Vioara

Vioara (din ital. violino, fr. violin, germ. Violine sau Geige)este un instrument muzical cu coarde şi
arcuş. Îşi are originea din popor, aspectul modern l-a căpătat în secolul XVI, s-a răspîndit pe larg în sec.
XVII. Cele patru coarde sunt acordate în cvinte perfecte (sol din octava mică, re şi la din octava I, şi mi
din octava II) şi sunt întinse peste una din feŃele unei cutii de rezonanŃă, vibrând atunci când arcuşul este
tras peste ele sau când sunt ciupite. Vioara are un diapazon de la „g”(sol din octava mică) până la „a4”(la
din octava a IV-a) şi mai sus. Tembrul viorii este gros în registrul de jos, moale în cel mijlociu, şi înalt în
cel de sus.
Comparativ cu celelalte instrumente cu coarde şi arcuş (viola, violoncelul şi contrabasul), vioara este cel
mai mic instrument şi generază sunetele cele mai înalte.
Vioara sau violina este cel mai răspândit instrument muzical care face parte din familia instrumentelor cu
coarde. Datorită timbrului cristalin, expresiv şi plin de frumuseŃe, vioara este principala purtătoare a
melodiei. Strălucirea şi căldura sunetului ei o aşează în fruntea instrumentelor din orchestră. Sunetele
emise de vioară pot reda cele mai variate sentimente, ca: duioşie, măreŃie, visare, forŃă, etc.
AlŃi termeni populari folosiŃi pentru vioară sunt: violină, scripcă, diblă, lăută sau regional ceteră.
Persoana care cântă la vioară se numeşte violonist sau lăutar. Persoana care construieşte sau repară o
vioară se numeşte lutier.

Istoria viorii
Primul instrument cu coarde şi arcus, numit "ravanastron" (întâlnit pe meleagurile Indiei), are o origine
populară străveche (5000 ani i.e.n). Acest strămoş al viorii a fost răspândit în China cu denumirea de
„vioară” sau „vielă chineză”. Prima perfecŃionare a ravanastronului o fac arabii şi perşii numind
instrumentul „kemang a Guz”, care mai târziu a pătruns în Europa evoluând în „rebab” (rebeb sau rebab,
robab, kemants).
Vioara a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului al XVI-lea. Cel mai probabil a fost inspirată
de trei tipuri de instrumente: rebab, viola da gamba şi viola da braccio. Una din primele descrieri explicite
a instrumentului, inclusiv a folosirii lui, a fost în Epitome musical de Jambe de Fer într-o lucrare publicată
în anul 1556, la Lyon. Deja la acea vreme vioara începea să se răspândească în Europa.
Prima şi una dintre cele mai cunoscute familii de meşteri de viori a fost familia Amati. Instrumentele lor
se deosebeau prin forma superbă şi un material excepŃional. In general italia este cunoscută pentru
fabricarea viorilor, prinre care viorile Stradivari şi Guarneri în vremea contemporană sunt preŃuite cel mai
mult.
Din documente reiese că cea mai veche vioară cunoscută care avea patru coarde (aşa cum au viorile
moderne) a fost construită în 1555 de către Andreea Amati (Andrea Amati). Viorile care au precedat-o
aveau doar trei coarde. Vioara a devenit imediat un instrument răspândit atât printre muzicanŃii din stradă,
cât şi printre nobili; spre exemplu în anul 1560, regele Carol IX al FranŃei i-a comandat lui Amati 24 de
viori. Cea mai veche vioară, care există şi în zilele noastre, a făcut parte din acest lot, fiind construită de
Amati în 1564, la Cremona: Charles IX.
Vioara este un instrument solo din sec. XVII. Primele locrări pentru vioară se socot : «Romanesca per
violino solo е basso» Marini din Breşia (1620) şi «Capriccio stravagante» a contemporanului său, Farina.
Fondatorul artei de a cânta la vioară este socotit Arcangelo Corelli; după el zemează Torelli, Tartinni,
Pietro Locatelli (1693-1764), un discipol al lui Corelli.

1
2
3
4
5
Scrierea şi interpretarea

ÎnălŃimea

6
7
PoziŃia mâinilor

Strunele se lipesc de grif cu ajutorul a patru degete de la mâna stângă (degetul mare este exclus). Pe
strune se cântă cu arcuşul, care se află în mâna dreaptă a interpretului.
De la punerea degerelor, struna se scurtează şi primeşte un sunet mai înalt. Strunele, pe care nu e pus nici
un deget se numesc „corzi/strune libere”, şi se notează deasupra portativului cu un „zero”.
Dacă degetul este semiapesat pe coardă, se primeşte un flajolet. Unele flajolete cu înălŃimea sunetului
lor, depăşesc diapazonul standart al viorii.
PoziŃia şi ordinea degetelor la mâna stângă se numeşte „aplicatură”. Degetul arătător se numeşte —
primul, mijlociu — al doilea, acel „fără nume” — al treilea, şi degetul mic — al patrulea. Aplicatura a
patru degete vecine se numeşte „poziŃie”. PoziŃiile se alfă la un ton sau un semiton diferenŃă una faŃă de
alta. Pe fiecare coardă se pot avea şapte sau mai multe poziŃii. Cu cât poziŃia este mai înaltă, cu atât ea este
mai grea. Pe fiecare strună, cu exepŃia celei dintâi („mi”) este taŃional să te urci pînă-n poziŃia a cincea. Pe
struna mi, uneori şi pe la, se folosesc şi poziŃii mai înalte — de la a şasea până la a doisprezecea.
Metoda de mânuire a arcuşului are o mare influenŃă asupra caracterului, puterii, tembrului sunetului, şi în
general asupra fraşării. La vioară, în mod normal, se pot lu ape strune vecine, două note odată (note
duble), în cazuri de excepŃie — trei (este nevoie de o puternică tresiune asupra arcuşului), dar nu
concomitent ci foarte repede, trei — (note triple) şi patru. Asemenea combinaŃii, în mare parte
armonioase, sunt mai uşor de interpretat cînd sundt strune libere, şi mai greu în lipsa lor. Şi se folosesc ca
regulă în piese solo.

Articularea

Articularea se referă la tipurile de arcuiri in sus sau in jos intr-o bucată muzicală, precum şi natura
cântatului cu arcuşul în sine. Există câteva, dar cele mai importante au fost incluse aici :

Tehnicile de bază :
• Legato — (ital. — «legat») în muzică — manieră de a cânta la instrumente musicale, interpretarea
legată a sunetelor, prin care are loc o trecere curgătoare a unui sunet în altul, pauza între sunete lipseşte.
În note legato se înseamnă cu ajutorul unei linii curbe ce uneşte notele ce trebuie executate legato.
La vioară legato este o haşură de bază, întrucât anume el formeză torentul moale şi neîntrerupt de
sunete. Toate celelalte haşure sunt pentru a varia sunetul, dar nu îl formează. Legato se execută cu
punerea degetului pe struna pe care e necesar sa aduci arcuşul, fără a o elibera pe cea care încă
sună, după care arcuşul trece de pe cea veche pe cea nouă, iar eliberarea strunei vechi are loc doar
atunci, când îcepe să sune cea nouă. A efectua trecerea arcuşului de la o strună la alta fără
întreruperi şi accente e greu cu mâna dreaptă, iar fără sunete în plus- cu cea stângă, întrucât e
necesară o mare precizie la apesare.
• Staccato — (ital : intrerupt, separat) — o haşură muzicală, necesară pentru a efectua sunetele
brusc, separându-le una de alta prin pauze. Staccato — unul din modurile de bază de extragere şi
separare a sunetului, opusul haşurei «legato» .
Se indică cu cuvântul «staccato» su cu puncte dedesubt ori deasupra notelor.
• Detache — (rar numit şi Ponticello) interpretul repartizează notele cu o mişcare de arcuş pentru
fiecare aparte schimbându-I direcŃia. Fiecare milcare se efectuează cu o presiune şi viteză
constantă a arcuşului.
• Martele — (fr. marteler – a spaŃia) — haşură, executat la capătul arcuşului apesând cu putere.
Uneuri este numit detache cu intrerupere.
• Spiccato — ( ital: puternic) sacadat, săltând arcuşul după fiecare notă.
• Ricochet-saltato — (f r. ricochet — ricoşare ) ricochet –saltato este o haşură executată cu ajutorul
săltării arcuşului, la fiecare salt pălind o nouă coardă sau o altă notă de pe aceaşi coardă.
• Tremolo — (ital- tremolo: tremurator) — o tehnică de interpretare la instrumentele cu coarde, cu clape
şi la alte instrumente muzicale: repetarea multiplă şi rapidă a unui sunet ori succedarea rapidă a
8
 două sunete ce nu sunt vecine sau a 2 consonanŃe (intervaluri, acorduri). Un exemplu de tremolo:
in loc să cânŃi ½, poŃi cînta 8 1/16.
La vioară se execută scurte şi distincte mişcări de arcuş cu încheietura elastică (liberă).
• Arpejio — (ital. arpa — harpă) aşa se numeşte interpretarea acordurilor la pian şi la instrumente cu
coarde, ca la harpă, sunetele acordului urmând unul după altul.

O tehnică orchestrală destul de fracventă este tremolo — succedarea rapidă a două sunete sau repetare
unuia şi acelaşi sunet, creând efectul de tremurături, agitare, pâlpâire.
Tehnica col legno, ce înseamnă lovitură cu bagheta arcuşului pe strună, cauzând un sunet înăbuşit,
amorŃit, este deasemenea cu un mare succes folosită de compozitori în mozica sinfonică.
Înafară de interpretare cu ajutorul arcuşului, se foloseşte şi pişcatul strunelor cu ajutorul unuia din
degetele mâinii drepte (pizzicato). La vioară este mai uşor de cântat în acele tonalităŃi, care permit o mai
mare posibilitate de folosire a coardelor libere. Cele mai comode pasaje sunt acele, care sunt alcătuite din
game sau din părŃile acetora, dar deasemeni din arpejio tonalităŃilor naturale.
Viorist este greu sa devii la maturitate, întrucât pentru aceşti muzicanŃi este foarte importantă
sensibilitatea degetelor şi memoria musculară. Sensibilitatea unui om matur este mult mai mică, decât a
unuia tânăr,iar memoria musculară are nevoie de multă vreme pentru a fi căpătată. A învăŃa să cânŃi la
vioară cel mai bine este la cinci – şapte ani, posibil chiar şi la o vârstă mai mică. Însă, la o vârstă mai
înaintată poŃi deveniviorist-amator.

9
10
Vioara in orchestra sinfonică

Grupa instrumentelor cu coarde şi arcuş — cea mai importantă parte a orchestrei sinfonice de acum, şi
este fundamentul ei autentic. Rolul de bază între instrumentele cu coarde aparŃine viorilor. Se poate spune,
că nici un alt instrument nu nu posedă o aşa combinaŃie de frumuseŃe, expresivitate a sunetului şi
mobilitate tehnică.
În orchestră vioara ăndeplineşte diverse şi multilaterale funcŃii. Foarte des viorile datorită sunetului
deosebit pe care îl posedă, se folosesc „cîntarea” melodică, penstru a scoate în evidenŃă baza gândului
muzicii. PosibilitîŃile melodice extraordinare ale viorii au fost descoperite de către compozitori de demult,
şi s-au înrădăcinat adânc în acest rol deja la clasicii secolului XVIII.
Uneori, melodia nu se atribuie întregii mase de viori, ci anume viorii solo. Atunci, melodia este
interpretată de prima vioara, sau, cum este numit în orchestră, concertmaistrul. Desigur, asta se întâmplă
în acele cazuri, cănd este nevoie de o deosebită fineŃe şe sensibilitate a coloritului. ApariŃia viorii-solo
tottimpul se asociază cu cu un un oarecare imagine personală, individuală profundă, de obicei o imagine
lirică.

Viorişti faimoşi:
Niccolo Paganini
Arcangelo Corelli
Charles-Auguste Berio
Giuseppe Tartini
George Enescu
Giovanni Battista Viotti
Fritz Kreisler
Oleg Kagan
David Oistrah
Leonid Kogan
Itzhak Perlman

11
12
Arcangelo Corelli

Corelli
Portret de Jan Frans van Douven

Arcangelo Corelli (n. 17 februarie 1653, Fusignano, Ravenna - d. 8 ianuarie 1713, Roma) a fost
un compozitor, violonist, pedagog şi dirijor italian, reprezentant al barocului italian târziu. Opera lui constituie un
moment de referinŃă în dezvoltarea muzicii instrumentale occidentale, prin noul impuls dat formelor de trio
sonată şi concerto grosso. Ca violonist şi pedagog, este considerat părintele artei viorii. A fost considerat de mulŃi
contemporani drept cel mai mare violonist al epocii sale, fiind numit un Orfeu al viorii.

George Enescu

13
 .

George Enescu ( * 19 august 1881 , Liveni - † 4 mai 1955 , Paris ) a fost un compozitor , violonist , pedagog , pianist si dirijor si este

considerat cel mai important muzician român.

Nascut la Liveni în judetul Botosani , a manifestat înca din copilarie o înclinatie extraordinara pentru muzica. A început sa cânte la
vioara la vârsta de 4 ani, la vârsta de 5 ani apare în primul sau concert si începe studii de compozitie sub îndrumarea lui Eduard
Caudella .
Între anii 1888 - 1894 studiaza la Conservatorul din Viena , având ca profesori printre altii pe Joseph Hellmesberger (vioara) si
Robert Fuchs (compozitie). Se încadreaza rapid în viata muzicala a Vienei, concertele sale în care interpreteaza compozitii de
Johannes Brahms , Pablo Sarasate , Henri Vieuxtmps , Felix Mendelsohn-Bartholdy , entuziasmând presa si publicul, desi avea doar
12 ani.
Dupa absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, îsi continua studiile la Conservatorul din Paris ( 1895 - 1899 ) sub
îndrumarea lui Armand Marsick (vioara), André Gdalge ( contrapunct ), Jules Massenet si Gabriel Fauré (compozitie). În ziua de 6
februrie 1898 îsi face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonica Opus 1 Poema
Româna . În acelasi an începe sa dirijeze concerte în Bucuresti si sa dea recitaluri de vioara. Admirat de Regina Elisabeta a României
(celebra iubitoare a artei Carmen Sylva ) era deseori invitat sa execute piese pentru vioara în Castelul Peles din Sinaia .
Din primii ani ai secolului XX dateaza compozitiile sale mai cunoscute, cum sunt cele doua Rapsodii Române ( 1901 - 1902 ), Suita
Nr. 1 pentru orchestra ( 1903 ), prima sa Simfonie de maturitate ( 1905 ), Sapte Cântece pe versuri de Clément Marot ( 1908 ).
Activitatea sa muzicala alterneaza între Bucuresti si Paris, întreprinde turnee în mai multe tari europene, având parteneri prestigiosi
ca Alfredo Casella , Pablo Casals , Louis Fournier , Richard Strauss .
În timpul Primului Razboi Mondial ramâne în Bucuresti, dirijeaza Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima data în
auditie integrala în România), compozitii de Hector Berlioz , Claude Debussy , Richard Wagner , precum si creatiile proprii: Simfonia
Nr. 2 ( 1913 ), Suita pentru orchestra Nr. 2 ( 1915 ). În acelasi an are loc prima editie a concursului de compozitie George Enescu .
Dupa razboi îsi continua activitatea împartita între România si Franta . De neuitat au ramas interpretarile sale a Poemului pentru
vioara si orchestra de Ernest Chausson si ale Sonatelor si Partitelor pentru vioara solo de Johann Sebastian Bach . Face mai multe
calatorii în Statele Unite ale Americii , unde a dirijat orchestrele din Philadelphia ( 1923 ) si New York ( 1938 ). Activitatea sa
pedagogica capata deasemenea o importanta considerabila. Printre elevii sai se numara violonistii Christian Ferras , Ivry Gitlis ,
Arthur Grumiaux si Yehudi Menuhin . Acesta din urma, virtuoz cu o profunda cultura umanista, a pastrat un adevarat cult si o
profunda afectiune pentru Enescu, considerându-l parintele sau spiritual. "Pentru mine, Enescu va ramâne una din veritabilele
minuni ale lumii. Caracterul sau si figura sa sunt gravate în sufletul meu ca un arbore sau un munte din Sinaia. Radacinile puternice
si nobletea sufletului sau sunt provenite din propria lui tara, o tara de inegalata frumusete" (Yehudi Menuhin).

Lutieri Faimoşi:
Antonio Stradivari
Giuseppe Guarneri del Gesu
Nicolo Amati
Gaspar de Salo
Paola Testori
Lehman Anatoli Ivanovici

Viorile Stradivarius

14
 Antonio Stradivari s-a nascut in 1644 (desi unele surse indica 1649 sau
1650), iar locul nu se stie exact, Cremona fiind insa adesea specificata.
Singura informatie sigura este ca viitorul mester s-a nascut in Italia,
fiind fiul lui Alessandro Stradivari si al Annei Moroni. Probabil ca intre
1667 - 1679 a fost ucenic in atelierul condus de Niccolo Amati. Din
1680 Stradivari s-a decis ca este momentul sa inceapa sa lucreze pe
cont propriu, deschizand un atelier in Piazza San Domenico si reusind
in scurt timp sa fie recunoscut ca unul dintre cei mai valorosi fabricanti
de viori. La inceput a respectat stilul invatat de la Amati, dar ulterior a
inceput sa modifice modelele realizate de acesta.

Formele viorilor au fost imbunatatite pentru un sunet de calitate, a fost folosit lemn de diverse grosimi, iar
nuantele au fost alese cu mai multa grija. Luand in considerare toate detaliile, chiar si cele aparent banale,
tanarul mester a reusit inca de la primele incercari sa construiasca instrumente deosebite. Instrumentele
sale erau usor de recunoscut datorita inscriptiei in latina "Antonius Stradivarius Cremonensis Faciebat
Anno [data] (Antonio Stradivari, Cremona, construit in anul … ), cuvinte care au devenit in timp o
adevarata marca. Potrivit expertilor cele mai bune instrumente realizate de Stradivari au fost construite
intre 1698-1725, momentul de glorie fiind anul 1715, pentru ca intre 1725-1730 calitatea sa scada sensibil.
Chiar si asa instrumentele realizate de Stradivari erau mai bune decat cele ale concurentilor. Dupa 1730
unele dintre instrumente sunt semnate "Sotto la Desciplina d'Antonio Stradivari F. in Cremona [data]",
fiind cel mai probabil realizate de fiii mesterului, Omobono si Francesco, sub indrumarea tatalui.

Divina proportie reprezentata de fabulosul numar phi pare a fi cheia enigmei acestor viori ce incorporeaza
proportia phi intalnita in natura de la corpul uman si pina la raportul intr-un stup intre albine si bondari
(phi in valoare de pi /4 =1,1618).

In afara de viori, pentru care a devenit garantia excelentei, Stradivari a construit si harpe, chitare,
violoncele - in total peste 1.100 de instrumente, din care mai exista astazi aproximativ 650. Instrumentele
realizate de el sunt considerate printre cele mai bune exemple de instrumente cu coarde create vreodata,
fiind foarte valoroase si cautate de profesionisti sau colectionari. Singurul rival care se poate masura cu
Stradivari este Joseph Guarneri del Gesu. Dar daca acestia sunt atat de apreciati astazi, in trecut lucrurile si
ierarhiile erau sensibil altele. In perioada celor doi cei mai apreciati mesteri erau Nicolo Amati, profesorul
lui Stradivari si un mester austriac, foarte talentat, Jacob Stainer (se presupune ca si acesta a fost ucenicul
lui Amati).

Iar viorile create de Stradivari au inceput deja sa stabileasca noi si noi recorduri in cadrul licitatiilor
internationale. Pe 16 mai 2006 la Christie's s-a vandut o vioara Stradivarius, botezata sugestiv "Hammer",
pentru suma uluitoare de 3.544.000 milioane de dolari, cel mai mare pret platit in cadrul unei licitatii
publice pentru o vioara (sau pentru orice alt instrument muzical). Vioara a fost cumparata, prin telefon, de
un colectionar care a preferat sa isi pastreze anonimatul. Fostul record era tot pentru un Stradivarius, peste
2.000.000 dolari, suma platita la New York in aprilie 2005, tot la o licitatie Christie's.

Giuseppe Guarneri del Gesù

Giuseppe Guarneri del Gesù (21 august 1698 – 17 octombrie 1744) este singurul lutier a carui instrumente
rivalizeaza cu cele ale mult mai celebrului Antonio Stradivari.

ViaŃa sa este învaluită în mister: se spune că a fost întemniŃat o perioadă deşi nu există nici o dovadă în acest sens.
Instrumentele sale cunoscute astăzi, puŃine la număr (aproximativ 180) se disting printr-un sunet complex, tumultos,
plin de bogăŃie şi profunzime armonică, dar şi printr-un finisaj ce {{Necesită citare|îl depaşeşte din punct de vedere
artistic pe mai cunoscutul sau rival Stradivari, care avea alt tip de genialitate. Daca intre anii 1720-1730 se cunosc
15
putine instrumente facute de maestru, incepand cu anii 30-35 productia sa creste prin cantitate si calitate, ajungand
ca in anii 38-39 sa stabileasca noi standarde in luterie si sa redefineasca "perfectul" in sunetul viorii. Segmentul de
piata a lui Del Gesu era in principal muzicienii, in comparatie cu Stradivari care lucra cu precadere pentru nobili,
case regale si biserici. Pretul viorilor sale era mult mai mic ca ale lui Stradivari. Guarneri lucra repede, in graba,
neglijand multe detalii neesentiale. Produsul final era o vioara a carui principal scop era sa sune cat mai bine, iar
calitatea finisajului era uneori mediocra. Cu toate acestea, gradul de uzura al viorilor maestrului dovedesc o
preferinta clara a muzicienilor de a le canta cu precadere. Violonişti celebrii ca Joseph Joachim, Eugène Ysaÿe,
Fritz Kreisler, Jascha Heifetz, Isaac Stern, Leonid Kogan, Henryk Szeryng, Itzhak Perlman, Gidon Kremer, Pinchas
Zukerman şi nu în ultimul rând, George Enescu şi-au încredinŃat măiestria acestor viori.

Se pare ca maestrul Giosefo Bartolomeo Guarnerio (cum i se pronunta numele pe vremea

sa) s-a stins din viata intr-o saracie lucie, la fel cum au trait mai toti marii
lutieri astazi celebri, singurii care faceau exceptie erau familiile Amati si
Stradivari.

16
17