apropiat de tine. De pildh, daca in' eugetul meu se infati~eaza chipul omului care m' a pagubU, sau m' a necinstit, el da pe fala gandul [inerli de minte a raului, furisat in mine. Dace iara~i se lnvarteste in minte gandul la bani sau le slava, dintr' acestea se va cunoaste duhul care ne necajesle. Asemenea ~i la alte ganduri, din lucru afli pe draeul ee e de fata st iti furiseeza naluciri. Cu aceaste nu zic ea toate amintirile astor fel de lueruri vin dela draci, deoarece ~i mintea insa~i, starnita de om, aduce Inchipulrl ' de lucruri sl fapte : ci numai aeelea dintre amintiri, carl aprind mania ~i pofta impotriva firii. Caci prin turburarea acestor puterl, mintea preacurveste in eugel sl este riizboita, neputand primi arataree lui Dumnezeu, Cel ee i-a daf legea, daca stralucirea luminii dumnezeesfl se arata puterti cugetatoare a sufletului in vremea rugaciunii, dupe lnlatureree gandurilor luerurilor.

3. Nu ") va putea sa alunge dela sine amintirile patimase, omul care n' a avut grija de potta si rnanie, pe una stingand·o eu posturi, eu privegheri sl eu culcatul

1) Mt. 4, 3

0) Acest cap. se "fUl. ~; W. ~Cap't'\ Practice" P. G. 40. 1236,-7, cap. c3

4

50

FILOCALIA

pe jos; iar pe cealelta tmblanzlnd-o cu indelunga rfi.bdare, cu suferirea raului, cu nepomenirea de faU ~i Cll milostenii. Caci dintr'aeeste doua patimi se [es mai toate gandurile dracllor, care due mintea la primejdie si pierzanie. Dar') este cu neputtnta sa biruim patimile acestea, daca nu dlspretuim mancarlle, banii ~i slave, . ba inca ~i propriul nostru trup, pentru cei ee cauta adeseori sa-l atate. Pilda fara zabava sa luam dela eei ce se primejduese pe mare, care sar si din corabie de furta vanturilor ~i a valurilor rasculate. Aid insa lrebue sa fim ell luare aminte ca sa nu sarim din corabie spre a Ii vazuti de oameni. Caci vom pierde plata noastra sl ne va lua in primire un alt naufragiu ~i mai cumplit, sufland lmpotriva-ne vantul dracului slavei desarte. De aceea ~i Domnul nostru invata in Evanghelie pe acest carmaclu, care e mintea, zicand : "Luati aminte sa nu faceli milostenia voastra inaintea oamenilor, ca sa fiti vazuti de dansli ; iar de nu, plata nu veti avea dela Tatal vostru eel din Ceruri". =) $1 iara~i: "Cand va rugati, nu fiti ce fatarnicii, ea iubese a se ruga prin adunari si prin targuri, ea sa se arate oamenilor ea poslesc. Amin zie voua, ea j~i Iau plata lor".l) Sau: "Ciind postiti, nu fiJi ea fatarnicii, fristi, di i~i smolesc fetele lor. ea sa se arate oamenilor ea postese. Amin zic voua, i~i iau plata lor".") Sa fim eu luare aminte la cate ne invata ad dodorul sufletelor: prin milostenie tamadue~te mania, prin rugaciune curateste mintea, iar eu postul vestejeste pofta. Din acestea se alcafueste noul Adam, inoit dupa ehipul Ziditorului sau, nemai fiind in el, datorita nepatimirii, barbat ~i femeie, elin si iudeu, t6iere si netalere lmprejur, barbar si sehit, rob si slobod, ci toti una ~i intru tott Hristos.

'j Ad Iocepe cap 3 in P. ','. ~I Mt. 6. 1.

3) Mt. 6, S.

4) Mt 6, 15

EVAGRIE MONACHUL

51

Despre vlsuri 1)

4. Trebue sa cerceUim cum intiparesc dracii naludrile cele din somn in min tea noastra ~i-i dauo anumita forma. Una ca aceasta obisnueste sa se tntample min1ii, fie privind prin ochi, fie auzind prin auz, fie printr'o slmtlre oarecare, sau fie prin amintire, care tntlpareste in minte, mlscandu-le, cele ce le-a agonisit prin mijlocirea trupului. Deci dracll, mi se pare, rascolind amintirea 0 tntlparesc in cugel. Caci organele trupului stau in nelucrare, tlnute de somn. Dar iara~i, trebue sa cercetarn cum raseolesc amintirea? Sau poate prin patimi 1 A!?a trebue sa fie, deoareee eei curall ~i nepatimasl nu mai patesc una ca aeeasta. Este insa ~i 0 mlscare simpla a amintirii, slarnita de noi sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim ~i petrecem eu Sfintii. Sa fim insa cu atentie. Cad chipurile pe cari sufletul irnpreuna eu trupul Ie primeste intru sine, amintirea Ie misca tara sa se mai ajute de frup. Aceasfa se vede din faptul ea adesea piltimim una ca aceasta ~i in somn, cand trupul se odihneste. Trebue sa stim ea preeum ne putem aduee aminte de epa; sl cu sete ~i mra sete, tot asa ne putem aduee aminte de aur sl eu lacomle sl mra lacomle : ~i asa ~i cu celelalte. Iar faptul eli mintea ana aeeste sau acele deosebiri intre nalucirile sale, se datoreste vicleniei vrajmasilor. Dar trebue sa stim sl aeeasta: ca pentru naludri se folosesc dracii sl de lucrurile de dlnefara, ea de pilda de vuetul apelor, la eei ce calatoresc pe mare.

S. Scopul dracilor e ajutat foarte mult de mania noastra, cand se mi!?ca impotriva firii, mcandu-se de mare folos oricarui viclesug al lor. De aeeea toli zoresc sa 0 intarate zi sl noapte. Cand 0 vad insa legata de blandete, atuncl cauta pricini tndreptatlte ca sa 0 deslege tndata, ea facandu-se foarte aprinsa, sa 0 foloseesca • pentru gandurile lor furioase. De aceea nu trebue sa. 0 intliraUim nid pentru lueruri drepte, nid penfru nedrepte,

IJ Acest titlu nu se alli in P. G.

S2

FILOCALIA

eft sa nu dam chiar noi sabie prlmejdloasa in mana vrajmasului, ceea ce sliu co. fac multi sl mai mult decaf trebue, aprlnzandu-se penlru motive neinsemnate. Cact I) spune-mi de ce te prinzi grabit Ja harta daca dispreluesli bucatele, banii sl slava? De ce hranestt cainele cand te lauzi ca nu ai nimiea? lar daca acesta latra si se ia dupa oameni, trebue ea ai niscai Iucruri sl vrei sa Ie pazesti. Dar eu despre unul ca acesta cred ca e departe de rugaciunea curate, stiind ca mania esfe duma pentru 0 astfel de ruqaciune. Si rna mlr ca unul ce acesta si pe Sflnti i-a uitat: pe David, care striga:

"Opre$te mania ~i parase~te turbarea": 2) pe Eclesiastul care porunceste : "Alunga mania dela inima ta sl scoate viclesuqul din trupul tau" ; 3) pe Apostolul care randueste :

"Sa ridicam in toata vremea sl in tot locul rnaini cuvioase spre Domnul, lara manie sl ganduri". 4) De ce oare nu invatam ~i noi dela obieeiul tainie si vechiu al oamenllor, cari alunga caiuii din cesa in vrernea rugi'kiunii? Obiceiul acesta ne da sa inteleqem di mania nu trebue sa fie cu eel ce se roaga. "Mania este vinul serpilor" .S) De aceea Nazireii se infraneeza dela vin. Iar despre faptul ca nu trebue sa ne ingrijim de Imhracamlnte sl bucate, socot de prisos a mai serie, Insusi Mantuitorul oprind acest lucru in Evanghelii. "Nu va in grijiti , zlce, In sufletul vostru ce veti mance, sau ce veti bea, sau eu ce va veji tmbraca" , 6) caci toate acestea le fae paganii si necredinclosil, care leapada purtarea de grija a Stapanului ~i tagaduiesc pe FaditoruJ. De crestlni este cu totul strain acest lucru, de indata ce cred dl si cele doua vrabii vandute cu un ban stau sub purtarea de drija a Sflntilor Ingeri. Au insa dracii si obiceiul acesta : gupa gandurlle necurate, adue in suflet ~i pe acelea ale grijii, ea sa se departeze Isus dele noi, umplut fiind locul eugetarii eu multirne de ganduri, ~i sa nu mai poata rodi cuvantul, fiind coplesit de gandurile grijii. Lepadand 7)

I} Ad tncepe cop. 5 in P. G. I) Ps 37. 8. ,; Eel. 11. 10. ') I Tim. 2. 8 i) D~l!t 3". 33. 6) Mt. 6. 25. 7) In P. G. incepe cap. 6

dar asemenea gandun. sa lasam toata grija noastra in seama Domnului, tndestulandu-rte eu eele de fa tli , en imbradiminfe si hrana saraeacioasa, ea sa slabim in fieeare zi pe parintii slavel desarte. Ier daea cineva socoteste ea nu-l sia bine in haina saracadoasa, S8 priveasca Ia Sf. Pavel cum esteapla in frig l?i desbracat, eununa dreptalll.") Daca Apostolul a numit lumea aceaste stadion ~i teafru, oare eel ee s' a tmbracat ell gfmdurile grijii, mai poate alerga spre rasplatirea chemarll de sus a lui Dumnezeu, 2) sau mal poate sa se lupte cu lncepatoriile, cu domniile sl cu stapanitorii intunerecului veacului acestuia? 3) Eu nu stiu dacs-I va fi cu putlnla , acest lucru l-am invatat del a insAl?i cazurile vazute. Cad se va impiedeca in haina sl se va rostogoli la pamanf, ca ~i mintea de gandurile purtarf de grija, dacd e adevarat cuvantul care zice di min tea ramane statornic lipita de comoara sa, C8 »unde esfe comoara fa, acolo va Ii ~i inima ta". ()

6. Dlntre" ganduri unele tae, altele se tae. ~i anurne tae cele rele pe cele bune, dar ~i cele rele se tae de dilre cele bune. Sfantul Duh ia aminte la gandul eel dlntai ce l-am pus-sl dupa acela ne osandeste sau ne primeste. lata ce vreau sa zic: Am gandul de a primi pe strain! si-I am tntr' adevar -pentru DomnuI, dar venind ispititorul, il tae ~i furiseaza in suflefqandul de-a primi pe striiini pentru slava. Sau am gand sa prim esc pe straini ca sa fiu vazut de oameni; dar daca vine peste el un gand bun, il tae pe eel rau, tndreptand cafre Domnul virtutea nosstra sl silindu-ne sa nu faeem aceasta pentru lauda dela oameni.

Dacii6J deci starulrn cu fapta le gfindurile dintai, cu toata ispita celor de-al doilea, vom eves numai

t) H Cor. II, 27. ") Filip. 3, 13-14 .• ) Ef. 6, 12 4) Mt 6, 21, 5) In P. G. Inceue cap. 7.

'J Acest alinillt numai in P. G Din acest pasagiu ,i din altele, pe cari P. G le are in plus, s'ar putea conchide, dat Iiind caracterul lor ObSCLi.' ,\ de UJnp)llturl. cl ele nu au lieut parte din textul ori~inal.

54

FILOCALIA

............. .."......'.,....- ............... ~... W :;;: ~........... •• ;;: •• •• .. •• •• •• •• •• .. •

plata ga.ndurilor ee ni le-arn pus mai Intm, deoareee oameni fiind ~i luptand eu draeii, nu putem tine gandul drept nestrieat, niei pe eel rau nelspltlt, odata ee avem in noi semlntele virtntii. Dar daca zabove~te eineva pe la.nga gandurile eari tae (de-al doilea), seaseaza in tara ispititorului ~i va luera starnlt de ele.

7. Dupa multa bagare de seama am aflat ea lntre gandurile tngere~ti, omenesf si dela draei ~ste eceasta deosebire: Infai gandurile ingere~ti cerceteaza cu dea.manuntul firea luerurilor si urmaresc intelesurlle . ~i rosturile lor duhovnlcestl, de pllda : de ee a fost facut aurul ~i pentru ee e ea nisipul sl a fost risipit in anumite partlcele de sub pamant sl de ee trebue multa osteneaUi ~i fruda pana sa fie aflat, apoi dupa ee e aflat, e spalat eu apa ~i treeut prin foe, ea apoi sa fie dat mesterllor, carl fae sfesnicul eortului, eatuia, cadelnlta ~i vasele de aur,') din eari, din darul Mantuitorului nostru, nu mai bee aeum regele babilonean, ei de aeeste taine se apropie Cleopa cu inima arzatoare,") Dar gandul dracesc nu le stle sl nu Ie cunoaste pe aeestea, ei furlseaza numai placerea ea~tigarii aurului fara rusine, si . zugrave~te desfatarea ~i slave ce va veni de pe urma lui. Iar gandul omen esc nu se ocupa niei cu dobandiree aurului si nu cerceteaza niei al cui simbol este, sau cum se scoate din pamant, ei aduee numai in minte forma simpla a aurulul, despartlta de patlma si Iacomie. Acelas cuvanl se poate spune si despre aIte lucruri, dupa regula aceasta deprinsa in chip tainie.

8. Este") un drac ee se numeste rataeitor, care se infati~eaza mal ales in zorii zilei lnalntea lratllor sl Ie poarta mintea din cetate in cetate, din sat in sat ~i din

\

casa in casa, prilejuind, zice-se, simple intalniri, apoi

convorbiri mai indelungate eu eel cunoscuji, cad tulbura stare a eelor amagiti sl pulin cate putin ii departeazd de

'i Exod. 25, 29; I Mac. 1. 25; Ier. 52. 18, 19. ~) Lc. 24, 18, 3Z

IJ In P. G cap 8 incepe tot act

EV AGRIE MONACHUL

55

... .. .. .. •• .. .. .. .... :;;: :;;: ........... ..... .. w w .. 441. ;;q:e:............... .. ,~

cunostinta de Dumnezeu ~-i· face sa-~i uile de virtute ~i de fagaduint6. Trebue deei ca monachul sa observe acest gAnd de unde vine ~i unde sfarseste, ca. nu £arl rost ~i din tntamplare face cercul acesta lung, ei vrand sa strice starea sufleteasdi a monechului, ce, dupa ce si-a aprins mintea cu acestea ~i s' a ametlt de prea muIte convorbiri, sa fie tadi de veste atacat de dracul curviei, sau al mantel, sau al intristarii, cari tntlneaza ~i mai tare straluclree starii lui. Noi tnsa, daca vrem sa cunoastem lamurit viclesugul lui, sa nu graim indata cafre el, niei sa dam pe fata cele ce se petrec, cum infiripa convorbiri in minte ~i in ce chip putin cate putin vrea sa 0 impinga Ia moarte; caei va fugi dela noi, fiindca nu vrea sa fie vazui Iacandu-Ie acestea ~i asa nu vom cunoaste nimic din cele ce ne-am straduit sa eflam. Ci sa-i mai ingaduim 0 zi sau doua, sa-~i tspraveasca lucrarea, ca efland eu deamanuntul tot Iucrul pe care l-a mestesugit, sa-l dam pe fata cu cuvantul ~i sa-I alunqam. Dar') flindca se infampla di in vremea ispitirii min tea, flind turburata, nu poate urmari cu deamanuntul cele ce se petrec, sa faca aceasta dupa alungarea dreeului. Dupa ce te-al linistlt, adu-]i aminte in tine insuti de cele ce ti s' au tntamplat, de unde ai tnceput, . pe unde ai umblat sl in ee loc ai fost cuprins de duhul curviei, sau al mantel, sau al lntrlstaril ~i cum s'au petrecnt acestea. Invata-le acestea ~i tine-le minte, ca sa-l po]l da pe fata cand se va mai apropia de tine. Da pe fata ~i locul unde sfa aseuns, ca sa nu-l nial urmezi. lar daca vrei sa-l fad sa se infurie deabinelea, vadeste-l tndata ce se apropie sl desvalue cu cuvantul locul dintai in care a Intrat ~i al doilea si al treilea. Cad foarte tare se scarbeste, nesuferind rusmarea. lar dovada ca i-ai grait focmai la vreme 0 vei avea in faptul ca a fugit gandul dela tine. Cact esfe eu neputtnta sa stea, fiind scos la eratare. far dupa biruirea acestui drac

1) In P. G. incepe aci cap. 9.

56

FILOCALlA

urrneaza un somn adanc ~i greu, 0 amortire a pleoapelor, tnsotita de discftri nenumarate sl de umeri ingreuiaU; dar de toate acestea ne sloboade Duhul Sfant, prin rugadune tncordata.

9. Foarte') mult ne foloseste spre manluire ure impotriva dracllor, care ne ajuta sl la lucrarea vlrfutli, Dar sa 0 nutrim aceasta dele noi, ce pe un vlasiar bun, nu suntem in stare, pentruca duhurile iubitoare de pIaceri 0 sting si chlama din nou sufletul la prietenie ~i obi~nuinta cu ei. Aceasta prietenie, sau mai bine aceasta rana, anevoie de lecuit, 0 tamadue~te insa doctorul sutletelor, prin parasirea noastra, Cad ne lasa sa patimim lucruri tnfrlcosete dela duhuri, noaptea ~i ziua, pana ce sulletul alearga iara~i la ure cea dele inceput, invatandu-se a zice catre Domnul, asemenea lui David: "Cu ura desavarsita i-em urat, ca vrajmas! s'au facut mie".') lar cu ura desavar~ita uraste pe vrajma~i acela care nu piicatue~te nici cu fapta nlci cu gandul, lucru care este semnul celei mal mari ~i celei dintai nepatlrniri.

\'4., 10. Dar'l ce sa zicem despre dracul care face sufletul nesimtlt ? Cad rna tern a sl scrie despre el. Cand navale~te acela, iese sufletul din starea sa flreasca ~i leepada cuviinta sl frica Domnului, iar pacatul nu-l mai socoteste pacat, faradelegea n' 0 mai socoteste mradelege sl la osanda sl la munca vesnlca se gande~te ca la niste vorbe goale. De cutremurul purtator de foc el rade, Pe Dumnezeu, e drept, it marturiseste, insa porun cile Lui nu le clnsteste. De-i bali in piept cand se misca spre pacat, nu simte; de-i vorbesti din Scripturi, e cu totul impietrit sl nu asculta. Ii amintesti de ocara oamenilor sl nu 0 ia in seama. De oameni nu mal are rusine, ca porcul care a inchis ochii-s! a spart gardul. Pe drecul acesta il aduc gandurile invechite ale sIavei desarte. ,,$i daca nu s'ar scurta· zileIe acelee, nimeni nu -s'ar mai mantul",') De fapt dracul acesta este dintre

1) In P. G. incepe cap. 10. 'J Ps 139, n. sJ In P G. incepe cap. n 0) Mt. 24, 22 j Me 13, 20.

EVAGRIR MONACHUL

57

cei ce etaca rar pe frati, lar pricina este tnvederati. Caci nenorocirile altora, boalele celor dosaditi. tnchlsorile celor neferlcltl l?i moartea napresnlca a unore, pun pe fuga acest drac, intru cat sufletul e strlipuns putin cafe pulin sl e trezi1 la mila. fiind deslegat de Impietrirea venita dela demon. De sigur noi nu Ie avempe acestea aproape de nol, data fiind lipsa sl raritatea celor cuprlnsl de neputinte printre noi. De aceea ') Domnul, alungand acest drac, porunceste tn Evanghelii sa rnergem Ia cei bolnavi sl sa cerc~arn pe cei din inchisori, zicand = .Bolnav am fost sl n'atl venitla Mine"!) In orice caz sa se stle : daca cineva dintre mona chi, fiind alacat de .dracul ecesta, n'a primit gand de curvie, sau nu si-a parasit chilia din nepasare, unul ca ecesta a primit din eer rabdaree l?i neprihanirea ~i fericit este pentru 0 nepatirnire ca aceasta. lar cati s' au f6gaduit sa clnsteasca pe Dumnezeu loeuind leolalta cu lurnea, sa se pazeasca de acest draco Caci a zice sau a serie rnai rnulte despre el, rna rusinez sl de oameni.

Despre dracul tntristmii")

11. Toji ') dracii fac sufletul iubitor de placeri ; numei dracul lntristarll nu primeste sa faca aceasta, ci el ucide gandurile celor ce au inceput aceasta vietuire, Uiind ~i uscand prin intristare orice placere a sufletului, daca e adevarat ca oasele barbatulul trist se usuca. 5) Daca acest drac razboieste pe un monach eu masura, Il face tncereal, cact il eonvinge sa nu se apropie de nimic dintr' ale lurnii acesteia sl sa tnlalure foata placerea. Dar daca starue mal mult, naste ganduri cari sfatuesc pe monaeh sa-sl ia vieata, sau il silesc sa fuga departe de loeul unde petrece. Acest lucru l-a gandit llii l~a patlmtt dreptul Iov, fiind asuprit de acest draco "De as putee, nee, sa rna om or, sau pe altul sa rog sa-rni faca mie

.} In P. G. tncepe cap. 12. i) Mt 25, 36. il Ac:est titlu IlU IIstll io P. C;; t) In P. G. tncepe cap. 13. A) ~ro .... 17. 21.

aceasta" .1) Simbol al acestui drac este sAlbataciunea numita naparcii, a carei fire se arata prletenoasa, insa al caret venin covarseste veninul celorlalte flare, ba daca e primit flira masura, ornoara ~i anlmalul lnsusi. Acesfui drac f-a predat Pavel pe eel ce a flicut nelegiuire in Corint. De aceea ~i scrie cu ravna Corlntenilor, zicand:

"Aratati-i dragoste, ca nu cumva sa fie inghitit unul ca acesta de 0 intristare mai mare". 2) Dar duhul acesta, care tntnsteaza pe oameni, stle sa se faca ~i pricinuitor de buna poc8inta. De aceea ~i sfantul loan Botezatorul ii numea pe cei ce erau strapunsi de duhul acesta ~ alergau la Dumnezeu "pui de naparci", zicand : "Cine v'a arafat voua sa fugiti de mania ce va sa vie? Faceli deci roade vrednice de pocmnta; ~r sa nu vi se p'ara a grm intru voi: Parlnte avem pe Avraam~ .3) Caci oricine a urmat lui Avraam ~i a Iesit din pamantul ~i din neamul sau, s' a mcut mai tare dedit dracul acesta,

12. Cine") si-a stapanit mania a supns pe draci; iar cine s' a robit de dansa nu se mai tine de vi~ata monahala ~i e strain de caile Mantuitorului, daca se zice ca lnsusi Domnul invata pe cet blanzt calle Sale.'} De aceea cu anevoie poate fi vanata mintea monachului, care atearga pe campi a blandetli, Caci mai de nicio virtute nu se tern dracii ca de blandete, Aceasta a dobandit-o acel mare Moisi, care a fost numit "bland, mai mult decat toll oamenii". 6) Ier proorocul David a aratat-o eii este vrednlca sa fie pomenita de Dumnezeu, zicand :

"Adu-ti amlnte, Doamne, de David sl de toata blandetea lui",") Insusi Mantuitorul nostru ne-a poruncit ,sa ne facem urmator! ai blandetli Lui, zicand : "Invatati dela Mine ca sunf bland ~i smerit cu inima ~i veti afla odihna sutletelor voastre" .8) Iar daca cineva s'ar tnfrana dela mancari ~i bauturl, dar prin gandurile rele ar intarata mania, acela se aseemana cu 0 corahie -ce caIatore~te pe mare,

I} loy 16. 4. I) II Cor. 2, 1. S) M.t 3, 1-9. ') In P. G. iacepe cap. 14. 0) Ps 25. 9. '1 Num. 11. 3 1) Ps. 13a, 1. S) M.t. 11. 29.

EV AGRIE MON ACHUL

59

___ v ..._.- ~ 0$ ..

avand pe dracu earrnactu. De aceea . trebue sa fim cu luare aminte din toat~ puterea, la calnele nostru, tnvltandu-I sa rupa numai lupli ~i s~ nu manance olle, arafand tOftta blandetea fata de toti oamenii.

Despre slava de,arUn

13. Dintre') ganduri singur cel al slavei desarte lucreaza cn multe mijloace. Elcuprinde . aproape toata lumea sl deschide usile tuturor dracilor, lacandu-se ca un fel de tradator viclean al cefatU. De aceea el umileste foarte tare mintea pustnlculul.: umpland-o cu multe vorbe ~i lucruri ~i intinandu-i rugadunile, prin cari acesta se stradueste sli-~i tamliduiascli toate ranile sufletului sau. Oandul acesta il lac sa creasca totl dracii dupa ce au fost blruili, ca printr' ansul sli prlmeasca intrare din nou in suflet, ~i sli faca astfel cele din urma mai rele ca cele dintai.") Din gandul acesta se naste ~i eel al mandriei, care a facut sa cada cu sunet din ceruri la pamant pecetea esemanarlt sl cununa frumusetll. Salta-te din el ~i nu zabovi, ca sli nu vindem altora vteata noastra, nlcl petrecerea noastra, celor tara de mila. Pe acest drac il alunga rugadunea starultoare sl . sllinta de a nu face sau zice cu voia nimic din cele ce ajuta blestematei slave desarte.

14. Cand minfea pusfnicilor a ajuns la putina nepatimlre, sl-a agonisit ~i calul slavei desarte, cliruia tndata ii dli pinteni prin cetatl, purtandu-si lara stapanire laude isvoratli din slava. ~i tntamplnand-o duhuI curviei, printr' 0 randutala nevlizutli,o inchide tntr' 0 coclna de porci, invatand-o sa nu se mai ridice aUadata din pat inainte de a se face sanlitoasa deplin, nici sa nu facli ceea ce fac bolnavii neascullatorl carl, purtand inca urmele boalei Intr'ansll, se dau la drumuri !?i merg 18 blii inainfe de

') Acest titlu nu se afla in P. G ') In P. G. Incepe cap. 15.

I) Mt 12. 45; Lc. 11. 26.

FILOCALIA

vreme, c8zand din nou in boele. De aceea sezand 10- cului, S8 luam ~i mal bine aminte Ia noi tnsine, ce inaintand in virtute, sa ne facem gren de miscat spre pacat, iar Inoindu-ne Inlru cuno~tintii so. dobandlm multime de vederi felurite. ~i ase in8Itandu-n~ sl mai tare, vom vedea ~i mai bine lumina Mantuitorului nostru,

15. A descrie) toate lucrarile cele rele ale dracilor mt-e cu neputinta, iar a tnsira cu de-a-manuntul mestesugirile lor rul-e ruslne, sfllndu-ma de cititorii mai simpli. Totusi asculta unele viclenii de ale duhului curviei. Cand cineva a dobandtt nepatlmlrea piirtii poftitoare ~i gandurile de rusine s' au raclt, atunci arata barbatl l?i femei jucand lmpreuna si-l face pe pustnic sa prlveasca lucruri ~i forme de rusine. Ispita aceasta inso. nu e prinlre ceJe ee tin multa vrerne, deoarece rugaciunea neincetata si mane area foarte lmputlnata, privegherea sl indeletnicirea cu conternplatllle duhovnicesti, 0 alunga ca pe un nour tara ploaie. Uneori se aUnge insa ~i de trupuri, starntnd tntr'ansele . fierbinteala dobltoceasca. Si aIte nenumarate mestesuqiri unelteste videa nul acesta, pe cari nu e nevoie sa le mai raspandtm si sa Ie mai tncredtntam scrisului, Fata de astfel de gandufi foloseste si eprinderea mantel, pornita impotriva dracului. De aceasta manie se teme el mai mult, cand se aprinde impotriva acestor ganduri l?i ii strlca planurile. Despre ea e vorba cand se zice: .. Maniati-va si nu pacatuiti" .2) Ea da sufleluIui in ispite 0 folosiloare dodorie. Dar uneori!?i mania aceasta e imltata de dracul manlel. Acesta plasmueste chipurile parinjilor, sau ale unor prletent si rudenii, ocarati de oameni nevrednici si prin aceasta mlsca mania pustnicului si-l lndeernna sa zica sau sa faca vreun rau celor ce i s'au aratet in minte. La acestea trebue sa fie monachul cu luare aminte sl tndata sa·~i

»smulga mintea dela astfel de chipuri, ca nu cumva, zabovind pe langa ele, sa se pomeneasca in vremea ru-

1) P. G. in cepe cap. 16. !) PI, 4, 5.

EVAGRlE MONACHUL

61

gaciunii, taciune ee se mistue de foe. In ispite de acestea cad mal ales eei iuti la manie ~i eei ee user se prind, le harta, eari sunt departe de rugaciunea eea eural! !?i de cunostinta Mantuitorului nostru Usus Hrlstos,

16. Oandurfle ') veaeului aeestuia le-e det Domnul omului, ea pe niste oi, pastorului bun. Sl s'e seris: .. A dat flecarui om euget, lntru inima sa", sadind in el si pofta ~i mania tntru ajutor, ea prin mante sa alunbe gandurile lupilor, iar prin pofta sa iubeesca oile, ehiar cande biciuit de vanfuri si de ploi. l-a mai dat pe langa acestee ~i lege dupa care sa pazeasea oile, loe de verdeaja, apa de odihna, psaltlra, chitara sl toiay. ~i i-a randuit sa se hraneasca sl sa se lmbrace dela aceasta turma, iar la vreme sa-l adune fan. Cacl ziee cuvantul ; .. Cine pastoreste turma ~i din laptele ei nu mananea"?2) Pustnlcul trcbue sa pazeasca deci zi sl noapte furma eceasta, ea nu cumva sa fie rapit vreun miel de flarale salbatice, sau Sfl\.} ia talharii, iar daca s' ar intample una eft eceasta in padure, indata sa-l smulga din gura ursului l?i a lupuluL 3) Asa dar, dadi gandul despre fratele nostru se invade in noi eu ure, sa stim ea 0 fiara l-a luaf pe el; asemenea !?i gandul despre muiere, daca se intoaree in noi amesteeaf eu pofta de rusine : la fel ganduI despre argint si aur, dadi se cufbareste lnsolit eu lacomle : asemenea sl gandurile sflntelor deruri, daca eu slava deserts pase in mirtte ! Si tot asemenea se va infampla sl eu aIte gfmduri de vor Ii furate de patimi. Sl 4) nu numai ziua frebue sa fie monahul eu luare aminte la ele, ci sl noaptea sa le pazeasea priveghind. Caci se intampIa sa piarda ceea ee a agonisit, daca se lasa in naluciri ruslnoase si viclene. Aeeasta este ceea ee zice patriarhul Iaeob:

"Nu am adus Tie oaie rapita de fiara salbeteca ; eu platearn Iurtlsagurile de zi sl de noapte; sl rna topeam de arslta zilei si de gerul noptli, ineat S7 a dus sornnul dele oehii mel". 5) Iar deca din osleneala ni s'ar in-

I) In P. G mcepe cap,. 17 .• ) I Cor 9, 7. 3) Sam. 17, 35. 4) In P. G incepe cap, 18 5) Gen 31, 39.

62

• ·44:q;;::;;:e:::;:;a: •• ' ;; W W W W W Wi -........ c. w: e;:. W 00 WI i;;t ... W w w e

FILOCALIA

tampla vre-o nepurtare de grij~, sa gr8.bim putln in sus pe stanca cunostlntel, sa ne luam psalfirea ~i sa lovim coardele ei prin virtulile cunostlntel ~i sa pastern iar~~i oile sub muntele Sinai, ca Dumnezeul parintilor nostri s~ ne cheme din rug si pe noi ~i sa ne d~ruiasca lnlelesurile semnelor sl ale mlnunilor.

17. Flree I) cea ratlonala, ornorita de pacat, 0 ridica Hristos, prin contemplarea tuturor veacurilor. lar sufletul cel ce a murit cu moartea lui Hristos, it invie Tatal, daca il cunoaste pe El. Aceasta este ceea ce a zis Sf. Pavel: .Daca am murit lmpreuna cu Hrlstos, credem ca vom ~i invia impreuna cu EI". 2)

18. Cand ~ mintea s'edesbracat de omul cel vechiu ~i s' a tmbracat in omul haruIui, vede sl starea sa in vremea rugaciunii, semanand cu safirul sau cu azurul cerului, stare pe care Scriptura 0 numeste ~i "Ioc al lui Dumnezeu" , v~zut de bafrani pe Muntele Sinai". 4)

19. Dintre 5) necuratli draci, unii ll ispitesc pe om, ca om, iar altli il turbura pe om ca pe un dobitoc necuvant~tor. Cei dinfai apropllndu-se ne turiseeza ganduri de slava desarta, sau de mandrle, sau de plsma, sau de invinuire, cari nu se aUng de niciunul din dobitoace. Cei de-al doilea insa, aprind in lrup manle ~i poita inafara de fire. Acestea Ie avem tndeobste cu dobitoacele, fiind ascunse insa sub firea cea cuvantatoare. . De aceea zice Duhul Sfant cafre cei ce ced in gandurile omenesti: "Eu am zis: dumnezei sunletl sl fii ai Celui Preainalt, toti : Ier voi ca niste oameni muriti ~i ca orisicare dintre dipetenii cadefl", 6) Iar catre cei stAmi{i

1) In P. G. 79 tine de cap. 18, In P. G. 40. col. 1244 se cuprinde ill< .. Capita practica", cap. 69.

S) II Tim. 2, 11.

') In P. G. 79 tine de cap. 18, in P. G. 40. 1244 se cuprinde in .. Cllpitll>

praefica" cap. 70.

') Exod 24, 10.

li) In P. G. acelt cap. e dat ea al 21-lea, II) Ps. 82, 6-7.

/

E.V AGRIE MONACHUL

63

.; ------ - ._. ~ ~ ...

dobltoceste zice: "Nu fiti cum e calul sau mulariul, 1& care nu este tntelepciune, ci trebue sa strAngi cu zabala l$i cu frau falcile lor, caci nu se apropie de tine". 1) Dar' sufletul care pacatuel$te va muri. $i invederat esle ca oamenii, daca mor ca oamenii, se ingroapa de oameni, iar cei ce sunt omorttl ca dobitoacele, sau cad jos, vor fi mancati de vulturi. lar dintre puii acestora unli vor chema pe Domnul, altii se tavalesc in sange. Cel ce are urechi de auzit sa auza.

20. Cand 2) vreunul dintre vrajmasl te va Tani in lupta ~i vrei sa-i lntorci sabia lui, precum scrie, ~ asupra inimii lui, fa ase precum te sfatufm : descoase in tine insuli gandul aruncat de el, ce fel este ~i din cate lucruri este alcatuit sl - care lucru turbura mai mult mintea. lar ceea ce zic aceasta este: sa zicem ca e trimis de el gandul iubirii de argint. Desfa-l pe acesta in mintea care l-a primit, in sensul aurului, in aurul Insusl ~i ln patlme iubirii de bani. Apoi tntreaba : Ce este pacat dintre acestea? Oare mintea? Dar atunci eum este ea chipul lui Dumnezeu? Sensul aurului? Dar cine, avand minte, va spune aceasfa vreodata? Oare aurul Insusi e pacat? Dar atunci de ce s' a facut? Ilrmeaza asa dar ca al petrulea Iueru este pricina pacatulul. Iar acesta nu e nici lucrul ce sla de sine, nici ideea lucrului, ci 0 placere oarecare vrajma~a omului, nascut8 din voia cea libera a sa ~i care sileste mintea 'sa se foloseasdi rau de fapturtle lui Dumnezeu. Aceasta placere avem sa 0 taiem, dupa indatorirea ce ne-a dat-o legea lui Dumnezeu. Cercetand tu acestea, se va nimici gandul, desfacandu-se intr' 0 simpla contemplatle a fa ~i va fugi dela tine dracul, dupa ce prin cunostlnta aceasta mintea ta s' a ridicat le inaltime. lar 4) daca, vrand sa te folosesti impotriva lui

~) P .. 32, 9.

2) In P. G. acest cap e pus ca 8.1 19·1ea.

3) Ps. 37, 14-15

4) In P. G. aceet pasagi., de ad pAna la stAIlitu} cap. 20, e pus ca .1 2,'·; e a cap

64

FILOCAL!A

de sabia sa, doresf sa·} dobori rnai intiii cu prastla ta, scoate ~i tu 0 piatra din . traista de pastor a fa ~i ceuta vederea lui, spre a afla cum yin ingerii ~i dracii in lumea noastra, iar noi nu mergem in lumile lor? De ce nu putem adeca si noi sa unim pe ingeri ~i mai mult cu Dumnezeu sl nu ne hotarim sa-i facem pe draci ~i mai necurati? Si cum se face ca luceafarul, care a rasarit dlmlneeta, a fost aruncat pe pamant 1) ~i a socotit marea ca pe 0 coaja de nuca, iar tartarul adanculul ca pe un rob? $i de ce tncalzeste adancul ca pe 0 topitoare, turburand pe toll prin rautatea sa si pe toti vrand sa-i stapaneasca ? Cact trebue sa stim ca tntelegerea acestor lucruri foerte mult il vatama pe dracul ~i alunqa foaUl tabare lui. Dar acestea yin cu incetul in cei cari s' au curatif sl vad intru catva intelesurlle inlampUirilor. Cei necurafifi fnSa nu cunosc vederea acestora, Si chiar daca efland-o del a allli, ar spune-o sl ei, nu vor fi auziti, fiind mull colb !?i zgomot de patiml in toiul razboiului. Caci trebue sa fie cu totul lini~tita tebara celor de aIt neam, pentru ca singur Goliat sa se tntalneasca cu David al nostru.") In feIuI acesta ne vom Iolosi de desluslrea razboiulul ~i de vederea lui sl in cezul celorlalte ganduri necurate._

21. Cand') vor fugi de graba. dela noi vreunele din gandurHe necurate, sa ci.iutam pricina pentru care s' a tntamplat aceasta. Oare pentru raritatea lucrului, fiind greu de gasit materia, sau pentru nepatimlrea noastra, n' a putut vrajmasul nimic tmpotrive noestra? De pilda daca unui pustnic i-ar veni in minte gandul ca i s'a incredlntat ocarmulrea duhovnlceasca a primei cetatl, de sigur ca nu va zabovi la inchipuirea aceasfa; si pricina se cunoaste usor din cele spuse mai Inainte. Dar daca unuia l-ar veni acest gand in legatura cu oricare cetate s' ar nimeri, si ar cugeta la fel, acela fericit este ca a

') Is. 14, 12.

211 Sam. 17, 411 .

• ) III P. G. ace it Clip. e dat ca .1 22·I~a.

EV AGRIE MONACHUL

65

_;= w ~ __

ajuns nepatimirea. Asemenea sl in privinta eltor gAnduri se va afla pricina cercetandu-se in acelasl chip. Acesfea trebue so. Ie stim pentru ravna ~i puterea noastra, ca sA vedem daca am treeut Iordanul vsi ne-am apropiat de verdeala, sau inca petreeem in 'pusfie, lovip de eei de aIte neamuri. De pllda foarfe - muIte fete mi se pare ea are .dracul iubirii de argint ~i e foarfe dibaciu in pulerea de-a amagi. Asffel cand e stramtorat de desavarslta lepadere-de sine, Indata face pe purtatorul de grija ~i iubitorul de sarect Primeste bueuros pe strainii carl nu-s tnca de fata, eelor lipslti _ le trimite ejutor, cerceteaza inchisorlle orasului si rascumpara sclavii; arata alipire femeilor bogate, ii face Indatoraf pe eei carora Ie merge bine, sfalueste pealtii sa se lapede de punga lor larga. Sl-astfel amagind sufletul, pe ineetul II inv6.lue in gandurile iubirii de argint si-l da pe mana draeului slavei desarte, lar aeesta 1) aduee inainte multi mea eelor ee slavesc pe Domnul pentru aceste purtari de grija ~i pune pe unii sa vorbeasca tntreolalta cate putin despre preotie, prevestind moartea preotului de aeum ~i iseodind nenumarate ehipuri ea sa nu seape. Sl asa biata minte, invaluita lntr' aeeste ganduri, se .lupta eu inve~unareeu aceia . dintre oameni carl nu l-au primit, iar celor ee l-au primit Ie face daruri si-I primeste eu recunostlnta. Pe eei ee se impotrivese, Ii da pe mana judeditorilor ~i unelteste ea sa fie scosi din hotarele eetiitii. Aflandu-se apoi aceste ganduri tnlauntrul sau si tnvartindu-se in minte, indata.. se inta,~eaza dracul mandriel, nalucind slralueiri neeontenite ~i draci Inerlpatl in vazduhuI ehiliei, ca pana Ia urma sa scoata pe om din mlnti. Noi insa, dorind pierzarea astorfel de ganduri, sa traim eu multumire in saracie. "Caci e vAdit eanimic n' am - adus in lume ~i nimie nu putem duee din ea. Avand hrana ~i imbrAeamlnte, sane tndestulam eu ele" ,2) aducandu-ne aminte

1) In P. G de aici incepe cap. 23. ~1 I. Tim. 6. 7- 8 .

.

FILOCALIA

de Sf. Pavel. cere zice c8. "rlidlicina tuturor relelor est€" iubiree de argint". 1)

22. Toate") gandurile necurate, staruind in noi din pricina patimllor, due mintea la strlcaclune sl pieire. caci precum icoana painii zaboveste in eel flam and din pricina foamei sale ~i icoana apei dlnprlcfna setii, tot asa si ideea avutlel ~j a banilor starueste din pricina llicomiei. iar Inlelesurlle gandurilor ruslnoase ce se nasc din bucate, zabovesc din pricina palfrnilor noastre. Acelasi lucru se intampla ~i in cazul gandurilor slavei desarte si al altor ganduri. Iar mintil innecate in aslfel de ganduri ii este cu neputlnfa-sa stea inaintee lui Dumnezeu ~i sa primeasca cununa dreptafii. Cacl de aceste ganduri fiirid trasa in jos si mintea aceea tlcaloasa din Evanghelie s' a Iepadat de bunul eel mai mare al cunostintei de Dumnezeu.') Asemenea ~i eel legat de main! ~i de pidoare si aruncat Intru Intunerecul cel mai dinalara, din aceste ganduri i~i avea tesuta haina sa, pentru care motiv eel ce I-a chemat Ia nunta l-a gasit nevrednic de 0 nunta ca aceea. Haina de nunta este nepefimlrea suHefului rational, care s' a lepadat de poftele Iumesti, Iar : prlcina pentru care gandurile lucrurilor sensibile, carl zabovesc in minte, strica cunostinta, am aratet-o in "Capetele despre rugaciune".

'( 23. De frei feluri4) sunt capetenille dracllor caJjse in\potrivesc Iucrari! noastre. Lor Ie urmeaza toata tabara celer de aIt neam. Acestia stau cei dintal Ia razboiu si chiama sufletele spre pacat prin gandurile cele necurate. Unii din ei aduc poftele Iacomiei pantecelui, altH strecoara in sufIet iubirea de erglnt,. sl in sfarstt altH ne m0!n€sc cu sIava"dela oamenl. Deca ravnestl a!?a~'-dar rugli'ciunea curafa, pazeste mania; daca iubestl nepriha-

I) L Tm. 6, 10

oJ Acest cap. este in P. G 79. 1225, continuare la cop 23. E! se cupi iade si in .. Capita practica", P. G. 40, 1227, unde e cap. 64

") Mt 22, 2-14.

4) In P. G. 79, 1228 aci incepe cap. 24

EVAGRIE MONACHUL

67

__ _ ;; W ;; 40 _ w •• _ ...

nirea, stapaneste pantecele ; nu-l da paine sa se sature sl necajeste-l cu apa. Priveghiaza in rugaciune sl aIung5 dela tine amintirea raului. Cuvintele Duhului srant sa nu te paraseasca sl hate in portile Scripturilor cu mainlle vtrtutllor. Atunci iU va rasari nepatlmlrea inimii ~i vel vedea in rugaciune mintea in chipul stelei.

24 .. Dintre ') cele ce le cupetam, unele i~i pun tiparul pe minte si-t dau 0 forma, altele ii dau numai

o cunostlnta ~i nu-si pun tlparul pe ea si nici nu-l dau

o forma. De pilda : "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu" lasa un tnteles in inima, dar nu dau 0 forma rnlnlii, nici nu-si pun tiparul pe ea. Cuvintele: "Luand paine", dau 0 forma mintli, lar :

"A frant-o" iara~i i~i pun tiparul pe ea. Versetul: "Am VHZUt pe Domnul sezand pe un scaun tnalt sl rldlcet",") i~i pune tiparul pe minte, afara de "am vazut pe Domnul". Aceste cuvinte, dupa litera par sa-~i puna tiparul pe minte, dar lntelesul lor nu si-l pune. Prorocul a vazut cu un ochiu profetic, firea ratlonala, inaltata prin fapte hune, primind in sine cunostinta lui Dumnezeu. Caci se ziee ca Dumnezeu sade acolo unde se cunoaste, fllndca mintea cureta se ziee ~i scaun al lui Dumnezeu. Dar se zice sl de femeie, ca e scaun al necinstii, intelegandu-seprin femeie sufleful care ura~te cele drepte;· iar necinstea sutletului este pacatul ~i nestlinta, Asa dar notiunea de Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul pe minte, ci dintre cele ce nu-si pun tiparuI pe minte. De aceea cel ce se roaga trehue sa se desparta cu totul de cele ce-sl pun tiparul pe rninte. Aceasla te face sa te lntrebi daca, precum este in prlvinla trupurilor $i a sensurilor lor, ase este $i in privinta celor netrupesti sl a ra[lunllor lor; sl daca aUfel

. se modeleaza mintea privind 0 minte, sl aUfel va fi starea

.) De aci se continua numai in P. G. 79. 1228. Muyldumans Ih. V.::dRahner, op. c. 47) spune ca adausul acesta nu e a lui Evagrie. Dar eel p!Ji1J cap 26 e al lui.

s) Is. 6, 1.

EO

68 FILOCALIA

___ ~ ~:;;:~.:;;:. ""i ""i.:;;::. =;;.:;;::;: ", i:;:""il ""'.:;;::. ""'.?" .. "'"' ~"'"""'"' • ." .. =:;:; ~ •• •• •• •• c. •• •

ei cuqetand Intelesul aceleia? De sigur stim ca cunostinta duhovnlceasca departeaza mintea de sensurile cari tsl pun tiparul pe ea ~i 0 intati~eaza faraniciun tipar, lui Dumnezeu, fllndca notlunea lui Dumnezeu nu este dlntre cele ce-si pun tiparul. Caci Dumnezeu nu este trup, ci mai de graba din cele ce nu-si pun tiparul. $i iara~i stlm cii dintre vederile cari nu-si pun tiparul pe minte, unele insemneaza fllnla celor netrupesti, altele ratiunilc lor. Dar nu se. intfunpU\ Ia fel in cazul trupurilor !?i al celor netrupesti. Caci in cazul celor trupesti unele i~i pun tiparul pe minte, aItele nu, pe cand din colo, nimic nu-si pune tiparul pe minte.)

25. Cand dracul Iacorniel pantecelui, luptand mult ~i adeseori, nu izbuteste sa strice tnfranarea intiparita, atuncl impinge mintea la pofta nevoinlli celei mal de pe urma, aducandu-t inainte sl cele privitoare Ia Daniil, vieata lui saraca sl semintele, sl-l aminteste sl de vleata altor oarecari pustnici carl au trait totdeauna asa, ~i sileste pe ascet sa se faca urrnalorul acelora. Astfel, urmarlnd tnfranaree farO. masura, va pierde sl pe eea masurata, dela 0 vreme trupul nemalputand-o pastra din pricina slablclunil, Si asa va ajunge sa binecuvanteze trupul !?i sa blesteme inima.

Socot deci co. e drept so. nu asculte acestia de aeela ~i sa nu se retina dela paine, dela untdelemn sl apa. caci aceasta randuiala au cercat-o fretit, gasind·o foarte buna, De sigur aceasta sa nu 0 faca spre saturare sl sa 0 fadi numai odata pe zi. M' as mira daca vreunul, saturandu-se cu paine sl cu apa, ar mai putea lua cununa nepatlmlrtl. far nepatimlre numesc nu simpla oprire a pacatulut eu fepta, caci aeeasta se zice tnfranare, ci aceea care tale din eugetare gandurile patimase, pe care sfantul Pavel a numit-o sl "taiere duhovniceasdi imprejur

1) tntelesul capitolului este acesta: lucrurile materiale privite i,1 pun tiparul pe minte, dar ratiullile lor nu. Altlel este eu realit!lile spirituale. Dintre acelea Ilici ipoataaurile (de pilcll un luger, sau sufletul unui om), nici raliunile tor Qu.,i pun tip~rul pe minte.

_ ..........-.... w O. -..--..r- .. C ~- :;;: ~

EVAGRIE MONACHUL

69

a iudeului ascnns".'} lar daca se descurajeeza clneva auzlnd acestea, sa·~i aduca aminte de vasul alegerii, de Apostol, care a implinit alergarea in foame ~i sete. Dar imiUi sl vrajma~ul ade'Varului, dracut descuraj8rii, pe acest drac, punand in minte celui ce se infraneaz6, retragerea cea mai de pe urma, tndemnandu-l la rama lui loan Botezatorul sl a tncepatorulul puslnlcilor, Antonie, ca neputand rabda acesta retragerea indelungata ~i neomeneasca, sa fuga cu rusine, parasind locul, Iar dreeul sa se laude zlcand : "l·am biruit!".

26. Oandurlle 2) necurate prim esc multe materii pentru cresterea lor sl se intind dupa muUe Incruri. De fapt ele trec oceane cu inchipuirea sl nu se dan indarat sa umble. drumurl lungi penlru marea caldura a patimei. Dar cele ce sunt cat de cat curattte, sunt mai inguste decaf acelea, neputandu-se intinde Impreuna cu lucrurile, pentru faptul ca patima e slabifa. De aceea se mi~ca mai de graba lmpotriva firii si, dupa tnteleplul Solomon, holnarind catava vreme pe afara. educ trestie la erderea nelegiuitB a caramizii, ca sa se izbaveasca asemenea unor capre din lanluri sl a unor passrl din curse. Cad e mai usor a curatl un sufIet necurat, decal a readuce din nou la sanatate pe unul curatit ~i iarii~i ranit, dracul lntrlstarll neingaduind. ci aducand pururea inaintea ochllor, in vremea rugadunii, idolul pacetulul,

27. Dracii nu cunosc inimile noastre, cum socot unii dintre oameni. Cad singurul cunoscator al 'inimii este Cel ce stle mintea oamenilor sl a zidit inimile lor pe fiecare deosebit,') Dar ei cunosc muIte din mlscarile inimii, pe beza cuvantului rosfit sl a miscarilor vazute ale trupulul, Vrand eu sa le arat acestea lamurit, rn'a oprit Sfantul Preot, spunand di e nevrednic Iucru sa se raspandeasca acestea ~i sa Ie aduc la urechile celor lnfinafl. Cad, zlce, ~i eel ce ajuta pe uneltitor este

1) Rem. 2, 29.

'I Se cuprinde in .Capita prectica", P. G. "'0, 1241. untie e cap. 68.

'j Sam. 16, 7; Ps, 7, 10; Intel. 1. 6 .

............... :; •••• $ ;; -....

70 FILOCALIA

vfnovat dupa lege. -Dar ca din astfel de simboale cunosc cele ascunse in inima noastra, ~i din acestea iau prllejuri tmpotriva noastra, am aratat-o adeseort, resplngand pe unii carl graiau cele ce nu trebue, nepurtandu-ne cu dragoste fata de ei. De aceea am ~i cazut in puterea dracului [lnerii de minte a raului ~i indatii am primit ganduri rele impotriva lor, pe carl Ie cunoscusem mai lnainte ca au venit asupra noastra. Pentru aceea pe drept ne mustra Duhul Sfant: ,,~ezand ai vorblt tmpotlva fratelui, ~i impotriva fiului maicii tale ai adus smlnteala" ;') l?i ai deschis usa gandurilor cari tin minte raul ~i [i-al tulburat mintea in vremea rugaciunii, nalucindu-f pururea fata vrajma~uluj tau ~i avand-o pe ea drept Dumnezeu. Ciki ceea ce vede mintea rugandu-se, aceea e si potrivit de a spune ca ii este Dumnezeu. Deci sa fugim, Iubitllor, de boala defaimarii, neamintindu-ne de nimeni cu gand rau: sl sa nu ne lntunecarn privirea la amintirea aproapelui,. cacl to ate infati~arile pe care le luam le iscodesc dracii sl nimic nu lasa necercetat din ale noastre, nici culcarea, nici sederea, nici starea in picloare, niei cuvantul, nici mersuI, nici privirea. T oate Ie iscodese, toate Ie rnisca, toatii ziua uneltesc vlclesuquri lmpotriva no astra, ca sa tnsele in vremea ruqaciunii mintea smerita ~i sa stinga lumina ei fericitii. Vezi ee zice ~i sfantul Pavel catre Tit: .Dovedeste in invatatura, cuvant sanatos, nestricat ~i fara vina, pentru eo tmpotrivitorul sase rusineze, neavand de zis nirnic rau despre noi" .3) lar fericitul David se roaga zicand : "Mantueste-ma pe mine de clevetirea oamenilor", ?)numind ~i pe draci "oameni" pentru firea lor ration ala. Dar ~i Mantuitorul in Evanghelii a numit pe eel ce samana tn noi neghina pacatulul, "om vrajma!?". 3) Fie ea sa ne izbavim de el, eu harul lui Hristos ~i al Dumnezeului nostru, Caruie I se cuvine cinstea l?i slava in vecii vecilor. Amin.

II Ps. 50, 20 2) Tit. 2. 28 'j Ps. 119. 131 3J Mt. 13, 25

Din capetele despre irezvie I)

" se trebue sa se poarte totdeeuna monachul ce si cand ar avee sa moara maine; sl iara~i asa sa se foloseasca de trup, ca sl cand ar ave a sa tratasca multi ani. Aceasta pe de 0 parte taie gandurlle frandaviei si face pe monah mai sarguincios, iar pe de alta pazestefrupul sanatos si in aceeasl infranere.")

2. Cel ce a dobandit cunostinta sl culege din ea rodul placerli, nu mai crede dracului slavei desarte, care Ii infati~eaza toate placerile lumii. Cacl nu i-ar putea rngadui un mai mare lucru ca vederea duhovntceasca. Cafa vreme insa n' am gustat din cunostinte sa ne supunem voiosi ostenelelor cu fapta, aratand lui Dumnezeu tinta noastra: ca toate Ie facem pentru cunostinta lui. 3)

3. Este de trebulnta sa aratiim sl caile monachilor carl au calatorlt mai inainte de noi !?i pe acelea sa umblam !?i noi. Caci muIte sunt cele fa cute si zise de ei bine. Inlre ele !?i aceasta 0 zice careva dintre dansii : ,.,Mancarea mai uscata !?i vletuirea aspra, tmpreunata cu

I} In Fdocaha greaca poarta titlul : Too al)1;OO, Ex 'tWV V7)1tUXWY :t€q>aAa£(J)Y, urmand dupa scriere a anterioara. Cele 5 capete ale acestei scrieri le-am identihcat pe toate in .. Capita practica", dopa cum indic la fiecare cap. .n parte .

• ) Identic co una din sentintele adause la capitolul despre trandavie din scrse rea .. De octo cogitationibu." data sub numele lui Nil Sinaitul P. G. 79, 145'1 D (scriere care in realitate e 0 prelucrare a extra.uIui din loan Casiaa. ;rlldu in aceastl cartel. Dar ,i CD cap. 29 din uCapita practica", P. G. 40. 1244.

OJ Identic en' cap. 21 din "Capita practica", P. G. 40, 1228

12

FILOCALIA

dragostea, duce pe monach mai repede la limanul nepatimirii" .1)

4. Ma aflam in miez de zi Ianga Sfantul Macarie sl, topindu-ma de sete, I-em cerut epa sa beau. lar el imi zise = "Indesfuleaza-te cu umbra, caci multi calatoresc acum ~i umbla cu corabtile pe mare sl nici pe aceasta nu 0 au". Apoi marturlsindu-I ganduri despre lnfranare, mi-a zis = "Indrazne~te flule, ca eu in douazeci de ani intregi nu m'arn saturat nlcrde paine, nici de apa, nici de somn; ci paine a 0 mancam cantarita la cumpanji, apa 0 beam cu masura, ~i numai rezemandu-ma putln de peretl furam 0 leaca somn".')

5. Mintea care holnareste 0 statorniceste citirea, priveghierea sl rugaciunea; pofta aprinsa 0 stinge foamea, osteneala sl slnguratatee : iar mania 0 domoleste desavarsit cant area de psalml, indelunga rabdare ~i mila. C8ci cele lara masura ~i lara vreme sunt fredifoare ~i mai mult strica decaf folosesc.')

1) Identic cu cap 91 din .Capita practica", P. G. cit. 1245. S) Identic en cap. 94 din .• Cap. pract.", P,''G. cit, 1245. . I) Identic Cll cap. 6 din "Cap, pro M, P. G. cit, 1224.

At Acel_

Cuvlni d11P11 ruaiCi1lD1

Impartlt tn 153 capete 1)

Cuvant tnainte

rzand eu in Ilacara patimilor necurate, m' ai intarit adesea prin trimiterea scrisorilor tale de Dumnezeu iubitoare, mangaindu-mi mintea rnuncifa de cele mai rusinoase ganduri ~i lmltand astfel, in chip fericit, pe marele invatator si dascal, !)i nu e de mirare. Pentruca totdeauna partea ta au fost cele de .clnsle, ca si a btnecuvantatului Iacov. Caci slujind bine pentru Rachila ~i primind pe Lia, ceri ~i pe cea dorita, intru cat ai implinit ~i eel sapte ani ai acesteia,") far eu nu tagaduesc ca, ostenlndu-ma toata noaptea, n' am prins nimic; totusi aruncand mrejile dupa cuvantul tau, am prins multlme de pesti, nu sliu daca marl, dar in orice caz 153 la numar. Pe acestla ti-i trimit in mieul cos al dragostei, ca tof etatea capete, tmpllnlndu-tl porunca. Dar te admir l?i-ti fericesc foarte gandul minutiat de-a dori sa ai capetele rugaciunii. Caci stiu ca nu Ie Iubesti simplu numal pe cele ce Ie ai in mana sl sunt scrise cn cerneala pe hartle, ci ~i pe cele tmplantate in mlnte,

') In Filocalia g:eadi e pus intre scrierlle lui Nil Sinaitnl, De asemenea in P. G. 79. 1165-1200. Dar est. al lui Engrie. Vezi Viller.R.hoer. O. c. p. 171.

Z) Gen. 29. 23 . 28.

14 FILOCALIA

_~""';;;:=:;;;:;;::""":;;::_:;; __ 7·::;:;:>::;=· 4Z_;; :;;"":;;:""'":;:;:;;;=:;;:;:;;=:;:;;w ................ · =:;:;;=-= ....... =-ii'O, ~......-~-_

prin dragoste si nepomenire de rau. De aceee, dat Hind faptul ca toate sunt indoite, una sporind pe cealalta, dupa tnteleptul Ilsus, 1) prlmeste-le nu numai in scrisoare, ci ~i in duh, intru cat oricarel scrisori ii premerge tntelesul, Ciici daca nu e acesta, nici scrisoarea nu va fie Prin urmare indoit este sl felul rugaciunii. Unul este practic, iar altul contemplative La Iel sl numarul are doua laturi. Una pe care po]! pune mana sl aceasta este cantitatea, iar alta este tntelesul lui, sau calitatea.

Astfel lmpartlnd cuvantul despre ruqacrune in 153 de capete, tl-am trimis 0 merinde evanghelidi, spre a ave a placerea unui numar simbolic ~i 0 figura de triunghiu ~i de saseunqhiu, cari indica pe de 0 parte cunostinta cucernidi a Treimii, iar pe de alta tntelesul acestei Iuml.")

Dar ~i numarul 0 suta, luat in sine, este un patruunghiu; 3) iar cincizeci ~i trel, este un triunghiu sl 0 sfera, Cad douazeci sl opt este un triunghiu ;4) Iar douazeci si cinci, 0 sfera, flindca douazeci ~i cinci e alcatult din cinci ori cinci, Prin urmare ai figura in pafru unghiuri simholizand patrlmea virtutilor, iar pe de alta cunostinta tnteleapta a veacului acestuia, slmbolizata de numarul douazeci ~~ cinci, care inchlpueste forma de sfera a timpurilor. Cact saptamana se rnisce dupa saptamana sl luna dupa luna sl timpul se deapana in cere, an dupa an, cum vedem in miscarea soarelul, a lunii, a prlmaverli, a verii, sl a celorlalte. Iar triunghiul tnsemneaza cunostinta Sfintei Treirni. Privind insa sl altfel numarul 0 suta cincized !?i trei, ca trei cifre, se poate intelege di e triunghiul cunostintii practice, naturale ~i teologice, sau credinta, nadejdea sl dragostea; sau aurul, argintul si pietrile scumpe .

• ) Intel. lui Sirach 42. 25.

2) Numarul 153 se compune din: 3=lreiunghiu i 1+5=,aseunghlu, care 3[, simboliza lumea temporal! prin ciclul celor 6 rile de munel ale slpliminii. 'I 100=4X25.

4 Probabll pe ctru Dumlrul 3 oare trece peste 25.

~: v AGRIE MONACHUL

15

----- w w _

Numarul tnsemneaza aeestea. Iar euprinsul smerit al eapetelor nu-l vei ocart, stllnd sa fIi ~i satul ~i fla~ mand 1) sl amlntlndu-fi de Cel ce n' a treeut eu vederea eei doi bani ai vaduvei, ci l-a primit mai bueuros co bogatia multora. Prin urmare, prirnind aeest rod al bunavolntii, iubirii sl dragostei, pazeste-l intre fratii tai adevara(i, poruncindu-le sa se roage pentru eel bolnav, ca sa se faea sanatos si, luandu-si paful, sa umble prin harul lui Hristos, Amin.

1. Dadi ar vrea cineva sa pregateasea tamaie mirositoare, va amesteea dupa randuiaUi in chip egal ra~ina striivezie de liban, casla, onixul sl stadia. Aeestea sunt piitrimea virtutilor, Daca sunt depline sl egale, mintea nu va fi vandutii.

2. Sufletul curatlt prin pllnatatea virtutilor face randuiaJa mintii neclintita sl destoinicii sa primeasca starea diutaia.

3. Rugaciunea este vorbirea minlii cu Dumnezeu.

De ce stare are asa dar nevoie mintea, ea sa poata sa se intlnda, fara sa se uite indarat, dincolo de sine, pana la Slapanul ei, sl sa stea de vorba cu El, fara mijlocirea

• v '1

mmanur s

4. Cand Moise lncearca sa se apropie de rugul arzator, e impiedecat pana nu desleaqa incaltamintea ptcioarelor.') Cum nu te vei deslega sl tu de orice cuget pajma!?, daca vrei sa vezi pe eel rnai presus de orice sirnlire ~j lnteleqere sl sa vorbestl eu El?

5. Mai intai roaqa-te pentru dobandlree lacrimilor, eft prin plans sa inmoi salbatacia ee se afla in sufletul ti1u; si dupa ee vei fi marturisit astfel impotriva ta mradelegile tale inaintea Domnului,") sa primesf iertare dela El.

6. Foloseste-te de laerirni pentru a dobandi tmpltnirea orlcarel eereri. Caci foarte mult se bucura Stapanul, cand te rogi eu laerimi.

1 Filip. 4, 12 " Ex. 3, 2. 3) Ps 32. 5.

76

FILOCAL1A

7. Deca verst izvoare de laerimi in rugaciunea ta, sa nu te tnaltl lntru tine, ca sl cum ai fi mai presus de multi. Caci rugaciunea ta a primit ajutor ea sa pof rascumpara eu draga inima pacatele tale ~i sa trnblanzeslt pe Stapanul prin laerimi. Oeci sa nu intorci spre patima inlaturarea patimilor, ea sa nu manll si mai mult pe Cel ee ti-a daruit harul.

8. Multi, plangand penlru pacate, uita de seopul laerimilor; sl asa, plerzandu-simlntea, au rat~cit.

9. Stel cu incordare sl te roaga cu osardie sl ocoleste grijile ~i gandurile, caci ele te turbura ~i te nellnistesc, ca sa te scoata din taria rugaciunii.

10. Cand te vad dracii ravnlnd eu adevarat 16 rugaciune, iti strecoara gandurile unor lucruri asa zise trebuincioase; si dupa putina vreme iti fura amintirea lor, ca mlscandu-tl-se mintea spre cautarea lor ~i neeflandu-le, sa se descurajeze si sa se intristeze foarte. Apoi cand revine iara~i in rugaciune, Ii aduce aminte cele eautate ~j eele amintite mai 'nainte, ca mintea eautand

sa Ie ia la cunostinta, sa plarda rugaciunea, care aduce roade.

11. Lupta-te sa-ti (ii mintea in vremea ruqaciunli, surda sl muta, sl te vei putea ruga.

12. Cand te va intampina 0 ispita, sau te va atata o impotrivire, ca sa-Ii rnisti mania spre eel ce-ll sta lmpotriva, sau sa spui vre-o verba goala. adu-tl aminte de rugaciune ~i de porunca dumnezeiasca cu privire la ea, sl lndata se va linisti mlscerea tara randuiala din tine.

13. Toate cafe Ie vei face pentru a te razbuna pe fratele, care te-a nedreptatlt, iti vor fi spre sminteala in vremea rugaciunii.

14. Rugaciunea este vUistarul blandetii si al lipsei de rnanie.

15. Rugaciunea este rodul bueuriei ~i al multumirli,

16. Rugaciunea este alungarea intristarii sl a deseuraj6rii.

£. V AGRIE MONACHUL

77

___ .v ... •• •• _,...................... ... •• ~. •• •• ;0 •• :;;:: •• - we ... 'We •• .. .. ..

17. Plecand, vinde-]i averile si Ie da saracilor, t) ~i luandu-tl crucea, 'lapada-te de tine, '2) ca sa potl sa te rogi netmprasttat.

18. Daca vrei sa te rogi in chip vrednic de Iauda, lapada-te de tine in tot ceasul si, suferind nenumarate rautati, nevoesle-te pentru rugaciune.

19. Neeazul pe care il rabzi eu huna tntelecere fe va face sa-t afli rodul in vremea rugaciunii.

20. Dorind sa te rogi cum trebue, sa nu intrislezi vreun suflet; iar de nu, tndesert alergi.

21. Lasa-tl darul tau, ziee, inaintea altarului ~i plecand tmpaca-te mai intaiu eu fratele tau, sl apoi venind te vei ruga neturburat.") Cac! amintirea raului lneqreste eugetul eelui ee -se roaga si lntuneca rugaciunile lui.

22. Cei ee lsi ingramadese suparari sl pomeniri de rau, sunt asemenea eelor ee scot apa ~i 0 toarna Intr'un vas fara fund.

23. Daca estl rabdator, pururea te vel ruga eu bueurie.

24. Ruqandu-te tu cum trebue, ti se vor tntampla astfel de lueruri, ineal sa Ii se para ~a ai dreptate sa te folosesti de manie. Dar nu este nicio manie dreapta impotriva aproapelui. Cact de vei caute vel afla ea este eu putinta sa randuestl Iuerul bine sl fara manle, Deci toloseste-te de tot mestesuqul ea sa nu izbucnesti in manie.

25. Vezi ea nu eumva, parand ea vindeci pe aItul sa fii tu Insuti netamaduit ~i sa impiedeci rugaciunea tao 26. Fugind de manle, vei ana crutare si te vei dovedi tntelept ~i vei fi intre eei ee se roagp.

27. lnarmandu-te impotriva maniel, nu vei suferi nlciodata pofta, cacl aeeasta da man care manlei ; iar mania turbura oehiul rnlntii, tntinand starea rugaciunii.

.) Mt. 19, 21; Me. 10, 21. !, Mt. 16, 24; Le. 9, 23. ') Ml 5, 23

78

FILOCAL!A'

............. w .... 40 to _ os w o •• ; .$ $4L.::c:;:::-...--....- co •• w ... :;::;::;;

28. Nu te ruga implinind numai formele dlnafere, cl . tndeemna-tt mintea spre slmfirea rugadunii· duhovnicesti cu multa frlca.

29. Uneori stand la rugaciune te vei ruga dintr' odata bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ejunqe Is tinta, ca sa ceri si mai mult, si primind, sa ai un dl~tig care nu-ll mai poate fi rapit.

30. Apropiindu-se ingerul. se departeaza gramadlt toti cei ce ne turbura, ~i mintea se afla ill multa odihna, rugAndu·se curet. Alteori, amenlntandu-ne ohisnuitul razboiu. mintea se Iupta ~i nu poole sa se Ilnlsteasca, deoarece s'a amestecat mai 'nainte cu felurite patimi. Totusi cerand si mai mull, va afla, Cad ,.,celuice bate i se va deschlde". I)

31. Nu te ruga sa se iaca voile tale, cad aceslea nu se aeopere tntru totul ell voia lui Dumnezeu,") ci roaqa-te mal bine preeum ai fost invatat, zicand : "Fadi-se voia Ta" in mine. ~i in tot lucrul asa sa-L rogi, ea sa se faea voia Lui. Cad EI voesteceea ee e bine ~i folositor sufletului tau. Dar tu nu eeri totdeauna aceesta.

32. De multe ori, ruqandu-ma, am eerut sa mi se tmpltneesca eeea ee am socotit eu ea e bine, si am staruit in eerere, silind lara judecata voia lui Dumnezeu ; nu i-am lasat Lui ca sa randulasca mai bine aeeea ee stia ea este de folos. Iar primind, m'arn scarbit pe urrna foarte, ea n' am cerut mai bine sa se taea voia lui Dumnezeu. Cad lucrul nu mi-a folosit asa cum credeam.

33. Ce este binele, daca nu Dumnezeu? Al?a dar, sa-l lasam Lui toate cele ce ne privese l?i ne va fi bine. Cad Cel ce e bun, desigur ea e sl datatorul darurilor bune.

34. Nu te tndurera, dad} nu cepeti indate dela Dumnezeu ceea ce ceri. Cad vrea sa-ti faca l?i mai mult hine, lasAndu-te sa starui cafre El in rugadune.

') Mt. 7. 7; Le. 9, 9. 2) Mt 6. 10.

EVAGRIE MONACHUL

79

Fllndca ee e mal presus ea a vorbi eu Durnnezeu ~i a fi rapit la irnpreuna petreeere eu EI?

35. Rug~ciunea neirnpr8~tiata este 0 lnteleqere suprema a mlnlii.

36. Rugaciunea este urcusul minjii spre Dumnezeu.

37. Daca doresti sa fe rogi, Ieapada-te de toate, ca sa mostenesti totuI.

38.X Roaga-te mai inU\i sli te eurate~ti de patimi; al dollea, sa te Isbavestl de ne~tiinta ~i de ultare ;ani'eileft,

dc: __ ~f~~!i!.,Es~!!~·-:~~!~J!~!'~s!~~:~: ---------

39. Cere in rugaciune numai dreptatea ~i Imparati9.. adica virtutea sl cunostlnta sl toate eelelalte se vor adauga tie.

40. E eu dreptate sa te rogi nu numai pentrucuratie ta, ci si penlru a oricarui semen, ea sa Imlti chipul ingerese.

41. Vezi dace te-al inf8ti~at cu adevaret inaintea lui Dumnezeu in ruqaclunea fa, sau esti biruit de laude omeneasca si pe aceasta te silestl sa 0 vanezi, folosindu-te de chipul rugaciunii eft de 0 acoperitoare.

42. Fie ca te rogi cu fra tii , fie slnqur, stradueste-te sa te rogi nu din oblsnulnta, ci cu simtlrea,

43. Slmtirea rugaciunii este adunarea eugetului, impreunat eu evlavie, cu strapunqerea inimii, eu dureree suiletului, ell marturlsirea gre~alelor, eu suspine nevazute.

44. Daca minfea ta mai e furata in vremea rugaciunii, inca n' a cunoseut ea se roaga un monach, d esti inca un mirean, care tnfrumuseteaza eorful din afara,

45. Rugandu.te, paze~te-ti eu put ere memoria, ca sa nu-ti puna inainte ale sale, ci misca-te pe tine spre gandul infati~erii tale la judecata. Caci de obiceiu rnintea e foarfe rapita de memorie in vremea rugaciunit

46. Amintirea iti educe in vremea ruqaclunll sau inehipuiri de ale lucrurilor de odlnloara, sau griji noui, sau fate celui ce te-a suparat, Diavolul pismueste foarte tare pe omul care se roaga ~i se foloseste de tot meste-

FILociLIA

80

~ugul ca sa-i lntineze seopul. EI nu tnceteaza prin urmare so. puna in mlscare ieoanele luerurilor prin amintire ~i sa raseoleasea toate patimile prin trup, ea sa-I poata impiedeea din drumul sau eel mai bun ~i din calatoria cafre Dumnezeu.

47. Cand diavolul eel prea viclean, ffieAnd muIte, nu poate impiedeca ruqaciunee dreptului, 0 lesa pentru putina vreme mai domol sl pe urma il razboie~te iara~i pe eel ce se roaga. Cad fie ca-l aprinde pe acesta spre mante ~i asa strica starea lui cea buna dobandita prin rugaciune, fie ca-l atAta la placere patima~a sl asa Ii panga.re~te mintea.

48. Dupa ce te-al rugal cum trebue, asteepta cele ce nu trebue $i stai barbate~te paztnd rodul tau. Cad spre aceasta ai fost randutt dintru inceput, ca sa lucrezi ~i sa pastrezi. A~a dar, dupa ce-ai lucrat, nu cumva sa lasi nepazit ceea ce ai facu1. Iar de nu, n' ai folosit nimic rugAndu-te.

49. Tot razboiul ce se aprinde intre noi $i dracii necurati, nu se poerta pentru altceva, dedit penlru rugaciunea duhovnlceasca. Cad lor Ie este foarte pofrivnica ~i urAta, iar noua foarte mantultoare ~i placuta.

50, Ce vreau dracii sa lucreze in noi? Lacomla pantecelui, currie, iubirea de arqint, manle, tinerea minte a raului ~i eelelaIte patimi, ca ingro~Andu·se mintea prin ele, sa nu se poata ruga cum trebue. Cad starnlndu-se patimile partii nerefionale, nu 0 lasa sa se miste cu buna judecata.

51. Cultlvam vlrtutile pentru rallunile fapturilor si pe acestea Ie cautam pentru Ratlunea care le-a dat fiinta. lar aceasta oblsnueste sa se descopere in starea de rugadune.

52. Starea de rugaciune este 0 dlspozitie nepaiima~ii, cA~tigata prin deprindere, care rapeste mintea inteleapfii spre inaltimea spirituala, prin dragoste des5vA~ita.

E': AGRIE MONACHUL

81

53. Cel ce vrea sa se roage cu adevarat, trebue nu numai sa-$i stapaneasea mania si pofta, cl trebue sa ajunga $i afara de oriee inteles patlmas,

54. Cel ee iubeste pe Dumnezeu, sta de yorba eu EI de-a-pururl, cum ar sta eu un tata, alunqand orice ineles piitirnas.

55. Cel ee a a'ins nepatlmirea, inca nu se sl roaga ell adevarat. Cad poate sa urrnareasca niseai eugetari simple sl sa fie rapit de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu.

56. Cand mintea zaboveste in ideile simple ale lucrurilor, inca nu a ajuns la loeul rugadunii. Cad poate sa se afle neeontenit in contemplatla luerurilor sl sa fiecareasca despre lntelesurile lor, cari desi sunt idei simple, dar exprlmand vederi de-ale luerurilor, dau rnlntii forma sl ehipul lor sl 0 due departe de Dumnezeu.

57. Pan a ee rnintea nu s' a ridicat mai presus de eontemplarea firii trupesti, inca n' a privit loeul lui Dumnezeu. Cad poate sa se afle in cunostinta eelor inteligihile sl sa se faca felurita ca ele.

58. Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da ruqaciune celui ee se roaga. Prin urmare cheama-L pe EI, zicand: "Sfinteasea-se numele Tau, vie imparatia TaU, I) adica Duhul Sfant sl Fiul Tau, Cel unul nascut, Cad asa ne-a invatat, zlcand : "in Duh sl in Adevar se cade sa ne tnchinam Tatalui". 2)

59. Cel ce se roaga in Duh si Adevar, nu-L mai preamareste pe Ziditor din fapfurl, ci-L preamareste din EI insusi.

60. Daca esti teolog (daca te oeupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaqa-te eu adevarat: si dace Ie rogi cu adevarat, estl teolog.

61. Cand mintea ta, cuprinsa de mull dor difre Dumnezeu, pleaca oareeum cate putin din trup $i se

1) Mt. 6, 9-10 i Le. 9, 2. !) 10. 4, 25.

6

82

FILOCALIA

departeaza de toate gandurile, cari vin din simtire, din amintire, sau dinstarea humorala, umplandu-se de evlavie - ~i de bucurie, atunci socoteste eli te-ai apropiat de hotarele rugiiciunii.

62. Duhul Sfant. patimlnd lmpreuna cu noi de slabiciunea noastra, ne cerceteaza sl cand suntem necurafi, ~i dadi aHa: numai co mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar, se sala~lue~te in ea sl alunga toatit ceata de ganduri ~i de intelesuri cari 0 lrnprejmuesc, tndemnend-o spre dragostea rugaciunii duhovntcesn,

63. Cellaltl strecoara in minte ganduri, sau Intelesuri, sau vederi prin schlmbari in starea trupului. Ian Domnul lucreaza dimpotriva : coborandu-se in mintea insesl, eseaza in ea cunostinla celor ce Ie vrea, sl prin. minte linisteste netnfranerea trupului,

64. Cel ce se manie sl tine minte raul, orlcat ar iubi rugaciunea, nu este afara de invinuire. Caci este asemenea celui ce vrea sa aiba vederea agera, dar i~~ turbura ochii.

65. Daca doresti sa te rogi, nu face nimic din cele ce se impotrivesc rugaciunii, ca Dumnezeu, apropiindu-se, sa calatoreasca tmpreuna cu tine.

66. Rugandu-te, sa nu dai vreun chip lui Oumnezeu in tine, nici sa nu ingadui mintli tale sa se modeleze dupa vreo forma, ci apropie-te in chip nematerial de Cel nematerial sl vei tnteleqe.

67. Pazeste-te de cursele celor protivnici. Caci se lntampla ca in vremece te rogi curat si neturburat, sa ti se lnfatiseze deodata inainte vreun chip strain si ciudat, ca sa te duca la parerea ca Dumnezeu este acolo, ~i sa te induplece sa crezi ca dumnezeirea este catlmea ce ti s' a descoperit tie deodata. Dar dumnezeirea nu este catirne si nu are chip.

68. Cand pisrnasul diavol nu poale misca memoria in vremea ruqaciunll, atunci sileste starea humorala a trupului sa aduca vreo nalucire ciudata inaintea mintli . . ~j sa 0 faca pe aceasta sa primeasca 0 anumita forma.

... $ .v .. ~ ....................•• ~~ . ."...-- .... ;. ;. :;:;: •• ;; 4 .....

EVAGRIE MONACHUL

83

lar mintea avand obieeiuls8. petreaca in eugetari, usor se tncovoele, $i aslfel eel ee se slleste spre cunostinta nematerlala sl fara forma, e amagil, apucand fum in loe de lumina.

69. Stai la straja ta, pazlndu-tl mintea de eugefari in vremea rugaciunii, pentru a-sl indeplini rugaciunea ~i a petreee in llnlstea ei. Fa asa, pentru ea eel ee patimeste Impreuna eu eei nestiutorl, so. te eereeteze ~i pe tine, sl atunci vei primi darul etotstralucitor al rugaciunii.

70. Nu vei putea sa te rogi eu euratie pana ee vei fi tmplelit eu lueruri materiale sl turburat de griji necontenite. Caci rugaciunea este lepadarea gandurilor.

71. Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste patimilor nu poate vedea locul rugaciunii duhovnicesti. Caci este trasa ~i purtata de ganduI palirna~ ~i nu va avea 0 stare neclintita.

72. Cand, in sfar~it, mintea se roaga cu curatie ~i f8.ra paUma, nu mai vin asupra ei dracii din 'partea stanga, ci din cea dreapta. Cact Ii vorbesc de slava lui Dumnezeu sl ii aduc inainte vreo forma din cele placute slmllrll, incat sa-i para ca a ajuns desavar~it la scopul rugaciunii. lar aceasta a spus-o un barbat cunoscator eli se infaptue~te prin patima slavei desarte ~i prin draeul care s' a atins de creier.

73. Soeotesc cli dracul, atlngandu-se de creier, schimba lumina mlntii, precum voieste. In felul acesta' este starnitli patima slavei desarte spre ganduI de a face mintea sa se pronunte cu usuratate, prin parerl proprii, despre cunostlnta dumnezeeasca sl fiin1iala. Unul ca acesta nefiind suparat de patimi trupesti si neeurate, ci iniatisandu-se ._ zice-se _ cu curatle, socoteste cli nu se mai petrece in el nicio lucrare protlvnlca. De aceea socoteste aratare dumnezeeasca, lucrarea savar~mi in el de diavolul, care se foloseste de multo. patrundere si, prin creier, schimba lumina tmpreunafa cue} sl ii da, precum am spus, forma care vrea.

84

FILOCALIA

74. Ingerul lui Dumnezeu aratandu-se, opreste cu cuvantul numai, lucrarea protlvnica din noi ~i misca lumina mintii la lucrare fara ratacire.

75. Cuvanful spus in Apocalipsa, ca Ingerul aduce tamae ca sa 0 adauge la rugaciunile Sflntllor,') socotesc caeste harul acesta, care e Iucrat prin Inger. Caci el sadeste cunostinta adevaratel rugaciuni, incat mintea sta de! aci inainte inafara de orice clintire sl nepasare.

. 76. Nastrapele cu tamae~ se zie eli sunt ruqaciunile Sflnftlor, pe cari Ie purtau cei douazeci sl patru de blUriini.

77. Dar nastrapa' trebue socotita prietenia cu Dumnezeu, sau dragostea desavar~ita sl duhovntceasca, in care se lucreaza rugaciunea in Duh sl Adevlir.

78. Cand socotesti cli nu al trebuinta de lacrimi in rugaciunea tapentru pacate, gande~te-te cat de mult te-al departat de Dumnezeu, avand datoria sa fii pururea in EI, ~i vei lacrfrna cu si mai multa caldura.

79. Asffel, cunoscand rnasurile tale, vei plange cu u~urinta,dosadindu·te dupa Isala : "Cum, necurat fiind ~i petrecand in mijlocul unui astfel de popor, adica intre protivnici, indrasnestl sa te infati~ezi ina in tea Domnului Savaot 1" .3)

80. De te rogi cu adevarat, vei afla multa intarire si tncredlntare, si Ingerii vor veni la tine ca sl la Daniil ~Hi vor lumina tntelesurile celor ce ti se intampla.

81. Cunoaste cii sflntii Ingeri ne indeamna la rugaciune ~j stau de fata impreuna cu noi, bucurandu-se si rugandu-se pentru noi. Daca suntem prin urmare cu nepasare ~i primim ganduri protivniee, ii amaram foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atata pentru noi, iar noi nu vrem sa ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi Insine, ci dispretutnd slujba noastra sl parasind pe smpanul ~i Dumnezeul acestora, petrecem cu necuretll dracl.

1) Apocalips 8, 3. 2) Apocalips 5, 8 I) Isaia 6, 5.

EVAGRIE MONACHUL

85

82. Roaga-te cu cuviinta ~i fara turburare ~i cfmta cu intelegere si cu buna masura sl vei fi ca un pui de vultur ce se urea la inaltime.

83. Psalmodierea potoleste patimile ~i ieee sa se .ltnisteesca nelnfranarea trupului. lar rugaciunea face mintea sa-~i lmpllneasca propria lucrare.

84. Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia rnlntil, sau tnfrebutntarea cea mai bun a ~i mai cureta a ei.

85. Psalmodierea este un lucru al tntelepctunli variate; iar rugaciunea este inceputul cunostintii nemateriale si simple.

86. Cunostinte este tot ce poate fi mai bun, caci este irnpreuna Iucratoare a ruqaciurrtl, trezind din somn puterea de tnteleqere a mintil, pentru contemplarea cunostintli dumnezeesti.

87. Daca n'ai primit inca darul rugaciunii, sau al psalmodierii, starue cu putere si-l vei primi.

88. "Le-a spus lor sl 0 pllda, cum trebue sa se roage totdeauna si sa nu slabeasca". Prin urmare nu slahl, nici nu descuraja, daca n' ai primit. Caci vei prirni pe urma, Sl a adaus la pilda cuvantul: "De~i de Dumnezeu nu rna tern sl de om nu rna rusinez, dar flindca femeia imi pricinueste supiirar! ii voiu face dreptate. Oeci asa va face sl Oumnezeu de graba dreptate, celor ce striga catre EI ziua sl noaptea" .1) Indrazneste asa dar, staruind incordat in sfanta rugaciune.

89. Nu voi sa ti se faca cele ce te privesc precum socolestl tu, ci precum Ii plac€ lui Dumnezeu, si vel fi neturburat sl rnultumit in ruqaciunea ta.

90. Chiar daca Ii se pare ca esti cu Dumnezeu, pazeste-te de dracul curviei, caci este foarte tnselator si cat se poate de pismas sl vrea sa fie mai iute sl mai ager ca miscarea si trezirea minjii tale, ca sa 0 desfadi sl de Dumnezeu, cand Ii sta inainte cu evlavie sl frica.

I) Luca 18, 2-7,

86

F1LOCALIA

91. Daca te ingrije~ti de rugaciune, pregate~te-te impotriva navalirii dracilor sl rabda cu barbatie biciuirile .lor, Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice sl tot trupul ti-l vor chinui.

92. Pregate~te-te ca un Iuptator incercat. De vei vedea fara de veste vreo nalucire, nu te clinti. Chiar daca ai vedea sabie scoasa impotriva ta, sau lampa navalind spre vederea ta, nu te turbura; sau de vei vedea vreo forma urlcioasa ~i sanqeroesa, sa nu-ll slabeasca sufletul. Ci stai drept, marturlsind marturlstrea cea buna ~i mal usor vei privi Ia vrajma~ii tai.

93. Cel ce rabda necazurile va ajunge si la bucurii.

Si cel ce starue in cele neplacute, nu va fi lipsit nici de cele placute,

94. Vezi sa nu te amageasca dracii cei rai prin vreovedenie, ci fii cu grija, tntorcandu-te la rugaciune; ~i cheama pe Dumnezeu, ca daca este vedenia dela EI, El so. te lumineze, iar de nu, sa alunge in graba pe amagitorul. $i lndrasneste, ca nu vor pufea sta cainii, cand tu staruesti cu info care in convorbirea cu Dumnezeu. Cacl tndata vor fi alunqati departe cu ajutorul lui Dumnezeu, fiind batuti in chip nevazut sl nearatat,

95. Cu dreptate este sa nu-ti ramana necunoscuf nici viclesugul acesta, eli pentru 0 vreme se desparf dracii lntre ei inslsl. $i daca vrei sa ceri ajutor impotriva unora, yin cellaltt in chipuri inqerestl sl alunga pe cei dintai, ca tu sa fii inselet de ei, parandu-ti eli sunt ingeri.

96. Inqrljeste-te sa aqonlsesti multa cugetare smerita si barbatie, si "rautatea lor nu se va aUnge de suflelul tau ~i biciul nu se va apropia de cortul tau, ca Ingerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca pe tine" ,1) iar acestia vor izgoni dela tine loata lucrarea protivnica.

') Psalm 9, 11.

EVAGRIE MONACHUL

87

97. eel ce are grija de rugaciune curata, va patimi dela draci: ocart, loviri, strigate ~i vafam6.ri. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gandul, zlcand catre Dumnezeu: "Nu ma voi feme de rele, caci Tu cu mine esti" sl cele asemenea.

98. In vremea un or astfel de ispite, foloseste-te de .rugaciunea scurta si sfaruitoare.

99. De te vor arnenlnta dracli, aratandu-se deodata din vazduh ca sa te lnspalmante sl sa-ti rapeasca mintea, sa nu te tnfricosezl de ei sl sa nu ai nici 0 grija de amenlnteree lor, caci ei se tem de tine, tncercand sa vada daca le dai atentle, sau Ii dlspretuesti cu desavarsire.

100. Daca stai in rugaciune inaintea lui Dumnezeu!

Atottiitorul, Facatorul si Pronlatorul tuturor, de ce I te inf8.fi~ezi atat de lipsit de judecata, incat iti uitl de frica Lui cea nelnlrecuta sl fremuri de niste to.ntari sl gandaci? Sau n'ai auzit pe eel ce zice: "De Domnul Dumnezeul tau sa te terni",') sl iara~i: "De EI se lnfricoseaza !?i tremura toate, de lata puterii Lui" 2) sl cele urmatoare.

101. Precum painea este hrana trupului sl virtute a hrana suiletului, asa rugaciunea duhovnlceasce este hrana mlntil,

102. Roaqa-te in sfantul loc al rugaciunii, nu ca fariseul, ci ca vamesul, ca sa te indreptezi si tu de catre Domnul.

103. Stradueste-te sa nu blestemi pe cineva in rugaciunea ta, ca sa darlml cele ce Ie zidesti, facand {lrita rugaciunea tao

i 04. eel ce datoreaza zece mii de talantl, sa te invefe pe tine, ca de nu vei ierta celui ce-ll este dator, nu vei dobandi nici tu iertare. "Caci l-a predat pe el,

zice, chlnuttorllor".') .

105. UiUHi de trebuinlele trupului cand te infati!?ezi In rugaciune, ca nu cumva, piscat de purece sau de

1) Deuteronom 10, 20. i) Ioil 2, 10.; Naum I, 5. l) Matei 18, 34.

F'lLOCAL1A

paduche, de tantar' sau de musca, sa te pagube~H de' eel mai mare ea~tig al rugadunii tale.

106. S' a intarnplat 10 noi ea unuia dintre Sfinti, care se ruga, atata i s' a impotrivit eel rau, ea indata ee intindea malnlle, acela i se inf8.ti~a ca un leu si ridie a in sus labele dinainte si-sl infigea ghiarele sale in amandoua soldurile nevoitorului, eu vointa de a nu se departa pana ce nu-si va lasa acela mainile in jos. Dar acela niciodata nu Ie lase In jos, pana nu .. si lmplinea rugadunile obisnuite.

107. Asa l-am eunoseut sl pe eel ee se lndeletnice a cu lucrul isihiei lntr' 0 groapa, pe loan eel mie, mai bine zis prea marele monach. Acesta rarnanea neclintit in unirea eu Dumnezeu, cand dracul se infasora in chip de sarpe in jurul lui sl-l stranqea trupul si-i umplea fate de bale.

108. Ai cetlt de sigur sl vietile monachilor tabenisioli, unde se spune di graind Avva Teodor euvfmt cafre Irati, au venit doua naparct sub picioarele lui, iar el neturburat, racandu-~i picioarele ocol in jurul lor, le-a tinut inauntru, pana cand a Ispravlt de grait cuvantul : sl atuncl le-a aratat fratllor, povestindu-le lntamplarea.

109. Despre aIt frate duhovnieesc am cetit iarasi, ca, rugandu-se el, a venit 0 naparca ~i s' fI lipit de piciorul lui. Dar el nu a coborit mainile, mai 'nainte de ce nu si-a implinit rugaciunea obi~nuita. ~i lntru nimie nu s' a vatamat eel ce iubea pe Dumnezeu mai mult decaf pe sine insusi,

110. Aibi in rugaciunea ta ochiu neimprastiat si, lepadandu- te de trupul sl sufletul tau, fraie~te prin minte.

111. Altui oarecare sfant, ce se ruga cu incordere, Iinlstmdu-se in pustie, aratandu·i-se dracii, l-au aruncat sl l-au invartit prin aer vreme de doua saptamani, prinzandu-l apoi in rogojina. Dar nici asa nu au izbutit sa-i coboare mintea din ruga.ciunea infocata..

EVAGRIE MONACHUL

112. Altui iubitor de Dumnezeu, cere-sl ocupa mintea cu rugaciunea, umbland prin pustie, i s' au eratat doi ingeri, calatorind impreuna : dar el nu l-a bagat in sama, ca sa nu se pagubeasca de ceea ee-l mai bun. Caci i~i amintea de cuvantul Apostolului, care zice: "Nici ingerii nici lncepatoriile, nici Puterile nu ne vor putea despar1i de draqostea lui Hrisios" .1)

113. Monachul se face prin rugaciune asemenea ingerilor.

114. Nu cauta nicidecum sa primesti vreun chip sau vreo infati~are in vremea rugaciunii, din dorul de a vedea fate Tatalul cel din ceruri.

115. Nu dori sa vezi ingeri, sau Puteri, sau pe Hristos in chip sensibil, ca sa nu-ti iesi cu toful din minte, luand lupul drept pastor sl lnchinandu-te dracilor vrajma~i.

116. Inceputul ratacirii minlii este slava deserts.

Caci mintea fiind miscata de aceasta, incearca sa margineasca dumnezeirea in chip uri sl intati~ari.

117. Eu voiu spune cuvantul meu, pe care l-am spus si celor mai tineri: fericita este mintea, care a dobandlt in vremea ruqaciuni], in chip desavar~it starea fara forma.

118. F ericita este mintea care, rugandu-se nelmprastiat, ca~tiga necontenit un tot mai mare dor cafre Dumnezeu.

119. Fericita este mintea care, in vremea ruqaciunli, se face nematerlala sl saraca de toate.

120. Ferlclta este mintea care, in vrernea ruqaclunll, s' a lipsit desavarsit de orice slm].

121. Feridt este monachul, care socoteste pe toti oamenii ca Durnnezeu, dupa Dumnezeu.

122. Fericit este rnonahul, care socoteste mantuirea si inaintarea tuturor, ca pe a sa.

,) Romani 8, 38-- 39_