9.

Libertatea de exprimare
9.1.1. Legea presei nr. 243-XIII din 26.10.94, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 2
din 12.01.95.

Articolul 1. Libertatea presei

(1) În Republica Moldova libertatea presei constituie un drept fundamental, consfinţit de
Constituţie. Statul garantează tuturor persoanelor dreptul la exprimarea liberă a
opiniilor şi ideilor, la informare veridică asupra evenimentelor din viaţa internă şi cea
internaţională prin intermediul publicaţiilor periodice şi al agenţiilor de presă, care îşi
desfăşoară activitatea în condiţiile pluralismului politic, precum şi respectarea legis-
laţiei cu privire la drepturile de autor.
(2) Cenzura de orice fel asupra publicaţiilor periodice şi agenţiilor de presă, imixtiunea în
activitatea lor de pregătire şi de difuzare a informaţiei sînt interzise.
Articolul 2. Statutul juridic al redacţiilor publicaţiilor periodice şi al agenţiilor de presă
Redacţiile publicaţiilor periodice şi agenţiile de presă sînt persoane juridice şi îşi desfăşoară
activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu statutul lor.
Articolul 3. Prezentarea informaţiei de către persoanele oficiale
Persoanele oficiale ale autorităţilor publice prezintă operativ materialul şi informaţia
solicitate de publicaţiile periodice şi de agenţiile de presă, exceptînd materialele şi
informaţiile enumerate în art. 4 şi cele calificate drept secret de stat.
Articolul 4. Libertatea de exprimare şi limitări de publicitate
Publicaţiile periodice şi agenţiile de presă publică, potrivit aprecierilor proprii, orice fel de
materiale şi informaţii, ţinînd cont de faptul că exerciţiul acestor libertăţi ce comportă
datorii şi responsabilităţi este supus unor formalităţi, condiţii, restrîngeri şi unor
sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate
democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa
publică, apărarea ordinii şi prevenirea crimei, ocrotirea sănătăţii, protecţia moralei,
protecţia reputaţiei sau apărarea drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea unor
informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii
judiciare.
Articolul 5. Dreptul de a fonda publicaţii periodice şi agenţii de presă
(1) Dreptul de a fonda publicaţii periodice şi agenţii de presă, indiferent de forma lor
organizatorico-juridică, îl are orice persoană juridică a Republicii Moldova şi persoană
fizică cetăţean al Republicii Moldova care a împlinit vîrsta de 18 ani şi locuieşte pe
teritoriul ei.
(2) O publicaţie periodică sau o agenţie de presă poate fi fondată şi de două sau mai multe
persoane fizice ori juridice, care în acest caz se consideră cofondatori.
(3) Persoanele fizice şi juridice străine au dreptul să participe la fondarea publicaţiilor
periodice şi agenţiilor de presă numai în calitate de cofondatori şi să deţină cel mult
49% din capitalul statutar.
(4) Dacă publicaţia periodică sau agenţia de presă are doi sau mai mulţi fondatori, capitalul
statutar este divizat în cote (părţi) subscrise şi se formează pe bază de acord între ei,
confirmat de contractul de constituire, iar profitul se distribuie proporţional, în funcţie
de cota (partea) fiecărui fondator.
(5) Publicaţiile periodice şi agenţiile de presă finanţate de la buget sînt fondate numai cu
aprobarea organului competent.
(6) Fondatorul (cofondatorii) are dreptul să reorganizeze publicaţia periodică şi agenţia de
presă în conformitate cu legislaţia în vigoare, onorîndu-şi obligaţiunile faţă de abonaţi
(cititori).
(7) Editor al publicaţiei periodice poate fi fondatorul (cofondatorii) sau altă persoană fizică
sau juridică.
Articolul 6. Înregistrarea publicaţiilor periodice şi a agenţiilor de presă
(1) Înregistrarea publicaţiilor periodice şi a agenţiilor de presă se face la Ministerul Justiţiei.
(2) Dacă publicaţia periodică sau agenţia de presă practică activităţi economice, în afara
celor care ţin de difuzarea tirajului (informaţiei) şi a materialelor publicitare,
înregistrarea se face în modul stabilit de Legea cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi.

1
(3) Publicaţiile periodice şi agenţiile de presă îşi desfăşoară activitatea din data înregistrării.
Activitatea publicaţiilor periodice şi a agenţiilor de presă neînregistrate se consideră
ilegală şi atrage răspunderea prevăzută de legislaţie.
Articolul 7. Încetarea activităţii
(1) Publicaţiile periodice şi agenţiile de presă îşi încetează activitatea numai în baza hotărîrii
fondatorului (cofondatorilor) sau a instanţei de judecată.
(2) În cazul în care fondatorul (cofondatorii) ia hotărîrea de a sista activitatea publicaţiei
periodice sau a agenţiei de presă şi nu înfiinţează o nouă publicaţie periodică sau
agenţie de presă cu aceeaşi denumire sau nu o reînregistrează în termen de 30 zile de
la data încetării activităţii, colectivul redacţional, redactorul (redactorul-şef),
conducătorul agenţiei au dreptul de a fonda o publicitate periodică ori o agenţie de
presă cu aceeaşi denumire.
(3) Dreptul de a iniţia sistarea activităţii publicaţiei periodice sau a agenţiei de presă ori de
a intenta o acţiune judiciară în vederea încetării activităţii lor îl are Procurorul General.
(4) Hotărîrea instanţei de judecată privind încetarea activităţii publicaţiei periodice sau a
agenţiei de presă se ia în cazul încălcării sistematice a prezentei legi.
(5) Hotărîrea cu privire la sistarea activităţii publicaţiei periodice sau a agenţiei de presă se
ia într-un termen de cel mult 3 luni de la data apariţiei temeiurilor prevăzute de
prezentul articol. Ea poate fi atacată în termen de 10 zile, în ordine de apel în instanţa
de judecată ierarhic superioară.
Articolul 8. Conducerea publicaţiei periodice şi a agenţiei de presă
(1) Publicaţia periodică şi agenţia de presă sînt conduse de fondator (cofondatori) sau de o
persoană numită de acesta.
(2) Fondatorul (cofondatorii) aprobă statutul şi programul (principiile de bază) publicaţiei
periodice sau agenţiei de presă.
(3) Publicaţia periodică şi agenţia de presă realizează programul în condiţiile autonomiei
profesionale.
(4) Profilul, orientarea generală, periodicitatea, preţul şi alte condiţii ale apariţiei publicaţiei
periodice sau ale activităţii agenţiei de presă, precum şi schema de încadrare, sînt
stabilite în mod independent de către fondatorul (cofondatorii) sau editorul acestora.
(5) Conducerea profesională a publicaţiei periodice şi a agenţiei de presă este exercitată de
redactor (redactor-şef) şi de conducătorul agenţiei.
(6) Redactorul (redactori-şef) ai publicaţiilor periodice şi conducători ai agenţiilor de presă
pot fi numai cetăţeni ai Republicii Moldova.
(7) Redactori (redactorul-şef) publicaţiei periodice şi conducătorul agenţiei de presă sînt
numiţi în funcţie şi eliberaţi din funcţie de către fondator (cofondatori), în conformitate
cu legislaţia muncii şi cu statutul publicaţiei periodice sau al agenţiei de presă.
(8) Redactorul (redactorul-şef) publicaţiei periodice şi conducătorul agenţiei de presă
conduc redacţia, colegiul redacţional al publicităţii periodice şi colectivul agenţiei de
presă, reprezentîndu-le în relaţiile cu fondatorul (conducatorii), cu editorul, cu autorii,
cu alte persoane fizice şi juridice, precum şi în instanţă de judecată.
(9) Redactorul (redactorul-şef) publicaţiei periodice şi conducătorul agenţiei de presă sînt
responsabili pentru activitatea publicaţiei periodice şi a agenţiei de presă.
Articolul 9. Reglementarea relaţiilor dintre fondator (editor) şi redacţia publicaţiei periodice
sau agenţia de presă
Relaţiile dintre fondator (editor) şi redacţia publicaţiei periodice sau agenţia de presă sînt
reglementate de prezenta lege, de legislaţia muncii, de statutul publicaţiei periodice
sau al agenţiei de presă şi de contractul bilateral.
Articolul 10. Statutul publicaţiei periodice şi agenţiei de presă
(1) Statutul publicaţiei periodice şi al agenţiei de presă este adoptat în conformitate cu
legislaţia în vigoare, de adunarea generală a colectivului redacţiei ori a agenţiei de
presă, cu majoritatea absolută de voturi ale celor prezenţi la adunare, şi aprobat de
fondator.
Adunarea generală este deliberativă, dacă la ea sînt prezente cel puţin două treimi din
colectivul redacţiei publicaţiei periodice sau al agenţiei de presă.
(2) Statutul reglementează relaţiile dintre fondator (editor), redactor (redactor-şef) sau
conducătorul agenţiei de presă şi colectivul redacţiei sau al agenţiei de presă,
stabileşte drepturile şi obligaţiile colectivului de jurnalişti. Statutul prevede modul de

2
 finanţare, de repartizare şi de folosire a veniturilor, alte chestiuni vizînd organizarea
activităţii redacţiei publicaţiei periodice şi a agenţiei de presă.
(3) Editarea suplimentului publicaţiei periodice se admite doar în cazurile prevăzute de
statutul publicaţiei periodice respective.
(4) Suplimentul este o anexă la publicaţia periodică, editată de acelaşi colegiu redacţional şi
identificată prin datele de referinţă ale publicaţiei periodice respective.
Articolul 11. Contractul bilateral
Contractul bilateral se încheie între fondator (editor) şi redacţia publicaţiei periodice sau
agenţia de presă şi prevede: a) volumul mijloacelor necesare pentru cheltuielile de
producţie; b) repartizarea veniturilor între redacţie, informator şi fondator (editor); c)
obligaţiile fondatorului de a asigura condiţiile de producţie, sociale, de trai ale
salariaţilor; d) obligaţiile salariaţilor; e) alte condiţii.
Articolul 12. Finanţarea
(1) Publicaţiile periodice şi agenţiile de presă îşi desfăşoară activitatea pe bază de
autogestiune. Publicaţiile periodice destinate copiilor de vîrstă şcolară şi preşcolară
sînt finanţate de către stat; în acest caz ministerele (departamentele) respective devin
fondatorii (cofondatorii) lor.
(2) Publicaţiile periodice şi agenţiile de presă fondate de către autorităţile publice se
finanţează de la bugetul respectiv.
(3) Pentru susţinerea publicaţiilor periodice şi agenţiilor de presă se admit donaţii din partea
persoanelor fizice şi juridice din Republica Moldova şi din străinătate. Publicaţiile
periodice şi agenţiile de presă sînt obligate să publice de două ori pe an - în ianuarie şi
iulie - informaţii privind sursa şi valoarea donaţiilor, inclusiv a celor nefinanciare.
(4) Se interzice finanţarea sau susţinerea în orice altă formă a publicaţiilor periodice de
către guvernele statelor străine, cu excepţia cazurilor prevăzute în acordurile
interstatale bilaterale.
Articolul 13. Datele de referinţă ale publicaţiei periodice
(1) Fiecare număr al publicaţiei periodice trebuie să cuprindă următoarele date de referinţă:
a) denumirea publicaţiei; b) fondatorul; c) numele redactorului (redactorului-şef) sau
al persoanei care-l suplineşte; d) numărul de ordine şi data ieşirii de sub tipar; e)
preţul unui exemplar; f) sediul redacţiei şi al tipografiei; g) indexul (pentru publicaţiile
difuzate prin reţeaua de telecomunicaţii); h) tirajul; i) numărul şi data înregistrării.
(2) Se interzice editarea publicaţiilor periodice neînregistrate şi fără indicarea tuturor datelor
de referinţă specificate la alin.(1).
Articolul 14. Păstrarea materialelor
Redacţiile publicaţiilor periodice şi agenţiile de presă sînt obligate să păstreze materialele
conform Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova.
Articolul 15. Modul de difuzare a presei
(1) Difuzarea presei este organizată de către fondator (cofondatori) pe bază de contract,
încheiat cu persoane fizice şi juridice.
(2) Editurile de stat (tipografiile) sînt obligate să expedieze exemplare ale publicaţiilor
periodice la biblioteci şi la alte instituţii, a căror listă este stabilită de Guvern.
(3) Difuzarea publicaţiilor periodice care nu au date de referinţă este interzisă.
Articolul 16. Aprobarea difuzării informaţiei
(1) Fiecare număr al publicaţiei periodice şi fiecare informaţie a agenţiei de presă pot fi
difuzate numai după ce redactorul (redactorul-şef), conducătorul agenţiei sau
persoana învestită cu acest drept aprobă ieşirea de sub tipar a numărului sau
difuzarea informaţiei, respectîndu-se drepturile şi interesele legitime ale autorilor şi ale
fondatorului (cofondatorilor). În cazul preluării informaţiei din altă publicaţie, se indică
denumirea, numărul şi data apariţiei publicaţiei.
(2) Zădărnicirea difuzării legitime a publicaţiei periodice prin confiscarea parţială sau totală,
ori în alt mod, a tirajului este interzisă.
Articolul 17. Publicarea hotărîrilor instanţelor de judecată
Publicaţiile periodice ale autorităţilor publice sînt obligate a publica gratuit şi în termen
hotărîrile instanţelor de judecată prevăzute pentru a fi publicate.
Articolul 18. Nedivulgarea sursei de informaţie
Publicaţiile periodice şi agenţiile de presă nu sînt în drept să divulge sursa de informaţie sau
pseudonimul autorului, fără consimţămîntul lor. Sursa de informaţie sau pseudonimul

3
 autorului pot fi divulgate doar în cazul în care materialul difuzat întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii şi doar la decizia instanţei de judecată.
Articolul 19. Profesia de jurnalist
Jurnalist este persoana care se îndeletniceşte cu munca literară şi publicistică în cadrul
mijloacelor de informare în masă, angajată la ele prin contract sau în alt mod,
conform legislaţiei în vigoare.
Articolul 20. Drepturile şi obligaţiile jurnalistului
(1) În scopul exercitării atribuţiilor profesionale, jurnalistul are dreptul: a) să obţină şi să
difuzeze informaţii; b) să fie primit în audienţă de persoane oficiale; c) să facă
imprimări audiovizuale, să filmeze şi să fotografieze; d) să asiste la şe-dinţele publice
ale instanţelor de judecată de orice nivel; e) să aibă acces în zonele calamităţilor
naturale, să asiste la mitinguri, demonstraţii şi la alte manifestaţii publice; f) să se
adreseze oricărei instituţii pentru a verifica faptele şi circumstanţele vizate în anumite
materiale; g) să renunţe la pregătirea şi semnarea unui material, dacă acesta vine în
contradicţie cu convingerile sale; h) să-şi retragă semnătura de sub un material al
cărui conţinut, după părerea sa, a fost denaturat în procesul redactării; i) să ceară
păstrarea secretului paternităţii (de autor); j) să beneficieze de facilităţi şi priorităţi la
transport şi telecomunicaţii, la cazare în hoteluri pe teritoriul republicii.
(2) Confiscarea notiţelor jurnalistului este interzisă. Mijloacele lui tehnice pot fi ridicate
numai în cazul în care ser-vesc drept probă într-o cauză penală.
(3) Statul garantează apărarea onoarei şi demnităţii jurnalistului, îi ocroteşte sănătatea,
viaţa şi bunurile.
(4) Obligaţiile jurnalistului decurg din legislaţia în vigoare, din prezenta lege şi din etică
profesională.
Articolul 21. Acreditarea jurnaliştilor
(1) Jurnaliştii străini sînt acreditaţi în Republica Moldova de Ministerul Afacerilor Externe în
baza cererilor prezentate de către publicaţiile periodice, agenţiile de presă şi de alte
organizaţii interesate, conform regulamentului aprobat de Guvern. Refuzul de
acreditare a jurnaliştilor străini poate fi atacat în instanţa de judecată.
(2) Publicaţiile periodice şi agenţiile de presă pot acredita în modul stabilit jurnalişti pe lîngă
autorităţile publice, precum şi la manifestaţii artistice şi sportive.
(3) Organele şi organizaţiile pe lîngă care sînt acreditaţi jurnalişti îi informează în prealabil
pe aceştia despre măsurile ce urmează a fi întreprinse, la oferă posibilitatea de a lua
cunoştinţă de documentele necesare.
Articolul 22. Garantarea dreptului la activitate profesională al jurnaliştilor străini
Jurnaliştilor străini acreditaţi în Republica Moldova de publicaţiile periodice şi de agenţiile de
presă din alte state li se garantează prin lege dreptul la activitate profesională.
Articolul 23. Egalitatea în drepturi a jurnaliştilor
Jurnaliştii străini acreditaţi în Republica Moldova au aceleaşi drepturi şi îndatoriri privind
activitatea de informare şi documentare pe care le au jurnaliştii din Republica
Moldova.
Articolul 24. Baza juridică a activităţii jurnaliştilor Republicii Moldova în străinătate
Exercitarea activităţii profesionale de către jurnaliştii Republicii Moldova în străinătate se
efectuează în condiţiile prezentei legi şi ale legislaţiei ţărilor în care sînt acreditaţi.
Articolul 25. Suspendarea acreditării jurnaliştilor străini
(1) Ministerul Afacerilor Externe poate suspenda acreditarea jurnalistului străin în cazul în
care acesta încalcă Constituţia sau alte legi ale Republicii Moldova, precum şi în baza
convenţiilor internaţionale cu privire la drepturile cetăţeneşti şi politice.
(2) Jurnalistul străin are dreptul să atace în instanţa de judecată hotărîrea Ministerului
Afacerilor Externe de a i se sus-penda acreditarea în Republica Moldova.
Articolul 26. Răspunderea persoanelor oficiale
Persoanele oficiale ale autorităţilor politice sînt pasibile de pedeapsă în cazul în care: a) au
zădărnicit activitatea profesională legitimă a jurnalistului prin refuzul neîntemeiat de
acreditare sau prin retragerea nejustificată a acreditării, ori în alt mod; b) au exercitat
asupra jurnalistului măsuri de constrîngere în scopul difuzării sau nedifuzării
informaţiei; c) au divulgat sursa de informaţie sau pseudonimul autorului fără
consimţămîntul acestora.
Articolul 27. Exonerarea

4
Fondatorii, redactorii, jurnaliştii nu sînt responsabili pentru difuzarea informaţiei, dacă
aceasta:
a) este cuprinsă în documentele şi comunicatele oficiale ale autorităţilor publice;
b) reproduce textual discursurile publice sau rezumatul lor adecvat.
Articolul 28. Contracte şi acorduri internaţionale
(1) Colaborarea internaţională în domeniul presei este reglementată de contractele şi
acordurile încheiate de publicaţiile periodice, de agenţiile de presă, de organizaţiile
profesionale ale jurnaliştilor, de alte organizaţii ale oamenilor de creaţie din Republica
Moldova cu organizaţii similare străine.
(2) Contractele şi acordurile internaţionale sînt prioritare faţă de prevederile prezentei legi.

Legea presei este una învechită şi, deşi, ea a fost adeseori modificată pe parcursul
anilor, nu mai face faţă cerinţelor actuale, dictate de evoluţia mass-media. Propunem
în continuare proiectul Legii cu privire la libertatea de exprimare, proiectul Legii
privind completarea Codului penal al Republicii Moldova şi Codului cu privire la
contravenţiile administrative al Republicii Moldova, elaborate de experții Centrului
Independent de Jurnalism și altor organizații nonguverna-mentale.

9.1.2. Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23.04.2010, Monitorul

Oficial nr.117-118/355 din 09.07.2010
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul şi sfera de aplicare a legii
(1) Prezenta lege are scopul de a garanta exercitarea dreptului la libera exprimare, precum
şi un echilibru între asigurarea dreptului la libera exprimare şi apărarea onoarei,
demnităţii, reputaţiei profesionale şi vieţii private şi de familie ale persoanei.
(2) Prezenta lege nu reglementează raporturile juridice ce ţin de accesul la informaţii,
acordarea dreptului la replică concurenţilor electorali în campania electorală şi
apărarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe.

Articolul 2. Noţiuni principale

Termenii şi expresiile utilizate în prezenta lege au următoarele semnificaţii:
defăimare – răspîndire a informaţiei false care lezează onoarea, demnitatea şi/sau reputaţia
profesională a persoanei;
răspîndire a informaţiei – proces de transmitere a informaţiei către alte persoane (cel puţin
către o persoană, exceptînd persoana lezată);
informaţie – orice expunere de fapt, opinie sau idee sub formă de text, sunet şi/sau
imagine;
fapt – eveniment, proces sau fenomen care a avut sau are loc în condiţii concrete de loc şi
timp şi a cărui veridicitate poate fi dovedită;
judecată de valoare – opinie, comentariu, teorie sau idee care reflectă atitudinea faţă de un
fapt, a cărei veridicitate este imposibil de dovedit;
judecată de valoare fără substrat factologic suficient – judecată de valoare care se bazează
pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc, dar a căror expunere este
denaturată pînă la falsitate;
injurie – exprimare verbală, scrisă sau nonverbală care ofensează intenţionat persoana şi
care contravine normelor de conduită general acceptate într-o societate democratică;
cenzură – denaturare nejustificată a materialului jurnalistic sau interzicere nejustificată de a
răspîndi anumite informaţii de către conducerea mass-mediei; orice manifestare a
autorităţilor publice sau a persoanelor care exercită funcţii publice de ingerinţă în
activitatea editorială a mass-mediei sau a angajaţilor acesteia ori de împiedicare a
tirajării sau a răspîndirii informaţiei;
informaţie despre viaţa privată şi de familie – orice informaţie, inclusiv imagine, privind
viaţa familială, viaţa la domiciliu, corespondenţa şi conţinutul ei, sănătatea şi defectele
fizice, orientarea şi viaţa sexuală, precum şi comportamentul persoanei, în condiţiile în
care persoana contează, în mod rezonabil, pe intimitate;

5
interes public – interes al societăţii (şi nu simpla curiozitate a indivizilor) faţă de
evenimentele ce ţin de exercitarea puterii publice într-un stat democratic sau faţă de
alte probleme care, în mod normal, trezesc interesul societăţii sau al unei părţi a ei;
persoană care exercită funcţii publice – persoană fizică care exercită atribuţiile puterii
publice (executive, legislative ori judecătoreşti) sau persoană juridică ce prestează
servicii de utilitate publică, sau persoană fizică care administrează persoana juridică ce
prestează servicii de utilitate publică ori subdiviziuni ale acesteia;
persoană publică – persoană care exercită funcţii publice sau o altă persoană care, datorită
statutului, poziţiei sociale sau altor circumstanţe, trezeşte interesul public;
document al autorităţii publice – act emis de o autoritate publică sau de o persoană care
exercită atribuţiile puterii publice;
comunicat al autorităţii publice – relatare făcută publică de o autoritate publică sau, în
numele acesteia, de o persoană care exercită atribuţiile puterii publice;
mass-media – mijloc de informare în masă, tipărit sau electronic, precum şi jurnalistul;
investigaţie jurnalistică – cercetare rezonabilă a faptelor de către mass-media pentru
realizarea unui material jurnalistic;
rectificare – corectare benevolă, din proprie iniţiativă sau la cerere, a faptelor care au fost
prezentate greşit;
dezminţire – infirmare a relatărilor defăimătoare cu privire la fapte care nu corespund
realităţii;
replică – răspuns al persoanei lezate la opiniile exprimate într-un material răspîndit de
mass-media;
scuze – declaraţie prin care persoana îşi exprimă regretul pentru injurie sau pentru
informaţii despre viaţa privată şi de familie;
discurs care incită la ură – orice formă de exprimare care provoacă, propagă, promovează
sau justifică ura rasială, xenofobia, antisemitismul sau alte forme de ură fondate pe
intoleranţă.

Articolul 3. Libertatea de exprimare

(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de
a căuta, de a primi şi de a comunica fapte şi idei.
(2) Libertatea de exprimare protejează atît conţinutul, cît şi forma informaţiei exprimate,
inclusiv a informaţiei care ofensează, şochează sau deranjează.
(3) Exercitarea libertăţii de exprimare poate fi supusă unor restrîngeri prevăzute de lege,
necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea
teritorială sau siguranţa publică, pentru a apăra ordinea şi a preveni infracţiunile,
pentru a proteja sănătatea şi morala, reputaţia sau drepturile altora, pentru a
împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi
imparţialitatea puterii judecătoreşti.
(4) Restrîngerea libertăţii de exprimare se admite doar pentru protejarea unui interes
legitim prevăzut la alin.(3) şi doar în cazul în care restrîngerea este proporţională cu
situaţia care a determinat-o, respectîndu-se echilibrul just dintre interesul protejat şi
libertatea de exprimare, precum şi libertatea publicului de a fi informat.
(5) Garanţiile privind libertatea de exprimare nu se extind asupra discursurilor care incită la
ură sau la violenţă.

Articolul 4. Libertatea de exprimare a mass-mediei

(1) Statul garantează libertatea de exprimare a mass-mediei. Nimeni nu poate interzice sau
împiedica mass-media să răspîndească informaţii de interes public decît în condiţiile
legii.
(2) Mass-media are sarcina de a informa publicul asupra problemelor de interes public şi de
a efectua, în conformitate cu responsabilităţile sale, investigaţii jurnalistice în
probleme de interes public.
(3) Pe lîngă garanţiile prevăzute la art.3, libertatea de exprimare a mass-mediei admite şi
un anumit grad de exagerare sau chiar provocare, cu condiţia să nu se denatureze
esenţa faptelor.

Articolul 5. Interzicerea cenzurii în mass-media

6
(1) Independenţa editorială a mass-mediei este recunoscută şi garantată de lege. Cenzura
este interzisă.
(2) Se interzice ingerinţa în activitatea editorială a mass-mediei, cu excepţia cazurilor
prevăzute de lege. În cazul în care ingerinţa este prevăzută de lege, ea urmează a fi
interpretată limitativ.
(3) Nu se admite crearea de autorităţi publice pentru controlul prealabil al informaţiei care
urmează a fi răspîndită de mass-media.
(4) Nu constituie cenzură obligaţia impusă de instanţa de judecată prin hotărîre definitivă de
a răspîndi sau de a nu răspîndi o informaţie, precum şi obligaţia impusă prin lege de a
răspîndi o anumită informaţie.
(5) Cenzura în mass-media publică, precum şi împiedicarea ilegală intenţionată a activităţii
mass-mediei, atrage răspundere penală.

Articolul 6. Libertatea publicului de a fi informat

(1) Orice persoană are libertatea de a primi informaţii de interes public prin intermediul
mass-mediei.
(2) Apărarea onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale nu poate prevala asupra
libertăţii publicului de a primi informaţii de interes public.
(3) Confiscarea tirajului sau lichidarea mass-mediei scrise poate avea loc, printr-o hotărîre
judecătorească irevocabilă, doar în cazurile în care aceasta este necesară într-o
societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau
siguranţa publică ori pentru a împiedica divulgarea informaţiilor ce constituie secret de
stat.

Articolul 7. Dreptul la respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale

(1) Orice persoană are dreptul la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale
lezate prin răspîndirea relatărilor false cu privire la fapte, a judecăţilor de valoare fără
substrat factologic suficient sau prin injurie.
(2) Persoana lezată prin răspîndirea unor relatări cu privire la fapte poate fi restabilită în
drepturi dacă informaţia cumulează următoarele condiţii: a) este falsă; b) este
defăimătoare; c) permite identificarea persoanei vizate de informaţie.
(3) Persoana care se consideră lezată în modul stabilit la alin.(2) poate solicita rectificarea
sau dezminţirea informaţiei, precum şi repararea prejudiciului moral şi material
cauzat.
(4) Persoana lezată prin răspîndirea unor judecăţi de valoare poate fi restabilită în drepturi
dacă judecăţile de valoare cumulează următoarele condiţii: a) nu se bazează pe un
substrat factologic suficient; b) au un caracter defăimător; c) permit identificarea
persoanei vizate de informaţie.
(5) Persoana care se consideră lezată în modul stabilit la alin.(4) poate solicita rectificarea
sau dezminţirea informaţiei, sau publicarea unei replici, precum şi repararea
prejudiciului moral şi material cauzat.
(6) Se consideră injurie exprimarea care cumulează următoarele condiţii: a) exprimarea
intenţionată verbală, scrisă sau nonverbală nu corespunde normelor de conduită
general acceptate într-o societate democratică; b) permite identificarea persoanei
vizate.
(7) Persoana care se consideră lezată în modul stabilit la alin.(6) poate solicita exprimarea
scuzelor şi repararea prejudiciului moral şi material cauzat.
(8) Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru stilul umoristic şi satiric dacă prin folosirea
acestuia nu se induce în eroare publicul în privinţa faptelor.

Articolul 8. Imunitatea în cauzele cu privire la defăimare

Nu poate fi intentată o acţiune cu privire la defăimare pentru declaraţia făcută: a) de către
Preşedintele Republicii Moldova şi deputaţii în Parlament în exercitarea mandatului; b)
de către participanţii la proces, inclusiv martorii, organul de urmărire penală sau
instanţa de judecată, în cadrul urmăririi penale sau al unui proces judiciar; c) în
cererile, scrisorile sau plîngerile cu privire la încălcarea drepturilor şi a intereselor
legitime, expediate autorităţilor publice pentru examinare.

7
Articolul 9. Libertatea de a critica statul, autorităţile publice şi persoanele care exercită
funcţii publice
(1) Orice persoană are dreptul de a critica statul şi autorităţile publice.
(2) Statul şi autorităţile publice nu pot intenta acţiuni cu privire la defăimare.
(3) Statul şi autorităţile executive şi legislative nu sînt protejate de legea penală sau
contravenţională împotriva declaraţiilor defăimătoare.
(4) Persoanele care exercită funcţii publice pot fi supuse criticii, iar acţiunile lor – verificării
din partea mass-mediei, în ceea ce priveşte modul în care şi-au exercitat sau îşi
exercită atribuţiile, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura
transparenţa şi exercitarea responsabilă a atribuţiilor lor.

Articolul 10. Dreptul la respectul vieţii private şi de familie

(1) Orice persoană are dreptul la respectul vieţii private şi de familie.
(2) Dreptul la respectul vieţii private şi de familie nu se extinde asupra informaţiilor despre
viaţa privată şi de familie răspîndite cu acordul expres sau tacit al persoanei sau
obţinute în locurile publice cînd persoana nu poate conta, în mod rezonabil, pe
intimitate.
(3) Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru că a făcut publice informaţii despre viaţa
privată şi de familie a persoanei dacă interesul public de a le cunoaşte depăşeşte
interesul persoanei vizate de a nu răspîndi informaţia.
(4) În cazul răspîndirii informaţiei despre viaţa privată şi de familie cu încălcarea
prevederilor alin.(3), persoana poate solicita exprimarea scuzelor şi compensarea
prejudiciului moral şi material cauzat.

Articolul 11. Dreptul persoanelor publice şi al persoanelor fizice care exercită funcţii publice
la respectul vieţii private şi de familie
(1) Persoanele publice şi persoanele fizice care exercită funcţii publice au dreptul la
respectul vieţii private şi de familie.
(2) Informaţiile despre viaţa privată şi de familie a persoanelor publice şi a persoanelor
fizice care exercită funcţii publice pot fi dezvăluite dacă aceste informaţii prezintă
interes public. Răspîndirea informaţiilor respective nu trebuie să ducă la prejudicii
nejustificate terţilor.
(3) Dacă persoanele publice şi persoanele fizice care exercită funcţii publice provoacă ele
însele atenţia asupra aspectelor din viaţa lor privată şi de familie, mass-media are
dreptul să cerceteze aceste aspecte.

Articolul 12. Dreptul la prezumţia nevinovăţiei

(1) Orice persoană acuzată de săvîrşirea unei infracţiuni sau contravenţii este prezumată
nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal printr-o hotărîre
judecătorească irevocabilă.
(2) Autorităţile publice şi persoanele care le reprezintă sînt obligate să respecte dreptul la
prezumţia nevinovăţiei şi să se abţină de la orice comentarii care ar sugera că
persoana este vinovată de comiterea infracţiunii sau contravenţiei.
(3) Organele de urmărire penală nu pot face declaraţii publice cu privire la vinovăţia
persoanei puse sub învinuire, cu excepţia susţinerii învinuirii în instanţa de judecată.
(4) Persoanele care nu reprezintă autorităţile publice şi nu pot influenţa în niciun fel
derularea procesului intentat, inclusiv mass-media, au dreptul să-şi exprime opinia
privind vinovăţia unei persoane cu condiţia ca: a) din contextul exprimării să reiasă
clar că pînă la momentul dat nu există o hotărîre judecătorească irevocabilă de
condamnare a persoanei respective; b) din contextul exprimării să reiasă clar că este
vorba de opinii, şi nu de fapte confirmate; c) faptele pe care se bazează comentariile
privind vinovăţia unei persoane şi calitatea procesuală a acesteia să fie expuse cu
precizie.

Articolul 13. Protecţia surselor de informare

(1) Mass-media şi orice persoană care efectuează o activitate cu caracter jurnalistic de
colectare, de primire şi de distribuire a informaţiei către public, precum şi persoana
care colaborează cu acestea, care au obţinut informaţii de la o sursă, au dreptul de a

8
 nu dezvălui identitatea sursei sau orice informaţii care ar putea duce la identificarea
sursei.
(2) Persoana care a distribuit publicului informaţia obţinută din surse confidenţiale nu poate
fi obligată să dezvăluie identitatea sursei în cadrul unui proces civil sau
contravenţional.
(3) Refuzul persoanei de a dezvălui sursa de informare nu îl lipseşte de celelalte garanţii de
care beneficiază pîrîtul într-o procedură judiciară.
(4) În cadrul unui proces penal, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în
condiţiile legii, poate obliga persoana să divulge sursa de informare dacă sînt întrunite
cumulativ următoarele condiţii: a) dosarul penal vizează infracţiuni deosebit de grave
sau excepţional de grave; b) divulgarea sursei este absolut necesară pentru urmărirea
penală; c) au fost epuizate toate posibilităţile de a identifica sursa de informare prin
alte mijloace.

Capitolul II PROCEDURI DE EXAMINARE

Secţiunea 1 Procedura de examinare a cauzelor cu privire la defăimare

Articolul 14. Procedura de examinare a cauzelor cu privire la defăimare
(1) Cauzele cu privire la defăimare se examinează în procedură contencioasă conform
prevederilor prezentului capitol şi ale Codului de procedură civilă.
(2) Cauzele cu privire la defăimare cînd nu este cunoscută sursa ce a răspîndit informaţia
defăimătoare şi nici autorul informaţiei ori cînd persoana juridică ce a răspîndit
informaţia a fost lichidată şi nu este cunoscut autorul articolului ori al informaţiei
defăimătoare sau acesta a decedat se examinează conform procedurii cu privire la
constatarea faptelor care au valoare juridică.

Articolul 15. Cererea prealabilă

(1) Persoana care se consideră defăimată poate solicita, prin cerere prealabilă, autorului
informaţiei şi/sau persoanei juridice care a răspîndit-o rectificarea sau dezminţirea
informaţiei defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor şi
compensarea prejudiciului cauzat. În caz de deces al persoanei defăimate, cererea
prealabilă se depune de către persoana interesată.
(2) Cererea prealabilă se depune în termen de 20 de zile de la data la care persoana a aflat
sau trebuia să afle despre informaţia defăimătoare. Acesta este un termen de
prescripţie. La împlinirea unui an din ziua defăimării, persoana nu poate solicita
repunerea sa în termenul de depunere a cererii prealabile.
(3) Persoana va indica în cerere informaţia pe care o consideră defăimătoare şi, în cazul
răspîndirii unor relatări cu privire la fapte, circumstanţele care demonstrează că
informaţia este în esenţă falsă sau, în cazul răspîndirii judecăţilor de valoare,
circumstanţele care demonstrează că acestea nu se bazează pe un substrat factologic
suficient.

Articolul 16. Procedura de examinare a cererii prealabile

(1) Cererea prealabilă se examinează în termen de 5 zile de către autorul informaţiei şi,
după caz, de către persoana juridică ce a răspîndit această informaţie.
(2) Dacă se constată că informaţia la care se referă cererea prealabilă este falsă sau nu se
bazează pe un substrat factologic suficient, persoana juridică ce a răspîndit informaţia
sau autorul informaţiei satisface cererea prealabilă, fiind obligat să efectueze, după
caz, rectificarea sau dezminţirea informaţiei defăimătoare, acordarea dreptului la
replică sau exprimarea scuzelor şi compensarea, la cerere, a prejudiciilor cauzate.
(3) Rectificarea sau dezminţirea informaţiei, acordarea dreptului la replică sau exprimarea
scuzelor se efectuează în termen de 15 zile de la data examinării cererii prealabile, iar
dacă informaţia a fost răspîndită de mass-media şi publicaţia sau emisiunea care a
răspîndit această informaţie apare mai rar decît o dată la 15 zile, în următorul număr
sau emisiune.
(4) Plata compensaţiilor în temeiul cererii prealabile se efectuează în termen de 15 zile de la
data examinării cererii prealabile sau într-un alt termen convenit de părţi.
(5) În cazul refuzului de a satisface, integral sau parţial, cererea prealabilă, persoana lezată
poate depune cerere de chemare în judecată.

9
(6) În cazul refuzului de satisfacere a cererii prealabile pe motivul omiterii termenului de
prescripţie, persoana lezată poate solicita, concomitent cu depunerea cererii de
chemare în judecată, repunerea în termenul de depunere a cererii prealabile.

Articolul 17. Termenul de adresare în instanţa de judecată

(1) Cererea de chemare în judecată cu privire la defăimare poate fi depusă în termen de 30
de zile. Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă; b)
data expirării termenului pentru examinarea cererii prealabile.
(2) Termenul specificat la alin.(1) este termen de prescripţie.
(3) Persoana poate fi repusă în termenul de prescripţie dacă a omis acest termen din motive
justificate şi a înaintat cererea de chemare în judecată în termen de 30 de zile de la
data dispariţiei motivelor care justifică repunerea în termen.
(4) În cazul în care, concomitent cu depunerea cererii principale, nu au fost înaintate
pretenţii cu privire la compensarea prejudiciilor, instanţa de judecată va respinge
cererea pentru compensarea prejudiciilor depusă ulterior.

Articolul 18. Forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată

(1) Cererea de chemare în judecată se întocmeşte cu respectarea condiţiilor prevăzute la
art.166 şi 167 din Codul de procedură civilă.
(2) Invocînd circumstanţele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile,
reclamantul va mai indica: a) dacă informaţia îl vizează; b) dacă informaţia a fost
răspîndită de pîrît; c) dacă informaţia comportă caracter defăimător; d) dacă
informaţia se bazează pe fapte în esenţă false; e) dacă este sau nu persoană publică
în sensul prezentei legi şi dacă informaţia se referă la calitatea lui de persoană
publică; f) dacă informaţia se referă la o chestiune de interes public; g) dacă a fost
respectată procedura prealabilă; h) dacă informaţia defăimătoare a cauzat prejudicii
morale şi materiale şi care este întinderea reală a acestor prejudicii; i) alte
circumstanţe relevante pentru examinarea cauzei.
(3) În cererea de chemare în judecată, reclamantul va indica exact relatările cu privire la
fapte a căror dezminţire se solicită şi textul dezminţirii sau judecăţile de valoare fără
substrat factologic suficient.
(4) La cererea de chemare în judecată se anexează: a) publicaţia ce conţine informaţia
contestată sau înregistrarea emisiunii, sau, dacă prezentarea înregistrării nu este
posibilă, se va indica postul, emisiunea, data şi ora difuzării; b) copia de pe cererea
prealabilă cu dovada expedierii sau înmînării acesteia pîrîtului; c) răspunsul la cererea
prealabilă.

Articolul 19. Taxa de stat

(1) Pentru cererea de chemare în judecată în care se solicită dezminţirea, acordarea
dreptului la replică sau exprimarea scuzelor se achită o taxă de stat în mărime de 5
unităţi convenţionale.
(2) Pentru pretenţiile cu privire la repararea prejudiciului moral şi material cauzat prin
defăimare se achită o taxă de stat în mărimea prevăzută la art.3 pct.1) lit.a) din Legea
taxei de stat.

Articolul 20. Părţile şi alţi participanţi la proces

(1) Reclamant în cauzele cu privire la defăimare poate fi: a) orice persoană fizică a cărei
onoare, demnitate sau reputaţie profesională a fost lezată prin răspîndirea unei
informaţii; b) în numele persoanei decedate, dacă aceasta nu a înaintat o acţiune cu
privire la defăimare – persoana interesată, însă fără dreptul de a cere compensarea
prejudiciului moral; c) orice persoană juridică a cărei reputaţie profesională a fost
lezată prin răspîndirea unei informaţii.
(2) Pîrît în cauzele cu privire la defăimare poate fi persoana care a răspîndit informaţia,
autorul informaţiei şi, după caz, persoana de la care a fost preluată informaţia.
(3) În cazul în care acţiunea este intentată unei persoane care a preluat informaţia de la o
terţă persoană a cărei identitate este dezvăluită, ultima poate interveni în proces în
condiţiile Codului de procedură civilă.

Articolul 21. Competenţa jurisdicţională

10
Litigiile cu privire la defăimare se examinează în primă instanţă de judecătorii, ca instanţe
de drept comun.

Articolul 22. Asigurarea acţiunii

(1) Concomitent cu depunerea cererii prealabile către mass-media, în scopul prevenirii unei
pagube iminente, reclamantul poate solicita instanţei de judecată aplicarea măsurilor
de asigurare a acţiunii.
(2) Cererea de asigurare a acţiunii prevăzută la alin.(1) se examinează la prezentarea
actelor care confirmă expedierea sau înmînarea cererii prealabile.
(3) La cererea reclamantului, instanţa de judecată poate aplica următoarele măsuri de
asigurare a acţiunii: a) interdicţia de a răspîndi informaţia contestată; b) aplicarea
sechestrului pe tirajul care conţine informaţia contestată; c) interdicţia de a distruge
înregistrările audio şi video.
(4) Instanţa de judecată poate aplica măsurile de asigurare stipulate la alin.(3) lit.a) şi b)
doar dacă reclamantul demonstrează că ar putea suporta prejudicii care nu ar putea fi
compensate prin despăgubirile ulterioare şi că măsura de asigurare a acţiunii
depăşeşte interesul public de a cunoaşte această informaţie.
(5) Nu se admite aplicarea sechestrului pe bunurile pîrîtului, inclusiv pe contul bancar,
pentru asigurarea pretenţiilor privind compensarea prejudiciului moral.
(6) Dacă persoana nu a depus cerere de chemare în judecată în termenul stabilit la art.17
alin.(1), măsura de asigurare a acţiunii îşi pierde efectele.

Articolul 23. Succesiunea în drepturi

(1) Dacă reclamantul a decedat după depunerea cererii de chemare în judecată, însă înainte
de pronunţarea hotărîrii, se admite succesiunea în drepturi, cu excepţia pretenţiilor
privind compensarea prejudiciului moral.
(2) Dacă reclamantul a decedat după pronunţarea hotărîrii în primă instanţă, iar prin
hotărîre s-a dispus compensarea prejudiciului moral, succesiunea în drepturi se admite
şi în partea compensaţiilor morale acordate de prima instanţă.

Articolul 24. Sarcina probaţiunii

(1) Reclamantul trebuie să dovedească următoarele: a) pîrîtul a răspîndit informaţia; b)
informaţia îl vizează şi este defăimătoare; c) informaţia constituie o relatare cu privire
la fapte şi este în esenţă falsă; sau d) judecata de valoare nu se bazează pe un
substrat factologic suficient; e) existenţa şi cuantumul prejudiciului cauzat.
(2) Pîrîtul trebuie să dovedească următoarele: a) informaţia nu este defăimătoare şi/sau nu
îl vizează pe reclamant; b) informaţia constituie o judecată de valoare care se bazează
pe un substrat factologic suficient; c) la momentul răspîndirii informaţiei, deşi a luat
toate măsurile de diligenţă, nu putea şti că prin acţiunile sale contribuie la răspîndirea
relatărilor false cu privire la fapte sau a judecăţilor de valoare fără substrat factologic
suficient; d) informaţia răspîndită este de interes public.
(3) În cazurile ce vizează restrîngerea libertăţii de exprimare, refuzul pîrîtului de a dezvălui
un secret profesional sau sursa de informare nu constituie temei suficient pentru
admiterea acţiunii.

Articolul 25. Prezumţii în cauzele cu privire la defăimare

(1) Orice dubiu rezonabil cu privire la acordarea statutului de persoană privată sau publică
se interpretează în favoarea acordării statutului de persoană publică.
(2) Orice dubiu rezonabil cu privire la acordarea statutului de interes public sau curiozitate
se interpretează în folosul acordării statutului de interes public.
(3) Orice dubiu rezonabil cu privire la acordarea statutului de judecată de valoare sau
relatare cu privire la fapte se interpretează în favoarea acordării statutului de judecată
de valoare.
(4) Orice dubiu rezonabil cu privire la existenţa şi cuantumul prejudiciului moral se
interpretează în favoarea acordării unei compensaţii de 1 leu.
(5) Orice dubiu rezonabil cu privire la buna-credinţă a persoanei care a efectuat o
investigaţie jurnalistică se interpretează în favoarea bunei-credinţe.
(6) Orice alt dubiu care nu este demonstrat conform regulilor prescrise de lege se
interpretează împotriva restricţionării libertăţii de exprimare.

11
Articolul 26. Dezminţirea
(1) Orice persoană este în drept să ceară în instanţa de judecată dezminţirea relatărilor
false şi defăimătoare cu privire la fapte.
(2) În cazul în care instanţa de judecată va stabili că acţiunea cu privire la răspîndirea
informaţiei false şi defăimătoare este întemeiată, iar reclamantul solicită publicarea
unei dezminţiri, instanţa va dispune dezminţirea relatărilor false şi defăimătoare,
indicînd în dispozitivul hotărîrii textul dezminţirii.
(3) Instanţa de judecată va dispune efectuarea dezminţirii în cel mai potrivit mod pentru
restabilirea drepturilor reclamantului. Dacă informaţia falsă şi defăimătoare a fost
răspîndită prin intermediul mass-mediei, instanţa va obliga mass-media care a
răspîndit această informaţie să publice şi/sau să răspîndească dezminţirea la aceeaşi
rubrică, pagină, în acelaşi program, la aceeaşi oră sau în acelaşi ciclu de emisiuni. În
cazul în care informaţia falsă şi defăimătoare a fost răspîndită prin alte mijloace decît
mass-media, instanţa va stabili aceeaşi modalitate de dezminţire sau, după caz, alta
adecvată situaţiei.
(4) Dacă mass-media sau, după caz, autorul informaţiei se află în imposibilitatea de a
publica dezminţirea, instanţa de judecată va obliga mass-media sau, după caz, autorul
informaţiei să publice dezminţirea în alt mijloc de informare în masă cu o rază similară
de acoperire sau difuzare. Dacă ultimul va refuza publicarea dezminţirii, persoana
obligată să publice dezminţirea va plăti reclamantului o compensaţie în mărime de la
50 la 5000 de unităţi convenţionale.
(5) Mass-media scrisă va insera dezminţirea sub titlul “Dezminţire”. Textul dezminţirii va fi
scris cu aceleaşi caractere ca şi informaţia dezminţită.
(6) Mass-media va publica dezminţirea în termenul stabilit de instanţa de judecată. În cazul
în care publicaţia sau emisiunea urmează să apară cu depăşirea termenului stabilit de
instanţă, dezminţirea va fi făcută în următorul număr sau emisiune.

Articolul 27. Dreptul la replică

(1) Orice persoană ale cărei drepturi sau interese au fost lezate prin răspîndirea unor
judecăţi de valoare fără substrat factologic suficient are dreptul la replică.
(2) Replica se va referi numai la informaţia defăimătoare contestată, va fi expusă în termeni
decenţi şi nu va conţine ameninţări sau comentarii marginale.
(3) Publicarea sau difuzarea replicii se face în modul şi în condiţiile prevăzute pentru
publicarea sau difuzarea dezminţirii.

Articolul 28. Exonerarea de răspundere a mass-mediei pentru preluarea informaţiilor

(1) Responsabilitatea mass-mediei pentru preluarea relatărilor false cu privire la fapte
şi/sau a judecăţilor de valoare fără substrat factologic suficient nu survine în cazul în
care aceste informaţii au fost răspîndite: a) în documentele sau comunicatele
autorităţilor publice; b) în cadrul şedinţelor autorităţilor publice, de către persoanele
care exercită funcţii publice sau persoanele invitate pentru a participa la aceste
şedinţe; c) în cadrul urmăririi penale sau al unui proces judiciar, de către participanţii
la proces, inclusiv martorii, de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată;
d) în cererile, scrisorile sau plîngerile cu privire la încălcarea drepturilor şi intereselor
legitime, expediate autorităţilor publice pentru examinare.
(2) Mass-media nu poartă răspundere materială pentru preluarea cu bună-credinţă a
relatărilor false cu privire la fapte şi/sau a judecăţilor de valoare fără substrat
factologic suficient, care vizează chestiuni de interes public, dacă acestea: a) se conţin
în comunicatele de presă ale altor persoane decît autorităţile publice; b) se conţin în
creaţiile de autor, care nu pot fi redactate, sau în emisiunile difuzate în direct; c) se
conţin în declaraţiile, scrise sau verbale, ale altor persoane; d) au fost răspîndite
anterior de alte mass-media; e) cad sub incidenţa altor cazuri stabilite de lege.
(3) În cazul exonerării de răspundere în temeiul alin.(2), mass-media poate fi obligată să
dezmintă relatările false cu privire la fapte sau să acorde dreptul la replică.
(4) Mass-media nu este exonerată de răspundere dacă subscrie informaţiei.

Articolul 29. Compensarea prejudiciului moral

12
(1) Instanţa de judecată va acorda o compensaţie de natură să aducă satisfacţie persoanei
lezate. La stabilirea cuantumului compensaţiei pentru prejudiciul moral, acordată
persoanei fizice, instanţa de judecată va lua în consideraţie caracterul şi gravitatea
suferinţelor fizice şi psihice cauzate reclamantului, caracterul informaţiei răspîndite,
gradul de răspîndire a informaţiei, personalitatea reclamantului, reputaţia pîrîtului,
gradul de vinovăţie a pîrîtului, consecinţele răspîndirii informaţiei defăimătoare, starea
materială a reclamantului şi cea a pîrîtului, publicarea rectificării, dezminţirii sau
acordarea dreptului la replică pînă la depunerea cererii de chemare în judecată şi alte
circumstanţe importante pentru examinarea cauzei.
(2) Se acordă compensaţie pentru prejudiciul moral cauzat persoanei publice doar în cazul
în care persoana publică a fost defăimată cu rea-credinţă.
(3) Compensaţia pentru prejudiciul moral se acordă persoanei juridice doar dacă răspîndirea
informaţiei i-a periclitat managementul.
(4) Nu se acordă compensaţie pentru prejudiciul moral cauzat prin defăimarea persoanei
juridice care nu mai are denumirea avută la momentul defăimării.
(5) Compensarea prejudiciilor morale cauzate de mass-media prin răspîndirea unor
informaţii de interes public care s-au dovedit a fi false sau fără un substrat factologic
suficient se efectuează doar în cazul în care mass-media a acţionat cu rea-credinţă sau
cu încălcarea altor obligaţii profesionale.

Secţiunea a 2-a Procedura de examinare a cauzelor cu privire la apărarea vieţii private şi de

familie
Articolul 30. Procedura de examinare a cauzelor cu privire la apărarea vieţii private şi de
familie
Cauzele cu privire la apărarea vieţii private şi de familie se examinează în ordinea şi
termenele stabilite în secţiunea 1, cu excepţiile specificate în prezenta secţiune.

Articolul 31. Cererea prealabilă

În cererea prealabilă persoana lezată va indica informaţia care îi lezează dreptul la respectul
vieţii private şi de familie şi circumstanţele care demonstrează încălcarea acestui
drept, solicitînd exprimarea scuzelor şi, după caz, compensarea prejudiciilor cauzate.

Articolul 32. Forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată

(1) În cererea de chemare în judecată reclamantul va indica: a) informaţia care îi lezează
dreptul la respectul vieţii private şi de familie; b) dacă informaţia îl vizează; c) dacă
informaţia a fost răspîndită de pîrît; d) dacă este sau nu este persoană publică; e)
dacă informaţia se referă la o chestiune de interes public; f) circumstanţele care
demonstrează încălcarea dreptului la respectul vieţii private şi de familie; g) mărimea
prejudiciului cauzat.
(2) Pentru cererea de chemare în judecată cu privire la apărarea vieţii private şi de familie
se achită o taxă de stat în mărimea stabilită la art.19.

Articolul 33. Examinarea cererii cu privire la apărarea vieţii private şi de familie

(1) La examinarea cererii de chemare în judecată cu privire la apărarea vieţii private şi de
familie, instanţa de judecată va stabili dacă interesul public de a cunoaşte această
informaţie depăşeşte interesul persoanei vizate de a nu răspîndi informaţia.
(2) Dacă se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, la cererea
reclamantului, instanţa de judecată, prin hotărîre judecătorească, obligă pîrîtul să îşi
ceară scuze şi, după caz, să compenseze prejudiciile cauzate.

Capitolul III DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 34.
(1) Prezenta lege intră în vigoare după 3 luni de la data publicării.
(2) Cauzele aflate pe rol în instanţa de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi se
vor examina conform procedurii stabilite prin prezenta lege, cu excepţia art.15-18 şi a
art.31-33.
(3) Persoana care nu a sesizat instanţa de judecată pînă la intrarea în vigoare a prezentei
legi poate înainta o acţiune în judecată în ordinea prevăzută de prezenta lege.
Termenul de prescripţie curge din ziua intrării în vigoare a prezentei legi.

13
(4) Actele legislative şi alte acte normative în vigoare ce reglementează raporturi conexe se
vor aplica în măsura în care nu contravin prezentei legi.
(5) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării: a) va elabora şi va prezenta
Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu
prezenta lege; b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

9.1.3. Legea privind completarea Codului penal al Republicii Moldova şi Codului cu

privire la contravenţiile administrative al Republicii Moldova. Proiect

Articolul I. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2002, nr. 128-129, art. 1012), cu modificările ulterioare, după articolul 179
se completează cu următorul articol:

Articolul 179/1. Împiedicarea intenţionată a activităţii mass-media şi intimidarea

cetăţenilor pentru critică

(1) Împiedicarea intenţionată a activităţii mass-media şi a jurnalistului sau intimidarea

ilegală a jurnalistului şi cetăţeanului pentru critică se pedepseşte cu amendă în
mărime de pînă la 100 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în
folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite prin folosirea situaţiei de serviciu se pedepsesc cu amendă în
mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de la 200 la 300 de ore sau cu închisoare de pînă la doi ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2): a) săvîrşite cu aplicarea violenţei sau cu
ameninţarea aplicării ei; b) care au avut urmări grave; c) săvîrşite de două sau mai
multe persoane; d) însoţite de sustragerea sau deteriorarea materialelor sau
echipamentului jurnalistului se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 2000
unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 240 la
500 de ore sau cu închisoare de la unu pînă la trei ani.

Articolul II. Codul cu privire la contravenţiile administrative al Republicii Moldova din

29 martie 1985, cu modificările ulterioare, după articolul 47/3 se completează cu
următorul articol:

Articolul 47/4. Cenzura

Denaturarea nejustificată a materialului jurnalistic de către conducerea organului mass-
media sau interdicţia nejustificată de a răspîndi anumite informaţii, impusă de
conducerea organului mass-media atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime
de la douăzeci şi cinci la şaptezeci şi cinci de unităţi convenţionale.
Indicaţia cu privire la activitatea editorială dată organului mass-media sau angajaţilor
organului mass-media sau orice formă de împiedicare a tirajării sau răspîndirii
informaţiei, care vine din partea autorităţilor publice sau persoanelor care exercită
funcţii publice atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la cincizeci la
două sute de unităţi convenţionale.
Acţiunile prevăzute de alineatele unu sau doi săvîrşite repetat atrag după sine aplicarea
unei amenzi în mărime de la o sută la trei sute de unităţi convenţionale.

9.1.4. Legea privind contracararea activităţii extremiste nr. 54-XV din 21.02.03,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 56 din 28.03.03.

Proiectul acestui act normativ a fost publicat şi formal supus discuţiilor publice, dar nici
reacţiile societăţii civile, nici reacţiile mass-media, nici cele ale organizaţiilor
nonguvernamentale internaţionale n-au fost auzite, legea fiind adoptată în mare pripă.
Din capul locului experţii Centrului Independent de Jurnalism au semnalat, pe bună
dreptate, că Legea Republicii Moldova e o copie a celei din Federaţia Rusă: ambele au
aceeaşi denumire, au, practic, acelaşi conţinut, ambele au fost elaborate la iniţiativa
preşedinţilor de ţară şi au fost criticate cu duritate pentru caracterul lor
antidemocratic. O coincidenţă e şi accentul pronunţat al ambelor legi pus pe mass-
media, ca potenţial subiect al activităţilor extremiste.

14
Conform preambulului, legea a fost adoptată “în scopul apărării drepturilor şi libertăţilor
omului, a bazelor regimului constituţional, asigurării integrităţii şi securităţii Republicii
Moldova, stabilirii cadrului juridic şi organizatoric pentru contracararea activităţii
extremiste şi răspunderea pentru desfăşurarea unei atare activităţi”. Accentul deci, se
pune pe apărarea “bazelor regimului constituţional, asigurarea integrităţii şi securităţii
Repu-blicii Moldova”. Conform Principiilor de la Johannesbourg cu privire la securitatea
naţională şi accesul la informaţie (Londra, 1996) orice restrîngere a libertăţii de
exprimare sau de informare, pe care un guvern încearcă să o justifice pe motive de
siguranţă naţională, trebuie să fie prevăzută de o lege accesibilă, clară, limita-tivă şi
precisă, pe un domeniu bine delimitat, astfel încît să ofere persoanelor posibilitatea de
a prevedea dacă o anumită acţiune a lor este ilegală. Legea va stabili mijloace de
protecţie eficiente împotriva abuzurilor, inclusiv mijloace complete şi eficiente de
revizuire judiciară a validităţii restricţiei de către o instituţie independentă; orice
restrîngere a libertăţii de exprimare şi informare trebuie să aibă un scop real şi efect
demonstrabil de apărare a unui interes legitim privind securitatea naţională.
Pentru a stabili că o restrîngere a libertăţii de exprimare şi informare este necesară pentru
protejarea unui interes legitim privind securitatea naţională se va demonstra că: a)
exprimarea sau informaţia în cauză ameninţă în mod grav un interes legitim privind
securitatea naţională; b) restrîngerea sau informaţia în cauză este mijlocul de apărare
cel mai puţin restrictiv posibil al interesului respectiv; c) restrîngerea este compatibilă
cu principiile democratice.
O restrîngere pentru a cărei justificare se invocă motive de securitate naţională nu este
legitimă decît dacă are ca scop real şi efecte demonstrabile protejarea existenţei sau
integrităţii teritoriale a ţării împotriva forţei sau ameninţării cu forţa, a capacităţii ţării
de a răspunde la folosirea forţei sau a ameninţării cu forţa, fie de provenienţă externă,
ca de exemplu o ameninţare militară, fie de provenienţă internă, precum incitarea la
înlăturarea guvernului prin violenţă.
O restrîngere pentru a cărei justificare se invocă motive de securitate naţională nu este
legitimă mai ales dacă adevăratul său scop sau efect demonstrabil este de a proteja
interese care nu au legătură cu securitatea naţională, inclusiv, de exemplu, de a
proteja guvernul de o situaţie stînjenitoare sau de dezvăluirea infracţiunilor sale, sau
de a ascunde informaţii referitoare la funcţionarea instituţiilor publice, sau de a
consolida o anumită ideologie, sau de a înăbuşi frămîntări industriale.
Ba mai mult, restricţiile privind protecţia intereselor securităţii naţionale ar trebui să fie
aplicate doar atunci cînd există o legătură strînsă şi clară între exprimarea respectivă
şi riscul de a face rău şi în cazurile cînd există un risc iminent. Nu e vorba de un rău
anticipat, îndepărtat sau ipotetic, ci de un adevăr periculos pentru securitatea
naţională, pentru interesul public. Anume statul ar trebui să dovedească în asemenea
cazuri că restricţia impusă este cel mai puţin restrictiv mijloc de protejare a unui
interes care este în pericol.
Constituţia Republicii Moldova, de asemenea, permite restricţii ale exercitării drepturilor şi
libertăţilor fundamentale:
“Articolul 54. Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor
prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului
internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale,
bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi
infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării
divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-
24.
(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate
atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
După atacurile teroriste întreprinse asupra S.U.A. în septembrie 2001, un şir de ţări au
adoptat legi pentru contracararea terorismului, evident în scopul prevenirii unor
asemenea atacuri în propriile state. Conform datelor experţilor de la “Article 19”
(Campania Globală pentru Libertatea de Exprimare), aproape fără excepţie, aceste noi

15
 legi au fost criticate pentru încălcarea drepturilor civile şi politice. Legea Republicii
Moldova nu este o excepţie, deoarece permite aplicarea unor măsuri severe de
restrîngere a libertăţii de exprimare şi libertăţii de întrunire, în anumite cazuri nu
recunoaşte prezumţia nevinovăţiei la care au dreptul acuzaţii penali, ca o problemă ce
ţine de legea penală internaţională. De altfel, Recomandarea 1589 (2003) a Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la libertatea de exprimare în mass-media
din Europa accentua că recentele atacuri teroriste pot constitui un “pretext pentru a
introduce noi restricţii ale libertăţii informaţiei”.
Conform Memorandumului despre Legea Republicii Moldova privind contracararea activităţii
extremiste, elaborat de “Article 19”, autorii actului normativ respectiv nu au ţinut cont
de faptul că terorismul sau activitatea extremistă se dezvoltă într-un mediu represiv,
unde sunt imposibile sau dificile modurile democratice şi pacifiste, în care persoanele
îşi pot exprima dezacordul, îşi pot face auzite opiniile. De asemenea, terorismul sau
activitatea teroristă au un teren favorabil acolo unde există zvonuri, distorsionări,
tendenţiozitate, cu alte cuvinte, se dezvoltă într-un mediu unde nu este disponibilă
informaţia corectă şi credibilă. De aceea, în opinia experţilor de la “Article 19”, există
o legătură clară între locurile de dezvoltare a terorismului şi încălcarea drepturilor
omului, în special a dreptului la libertatea de exprimare, ceea ce poate fi cali-ficat ca
factor catalizator. Astfel, o strategie complexă împotriva activităţii extremiste trebuie
să se concentreze asupra eliminării factorilor de constrîngere, inclusiv prin
consolidarea protecţiei drepturilor omului. În opinia experţilor de la “Article 19”, Legea
respectivă a Republicii Moldova nu analizează cauzele posibilului comportament
extremist şi, drept rezultat, există riscul că dacă prevederile acestui act normativ vor
fi implementate în totalitate, ele ar putea avea un efect invers.
Articolul 1. Noţiuni principale. Una dintre problemele principale ale legii este că o mare
parte a definiţiilor sunt prea vagi sau prea generale, aceasta afectează legitimitatea
actului normativ în ansamblu, pentru că măsurile specifice prevăzute nu pot fi
justificate în cazul existenţei unui asemenea set de activităţi, definite atît de vag şi
prea la general. Legea nu reuşeşte să ţină cont de stan-dardele acceptate de
respectare a libertăţii de exprimare, internaţionale şi comparative, care cer, în
asemenea cazuri, existenţa unei legături strînse între exprimare şi riscul de violenţă
sau alt pericol social înainte ca exprima-rea să fie proscrisă.
Mai multe prevederi se repetă, iar legea încearcă să izoleze şi să ţintească în instituţiile
media şi organizaţiile religioase, fapt care nu este necesar şi care poate constitui o
încălcare a drepturilor omului. Legea dă o definiţie foarte generală a activităţii
extremiste şi a materialelor extremiste, fapt care, iminent, duce la limitarea libertăţii
de exprimare şi a fluxului de informaţie sub limitele standardelor internaţionale. Unele
dintre categoriile de activităţi interzise sunt prea vagi pentru a putea oferi o idee clară
despre ce este interzis şi, drept rezultat, sunt susceptibile pentru ingerinţe din partea
autorităţilor.
Articolul 1(a), noţiunea de “activitate extremistă” include sintagma “subminarea securităţii
Republicii Moldova” ca fiind o activitate respectivă, fără a oferi o definiţie a ceea ce ar
putea submina securitatea. De exemplu, o economie săracă subminează securitatea,
combinată cu o gamă largă de activităţi, în alt caz absolut normale.
Articolul 1(a) include, de asemenea, în această categorie “desfăşurarea activităţii teroriste”,
e o repetare inutilă, ba chiar alogică, deoarece Parlamentul Republicii Moldova a
adoptat încă la 12 octombrie 2001 o lege care se referă la combaterea terorismului şi
a ratificat o serie de tratate internaţionale multilaterale şi bilaterale în acest domeniu.
Tot ce este legat de terorism e deja reglementat de acest act normativ, inclusiv
“instigarea la un act terorist la violenţă . . .”, iar pedepsele sînt prevăzute de Codul
penal.
Care ar fi logica includerii categoriei “desfăşurării activităţii teroriste” în noţiunea de
“activitate extremistă”? Singura logică a adoptării legii respective este de a lărgi
numărul acţiunilor condamnabile şi de a implementa o nouă formă de sancţiune –
încetarea sau suspendarea activităţii organizaţiei, mijlocului de informare în masă, or,
Codul penal nu prevede pentru infracţiunile respective o astfel de sancţiune.
Noţiunea este într-atît de largă, încît în orice ziar am putea descoperi “materiale cu caracter
extremist”, legea putînd fi oricînd utilizată ca mijloc de intimidare a presei şi reducere
la tăcere a vocilor din opoziţia celor care deţin puterea. Analistul Petru Bogatu

16
 remarca la timpul adoptării actului normativ: “Potrivit legii, bunăoară, promotori ai
extremismului pot fi doar asociaţiile publice şi cele religioase, mass-media, cetăţenii
simpli, în nici un caz reprezentanţii puterii de stat sau ai partidului de guvernămînt.
Documentul cataloghează drept extremism propagarea exclusivismului după criterii
politice, religioase sau de altă natură . . . Dacă un microbist consideră că echipa sa
“Dinamo” e singura care merită să fie respectată şi luată în seamă, pentru că, în
opinia sa, e cea mai bună din lume, el trebuie declarat extremist? Pînă şi actele de
huliganism sunt considerate manifestări extremiste şi acelaşi suporter poate fi
condamnat ca fiind extremist numai pentru faptul că a înjurat pe stadion?”.
Articolul 1(a) se referă, printre altele, şi la “motive de ură sau vrăjbie faţă de vreun grup
social”, o prevedere care poate fi definită cu greu. Astfel, cererea de mărire a taxelor,
înaintată de cei înstăriţi, poate fi calificată, din punct de vedere marxist, ca fiind . . .
ură socială, exemplifică experţii de la Article 19.
Articolul 1(c) interzice orice fel de contribuţie la activităţile extremiste. Stipularea este atît
de generală, încît dacă proprietarul unui restaurant, fără să ştie, permite unei
persoane să utilizeze telefonul restaurantului în scopul organizării unei activităţi
extremiste, proprietarul res-taurantului ar putea fi tras la răspundere. Pot apărea
multe alte consecinţe, ridicole şi incorecte, conchid experţii de la “Article 19”.
Principiul 7 din Principiile de la Johannesbourg stabileşte, inclusiv, un număr de tipuri de
expresii care nu constituie o ameninţare pentru securitatea naţională, însă nu se
limitează la acestea: “constituie critică sau insultă la adresa naţiunii sau a simbolurilor
lui, a guvernului, a agenţiilor lui, a oficialilor publici sau a unei naţiuni străine, stat,
guvern, agenţii străine, oficiali politici străini”. Articolul 1(a) contravine direct acestei
declaraţii clare, considerînd drept activitate extremistă orice reprezintă “umilirea
demnităţii naţionale”. Acest concept nu poate fi interpretat obiectiv, mai mult decît
atît, pur şi simplu, nu constituie un motiv de limitare a libertăţii de exprimare.
Principiul 6 din Principiile de la Johannesbourg se referă la conceptul de generalizare
excesivă, principiu care stipulează că expresia poate fi pedepsită ca o ameninţare
pentru securitatea naţională doar dacă guvernul poate răspunde la întrebările
următorului test: a) expresia are intenţia să incite la violenţă iminentă; b) poate incita
la asemenea violenţă; şi c) există o legătură directă şi ime-diată între expresie şi între
posibilitatea sau apariţia aces-tei violenţe.
Testul cere existenţa unei legături strînse între expresie şi riscul violenţei înainte ca expresia
să fie proscrisă, aceasta este necesar pentru a preveni abuzul de termeni care, prin
natura lor, au o definiţie largă. Multe din stipulările legii nu cer existenţa riscului
violenţei imediate sau iminente faţă de stat înainte ca expresia să fie proscrisă.
Aceasta este adevărat şi în cazul articolelor 1(a) şi 1(b) care interzic “propagarea
exclusivismului, superiorităţii sau a inferiorităţii cetăţenilor după criteriul atitudinii lor
faţă de religie sau după criteriul rasei, naţionalităţii, originii etnice, limbii, religiei,
sexului, opiniei, apartenenţei politice, averii sau originii sociale” şi “propagarea şi
demonstrarea în public a atributelor sau a simbolicii naziste, a unor atribute sau
simbolici asemănătoare, pînă la confundare, cu atributele sau simbolica nazistă”.
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în cazul Handiside v. Marea Britanie a declarat
cu claritate că libertatea de exprimare, protejată de Articolul 10 al Convenţiei
Europene pentru Drepturile Omului, constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale
unei societăţi democratice, bazate pe pluralism, toleranţă şi pe un mod deschis de
gîndire. Respectiv, libertatea de exprimare se aplică nu numai la informaţie şi idei,
care sunt acceptate sau considerate inofensive sau neimportante, dar şi la cele care
ofensează, şochează (cazul Obershlick v. Austria).
Standardul aplicabil nu ar trebui să se concentreze asupra lucrurilor pe care oamenii le
consideră bune sau potrivite, dar asupra riscului unui pericol real, se accentuează în
Memorandumul Article 19. În timp ce standardele internaţionale acceptă că materialul
care incită la violenţă sau ură poate fi interzis, interzicerea materialului care pur şi
simplu propagă superioritatea rasială este cu totul altceva. Standardul despre incitare
este reflectat în articolul 32 (3) al Constituţiei Republicii Moldova, care interzice
incitarea la discriminare, separatism teritorial, violenţă publică şi alte acţiuni care
ameninţă ordinea constituţională.
Este problematică şi clasificarea în lege ca materiale extremiste a documentelor ori
informaţiilor pe un alt suport, inclusiv anonime, destinate să fie făcute publice, avînd

17
 scopul “… de a justifica practica comiterii unor crime de război sau a unor alte crime
întru nimicirea totală sau parţială a vreunui grup etnic, social, rasial, naţional sau
religios”. Materialul care justifică crimele de război este evident ofensiv, dar unde nu
există risc demonstrat a unui rău pentru societate, o interdicţie de acest fel nu poate fi
justificată şi poate declanşa dezbateri publice (de exemplu, cazul Faurisson v. Franţa,
unde Comitetul pentru Drepturile Omului şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu o
lege franceză exagerat de generală, care interzicea promovarea criminalilor de
război).
Sînt criticabile şi unele dintre principiile de bază ale contracarării extremiste (articolul 2),
cum este “prioritatea măsurilor menite să prevină activitatea extremistă” şi
“inevitabilitatea pedepsei pentru desfăşurarea activităţii extremiste”, principii
apreciate ca inacceptabile şi vagi.
Articolul 12(3) cere organizaţiilor să dezaprobe public declaraţiile extremiste făcute public
de conducătorul sau un membru al organului de conducere al asociaţiei obşteşti sau
religioase ori al unei alte organizaţii, care nu a menţionat că aceasta este opinia sa
personală, respectiva asociaţie obştească sau religioasă ori o altă organizaţie este
obligată în termene cît mai restrînse, să-şi exprime în public dezacordul său în
legătură cu afirmaţiile sau cu acţiunile acestei persoane. Dacă respectiva asociaţie
obştească sau religioasă ori o altă organizaţie nu va face o asemenea declaraţie, acest
fapt poate fi interpretat ca unul ce denotă existenţa în activitatea acesteia a indiciilor
de extremism. Această declaraţie publică trebuie să fie făcută “în termene cît mai
restrînse”, însă legea nu specifică ce înseamnă aceasta în practică.
Articolul 12(3), fiind problematic din mai multe motive, în special pentru crearea prezumţiei
de nevinovăţie ce apare din acţiunile unui partid, este de asemenea vag.
“Article 19” este preocupat de faptul că legea nu specifică în mod adecvat penalităţile ce pot
fi impuse pentru încălcarea prevederilor acesteia. Astfel, articolul 12 alin. (1) prevede
că persoanele care desfăşoară activităţi extremiste “poartă răspundere penală,
administrativă ori civilă, în modul stabilit de legislaţie”. Legea nu stabileşte, însă, nici
o procedură în afară de cele de stopare a activităţii organizaţiilor implicate în activităţi
extremiste (articolele 6 şi 7). Legea nu explică clar dacă suspendarea şi stoparea
activităţii unei organizaţii este cea mai severă sancţiune ce poate fi aplicată sau este
unica sancţiune luată în consideraţie, după cum pare a fi posibil.
Articolul 13 se referă la pedepsirea organizaţiilor care au admis antrenarea în aceste acţiuni
a organizaţiilor extremiste, utilizarea atributelor sau a simbolicii lor, precum şi
difuzarea materialelor cu caracter extremist. Organizatorii întrunirii sau alte persoane
responsabile pentru desfăşurarea ei sunt obligaţi să ia imediat măsuri pentru
înlăturarea încălcărilor menţionate.
Nerespectarea acestei obligaţii atrage sistarea întrunirii, la cererea reprezentanţilor
organelor afacerilor interne, şi răspunderea organizatorilor întrunirii sau a altor
persoane responsabile pentru desfăşurarea ei în temeiurile şi în modul prevăzut de
legislaţie. Legea însă nu elucidează sub ce formă vor fi ei traşi la răspundere.
Restricţiile libertăţii de exprimare pot fi impuse numai atunci cînd legea care le
stabileşte oferă persoanelor un avertisment adecvat despre regulile aplicabile (Cazul
Sunday Times v. Marea Britanie).
Libertatea de exprimare şi cea de întrunire sînt strîns legate. Curtea Europeană pentru
Drepturile Omului a decis că ultima trebuie tratată prin prisma primei (Cazul Yazar,
Karatas, Aksoy and People’s Labour Party v. Turcia). Experţii de la “Article 19” sunt de
părerea că legea Republicii Moldova care prevede tragerea la răspundere a
organizatorilor unui eveniment care nu reuşesc să prevină desfăşurarea activităţilor
extremiste în timpul unei întruniri constituie o restricţie excesivă a libertăţii de
asociere. Organizatorii unei demonstraţii nu ar trebui să fie responsabili pentru cei
care participă la aceasta şi traşi la răspundere, dacă nu reuşesc să preîntîmpine un
delict care este incomplet prevăzut de lege; oamenii ar putea să renunţe la
organizarea întrunirilor. Prevederea are un efect descurajator asupra dreptului la
exprimare, dreptului la informaţie şi dreptului la asociere.
Prevederea impune obligaţii nerealiste organizatorilor, deoarece este foarte dificil pentru o
persoană sau un grup să controleze activităţile unei alte persoane sau a unui alt grup,
în special atunci cînd ultimul are intenţia de a provoca un conflict sau de a comite o
crimă. De exemplu, milioane de oameni au participat la demonstraţii în întreaga lume

18
 înainte de războiul recent din Irac. Ar fi fost imposibil pentru organizatorii acestor
proteste să interzică participarea vreunui grup sau să cenzureze activităţile lor. Un
organizator nu poate şti care grup din sute sau mii de participanţi reprezintă o
organizaţie extremistă sau care din sutele de pamflete distribuite reprezintă “material
extremist”.
Articolul 11 prevede că afirmaţiile unei persoane cu funcţie de răspundere privind
necesitatea, admisibilitatea, posibilitatea sau oportunitatea desfăşurării activităţii
extremiste, făcute în public sau în exerciţiul funcţiunii ori cu indicarea funcţiei ocupate,
precum şi neluarea de către persoana cu funcţie de răspundere a măsurilor ce ţin de
competenţa sa pentru curmarea activităţii extremiste, atrag răspunderea prevăzută de
legislaţie. Organele de stat competente şi persoanele cu funcţii de răspundere ierarhic
superioare sînt obligate să ia neîntîrziat măsurile necesare pentru tragerea la
răspundere a persoanelor care au admis acţiunile respective. Persoanelor oficiale li se
cere să lupte, deci, contra extremismului şi, dacă nu le reuşeşte, pot fi pedepsite atît
în baza legii, cît şi de către superiorii persoanelor oficiale în cauză. Această prevedere
este evident mult prea generală şi s-ar putea aplica doar în cazul existenţei unui
avertisment oficial legat de un risc al activităţilor teroriste viitoare (exemplul S.U.A.).
Această stipulare încalcă nu doar libertatea de exprimare, dar şi dreptul publicului de
a cunoaşte. Principiul 13 din Principiile de la Johannesbourg declară: “În toate legile şi
deciziile referitoare la dreptul de a obţine informaţii, se va lua în consideraţie interesul
public de a cunoaşte in-formaţiile”.
Legea conţine mai multe stipulări ce se dublează şi de aceea sînt redundante. Aceste
prevederi pot crea confuzii în aplicarea lor, pot duce la posibile nedreptăţi şi pot avea
un efect descurajator asupra libertăţii de exprimare şi a dreptului la informaţie,
deoarece ele sunt mai mult o ameninţare, decît un cadru legal clar. Astfel, de
exemplu, articolele 8(1), 9(1) şi 10(5) toate interzic publicarea şi/sau distribuirea
materialelor extremiste, pe cînd articolul 12(1) stipulează responsabilitatea pentru
desfăşurarea activităţii extremiste, care include asemenea publicaţii. Articolul 9(4)
stipulează că în cazul în care organizaţia, pe parcursul a 12 luni, a editat de două ori
materiale cu caracter extremist, instanţa de judecată pronunţă hotărîrea privind
încetarea activităţii ei editoriale. Totodată, articolele 6(5) şi 7(4) impun sancţiuni
pentru desfăşurarea activităţilor extremiste.
“Article 19” este, de asemenea preocupat de izolarea în cadrul legii a organizaţiilor media şi
a celor religioase (articolele 1, 3, 6, 7).
Deoarece legea deja interzice desfăşurarea activităţilor extremiste şi distribuirea
materialelor extremiste, interdicţiile stipulate trebuie să fie aplicate tuturor formelor
de exprimare şi tuturor persoanelor ca structură, însă legea transmite un mesaj clar
organizaţiilor religioase şi media că vor fi monitorizate mai îndeaproape. Este foarte
posibil ca aceasta să aibă un efect descurajator asupra unor limitări inutile ale fluxului
liber de informaţii şi idei.
Libertatea de exprimare este mult mai largă şi nu se reduce în nici un caz la punctele de
vedere şi opiniile majorităţii. Atunci cînd este limitată nejustificat o exprimare, nu se
încalcă doar dreptul acelei persoane de a oferi acea informaţie, ci implicit şi dreptul
celorlalţi de a primi acea informaţie, dreptul de “a primi” fiind un alt aspect al libertăţii
de exprimare. Presa are obligaţia de a dezvălui informaţii şi idei de interes public,
altfel ea nu ar fi în stare să joace rolul vital de “cîine de pază public”. Sigur, libertatea
de exprimare nu este nelimitată, ea poate fi supusă unor restricţii, cu condiţia că
acestea sunt prevăzute de lege; au drept scop protejarea unuia dintre obiectivele
enumerate în alin. 2 al articolului 10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului
(CEDO); restricţiile sunt necesare pentru atingerea acestor obiective. Însă cuvîntul
“necesar” nu este sinonim cu “indispensabil” şi nici nu are flexibilitatea expresiilor
“admisibil”, “obişnuit”, “util”, “rezonabil” sau “dezirabil”, ci implică existenţa unei
necesităţi sociale apăsătoare (Cazul Sunday Times v. Marea Britanie).
Orice restricţie trebuie să limiteze libertatea de expresie cît mai puţin posibil. Măsurile
adoptate trebuie să fie atent elaborate pentru a atinge obiectivul respectiv, ele nu
trebuie să fie arbitrare, incorecte sau bazate pe motive iraţionale. Restricţiile vagi sau
cu o definiţie generală, chiar dacă corespund criteriului “prevăzut de lege”, sînt
inacceptabile pentru că ele nu intră în lista acţiunilor necesare pentru protejarea
interesului legitim (Article 19).

19
În opinia Oliviei Pîrţac (expert, Centrul Independent de Jurnalism), consecinţe ale
sancţiunilor ce pot fi aplicate pentru “desfăşurarea activităţii extremiste, precum şi a
diferitelor proceduri prevăzute de Legea privind contracararea activităţii extremiste
pot deveni cenzura şi autocenzura. Astfel, articolul 7 este consacrat răspunderii
mijloacelor de informare în masă pentru “difuzarea materialelor cu caracter extremist
şi desfăşurarea activităţii extremiste”: “(2) În cazul în care un mijloc de informare în
masă difuzează materiale cu caracter extremist ori în activitatea acestuia se
depistează fapte ce denotă extremism, organul de stat abilitat care a înregistrat acest
mijloc de informare în masă ori Procurorul General sau procurorii subordonaţi acestuia
sesizează/avertizează în scris fondatorul şi/sau redacţia/redactorul-şef al acestui
mijloc de informare în masă asupra inadmisibilităţii unor asemenea acţiuni ori a unei
asemenea activităţi, indicînd temeiurile concrete în baza cărora s-a făcut
sesizarea/avertizarea, inclusiv încălcările comise. Dacă este posibilă luarea de măsuri
pentru înlăturarea încălcărilor comise, în sesizare/avertisment se stabileşte şi
termenul de înlăturare a acestora, care va fi de pînă la o lună de la data
sesizării/avertizării. (3) Sesizarea/avertismentul pot fi contestate, în modul stabilit, în
instanţa de judecată. (4) Dacă sesizarea/avertismentul nu au fost contestate în
instanţă, în modul stabilit, sau nu au fost declarate ilegale de instanţă, precum şi
dacă, în termenul stabilit, nu au fost luate măsuri pentru înlăturarea încălcărilor
comise care au servit drept temei pentru sesizare/avertizare ori dacă, în decurs de 12
luni de la data sesizării/avertizării, au fost depistate noi fapte ce denotă existenţa unor
indicii de extremism în activitatea mijlocului de informare în masă, în temeiul cererii
organului de stat abilitat care a înregistrat acest mijloc de informare în masă ori a
Procurorului General sau a procurorilor subordonaţi acestuia, instanţa de judecată
pronunţă hotarîrea privind încetarea sau suspendarea, pe un termen de pînă la un an,
a activităţii acestui mijloc de informare în masă. (5) În scopul neadmiterii continuării
difuzării de materiale cu caracter extremist, instanţa de judecată poate suspenda
comercializarea numărului respectiv al publicaţiei periodice ori a tirajului înregistrărilor
audio sau video ale programului respectiv ori lansarea programului audiovizual
respectiv, în modul prevăzut pentru adoptarea de măsuri în vederea asigurării acţiunii.
(6) Hotărîrea instanţei de judecată constituie temei pentru confiscarea părţii
necomercializate a tirajului producţiei mijlocului de informare în masă ce conţine
materiale cu caracter extremist din locurile de păstrare, din unităţile de comerţ cu
ridicata şi cu amănuntul”. Articolul 9 repetă unele prevederi ale articolului 7, dar şi
nuanţează: “(3) Hotărîrea instanţei de judecată privind constatarea caracterului
extremist al materialului informaţional constituie temei pentru confiscarea părţii
necomercializate a tirajului. (4) În cazul în care organizaţia, pe parcursul a 12 luni, a
editat de doua ori materiale cu caracter extremist, instanţa de judecată pronunţă
hotărîrea privind încetarea activităţii ei editoriale”.
Pornind de la generalitatea formulării noţiunii de “extremism” şi “activitate extremistă”, cînd
abordarea unor teme aproape că nevinovate ar putea fi apreciate ca culpabile pentru
că, de exemplu, se propagă superioritatea unor cetăţeni faţă de alţii după criteriul
averii sau originii sociale, sau opiniei, şi duritatea sancţiunilor ce pot urma, putem
concluziona că, în acest mod, autorităţile statului dobîndesc posibilităţi nelimitate de a
lichida orice ziar, revistă, post de radio sau studiou de televiziune. Mai mult decît atît,
dacă pînă la adoptarea legii în cauză, în baza prevederilor Legii presei, cu dreptul de a
intenta un proces judiciar cu privire la lichidarea unui ziar (a unei reviste, agenţii de
presă) era învestit doar Procurorul General, odată cu adoptarea acestei legi dispun de
acest drept şi ceilalţi procurori din Republica Moldova, şi Ministrul Justiţiei, şi şeful
Camerei Înregistrării de Stat.
În plus, este extrem de periculoasă posibilitatea stopării difuzării materialelor “în vederea
asigurării acţiunii”, or, aceasta este o măsură pe care instanţa o aplică înainte de a
emite o hotărîre în cauza respectivă, deci înainte de a stabili că materialul are
“caracter extremist”. În acest mod se poate tărăgăna difuzarea sau pot fi lejer scoase
din circulaţie numere de ziare, reviste, programe audiovizuale care conţin materiale ce
deranjează pe cineva, astfel aplicindu-se o procedură tipică de cenzură”.
Un efect păgubitor asupra libertăţii de exprimare pot avea articolele 2, 3, 5 ale Legii care se
referă la prevenirea, profilaxia activităţii extremiste:
“Articolul 2. Principiile de bază ale contracarării activităţii extremiste

20
Contracararea activităţii extremiste se bazează pe următoarele principii: a) recunoaşterea,
respectarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor omului, precum şi a intereselor
legitime ale organizaţiilor; b) legalitate; c) transparenţă; d) asigurarea securităţii
Republicii Moldova; e) prioritatea măsurilor menite să prevină activitatea extremistă;
f) colaborarea statului cu asociaţiile obşteşti şi religioase, cu mijloacele de informare
în masă, cu alte organizaţii şi cu persoane fizice în contracararea activităţii
extremiste; g) inevitabilitatea pedepsei pentru desfăşurarea activităţii extremiste.
Articolul 3. Direcţiile principale în contracararea activităţii extremiste
Contracararea activităţii extremiste se înfăptuieşte pe următoarele direcţii principale: a)
adoptarea unor măsuri de profilaxie menite să prevină activitatea extremistă, inclusiv
să identifice şi să înlăture cauzele şi condiţiile ce conduc la desfăşurarea activităţii
extremiste; b) depistarea, prevenirea şi curmarea activităţii extremiste a asociaţiilor
obşteşti şi religioase, a mijloacelor de informare în masă, a unor alte organizaţii şi a
persoanelor fizice.
Articolul 5. Profilaxia activităţii extremiste
În scopul contracarării activităţii extremiste, autorităţile publice centrale şi locale realizează,
în limitele competenţei lor, în mod prioritar, măsuri de profilaxie, inclusiv educative şi
propagandistice, menite să prevină activitatea extremistă.”
De fapt, prevenirea, profilaxia activităţii extremiste, în conceptul prevederilor sus-
menţionate poate însemna instituirea unui control total al autorităţilor statului asupra
activităţii editoriale a mass-media, deoarece articolele respective ar putea constitui
temeiuri legale ale transfor-mării conducătorilor mijloacelor de informare în masă în
exponenţi ai cenzurii oficiale. O asemenea lege poate fi oricînd utilizată ca un mijloc
de intimidare a jurnaliştilor, deoarece tirajul mijlocului de informare în masă poate fi
oricînd confiscat (în baza hotarîrii instanţei de judecată).
Articolul 10 (alin. (1)) care prevede că “Ministerul Justiţiei ţine registrul materialelor cu
caracter extremist”, de fapt, îl transformă pe acesta într-un promotor al cenzurii şi
limitează considerabil libertatea presei, or, ultima nu va mai putea hotărî singură ce
să publice şi ce să nu publice, anumite materiale i se vor impune ab initio ca interzise
şi asta în baza unei oarecare hotărîri judiciare, care nu totdeauna ar putea fi emisă de
cel mai competent specialist în problematica de extremism.
Într-un comentariu citat şi mai sus, analistul Petru Bogatu înaintează ideea că “extremismul
nu poate fi sancţionat printr-o lege, întrucît este o idee unilaterală sau o atitudine
exagerată, nicidecum un delict. O opinie politică, care acum cîţiva ani era considerată
moderată, astăzi poate fi declarată drept radicală. Şi viceversa. Mişcarea verzilor, de
exemplu, la începuturile ei era percepută de foarte multă lume drept un exces de zel.
În timpul de faţă, însă, ecologismul politic e un curent politic tolerant şi centrist. (…)
Extremismul e un fenomen regretabil. El, însă, nu constituie o crimă, ci doar o părere
sau o poziţie exagerată. Iată de ce urmează să fie pus la respect prin dezbateri şi
polemici politice, în nici un caz nu prin acţiuni represive”.
Dublarea prevederilor din lege cu cele din alte legi, neconcordanţe şi carenţe, precum şi
dublarea unor prevederi în cadrul legii înseşi creează numeroase dubii. Puţin mai sus
am citat din articolele 7 şi 9 al legii, care se referă la răspunderea mass-media.
Prevederile date ridică însă o serie de întrebări, pentru că nu este clară logica
elaborării acestora. Dacă, de exemplu, procurorul depistează un material extremist,
atunci el sesizează/avertizează în scris redacţia. Rostul sesizării este numai pentru a fi
contestată. Dacă nu este contestată, atunci instanţa de judecată adoptă hotarîrea de
încetare sau suspendare pe un an a publicaţiei. Din lege reiese că necontestarea
echivalează cu recunoaşterea vinei, iar instanţa este obligată să adopte hotarîrea
(legea nu foloseşte cuvîntul “poate pronunţa”, dar “pronunţa”) de încetare sau
suspendare pe un an a mijlocului respectiv. Iată o modalitate simplă şi nedemocratică
de lichidare a organelor mass-media. Alt caz de lichidare/suspendare este cînd “nu au
fost luate măsuri pentru înlăturarea încălcărilor comise”, alt caz cînd “în decurs de 12
luni de la data sesizării/avertizării, au fost depistate noi fapte ce denotă existenţa unor
indicii de extremism”. Legea permite şi schiţarea unor alte situaţii. În toate aceste
cazuri, instanţa pronunţă ori hotărîrea privind încetarea mijlocului de informare în
masă, ori hotărîrea privind suspendarea pe un an a acestuia. Alte posibile consecinţe,
mai lejere, nu se prevăd, şi nici nu este specificat cînd se va adopta una sau alta
(suspendarea sau încetarea activităţii). În alin. (4), articolul 9 una din variantele

21
 invocate este repetată, de data asta ca sancţiune fiind prevăzută doar încetarea
activităţii. Repetările, multiplele variante, care trezesc diferite incertitudini şi nu au
nici o justificare logică, reprezintă noi carenţe ale legii, confirmă caracterul
antidemocratic al acesteia şi lipsa unui concept bine gîndit pentru existenţa ei.
Legea privind contracararea activităţii extremiste nr.54-XV din 21.02.2003, Monitorul Oficial
nr. 56 din 28.03.2003 urmează a fi abrogată sau modificată substanţial, în
conformitate cu standardele internaţionale, normele Constituţiei Republicii Moldova şi
Legii privind accesul la informaţie.

9.1.5. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la acreditarea jurnaliştilor

străini în Republica Moldova nr. 359 din 02.06.95, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 38 din 14.07.95.

1. În scopul circulaţiei libere a informaţiei, stimulării colaborării în domeniul schimbului de

informaţii cu alte state şi în conformitate cu Legea presei, Republica Moldova
autorizează activitatea jurnaliştilor acreditaţi permanent sau provizoriu pe lîngă
Ministerul Afacerilor Externe (în continuare - Ministerul).
2. În Republica Moldova accesul la informaţia oficială ce nu constituie secret de stat sau
militar este asigurat doar jurnaliştilor acreditaţi la Biroul de acreditare al Ministerului.
3. Statutul juridic al jurnaliştilor străini acreditaţi în Republica Moldova este reglementat de
articolul 8 al Legii cu privire la cetăţenia Republicii Moldova.
4. Jurnaliştii străini care doresc să fie acreditaţi în calitate de corespondenţi permanenţi în
Republica Moldova sînt obligaţi, indiferent de faptul dacă au reşedinţă în Republica
Moldova sau în alte ţări, să prezinte Ministerului următoarele acte: a) un demers
redactat în una din limbile - de stat, engleză sau franceză adresat Ministerului prin
care conducătorul agenţiei de presă (publicaţiei, postului de radio sau televiziune, alte
organizaţii de profil) solicită acreditarea jurnalistului (corespondentului) său; b) un
rezumat al biografiei solicitantului, autentificat prin semnătura acestuia, care va
cuprinde data şi locul naşterii, informaţii privind studiile şi activitatea desfăşurată pînă la
momentul solicitării acreditării, starea civilă; c) două fotografii 3x4 cm.
5. Jurnalistul acreditat completează o fişă specială a Ministerului cu scurte date biografice şi
obligaţiunea de a respecta Constituţia şi legislaţia în vigoare a Republicii Moldova. Pe
fişă se aplică fotografia şi semnătura titularului.
6. În baza acestor documente, Ministerul, în termen de o lună, eliberează solicitantului
carnetul ce confirmă acreditarea, în care e aplicată fotografia, indicat prenumele şi
numele corespondentului agenţiei de presă (publicaţiei, postului de radio sau
televiziune, alte organizaţii de profil), ţara precum şi numărul buletinului de identitate.
Acest carnet (formular conform anexei), autentificat prin ştampila Ministerului aplicată
parţial şi pe fotografia deţinătorului, şi prin semnătura unei persoane oficiale din
Minister, conţine şi un apel către autori-tăţile civile şi militare privind asigurarea
securităţii şi acordarea de sprijin titularului, în corespundere cu legislaţia în vigoare.
7. Carnetul jurnalistului acreditat este valabil pentru o perioadă de cel mult 2 ani. Carnetul
poate fi prelungit încă pen-tru un an în baza unui demers adresat Ministerului de către
conducerea agenţiei de presă, radio, televiziune, alte organizaţii de profil, pe care
jurnalistul le reprezintă.
În cazul schimbării Agenţiei de presă ce a solicitat acreditarea în Republica Moldova,
jurnalistul este obligat să anunţe Ministerul despre aceasta.
8. În caz de pierdere a carnetului, jurnalistul este obligat să anunţe neîntîrziat Ministerul.
Eliberarea unui nou carnet de acreditare solicitantului se va face într-un termen de
două săptămîni, în baza cererii depuse, aceasta fiind însoţită de copia anunţului în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova privind declararea nulităţii carnetului de
acreditare pierdut.
9. În cazul expirării termenului de acreditare în Republica Moldova, împreună cu cererea de
prelungire a acreditării, solicitantul prezintă cel puţin patru materiale semnate de
acesta în ultima lună în instituţia mass-media reprezentată, fapt care va demonstra
activitatea lui. Nerespectarea acestei cerinţe constituie temei de respingere a solicitării
de prelungire a acreditării.
10. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene comunică Ministerului Afacerilor
Interne şi Serviciului de Informaţii şi Securitate despre acreditarea jurnalistului
(corespondentului), conţinînd date de identitate ale acestuia. Despre declanşarea

22
 oricărei proceduri juridice în care figurează jurnaliştii (corespondenţii) acreditaţi sau
despre existenţa datelor care ar putea împiedica acreditarea acestora, Ministerul
Afacerilor Interne şi Serviciul de Informaţii şi Securitate comunică, în termen de 72
ore, Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi Ministerului Justiţiei.
11. Ministerul Justiţiei, în baza hotărîrii instanţei de judecată privind stabilirea vinovăţiei
jurnalistului (corespondentului), va comunica Ministerului Afacerilor Externe şi
Integrării Europene despre aceasta, în vederea ridicării acreditării jurnalistului
(corespondentului).»
12. Jurnaliştii (corespondenţii) străini acreditaţi în Republica Moldova beneficiază de
drepturile stipulate în Legea presei nr. 243-XIII din 26 octombrie 1994, Legea
audiovizualului nr. 603-XIII din 3 octombrie 1995, Legea nr. 982-XIV din 11 mai 2000
privind accesul la informaţie, Legea nr. 269-XIII din 9 noiembrie 1994 privind ieşirea
şi intrarea în Republica Moldova, precum şi de tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
13. Jurnaliştii străini acreditaţi au dreptul, conform legislaţiei vamale în vigoare, să-şi aducă
obiectele şi ustensilele necesare pentru asigurarea condiţiilor de trai şi exercitarea funcţiilor
de serviciu.
14. Jurnaliştii acreditaţi sînt în drept să transmită prin canalele de comunicaţie cu ţările
străine, existente în republică, organelor mass-media pe care le reprezintă orice
informaţie ce ţine de activitatea lor profesională.
15. Jurnaliştilor acreditaţi li se garantează respectarea drepturilor de autor şi a dreptului la
secret profesional.
16. Jurnaliştii străini acreditaţi pot invita în vizită, prin intermediul Ministerului, cetăţeni
străini, în modul stabilit pentru diplomaţii străini prin Convenţia de la Viena din 18
aprilie 1961 cu privire la relaţiile diplomatice.
17. Membrii familiilor jurnaliştilor străini acreditaţi se bucură de drepturile prevăzute de
articolul 8 al Legii cu privire la cetăţenia Republicii Moldova.
18. Jurnaliştii străini acreditaţi şi membrii familiilor lor sînt obligaţi să respecte Constituţia
Republicii Moldova, legile şi alte acte normative ale Republicii Moldova, principiile
internaţionale ale eticii profesionale a jurnalistului. În caz de nerespectare a acestor
prevederi, precum şi de falsificare premeditată sau tendenţioasă în presă a datelor în
stare să aducă prejudicii grave politicii externe şi interne a Republicii Moldova sau
stabilităţii ei social-economice, de instigare la acţiuni şi fapte care pot pune în pericol
unitatea şi integritatea teritorială a statului, jurnaliştii pot fi lipsiţi de calitatea de
acreditat şi dreptul la acreditare.
19. În cazul în care unui jurnalist străin i se refuză sau anulează calitatea de acreditat,
Ministerul îl informează neîntîrziat despre aceasta, aducîndu-i la cunoştinţă motivele
ce au condus la adoptarea deciziei respective.
20. Jurnalistul (corespondentul) străin are dreptul să atace decizia Ministerului privind
suspendarea, refuzul acreditării, precum şi refuzul prelungirii acreditării în Republica
Moldova conform procedurii de contencios administrativ.

9.2.1. Codul audiovizualului nr. 260-XVI din 27.07.2006, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 131 din 18.08.2006.

Capitolul I. Dispoziţii generale

Articolul 1. Scopul şi domeniul de aplicare
(1) Prezentul cod are drept scop asigurarea apărării drepturilor consumatorului de programe
de a recepţiona informaţii corecte şi obiective, care ar contribui la libera formare a
opiniei, asigurarea drepturilor radiodifuzorilor la libertate editorială şi libertate de
exprimare, instituirea principiilor democratice de funcţionare a audiovizualului din
Republica Moldova şi stabileşte, în spiritul drepturilor şi libertăţilor constituţionale,
bazele juridice de reglementare a proceselor de: a) concepere, transmisie şi/sau
retransmisie prin intermediul mijloacelor de televiziune şi radiodifuziune a serviciilor
de programe ale radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova; b) exercitare
a controlului societăţii asupra activităţii instituţiilor în domeniul audiovizualului din
Republica Moldova.
(2) Prezentul cod nu reglementează comunicarea audiovizuală prin intermediul sistemelor
de televiziune şi radiodifuziune de tip închis care nu sînt destinate recepţionării în
masă şi nici activitatea radioamatorilor.

23
Articolul 2. Semnificaţia termenilor utilizaţi
În sensul prezentului cod, următoarele noţiuni semnifică: a) transmisiune - difuzare iniţială
prin unde radioelectrice, cablu sau satelit, în formă codificată sau necodificată, a
serviciilor de programe destinate publicului; b) retransmisie - captare şi transmitere
simultană a serviciilor de programe sau a unor părţi importante din asemenea servicii,
prin orice mijloace tehnice, în integralitatea lor şi fără nici o modificare, difuzate de
radiodifuzori şi destinate recepţionării de către public; c) radiodifuzor - persoană fizică
sau juridică avînd responsabi-litatea editorială pentru alcătuirea serviciilor de
programe destinate recepţionării de către public care asigură difuzarea acestora direct
sau prin intermediul unui terţ; d) radiodifuzor public - instituţie audiovizuală naţională
sau regională, cu statut de persoană juridică de drept public, aflată în serviciul
societăţii, independentă editorial, a cărei activitate este supravegheată de societate;
e) radiodifuzor privat - instituţie audiovizuală cu statut de persoană juridică de drept
privat; f) distribuitor de servicii - orice persoană juridică ce pune la dispoziţia
publicului o ofertă de servicii de programe prin orice mijloc de comunicaţie electronică,
inclusiv prin satelit, cablu sau eter, retransmise pe bază de relaţii contractuale cu
radiodifuzorii ori cu alţi distribuitori; g) serviciu de programe - ansamblu al
programelor sau emisiunilor de radio şi televiziune, furnizate de un radiodifuzor; h)
comunicare audiovizuală - punere la dispoziţia publicului a diverselor servicii de
programe prin utilizarea frecvenţelor terestre şi a diferitelor mijloace tehnice
(emiţătoare, sateliţi, cablu etc.); i) program sau emisiune - produs audiovizual
identificabil prin titlu, conţinut, durată, formă sau autor în cadrul unui serviciu de
programe; j) producţie autohtonă - opere audiovizuale concepute şi produse de către
radiodifuzori aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova şi/sau producători independenţi
de servicii de programe din Republica Moldova; k) producţie proprie - opere
audiovizuale concepute sau procurate exclusiv de către radiodifuzor cu utilizarea
mijloacelor tehnice, financiare şi intelectuale proprii sau atrase în acest scop în bază
de contract; l) publicitate - orice formă de mesaj privind exercitarea unei activităţi
comerciale, meşteşugăreşti, profesionale, avînd scopul de a promova furnizarea de
bunuri sau prestarea de servicii contra cost, o cauză sau o idee sau de a produce un
alt efect dorit de către cel care se ocupă de reclamă sau de radiodifuzorul însuşi,
difuzat în baza unui contract cu o persoană fizică sau juridică, publică sau privată, în
schimbul unui tarif sau al unor alte beneficii, orice formă de mesaj difuzat în scopuri
autopromoţionale; m) publicitate mascată - prezentare (prin cuvinte, sunete sau
imagini), făcută intenţionat în scop publicitar nedeclarat, a bunurilor, serviciilor,
denumirilor, mărcilor comerciale sau activităţilor unui producător de bunuri sau
prestator de servicii; o asemenea formă de prezentare este considerată intenţionată
mai ales atunci cînd este făcută în schimbul unor avantaje materiale, al unor servicii
reciproce sau al altor beneficii cu efect similar în folosul radiodifuzorului sau în folosul
personal; n) teleshopping - difuzare către public a unor oferte comerciale directe
privind furnizarea contra cost a unor bunuri sau, după caz, prestarea unor servicii; o)
sponsorizare - orice contribuţie făcută de o persoană fizică sau juridică neimplicată în
activităţi în domeniul audiovizualului, dacă această contribuţie este destinată exclusiv
finanţării programelor audiovizuale, în scopul promovării propriului nume, a mărcii
comerciale, a imaginii, a propriilor activităţi sau produse; p) eveniment de importanţă
majoră - orice eveniment organizat care are o importanţă majoră pentru o parte
semnificativă a publicului; q) licenţă de emisie - act oficial prin care Consiliul
Coordonator al Audiovizualului acordă unui radiodifuzor aflat sub jurisdicţia Republicii
Moldova dreptul de a difuza, într-o zonă determinată, un anumit serviciu de
programe; r) autorizaţie de retransmisie - act oficial prin care Consiliul Coordonator al
Audiovizualului acordă dreptul de retransmisie a unui serviciu de programe pe
teritoriul Republicii Moldova; s) licenţă tehnică - act oficial prin care autoritatea
administraţiei publice centrale de specialitate legalizează utilizarea mijloacelor tehnice
de telecomunicaţii prin eter şi prin cablu conform parametrilor prevăzuţi şi acordă
titularului licenţei de emisie obţinute pe bază de concurs, în condiţiile stabilite de
aceasta, dreptul de a utiliza, pentru o perioadă determinată, una sau mai multe
frecvenţe radioelectrice; t) consumator de programe - orice persoană fizică sau
juridică ce recepţionează servicii de programe transmise sau retransmise pe teritoriul
Republicii Moldova; u) ore de maximă audienţă - interval de timp cuprins între orele:

24
 06.00-09.00; 19.00-23.00 pentru TV; 06.00-13.00; 17.00-20.00 pentru radio; v)
spaţiu informaţional - spectru de frecvenţe radio sau unde radioelectrice terestre; w)
opere audiovizuale europene - opere de creaţie ale căror producere şi coproducere sînt
controlate de persoane fizice sau juridice europene.
Articolul 3. Difuzarea operelor audiovizuale europene
(1) În sensul prezentului cod, opere europene sînt: a) operele originare din Republica
Moldova sau din statele membre ale Uniunii Europene; b) operele originare din terţe
state europene participante la Convenţia europeană cu privire la televiziunea
transfrontalieră care îndeplinesc condiţiile menţionate la alin.(3); c) operele originare
din alte state europene care îndeplinesc condiţiile menţionate la alin.(4).
(2) Prevederile alin.(1) lit.b) şi c) sînt aplicabile sub rezerva neadoptării de către statele
respective a unor măsuri discriminatorii împotriva operelor provenite din Republica
Mol-dova sau din statele membre ale Uniunii Europene.
(3) Operele menţionate la alin.(1) lit.a) şi b) sînt opere realizate preponderent de către
autori şi lucrători rezidenţi în unul dintre statele respective şi îndeplinesc una dintre
următoarele condiţii: a) sînt realizate de unul sau mai mulţi producători stabiliţi în
unul sau mai multe dintre statele respective; b) producţia lor este supervizată şi
controlată efectiv de unul sau mai mulţi producători stabiliţi în unul sau mai multe
dintre statele respective; c) contribuţia coproducătorilor din aceste state la totalul
costurilor de coproducţie este preponderentă, iar coproducţia nu este controlată de
unul sau mai mulţi producători stabiliţi în afara statelor respective.
(4) Operele menţionate la alin.(1) lit.c) sînt opere realizate exclusiv sau în coproducţie cu
producători stabiliţi în unul sau mai multe state europene cu care Republica Moldova
sau Uniunea Europeană a încheiat acorduri referitoare la sectorul audiovizual dacă sînt
realizate în principal de către autori şi lu-crători rezidenţi în unul sau mai multe state
europene.
(5) Operele care nu sînt considerate opere europene în sensul alin.(1), dar care sînt
realizate în baza unor tratate bilaterale de coproducţie încheiate cu terţe ţări, vor fi
considerate opere europene, în scopul aplicării prevederilor prezentului cod, dacă
coproducătorii din Republica Moldova sau din statele membre ale Uniunii Europene
furnizează un procent majoritar din totalul costurilor producţiei, iar aceasta nu este
controlată de unul sau mai mulţi producători stabiliţi în afara Republicii Moldova şi a
statelor membre ale Uniunii Europene.
(6) Operele care nu sînt opere europene în sensul alin.(1) şi (5), dar care sînt realizate în
principal de către autori şi lucrători rezidenţi în Republica Moldova sau în statele
membre ale Uniunii Europene, vor fi considerate opere europene, în scopul aplicării
prezentului cod, într-un procent corespunzător procentului contribuţiei
coproducătorilor din Republica Moldova sau din statele membre ale Uniunii Europene
la totalul costurilor de producţie.
(7) De la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, radiodifuzorii aflaţi în
jurisdicţia Republicii Moldova vor rezerva operelor europene nu mai puţin de 51% din
timpul lor de difuzare, cu excepţia timpului afectat emisiunilor informative,
evenimentelor sportive, programelor de divertisment, publicităţii, serviciilor de teletext
şi teleshopping.
(8) Pînă la data aderării, va fi rezervată o proporţie semnificativă operelor audiovizuale
autohtone şi proprii. Această proporţie, avînd în vedere responsabilităţile
informaţionale, educaţionale, culturale şi de divertisment ale radiodifuzorului faţă de
publicul său, va fi realizată progresiv, conform prevederilor art.11.
(9) Consiliul Coordonator al Audiovizualului va urmări aplicarea prevederilor alin.(7) şi (8),
stabilind mecanismele concrete de implementare.
(10) Prevederile alin.(1)-(6) nu se vor aplica serviciilor de programe ale radiodifuzorilor
locali şi regionali care nu fac parte dintr-o reţea naţională.
Articolul 4. Radiodifuzorul aflat sub jurisdicţia Republicii Moldova
(1) În sensul prezentului cod, un radiodifuzor este considerat aflat sub jurisdicţia Republicii
Moldova dacă întruneşte una dintre următoarele condiţii: a) are sediul principal în
Republica Moldova, iar deciziile editoriale asupra serviciilor de programe sînt luate în
Republica Moldova; b) sediul lui prin-cipal se află în Republica Moldova, iar o parte
majoritară a forţei de muncă implicate în activitatea de difuzare activează în Republica
Moldova; c) deciziile editoriale asupra serviciilor de programe se iau în Republica

25
 Moldova, iar o parte majoritară a forţei de muncă implicate în activitatea de
comunicare audiovizuală activează în Republica Moldova sau într-un stat membru al
Uniunii Europene în care radiodifuzorul îşi are sediul.
(2) Radiodifuzorii care nu întrunesc nici una dintre condiţiile prevăzute la alin.(1) şi nu sînt
stabiliţi în alt stat participant la Convenţia europeană cu privire la televiziunea
transfrontalieră sînt consideraţi a fi în jurisdicţia Republicii Moldova dacă se află în una
dintre următoarele situaţii: a) utilizează o frecvenţă acordată de autoritatea publică
competentă din Republica Moldova; b) utilizează o capacitate de satelit ce aparţine
Republicii Moldova; c) utilizează o legătură ascendentă la satelit situată pe teritoriul
Republicii Moldova.
(3) Dacă, în stabilirea jurisdicţiei aplicabile, criteriile prevăzute la alin.(1) şi (2) nu sînt
relevante, radiodifuzorul va fi considerat în afara jurisdicţiei Republicii Moldova.
(4) Dreptul de transmisie şi dreptul de retransmisie a oricărui serviciu de programe al unui
radiodifuzor, respectiv distribuitor de servicii, care se află sub jurisdicţia Republicii
Moldova sînt recunoscute şi garantate în condiţiile prezentului cod.
(5) Transmisia unui serviciu de programe de către un radiodifuzor aflat sub jurisdicţia
Republicii Moldova se poate face numai în baza licenţei de emisie şi a licenţei tehnice.
Retran-smisia serviciilor de programe de către un distribuitor de servicii aflat sub
jurisdicţia Republicii Moldova se poate face numai în baza autorizaţiei de retransmisie
de programe şi a licenţei tehnice. Derogările de la alineatul respectiv sînt prevăzute la
art.30 alin.(1) şi (2).
Articolul 5. Clasificarea radiodifuzorilor
În sensul prezentului cod, radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova se clasifică
după cum urmează: a) în funcţie de tipul de proprietate şi scopul activităţii, există:
radiodifuzori publici; radiodifuzori privaţi;
b) în funcţie de acoperire teritorială, există: radiodifuzori locali, a căror acoperire cuprinde o
localitate; radiodifuzori regionali, a căror acoperire cuprinde o zonă geografică ce nu
depăşeşte 60% din teritoriul Republicii Moldova; radiodifuzori naţionali, a căror
acoperire cuprinde o zonă geografică ce depăşeşte 60% din teritoriul Republicii
Moldova.

Capitolul II. Principiile de comunicare audiovizuală

Articolul 6. Garantarea moralităţii şi asigurarea protecţiei minorilor
(1) Radiodifuzorului îi este interzisă difuzarea de programe care conţin orice formă de
incitare la ură pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex.
(2) Este interzisă difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală
sau morală a minorilor, în special programele care conţin pornografie, violenţă
exagerată sau limbaj licenţios.
(3) Transmisia unor alte programe decît cele prevăzute la alin.(2) susceptibile de a afecta
dezvoltarea psihică, mentală sau morală a minorilor se va face doar în cazul în care
vor fi asigurate condiţiile (prin selectare a timpului de emisie sau prin mijloace
tehnice) ca minorii aflaţi în zona de acoperire să nu poată vedea şi auzi emisiunile
respective.
Articolul 7. Echilibrul şi pluralismul politico-social
(1) În spiritul respectării libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului, prin transmisia
şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi
social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi
divertismentul publicului.
(2) Acordînd timpi de antenă unui partid sau unei mişcări politice pentru propagarea
poziţiilor acestora, radiodifuzorul trebuie să ofere, de asemenea, în cadrul aceluiaşi
gen de programe şi la aceeaşi oră, timpi de antenă altor partide şi mişcări politice fără
tergiversări neîntemeiate şi fără a favoriza un partid anume, indiferent de procentajul
reprezentării sale parlamentare.
(3) Pentru încurajarea şi facilitarea exprimării pluraliste a curentelor de opinie, radiodifuzorii
au obligaţia de a reflecta campaniile electorale în mod veridic, echilibrat şi imparţial.
Concepţiile radiodifuzorilor privind reflectarea campaniilor electorale se aprobă de
Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi sînt prezentate Comisiei Electorale Centrale,
în strictă concordanţă cu legislaţia în vigoare.

26
(4) Pentru a asigura în cadrul emisiunilor informative ale radiodifuzorilor respectarea
principiilor echilibrului social-politic, echidistanţei şi obiectivităţii, aceştia vor plasa
fiecare ştire astfel încît:
a) informaţia care compune ştirea să fie veridică;
b) să nu fie deformat sensul realităţii prin tertipuri de montaj, comentarii, mod de formulare
sau titluri;
c) în cazul subiectelor ce vizează situaţii de conflict, să se respecte principiul de informare
din mai multe surse.
(5) Pentru a proteja pluralismul şi diversitatea politică, socială şi culturală, concentrarea
proprietăţii este limitată la dimensiuni care să asigure eficienţa economică, dar care să
nu genereze apariţia de poziţii dominante în formarea opiniei publice.
Articolul 8. Independenţa şi libertatea editorială
(1) Radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova au dreptul să decidă liber asupra
conţinutului emisiunilor şi programelor lor, respectînd principiul de pluralitate a
opiniilor în conformitate cu cadrul juridic şi condiţiile expuse în licenţa de emisie.
(2) Cenzura de orice fel asupra comunicării audiovizuale este interzisă.
(3) Independenţa editorială a radiodifuzorilor este recunoscută şi garantată prin lege.
(4) Sînt interzise ingerinţele de orice fel în conţinutul, forma sau modalităţile de prezentare
a elementelor serviciilor de programe din partea autorităţilor publice sau a oricăror
alte persoane din afara instituţiei respective a audiovizualului.
(5) Nu constituie ingerinţe normele de reglementare emise de Consiliul Coordonator al
Audiovizualului în aplicarea prezentului cod şi cu respectarea dispoziţiilor legale,
precum şi a normelor privind drepturile omului, stabilite în tratatele inter-naţionale la
care Republica Moldova este parte.
Articolul 9. Libera recepţionare a serviciilor de programe
(1) Prezentul cod recunoaşte şi garantează dreptul oricărei persoane de a recepţiona liber
serviciile de programe oferite publicului de către radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia
Republicii Moldova şi a statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Convenţiei
europene cu privire la televiziunea transfrontalieră, în conformitate cu condiţiile
tehnice şi comerciale stabilite de radiodifuzori şi distribuitorii de servicii. Gestionarii
fondului locativ de orice tip nu vor împiedica asigurarea prestării calitative a serviciilor
de programe către locatari de către distribuitorii de servicii.
(2) Difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe contra plată pot fi efectuate doar în
bază de contract încheiat cu consumatorul de programe conform legislaţiei în vigoare.
Distribuitorii de servicii vor asigura crearea unor pachete de servicii de programe pe
criterii nediscriminatorii şi la preţuri accesibile diverselor categorii ale populaţiei.
(3) Plăţile pentru serviciile de programe şi serviciile accesorii (conectare, reparaţie etc.)
prestate consumatorului de programe se vor efectua exclusiv în baza facturilor sau a
notelor de plată doar la sediul, oficiile comerciale ale distribuitorilor de servicii sau la
bănci şi oficii poştale. Colectarea plăţilor prin intermediul terţilor sau în numerar la
domiciliul sau sediul consumatorului de programe este interzisă.
Articolul 10. Drepturile consumatorului de programe
(1) În Republica Moldova, dreptul la informare completă, obiectivă şi veridică, dreptul la
libera exprimare a opiniilor şi dreptul la libera comunicare a informaţiilor prin
intermediul mijloacelor de radiodifuziune şi televiziune sînt garantate de lege.
(2) Apărarea drepturilor consumatorilor de programe este asigurată de către Consiliul
Coordonator al Audiovizualului, în a cărui sarcină este pusă coordonarea activităţii
audiovizuale, precum şi de către instanţele de judecată.
(3) Instanţa de judecată va acţiona în vederea apărării drepturilor consumatorului de
programe la sesizarea sa de către titularul acestui drept.
(4) Organele învestite cu atribuţii de coordonare în domeniul audiovizualului acţionează în
vederea asigurării drepturilor prescrise de prezentul articol la sesizarea sa de către
titularul acestui drept sau din oficiu.
(5) Radiodifuzorii sînt obligaţi să asigure obiectivitatea informării consumatorului de
programe, favorizînd libera formare a opiniilor.
Articolul 11. Protejarea patrimoniului lingvistic şi cultural-naţional
(1) La elaborarea Strategiei de acoperire teritorială cu servicii de programe, Consiliul
Coordonator al Audiovizualului va ţine cont de specificul lingvistic la nivel naţional şi
local şi va asigura ca, de la 1 ianuarie 2010, cel puţin 70% din numărul de frecvenţe

27
 să fie oferite serviciilor de programe transmise în limba de stat. Această prevedere nu
se referă la valorificarea pieselor muzicale.
(2) De la 1 ianuarie 2010, cel puţin 80% din volumul serviciilor de programe ale
radiodifuzorilor vor constitui producţie proprie, autohtonă şi opere europene, din al
căror volum 50% vor fi transmise în orele de maximă audienţă.
(3) Pînă la 1 ianuarie 2007, producţia proprie şi autohtonă cu caracter informativ şi analitic
difuzată de radiodifuzor va fi nu mai puţin de 65% în limba de stat. Începînd cu 1
ianuarie 2007, această producţie va constitui nu mai puţin de 70 %, iar din 1 ianuarie
2010, nu mai puţin de 80%.
(4) Serviciile de programe de cultură şi muzică difuzate în orele de maximă audienţă vor
cuprinde producţie autohtonă în proporţie de cel puţin 60% din volumul săptămînal
rezervat transmisiunii genului respectiv de producţie audiovizuală.
(5) Fragmentele de emisiuni transmise în alte limbi vor fi însoţite de traducere în limba de
stat (dublare, sonorizare sau subtitrare). Această prevedere nu se aplică emisiunilor
de studiere a limbilor străine şi valorificării clipurilor muzicale.
(6) În cazul în care radiodifuzorul va prezenta emisiunea în o altă limbă decît cea de stat,
limba emisiunii se va indica în programul de emisiuni publicat.
(7) Filmele artistice şi cele documentare vor fi prezentate cu dublaj sau subtitrare
păstrîndu-se coloana sonoră originară, iar filmele pentru copii vor fi dublate sau
sonorizate în limba de stat.
(8) La crearea ofertelor de programe pentru retransmisie, distribuitorii de servicii vor acorda
prioritate serviciilor de programe realizate în limba de stat.
(9) În localităţile în care reprezentanţii unei minorităţi naţionale constituie majoritatea
populaţiei, radiodifuzorii locali şi regionali vor asigura difuzarea unor programe în
limba de stat în proporţie de nu mai puţin de 20% din serviciul de programe.
Activitatea în domeniul lingvistic a companiei “Teleradio Găgăuzia” va fi reglementată
de asemenea de autorităţile abilitate ale U.T.A.Găgăuzia.
Articolul 12. Protejarea spaţiului informaţional naţional
Spectrul de frecvenţe radio sau unde radioelectrice terestre este patrimoniul naţional al
statului care nu poate fi utilizat decît în condiţiile legii.
Articolul 13. Accederea consumatorului de programe la evenimentele de importanţă majoră
(1) Accesul consumatorului de programe la evenimentele de importanţă majoră prin
intermediul serviciilor de programe difuzate de către radiodifuzori este garantat de
lege.
(2) Evenimentele de importanţă majoră pot fi difuzate în exclusivitate numai dacă
emisiunea nu privează o parte importantă a publicului din Republica Moldova de
posibilitatea de a le urmări în direct sau în transmisie decalată.
(3) Sînt evenimente de importanţă majoră: a) jocurile olimpice; b) concursurile
internaţionale de muzică; c) campionatele sportive europene şi mondiale; d) alte
evenimente prevăzute de convenţiile şi tratatele internaţionale din domeniul
audiovizualului.
(4) Accesul persoanelor cu deficienţe de auz (surde) la emisiunile televizate de importanţă
majoră şi de actualităţi este garantat prin interpretarea acestora în limbajul mimico-
gestual cel puţin 20 de minute din timpul zilnic de emisii ale serviciului de programe.
Articolul 14. Asigurarea confidenţialităţii surselor de informare
(1) Caracterul confidenţial al surselor de informare utilizate în conceperea sau elaborarea de
ştiri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este garantat prin
lege.
(2) Orice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvăluie date de natură să
identifice sursa informaţiilor obţinute în legătură directă cu activitatea sa profesională.
(3) Se consideră date de natură să identifice o sursă de informare următoarele: a) numele,
numărul de telefon, adresa, alte date personale, precum şi vocea sau imaginea unei
surse; b) circumstanţele concrete ale obţinerii informaţiilor de către jurnalist; c)
partea nepublicată a informaţiei furnizate de sursa jurnalistului; d) datele cu caracter
personal ale jurnalistului sau radiodifuzorului, legate de activitatea pentru obţinerea
informaţiilor difuzate.
(4) Persoanele care, prin efectul relaţiilor lor profesionale cu jurnaliştii, iau cunoştinţă de
informaţii de natură să identifice o sursă prin colectarea, tratarea editorială sau
publicarea acestor informaţii beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi jurnaliştii.

28
(5) Dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele de judecată numai
dacă această dezvăluire este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau ordinii
publice, precum şi pentru soluţionarea cauzei în instanţa de judecată, atunci cînd: a)
nu există sau au fost epuizate măsurile de alternativă la divulgare cu efect similar; b)
interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării.
Articolul 15. Protecţia jurnaliştilor
(1) Autorităţile publice abilitate asigură: a) protecţia jurnaliştilor în cazul în care aceştia sînt
supuşi unor presiuni sau ameninţări de natură să împiedice ori să restrîngă în mod
efectiv libera exercitare a profesiei lor; b) protecţia sediilor, a localurilor
radiodifuzorilor în cazul în care acestea sînt supuse unor ameninţări de natură să
împiedice sau să afecteze libera desfăşurare a activităţii lor.
(2) Protecţia jurnaliştilor, a sediilor sau a localurilor radiodifuzorilor, în condiţiile alin.(1), nu
trebuie să devină pretext pentru a prejudicia libera exprimare a jurnaliştilor, pentru a
împiedica sau a restrînge libera exercitare a profesiunii ori a revendicării drepturilor
fundamentale de către jurnalişti.
(3) Constrîngerea autoritară (psihică), exercitarea presiunii prin intimidare a
teleradiojurnaliştilor pentru a-i determina să încalce normele deontologice ale
jurnalistului se pedepsesc conform legii.
Articolul 16. Dreptul la replică, rectificare şi la remedii echivalente
(1) Orice persoană fizică sau juridică, indiferent de cetăţenie, naţionalitate şi domiciliu, care
se consideră lezată în drepturile sale legitime şi, în special, în reputaţia sa prin
prezentare în emisiune a unor fapte incorecte are dreptul la replică, rectificare sau
dreptul de a cere remedii echivalente în conformitate cu prevederile Codului civil.
(2) Radiodifuzorul asigură exercitarea dreptului la replică, rectificare sau la alte remedii
echivalente şi nu împiedică exercitarea acestuia prin impunere de termene şi condiţii
nerezonabile.
(3) Despre cererea de exercitare a dreptului la replică, radiodifuzorul este sesizat în scris în
termen de 20 de zile de la transmiterea emisiunii la care se referă cererea.
Radiodifuzorul difuzează răspunsul în aceeaşi emisiune, în acelaşi interval de timp şi
cu aceeaşi durată, în termen de 5 zile după primirea cererii întemeiate.
(4) Persoana care îşi exercită dreptul la replică nu rambursează cheltuielile aferente difuzării
răspunsului.
(5) Cererea de exercitare a dreptului la replică poate fi respinsă dacă o asemenea replică nu
este justificată, potrivit condiţiilor specificate la alin.(1).
(6) Difuzarea rectificării sau acordarea dreptului la replică nu exclude dreptul persoanei
lezate de a se adresa în instanţa de judecată.
(7) Radiodifuzorii asigură înregistrarea emisiunilor difuzate.
(8) Înregistrările se păstrează cel puţin 30 de zile de la data emisiunii.
(9) În cazul în care a parvenit solicitarea dreptului la replică, radiodifuzorul este obligat să
păstreze înregistrările pînă la consumarea definitivă a litigiilor.
Articolul 17. Difuzarea anunţurilor ce vizează starea de urgenţă
(1) În caz de pericol grav pentru securitatea publică sau ordinea constituţională,
radiodifuzorii sînt obligaţi să transmită operativ şi din cont propriu anunţurile oficiale
ale Parlamentului, Preşedintelui şi Guvernului în cadrul tuturor programelor sale.
(2) Radiodifuzorii transmit fără întîrziere şi în mod gratuit în cadrul tuturor programelor lor
informaţia parvenită de la autorităţile publice centrale, necesară protejării vieţii,
sănătăţii şi securităţii oamenilor sau prevenirii prejudicierii proprietăţii sau mediului.
Articolul 18. Respectarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe
(1) Transmisia şi retransmisia serviciilor de programe se efectuează cu respectarea
obligatorie a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, în conformitate cu legislaţia
privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
(2) Radiodifuzorii sînt obligaţi să încheie contracte, fie direct cu titularii drepturilor de autor
şi drepturilor conexe, fie cu reprezentanţii acestora sau cu organizaţiile de
administrare pe principii colective a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe,
potrivit împuternicirilor şi licenţelor deţinute.
(3) Retransmisia unui serviciu de programe în lipsă de contract încheiat cu radiodifuzorul,
distribuitorul de servicii sau cu un alt titular de drepturi asupra serviciului de programe
retransmis constituie încălcare a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi se
sancţionează în modul corespunzător.

29
 Capitolul III. Publicitate, teleshopping şi sponsorizare
Articolul 19. Publicitate şi teleshopping
(1) Timpii de antenă ai radiodifuzorilor utilizaţi pentru publicitate sau teleshopping constituie
produsul comercial al acestora.
(2) Distribuitorii de servicii sînt liberi să ofere timpi de retransmisie destinaţi publicităţii sau
teleshopping-ului în vede-rea plasării spoturilor de publicitate şi teleshopping, cu
respectarea obligatorie a condiţiilor prezentului cod. Responsabilitatea editorială
pentru conţinutul publicităţii şi teleshopping-ului o poartă radiodifuzorul.
(3) Distribuitorii de servicii au dreptul să plaseze doar în timpul destinat pentru promo-uri şi
publicitate al radiodifuzorilor propriile spoturi de publicitate şi să ofere timpul de
emisie în cauză terţelor persoane doar în baza contractului încheiat în acest scop cu
radiodifuzorul.
(4) În cazul plasării publicităţii sau teleshoping-ului în serviciile de programe retransmise de
către distribuitorii de servicii, în baza contractului încheiat cu titularul drepturilor
asupra timpului de emisie, spoturile publicitare sau teleshopping-ul urmează a fi
însoţit de semne de identificare certe şi uşor vizibile ale instituţiei audiovizualului care
efectuează retransmisia.
(5) În publicitatea şi teleshopping-ul televizat nu se admite: a) utilizarea tehnicilor care
acţionează asupra subconştientului; b) utilizarea vocii sau imaginii prezentatorilor de
ştiri, prezentatorilor sau comentatorilor din emisiunile dedicate evenimentelor şi
problemelor politice actuale.
(6) Publicitatea, inclusiv publicitatea autopromoţională, şi teleshopping-ul trebuie să
respecte următoarele condiţii: a) să nu afecteze dezvoltarea fizică, psihică sau morală
a minorilor; b) să nu prejudicieze demnitatea umană; c) să nu includă nici o formă de
discriminare pe motiv de rasă, religie, naţionalitate, sex; d) să nu aducă ofensă
convingerilor religioase sau politice ale telespectatorilor şi radioascultătorilor; e) să nu
stimuleze comportamente dăunătoare sănătăţii sau siguranţei populaţiei; f) să nu
stimuleze comportamente dăunătoare mediului; g) să nu stimuleze comportamente
indecente sau imorale; h) să nu promoveze, direct sau indirect, practici oculte.
(7) Publicitatea şi teleshopping-ul sînt difuzate în conformitate cu Legea cu privire la
publicitate.
(8) Publicitatea şi teleshopping-ul care aduc atingere intereselor legale ale consumatorilor
sînt interzise.
(9) Orice formă de publicitate sau teleshopping pentru ţigări sau pentru alte produse din
tutun este interzisă.
(10) Publicitatea pentru produsele farmaceutice şi tratamentele medicale pentru care este
necesară o prescripţie medicală este interzisă. Radiodifuzorii prin al căror intermediu
se face publicitate produselor farmaceutice şi tratamentelor me-dicale ce nu necesită
prescripţie medicală vor include în mesajul publicitar recomandarea de a se adresa
medicului sau far-macistului în cazul manifestării de reacţii adverse şi vor plasa pe
ecran, pentru 5 secunde sau pe tot parcursul clipului publicitar, numărul licenţei de
comercializare eliberate de organul de stat abilitat. Nu se admite folosirea în clipuri
publicitare a actorilor sau personajelor în rol de medic sau profesor pentru produse
farmaceutice şi tratamente medicale.
(11) Publicitatea şi teleshopping-ul pentru băuturi alcoolice trebuie să respecte următoarele
condiţii: a) să nu fie adresate minorilor ori să nu prezinte minori consumînd băuturi
alcoolice; b) să nu stabilească o legătură între consumul de alcool şi îmbunătăţirea
calităţilor fizice, psihice sau a abilităţii în conducerea de vehicule; c) să nu sugereze că
prin consumul de alcool se pot obţine performanţe sociale ori sexuale; d) să nu
sugereze că alcoolul are calităţi terapeutice sau că acesta este stimulent, sedativ sau
mijloc de rezolvare a problemelor per-sonale; e) să nu încurajeze consumul exagerat
de alcool şi să nu pună într-o lumină negativă consumul moderat de alcool; f) să nu
accentueze exagerat conţinutul de alcool al băuturilor.
(12) Publicitatea televizată şi teleshopping-ul televizat nu trebuie să provoace nici o daună
morală, fizică sau intelectuală minorilor şi, în special: a) să nu instige în mod direct
minorii să cumpere un produs sau serviciu, prin exploatarea lipsei de experienţă sau a
credulităţii acestora; b) să nu încurajeze în mod direct minorii să îşi convingă părinţii
sau alte persoane să cumpere bunurile sau serviciile care fac obiectul publicităţii; c) să

30
 nu exploateze încrederea specială pe care minorii o au în părinţi, profesori sau în alte
persoane; d) să nu prezinte în mod nejustificat minori în situaţii periculoase.
(13) Teleshopping-ul trebuie să respecte condiţiile menţionate la alin.(1)-(9) şi să nu incite
minorii să încheie contracte pentru vînzarea sau închirierea de bunuri ori servicii.
(14) Publicitatea mascată şi teleshopping-ul mascat sînt interzise.
Articolul 20. Cerinţele faţă de programele sponsorizate
(1) Programele sponsorizate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) conţinutul şi
intercalarea lor în serviciul de programe nu trebuie, în nici o circumstanţă, să fie
influenţate de sponsor, astfel încît să nu fie afectate independenţa editorială şi
responsabilitatea radiodifuzorului în raport cu programele respective; b) denumirea
sau marca sponsorului trebuie să fie distinct evidenţiată ca atare la începutul şi/sau
sfîrşitul acestor programe; c) să nu încurajeze achiziţionarea sau închirierea
produselor ori a serviciilor sponsorului sau ale unui terţ, în particular prin referiri
promoţionale speciale la aceste produse ori servicii, decît prin intermediul clipurilor
publicitare.
(2) Nici un program nu poate fi sponsorizat de persoanele fizice sau juridice a căror
activitate principală este fabricarea sau comercializarea ţigărilor ori a altor produse din
tutun.
(3) Sponsorizarea programelor de către persoane ale căror activităţi includ fabricarea ori
comercializarea produselor medicale sau a tratamentelor medicale se poate face
numai prin promovarea numelui sau a imaginii persoanei respective, excluzîndu-se
orice referire la produsele farmaceutice sau tratamentele medicale pentru care este
necesară o prescripţie medicală.
(4) Programele de ştiri şi alte programe informative pe teme politice nu pot fi sponsorizate.
Articolul 21. Condiţiile de difuzare a spoturilor publicitare sau de teleshopping
(1) Publicitatea şi teleshopping-ul se difuzează grupat, fiind uşor de identificat prin marcaje
corespunzătoare şi fiind separate de alte părţi ale serviciului de programe prin
semnale optice şi acustice.
(2) Radiodifuzorii vor plasa obligatoriu în cadrul grupajului prevăzut în alin.(1) logotipul
propriu, astfel desemnînd persoana juridică responsabilă de difuzare a publicităţii.
Această prevedere nu se aplică serviciilor de programe radiofonice.
(3) Spoturile publicitare, autopromoţionale şi de teleshopping se inserează numai între
programe sau între părţi de emisiuni.
(4) În cazul în care într-o emisiune televizată lipsesc părţile autonome, ea poate fi
întreruptă pentru plasarea spoturilor de publicitate şi teleshopping dacă astfel nu sînt
prejudiciate integritatea emisiunii şi interesele titularului de drepturi la emisiune şi
dacă între fiecare întrerupere a emisiunii sînt nu mai puţin de 20 de minute.
(5) În cadrul programelor alcătuite din părţi autonome sau în cadrul difuzării unor competiţii
sportive ori a unor alte evenimente sau emisiuni structurate similar, care conţin
pauze, spoturile de publicitate şi teleshopping pot fi introduse doar între părţi sau în
pauze.
(6) Filmele artistice şi cele televizate (cu excepţia serialelor, filmelor documentare şi
emisiunilor de divertisment) cu durata mai mare de 45 de minute pot fi întrerupte
pentru spoturile de publicitate o dată la fiecare 45 de minute. În continuare, se
permite întreruperea filmelor dacă durata lor nu este mai puţin de 110 minute.
(7) Publicitatea sau teleshopping-ul nu se plasează în program imediat pînă la sau după
difuzarea serviciului divin şi nici o difuzare a serviciului divin nu poate fi întreruptă
pentru publicitate sau teleshopping.
(8) Dacă un program de televiziune, altul decît cele menţionate la alin.(3), este întrerupt de
spoturi de publicitate, trebuie să existe un interval de minimum 20 de minute între
două pauze publicitare succesive în interiorul programului respectiv.
(9) Emisiunile de actualităţi, pentru copii, cele politice şi filmele documentare nu se întrerup
cu spoturi de publicitate şi teleshopping dacă durata acestor emisiuni este de pînă la
30 de minute.
Articolul 22. Volumul de publicitate şi teleshopping
(1) Timpul de transmisiune dedicat publicităţii nu poate depăşi 15% din timpul de difuzare a
serviciului de programe televizate, iar împreună cu spoturile de teleshopping nu poate
depăşi 20% din timpul zilnic de transmisiune a serviciului de programe televizate.

31
(2) Radiodifuzorii care retransmit vor acoperi publicitatea retransmisă din alt stat, ţara de
origine a canalului retransmis.
(3) Volumul spoturilor de publicitate nu poate depăşi 12 minute pe oră.
(4) Emisiunea de teleshopping durează fără întrerupere nu mai puţin de 15 minute.
Numărul maxim de emisiuni de teleshopping pe zi poate fi 8, iar durata lor totală nu
poate depăşi 3 ore.
(5) Publicitatea nu include: a) anunţurile de prezentare a propriilor programe de către
radiodifuzor şi a produselor auxiliare ce decurg din acestea; b) anunţurile difuzate în
mod gratuit în interesul public; c) apelurile la acţiuni de caritate; d) spoturile în
susţinerea campaniilor naţionale de comunicare ce promovează mesaje sociale.
(6) Furnizorii de publicitate şi teleshopping nu au dreptul să influenţeze conţinutul
emisiunilor sau elaborarea serviciului de programe.

Capitolul IV. Licenţele

Articolul 23. Licenţa de emisie
(1) Licenţele de emisie pentru difuzarea serviciilor de programe pe cale radioelectrică
terestră se eliberează de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului în bază de
concurs.
(2) Licenţele de emisie pentru difuzarea serviciilor de programe prin orice alte mijloace de
telecomunicaţii decît cele radioelectrice terestre se eliberează în baza deciziei
Consiliului Coordonator al Audiovizualului fără concurs.
(3) Licenţa de emisie se eliberează de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului potrivit
următoarelor condiţii: a) eliberarea licenţei de emisie va avea ca efect respectarea
ulte-rioară a obiectivelor stabilite de Strategia de acoperire teritorială cu servicii de
programe în concordanţă cu Planul naţional al frecvenţelor radioelectrice; b) eliberarea
licenţei de emisie va corespunde principiului de asigurare a pluralismului în domeniul
audiovizualului, excluzîndu-se posibilitatea creării premiselor pentru instituirea
monopolului şi concentrării pro-prietăţii în domeniul audiovizualului şi în domeniul
mass-mediei în genere, ţinîndu-se cont de gradul în care radiodifuzorii licenţiaţi
existenţi corespund deja acestei cerinţe; c) decizia de eliberare a licenţei va fi luată
doar ţinîndu-se cont de viabilitatea financiară reală a solicitantului, în măsura în care
propunerile acestuia corespund posibilităţilor sale financiare; d) la eliberarea licenţei
de emisie, vor avea prioritate solicitanţii care oferă servicii de programe proprii,
autohtone şi opere europene.
(4) Procedura şi condiţiile de eliberare a licenţei de emisie vor fi publicate în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, pe pagina web a Consiliului Coordonator al
Audiovizualului.
(5) Pentru transmisia serviciilor de programe radio, licenţa de emisie se acordă pentru o
perioadă de 7 ani, pentru transmisia serviciilor de programe televizate - pentru 7 ani,
iar pentru transmisia serviciilor de programe radio sau TV prin cablu, licenţa de emisie
se acordă pentru 6 ani.
(6) În conformitate cu Strategia de acoperire naţională, Consiliul Coordonator al
Audiovizualului decide şi publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, pe pagina
web a Consiliului Coordonator al Audiovizualului şi în alte mijloace de informare în
masă din Republica Moldova, inclusiv locale, anunţ cu privire la concursul pentru
frecvenţele disponibile. Anunţul va cuprinde: a) condiţiile şi termenul limită pentru
prezentarea solicitărilor; b) tipul mijlocului de informare în masă (radio, televiziune
etc.); c) cerinţele faţă de serviciul de programe; d) parametrii tehnici ai frecvenţei,
capacitatea maximă a emiţătorului, cuprinderea teritorială; e) termenul de valabilitate
a licenţei de emisie; f) mărimea taxei de stat pentru licenţa de emisie; g) solicitarea-
tip care va prevedea cel puţin următorii indici obligatorii: organigrama şi capitalul
instituţiei pretendente, datele de identificare ale proprietarului, conţinutul şi durata
programelor propuse, orientarea programului, auditoriul consumator de programe,
sursele de finanţare a serviciilor de programe, copiile de pe contractele de procurare a
tehnicii necesare sau de arendă a acestora, alte date care confirmă potenţialul tehnic
al solicitantului; h) planul de afaceri complet pentru perioada de acoperire a validităţii
licenţei de emisie solicitate, informaţia referitoare la alte afaceri în domeniul mass-
mediei.

32
(7) Pe parcursul termenului prevăzut pentru depunerea ofertelor, Consiliul Coordonator al
Audiovizualului va da publicităţii concepţia serviciilor de programe propuse şi
informaţiile despre participanţii la concurs.
(8) Consiliul Coordonator al Audiovizualului va fixa data desfăşurării concursului nu mai
tîrziu decît peste 20 de zile de la expirarea termenului de depunere a ofertelor.
(9) În urma examinării obiective şi imparţiale, conform criteriilor prevăzute la alin.(3), a
ofertelor prezentate de solicitanţi, Consiliul Coordonator al Audiovizualului va desemna
cîştigătorul concursului.
(10) În privinţa rezultatelor concursului, Consiliul Coordonator al Audiovizualului emite o
decizie, pe care o publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 15 zile
de la data adoptării, susceptibilă atacului în instanţa de judecată.
(11) Licenţa de emisie va conţine cerinţe exhaustive faţă de serviciile de programe ale
radiodifuzorului public, reglementate prin prezentul cod.
(12) Titularii licenţei de emisie sînt obligaţi să înştiinţeze în scris Consiliul Coordonator al
Audiovizualului, cu cel puţin 72 de ore înainte de prima transmisie, despre începutul
emisiei.
Articolul 24. Prelungirea licenţei de emisie
(1) Licenţa de emisie se prelungeşte de drept radiodifuzorului, la solicitare, dacă acesta a
activat în conformitate cu prevederile prezentului cod şi a respectat, pe parcursul
termenului de validitate a licenţei de emisie, condiţiile prevăzute în ea.
(2) Licenţa de emisie radiodifuzorului prevăzut la alin.(1) i se prelungeşte pe termenul
indicat la art.23 alin.(5).
(3) Radiodifuzorul prevăzut la alin.(1) poate solicita prelungirea licenţei de emisie nu mai
mult decît de două ori.
Articolul 25. Indicii licenţei de emisie
(1) Licenţa de emisie cuprinde: a) numărul său; b) datele de identificare ale titularului ei; c)
tipul serviciului de programe; d) denumirea şi elementele de identificare ale serviciului
de programe; e) formatul de principiu al serviciului de programe şi structura
programelor; f) zona de difuzare; g) perioada de valabilitate; h) taxele şi tarifele care
trebuie achitate; i) echipamentul de comunicaţii electronice folosit pentru difuzare şi
deţinătorul acestuia; j) frecvenţa sau frecvenţele asignate, după caz; k) prevederea că
radiodifuzorul este obligat să acti-veze în limitele prevăzute de prezentul cod, Codul
de conduită elaborat de Consiliul Coordonator al Audiovizualului, de alte legi ce
reglementează domeniul audiovizualului; l) prevederea că radiodifuzorul este obligat
să se conformeze solicitărilor Consiliului Coordonator al Audiovizualului de a prezenta
informaţii despre activitatea sa şi regulamentelor elaborate de acesta; m) prevederea
că radiodifuzorul este obligat să păstreze înregistrările programelor difuzate pe un
termen de cel puţin 30 de zile de la data difuzării şi să pună aceste înregistrări la
dispoziţia Consiliului Coordonator al Audiovizualului şi instanţei de judecată în cazul
cererii de exercitare a dreptului la replică, rectificare şi la remedii echivalente sau în
cazul cererii legate de monitorizarea serviciilor de programe; n) prevederea că
radiodifuzorul este obligat să respecte drepturile consumatorului de programe la
informare completă, obiectivă şi veridică, la libera exprimare, la libera formare a
opiniilor, asigurînd corectitudinea şi imparţialitatea ştirilor.
(2) La solicitarea titularului, conţinutul licenţei de emisie poate fi modificat nesemnificativ,
prin decizie a Consiliului Coordonator al Audiovizualului, în termen de 30 de zile de la
eliberare, în vederea asigurării plenare a intereselor auditoriului radiodifuzorului
respectiv, cu excepţia cazurilor cînd modi-ficarea solicitată contravine Strategiei de
acoperire teritorială cu servicii de programe.
(3) Consiliul Coordonator al Audiovizualului poate modifica conţinutul licenţei de emisie pe
parcursul validităţii ei pentru a conforma activitatea radiodifuzorului cu prevederile
intervenite pe parcurs în legislaţia în vigoare.
Articolul 26. Cesiunea licenţei de emisie
(1) Licenţa de emisie poate fi cesionată unui terţ doar cu acordul Consiliului Coordonator al
Audiovizualului şi cu condiţia că noul titular îşi asumă toate obligaţiile care decurg din
licenţă.
(2) În termen de 15 zile de la data primirii solicitării, Consiliul Coordonator al
Audiovizualului decide asupra cesiunii licenţei de emisie.
Articolul 27. Retragerea licenţei de emisie

33
(1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului poate retrage licenţa de emisie doar în cazul în
care: a) titularul nu îndeplineşte sistematic condiţiile specificate în licenţă; b) titularul
încalcă exigenţele prezentului cod; c) titularul a prezentat informaţii false pentru a
obţine licenţa; d) titularul nu începe difuzarea serviciului de programe cel mult un an
de la data eliberării licenţei; e) titularul a încetat să difuzeze serviciul de programe
pentru care i s-a acordat licenţă mai mult de 45 de zile din cauze de natură tehnică şi
mai mult de 72 de ore din orice alte cauze; f) sînt încălcate normele privind regimul
proprietăţii în audiovizual; g) este retrasă licenţa tehnică; h) titularul depune cerere în
acest sens.
(2) Consiliul Coordonator al Audiovizualului aplică retragerea licenţei de emisie, în
conformitate cu procedura şi cu modul stabilite de prezentul cod şi de alte acte
legislative, doar după ce a epuizat celelalte modalităţi de sancţionare prevăzute la
art.38. [Art.27 al.(2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08
art.349]
Articolul 28. Autorizaţia de retransmisie
(1) Retransmisia serviciilor de programe de către distribuitorii de servicii se face numai în
baza autorizaţiei de retransmisie eliberată de Consiliul Coordonator al Audiovizualului
şi cu acordul producătorului serviciilor de programe preconizate pentru retransmisie.
(2) Pentru obţinerea autorizaţiei de retransmisie, solicitantul are obligaţia de a comunica
Consiliului Coordonator al Audiovizualului structura ofertei serviciilor de programe re-
transmise.
(3) Procedura de eliberare, modificare şi de retragere a autorizaţiei de retransmisie se
stabileşte prin decizie a Consiliului Coordonator al Audiovizualului, în modul stabilit de
prezentul cod şi de alte acte legislative. [Art.28 al.(3) modificat prin LP280-XVI din
14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
(4) Consiliul retrage autorizaţia de retransmisie în cazul în care distribuitorul de servicii
retransmite un serviciu de programe fără deţinerea drepturilor de retransmisie sau în
cazul cererii titularului.
(5) Pentru obţinerea autorizaţiei de retransmisie a serviciului de programe, solicitantul
înaintează o cerere adresată Consiliului Coordonator al Audiovizualului. În cerere se
indică numele, prenumele, cetăţenia (în cazul persoanelor juridice - denumirea firmei),
adresa solicitantului, informaţii privitoare la faptul dacă acesta participă la alte
mijloace de informare în masă în calitate de fondator (acţionar).
(6) La cererea pentru obţinerea autorizaţiei de retransmisie, solicitantul anexează: a)
conceptul general al serviciului de programe a cărui retransmisie o solicită; b) dovada
achitării taxei de stat; c) acordul încheiat cu producătorul serviciului de programe
preconizat pentru retransmisie.
Articolul 29. Condiţiile retransmisiei serviciilor de programe
(1) În cazul retransmisiei unui serviciu de programe sau a unei părţi din acesta, trebuie să
se păstreze semnul de identificare al producătorului programului, cu specificarea
semnelor de identificare a persoanei care retransmite.
(2) Titularul autorizaţiei de retransmisie a unui serviciu de programe pe teritoriul Republicii
Moldova care nu ţine de jurisdicţia statelor membre ale Uniunii Europene sau statelor
membre ale Convenţiei europene privind televiziunea transfrontalieră este responsabil
de corespunderea conţinutului programului retransmis cerinţelor prezentului cod.
(3) Titularii autorizaţiei de retransmisie, cu excepţia cazurilor de imposibilitate practică, vor
notifica în prealabil Consiliul Coordonator al Audiovizualului despre orice modificare din
structura ofertei serviciilor de programe retransmise.
(4) În localităţile în care reprezentanţii unei naţionalităţi sau etnii reprezintă o pondere mai
mare de 20%, distribuitorii de servicii, titulari ai autorizaţiei de retransmisie, vor
asigura şi retransmisia serviciilor de programe în limba minorităţii respective.
(5) Distribuitorii care retransmit servicii de programe prin reţele de telecomunicaţii vor
include cu titlu gratuit în ofertele lor serviciile de programe ale radiodifuzorilor publici
şi, după posibilitate, ale radiodifuzorilor locali.
Articolul 30. Libera retransmisie
(1) Retransmisia oricărui serviciu de programe difuzat legal de către radiodifuzorii aflaţi sub
jurisdicţia Republicii Moldova ori sub jurisdicţia unui stat cu care Republica Moldova a
încheiat acord internaţional de liberă retransmisie în domeniul audiovizualului este
liberă în condiţiile legii şi nu necesită licenţă prealabilă.

34
(2) Retransmisia pe teritoriul Republicii Moldova a serviciilor de programe difuzate de către
radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia statelor membre ale Uniunii Europene ori sub juris-
dicţia statelor care sînt parte la Convenţia europeană cu privire la televiziunea
transfrontalieră şi recepţionate pe teritoriul acestor state nu necesită autorizare
prealabilă.
(3) Consiliul Coordonator al Audiovizualului poate restrînge temporar dreptul de liberă
retransmisie a unui anumit serviciu de programe provenind din statele membre ale
Uniunii Europene sau din statele care sînt parte la Convenţia europeană cu privire la
televiziunea transfrontalieră în cazul în care acest serviciu de programe nu corespunde
prevederilor convenţiei.
Articolul 31. Licenţa tehnică
(1) Licenţa tehnică este eliberată titularului licenţei de emisie de către autoritatea
administraţiei publice centrale de specialitate în termen de 5 zile de la data solicitării.
(2) Titularul licenţei de emisie va solicita licenţă tehnică în termen de 6 luni de la data
obţinerii licenţei de emisie.
(3) Cererea de obţinere a licenţei tehnice se depune la Consiliul Coordonator al
Audiovizualului, care o va remite autorităţii administraţiei publice centrale de
specialitate.
(4) Procedura, condiţiile de eliberare şi de modificare a licenţei tehnice, taxele pentru
eliberarea ei, tarifele pentru utilizarea frecvenţelor se stabilesc prin lege. [Art.31 al.
(4) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
(5) Licenţa tehnică este valabilă pe durata validităţii licenţei de emisie.
(6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică radiodifuzorilor publici, aceştia fiind scutiţi de
plata tarifelor pentru utilizarea frecvenţelor.
Articolul 32. Supravegherea parametrilor tehnici
Monitorizarea respectării parametrilor, prevăzuţi în licenţa tehnică, pe parcursul
perioadei de valabilitate a licenţei se realizează, direct sau prin intermediul unei alte
persoane juridice de drept public sau privat, de autoritatea administraţiei publice
centrale de specialitate, în limitele şi în conformitate cu competenţele stabilite de lege.
[Art.32 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Articolul 33. Modificarea licenţei tehnice
Pe motive tehnice sau din cauza operării schimbărilor în Planul naţional de repartizare a
frecvenţelor radioelectrice terestre, autoritatea administraţiei publice centrale de
specialitate poate modifica frecvenţa şi datele tehnice prevăzute în licenţa tehnică,
fără întreruperea serviciului de programe al titularului de licenţă şi cu asigurarea unei
recepţii de calitate echivalentă.
Articolul 34. Retragerea licenţei tehnice
Licenţa tehnică se retrage de către autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate
în următoarele situaţii: a) pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute în licenţa tehnică; b)
ca urmare a retragerii licenţei de emisie; c) la cererea titularului; d) la încetarea
emisiei de peste 45 de zile din cauze de natură tehnică şi de peste 96 de ore din orice
alte cauze.
Articolul 35. Strategia de acoperire a teritoriului naţional cu servicii de programe
audiovizuale şi Planul naţional de repartizare a frecvenţelor radioelectrice terestre
(1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului elaborează Strategia de acoperire a teritoriului
naţional cu servicii de programe audiovizuale, nominalizează regiunile şi localităţile
acoperite de acestea, în conformitate cu principiile de dezvoltare a audiovizualului în
Republica Moldova, şi o înaintează autorităţii administraţiei publice centrale de
specialitate.
(2) Pentru garantarea interesului public, Consiliul Coordonator al Audiovizualului revizuieşte
anual Strategia de acoperire a teritoriului naţional cu servicii de programe audiovizuale
şi o înaintează autorităţii administraţiei publice centrale de specialitate, publicînd-o pe
pagina sa web.
(3) La elaborarea Strategiei de acoperire a teritoriului naţional cu servicii de programe
audiovizuale, Consiliul Coordonator al Audiovizualului va ţine cont de Planul naţional
de repartizare a frecvenţelor radioelectrice terestre.
Articolul 36. Planul naţional de repartizare a frecvenţelor radioelectrice terestre
(1) Autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate, în colaborare cu Consiliul
Coordonator al Audiovizualului, elaborează Planul naţional de repartizare a

35
 frecvenţelor radioelectrice terestre (în continuare - plan), în conformitate cu politica de
stat, promovată în acest domeniu de Comisia de Stat pentru Frecvenţe Radio.
(2) Prin acest plan, se stabilesc frecvenţele destinate difuzării serviciilor de programe.
(3) Planul este elaborat cu respectarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova
este parte.
(4) Prin acest plan, sînt disponibile cel puţin 6 frecvenţe naţionale de radiodifuziune sonoră
şi 5 frecvenţe naţionale de radiodifuziune televizată.
(5) Planul se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 15 zile de la
aprobare.

Capitolul V. Control şi sancţiuni

Articolul 37. Activitatea de supraveghere şi control
(1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului supraveghează aplicarea şi respectarea
prevederilor prezentului cod.
(2) În exercitarea atribuţiilor de supraveghere, Consiliul Coordonator al Audiovizualului
poate solicita radiodifuzorilor sau distribuitorilor de servicii informaţiile necesare,
precizînd temeiul legal şi scopul solicitării, poate stabili termenul de furnizare a acestor
informaţii, în limitele şi în modul stabilite de prezentul cod. [Art.37 al.(2) modificat
prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
(3) Controlul se exercită: a) din oficiu; b) la cererea unei autorităţi publice; c) ca urmare a
plîngerii depuse de o persoană fizică sau juridică afectată în mod direct prin încălcare
a prevederilor legale.
(4) Consiliul Coordonator al Audiovizualului va investiga, în termen de 15 zile din data
sesizării, cererile şi plîngerile depuse. Rezultatele controlului şi, după caz, decizia de
aplicare a sancţiunii se publică pe pagina web a Consiliului Coordonator al
Audiovizualului. [Art.37 al.(4) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-
96/30.05.08 art.349]
Articolul 38. Sancţiuni
(1) Pentru încălcarea normelor legale de către radiodifuzori, se aplică una din următoarele
sancţiuni: a) avertizare publică; b) retragere a dreptului de a difuza anunţuri
publicitare pentru o anumită perioadă; c) amendă; d) suspendare a licenţei de emisie
pentru o anumită perioadă; e) retragere a licenţei de emisie.
(2) În sensul prezentului cod, sînt contravenţii: a) difuzarea serviciilor de programe fără
licenţă de emisie sau fără autorizaţie de retransmisie; b) transmisia serviciilor de
programe cu încălcarea prevederilor licenţei de emisie; c) modificarea radicală şi
neautorizată a serviciului de programe în a cărei bază radiodifuzorul a obţinut licenţă
de emisie; d) difuzarea unui serviciu de programe în afara zonei de acoperire
specificate în licenţa de emisie; e) retransmisia serviciilor de programe cu încălcarea
prevederilor art.28-30; f) transmisia serviciilor de programe care, în consecinţă,
conduce la încălcarea prevederilor art.6, art.7 alin.(2)-(4), art.10 alin.(1) şi (5), art.11
alin.(2)-(8), art.17; g) difuzarea pe o altă frecvenţă sau nerespectarea datelor
tehnice, a zonei sau a parametrilor tehnici prevăzuţi în licenţa de emisie şi în licenţa
tehnică; h) încălcarea prevederilor legale cu privire la condiţiile de difuzare a
publicităţii şi teleshopping-ului, expuse în art.19 alin.(5), (10)-(12) şi (14), art.20 alin.
(1) şi (2), art.21 alin.(7) şi (8); i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea
dreptului la replică, rectificare şi la remedii echivalente; j) utilizarea ilegală a
semnalelor şi siglei unui alt radiodifuzor; k) nerespectarea prevederilor privind regimul
juridic al proprietăţii în domeniul audiovizualului.
(3) Sancţiunile prevăzute la alin.(1) se aplică gradual, după cum urmează: a) avertizare,
emisă de Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi publicată pe pagina web, în cazul
în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii încalcă prevederile prezentului cod
sau deciziile cu caracter normativ ale Consiliului Coordonator al Audiovizualului; b)
amendă de la 100 la 300 de salarii minime în cazul în care radiodifuzorul sau
distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite în
avertizare sau încalcă repetat aceste prevederi; c) celelalte sancţiuni prevăzute în
prezentul cod, sînt aplicate gradual de Consiliul Coordonator al Audiovizualului în cazul
în care, după aplicarea amenzii, radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu reintră
în legalitate.

36
(4) Consiliul Coordonator al Audiovizualului poate emite decizie cu privire la contravenţia
administrativă, poate aplica o sancţiune administrativă sau poate remite materialele în
instanţă pentru intentarea de cauză penală.
(5) Licenţa de emisie se retrage în condiţiile art.27 doar în caz de încălcare gravă şi repetată
a prevederilor prezentului cod.
(6) În perioada de reabilitare, prevăzută în avertizare, Consiliul Coordonator al
Audiovizualului va contribui plenar la intrarea în legalitate a radiodifuzorului vizat.
(7) Consiliul Coordonator al Audiovizualului va informa radiodifuzorul sau distribuitorul de
servicii despre orice investigaţie care îl priveşte, despre învinuirile ce i se aduc şi îi va
crea posibilitatea de a-şi prezenta cazul în faţa consiliului.
(8) Decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului cu privire la aplicarea oricărei sancţiuni
va fi motivată şi publicată pe pagina web.
(9) Orice decizie a Consiliului Coordonator al Audiovizualului de aplicare a unei sancţiuni
poate fi contestată în instanţa de judecată de către radiodifuzorul sau distribuitorul de
servicii sancţionat.
(10) Decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului privind aplicarea sancţiunilor
neatacată în termenul stabilit de lege constituie, de drept, titlu executoriu.
Capitolul VI. Consiliul Coordonator al Audiovizualului
Articolul 39. Statutul Consiliului Coordonator al Audiovizualului
(1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului este autoritate publică autonomă.
(2) Consiliul Coordonator al Audiovizualului este reprezentantul şi garantul interesului public
în domeniul audiovizualului, autoritatea responsabilă pentru implementarea şi
respectarea prezentului cod, a tratatelor internaţionale în domeniul audiovizualului la
care Republica Moldova este parte.
(3) Consiliul Coordonator al Audiovizualului are statut de persoană juridică de drept public
cu toate atributele unei astfel de persoane.
(4) Consiliul Coordonator al Audiovizualului este consultat în procesul de definire a poziţiei
Republicii Moldova şi poate participa, prin reprezentanţi, la negocierile internaţionale
cu privire la domeniul audiovizualului.
Articolul 40. Atribuţiile Consiliului Coordonator al Audiovizualului
(1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului exercită următoarele atribuţii: a) supraveghează
respectarea modului în care radiodifuzorii publici şi radiodifuzorii privaţi îşi îndeplinesc
obligaţiile asumate în licenţa de emisie, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor
legale; b) supraveghează corectitudinea conţinutului programelor oferite de
radiodifuzori, numai după comunicarea audiovizuală a acestor programe; c) adoptă
concepţia de reflectare a campaniei electorale pentru alegerile parlamentare şi locale
în conformitate cu prevederile Codului electoral al Republicii Moldova; d)
monitorizează, în condiţiile alin.(1) lit.b), conţinutul serviciilor de programe oferite de
radiodifuzori şi oferta de servicii de programe asigurate de distribuitorii de servicii,
periodic şi ori de cîte ori consiliul consideră necesar sau este sesizat cu privire la
nerespectarea de către radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii a prevederilor
legale, a normelor de reglementare în domeniu sau a obligaţiilor înscrise în licenţa de
emisie; e) oferă avizul referitor la Caietul de sarcini al radiodifuzorului public; f)
adoptă codul de conduită al radiodifuzorilor în vederea conceperii şi comunicării
audiovizuale a serviciilor de programe în conformitate cu prezentul cod şi standardele
europene; g) sesizează Consiliul de Observatori al instituţiei publice naţionale a
audiovizualului Compania “Teleradio-Moldova” asupra devierilor serviciilor de
programe de la rigorile prevăzute în licenţa de emisie; h) aprobă regulile de audit
intern ale radiodifuzorilor publici; i) la propunerea Consiliului de Observatori, decide
referitor la instituirea, reorganizarea sau încetarea activităţilor subdiviziunilor
radiodifuzorului public naţional; j) stabileşte condiţiile, criteriile şi procedura de
acordare a licenţelor de emisie; k) stabileşte procedura de acordare a autorizaţiei de
retransmisie; l) eliberează licenţe de emisie şi autorizaţii de retransmisie a serviciilor
de programe; m) emite decizii cu caracter de norme de reglementare în vederea
exercitării atribuţiilor sale prevăzute în prezentul cod.
(2) Instrucţiunile şi recomandările emise de Consiliul Coordonator al Audiovizualului se fac
publice prin plasarea lor pe pagina web a Consiliului Coordonator al Audiovizualului şi
prin publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. [Art.40 al.(2) modificat prin
LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

37
(3) În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Coordonator al Audiovizualului adoptă decizii
obligatorii, care intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova.
(4) Toate deciziile Consiliului Coordonator al Audiovizualului sînt motivate. Deciziile, inclusiv
motivarea, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web.
(5) Deciziile Consiliului Coordonator al Audiovizualului pot fi contestate în instanţă de
contencios administrativ de către orice persoană care se consideră prejudiciată de
acestea.
Articolul 41. Obligaţiile Consiliului Coordonator al Audiovizualului
(1) În calitatea sa de garant al apărării interesului public în domeniul comunicării
audiovizuale pe principii democratice şi a drepturilor consumatorului de programe,
Consiliul Coordonator al Audiovizualului este obligat să asigure: a) supravegherea
respectării exprimării pluraliste de idei şi de opinii în cadrul programelor transmise de
radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova; b) încurajarea liberei
concurenţe; c) un raport echilibrat între serviciile de programe oferite de radiodifuzorii
naţionali şi cele oferite de radiodifuzorii locali şi regionali; d) protejarea demnităţii
umane şi protejarea minorilor; e) protejarea spaţiului informaţional, patrimoniului
lingvistic şi cultural-naţional, inclusiv a culturii şi limbilor minorităţilor naţionale; f)
transparenţa mijloacelor de informare în masă din domeniul audiovizualului; g)
transparenţa activităţii proprii.
Articolul 42. Componenţa Consiliului Coordonator al Audiovizualului
(1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului este compus din 9 membri, desemnaţi de
Parlamentul Republicii Moldova.
(2) Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului vor fi
selectaţi de comisia parla-mentară de profil şi de Comisia parlamentară juridică,
pentru numiri şi imunităţi, care, ulterior, îi vor înainta Parlamentului spre confirmare.
Candidaţii la funcţia de membru al consiliului pot fi propuşi de asociaţii obşteşti,
fundaţii, asociaţii sindicale, asociaţii de patroni, culte religioase. Dosarele candidaţilor
se depun la comisia de profil. La înaintarea spre confirmare de către Parlament a
candidaţilor, comisia de profil prezintă un raport, iar Comisia juridică, pentru numiri şi
imunităţi, un coraport.
(3) Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului sînt numiţi prin hotărîre de Parlament.
În cazul cînd un candidat la funcţia de membru al Consiliului Coordonator al
Audiovizualului nu întruneşte numărul necesar de voturi, comisia parlamentară de
profil şi Comisia parlamentară juridică, pentru numiri şi imunităţi înaintează, în termen
de 2 săptămîni, o nouă candidatură. [Art.42 al.(3) modificat prin LP42-XVIII din
20.10.09, MO157/22.10.09 art.442]
(4) Poate candida la funcţia de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului
persoana care întruneşte următoarele condiţii: a) are studii superioare şi experienţă
de cel puţin 5 ani în unul dintre domeniile: audiovizualului, tehnologiilor de
comunicare, dreptului, finanţelor, contabilităţii, gestiunii întreprinderilor, elaborării
programelor sau informaţiilor în orice instituţie de creaţie; b) a împlinit 25 de ani şi nu
a atins vîrsta legală de pensionare; c) cunoaşte limba de stat a Republicii Moldova; d)
nu are antecedente penale.
Articolul 43. Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului
(1) Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului sînt garanţi ai interesului public şi nu
reprezintă autoritatea care i-a propus.
(2) Durata mandatului membrilor Consiliului Coordonator al Audiovizualului este de 6 ani.
Reînnoirea componenţei Consiliului Coordonator al Audiovizualului se efectuează
eşalonat: iniţial, se aleg 3 candidaţi pe un termen de 6 ani, 3 pentru 4 ani şi 3 pentru
2 ani. La expirarea termenelor iniţiale, în temeiul propunerilor făcute la solicitarea
comisiei parlamentare de profil şi a Comisiei parlamentare juridice, pentru numiri şi
imunităţi, în baza sesizării Consiliului Coordonator al Audiovizualului, alţi membri ai
Consiliului Coordonator al Audiovizualului se numesc pe un termen de 6 ani.
(3) Pe durata mandatului, membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului sînt
inamovibili, cu excepţia perioadei rezervate pentru renunţarea la incompatibilităţile
specificate în prezentul cod.
(4) O persoană nu poate deţine consecutiv două mandate de membru al Consiliului
Coordonator al Audiovizualului.

38
(5) Vacanţa funcţiei de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului poate interveni
în caz de: a) demisie; b) expirare a termenului de deţinere a funcţiei; c) condamnare
prin hotărîre judecătorească definitivă; d) pierdere a cetăţeniei Republicii Moldova; e)
incapacitate mentală sau fizică; f) atingere a vîrstei legale de pensionare.
(6) Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului sînt asimilaţi calităţii de funcţionar
public.
(7) După aprobare de către Parlament, membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului
depun în şedinţa în plen a Parlamentului următorul jurămînt:
“Jur să respect Constituţia şi legile Republicii Moldova, să apăr drepturile şi libertăţile
fundamentale ale cetăţenilor, să-mi îndeplinesc cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire
atribuţiile ce-mi revin potrivit funcţiei, să nu fac declaraţii politice pe parcursul
validităţii mandatului.”
Articolul 44. Incompatibilităţi cu funcţia de membru al Consiliului Coordonator al
Audiovizualului
(1) Funcţia de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului este incompatibilă cu
orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia celor ştiinţifice şi didactice.
(2) În timpul exercitării mandatului, membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului nu
pot face parte din partide sau din alte organizaţii politice.
(3) Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului, rudele lor de sînge şi afinii lor nu au
dreptul să deţină, direct sau indirect, acţiuni sau părţi sociale în societăţi comerciale cu
activităţi în domenii în care s-ar afla în conflict de interese cu calitatea de membru al
Consiliului Coordonator al Audiovizualului ori să beneficieze financiar în alt mod de
calitatea de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului.
(4) Membrul Consiliului Coordonator al Audiovizualului care, în momentul numirii, se află în
una dintre situaţiile prevăzute la alin.(1) şi (2) are la dispoziţie un termen de cel mult
30 de zile pentru a renunţa la calitatea sau la acţiunile respective, perioadă în care nu
are drept de vot în cadrul Consiliului Coordonator al Audiovizualului.
(5) În cazul în care nu respectă prevederile prezentului articol, persoana este demisă de
drept, locul său devenind va-cant.
Articolul 45. Preşedintele Consiliului Coordonator al Audiovizualului
(1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului este condus de un preşedinte, asimilat calităţii
de viceministru, ales prin vot deschis din rîndul membrilor Consiliului, cu majoritatea
simplă de voturi ale acestora.
(2) Preşedintele Consiliului Coordonator al Audiovizualului este responsabil de activitatea
consiliului şi de buna exercitare a funcţiilor acestuia.
(3) Preşedintele Consiliului Coordonator al Audiovizualului sau un membru abilitat al
consiliului: a) reprezintă consiliul în ţară şi peste hotare, în relaţiile cu autorităţile
publice şi cu persoane fizice şi juridice; b) reprezintă Republica Moldova în organizaţii
internaţionale în probleme ce ţin de mijloacele de informare electronice.
(4) Preşedintele Consiliului Coordonator al Audiovizualului: a) prezidează şedinţele acestuia;
b) gestionează mijloacele lui financiare; c) angajează şi concediază funcţionarii; d)
încheie contractele de rigoare cu persoane fizice şi juridice.
(5) În absenţa preşedintelui, Consiliul Coordonator al Audiovizualului este condus de
vicepreşedinte.
(6) Vicepreşedintele este ales de către consiliu prin vot deschis cu majoritatea de voturi ale
membrilor lui.
(7) În caz de vacanţă a funcţiei de preşedinte sau de vicepreşedinte, se procedează la
alegerea, în condiţiile alin.(1) şi (3), a preşedintelui sau vicepreşedintelui.
(8) Cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea mandatului membrilor Consiliului
Coordonator al Audiovizualului, Preşedintele consiliului notifică Preşedintele
Parlamentului despre acest fapt, iar Preşedintele Parlamentului anunţă comisia de
profil parlamentară şi Comisia parlamentară juridică, pentru numiri şi imunităţi, la
prima şedinţă în plen a Parlamentului, despre începutul procedurii de desemnare a noi
membri ai Consiliului Coordonator al Audiovizualului.
(9) Preşedintele Consiliului Coordonator al Audiovizualului este ordonator principal de
credite.
Articolul 46. Remunerarea membrilor Consiliului Coordonator al Audiovizualului

39
Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului sînt remuneraţi pe parcursul termenului
de validitate cu un salariu în proporţie de 90% din salariul de funcţie al preşedintelui
consiliului.
Articolul 47. Finanţarea Consiliului Coordonator al Audiovizualului
(1) Finanţarea Consiliului Coordonator al Audiovizualului va acoperi costul estimativ al
tuturor activităţilor, astfel încît acesta să-şi exercite efectiv, eficient şi plenar
atribuţiile.
(2) Bugetul Consiliului Coordonator al Audiovizualului se constituie din următoarele surse:
a) subvenţii de stat; b) venituri din taxe pentru licenţiere; c) venituri din taxele anuale
de acoperire a cheltuielilor de reglementare, plătite de radiodifuzori, în proporţie de
1% din cifra de afaceri anuală; d) granturi.
(3) Cota-parte a bugetului Consiliului Coordonator al Audiovizualului provenită din alte surse
decît subvenţiile de stat va constitui Fondul de susţinere a radiodifuzorilor, care va
avea un regulament separat, elaborat şi publicat de consiliu. Fondul de susţinere a
radiodifuzorilor nu poate fi utilizat pentru remunerarea membrilor consiliului şi
angajaţilor lui.
(4) Consiliul Coordonator al Audiovizualului va prezenta anual Parlamentului proiectul de
buget în care se va estima costul activităţilor desfăşurate de consiliu în exercitarea
atribuţiilor şi obligaţiilor sale.
(5) Propunerile înaintate de Consiliul Coordonator al Audiovizualului privind bugetul şi
organigrama sa vor fi discutate şi aprobate la şedinţa în plen a Parlamentului.
(6) Consiliul Coordonator al Audiovizualului publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
raport anual cu privire la activitatea sa financiară.
Articolul 48. Organizarea şi funcţionarea Consiliului Coordonator al Audiovizualului
(1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului este convocat în şedinţa de constituire de către
cel mai în vîrstă membru al său.
(2) Consiliul Coordonator al Audiovizualului elaborează propriul statut, aprobat ulterior de
Parlament.
(3) În îndeplinirea funcţiilor şi a atribuţiilor ce îi revin potrivit prezentului cod, Consiliul
Coordonator al Audiovizualului adoptă, în şedinţe deschise, decizii cu votul majorităţii
membrilor săi.
(4) În vederea exercitării atribuţiilor sale, Consiliul Coordonator al Audiovizualului îşi
constituie o structură funcţională proprie, inclusiv structuri teritoriale de control şi
monitorizare, prevăzute în statut.
(5) Pentru corelaţia dintre Strategia de acoperire a teritoriului naţional cu servicii de
programe audiovizuale şi Planul naţional de repartizare a frecvenţelor radioelectrice
terestre pentru comunicare audiovizuală, pentru studierea problemelor legate de
utilizarea spectrului radioelectric destinat comunicării audiovizuale şi a problemelor
privind noile dezvoltări tehnologice cu impact asupra comunicării audiovizuale, se
instituie o comisie consultativă mixtă, compusă din membri propuşi de Consiliul
Coordonator al Audiovizualului şi membri propuşi de Ministerul dezvoltării
informaţionale.
(6) Comisia consultativă mixtă adoptă propriul regulament, aprobat de conducerea celor
două autorităţi.
Articolul 49. Supravegherea şi controlul activităţii Consiliului Coordonator al Audiovizualului
(1) Activitatea Consiliului Coordonator al Audiovizualului este supravegheată de Parlament,
prin dezbaterea raportului anual al consiliului.
(2) Raportul anual al Consiliului Coordonator al Audiovizualului se depune în Parlament pînă
la data de 1 februarie.
(3) În situaţia în care Parlamentul respinge raportul anual al Consiliului Coordonator al
Audiovizualului, acesta este obligat ca, în termen de 30 de zile, să prezinte un
program de măsuri concrete pentru remedierea carenţelor semnalate.
(4) Odată cu prezentarea raportului Consiliului Coordonator al Audiovizualului, comisia
parlamentară de profil prezintă un aviz asupra legalităţii activităţilor consiliului, asupra
corec-titudinii şi transparenţei operaţiunilor financiare.
(5) În îndeplinirea misiunii sale în interesul public, Consiliul Coordonator al Audiovizualului
are obligaţia de a face publice rapoartele trimestriale privind modul în care îşi exercită
atribuţiile.

40
 Capitolul VII. Radiodifuzorii publici
Articolul 50. Statutul juridic al radiodifuzorului public naţional instituţia publică naţională a
audiovizualului Compania “Teleradio-Moldova”
(1) Instituţia publică naţională a audiovizualului Compania “Teleradio-Moldova” (în
continuare - compania) este un serviciu public de radiodifuziune şi televiziune
independent editorial, precum şi în activitatea sa de creaţie, autonom instituţi-onal,
constituit în baza capitalului financiar public, care, în condiţiile prezentului cod, oferă
servicii de programe întregii societăţi din Republica Moldova, cu acoperire a întregului
teritoriu al Republicii Moldova.
(2) Compania uzează de drepturile unei persoane juridice de drept public.
(3) Statutul companiei este aprobat de Consiliul de Observatori.
Articolul 51. Atribuţiile companiei
(1) Atribuţiile companiei sînt: a) elaborarea, producerea, difuzarea emisiunilor radiofonice şi
televizate despre realităţile sociale, politice şi economice interne şi internaţionale,
precum şi din domeniile culturii, agrementului, învăţămîntului, educaţiei, sportului,
emisiuni pluraliste, imparţiale, inovative, marcate de calitatea înaltă şi integritatea
programului, menite să asigure informarea corectă, imparţială, echidistantă a
consumatorilor, respectînd echilibrul politic, libertatea de exprimare, de creaţie şi de
convingeri; b) promovarea valorilor patrimoniului naţional, implementarea politicii
lingvistice a instituţiei în conformitate cu prevederile prezentului cod; c) prezentarea
către public a realizărilor culturii, ştiinţei mondiale şi a celor naţionale, promovarea
valorilor civilizaţiei contemporane în genere; d) cultivarea demnităţii umane,
toleranţei, moralei publice, spiritului civic, a valorilor democratice, unităţii naţionale,
adevărului, justiţiei, ţinîndu-se cont de convingerile morale, politice şi religioase ale
diferitelor categorii ale populaţiei; e) transmiterea onestă, fidelă, echidistantă a
informaţiilor în cadrul programelor de ştiri; f) asigurarea dreptului la informare al
tuturor categoriilor de cetăţeni ai Republicii Moldova, inclusiv al minorităţilor naţionale;
g) respectarea dreptului jurnaliştilor de a elabora şi, în consecinţă, de a respecta codul
deontologic al jurnalistului, specificînd normele profesionale în domeniu; h) asigurarea
înregistrării evenimentelor şi lucrărilor semnificative din punct de vedere al culturii şi
istoriei naţionale, păstrarea înregistrărilor pentru viitoarele generaţii, realizarea
producţiei proprii în parametrii prevăzuţi de cod; i) realizarea emisiunilor cognitive şi
de divertisment destinate copiilor de diverse vîrste, adolescenţilor, tinerilor; j)
favorizarea dezbaterilor democratice, schimburilor de opinie între diversele categorii
ale populaţiei, precum şi integrarea în societate a cetăţenilor; k) implementarea noilor
tehnologii de producere şi difuzare a serviciilor de programe şi serviciilor în domeniul
comunicaţiei audiovizuale.
(2) Pentru a încuraja şi promova realizarea producţiei autohtone şi a asigura ca programele
sale să ofere o varietate largă de opinii şi perspective, compania va tinde să obţină
20% din serviciile sale de programe de la producătorii independenţi din Republica
Moldova.
(3) Compania are dreptul să înregistreze sau să transmită în direct fără plată şedinţe ale
Parlamentului, Guvernului, dezbateri publice ale autorităţilor publice, mitinguri,
demonstraţii, procesiuni, manifestaţii, întruniri de ordin comemorativ, religios, alte
acţiuni cu caracter public, indiferent de locul lor de desfăşurare.
(4) Compania poate avea în structura sa birouri publice teritoriale, alte unităţi funcţionale
autonome.
Articolul 52. Independenţa editorială
(1) Independenţa editorială a companiei este garantată prin lege. Nu se admit ingerinţe
operate de autorităţi publice şi nici influenţa vreunui partid, organizaţii comerciale,
economice, social-politice, sindicale şi de alt ordin.
(2) Independenţa editorială şi de creaţie include dreptul exclusiv al organelor de conducere
ale companiei de a adopta, în limitele stabilite de prezentul cod, decizii cu privire la:
a) elaborarea politicii editoriale, adoptarea şi modificarea grilei de emisie a companiei;
b) organizarea activităţii editoriale şi de creaţie;
c) conceperea şi producerea programelor, inclusiv a celor de ştiri şi actualităţi;
d) alte activităţi stabilite de prezentul cod şi/sau de Consiliul de Observatori al companiei.

41
(3) Organele de conducere ale companiei sînt obligate să asigure, în cadrul instituţiei,
independenţa editorială, accesul angajaţilor de specialitate la informaţie, libertatea de
creaţie, respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
(4) Organele de conducere ale companiei vor adopta reglementări detaliate cu privire la
organizarea activităţii, astfel încît să evite influenţele de orice natură asupra procesului
editorial şi de creaţie al companiei.
Articolul 53. Publicitate, teleshopping şi sponsorizare
Compania va plasa publicitatea şi programele sponsorizate conform prevederilor art.19 alin.
(5)-(8), (10)-(12) şi (14), art.20-22. Inserarea emisiunilor de teleshopping în
serviciile de programe ale companiei este interzisă.
Articolul 54. Obiectul de activitate al radiodifuzorului public naţional
Compania are ca obiect de activitate: a) realizarea emisiunilor de radio şi de televiziune în
limba de stat a Republicii Moldova, precum şi în limbile minorităţilor naţionale sau în
alte limbi de circulaţie internaţională, cu scop informativ, cultural, educativ şi de
divertisment, ţinîndu-se cont de preve-derile prezentului cod; b) difuzarea emisiunilor
prin staţii şi mijloace tehnice aflate în proprietate sau prin reţele, închiriate, de
telecomunicaţii audiovizuale, radioelectrice, inclusiv prin satelit, cablu sau prin alte
mijloace tehnice; c) realizarea emi-siunilor radiofonice şi de televiziune, înregistrărilor
pe orice fel de suport, filmelor artistice, spectacolelor de televiziune, serialelor de
televiziune, filmelor ştiinţifice, documentare, necesare serviciilor de programe proprii
şi pentru schimb cu organizaţii similare din ţară şi din străinătate. Acestea pot fi
realizate în studiourile proprii sau în colaborare cu alţi parteneri interni sau externi; d)
organizarea de concerte, festivaluri şi spectacole cu public, concursuri, jocuri de
inteligenţă sau aleatorii, încheierea de contracte cu artişti şi impresari din ţară şi din
străinătate pentru emisiunile, concertele şi spectacolele pe care le organizează, plătind
onorarii şi efectuînd încasări în condiţiile legii; e) realizarea de activităţi publicitare
prin emisiuni şi publicaţii proprii pentru beneficiari din ţară şi din străinătate; f)
organizarea activităţii de documentare în probleme specifice, editarea şi transmiterea
spre difuzare a programelor, materialelor publicitare şi a altor publicaţii legate de
activitatea radiofonică şi de televiziune; g) desfăşurarea activităţii de cercetare şi
proiectare, efectuarea lucrărilor specifice tehnicii audio şi video, urmărirea rezultatelor
cercetării ştiinţifice şi valorificarea acestora în condiţiile legii, promovarea progresului
tehnic şi ştiinţific în activitatea instituţiei; h) efectuarea operaţiunilor de comerţ
exterior cu producţie audiovizuală şi a plăţilor în lei şi în valută, în condiţiile legii; i)
încheierea, la solicitare şi după caz, a acordurilor cu organizaţii similare din străinătate
în vederea realizării, coproducerii şi difuzării peste hotare a producţiei proprii,
schimbului de realizatori de emisiuni şi de corespondenţi, oferindu-se posibilitatea unei
informări reciproce directe asupra realităţilor din Republica Moldova şi din ţările
respective; j) organizarea activităţii birourilor publice teritoriale ale audiovizualului; k)
orice alte activităţi prevăzute în prezentul cod şi în Statutul companiei.
Articolul 55. Conducerea companiei
Conducerea companiei este exercitată de: Consiliul de Observatori; preşedintele companiei;
directorul radiodifuziunii şi directorul televiziunii.
Articolul 56. Componenţa Consiliului de Observatori
(1) Consiliul de Observatori este compus din 9 membri, personalităţi publice cu calificări
profesionale în diferite domenii cum ar fi cultura, arta, cinematografia, jurnalismul,
dreptul, gestiunea financiară şi gestiunea întreprinderii comerciale, relaţiile cu publicul,
relaţiile internaţionale, domeniul academic, mass-mediei şi ingineriei.
(2) Membrii Consiliului de Observatori desfăşoară activitate în nume propriu şi nu reprezintă
nici un alt interes extern pentru companie decît interesul public. Ei nu solicită şi nu
acceptă, din partea persoanelor interesate din afara companiei, instrucţiuni legate de
activităţile Consiliului de Observatori.
(3) Membrii Consiliului de Observatori sînt desemnaţi de Parlament, potrivit următoarei
proceduri: a) Consiliul Coordonator al Audiovizualului emite o invitaţie publică pentru
candidaţii la funcţia de membru al Consiliului de Observatori, făcînd publice criteriile
pentru suplinirea funcţiei şi termenul limită pentru depunerea ofertelor; b) Consiliul
Coordonator al Audiovizualului selectează şi prezintă Parlamentului cîte 2 candidaţi
pentru fiecare post vacant. Scopul urmărit de acest proces este selectarea unor
candidaţi calificaţi, cu o pregătire profesională variată şi integritate personală, chemaţi

42
 să conducă radiodifuzorul public; c) Parlamentul numeşte în funcţie membrii
Consiliului de Observatori prin hotărîre la propunerea comisiei parlamentare de profil
şi a Comisiei parlamentare juridice, numiri şi imunităţi. Cel puţin 2 membri vor fi femei
şi cel puţin 2 membri ai Consiliului de Observatori vor avea calificări profesionale în
domeniul gestionării financiare şi gestionării întreprinderii comerciale. [Art.56 al.(3),
lit.c) modificată prin LP42-XVIII din 20.10.09, MO157/22.10.09 art.442]
(4) Durata mandatului de membru al Consiliului de Observatori este de 4 ani.
(5) Iniţial, 3 membri ai Consiliului de Observatori sînt desemnaţi pentru un mandat de 2 ani,
3 pentru un mandat de 3 ani şi 3 pentru un mandat de 4 ani.
(6) Consiliul de Observatori îşi desfăşoară activitatea în baza propriului regulament.
(7) Modul de activitate al Consiliului de Observatori este şedinţa deschisă, care se convoacă
de cîte ori este nevoie pentru îndeplinirea atribuţiilor sale.
(8) Consiliul de Observatori îşi alege, cu votul majorităţii membrilor săi, preşedintele şi
secretarul.
(9) Consiliul de Observatori desfăşoară activitate fără remuneraţie, cu excepţia secretarului,
care este angajat cu zi deplină de muncă şi remunerat de companie. Mărimea
remuneraţiei secretarului este stabilită de consiliu. Celorlalţi membri ai Consiliului de
Observatori compania le acordă, pentru participare la fiecare şedinţă, remuneraţie în
proporţie de 20% din salariul lunar al preşedintelui său. Remuneraţia membrului
Consiliului de Observatori plătită pe parcursul a 30 de zile nu poate depăşi 50% din
salariul preşedintelui companiei.
Articolul 57. Exigenţe şi incompatibilităţi
(1) Este în drept să candideze la funcţia de membru al Consiliului de Observatori persoana
care: a) este cetăţean al Republicii Moldova; b) are studii superioare în unul din
domeniile enumerate la art.56 alin.(1); c) cunoaşte limba de stat a Republicii
Moldova; d) nu are antecedente penale.
(2) Funcţia de membru al Consiliului de Observatori este incompatibilă cu: a) statutul de
parlamentar, de membru al Guvernului, de membru al Consiliului Coordonator al
Audiovizualului; b) calitatea de deţinător, direct sau indirect, de acţiuni sau părţi ale
fondului statutar al societăţilor comerciale cu activităţi în domenii în care s-ar afla în
conflict de interese cu calitatea de membru al Consiliului de Observatori; c) statutul de
salariat al companiei; d) calitatea de membru de partid.
Articolul 58. Atribuţiile Consiliului de Observatori
Consiliul de Observatori are următoarele atribuţii: a) aprobă statutul companiei şi
modificările la el; b) aprobă Caietul de sarcini al companiei, care include planul
financiar şi declaraţia politicii editoriale a companiei; c) evaluează performanţa
companiei şi conducerii ei, publicînd rapoarte anuale şi reco-mandări; d) aprobă
instituirea, reorganizarea sau încetarea activităţilor subdiviziunilor companiei, inclusiv
ale birourilor ei teritoriale; e) organizează întîlniri publice cu reprezentanţi ai diferitelor
categorii ale auditoriului din Republica Moldova pentru a efectua studii de audienţă; f)
confirmă în funcţie, în bază de concurs, preşedintele companiei, directorul radiodifu-
ziunii şi directorul televiziunii; g) sesizează, din oficiu şi la solicitare, asupra încălcării
prezentului cod şi a altor legi în vigoare, comise de companie, înaintînd preşedintelui
ei de-mersuri de intrare în legalitate.
Articolul 59. Vacanţa funcţiei de membru al Consiliului de Observatori
Vacanţa funcţiei de membru al Consiliului de Observatori intervine în caz de: a) demisie; b)
expirare a mandatului; c) condamnare prin hotărîre judecătorească definitivă; d)
pierdere a cetăţeniei Republicii Moldova; e) incapacitate mentală sau fizică; f) absenţă
consecutivă şi nejustificată de la şedinţele Consiliului de Observatori.
Articolul 60. Preşedintele companiei
(1) Preşedintele companiei exercită conducerea ei generală pe principii de independenţă
decizională, este responsabil de formarea serviciilor de programe în corespundere cu
principiile de comunicare audiovizuală prevăzute în prezentul cod şi în alte legi în
vigoare, de gestionarea eficientă a companiei, de toate activităţile ei financiare.
(2) Preşedintele reprezintă compania în instanţa de judecată, în relaţiile ei cu alte instituţii şi
organizaţii din Republica Moldova şi străinătate, semnînd în numele companiei
contracte şi acorduri.
(3) Preşedintele are următoarele atribuţii: a) asigură, în limitele stabilite de prezentul cod şi
de Statutul companiei, administrarea ei curentă; b) asigură executarea deciziilor

43
 Consiliului de Observatori, a prevederilor expuse în licenţa de emisie, a acordurilor
încheiate de companie; c) aprobă, la propunerea directorului radiodifuziunii şi a
directorului televiziunii, ordine cu privire la buna funcţionare a utilajului tehnic al
companiei, efectuarea operaţiunilor economice, comerciale şi financiare, recrutarea,
perfecţionarea, angajarea şi concedierea personalului ei; d) de comun acord cu
directorul radiodifuziunii şi directorul televiziunii, cu şefii departamentelor companiei,
elaborează şi propune spre adoptare Consiliului de Observatori Statutul companiei,
Caietul de sarcini, acţiunile de instituire, reorganizare a subvidiziunilor companiei şi
încetare a activităţilor acestora; e) exercită alte atribuţii ce-i revin conform prezentului
cod şi Statutului companiei.
(4) Preşedintele companiei este numit în funcţie pentru un mandat de 5 ani.
(5) Pentru suplinirea funcţiei de preşedinte al companiei, Consiliul de Observatori anunţă
concurs şi elaborează
ad-hoc un regulament de desfăşurare a concursului.
(6) Despre data desfăşurării concursului şi rigorile stabilite faţă de candidaţi, Consiliul de
Observatori publică un anunţ în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina sa
web.
(7) Pentru a asigura transparenţa concursului, Regulamentul de desfăşurare a concursului,
care va include şi rigorile faţă de candidaţi, numele candidaţilor, CV-urile lor, precum
şi proiectele lor de intenţie asupra strategiei de dezvoltare a companiei, va fi făcut
public.
(8) Consiliul de Observatori confirmă candidatul în funcţia de preşedinte al companiei cu
votul majorităţii membrilor săi. [Art.60 al.(8) modificat prin LP42-XVIII din 20.10.09,
MO157/22.10.09 art.442]
(9) Salariul preşedintelui de companie este stabilit de Consiliul de Observatori în mărime ce
variază între 3 şi 5 salarii medii lunare ale personalului de creaţie al companiei,
calculat în raport cu ultimele 3 luni de activitate a acesteia.
(10) Preşedintele companiei poate fi destituit de către Consiliul de Observatori cu votul
majorităţii membrilor Consiliului de Observatori. [Art.60 al.(10) modificat prin LP42-
XVIII din 20.10.09, MO157/22.10.09 art.442]
(11) Preşedintele companiei trebuie să corespundă următoarelor exigenţe: a) să fie
profesionist în domeniul de funcţionare a audiovizualului public, să posede capacităţi
manageriale; b) să aibă studii superioare; c) să fie cetăţean al Republicii Moldova; d)
să cunoască limba de stat a Republicii Moldova.
(12) Funcţia de preşedinte al companiei este incompatibilă cu: a) calitatea de membru al
unui organ de conducere sau de angajat, partener, acţionar, proprietar al unui
radiodifuzor privat; b) calitatea de membru de partid sau de membru al unor alte
organizaţii politice; c) funcţia de membru al Guvernului Republicii Moldova, deputat în
Parlament sau alte funcţii remunerate în afara companiei; d) funcţia de membru al
Consiliului Coordonator al Audiovizualului.
(13) Funcţia de preşedinte al companiei este compatibilă cu activitatea în domeniile:
didactic, ştiinţific, de creaţie în cadrul publicaţiilor de specialitate cu caracter literar,
artistic, ştiinţific, social dacă aceasta nu contravine intereselor companiei.
(14) Preşedintele companiei îşi exercită atribuţiile pînă la numirea succesorului său.
Articolul 61. Directorul radiodifuziunii şi directorul televiziunii
(1) Directorul radiodifuziunii şi directorul televiziunii sînt numiţi în funcţie pentru un mandat
de 5 ani.
(2) Directorul radiodifuziunii şi directorul televiziunii sînt numiţi în funcţie prin concurs, în
condiţiile art.58.
(3) De competenţa directorului radiodifuziunii ţine administrarea curentă a procesului de
creaţie la postul de radio al companiei.
(4) De competenţa directorului televiziunii ţine administrarea curentă a procesului de creaţie
la postul de televiziune al companiei.
(5) Directorul radiodifuziunii şi directorul televiziunii au următoarele atribuţii: a) înaintează
preşedintelui companiei, în condiţiile legii, propuneri de angajare şi concediere a
personalului radiodifuziunii/televiziunii; b) aprobă competenţele şi atribuţiile unităţilor
din componenţa radiodifuziu-nii/televiziunii; c) adoptă dispoziţii cu privire la modul de
organizare şi funcţionare a organelor de conducere la nivel de subdiviziuni ale

44
 radiodifuziunii/televiziunii; d) exercită alte atribuţii ce le revin conform prevederilor
prezentului cod, Statutului companiei şi directivelor preşedintelui ei.
(6) Salariul directorului de radiodifuziune şi cel al directorului de televiziune sînt stabilite de
Consiliul de Observatori, în mărime ce variază între 3 şi 4 salarii medii lunare ale
personalului de creaţie al companiei, calculat în raport cu ultimele 3 luni de activitate a
acesteia.
(7) Directorul de radiodifuziune şi directorul de televiziune pot fi destituiţi doar în condiţiile
art.60 alin.(10).
(8) Exigenţele şi incompatibilităţile funcţiei de director al radiodifuziunii şi de director al
televiziunii sînt similare celor expuse în art.60 alin.(11)-(13).
Articolul 62. Caietul de sarcini
(1) Caietul de sarcini se compune din două părţi distincte: planul financiar şi declaraţia
politicii de programe (pentru companie şi, separat, pentru fiecare serviciu de
programe) care servesc drept temei pentru asigurarea transparenţei şi susţinerii
publice în activităţile companiei, precum şi pentru aprobarea bugetului ei anual.
(2) Caietul de sarcini este elaborat de preşedintele companiei, de directorul radiodifuziunii,
de cel al televiziunii, de şefii departamentelor companiei şi este aprobat de Consiliul de
Observatori.
(3) Planul financiar include: a) proiectul de buget, elaborat în condiţiile art.64; b) lista
emiţătoarelor (proprii şi închiriate) utilizate de companie; c) proiecte de creare şi
dezvoltare a subdiviziunilor teritoriale şi a reţelelor de reporteri conform prezentului
cod şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte; d) principiile şi
necesităţile remunerării angajaţilor companiei; e) proiecte de construcţii capitale, de
reconstrucţii, echipamente tehnice şi de reutilare; f) alte date.
(4) Declaraţia politicii de programe (pentru companie şi, separat, pentru fiecare serviciu în
parte) include: a) lista canalelor de radio/televiziune, volumul emisiilor totale/zilnice;
b) volumul de emisie rezervat programelor în limba de stat şi limbile minorităţilor
naţionale; c) volumul de emisie destinat ştirilor; d) volumul de emisie rezervat filmelor
artistice şi documentare, spectacolelor, produse şi achiziţionate de companie; e)
volumul de emisie anual afectat producţiei proprii; f) proiecte de schimb de programe
cu ţări străine; g) volumul de emisie al programelor destinate ţărilor străine; h) alte
date.
Articolul 63. Proprietatea companiei
(1) Compania posedă, utilizează şi dispune de proprietatea sa în conformitate cu legislaţia în
vigoare, are dreptul să posede numai bunurile necesare exercitării funcţiilor specificate
în statut.
(2) Compania nu are dreptul: a) să asigure realizarea obligaţiilor unor alte persoane prin
proprietatea sa ori să acţioneze ca partener al unei companii generale sau ca partener
general al unui parteneriat limitat; b) să asigure realizarea obligaţiilor cu întreaga sa
proprietate mobilă sau imobilă ori cu o parte din ea care depăşeşte 50 % din valoarea
de bilanţ a întregii proprietăţi mobile sau imobile; c) să transmită proprietatea sa în
mod gratuit sau pentru o plată mai mică decît valoarea obişnuită a acesteia ori să
acorde sponsorizări sau alte donaţii financiare; d) să acorde împrumuturi (credite) ori
să arendeze în mod comercial bunuri cu obligaţia de a le achiziţiona (leasing
financiar); e) să împrumute (să primească credite) ori să ia bu-nuri în bază de acord
comercial de arendă cu obligaţia de a le achiziţiona (leasing financiar) dacă, în urma
unei astfel de tranzacţii, mărimea totală a plăţilor ce ţin de credit şi de leasing-ul
financiar depăşeşte, în orice an, 10 % din veniturile bugetului din anul încheierii
tranzacţiei.
(3) Împrumuturile pentru care Guvernul a oferit garanţie de stat nu se includ în categoria
împrumuturilor specificate la alin.(2) lit.e). Consiliul de Observatori prezintă
Guvernului solicitarea de acordare a garanţiei de stat pentru împrumuturi, iar acesta
decide asupra iniţiativei legislative corespunzătoare.
(4) Cu acordul prealabil al Consiliului de Observatori, compania poate să efectueze tranzacţii
care implică: a) achiziţia sau încetarea unui pachet de acţiuni într-o companie; b)
achiziţia, transmiterea sau încetarea activităţilor unei întreprinderi; c) ipotecarea sau
transmiterea bunurilor imobile sau mobile înregistrate; d) împrumutul.

45
(5) Emisiunile concepute şi realizate de companie îi aparţin cu titlu de proprietate. Condiţiile
de păstrare şi arhivare a înregistrărilor audiovizuale şi a documentelor se stabilesc în
Statutul companiei.
Articolul 64. Bugetul companiei
(1) Parlamentul garantează finanţarea sigură şi corespunzătoare a necesităţilor de activitate
ale companiei.
(2) Compania este finanţată din: a) subvenţii de la bugetul de stat, potrivit Caietului de
sarcini; b) donaţii şi sponsorizări pentru proiecte speciale; c) sume obţinute prin
acordarea dreptului la utilizare şi transmitere a proprietăţii, inclusiv a emisiunii; d)
profitul obţinut din organizarea evenimentelor publice în conformitate cu obiectul de
activitate al companiei; e) venituri obţinute din publicitate; f) alte surse financiare a
căror legitimitate nu vine în contradicţie cu prevederile actualului cod şi ale altor legi
în vigoare.
(3) Consiliul de Observatori elaborează proiectul bugetului companiei.
(4) Bugetul aprobat şi rapoartele privind implementarea lui se fac publice.
(5) Darea de seamă privind executarea bugetului se prezintă Parlamentului odată cu
raportul anual şi va fi dat publicităţii.
(6) Activitatea financiară a companiei este verificată periodic de către un serviciu de audit
extern.
Articolul 65. Radiodifuzorii publici regionali
(1) În U.T.A. Găgăuzia funcţionează, în conformitate cu prezentul cod, la decizia Adunării
sale Populare, radiodifuzorul public regional Compania “Teleradio-Găgăuzia”.
(2) În raioanele de pe malul stîng al Nistrului, după soluţionarea problemei transnistrene, la
decizia autorităţilor publice regionale, va funcţiona radiodifuzorul public regional.

Capitolul VIII. Radiodifuzorii privaţi

Articolul 66. Crearea şi funcţionarea radiodifuzorilor privaţi
(1) Radiodifuzorii privaţi se pot constitui de către persoane fizice şi persoane juridice.
(2) În calitate de fondatori ai radiodifuzorilor privaţi nu pot fi autorităţile publice de orice
nivel, instituţiile de drept public finanţate de la bugetul de stat, partidele şi
formaţiunile politice, întreprinderile şi instituţiile specializate în domeniul
telecomunicaţiilor.
(3) O persoană fizică sau juridică poate deţine cel mult două licenţe de emisie în aceeaşi
unitate administrativ-teritorială sau zonă, fără posibilitatea de a deţine exclusivitatea.
(4) O persoană fizică sau juridică, din ţară sau străinătate, poate fi investitor sau acţionar
majoritar, direct sau indirect, la cel mult 2 radiodifuzori de diferite tipuri.
(5) Radiodifuzorii privaţi se autofinanţează din veniturile obţinute din activităţi comerciale,
din sponsorizări şi prestări de servicii.
(6) Radiodifuzorii privaţi sînt obligaţi să informeze publicul privitor la denumirea şi sediul
administraţiei, la numele realizatorului de programe sau de emisiuni, la semnalele
postului de radio, la simbolul postului de televiziune.
(7) Radiodifuzorii privaţi titulari de licenţă de emisie prezintă anual Consiliului Coordonator
al Audiovizualului raport privind realizarea concepţiei serviciului de programe în anul
de activitate precedent.
(8) Radiodifuzorii privaţi desfăşoară activitate în conformitate cu concepţia generală a
serviciului de programe, în al cărui temei Consiliul Coordonator al Audiovizualului a
elibe-rat licenţa de emisie şi/sau autorizaţia de retransmisie.

Comentariul grupului de experţi de la „Article 19”

(Campania Globală pentru Libertatea de Exprimare)

1. Spaţiul guvernat de Codul audiovizualului

Dispoziţii generale
Reglementările cu privire la spaţiul funcţional al CA – cu alte cuvinte, activităţile guvernate
de acest document – sînt cuprinse în primele două articole. În art. 1 se spune că acest
Cod va fi aplicat la “transmisie şi/sau retransmisie a serviciilor de programe prin
intermediul mijloacelor de televiziune şi radiodifuziune,” cu excepţia “comunicării
audiovizuale prin intermediul sistemelor de televiziune şi radiodifuziune de tip închis
care nu sînt destinate recepţionării în masă şi nici activitatea radioamatorilor.”
Termenul “transmisiune” este definit în art. 2(a) drept “difuzare iniţială prin unde

46
 radioelectrice, cablu sau satelit, în formă codificată sau necodificată, a serviciilor de
programe destinate publicului.”
Analiză
Aceste definiţii sînt clare şi adecvate, însă apare o confuzie ca rezultat al utilizării unui alt
termen pentru a defini activităţile de transmisiune, “comunicarea audiovizuală.” Acest
concept figurează în art. 2(h): “punere la dispoziţia publicului a diverselor servicii de
programe prin utilizarea frecvenţelor terestre şi a diferitelor mijloace tehnice
(emiţătoare, sateliţi, cablu, Internet etc.).” După cum am menţionat mai sus,
Capitolul II este întitulat “Principiile de comunicare audiovizuală,” astfel, rezultă că
această parte a CA se referă nu doar la transmisiunea terestră, prin cablu şi satelit, ci
şi la web / transmisiunea online, dar şi alte tehnologii pentru furnizarea de conţinut
audio şi video cursiv.
Nu avem certitudinea că termenul “comunicarea audiovizuală” din Capitolul II cuprinde şi
reţeaua Internet. Subliniem, însă, că Internetul este un mediu fundamental distinct,
care necesită un tratament şi o reglementare diferită de domeniul audiovizualului. De
exemplu, reglementările din capitolul dat privind echilibrul politic sînt potrivite pentru
audiovizual, nu însă şi pentru mediul online. Mijloacele prin care este furnizat
audiovizualul tradiţional, cum este spectrul electromagnetic, sînt finite, ceea ce
înseamnă că statul urmează să intervină pentru a asigura utilizarea canalelor
disponibile într-un mod pluralist sau pentru a permite tuturor partidelor politice să-şi
exprime opiniile. In Internet, prin contrast, oricine poate, în principiu, să-şi deschidă
un site, inclusiv un canal webcast (cu transmisiune), astfel încît justificarea pentru o
reglementare de către stat în privinţa asigurării pluralismului şi echilibrului nu este
necesară.
În Declaraţia comună, adoptată de către ONU, Organizaţia Statelor Americane şi OSCE, în
chestiunea mandatelor speciale cu privire la libertatea expresiei, se spune următorul
lucru:
„Nimeni nu poate fi obligat să se înregistreze sau să obţină permisiune de la autorităţi
publice pentru a opera un provider de servicii Internet, un site web, un blog sau alte
sisteme de distribuire a informaţiei, inclusiv transmisiunea prin Internet”. (Declaraţia
Comună din 21 decembrie 2005 poate fi găsită pe pagina
http://www.Art.19.org/pdfs/standards/three-mandates-dec-2005.pdf. Vezi, de
asemenea, Declaraţia cu privire la libertatea comunicării în Internet, adoptată de către
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 mai 2003).
Astfel, recomandăm eliminarea menţiunii despre Internet din art. 2(h).
1. Principiile şi reglementările aplicabile tuturor instituţiilor audiovizualului
Acest compartiment tratează principiile şi reglementările cuprinse în Capitolul II, care se
referă la toate organele din domeniul audiovizualului, atît publice, cît şi private.
Restricţii de conţinut
Dispoziţii generale
Articolele 6-10 stabilesc o serie de reguli cu privire la conţinutul transmisiunii, care acoperă
aşa noţiuni cum sînt expresia de ură, protecţia minorilor, echidistanţa politică. De
exemplu, art. 6 interzice transmisiunea programelor care incită la “ură pe motive de
rasă, religie, etnie sau gen” şi obligă mass-media audiovizuală să efectueze
planificarea calendaristică sau să ia măsuri tehnice pentru a preveni vizionarea de
către minori a programelor ce pot afecta dezvoltarea lor normală. Art. 7 obligă
tele/radiodifuzorii să depună eforturi pentru a furniza servicii de programe în care
alegerile sînt reflectate într-un mod “echitabil, echilibrat şi imparţial.” Această
prevedere mai obligă transmisiunea de reportaje care oglindesc realitatea şi nu
distorsionează faptele, dar şi oferirea mai multor surse în situaţii de conflict. Art. 10
spune clar că telespectatorii şi radioascultătorii beneficiază de anumite drepturi în
relaţiile cu difuzorii, cum este dreptul la “informaţii exhaustive, corecte şi obiective.”
Analiză
În principiu, multe dintre restricţiile care şi-au găsit loc în Capitolul II urmăresc scopuri
legitime. Ceea ce ne îngrijorează este limbajul vag şi general privind unele dintre
aceste scopuri, inclusiv “exhaustiv,” “corect,” “obiectiv,” “echitabil,” “echilibrat” şi
“imparţial.” Cu certitudine, acestea sînt scopuri nobile, însă sînt necesare unele
precizări pentru ca difuzorii să înţeleagă ce se cere de la ei şi că prevederile din
Capitolul II nu sînt folosite pentru atingerea unor scopuri politice. De exemplu,

47
 condiţia de a oferi “informaţii exhaustive, corecte şi obiective” şi de a asigura
“corectitudinea şi imparţialitatea programelor de ştiri” lasă spaţiu pentru abuzuri,
deoarece aceştia sînt termeni vagi. Multe ţări impun anumite cerinţe pentru a
determina tele/radiodifuzorii să disemineze in-formaţii corecte.
CA ar putea deveni un document prea mare şi impracticabil, dacă ar conţine definiţii exacte
ale tuturor termenilor pe care îi utilizează. Drept soluţie noi recomandăm preluarea
experienţei altor state, care clarifică aceste noţiuni şi termeni într-un cod de conduită
separat, cu caracter obligatoriu. Un exemplu în acest sens este Secţiunea 320 din
Actul de Comunicaţii, adoptat de către Regatul Unit în anul 2003, care obligă difuzorii
să respecte cerinţe similare celor din Capitolul II al CA al RM. Printre altele,
documentul respectiv solicită instituţiilor audiovizualului să menţină o “anumită
imparţialitate.” Termenul, însă, este foarte clar dat, în detaliu, în Codul Audiovizualului
britanic.
(Sensul termenului “anumită imparţialitate” în Marea Britanie:
Cuvîntul “anumit(ă)” este un calificativ important pentru conceptul de imparţialitate. Ultima
are înţelesul de a nu favoriza o parte în detrimentul altei părţi. “Anumit(ă)” înseamnă
adecvat sau potrivit subiectului şi naturii programului. Astfel, o “anumită
imparţialitate” nu înseamnă o divizare egală a timpului de antenă pentru fiecare punct
de vedere sau opinie, sau o reprezentare a fiecărui argument sau faţetă a tuturor
argumentelor. Abordarea unei anumite imparţialităţi poate varia de la caz la caz, în
conformitate cu natura subiectului, tipul programului şi postului, eventualele aşteptări
ale publicului de la conţinut, dar şi măsura în care conţinutul şi abordarea ajung la
audienţă. Contextul care este definit în Secţiunea 2 – Prejudiciu şi Delictul adus
Codului respectiv – este important.)
Menţionăm că art. 40 al Codului audiovizualului (CA) prevede adoptarea unui cod de
conduită de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Iar art. 68(7) enunţă că
adoptarea codului de conduită are loc “în termene re-zonabile” şi după consultarea cu
tele-radiodifuzorii şi alte părţi interesate. Nu este clar, însă, care subiecte urmează a fi
reflectate în acest cod deontologic. Ar fi util de introdus în CA o clauză privind
conţinutul codului de conduită, iar termenii şi conceptele ce se găsesc în Capitolul 2 al
Codului urmează a fi precizate.
Mai menţionăm că art. 10(3) prevede următorul lucru: “Instanţa de judecată va acţiona în
vederea apărării drepturilor consumatorului de programe la sesizarea sa de către
titularul acestui drept”. În majoritatea ţărilor implementarea legislaţiei audiovizualului,
dar şi a codului de conduită, în cazul în care acesta există, ţine, în primul rînd, de
responsabilitatea autorităţii de reglementare în domeniu; cum am arătat mai jos, în
secţiunea 4.2, CCA trebuie să fie suficient de competent pentru a colecta plîngeri de la
cetăţeni. Acest fapt are cîteva avantaje, în comparaţie cu atribuţiile de care dispun
instanţele de judecată: Consiliul are experienţa necesară, specifică domeniului
audiovizual, şi este deseori capabil să soluţioneze cazurile mai rapid, fiind, totodată, o
autoritate mai accesibilă pentru publicul general, dacă persoanele pot înainta plîngeri
fără ajutorul unui reprezentant legal. Noi recomandăm radierea articolului 10(3).
2. Sectorul privat al audiovizualului
Administrarea procesului de licenţiere
Dispoziţii generale
Baza procesului de licenţiere în Republica Moldova este “Strategia de acoperire a teritoriului
naţional cu servicii de programe audiovizuale,” care, potrivit art. 35 al CA, este
elaborată de către CCA. Strategia respectivă este un document ce stipulează divizarea
teritoriului moldovenesc în regiuni şi localităţi în scop de acoperire cu programe TV şi
radio. Ea explică modul de acoperire al acestor teritorii cu servicii audiovizuale.
Strategia este ajustată în fiecare an şi este prezentată “autorităţilor publice centrale
specializate,” care sînt responsabile de managementul spectrului electromagnetic.
În conformitate cu art. 36, autorităţile publice centrale specializate elaborează un plan la
nivel înalt, numit “Planul naţional de repartizare a frecvenţelor radioelectrice terestre
pentru comunicare audiovizuală”, care permite alocarea părţilor din spectrul dat
pentru utilizare audiovizuală. Planul urmează să conţină cel puţin 6 frecvenţe
naţionale pentru radio şi 5 frecvenţe naţionale pentru televiziune.
Licenţele de emisie pentru difuzarea serviciilor de programe pe cale radioelectrică terestră
se eliberează de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului “în bază de concurs,” în

48
 timp ce licenţele de emisie prin alte mijloace vor fi eliberate fără concurs (articolele
23(1) şi (2)). Procedura şi cerinţele pentru obţinerea unei licenţe urmează a fi
publicate în Monitorul Oficial şi pe site-ul web al CCA, acestea fiind, totodată, locurile
unde sînt anunţate noile concursuri (articolele 23(4) şi (6)). Pe parcursul perioadei de
concurs, Consiliul este obligat să publice in-formaţii despre ofertele pe care le
recepţionează (art. 23(7)).
Criteriile care se iau în consideraţie atunci cînd se decide cine cîştigă concursul sînt
enumerate în art. 23(3) şi obligă candidaţii să prezinte oferte conforme Planului
naţional de repartizare a frecvenţelor, principiilor pluralismului şi prevenirii
concentrării proprietăţii, viabilităţii financiare. Totodată, solicitanţii de licenţă trebuie
să demonstreze că vor transmite programe de producţie proprie, autohtonă şi
europeană. CCA urmează să decidă în maximum 20 de zile după data limită de
prezentare a ofertelor, după “o examinare obiectivă şi imparţială a ofertelor,”
respectînd criteriile de aplicare (articolele 23(8) şi (9)). Deciziile CCA sînt susceptibile
atacului în instanţa de judecată (art. 23(10)).
Licenţele sînt eliberate pentru 6-7 ani, în dependenţă de tipul instituţiei (art. 23(5)). La
sfîrşitul acestei perioade licenţele sînt reînnoite, la solicitarea titularilor, pentru
termene similare, cu excepţia cazurilor cînd solicitantul nu întruneşte condiţiile de
acordare a licenţei (art. 24). Licenţele pot fi prelungite nu mai mult de două ori şi pot
fi cesionate doar cu acordul CCA (articolele 24(3) şi 26).
Art. 25 conţine condiţiile prevăzute pentru acordarea licenţei. Acestea sînt prevederi directe,
uşoare, care se referă la numele şi tipul serviciului de programe, taxa de licenţă,
frecvenţa alocată, durata licenţei şi obligaţia instituţiei audiovizualului de a respecta
legislaţia în domeniu şi codul de conduită. În conformitate cu art. 25(1)(n), licenţa
mai obligă titularul “să respecte drepturile consumatorilor de programe de ştiri la
informaţie completă, obiectivă şi imparţială.” Paragraful 3 al articolului respectiv
permite CCA să modifice unilateral conţinutul licenţei de emisie pe parcursul validităţii
ei “pentru a conforma activitatea radiodifuzorului cu prevederile intervenite pe parcurs
în legislaţia în vigoare.”
Pe parcursul a 6 luni de la obţinerea licenţei de la CCA, difuzorii trebuie să solicite o licenţă
tehnică, care este eliberată în decurs de 5 zile şi este valabilă atîta timp cît este
valabilă licenţa de emisie. Dosarul se depune la CCA, care îl transmite organului public
ce administrează spectrul. “Autorităţile publice centrale specializate” elaborează
procedura de acordare a licenţei tehnice şi determină mărimea taxei pentru aceasta,
precum şi mărimea tarifului pentru utilizarea frecvenţei (art. 31). Autorităţile
respective pot modifica unilateral frecvenţa deţinătorului “pe motive tehnice sau din
cauza operării schimbărilor în Planul naţional de repartizare a frecvenţelor
radioelectrice terestre” (art. 33).
Instituţiile audiovizualului care doresc să retransmită emisiunile altor posturi urmează să
obţină permisiunea acestora din urmă şi autorizaţia CCA (art. 28) şi, în acest caz,
instituţiile respective sînt responsabile de conţinutul retransmis (art. 29). Aceste
reglementări nu sînt aplicabile la materialele retransmise de instituţiile care activează
sub legislaţia unui stat din UE sau a unui stat care a semnat Convenţia Europeană cu
privire la Televiziunea Transfrontalieră (articolele 29(2) şi 30(2)).
Analiză
Prevederile referitoare la procesul de administrare au licenţelor a fost îmbunătăţite
substanţial în textul final al Codului audiovizualului, în comparaţie cu documentul
adoptat de Parlament în prima lectură. În pofida acestor îmbunătăţiri, avem anumite
obiecţii.
Noi salutăm intenţia autorităţilor, arătată în articolele 35 şi 36, de a repartiza frecvenţe în
conformitate cu un proces planificat. Aceste prevederi ar putea fi îmbunătăţite, însă,
prin stipularea unei clauze că procesul care rezultă în adoptarea Strategiei de
acoperire a teritoriului naţional cu servicii de programe audiovizuale şi a Planului
naţional de repartizare a frecvenţelor radioelectrice terestre (în măsura în care se
referă la transmisiunea audiovizuală) va fi deschis şi consultativ, pentru a asigura că
publicul poate să-şi expună opiniile privind modul de utilizare a spectrului. Sugestiile
publicului în acest sens urmează a fi afişate pentru vizualizare de către alţii, prin
publicarea pe site-ul web al organului relevant.

49
Mai mult, noi considerăm că articolele 35 şi 36 ar trebui să stipuleze clar că, luînd în
consideraţie atît obiectivele Planului, cît şi cele ale Strategiei, frecvenţele disponibile
vor fi repartizate echitabil, în conformitate cu interesul public. În prezent, CA prevede
doar divizarea RM în regiuni şi localităţi. În acelaşi timp, Strategia urmează să
prevadă o repartizare echitabilă între radio şi televiziune, între interesul public,
comercial şi comunitar (pentru mai multe detalii la ultimul caz vezi secţiunea 6, mai
jos).
Prevederile despre organizarea concursurilor de atribuire a licenţelor sînt elaborate reuşit,
iar ceea ce ne deranjează este absenţa unei garanţii că astfel de concursuri vor fi
organizate sistematic, cu regularitate, la intervale definite. Pentru a asigura că
instituţiile audiovizualului dispun de oportunităţi regulate de a aplica pentru licenţă,
Codul ar trebui să stipuleze un anumit interval între concursurile succesive sau, ceea
ce am prefera noi, să permită solicitarea de licenţă la iniţiativa oricărei părţi
interesate, fără a urma calea tenderului.
Criteriile pentru a decide în problema conformării cu condiţiile licenţei, sînt relevante şi
consistente cu cele mai bune practici internaţionale, deşi capacitatea tehnică a
candidatului de a realiza oferta ar trebui să reprezinte un factor în plus la examinarea
solicitării de eliberare a licenţei. Mai credem că art. 23(3)(b) urmează a fi separat în
două. Prima parte ar stipula principiul pluralismului în domeniul audiovizualului, prin
crearea programelor care servesc necesităţilor ce nu sînt satisfăcute de alţi deţinători
de licenţă. A doua parte ar putea prevedea excluderea posibilităţii de creare a
premiselor pentru instituirea monopolului şi concentrării proprietăţii în domeniul
audiovizualului şi în domeniul mass-media în genere. Acestea sînt două criterii
distincte, ambele importante pentru asigurarea pluralismului de opinii, şi divizarea
punctului respectiv în două paragrafe separate ne pare o idee bună.
Cît priveşte condiţiile de licenţiere, principiul în conformitate cu care titularii de licenţă sînt
pasibili de prezumţia prelungirii licenţei este un pas pozitiv, deoarece el încurajează
tele/radiodifuzorii să facă investiţii de lungă durată pentru a îmbunătăţii calitatea
serviciilor. In acelaşi timp, noi considerăm că art. 24(1) este prea absolut, pentru că
garantează prelungirea licenţei pentru toţi deţinătorii care se conformează cu legislaţia
în vigoare şi codul de conduită, indiferent de calitatea serviciilor sau contribuţia la
pluralismul de opinii în domeniul audiovizualului. Noi recomandăm redactarea acestei
prevederi, astfel încît prelungirea licenţei să fie posibilă în cazul în care deţinătorul
acesteia se conformează cu obligaţiunile asumate, cu excepţia cazurilor de interes
public evident pentru organizarea unui nou concurs.
Ne punem, în continuare, întrebarea de ce licenţele pot fi prelungite doar de două ori. Deşi
examinarea îndeaproape a performanţei instituţiilor audiovizualului, după o perioadă
de 18 sau 21 de ani, este o acţiune justificată, nu vedem motive pentru care serviciul
ar trebui să fie închis automat dacă pe parcursul perioadei respective el a funcţionat
bine. Totodată, opinia noastră este că obligaţiile privind conţinutul programelor, pe
care le-am discutat mai sus, nu ar trebui să fie incluse în mod direct în contractul de
licenţă. Este suficient ca licenţa să prevadă acordul candidatului de a respecta codul
de conduită, aşa cum este prevăzut în art. 25(k).
În conformitate cu art. 23(6), anunţurile privind concursul pentru frecvenţele disponibile
conţin mărimea taxei pentru licenţa de emisie, însă CA nu conţine nici o referinţă la
suma care urmează a fi achitată. Pe de altă parte, art. 31 stipulează că “autorităţile
publice centrale specializate” decid care este mărimea taxei pentru licenţa tehnică şi
“costurile pentru utilizarea frecvenţei.” Noi recomandăm, în primul rînd, ca CCA să
stabilească şi să publice o grilă a taxelor, după o consultare publică. Astfel, taxele nu
vor fi stabilite la nivel arbitrar şi vor fi pe măsura capacităţii de plată a difuzorilor, fără
ca aceştia să compromită calitatea serviciilor. În al doilea rînd, obliga-tivitatea de a
achita trei plăţi diferite – taxa pentru licenţa de emisie, taxa pentru licenţa tehnică şi
taxa pentru utilizarea frecvenţei – pare a fi nejustificat de complicată. Noi
recomandăm, în schimb, stabilirea unei singure taxe, combinate, cu elaborarea unei
formule de împărţire a taxei respective între CCA şi autorităţile publice centrale
specializate.
În aceeaşi ordine de idei, obligativitatea candidaţilor care au obţinut licenţa de emisie de a
solicita o “licenţă tehnică” pare a fi o măsură birocratică inutilă. Admitem faptul că
procedura respectivă a fost simplificată, într-o oarecare măsură, în textul final al

50
 Codului audiovizualului, prin faptul că CCA transmite solicitarea oficială pentru licenţa
tehnică organului competent specializat, însă credem, totuşi, că procedura de
licenţiere trebuie să fie constituită după principiul “toate în una” şi că CCA urmează să
se asigure că titularii primesc frecvenţa în mod automat, odată cu licenţa, după
coordonarea întregului proces cu autorităţile relevante. O altă recomandare pe care o
facem este ca autorităţile centrale specializate să nu dispună de puterea de a modifica
frecvenţele unui post, în cazul în care nu există o necesitate imperativă, şi ca acest
lucru să nu fie posibil pînă la expirarea licenţei tehnice. O eventuală decizie în acest
sens trebuie să fie justificată în scris, anunţată cu cîteva săptămîni înainte de a intra
în vigoare, cu posibilitatea de a fi examinată în instanţa de judecată.
În final, noi avem dubii în privinţa necesităţii prevederii de a obţine o aprobare specială
pentru retransmiterea de programe. Chestiunea cu privire la transmiterea pro-
gramelor proprii sau străine, integral sau parţial, este un factor important care
urmează a fi luat în consideraţie la momentul solicitării licenţei. După eliberarea
licenţei, însă, necesitatea unei aprobări pentru maniera în care programele sînt
transmise ar trebui să dispară.
Controlul asupra TV/radiodifuzorilor şi sancţiunile
Dispoziţii generale
Art. 37 al Codului audiovizualului acordă CCA puterea de a implementa prevederile
documentului respectiv în vederea penalizării deţinătorilor de licenţă în domeniu.
CCA poate iniţia o investigaţie împotriva unui difuzor din oficiu, la solicitarea unei autorităţi
publice sau după recepţionarea unei plîngeri de la o persoană fizică sau juridică
afectată direct (art. 37(3)). În cazul unei plîngeri, Consiliul trebuie “să examineze
plîngerile depuse” în termen de 15 zile (art. 37(4)). După finalizarea investigaţiei CCA
poate publica un raport, poate emite o decizie cu privire la contravenţia
administrativă, poate aplica o sancţiune administrativă sau poate remite materialele în
instanţă pentru intentarea de cauză penală (art. 38(4)). În cazul în care membrii
Consiliului identifică una dintre infracţiunile expuse în art. 38(2), poate fi aplicată o
sancţiune. Sancţiunile permise includ avertizarea publică, retragerea dreptului de a
difuza anunţuri publicitare pentru o anumită perioadă, amenda, suspendarea licenţei
de emisie pentru o anumită perioadă, retragerea licenţei de emisie (art. 38(1)).
Sancţiunile urmează a fi aplicate într-o manieră graduală, începînd cu avertizarea.
Amenda are loc în cazul în care instituţia vizată nu se conformează cu avertizarea sau
dacă aceasta repetă contravenţia (art. 38(4)). Atît art. 27(2), cît şi art. 38(5) definesc
revocarea licenţei drept o sancţiune în ultima instanţă, care este decisă după ce
sancţiunile mai puţin severe nu produc efectele dorite şi nu redresează situaţia.
Art. 38 mai stabileşte o serie de proceduri de protecţie. Astfel, Consiliul Coordonator al
Audiovizualului va in-forma TV/radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii despre orice
investigaţie care îl priveşte, despre învinuirile ce i se aduc şi îi va crea posibilitatea de
a-şi prezenta cazul în faţa Consiliului (art. 38(7). Decizia Consiliului Coordonator al
Audiovizualului cu privire la aplicarea oricărei sancţiuni va fi motivată şi publicată pe
pagina web (art. 38(8)) şi poate fi contestată în instanţa de judecată de către
radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii sancţionat “în termenul prevăzut de lege”
(art. 38(9) şi (10)).
Analiză
Prevederile cu privire la control şi sancţiuni au fost îmbunătăţite semnificativ înainte de
adoptarea CA în lectura finală. Totuşi, rămîn cîteva momente de îngrijorare.
În primul rînd, se creează impresia că procesul de elaborare a acestui capitol a dus lipsă de
claritate şi ordine logică. În art. 37(4) nu este clar dacă investigaţiile efectuate de
către CCA urmează să înceapă sau să finalizeze în termen de 15 zile după primirea
plîngerii. Acest termen pare a fi o perioadă prea scurtă pentru a finaliza o investigaţie,
mai ales că instituţia vizată a audiovizualului are dreptul să prezinte cazul în viziunea
proprie. Cu toate acestea, noi credem că CA ar trebui să prevadă o perioadă în care
procesul de investigare trebuie finalizat, astfel încît instituţiile vizate ale
audiovizualului să cunoască termenul exact de prezentare a argumentelor şi să nu
existe loc pentru incertitudinea legată de timpul eventual îndelungat de examinare a
plîngerilor. În art. 38(7) este cazul de a dezvolta subiectul privind dreptul instituţiilor
audiovizualului la apărare. De exemplu, CA ar trebui să stipuleze timpul minim permis
pentru a pregăti un caz şi modul în care acesta este prezentat – în scris sau verbal.

51
În al doilea rînd, atribuţiile CCA în ce priveşte predarea unui caz organelor de poliţie pentru
anchetarea penală ar putea fi justificată pentru situaţii extreme. Noi considerăm că CA
trebuie să fie cît se poate de clar în această privinţă: astfel de acţiuni au loc doar în
cazuri foarte specifice, în circumstanţe de excepţie, cum ar fi incitarea la o crimă, care
a fost neglijată sau susţinută de către audiovizualui dat. În celelalte cazuri, adresarea
la poliţie poate deveni o cale de a se eschiva de la normele de procedură pe care CCA
este obligat să le respecte. Consiliul urmează să deţină supremaţia în calitate de
autoritate de implementare a Codului.
Structura CCA
Dispoziţii generale
Capitolul VII al Codului stabileşte modul de constituire a Consiliului Coordonator al
Audiovizualului.
Art. 39 spune că CCA este o autoritate publică autonomă, cu statut de persoană juridică de
drept public cu toate atributele unei astfel de persoane. Consiliul este format din 9
membri. Candidaţii la funcţia de membru al CCA sînt selectaţi de comisia
parlamentară de profil şi de Comisia parlamentară juridică, pentru numiri şi imunităţi,
care, ulterior, îi vor înainta Parlamentului spre confirmare. Candidaţii la funcţia de
membru al consiliului pot fi propuşi de asociaţii obşteşti, fundaţii, asociaţii sindicale,
asociaţii de patroni, culte religioase (art. 42(2)). Cei 9 membri sînt numiţi în funcţie
de Parlament, cu 3/5 din voturi, iar în cazul unui vot nefavorabil în termen de 2
săptămîni cele 2 comisii propun noi candidaţi (art. 42(3)).
Poate candida la funcţia de membru al CCA orice persoană care întruneşte cîteva condiţii -
studii superioare şi experienţă relevantă de cel puţin 5 ani, vîrsta de 25 de ani şi vîrsta
legală de pînă la pensionare, cunoaşterea limbii de stat, lipsa antecedentelor penale
(art. 42(4)). Membrii Consiliului sînt numiţi pe un termen de 6 ani şi nu pot deţine 2
mandate consecutiv (art. 43). Membrii aleg un preşedinte şi un vicepreşedinte cu o
majoritate simplă de voturi (art. 45), din componenţa aceluiaşi Consiliu.
Art. 44 reglementează cazurile de incompatibilitate. Funcţia de membru al Consiliului este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia celor ştiinţifice şi
didactice. În timpul exercitării mandatului, membrii CCA nu pot face parte din partide
sau din alte organizaţii politice. Membrii CCA, rudele lor de sînge şi afinii lor nu au
dreptul să deţină, direct sau indirect, acţiuni sau părţi sociale în societăţi comerciale
cu activităţi în domenii în care s-ar afla în conflict de interese cu calitatea de membru
al Consiliului ori să beneficieze financiar în alt mod de calitatea de membru al CCA.
Membrii care, în momentul numirii, se află în una dintre situaţiile prevăzute mai sus
au la dispoziţie un termen de cel mult 30 de zile pentru a renunţa la noua calitate sau
la acţiunile respective, perioadă în care nu are drept de vot în cadrul Consiliului (art.
44(4)). În toate celelalte cazuri, incompatibilitatea are drept rezultat demiterea
persoanelor vizate (art. 44(5)). Art. 43(3) trece în revistă situaţiile în care intervine
vacanţa funcţiei: a) demisia; b) expirarea termenului de deţinere a funcţiei; c)
condamnare prin hotărîre judecătorească definitivă; d) pierderea cetăţeniei Republicii
Moldova; e) incapacitatea mintală sau fizică; f) atingerea vîrstei legale de pensionare.
Finanţarea pentru CCA provine de la Bugetul de Stat, veniturile acumulate din taxele pentru
licenţiere, costurile de reglementare achitate de difuzori, în sumă de 1% din cifra de
afaceri anuală, şi din granturi (art. 47(2)). “Finanţarea Consiliului Coordonator al
Audiovizualului va acoperi costul estimativ al tuturor activităţilor, astfel încît acesta
să-şi exercite efectiv, eficient şi plenar atribuţiile” (art. 47(1)). CCA publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova un raport anual cu privire la activitatea sa
financiară (art. 47(6)). Toate mijloacele financiare din alte surse decît Bugetul de Stat
urmează a fi direcţionate în aşa-numitul “Fond de susţinere a TV/radiodifuzorilor,”
care are un regulament separat, elaborat şi publicat de Consiliu, şi care nu poate fi
utilizat pentru remunerarea membrilor Consiliului şi angajaţilor lui.
Membrii CCA sînt remuneraţi cu un salariu ce reprezintă echivalentul a 90% din salariul
preşedintelui Consiliului (art. 46), deşi nivelul remunerării acestuia nu este specificat
în CA. Supravegherea financiară a CCA este exercitată de către Parlament, căruia
Consiliul Coordonator al Audiovizualului îi prezintă rapoarte anuale privind activităţile
desfăşurate (articolele 47(6) şi 49).
Analiză

52
În general, noi credem că structura CCA este bună şi oferă garanţii solide pentru a asigura
independenţa de influenţe politice, comerciale sau de alt gen. Cîteva îmbunătăţiri
minore, însă, ar putea consolida autonomia acestui organ şi reflectarea activităţii lui.
În ce priveşte procedura de numire a membrilor CCA, este pozitiv faptul că nominalizările
nu se mai fac, cum era anterior, de către partidele politice reprezentate în Parlament,
ci de către organizaţiile societăţii civile. Procesul de selectare, însă, ar trebui să fie
transparent. Noi recomandăm ca în CA să fie stipulat explicit faptul că sesiunile şi
documentele celor două comisii, dar şi şedinţele plenare ce se referă la numirea
membrilor Consiliului, să fie deschise pentru public. Totodată, orice parte interesată să
poată înainta propuneri în cadrul comisiilor respective. Pentru ca societatea civilă să-şi
cunoască dreptul de a propune candidaturi, este necesar ca posturile vacante din CCA
să fie publicate în presă, la fel cum se întîmplă în ca-zul Consiliului de Observatori al
Companiei Teleradio Moldova, unde angajările sînt făcute în cadrul unei com-petiţii
deschise (vezi art. 56 (3, a)).
Trezeşte îngrijorare faptul că nu există garanţii pentru reflectarea întregii diversităţi a
societăţii moldoveneşti în componenţa CCA. Scopul acestor garanţii nu ar fi numirea
unor reprezentanţi ai fiecărui grup de interes sau mi-norităţi, ceea ce ar conduce la
politizarea procesului, ci ar permite reprezentarea largă a întregii societăţi, a
majorităţii componentelor acesteia. Membrii CCA nu ar trebui să fie persoane
identificate cu un anumit grup sau o anumită clasă. Astfel, în CA ar putea fi inserată
următoarea clauză: “Membrii CCA vor reprezenta, în general, o pătură largă mixtă a
societăţii moldoveneşti , în măsura în care acest lucru este posibil.”
Pentru a promova principiul egalităţii genurilor, noi sugerăm stipularea numărului minim de
membri de gen feminin. Noi salutăm faptul că acest lucru este deja prevăzut în cazul
cu Consiliul de Observatori la Teleradio-Moldova (vezi Art. 56 (3, c)).
Bazele pentru demiterea unui membru al CCA sînt, în fond, pozitive, deşi necesită, totuşi, o
anumită atenţie. Nu este clar, în particular, ce se are în vedere prin «condamnare prin
hotărîre judecătorească definitivă». Noi credem că este vorba despre condamnare pe
cauză penală. Dacă acesta este cazul, într-adevăr, atunci CA ar trebui să conţină o
prevedere care condiţionează demiterea unui membru al Consiliului pentru
condamnarea pe crime violente, cazuri ce lezează onoarea sau o infracţiune de furt –
nu însă pentru delicte banale, minore. Pe de altă parte, deţinerea de către un membru
al CCA a unui post care este incompatibil cu funcţia din Consiliu, aşa cum prevede art.
44, de asemenea, ar servi drept motiv pentru demitere.
În general, noi recomandăm ca decizia de demitere a unui membru să fie luată cu votul
aceleiaşi majorităţi cu care este efectuată numirea, în special în cazurile cînd
demiterea are la bază motive subiective, de genul “incapacitate mintală sau fizică”.
Membrul vizat urmează să beneficieze de oportunitatea de a face apel la decizia
respectivă într-o instanţă de judecată, în modul prevăzut de normele legale în vigoare.
Independenţa financiară a CCA şi a membrilor acesteia este un aspect important al
independenţei politice. Noi salutăm faptul că textul final al CA prevede finanţarea
Consiliului din mai multe surse, şi nu doar din bugetul public. Principiul care spune că
nivelul finanţării urmează a fi întotdeauna suficient pentru ca CCA să funcţioneze
eficient este, de asemenea, important. Pe de altă parte, Codul audiovizualului trebuie
să prevadă foarte clar că Parlamentul este responsabil de realizarea acestui principiu
în viaţă, atunci cînd el examinează sau votează alocarea de resurse financiare. De
asemenea, noi recomandăm revizuirea bugetului CCA o dată în 3 sau 4 ani, şi nu
anual, atît pentru a îmbunătăţi predictibilitatea, cît şi pentru a reduce presiunea
administrativă. Sumele acordate urmează a fi ajustate la nivelul inflaţiei în fiecare an.
Noi sîntem deranjaţi de conţinutul art. 47(2), care spune că, în afară de venituri din taxe
pentru licenţiere, pentru acordarea licenţei tehnice şi pentru utilizarea frecvenţei, CCA
poate pretinde la venituri din taxele anuale de acoperire a cheltuielilor de
reglementare, plătite de radiodifuzori, în proporţie de 1% din cifra de afaceri anuală.
După cum am arătat în secţiunea 4.1 mai sus, în interesul principiilor de transparenţă
şi predictibilitate, instituţiile audiovizualului ar trebui să achite o singură taxă, în
conformitate cu un grafic clar. Această taxă ar putea fi constituită dintr-o sumă fixă şi
un procent din cifra anuală de afaceri, posibil divizată în cîteva elemente diferite, cum
ar fi taxa pentru licenţa tehnică, taxa pentru licenţa de emisie, costurile de

53
 reglementare etc. Important este ca persoana sau compania care intenţionează să
participe la concurs să poată determina cu uşurinţă care va fi costul total de licenţiere.
Justificarea pentru stipularea precum că veniturile din surse nestatale nu pot fi utilizate
pentru remunerarea membrilor Consiliului nu este clară pentru noi. Probabil, scopul
acestei clauze este de a preveni «îndatorarea» membrilor faţă de tele-radiodifuzori. În
acelaşi timp, un astfel de rezultat este obţinut doar prin crearea riscului ca membrii
CCA să se simtă îndatoraţi majorităţii parlamentare. Soluţia este stabilirea unui nivel
de venit pentru membrii Consiliului, care ar fi achitat din bugetul total al CCA, fără a
face distincţie la capitolul surse. Noi recomandăm suplimentarea CA cu un articol care
ar clarifica nivelul salariului plătit directorului instituţiei, astfel încît 90% din conţinutul
art. 46 să aibă sens.
În final, CA urmează să descrie în mai multe detalii ce trebuie să includă raportul anual în
Parlament. Oferim mai jos o listă:
O copie a raportului Curţii de Conturi;
O declaraţie cu privire la performanţa financiară şi operaţiunile băneşti;
O descriere a activităţilor CCA în anul precedent;
Informaţii privind licenţierea, plîngerile recepţionate şi investigaţiile efectuate;
Caracterizarea eventualelor sancţiuni impuse de către CCA şi deciziile în acest sens;
Date ce se referă la Strategia naţională de acoperire teritorială cu servicii de programe
audiovizuale;
O analiză a faptelor şi acţiunilor întreprinse în anul precedent pentru a atinge obiectivele
propuse;
Scopurile pentru anul viitor;
Eventualele recomandări din partea Consiliului în domeniul audiovizual.
Raportul anual urmează a fi publicat şi distribuit tuturor părţilor interesate.
5. Instituţia publică a audiovizualului
Capitolul VII al CA este dedicat Companiei Teleradio Moldova, instituţia publică a
audiovizualului. Prevederile acestei secţiuni pot fi grupate în 2 categorii:
Structura de guvernare a Teleradio Moldova (articolele 55-65);
Stipulări ce ţin de independenţa instituţională şi bugetul Companiei (articolele 50, 52 şi 64).
5.1.1. Structura de guvernare a instituţiei
Dispoziţii generale
Potrivit Codului, un Consiliu de Observatori compus din 9 membri are sarcina de
administrare a Companiei. Membrii acestuia sînt numiţi pentru o perioadă de 4 ani, cu
votul a 3/5 din Parlament. Procedura de numire începe cu o invitaţie publică a
desemnării candidaţilor de către CCA, care face publice criteriile pentru suplinirea
funcţiei şi termenul limită pentru depunerea ofertelor. CCA selectează şi prezintă
Parlamentului cîte 2 candidaţi pentru fiecare post vacant, astfel încît are loc selectarea
unor candidaţi calificaţi, cu o pregătire profesională variată şi integritate personală,
chemaţi să conducă difuzorul public. Cel puţin 2 membri sînt femei şi cel puţin 2
membri ai Consiliului de Observatori au calificări profesionale în domeniul gestionării
financiare şi gestionării întreprinderii comerciale (art. 56). Calitatea de membru al CO
încetează în condiţii similare celor din cazul CCA, cu excepţia faptului că vîrsta legală
de pensionare nu reprezintă un motiv pentru a înceta calitatea de membru. Pe de altă
par-te, “lipsa consecutivă şi nejustificată de la întrunirile CO” poate servi drept motiv
de demitere.
Candidaţii la funcţia de membru al CO trebuie să întrunească o serie de exigenţe, inclusiv:
este cetăţean al Republicii Moldova; are studii superioare în unul din domeniile
enumerate la art. 56(1); cunoaşte limba de stat; nu are antecedente penale. Codul
conţine, în cazul Consiliului de Observatori, şi circumstanţe de incompatibilitate;
printre altele, membrii legislativului sau partidelor politice, oficialii din guvern şi
membrii CCA sînt ineligibili pentru funcţia de membru al CO, la fel cum sînt angajaţii
Companiei şi acţionarii persoanelor juridice care ar putea provoca un conflict de
interese (art. 57(2)).
Consiliul de Observatori este condus de un preşedinte şi are un secretar, ambii fiind aleşi cu
o majoritate simplă de voturi ale membrilor CO, din componenţa aceluiaşi consiliu
(art. 56(8)). Preşedintele primeşte un salariu nespecificat, iar salariul secretarului este
stabilit de către CO. Ceilalţi membri nu sînt remuneraţi cu salarii, însă primesc de la
Companie o remuneraţie în proporţie de 20% din salariul lunar al preşedintelui său,

54
 pentru participare la fiecare şedinţă. În text se mai spune că “remuneraţia membrului
Consiliului de Observatori plătită pe parcursul a 30 de zile nu poate depăşi 50% din
salariul preşedintelui Companiei” (art. 56(9)).
În conformitate cu art. 58, CO este responsabil pentru supravegherea generală a
activităţilor Companiei Teleradio Moldova. În particular, CO aprobă statutul şi caietul
de sarcini, care include planul financiar şi declaraţia politicii editoriale a Companiei,
monitorizează performanţa acesteia, confirmă în funcţie, în bază de concurs,
preşedintele Companiei, directorul Radiodifuziunii şi directorul Televiziunii. CO mai
organizează întîlniri publice cu reprezentanţi ai auditoriului şi publică Rapoartele
anuale.
Responsabilităţile cotidiene ale instituţiei aparţin preşedintelui Companiei, care se bucură de
“independenţă decizională” în atingerea sarcinilor puse în faţa sa. Mai concret,
responsabilităţile sale includ astfel de lucruri cum sînt administrarea procesului de
realizare a emisiunilor, asigurarea respectării condiţiilor licenţei şi a instrucţiunilor CO
de către companie, elaborarea statutului şi caietului de sarcini, administrarea
finanţelor şi politicii de personal (art. 60). În activitatea sa, preşedintele Companiei
este asistat de către directorii posturilor de televiziune şi radio, care sînt responsabili
de departamentele respective ale instituţiei publice a audiovizualului (art. 61).
Preşedintele companiei este selectat în cadrul unui concurs deschis, organizat de către CO,
şi este numit în funcţie cu votul a 2/3 din membrii Consiliului de Observatori. Cerinţele
faţă de candidaţii la acest post, precum şi criteriile de incompatibilitate, sînt similare
pentru candidaţii la funcţia de membru al CO (art. 60(6)-(14)). Directorul
Radiodifuziunii şi directorul Televiziunii “sînt numiţi în funcţie prin concurs, în condiţiile
art. 58,” care stabileşte procedura pentru membrii CO.
Art. 62 schiţează conţinutul caietului de sarcini, care este, în fond, un instrument de
planificare şi constituie, potrivit Codului audiovizualului, “temei pentru asigurarea
transparenţei şi susţinerii publice în activităţile Companiei, precum şi pentru
aprobarea bugetului ei anual.” Caietul de sarcini conţine date financiare, inclusiv
proiectul de buget, lista valorilor tehnice, politica salarială şi investiţiile planificate,
informaţii cu privire la programe, inclusiv lista posturilor TV şi radio operate de către
companie, orele şi limbile în care sînt lansate emisiunile, volumul de timp rezervat
pentru diferite tipuri de programe şi volumul producţiei proprii şi străine a emisiunilor.
Analiză
Structura de guvernare a Companiei Teleradio Moldova este probabil acea parte din Cod
care a beneficiat de cele mai multe îmbunătăţiri înainte de a fi adoptată în lectura
finală. Aceasta este bine definită şi, în fond, corespunde celor mai bune practici
înregistrate în alte state.
Noi salutăm faptul că Consiliul de Observatori (CO) este obligat să aibă printre membri un
număr minim de femei şi persoane de diferite profesii. Cu toate acestea, după cum
am arătat şi în cazul CCA, CO urmează să reflecte larg societatea moldovenească în
general (vezi secţiunea 4.3 mai sus), o idee care implică mai mult decît echilibrul de
gen sau profesional.
Motivele invocate pentru demiterea unui membru observator suferă din cauza aceloraşi
lacune ca şi în cazurile aplicabile CCA. Fraza «condamnare prin decizie judecătorească
definitivă» urmează a fi clarificată, apariţia unei incompatibilităţi ce se conţine în art.
57(2) ar trebui să fie fixată drept motiv pentru demitere, iar deciziile de a demite
membri a CO ar urma să fie luate de aceeaşi majoritate în Parlament care a votat
pentru numirea membrilor, mai ales acolo unde demiterea are la bază argumente
subiective, de genul «incapacitatea mintală sau fizică». Iar membrul vizat trebuie să
beneficieze, garantat, de oportunitatea de a contesta decizia de demitere în instanţa
de judecată, în modul prevăzut de lege.
Regulile de remunerare a membrilor CO provoacă, într-un fel, nedumerire. Nu este clar cine
determină salariul preşedintelui, fapt care necesită rezolvare. De asemenea, noi nu
înţelegem scopul pentru care salariile celorlalţi membri ai Consiliului sînt reduse la
jumătate din suma pe care o primeşte preşedintele Companiei, iar pe de altă parte,
nivelul de remunerare este stabilit la 20% din salariul preşedintelui Consiliului de
Observatori.
Divizarea muncii între CO şi preşedintele Companiei are la bază o logică clară. Sîntem
îngrijoraţi, însă, de faptul că nu există claritate în asumarea responsabilităţii pentru

55
 politica editorială în cadrul instituţiei publice a audiovizualului. Art. 52 al CA, despre
care vom vorbi mai jos, garantează independenţa editorială a Companiei Teleradio
Moldova în general, iar în art. 58(b) se spune că CO “aprobă caietul de sarcini, care
include declaraţia cu privire la politica editorială” în cadrul instituţiei respective. În
acelaşi timp, art. 64 conţine obligativitatea prezentării tipurilor serviciilor oferite de
Companie, dar nu şi politica editorială a acesteia. Astfel, urmează a fi clarificate
regulile pentru elaborarea politicii editoriale.
Este important ca instituţiile publice ale audiovizualului să aibă legături solide cu publicul,
deoarece ele există pentru a satisface dreptul publicului de a şti. În prezent asigurarea
responsabilităţii este efectuată în trei moduri: prin activitatea CO, prin publicarea
rapoartelor anuale de către CO şi prin intermediul şedinţelor acestuia cu grupuri de
audienţă. Deşi toate aceste idei sînt pozitive, CA urmează să precizeze minimum de
subiecte / teme pe care ar trebui să le conţină rapoartele anuale. Un exemplu de acest
fel poate fi găsit în Art. 23 al Modelului de Lege a Serviciului Public al Audiovizualului,
elaborat de organizaţia „Article. 19”:

(1) Consiliul va publica şi va distribui tuturor doritorilor un Raport Anual, împreună cu

rezultatele auditului extern, pentru compania de stat a audiovizualului (CSA). Fiecare
Raport Anual va include următoarea informaţie:
(a) Un sumar al datelor obţinute de către auditorii externi, împreună cu totalurile la
capitolul cheltuieli şi venituri pentru anul precedent;
(b I nformaţii despre orice companie sau întreprindere care este în întregime sau parţial,
direct sau indirect, în proprietatea CSA;
(c) Bugetul pentru anul următor;
(d) Informaţii privind finanţele şi administrarea;
(e) Obiectivele CSA în anul precedent, gradul de realizare a acestor obiective şi obiectivele
pentru anul viitor;
(f) Politica editorială a CSA;
(g) Descrierea activităţilor CSA pe parcursul anului precedent;
(h) Grila de emisie şi modificările planificate la program;
(i) Lista programelor emise de CSA, pregătite de producători independenţi, inclusiv numele
producătorilor – persoane fizice sau juridice – care sînt responsabili pen-tru fiecare
program în parte;
(j) Recomandările privind audiovizualul public;
(k) Informaţii privind plîngerile din partea reprezentanţilor publicului.
(2) CO va plasa Raportul Anual şi rezultatele auditului extern în presa oficială înainte de
prezentarea acestor date în Parlament.
Noi credem, de asemenea, că Teleradio Moldova urmează să stabilească o procedură
internă de examinare a plîngerilor, care ar permite spectatorilor / ascultătorilor să
comunice direct Consiliului de Observatori despre presupusele devieri ale Companiei
vizate de la politica editorială în vigoare. O astfel de procedură ar fi un instrument
complementar la posibilitatea de a depune plîngeri la Consiliul Coordonator al
Audiovizualului, mai ales că ultimul va investiga doar abaterile de la legislaţia în
domeniu şi încălcările codului de conduită, nu şi faptele care relevă emisiuni sub
standardele stabilite sau integritatea coruptă a prestatorului de servicii audiovizuale.
Sînt şi alte mijloace de acumulare a părerilor de la audienţă. În acest sens, ar fi util de
pus pe post o emisiune dedicată opiniei telespectatorilor / radioascultătorilor.
Împreună, aceste măsuri pot conduce la consolidarea legăturilor dintre Teleradio
Moldova şi public şi – cel mai important – pot oferi contribuabililor sentimentul că
această instituţie le aparţine cu adevărat.
5.1.2. Independenţa şi finanţarea
Dispoziţii generale
Art. 50 stipulează că Teleradio Moldova “este un serviciu public de radiodifuziune şi
televiziune independent editorial, precum şi în activitatea sa de creaţie, autonom
instituţional, constituit în baza capitalului financiar public.” Sensul independenţei
editoriale este explicat în art. 52: “Nu se admit ingerinţe operate de autorităţi publice
şi nici influenţa vreunui partid, organizaţii comerciale, eco-nomice, social-politice,
sindicale şi de alt ordin,” iar “or-ganele de conducere ale Companiei sînt obligate să
asigure, în cadrul instituţiei, independenţa editorială, accesul angajaţilor de

56
 specialitate la informaţie, libertatea de creaţie, respectarea drepturilor fundamentale
ale omu-lui.” Art. 64 defineşte o serie de reglementări cu privire la bugetul Companiei.
Astfel, Teleradio Moldova are buget propriu Bugetul se bazează pe 6 surse de venit:
alocări din Bugetul de Stat, în conformitate cu caietul de sarcini; donaţii şi
sponsorizări; beneficii din vînzările de drepturi pentru utilizarea şi transmiterea
proprietăţilor Companiei; venituri din evenimente publice; venituri din publicitate; alte
surse care nu sînt incompatibile cu CA şi alte legi ale RM. Proiectul de buget este
elaborat de către CO şi este prezentat Parlamentului. Instituţia publică a
audiovizualului trebuie să pregătească un raport anual pentru legislativ, împreună cu
raportul privind executarea bugetului, care urmează a fi publicat. În acelaşi timp,
compania este supusă, periodic, auditului.
Analiză
Finanţarea adecvată a instituţiilor publice ale audiovizualului este crucială pentru
funcţionarea lor, dar şi pentru independenţa acestora. Asigurarea unui nivel stabil de
finanţare, fără conotaţii politice, garantează, în perspectivă îndelungată, menţinerea
independenţei serviciilor de furnizare a informaţiilor audiovizuale de interes public.
Articolele 17-19 ale Recomandării (1996) Consiliului Europei menţionează că nivelul
de finanţare a serviciilor audiovizuale publice urmează a fi pe măsura sarcinii pe care
acestea o îndeplinesc, dar şi să fie transparente. (Recomandarea nr. R(96)10 a
Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei pentru statele membre cu privire la
garantarea independenţei difuzorilor publici, adoptată la 11 septembrie 1996. Vezi
Ghidul V). Aranjamentele privind finanţarea nu trebuie să lase furnizorul de servicii
susceptibil la interferenţă, afectuînd, de exemplu, independenţa editorială sau
autonomia instituţională a acestuia. În unele state europene acest fapt este
recunoscut la nivel de principiu constituţional. (Curtea Constituţională a Italiei, de
exemplu, a constatat că garantarea de către legea fundamentală a libertăţii de
expresie obligă guvernul să ofere resurse suficiente instituţiei publice a audiovizualului
pentru a-şi exercita funcţiile: Decizia 826/1998 [1998] Guir. cost. 3893).
Codul prevede o subvenţie publică directă drept sursa principală de venit a Companiei
Teleradio Moldova. În timp ce finanţarea de către stat oferă anumite avantaje –
flexibilitate, administrare relativ simplă a mijloacelor, protejarea Companiei de
presiune comercială – aici există şi riscuri semnificative. Cel mai important risc este că
finanţarea din partea statului presupune o doză de interferenţă politică. Finanţarea
poate fi cu uşurinţă utilizată ca o pîrghie de influenţare a conţinutului sau direcţiei
editoriale, în particular atunci cînd volumul de finanţare este negociat cu o anumită
regularitate. Chiar şi unele democraţii vechi se confruntă încă cu astfel de lacune, un
exemplu în acest sens fiind Olanda.
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, de asemenea, a admis existenţa acestui pericol
şi a recomandat respectarea următoarelor principii pentru instituţiile publice ale
audiovizualului, care sînt parţial sau în întregime finanţate de stat:
- Plata contribuţiilor … urmează a fi efectuată astfel încît aceasta ar garanta continuitatea
activităţilor serviciului public al audiovizualului şi ar permite planificarea pe o perioadă
îndelungată;
- Utilizarea contribuţiilor … de către serviciul public al audiovizualului urmează să fie în
concordanţă cu principiul de independenţă şi autonomie, menţionat în Regula nr. 1;
- Acolo unde contribuţia … urmează a fi divizată între cîteva organizaţii publice ale
audiovizualului, mijloacele sînt distribuite în aşa fel încît necesităţile fiecărei organizaţii
să fie satisfăcute într-o manieră echitabilă.
Astfel, CA urmează a fi modificat în conformitate cu aceste principii, pentru a garanta o
finanţare stabilă. Legislaţia trebuie să permită, ca o cerinţă minimă, planificarea pe
termen lung în cadrul Teleradio Moldova, cu cicluri care cuprind maximum un an. În
locul adoptării bugetelor anuale, noi recomandăm revizuirea nivelului de finanţare o
dată în 3, 4 sau 5 ani, cu un mecanism ce prevede ajustarea acestuia la nivelul
inflaţiei în fiecare an.
Datorită importanţei subiectului privind necesitatea finanţării suficiente, noi mai
recomandăm identificarea unor noi mecanisme de finanţare. În mod special, atragem
atenţia că o parte din bani pot fi acumulaţi din contribuţiile colectate de la alte
instituţii ale audiovizualului sau de la prestatorii unor servicii diferite, de exemplu, cele
telefonice. Avantajul unei asemenea practici este că ea permite identificarea unei

57
 surse stabile de finanţare, care poate creşte odată cu venitul companiilor comerciale
din dome-niul audiovizualului sau a pieţei date în general.
Menţionăm că Teleradio Moldova poate conta pe publicitate ca pe o sursă de venit. Partea
pozitivă este că această modalitate poate îmbunătăţi independenţa financiară a
Companiei. Există, însă, şi unele riscuri. Mai mult timp pentru publicitate înseamnă, de
fapt, mai puţin timp pentru programe calitative, iar în cazul în care reclama devine
sursa dominantă de venit Compania ar putea să prefere emisiuni pentru grupurile-
ţintă ale publicităţii, în detrimentul publicului general. De asemenea, Teleradio
Moldova ar putea atrage publicitatea de la companiile private din domeniu, diminuînd
astfel viabilitatea lor sau punînd în pericol calitatea emisiunilor produse de către
acestea. Pentru a preveni astfel de riscuri, noi recomandăm anumite reguli privind
timpul de antenă dedicat publicităţii şi volumul total de venit care ar putea fi generat
din sursa respectivă. Modelul de Lege a Serviciului Public al Audiovizualului, elaborat
de organizaţia „Article 19”, spune:
(1) CSA are dreptul de a plasa publicitate, respectînd următoarele condiţii:
(a) Timpul de antenă pentru publicitate nu va depăşi 7½% din timpul total de antenă pe zi,
sau 10% din orice oră sau emisiune;
(b) Volumul de venituri din publicitate şi alte activităţi comerciale nu va depăşi 25% din
venitul total;
(c) Nu va utiliza Taxa Audiovizuală Publică sau alte mijloace de finanţare publică pentru a
subvenţiona sau a promova neloial publicitatea proprie.
Tele/radiodifuziunea comunitară
Legislaţia internaţională tot mai frecvent recunoaşte faptul că datoria de a promova
pluralismul în mass-media include datoria de a promova un sistem trilateral de
difuzare, care constă nu doar din servicii private şi publice, ci include şi un serviciu
comunitar. (Pentru recunoaşterea explicită a acestui principiu emergent vezi
Declaraţia Principiilor cu privire la Libertatea de Expresie în Africa, Principiul V,
Comisia Africană pentru Drepturile Omului şi Popoarelor, Secţiunea 32, 17 - 23
octombrie 2002: Ban-jul, The Gambia. Vezi, de asemenea decizia Curţii Supreme din
Argentina în cazul Asociación Mutual Carlos Mujica v. the State, 1 septembrie 2003).
Prin “audiovizualul comunitar” noi înţelegem iniţiativele de a crea posturi de
radiodifuziune, non-profit, pentru a servi interesele unei comunităţi. Acest fel de
instituţie audiovizuală contribuie în mod semnificativ la pluralismul pe liniile aeriene,
poate oferi acces persoanelor care nu pot altfel să fie reprezentaţi de către alţi difuzori
şi este cu adevărat independentă de interese politice sau comerciale. În multe ţări,
difuzorii comunitari beneficiază de tarife reduse şi frecvenţe rezer-vate.
Noi credem că difuzorii comunitari ar putea îndeplini o funcţie foarte utilă în Moldova, dat
fiind numărul mare de comunităţi etnice şi lingvistice care locuiesc în ţară. Instituţia
publică a audiovizualului va trebui să divizeze timpul între aceste grupuri, iar
companiile private vor avea puţine motive comerciale pentru a produce programe
anume pentru comunităţi mai mici. Difuzorii comunitari ar putea asigura accesul
comunităţilor mici la mass-media care aparţine cu adevărat comunităţilor respective.
Noi am constatat că în virtutea lipsei de prevederi privind audiovizualui comunitar în CA,
Codul obligă efectiv difuzorii comunitari să se înregistreze în calitate de instituţii
comerciale. În acest mod, ele sînt private de dreptul la taxe reduse, iar activitatea lor
este evaluată în condiţii de existenţă ca entităţi audiovizuale comerciale. Acest fapt
poate compromite dezvoltarea lor în continuare şi blochează accesul comunităţilor
mici la mijloace de comunicare. Noi recomandăm modificarea CA, luînd ca bază
experienţa altor democraţii (Serbia şi Muntenegru, Georgia, Marea Britanie şi Irlanda,
de exemplu) şi recunoaşterea explicită a dreptului la existenţă a difuzorilor comunitari
în rînd cu instituţiile publice şi companiile private din domeniul audiovizualului.
Recunoaşterea deţinătorilor comunitari de licenţă în domeniu necesită completarea CA cu
următoarele prevederi:
Definirea audiovizualului comunitar;
Crearea unui sistem care oferă frecvenţe de emisie rezervate pentru difuzorii comunitari;
O procedură simplificată de obţinere a licenţei pentru instituţiile respective;
Măsuri nediscriminatorii de susţinere financiară, care permite păstrarea intactă a
independenţei posturilor comunitare, cum sînt scutirea de taxe sau impozite,
reducerea taxei pentru licenţă.

58
Definiţia audiovizualului comunitar urmează să conţină, cel puţin, următoarele constatări: 1)
posturile comunitare sînt operate de ONG-uri sau persoane fizice şi sînt independente
de interese politice sau comerciale; 2) activează în baze non-profit; 3) servesc
intereselor unei comunităţi identificabile. Pentru definirea noţiunii de “comunitate”,
cea mai bună cale este de a utiliza atît aspectul geografic (în acest caz frecvenţa este
acordată unui difuzor în fiecare regiune sau municipalitate), cît şi aspectul “grup de
interes” (potrivit căruia licenţa este eliberată difuzorilor care servesc interesele unei
anumite comunităţi, de exemplu, un grup religios, lingvistic, etnic, femei sau copii).
Pentru consultare cu exemplele legislative recente, noi recomandăm Ordinul cu privire
la Comunitatea Radio, adoptat de Regatul Unit în anul 2004; sau – nu mai puţin
relevant – art. 2 al Actului audiovizualului din Botswana, adoptat în 1998.
O altă chestiune care necesită abordare în CA este statutul posturilor comunitare existente,
care activează fără licenţă. Pentru că astfel de posturi ar putea deja să aducă o
contribuţie utilă sistemului de difuzare pluralistic, este important ca ele să funcţioneze
în continuare. În loc să fie închise, în conformitate cu CA, posturile respective
urmează să fie incluse într-un proces de evaluare minuţioasă, pentru a decide dacă
ele sînt eligibile pentru eliberarea licenţei. Un proiect de lege în domeniul
audiovizualului din Sudan, care pare să fie în corespundere deplină cu standardele şi
cele mai bune practici internaţionale, oferă următoarele proceduri de tranziţie: În
cazul posturilor existente în industria audiovizualului
47. (1) Autoritatea, în decurs de 2 luni de la fondare, va iniţia o evaluare a serviciilor
existente audiovizuale pentru a decide dacă ele urmează sau nu să beneficieze de o
licenţă valabilă în conformitate cu Secţiunea 23 a acestui act. Evaluarea va fi finalizată
în cel mult 12 luni de la crearea Autorităţii.
(2) Fără a nega prevederile acestui Act, toate acordurile şi licenţele privind oferirea de
servicii audiovizuale în vigoare pînă la începutul acţiunii Actului vor fi recunoscute ca
licenţe valabile ce servesc scopurilor Actului dat, cu excepţia cazurilor în care
Autoritatea decide altfel, în virtutea împuternicirilor de care dispune în conformitate cu
Subsecţiunea (1).
(3) În cazul în care acordul sau licenţa care cad sub incidenţa Subsecţiunii (2), privind
condiţiile de activitate a posturilor existente, nu precizează numărul de servicii
audiovizuale care pot fi oferite, numărul serviciilor va fi considerat acela care a fost
furnizat la timpul intrării în vigoare a Actului de faţă.

Sumarul recomandărilor

Recomandări privind raza de acţiune a Codului:

Referinţele despre Internet urmează a fi eliminate din Art. 2(h).
Recomandări privind principiile şi regulile aplicabile tuturor tele/radiodifuzorilor:
În CA urmează a fi introdusă o stipulare privind conţinutul codului de conduită, adoptarea
căruia este prevăzută de art. 40(f). Clauza respectivă ar trebui să precizeze, cel puţin,
că acest cod de conduită va clarifica termenii şi concepţiile vage din Capitolul II, cum
sînt “echitabil”, “echilibrat”, “imparţial”, “cuprinzător”, “obiectiv” şi “corect”.
Art. 10(3) urmează a fi eliminat, iar responsabilitatea pentru protecţia drepturilor
consumatorilor de programe urmează să-i aparţină, în conformitate cu codul de
conduită, CCA.
Cerinţele cuprinse în art. 11(2) cu privire la transmiterea a 50% din programe proprii, locale
şi de producţie europeană în ore de vîrf urmează a fi revizuite, pentru că posturile
care emit mai mult de 17½ ore pe zi nu pot să se conformeze acestei prevederi.
Trebuie, de asemenea, eliminat art. 3(7), care este privat de sens de către art. 11(2).
Art. 11(3) şi (4) urmează a fi modificate, pentru a permite o singură interpretare.
Cerinţele lingvistice din art. 11(1) şi (9) urmează a fi eliminate.
Recomandări privind administrarea procesului de licenţiere pentru difuzorii privaţi:
Art. 35 şi 36 urmează să prevadă faptul că procesul ce rezultă în adoptarea Strategiei
naţionale de acoperire teritorială cu servicii de programe şi a Planului naţional de
distribuire a frecvenţelor radio terestre este deschis şi consultativ.
Art. 35 şi 36 urmează să conţină o precizare precum că Planul şi Strategia vizate vor
asigura o distribuire echitabilă a frecvenţelor disponibile printre difuzorii naţionali,

59
 locali şi regionali, printre posturile radio şi TV, printre instituţiile private, publice şi
comunitare.
Codul urmează să stipuleze un interval maxim între concursurile succesive de licenţiere în
cazul difuzorilor privaţi sau să permită competiţia pentru licenţe la iniţiativa oricărui
difuzor interesat, la orice moment şi fără anunţarea de tendere.
Capacitatea tehnică a participanţilor la concurs de a realiza propunerea urmează a fi
inserată în calitate de criteriu suplimentar în art. 23(3)(c).
Art. 23(3)(b) urmează a fi divizat în două articole separate: primul se va referi la contribuţia
adusă de candidat la varietatea de teme audiovizuale, prin oferirea de programe care
satisfac necesităţile care nu sînt deocamdată acoperite de alţi deţinători de licenţe,
adică eliberarea licenţei de emisie va corespunde principiului de asigurare a
pluralismului în domeniul audiovizualului; al doilea se va referi la acordarea de licenţă
solicitantului prin excluderea posibilităţii creării premiselor pentru instituirea
monopolului şi concentrării proprietăţii în domeniul audiovizualului.
Prezumţia de reînnoire a licenţei din art. 24(1) poate fi păstrată, dar şi atenuată în sensul
de a permite organizarea unui nou concurs de eliberare a licenţei, dacă aceasta se
face în interesul public. Clauza care interzice reînnoirea licenţei mai mult de două ori
trebuie să fie eliminată din CA.
În art. 25(1)(n), cuvintele “informare completă, obiectivă şi veridică” urmează a fi
eliminate. Dreptul publicului de a fi informat onest poate fi asigurat în mod adecvat
prin codul de conduită, fără necesitatea de a respecta anumite condiţii vage de
licenţiere.
Taxele de licenţiere, prevăzute în art. 23(6), pentru licenţa tehnică din art. 31(4), pentru
utilizarea frecvenţei, art. 31(4), şi de reglementare, art. 47(2), pentru difuzorii privaţi
urmează a fi unificate într-una singură. Modul de calculare a acestei taxe unificate
trebuie anunţat din timp.
Cerinţa de a solicita o licenţă tehnică separată, în conformitate cu art. 31, urmează a fi
anulată. Difuzorii de emisiuni TV şi radio, care dispun de licenţă generală, trebuie să
beneficieze de licenţa tehnică în mod automat.
Art. 33 nu ar trebui să permită autorităţilor centrale de specialitate să modifice frecvenţa
unui difuzor, cu excepţia necesităţii imperative în mod evident de a face acest lucru
fără a aştepta expirarea licenţei în vigoare. Mai mult, decizia urmează a fi justificată
inclusiv în scris, anunţată cu cîteva săptămîni în prealabil, şi cu posibilitatea de a fi
contestată.
Cerinţa de a solicita o autorizaţie suplimentară pentru retransmiterea programelor, vezi art.
28, trebuie anulată. Intenţia solicitantului de a retransmite programe este un factor
care se discută înainte de a lua decizia de a acorda licenţă difuzorului dat.
Recomandări privind controlul asupra activităţii tele/radiodifuzorilor şi eventualele sancţiuni:
Art. 37(4) ar trebui să precizeze că CCA este obligat să iniţieze, şi nu să finalizeze în decurs
de 15 zile de la depunerea unei plîngeri sau sesizări investigaţiile privind posibilele
încălcări de către deţinătorul condiţiilor de licenţă. După care urmează a fi inserată o
perioadă limită pentru finalizarea investigaţiilor.
Art. 38(4) trebuie să conţină precizarea precum că CCA, în principiu, este autoritatea care
examinează toate plîngerile şi sesizările la adresa prestatorilor de servicii
audiovizuale. Toate referinţele la alte organe de control / implementare a legii vor
necesita existenţa unor circumstanţe speciale, excepţionale, cum este incitarea directă
la comiterea unei crime, care este neglijată sau susţinută în timpul emisiei de către
audiovizualul respectiv.
Art. 38(7) urmează să precizeze timpul acordat instituţiei audiovizualului pentru a se
pregăti de apărare şi dacă aceasta urmează a fi făcută în formă scrisă sau verbală.
Recomandări privind structura CCA:
Art. 42 urmează să prevadă în mod tranşant organizarea procesului de selectare a
membrilor Consiliului în mod transparent. În particular, sesiunile şi documentele
comisiei parlamentare de specialitate şi ale comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi
a Parlamentului, precum şi sesiunile plenare ale legislativului, care ţin de procesul de
selectare a candidaţilor în CCA, trebuie să fie deschise pentru publicul larg. Oricare
cetăţean sau entitate juridică trebuie să beneficieze de dreptul de a înainta propuneri
sau observaţii membrilor celor două comisii parlamentare.

60
Codul audiovizualului trebuie să prevadă obligativitatea publicării anunţului privind
suplinirea postului vacant de membru al CCA în mass-media.
În Cod ar trebui să existe o prevedere privind obligativitatea reflectării întregii societăţi
moldoveneşti în componenţa CCA.
O altă stipulare ar trebui să prevadă un număr minim de femei în componenţa CCA.
Propoziţia “condamnare prin hotărîre judecătorească definitivă” din art. 43(5)(c) urmează a
fi modificată, pentru a fixa ideea că destituirea din funcţie a unui membru este
posibilă doar în cazul unor crime violente sau infracţiuni ce lezează onoarea.
Cazurile de incompatibilitate din art. 44, ca motiv pentru demisie, urmează a fi incluse în
art. 43(5).
Decizia de a demite un membru al CCA urmează a fi luate de aceeaşi majoritate în
Parlament care a votat pentru numirea lui, iar membrul vizat trebuie să beneficieze,
garantat, de oportunitatea de a contesta decizia de demitere în instanţa de judecată.
Art. 47(1) ar trebui să prevadă că asigurarea CCA cu finanţare la nivel adecvat este o
responsabilitate a Parlamentului.
Bugetul CCA urmează să acopere perioade de pînă la 3 sau 5 ani, şi nu un an, după cum
este în prezent, iar ajustarea la nivelul inflaţiei trebuie să fie efectuată anual.
Ultima propoziţie din art. 47(3), care interzice utilizarea unor venituri din surse nestatale
pentru a remunera membrii Consiliului, urmează a fi eliminată.
Codul ar trebui să conţină reguli privind factorii care determină salariul preşedintelui CCA.
Codul mai trebuie să prevadă o listă a temelor care urmează a fi reflectate în Raportul anual
al CCA în Parlament. Acest document urmează a fi publicat şi distribuit tuturor părţilor
interesate.
Recomandări privind structura de guvernare a Companiei Teleradio Moldova:
Ca şi CCA, Consiliul de Observatori urmează a fi o oglindă în care se reflectă întreg spectrul
societăţii moldoveneşti.
Textul “condamnare prin hotărîre judecătorească definitivă” din art. 59(c) urmează a fi
modificat, pentru a fixa ideea că destituirea din funcţie a unui membru al CO este
posibilă doar în cazul unor crime violente sau infracţiuni ce lezează onoarea.
Cazurile de incompatibilitate din art. 57(2), ca motiv pentru demisie, urmează a fi incluse în
art. 59.
Decizia de a demite un membru al CO urmează a fi luată de aceeaşi majoritate în Parlament
care a votat pentru numirea lui, iar membrul vizat trebuie să beneficieze, garantat, de
oportunitatea de a contesta decizia de demitere în instanţa de judecată.
Codul urmează să stabilească clar cum este format salariul preşedintelui Consiliului.
Prevederea din art. 56(9) precum că remunerarea primită de un membru al CO nu poate fi
mai mare de 50% din salariul preşedintelui urmează a fi eliminată.
Chestiunea privind independenţa editorială a Companiei Teleradio Moldova ca o atribuţie a
CO în relaţie cu prima urmează a fi clarificată.
Responsabilitatea Teleradio Moldova faţă de public urmează a fi consolidată, prin precizarea
subiectelor ce trebuie incluse în raportul anual al Companiei, stabilirea unei proceduri
de sesizare, ce ar permite reprezentanţilor publicului să protesteze împotriva
eventualelor încălcări ale politicii editoriale, şi prin intermediul altor instrumente, cum
este, de exemplu, organizarea unor emisiuni TV / radio, o dată în lună, pentru a
discuta opiniile telespecta-torilor şi radioascultătorilor.
Recomandări privind independenţa şi finanţarea Companiei Teleradio Moldova:
CA trebuie să fie modificat pentru a asigura o finanţare multianuală a Companiei, cu un
mecanism ce ar permite corectarea sumelor alocate la nivelul inflaţiei.
Urmează a fi identificate şi mecanisme alternative de finanţare, cum este, de exemplu,
taxarea emiţătorilor privaţi.
Este util de stabilit un prag pentru publicitatea făcută la Teleradio Moldova, pe oră şi pe zi,
precum şi volumul de venit din reclamă în venitul total al instituţiei.
Recomandări privind tele/radiodifuziunea la nivel de comunitate:
Codul audiovizualului urmează să stabilească un sistem trilateral de difuzare, recunoscînd
comunitatea în calitate de parte cu drept de emitere, alături de entităţile publice şi
private.
Difuzorii comunitari urmează a fi identificaţi ca posturi operate pe baze non-profit, în
beneficiul comunităţii geografice sau de interes, fără imixtiune politică sau co-
mercială.

61
Pentru astfel de dufizori urmează a fi rezervate frecvenţe în mod separat.
Procedura de licenţiere a difuzorilor comunitari urmează a fi simplificată, iar cîştigătorii de
licenţe urmează a fi scutiţi de taxa corespunzătoare sau să beneficieze de o taxă
redusă.
CA urmează să prevadă o perioadă de tranziţie pentru ca posturile comunitare neautorizate
existente deja să poată beneficia de oportunitatea de a obţine licenţă în condiţii
legale.

Despre Programul Juridic al ARTICLE 19

Programul Juridic al organizaţiei urmăreşte elaborarea de standarde în progresie a libertăţii
de exprimare şi accesului la informaţie la nivel internaţional, precum şi încorporarea
lor în sistemele juridice naţionale. Programul respectiv a produs o serie de publicaţii
care au dat tonul unor standarde înalte, care conturează legislaţia internaţională şi
comparativă, dar şi cele mai bune practici în domenii precum sînt legislaţia cu privire
la defăimare, accesul la informaţie şi reglementarea în sfera audiovizualului. Aceste
publicaţii pot fi găsite pe site-ul web al ARTICLE 19:
http://www.Art.19.org/publications/law/standard-setting.html.
În baza acestor publicaţii şi a experienţei juridice a organizaţiei, Programul Juridic operează
Unitatea de Analiză şi Legislaţie în Mass-Media, care publică circa 50 de analize
juridice în fiecare an, comentînd iniţiativele legislative sau legi existente care
afectează dreptul la libera exprimare. Unitatea a fost creată în anul 1998, ca un
instrument de susţinere a eforturilor pozitive de promovare a reformelor legislative la
scară globală. Analizele noastre ajută frecvent la obţinerea unor îmbunătăţiri
substanţiale în legislaţia existentă sau propusă din ţara respectivă. Toate analizele
noastre pot fi accesate online:
http://www.Art.19.org/publications/law/legal-analyses.html.
În cazul în care doriţi să discutaţi acest comentariu sau aveţi o problemă despre care doriţi
să atenţionaţi Programul Juridic, vă rugăm să ne contactaţi la adresa electronică
law@Art.19.org

9.2.2. Hotărîrea cu privire la aprobarea statutului, a structurii organizatorice şi a

efectivului-limită ale Consiliului Coordonator al Audiovizualului nr. 433-XVI din
28.12.2006, Monitorul Oficial nr.6-9/9 din 19.01.2007

Statutul Consiliului Coordonator al Audiovizualului

Capitolul I Dispoziţii generale
Art.1. - Consiliul Coordonator al Audiovizualului este o autoritate publică autonomă în
domeniul audiovizualului din Republica Moldova, reprezentant şi garant al interesului
public în domeniul audiovizualului, potrivit art.39 din Codul audiovizualului al
Republicii Moldova nr.260-XVI din 27 iulie 2006.
Capitolul II Consiliul Coordonator al Audiovizualului
Art.2. - Atribuţiile Consiliului Coordonator al Audiovizualului (denumit în continuare
Consiliu) sînt stabilite de Codul audiovizualului.
Art.3. - Membrii Consiliului, în calitatea lor de garanţi ai interesului public în domeniul
audiovizualului, au îndatorirea, în limitele competenţelor legale, de a adopta toate
măsurile necesare pentru a preveni lezarea interesului public.
Art.4. - Membrii Consiliului supraveghează: a) respectarea de către instituţiile
audiovizuale a legislaţiei, a normelor juridice în vigoare; b) relaţiile externe în
domeniu; c) licenţierea genurilor de programe audiovizuale; d) activitatea instituţiilor
audiovizuale din teritoriu; e) monitorizarea programelor audiovizuale; f) perspectivele
dezvoltării audiovizualului autohton; g) administrarea resurselor interne etc.
Art.5. - (1) Consiliul se întruneşte în şedinţe publice de 2 ori pe lună sau de cîte ori
este necesar.
(2) Ordinea de zi a şedinţei, însoţită de documentaţia aferentă, este transmisă tuturor
membrilor Consiliului şi, după caz, direcţiilor implicate cu cel puţin 72 de ore înainte
de începerea şedinţei.
(3) În deschiderea şedinţelor, ordinea de zi poate fi completată, la propunerea
membrilor Consiliului, cu acordul majorităţii.
(4) Consiliul se întruneşte obligatoriu atunci cînd se supun aprobării solicitări de

62
 acordare de licenţe de emisie, autorizaţii de retransmisie, decizii de reglementare,
propuneri de sancţiuni sau cînd se dezbat rapoarte de monitorizare şi de inspecţie.
Art.6. - (1) La şedinţele Consiliului participă, după caz, şefii direcţiilor şi serviciilor de
specialitate.
(2) Dezbaterile Consiliului şi modul de adoptare a deciziilor, precum şi a altor măsuri,
se consemnează în procesul-verbal al şedinţei, semnat de preşedintele Consiliului.
Art.7. - Consiliul deliberează în prezenţa a cel puţin 6 dintre membrii săi, iar deciziile
se adoptă dacă întrunesc votul a cel puţin 5 membri.
Art.8. - În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul adoptă decizii, instrucţiuni sau, după
caz, recomandări.
Art.9. - Deciziile Consiliului au caracter de acte administrative şi trebuie motivate.
Art.10. - Consiliul aprobă raportul anual de activitate care urmează a fi prezentat
Parlamentului.
Art.11. - Consiliul desemnează reprezentanţii săi la activităţi şi manifestări ce au loc în
străinătate.
Art.12. - Preşedintele, vicepreşedintele, precum şi membrii Consiliului acordă
săptămînal audienţe, conform unui program stabilit şi anunţat public.
Capitolul III Preşedintele şi vicepreşedintele consiliului
Art.13. - Pentru funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al Consiliului poate
candida orice membru al Consiliului.
Art.14. - Alegerea şi revocarea preşedintelui şi/sau a vicepreşedintelui Consiliului se
fac, prin vot deschis, cu simpla majoritate de voturi, în condiţiile legii.
Art.15. - Preşedintele conduce Consiliul şi coordonează activitatea membrilor acestuia
în limitele competenţelor stabilite de Codul audiovizualului.
Art.16. - Preşedintele convoacă şi conduce şedinţele Consiliului. În absenţa
preşedintelui, această atribuţie o preia vicepreşedintele Consiliului.
Art.17. - Preşedintele semnează deciziile adoptate de Consiliu, asigurînd punerea în
aplicare a acestora.
Art.18. - Preşedintele Consiliului este ordonatorul principal de credite şi asigură
gestionarea eficientă a fondurilor publice alocate.
Art.19. - Preşedintele reprezintă Consiliul în relaţiile acestuia cu Parlamentul, cu
Preşedinţia Republicii Moldova, cu Guvernul, cu persoanele juridice din domeniul
radiodifuziunii şi din cel al televiziunii, cu partidele şi formaţiunile politice, cu alte
autorităţi publice şi persoane juridice, precum şi în relaţiile internaţionale.
Art.20. - Preşedintele numeşte şi eliberează din funcţie personalul aparatului tehnic de
specialitate al Consiliului în temeiul şi în condiţiile legii.
Art.21. - În îndeplinirea atribuţiilor sale, preşedintele Consiliului emite decizii
administrative.
Art.22. - În absenţa preşedintelui, conducerea Consiliului este asigurată de
vicepreşedinte, iar în absenţa preşedintelui şi a vicepreşedintelui, va fi desemnat un
alt membru al Consiliului, care să îndeplinească atribuţiile preşedintelui.
Capitolul IV Şedinţele Consiliului
Art.23. - Şedinţele Consiliului sînt publice. Ele sînt conduse de preşedinte sau
vicepreşedinte, iar prin delegare - de oricare dintre membrii Consiliului.
Art.24. - La iniţiativa preşedintelui sau a cel puţin 3 membri, Consiliul are dreptul, o
singură dată şi în baza unor argumente întemeiate, să solicite reexaminarea unei
probleme sau a unei decizii adoptate. Excepţie fac deciziile privind acordarea licenţelor
de emisie şi a autorizaţiilor de retransmisie.
Capitolul VI Dispoziţii finale
Art.41. - Prezentul statut se completează cu prevederile legislaţiei în vigoare.
Art.42. - Orice modificare legislativă în domeniu determină în mod obligatoriu
modificarea corespunzătoare a prezentului statut.
Art.43. - Nerespectarea prevederilor statutului Consiliului constituie o abatere
disciplinară şi se sancţionează potrivit legii.
Regulament cu privire la procedura şi condiţiile de eliberare a licenţelor de emisie şi a
autorizaţiilor de retransmisie
Capitolul I Dispoziţii generale
Art.1. - Regulamentul cu privire la procedura şi condiţiile de eliberare a licenţelor de
emisie şi a autorizaţiilor de retransmisie (denumit în continuare regulament) stabileşte

63
procedura şi condiţiile de eliberare a licenţelor de emisie şi a autorizaţiilor de
retransmisie, în conformitate cu Codul audiovizualului şi cu alte acte legislative în
vigoare.
Art.2. - În sensul prezentului regulament, următoarele noţiuni semnifică:
transmisiune - difuzare iniţială prin unde radioelectrice, cablu sau satelit, în formă
codificată sau necodificată, a serviciilor de programe destinate publicului;
retransmisie - captare şi transmitere simultană a serviciilor de programe sau a unor
părţi importante din asemenea servicii, prin orice mijloace tehnice, în integralitatea lor
şi fără nici o modificare, difuzate de radiodifuzori şi destinate recepţionării de către
public;
radiodifuzor - persoană fizică sau juridică avînd responsabilitatea editorială pentru
alcătuirea serviciilor de programe destinate recepţionării de către public care asigură
difuzarea acestora direct sau prin intermediul unui terţ;
radiodifuzor public - instituţie audiovizuală naţională sau regională, cu statut de
persoană juridică de drept public, aflată în serviciul societăţii, independentă editorial, a
cărei activitate este supravegheată de societate;
radiodifuzor privat - instituţie audiovizuală cu statut de persoană juridică de drept
privat;
distribuitor de servicii - orice persoană juridică ce pune la dispoziţie publicului o ofertă
de servicii de programe prin orice mijloc de comunicaţie electronică, inclusiv prin
satelit, cablu sau eter, retransmise pe bază de relaţii contractuale cu radiodifuzorii ori
cu alţi distribuitori;
serviciu de programe - ansamblu al programelor sau emisiunilor de radio şi
televiziune, furnizate de un radiodifuzor;
licenţă de emisie - act oficial prin care Consiliul Coordonator al Audiovizualului acordă
unui radiodifuzor aflat sub jurisdicţia Republicii Moldova dreptul de a difuza, într-o
zonă determinată, un anumit serviciu de programe;
autorizaţie de retransmisie - act oficial prin care Consiliul Coordonator al
Audiovizualului acordă dreptul de retransmisie a unui serviciu de programe pe
teritoriul Republicii Moldova;
licenţă tehnică - act oficial prin care autoritatea administraţiei publice centrale de
specialitate legalizează utilizarea mijloacelor tehnice de telecomunicaţii prin eter şi
prin cablu conform parametrilor prevăzuţi şi acordă titularului licenţei de emisie
obţinute pe bază de concurs, în condiţiile stabilite de aceasta, dreptul de a utiliza,
pentru o perioadă determinată, una sau mai multe frecvenţe radioelectrice;
opere audiovizuale europene - opere de creaţie ale căror producere şi coproducere sînt
controlate de persoane fizice sau juridice europene;
cesiune - transmiterea de către un titular de licenţă către altă persoană a drepturilor şi
obligaţiilor asupra licenţei de emisie;
acord prealabil - act juridic prin care se confirmă disponibilitatea proprietarului
canalului sau a agentului acestuia de a semna contractul cu privire la retransmisia
serviciilor de programe.
Capitolul II Licenţa de emisie
Art.3. - (1) Anunţarea concursului pentru utilizarea frecvenţelor radio şi a canalelor TV
se face în temeiul legislaţiei în vigoare şi a deciziei Consiliului. Parametrii frecvenţelor
radio şi ai canalelor TV, condiţiile de participare şi criteriile de departajare a
solicitanţilor la concurs se dau publicităţii. Documentele se recepţionează în termenul
stabilit prin decizia Consiliului. Bilanţul concursului se face în cadrul şedinţei publice a
Consiliului.
(2) Rezultatele concursului, conform deciziei Consiliului, se dau publicităţii.
Art.4. - (1) Consiliul eliberează următoarele categorii de acte:
a) licenţe de emisie eliberate prin concurs, pentru:
- transmisia serviciilor de programe radio;
- transmisia serviciilor de programe televizate;
- transmisia şi/sau retransmisia serviciilor de programe televizate prin sistemul
MMDS;
b) licenţe de emisie eliberate fără concurs, pentru:
- transmisia serviciilor de programe radio prin cablu;
- transmisia serviciilor de programe televizate prin cablu;

64
- transmisia serviciilor de programe radio prin satelit;
- transmisia serviciilor de programe televizate prin satelit;
c) autorizaţii de retransmisie pentru:
- retransmisia serviciilor de programe radio prin cablu;
- retransmisia serviciilor de programe televizate prin cablu.
(2) Prezentul regulament nu reglementează relaţiile privind crearea şi activitatea
sistemelor de televiziune şi radiodifuziune de tip închis (de producţie, tehnologice,
didactice, de serviciu), altor feluri de comunicare ce funcţionează pe principiile
comutării individuale şi care nu sînt destinate pentru recepţionare în masă, activitatea
secţiilor de radioamatori de diferite genuri, precum şi activitatea legată de realizarea şi
închirierea producţiei audiovizuale.
Secţiunea 1 Desfăşurarea concursurilor
Art.5. - Consiliul anunţă concursuri pentru repartizarea frecvenţelor radio şi a
canalelor TV disponibile în baza avizului autorităţii administraţiei publice centrale de
specialitate.
Art.6. - (1) Anunţul va include: a) condiţiile (inclusiv nomenclatorul actelor pentru
participare la concurs) şi termenul limită pentru prezentarea solicitărilor; b)
frecvenţele (grupuri de frecvenţe) radio şi canalele (grupuri de canale) TV cu
parametrii: localitatea, puterea aparent radiată, reducerea puterii aparent radiate
(după caz), polarizarea, înălţimea efectivă a antenei; c) sistemele MMDS cu
parametrii: localitatea, diapazonul de frecvenţe, numărul canalelor TV; d) cerinţele
faţă de serviciul de programe (după caz); e) termenul de valabilitate a licenţei de
emisie; f) mărimea taxei de stat pentru licenţa de emisie; g) criteriile de departajare.
(2) Nomenclatorul actelor pentru participare la concurs va include: a) cererea-model
de înscriere la concursul pentru obţinerea licenţei de emisie; b) copia de pe certificatul
de înregistrare a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei; c) copia de pe extrasul din
Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor referitor la administratorul
întreprinderii şi la genurile de activitate; d) copia de pe statutul întreprinderii
solicitante, autentificată în modul stabilit, cu anexarea tuturor modificărilor introduse
pe parcurs; e) certificatul privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de bugetul public
naţional sau, după caz, contractul de eşalonare a datoriilor; f) proiectul editorial al
radiodifuzorului: scopurile, sarcinile, timpul şi volumul de emisie (inclusiv realizarea
programelor proprii, nu mai puţin de 30% din volumul total de emisie), tematica şi
ponderea lor în procente faţă de volumul total de emisie, limba de difuzare a
programelor (emisiunilor realizate în limba de stat, în procente faţă de volumul total
de emisie proprie, li se rezervă nu mai puţin de 65%, cu excepţia localităţilor care cad
sub incidenţa art.11 alin.(9) din Codul audiovizualului), formatul muzical pentru
posturile de radio (genul operelor muzicale preconizate spre difuzare), modul de
transmisie (prin unde, prin cablu, prin radioreleu, prin satelit etc.), raza de emisie şi
auditoriul consumator de programe; g) planul de afaceri care va cuprinde: etapele de
realizare a proiectului, asigurarea economică a proiectului, organigrama instituţiei şi
experienţa solicitantului în domeniul audiovizualului, rezultatele investigării interesului
populaţiei faţă de proiectul ce urmează să fie realizat; h) grila de emisie săptămînală:
denumirea emisiunilor, timpul de difuzare, tematica, limba de realizare şi alte
componente ale serviciilor de programe şi/sau lista canalelor retransmise: denumirea,
ţara de origine, limba de difuzare; i) actul prealabil de procurare a tehnicii necesare
sau de arendă a acesteia; j) declaraţia privind participarea, directă sau indirectă, ori
neparticiparea cu capital în fondurile statutare ale altor societăţi din domeniul
audiovizualului (în procente); k) denumirea radiodifuzorului, datele de identificare
(înregistrarea semnalelor sonore ale postului de radio sau grafica siglei studioului TV).
(3) Titularii licenţelor de emisie participanţi la concurs pentru extinderea ariei de
emisie prezintă: a) cerere-model de înscriere la concurs; b) certificatul privind lipsa
sau existenţa restanţelor faţă de bugetul public naţional sau, după caz, contractul de
eşalonare a datoriilor; c) proiectul editorial al radiodifuzorului cu privire la funcţionare
în condiţiile noi; d) planul de afaceri care va cuprinde: etapele de realizare a
proiectului, asigurarea economică a proiectului, organigrama instituţiei şi experienţa
solicitantului în domeniul audiovizualului, rezultatele investigării interesului populaţiei
faţă de proiectul ce urmează să fie realizat; e) grila de emisie săptămînală: denumirea
emisiunilor, timpul de difuzare, conţinutul, limba de realizare a emisiunilor şi alte

65
componente ale serviciilor de programe şi/sau lista canalelor retransmise: denumirea,
ţara de origine, limba de difuzare; f) actul prealabil de procurare a tehnicii necesare
sau de arendă a acesteia.
Art.7. - Recepţionarea materialelor pentru participarea la concurs şi remedierea
neregularităţilor constatate se efectuează pe parcursul a 30 de zile din ziua anunţării
concursului pentru utilizarea frecvenţelor radio şi a canalelor TV în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. În această perioadă, solicitanţii beneficiază de consultaţii necesare
completării corecte a dosarelor.
Art.8. - Cererea pentru eliberarea licenţei nu se acceptă: a) dacă a fost depusă
(semnată) de o persoană care nu dispune de împuternicirile respective; b) dacă a fost
depusă cu încălcarea cerinţelor prevăzute de art.6 alin.(2) sau (3) din prezentul
regulament; c) în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.
Art.9. - (1) Setul complet de documente prezentat la concurs se înregistrează în
Registrul de evidenţă a cererilor pentru eliberarea licenţelor de emisie şi a
autorizaţiilor de retransmisie.
(2) Solicitantului i se eliberează o recipisă care confirmă recepţionarea cererii şi a
setului de documente.
(3) Cererea şi documentele de participare la concurs se păstrează în dosarul titularului
de licenţă.
Art.10. - La concurs, solicitanţii pot fi însoţiţi de o echipă formată din cel mult 3
persoane împuternicite să furnizeze membrilor Consiliului informaţii referitoare la: a)
statutul societăţii comerciale, situaţia juridică, structura de capital, alte informaţii
asupra activităţii acesteia; b) formatul de principiu al serviciului de programe,
structura programelor, alte aspecte specifice ale proiectului editorial; c) capacităţile de
producţie prevăzute, realizarea şi echiparea studioului, alte aspecte specifice de ordin
tehnic; d) capacitatea de susţinere financiară a proiectului.
Art.11. - Criteriile de departajare a participanţilor la concursul pentru utilizarea
frecvenţelor radio şi a canalelor TV sînt: a) originalitatea proiectului editorial prin care
se asigură dezvoltarea audiovizualului autohton; b) ponderea producţiei audiovizuale
proprii (în procente) în grila de emisie, diversitatea programelor; c) ponderea
producţiei audiovizuale autohtone şi europene în volumul total al emisiei; d)
prioritatea (în procente) a emisiunilor difuzate în limba de stat a Republicii Moldova;
e) propagarea valorilor general-umane: a onoarei, compasiunii, filantropiei, prieteniei,
respectului faţă de memoria înaintaşilor, dragostei faţă de ţară, grijii pentru mediul
înconjurător, patriotismului, protejării demnităţii umane, protejării minorilor etc.; f)
propagarea culturii naţionale a poporului moldovenesc, etniilor conlocuitoare, precum
şi a culturii universale; g) prioritatea programelor instructiv-educative, artistice şi
pentru copii; h) abordarea problemelor privind instruirea profesională, modul sănătos
de viaţă, combaterea violenţei, sadismului şi pornografiei; i) reflectarea în programele
audiovizuale a poziţiei diverselor grupuri sociale; j) respectarea strictă a legislaţiei; k)
obţinerea premiilor la diverse concursuri în perioada anterioară de activitate în
domeniul audiovizualului; l) experienţa echipei redacţionale în domeniul
audiovizualului; m) dotarea cu echipament de performanţă şi aplicarea tehnologiilor
audiovizuale avansate, volumul investiţiilor preconizate pentru realizarea emisiei; n) în
cazul existenţei mai multor solicitanţi la obţinerea licenţei, fostul titular poate avea
prioritate în funcţie de modul respectării condiţiilor prevăzute în licenţa de emisie pe
parcursul termenului de valabilitate a licenţei precedente şi de volumul investiţiilor
alocate în dezvoltarea audiovizualului naţional în perioada precedentă de activitate.
Art.12. - Cererea de eliberare a licenţei se respinge în cazul în care: a) documentele
prezentate de solicitant conţin date eronate sau care nu corespund adevărului; b) nu
există resurse disponibile (frecvenţe sau canale libere); c) solicitantul încalcă legislaţia
în vigoare, prezentul regulament, reglementările din domeniul audiovizualului; d)
solicitantul nu a întrunit numărul necesar de voturi; e) în alte cazuri prevăzute de
legislaţia în vigoare.
Art.13. - Materialele prezentate se examinează (se expertizează) şi se întocmeşte o
notă informativă.
Art.14. - Desfăşurarea concursului, anunţat de Consiliu, are loc în cel mult 20 de zile
de la expirarea termenului de depunere a ofertelor.
Art.15. - După expirarea termenului de valabilitate a licenţelor, frecvenţele radio şi

66
canalele TV disponibilizate se anunţă la concurs.
Art.16. - Solicitanţii care doresc să obţină o nouă licenţă pentru următoarea perioadă
de activitate depun setul complet de documente în conformitate cu nomenclatorul
actelor pentru participare la concurs.
Art.17. - Din momentul expirării termenului de valabilitate a licenţei de emisie şi pînă
la eliberarea unei licenţe noi, titularul licenţei de emisie, prin decizia acordată de
Consiliu, îşi continuă activitatea audiovizuală.
Secţiunea a 2-a Eliberarea licenţelor de emisie fără concurs
Art.18. - Licenţele de emisie pentru difuzarea serviciilor de programe prin orice alte
mijloace de telecomunicaţii decît cele radioelectrice terestre se eliberează prin decizia
Consiliului, fără concurs.
Art.19. - (1) Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori
persoana autorizată de acesta depune cerere conform modelului stabilit.
(2) La cererea de eliberare a licenţei se anexează: a) copia de pe certificatul de
înregistrare a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei; b) copia de pe extrasul din
Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor referitor la administratorul
întreprinderii şi la genurile de activitate; c) copia de pe statutul întreprinderii
solicitante, autentificată în modul stabilit, cu anexarea tuturor modificărilor introduse
pe parcurs; d) certificatul privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de bugetul public
naţional sau, după caz, contractul de eşalonare a datoriilor; e) proiectul editorial al
radiodifuzorului: scopurile, sarcinile, timpul şi volumul de emisie (inclusiv realizarea
programelor proprii, nu mai puţin de 30% din volumul total de emisie), tematica şi
ponderea lor în procente faţă de volumul total de emisie, limba de difuzare a
programelor (emisiunilor realizate în limba de stat, în procente faţă de volumul total
de emisie proprie, li se rezervă nu mai puţin de 65%, cu excepţia localităţilor care cad
sub incidenţa art.11 alin.(9) din Codul audiovizualului), formatul muzical pentru
posturile de radio (genul operelor muzicale preconizate spre difuzare), modul de
transmisie (prin unde, prin cablu, prin radioreleu, prin satelit etc.), raza de emisie şi
auditoriul consumator de programe; f) planul de afaceri care va cuprinde: etapele de
realizare a proiectului, asigurarea economică a proiectului, organigrama instituţiei şi
experienţa solicitantului în domeniul audiovizualului, rezultatele investigării interesului
populaţiei faţă de proiectul ce urmează să fie realizat; g) grila de emisie săptămînală:
denumirea emisiunilor, timpul de difuzare, tematica, limba de realizare şi alte
componente ale serviciilor de programe şi/sau lista canalelor retransmise: denumirea,
ţara de origine, limba de difuzare; h) actul prealabil de procurare a tehnicii necesare
sau de arendă a acesteia; i) avizul autorităţii administraţiei publice locale (în cazul
reţelelor TV prin cablu); j) declaraţia privind participarea, directă sau indirectă, ori
neparticiparea cu capital în fondurile statutare ale altor societăţi din domeniul
audiovizualului (în procente); k) denumirea radiodifuzorului sau distribuitorului de
servicii, datele de identificare (înregistrarea semnalelor sonore ale postului de radio
sau grafica siglei studioului TV).
Art.20. - (1) În perioada de perfectare a actelor, solicitanţii beneficiază de consultaţii.
Setul complet de documente prezentat este înregistrat în Registrul de evidenţă a
cererilor pentru eliberarea licenţelor de emisie şi a autorizaţiilor de retransmisie.
(2) Solicitantului i se eliberează o recipisă prin care se confirmă recepţionarea setului
respectiv de documente.
(3) Materialele prezentate se examinează (se expertizează) şi se întocmeşte o notă
informativă.
(4) Cererea solicitantului privind eliberarea licenţei de emisie este examinată de către
Consiliu în termen de 30 de zile.
(5) La şedinţa Consiliului, solicitanţii pot fi însoţiţi de cel mult 3 persoane pentru a
furniza informaţii care vizează activitatea audiovizuală ulterioară.
Secţiunea a 3-a Perfectarea şi eliberarea licenţei de emisie
Art.21. - Licenţa de emisie se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare din ziua
semnării deciziei de eliberare a licenţei. Licenţa se eliberează la prezentarea
documentului care confirmă achitarea taxei pentru licenţă.
Art.22. - Dacă solicitantul de licenţă nu a prezentat, în termen de 30 de zile de la data
înmînării copiei de pe decizia Consiliului cu privire la eliberarea licenţei, documentul ce
confirmă achitarea taxei pentru eliberarea acesteia sau nu s-a prezentat pentru a i se

67
elibera licenţa perfectată, Consiliul este în drept să anuleze propria decizie, licenţa
perfectată fiind declarată nevalabilă.
Secţiunea a 4-a Modificarea datelor indicate în documentele anexate la cererea de
eliberare a licenţei
Art.23. - Titularul de licenţă, în termen de 10 zile de la operarea modificărilor în
documentele anexate la cererea de eliberare a licenţei, este obligat să informeze, în
scris, Consiliul despre aceste modificări, anexînd documentele în original sau în copii
autentificate, care confirmă aceste modificări.
Secţiunea a 5-a Suspendarea şi reluarea valabilităţii licenţei
Art.24. - (1) Drept temei pentru suspendarea licenţei servesc: a) nerespectarea de
către titularul de licenţă a prescripţiei privind lichidarea încălcării condiţiilor de
licenţiere în termenul stabilit; b) pierderea parţială sau temporară de către titularul de
licenţă a capacităţii de a desfăşura genul de activitate licenţiat.
(2) Decizia privind suspendarea licenţei se adoptă de consiliu în termen de 15 zile
lucrătoare de la data stabilirii temeiurilor şi se aduce la cunoştinţa titularului de licenţă
în termen de 5 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei. Termenul de suspendare a
licenţei nu poate depăşi 6 luni.
(3) Titularul de licenţă este obligat să informeze, în scris, Consiliul despre lichidarea
circumstanţelor care au dus la suspendarea licenţei.
(4) Decizia privind reluarea valabilităţii licenţei se adoptă de Consiliu în termen de 5
zile lucrătoare şi se aduce la cunoştinţă titularului de licenţă de asemenea în termen
de 5 zile lucrătoare de la data primirii înştiinţării respective şi a verificării faptului de
lichidare a circumstanţelor care au dus la suspendarea licenţei.
(5) Termenul de valabilitate a licenţei nu se prelungeşte pe perioada de suspendare a
acesteia.
Secţiunea a 6-a Reperfectarea licenţei de emisie
Art.25. - (1) Modificarea datelor ce se conţin în licenţă şi în anexa la ea constituie
temei pentru reperfectarea licenţei.
(2) La apariţia temeiurilor pentru reperfectarea licenţei, titularul acesteia este obligat,
în termen de 10 zile lucrătoare, să depună la Consiliu o cerere de reperfectare a
licenţei împreună cu originalul licenţei care necesită reperfectare şi documentele (sau
copiile de pe acestea, autentificate de notar sau de organul care le-a eliberat) ce
confirmă modificările în cauză.
(3) Consiliul, în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de
reperfectare a licenţei şi a documentelor anexate la ea, adoptă decizie privind
reperfectarea licenţei, iar în cazul constatării încălcărilor indicate la art.27 alin.(1)
lit.a)-g) sau ale art.38 alin.(2) din Codul audiovizualului - decizie privind sancţionarea
titularului de licenţă, suspendarea sau retragerea licenţei.
(4) Licenţa reperfectată se eliberează pe acelaşi formular sau, după caz, pe un
formular nou, ţinîndu-se cont de modificările indicate în cerere; totodată se eliberează
copiile necesare de pe licenţa reperfectată.
(5) Termenul de valabilitate a licenţei reperfectate nu poate depăşi termenul de
valabilitate indicat în licenţa precedentă.
(6) La reperfectarea licenţei, prin decizia Consiliului, licenţa precedentă se declară
nevalabilă; modificările respective se introduc în registrul licenţelor.
(7) Activitatea titularului în perioada examinării cererii privind reperfectarea licenţei se
reglementează prin decizie a Consiliului.
(8) Dacă licenţa nu a fost reperfectată în termenul stabilit, vina purtînd-o titularul,
Consiliul este în drept să aplice, în modul stabilit, sancţiuni administrative sau să
retragă licenţa.
(9) Plata pentru licenţa reperfectată se percepe în cuantumul prevăzut de legislaţia în
vigoare.
Secţiunea a 7-a Prelungirea licenţei
Art.26. - (1) După expirarea termenului de valabilitate a licenţei de emisie, la
solicitarea radiodifuzorului, licenţa poate fi prelungită de drept, cu respectarea
următoarelor condiţii: a) licenţa de emisie a fost obţinută în temeiul Codului
audiovizualului; b) activitatea anterioară a fost desfăşurată în conformitate cu
prevederile Codului audiovizualului; c) au fost respectate condiţiile prevăzute în licenţa
de emisie pe parcursul termenului de valabilitate a acesteia.

68
(2) Cererea de prelungire a licenţei este depusă de solicitant la Consiliu cu cel puţin o
lună înainte de expirarea termenului de valabilitate a licenţei.
(3) Dacă solicitarea nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.26 alin.(1) din prezentul
regulament, Consiliul va notifica solicitantului faptul anunţării în concurs a frecvenţelor
respective.
(4) Dacă titularul de licenţă nu solicită prelungirea licenţei în termenul prevăzut la
art.26 alin.(2) din prezentul regulament, frecvenţa se consideră disponibilizată.
(5) Dacă titularul de licenţă intenţionează să desfăşoare genul de activitate indicat în
licenţa de emisie după expirarea termenului ei de valabilitate (în cazul în care licenţa
nu se prelungeşte), acesta este obligat să obţină o nouă licenţă în modul stabilit de
Codul audiovizualului şi de prezentul regulament.
Secţiunea a 8-a Retragerea licenţei
Art.27. - (1) Licenţa de emisie se retrage: a) în cazurile menţionate la art.27 din Codul
audiovizualului; b) în cazul descoperirii faptului de nereperfectare a licenţei conform
art.25 din prezentul regulament sau de neprezentare în scris a informaţiei cu privire la
modificarea datelor din documentele anexate la cererea de eliberare a licenţei,
conform art.23 din prezentul regulament; c) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
(2) În termen de 15 zile lucrătoare, începînd cu data stabilirii temeiurilor, Consiliul
adoptă decizia privind retragerea licenţei şi, în cel mult 5 zile lucrătoare de la data
adoptării, indicînd temeiurile retragerii ei, o aduce la cunoştinţa titularului de licenţă.
(3) Menţiunea referitoare la data şi numărul deciziei privind retragerea licenţei se
înscrie în registrul licenţelor.
(4) În cazul retragerii licenţei, taxa pentru licenţă nu se restituie.
(5) Titularul căruia i s-a retras licenţa poate să depună o nouă cerere de eliberare a
licenţei pentru acelaşi gen de activitate numai după expirarea a 12 luni de la data
depunerii la Consiliu a licenţei retrase.
(6) Titularul de licenţă este obligat, în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării
deciziei de retragere a licenţei, să depună la Consiliu licenţa retrasă.
Secţiunea a 9-a Cesiunea licenţei de emisie
Art.28. - (1) Licenţa de emisie poate fi cesionată unui terţ doar cu acordul Consiliului
şi cu condiţia că noul titular îşi asumă toate obligaţiile care decurg din licenţă.
(2) În cazul în care titularul licenţei de emisie intenţionează să cedeze către un terţ
licenţa, solicitanţii vor depune la Consiliu următoarele documente: a) cererea
cedentului de cesionare a licenţei de emisie; b) cererea cesionarului de eliberare a
licenţei de emisie cu asumarea tuturor obligaţiilor care decurg din licenţă, cu anexarea
setului de documente prevăzut în nomenclatorul actelor pentru obţinerea licenţei.
(3) În termen de 15 zile de la data primirii solicitării, Consiliul decide asupra cesiunii
licenţei de emisie.
(4) În termen de 5 zile calendaristice de la obţinerea licenţei de emisie, cesionarul va
depune la Consiliu o cerere de modificare a licenţei tehnice.
(5) Copia de pe licenţa tehnică modificată va fi depusă la Consiliu în termen de 5 zile
de la eliberarea acesteia.
Art.29. - Licenţa de emisie nu poate fi cesionată decît după o perioadă de minimum 12
luni de la data începerii difuzării serviciului de programe.
Capitolul III Autorizaţia de retransmisie
Art.30. - (1) Retransmisia integrală a unor servicii de programe sau a unei părţi din
acestea se efectuează numai în condiţiile deţinerii autorizaţiei de retransmisie.
(2) Autorizaţia de retransmisie cuprinde: a) numărul autorizaţiei; b) datele de
identificare a titularului autorizaţiei de retransmisie; c) denumirea distribuitorului de
servicii; d) amplasamentul staţiei; e) denumirea localităţilor deservite de reţea; f)
structura ofertei serviciilor de programe retransmise.
Art.31. - (1) Autorizaţia de retransmisie este valabilă pe un termen de 6 ani.
(2) Taxa de stat pentru eliberarea autorizaţiei de retransmisie este egală cu taxa
prevăzută de legislaţia în vigoare pentru eliberarea licenţei de emisie.
Art.32. - (1) Autorizaţia de retransmisie constituie temei pentru obţinerea licenţei
tehnice.
(2) Cererea de eliberare a licenţei tehnice se depune la Consiliu, care o înregistrează şi
o remite autorităţii administraţiei publice centrale de specialitate în termen de 24 de
ore.

69
Art.33. - (1) Autorizaţia de retransmisie se eliberează fără concurs.
(2) Pentru obţinerea autorizaţiei de retransmisie, conducătorul întreprinderii sau
organizaţiei ori persoana autorizată de acesta depune cerere conform modelului
stabilit.
(3) La cererea de eliberare a autorizaţiei de retransmisie se anexează: a) conţinutul
ofertei serviciilor de programe (lista serviciilor de programe preconizate spre
retransmitere, la alcătuirea cărora se va ţine cont de cerinţele art.11 alin.(8) şi art.29
alin.(5) din Codul audiovizualului); b) acordul prealabil cu producătorii serviciilor de
programe respective sau reprezentanţii legali ai acestora. Dacă acordul este perfectat
în altă limbă decît cea de stat, se prezintă şi traducerea legalizată; c) dovada
capacităţii financiare de asigurare a realizării proiectului (cont bancar, certificat bancar
asupra intenţiei de acordare a unui împrumut, factură de achiziţionare a mijloacelor
tehnice necesare etc.); d) avizul autorităţii publice locale din teritoriul care va
beneficia de serviciile distribuitorilor de programe (în cazul reţelelor cu transmisie prin
cablu); e) dovada achitării taxei de stat.
Art.34. - (1) Setul complet de documente prezentat se înregistrează în Registrul de
evidenţă a cererilor pentru eliberarea licenţelor de emisie şi a autorizaţiilor de
retransmisie.
(2) Solicitantului i se eliberează o recipisă prin care se confirmă recepţionarea setului
respectiv de documente.
Art.35. - Titularul autorizaţiei de retransmisie îşi poate începe activitatea dacă sînt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) intenţia de începere a activităţii a fost
comunicată, în scris, Consiliului cu cel puţin 72 de ore înainte de lansarea emisiei.
Informaţia este însoţită de originalul sau copia legalizată de pe contractele încheiate
cu producătorii serviciilor de programe preconizate pentru retransmisie sau cu
reprezentanţii legali ai acestora; b) conţinutul ofertei serviciului de programe
corespunde celui declarat la momentul obţinerii autorizaţiei de retransmisie. În cazul
unor modificări, acestea urmează să fie aprobate de către Consiliu şi introduse în
condiţiile autorizaţiei de retransmisie.
Art.36. - (1) Modificarea autorizaţiei de retransmisie se efectuează prin decizia
Consiliului, în termen de 15 zile după depunerea cererii (cu anexarea documentelor şi
datelor modificate).
(2) Modificarea structurii ofertei poate fi operată de către distribuitorul de servicii
numai după aprobarea acesteia de către Consiliu.
Art.37. - Cererea de obţinere a unei noi autorizaţii de retransmisie se depune la
Consiliu cu 15 zile înaintea datei de expirare a autorizaţiei sau licenţei obţinute
anterior.
Art.38. - (1) Autorizaţia de retransmisie se retrage în următoarele situaţii: a) titularul
autorizaţiei de retransmisie încalcă sistematic prevederile legislaţiei în vigoare şi
condiţiile autorizaţiei; b) distribuitorul de servicii retransmite un serviciu de programe
fără deţinerea drepturilor de retransmisie; c) ca urmare a retragerii licenţei tehnice; d)
la cererea titularului; e) distribuitorul de servicii nu lansează emisia în termen de cel
mult un an de la data eliberării autorizaţiei de retransmisie.
(2) Retragerea autorizaţiei de retransmisie se aplică de Consiliu numai după epuizarea
celorlalte modalităţi de sancţionare prevăzute la art.38 din Codul audiovizualului.
Capitolul IV Licenţa tehnică
Art.39. - (1) Titularul licenţei de emisie sau a autorizaţiei de retransmisie va solicita
licenţa tehnică în termen de cel mult 6 luni de la data obţinerii licenţei de emisie sau a
autorizaţiei de retransmisie, după executarea condiţiilor tehnice prevăzute de
procedura de eliberare şi modificare a licenţei tehnice, elaborată de autoritatea
administraţiei publice centrale de specialitate şi coordonată cu Consiliul.
(2) Cererea de obţinere a licenţei tehnice se depune la Consiliu, care, în termen de 24
de ore, o va remite autorităţii administraţiei publice centrale de specialitate.
(3) Licenţa tehnică se eliberează de autoritatea administraţiei publice centrale de
specialitate în termen de 5 zile de la data solicitării.
Capitolul V Dispoziţii finale
Art.40. - Prezentul regulament face parte integrantă din Statutul Consiliului
Coordonator al Audiovizualului.
Art.41. - Prezentul regulament este obligatoriu pentru radiodifuzorii şi distribuitorii de

70
servicii, solicitanţii licenţelor de emisie şi autorizaţiilor de retransmisie din Republica
Moldova.
Art.42. - Radiodifuzorii şi distribuitorii de servicii, solicitanţii licenţelor de emisie şi
autorizaţiilor de retransmisie îşi asumă toată responsabilitatea privind respectarea
prezentului regulament.
Anexa nr.2 Structura organizatorică a Consiliului Coordonator al Audiovizualului
Preşedinte
Vicepreşedinte
Membrii Consiliului
Secretar
Contabil-şef
Direcţia expertiză şi licenţiere
Direcţia monitorizare
Direcţia resurse umane, relaţii cu publicul şi mass-media
Serviciul relaţii externe şi integrare europeană
Serviciul juridic şi respectarea legislaţiei
Direcţia administrativă

9.3. Legea cu privire la activitatea editorială nr. 939-XIV din 20.04.2000, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 70-72/511 din 22.06.2000.

Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.

Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale:
autor - persoană sau colectiv care a creat o operă literar-artistică, ştiinţifică,
publicistică etc.;
beneficiar al producţiei editoriale - persoană juridică sau fizică care, în condiţiile
legislaţiei în vigoare, comandă producţie editorială, asumîndu-şi cheltuielile financiare
respective;
casetă tehnică - totalitatea datelor ce caracterizează publicaţia, destinate pentru
informarea consumatorului şi utilizate la prelucrarea bibliografică şi la evidenţa
statistică a ediţiilor;
CIP (catalogare în publicare) - descriere bibliografică standardizată a publicaţiei,
expusă pe versoul foii de titlu;
ediţie - totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiaşi zaţ
tipografic; lucrare realizată prin metoda imprimării şi/sau tipăririi, în corespundere cu
standardele de stat, şi destinată difuzării;
editură/editor - persoană juridică sau fizică specializată în pregătirea manuscriselor
pentru tipar;
exemplare de depozit legal - exemplare din toate operele tipărite, grafice, audiovizuale
şi electronice, pe care agenţii producători sînt obligaţi să le transmită gratuit
instituţiilor specificate în prezenta lege;
difuzor al producţiei editoriale - persoană juridică sau fizică care se ocupă de
comercializarea şi difuzarea producţiei editoriale;
ISBN (International Standard Book Number) - Număr Internaţional Standard al Cărţii;
ISMN (International Standard Music Number) - Număr Internaţional Standard pentru
Muzică Tipărită;
ISSN (International Standard Serial Number) - Număr Internaţional Standard al
Publicaţiilor Seriale;
manuscris - originalul operei autorului, scris manual, dactilografiat sau procesat şi
prezentat spre editare;
producţie editorială - totalitatea lucrărilor publicate de editură;
reeditare - publicarea unei lucrări într-o nouă ediţie;
tipografie/tipograf - persoană juridică sau fizică specializată în tipărirea şi multiplicarea
producţiei editoriale;
tiraj - numărul de exemplare în care se tipăreşte o ediţie;
document – unitate de informaţie cu un conţinut definit care se află într-o anumită
formă de expresie (text, imagine, sunet etc.) pe un suport tradiţional sau electronic.
[Art.1 completat prin Legea nr.140-XVI din 26.06.2008, în vigoare 28.11.2008]

71
[Art.1 în redacţia Legii nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]
Articolul 2. Activitatea editorială
(1) Activitatea editorială reprezintă totalitatea activităţilor editurii (organizatorice, de
creaţie, economice) şi constă în pregătirea pentru tipar, tipărirea şi difuzarea
diverselor genuri de tipărituri: cărţi, ziare, reviste, note, calendare, ediţii de artă etc.
(2) Activitatea editorială are următoarele etape:
a) prepress - totalitatea procedeelor orientate spre redactarea, traducerea, culegerea,
corectarea, redactarea tehnică, ilustrarea şi machetarea lucrărilor;
b) tipărire - proces tehnologic de multiplicare a originalului editorial;
c) difuzare - distribuirea producţiei editoriale prin reţeaua de comerţ, biblioteci şi pe
alte căi.
[Art.2 completat prin Legea nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]
1.">Articolul 21. Sistemul editorial-poligrafic şi de comercializare a cărţii
Sistemul editorial-poligrafic şi de comercializare a cărţii al Republicii Moldova este
constituit din edituri, tipografii, redacţii ale ediţiilor seriale (periodice), librării şi
Camera Naţională a Cărţii.
[Art.21 introdus prin Legea nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]

2.">Articolul 22. Domeniul de reglementare al prezentei legi

Prezenta lege determină politica de stat în domeniul activităţii editoriale şi
reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului editorial-poligrafic şi de
comercializare a cărţii.
[Art.22 introdus prin Legea nr.140-XVI din 26.06.2008, în vigoare 28.11.2008]

Articolul 3. Scopul activităţii editoriale

Activitatea editorială are drept scop: a) satisfacerea necesităţilor personalităţii,
societăţii, statului în producţie editorială; b) crearea de posibilităţi pentru afirmarea
cetăţenilor în calitate de autori, indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială; c) asigurarea
dreptului la libertatea gîndirii şi a cuvîntului, la exprimarea liberă a opiniilor şi
convingerilor; d) contribuirea la dezvoltarea naţional-culturală a poporului prin
majorarea considerabilă a tirajului şi volumului ediţiilor, prin extinderea tematică a
producţiei de carte; e) ridicarea nivelului de cultură al cetăţenilor prin asigurarea
accesului la producţia editorială, familiarizarea cu valorile general-umane, editarea în
original sau în traducere a celor mai valoroase opere din literatura naţională şi cea
universală; f) stabilirea de relaţii cu editurile din alte ţări şi încheierea de convenţii şi
acorduri internaţionale în domeniul editorial; g) sporirea numărului de ediţii de carte
naţională în limbile de largă circulaţie în vederea promovării imaginii Republicii
Moldova în lume; h) consolidarea şi modernizarea bazei tehnico-materiale a editurilor,
a tipografiilor şi a reţelei de difuzare a producţiei editoriale.
Articolul 4. Politica de stat în domeniul activităţii editoriale
(1) Politica de stat în domeniul activităţii editoriale se bazează pe principiile
neadmiterii monopolizării, respectării deplinei libertăţi, consolidării şi modernizării
bazei tehnico-materiale, organizatorice, juridice şi ştiinţifice în acest domeniu.
(2) Politica de stat în domeniul activităţii editoriale este orientată spre: a) susţinerea
editării cărţii naţionale, completarea pieţei şi a fondurilor de biblioteci cu ediţii în limba
de stat, asigurarea cu literatură necesară a autorităţilor administraţiei publice centrale
şi locale, a instituţiilor de învăţămînt, de cultură, ştiinţifice, juridice şi economice; b)
editarea cărţii naţionale cu sprijinul autorităţilor administraţiei publice şi cu concursul
comunităţilor naţional-culturale; c) asigurarea respectării drepturilor editurilor şi
autorilor şi executării de către aceştia a obligaţiilor lor.
(3) Statul acordă priorităţi programelor naţionale de carte, bazate pe principiile
comenzii de stat, cu scopul de a asigura funcţionarea şi colaborarea puterilor
legislativă, executivă şi judecătorească, a instituţiilor de ocrotire a sănătăţii, ştiinţifice,
de învăţămînt, de cultură şi de protecţie socială a populaţiei.
[Art.4 completat prin Legea nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]
Articolul 4/1. Atribuţiile Ministerului Culturii şi Turismului
Ministerul Culturii şi Turismului, în calitate de autoritate publică centrală în domeniul
editorial-poligrafic şi managementului cărţii, are următoarele atribuţii: a) realizează

72
politica statului în domeniu; b) monitorizează respectarea legilor şi altor acte
normative în domeniul editării şi comercializării cărţii; c) coordonează metodologic
activitatea instituţiilor şi întreprinderilor editorial-poligrafice şi de comercializare a
cărţii; d) elaborează baza de date a ediţiilor în curs de apariţie în baza informaţiei
furnizate de către editori; e) sprijină şi facilitează colaborarea internaţională în
domeniu.
[Art.4/1 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 30.05.2008]
[Art.4/1 introdus prin Legea nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]
Capitolul II DREPTUL EDITORIAL
Articolul 5. Drepturile editoriale
(1) Statul recunoaşte următoarele drepturi editoriale: a) dreptul de fondare a editurii;
b) dreptul la activitate editorială.
(2) Proprietari ai editurilor, unităţilor editoriale, întreprinderilor poligrafice, liniilor
tehnologice şi ai utilajelor, destinate pregătirii pentru tipar şi tipăririi lucrărilor, precum
şi ai producţiei finite, pot fi statul, persoanele juridice şi persoanele fizice.
[Art.5 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 30.05.2008]
[Art.5 modificat prin Legea nr.205-XVI din 28.07.05, în vigoare 23.09.05]
[Art.5 modificat prin Legea nr.395-XV din 20.07.2001]
Articolul 6. Dreptul de proprietate intelectuală al editorului şi respectarea de către
editor a drepturilor de autor
(1) Dreptul de proprietate intelectuală al editorului asupra producţiei editoriale este
stabilit de lege.
(2) Editorul este obligat să solicite permisiunea autorului sau a titularului de drepturi
asupra obiectelor de proprietate intelectuală în cazul cînd activitatea editorială
presupune multiplicarea originalului editorial ce conţine obiectul proprietăţii
intelectuale.
[Art.6 modificat prin Legea nr.205-XVI din 28.07.05, în vigoare 23.09.05]
[Art.6 în redacţia Legii nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]
Articolul 7. Dreptul editorului
Orice persoană juridică sau fizică înregistrată în calitate de editor, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, este în drept să pregătească şi să lanseze ediţii în formă de
producţie editorială.
[Art.7 în redacţia Legii nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]
Articolul 8. Transmiterea şi cesiunea drepturilor
(1) Titularul dreptului exclusiv de autor poate să transmită editorului, în condiţiile
legislaţiei în vigoare, drepturile sale patrimoniale asupra unei opere conform
contractului de editare respectiv.
(2) Dacă, în decurs de 3 ani de la transmiterea drepturilor asupra operei, aceasta nu
se editează, contractul cu privire la transmiterea drepturilor devine nul, iar plăţile,
efectuate de editură în baza contractului, nu se rambursează.
(3) Editorul este în drept să cedeze altui editor, prin contract, cu consimţămîntul
persoanei care i-a transmis drepturile asupra unei opere, atît drepturile asupra acestei
opere, cît şi dreptul de proprietate intelectuală asupra producţiei editate de el.
[Art.8 modificat prin Legea nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]
Capitolul III CONTRACTUL DE EDITARE
Articolul 9. Contractul de editare
(1) Contractul de editare constituie o convenţie încheiată între titularul dreptului de
autor sau beneficiarul producţiei editoriale şi editură, în temeiul căreia editurii, în
schimbul unei remuneraţii, i se transmite dreptul de a edita şi a difuza opera.
Contractul de editare se perfectează în formă scrisă.
(2) Contractul de editare trebuie să stipuleze: a) natura exclusivă sau neexclusivă a
drepturilor transmise; b) tirajul ediţiei; c) termenul pentru care sînt transmise
drepturile; d) drepturile transmise, tehnologia de reproducere; e) remuneraţia ce
urmează a fi achitată de editură titularului de drepturi, cuantumul, termenul şi modul
de achitare a ei; f) termenul de predare către editură a manuscrisului şi a altor
materiale; g) termenul de editare a operei; h) numărul de exemplare pe care editura
le va transmite gratis titularului de drepturi; i) numărul de exemplare de cărţi, editate
din mijloace bugetare, destinate comercializării de către editură; j) forma şi modul de
distribuire şi comercializare a tirajului; k) alte condiţii prevăzute de legislaţia în

73
vigoare.
[Art.9 completat prin Legea nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]
Capitolul IV ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII EDITORIALE
Articolul 10. Formele juridice de organizare a activităţii editoriale
Activitatea editorială se desfăşoară în condiţiile Legii cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi.
Articolul 11. Subiecţii activităţii editoriale
(1) Subiecţi ai activităţii editoriale sînt editorii, tipografii şi difuzorii producţiei
editoriale.
(2) Subiecţii activităţii editoriale intră în raporturi de proprietate şi de producţie cu
subiecţi ai altor genuri de activitate în conformitate cu legislaţia.
(3) Relaţiile dintre subiecţii activităţii editoriale şi subiecţii altor genuri de activitate se
reglementează prin contracte şi acorduri încheiate în conformitate cu legislaţia.
Articolul 12. Beneficiarul producţiei editoriale
(1) Beneficiari ai producţiei editoriale pot fi persoanele juridice şi persoanele fizice
cetăţeni ai Republicii Moldova.
(2) Beneficiarul producţiei editoriale poate încredinţa editorului prelucrarea
redacţional-editorială şi editarea tuturor genurilor de literatură ce nu contravin
legislaţiei în vigoare.
(3) Beneficiarul producţiei editoriale este în drept: a) să determine limba ediţiei,
volumul şi tirajul acesteia; b) să stabilească modul de utilizare sau difuzare a
producţiei editoriale; c) să primească tot tirajul ediţiei, cu excepţia exemplarelor de
depozit legal, care se transmit conform legislaţiei în vigoare.
(4) Condiţiile executării comenzii privind producţia editorială, drepturile şi obligaţiile
părţilor contractante se stipulează în contractele încheiate, în conformitate cu
legislaţia, între beneficiarul producţiei editoriale, editor, tipograf şi difuzorul producţiei
editoriale.
(5) Lucrările din domeniul antroponimiei şi toponimiei naţionale (dicţionare,
îndreptare, nomenclatoare etc.), lucrările cartografice (atlase, hărţi geografice, planuri
ale oraşelor, ghiduri turistice etc.) se editează numai cu avizul pozitiv al Comisiei
republicane pentru reglementarea şi ocrotirea onomasticii naţionale.
[Art.12 completat prin Legea nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]
Articolul 13. Editurile şi unităţile editoriale
(1) Editurile şi unităţile editoriale, indiferent de forma de proprietate, constituie
principala verigă de structură în activitatea editorială.
(2) Editura activează în bază de statut, în care se specifică scopul, sarcinile principale,
funcţiile şi modul de activitate.
(3) Nu se admite imixtiunea autorităţilor publice, a persoanelor cu funcţii de
răspundere, a organizaţiilor obşteşti (partidelor, formaţiunilor, asociaţiilor şi
societăţilor politice etc.), precum şi a unor cetăţeni, în activitatea organizatorică şi de
creaţie a editurilor. Se interzice cenzurarea lucrărilor.
Articolul 14. Drepturile şi obligaţiile editorului
(1) Drepturile şi obligaţiile editorului, ce reies din raporturile lui cu titularii dreptului de
proprietate intelectuală, cu beneficiarii producţiei editoriale, cu alţi parteneri de
afaceri, cu autorităţile publice, sînt reglementate de actele legislative, de alte acte
normative în vigoare şi de contractele încheiate între părţi.
(2) Nimeni nu este în drept să impună editorului publicarea unui manuscris sau a altor
materiale, pe care acesta le-a respins, cu excepţia cazurilor de încălcare a obligaţiilor
contractuale, stabilite de instanţa judecătorească.
(3) Editorul este în drept:
a) să elaboreze un program propriu de editare, să determine aria tematică a activităţii
sale; b) să utilizeze producţia editorială proprie pentru asigurarea activităţii statutare,
să difuzeze de sine stătător producţia editorială sau să beneficieze de serviciile
difuzorilor; c) să editeze atît lucrări cunoscute, cît şi lucrări inedite din diferite
domenii, indiferent de gen şi volum, de metoda de reproducere (scrisă sau
electronică), să obţină drepturi exclusive sau neexclusive asupra lor; d) să primească
comenzi de la persoane fizice şi persoane juridice în vederea pregătirii şi editării
lucrărilor, să ofere servicii redacţional-editoriale; e) să efectueze operaţiuni de
cumpărare-vinzare a producţiei editoriale în scop de profit, să ofere servicii subiecţilor

74
activităţii de întreprinzător în comerţ; f) să prezinte, în modul stabilit, la concursuri
editoriale lucrări de diverse genuri; g) să stabilească relaţii de creaţie, de producţie şi
culturale cu editori din alte ţări; h) să participe la lucrările organizaţiilor internaţionale
ale editorilor, să-şi expună producţia la concursurile naţionale şi internaţionale, la
expoziţii, saloane şi tîrguri de carte, să adere (să se asocieze) la organizaţii de
specialitate, inclusiv internaţionale, din domeniu.
(4) Editorul poate edita şi reedita operele ocrotite de dreptul de autor pe durata
termenului stabilit în contractul editorial.
(5) Editorul poate fi, concomitent, beneficiar al tipografului şi beneficiar al difuzorului
producţiei editoriale.
(6) Se interzice editarea lucrărilor care contravin legislaţiei în vigoare.
Responsabilitatea pentru realizarea acestei prevederi îi revine atît editorului şi
beneficiarului producţiei editoriale, cît şi autorului.
[Art.14 completat prin Legea nr.140-XVI din 26.06.2008, în vigoare 28.11.2008]
[Art.14 completat prin Legea nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]
[Art.14 modificat prin Legea nr.395-XV din 20.07.2001]
Articolul 15. Drepturile şi obligaţiile tipografului
(1) Tipograful îşi realizează drepturile şi poartă răspundere conform legislaţiei cu
privire la antreprenoriat şi întreprinderi.
(2) Tipograful primeşte comanda pentru executarea producţiei editoriale doar în cazul
cînd beneficiarul dispune de acte care certifică înregistrarea acestuia ca subiect al
activităţii editoriale.
(3) Tipograful obţine dreptul de a practica activitatea editorială, cu toate drepturile şi
obligaţiile prevăzute în prezenta lege pentru editori, după înregistrarea lui, în modul
stabilit, ca editor.
(4) Tipograful este în drept să tipărească şi să multiplice lucrările proprii şi cele
comandate.
(5) Condiţiile şi termenele executării comenzii de editare sînt stipulate în contractul
încheiat între beneficiarul producţiei editoriale şi tipograf.
(6) Tipograful poartă răspundere în faţa beneficiarului producţiei editoriale pentru
reproducerea fidelă a originalului, pentru calitatea executării fiecărui exemplar al
tirajului comandat, pentru respectarea standardelor de stat, a reglementărilor tehnice
şi a altor acte normative.
(7) Fără acordul beneficiarului producţiei editoriale, tipograful nu are dreptul să remită
altor persoane sau instituţii tirajul tipărit al ediţiei sau o parte din el, originalele
editoriale, machetele, fotoformele sau formele de tipar, cu excepţia cazurilor stipulate
în contract.
(8) Se interzice tipărirea unui tiraj suplimentar fără acordul autorului şi al
beneficiarului producţiei editoriale.
(9) Litigiile dintre beneficiarul producţiei editoriale şi tipograf sînt soluţionate în
conformitate cu legislaţia.
Capitolul V DIFUZAREA PRODUCŢIEI EDITORIALE
Articolul 16. Modul de difuzare a producţiei editoriale
(1) Producţia editorială se difuzează de către editor, tipograf, autor, precum şi de
către organizaţiile de comercializare a cărţii, de către alte persoane juridice sau
persoane fizice, în baza acordului sau a contractului încheiat ori în baza altor acte
legitime.
(2) Difuzarea producţiei editoriale se poate efectua prin vînzare cu amănuntul sau
angro, prin difuzare gratuită sau prin schimb pe bază contractuală.
(3) Exportul şi importul producţiei editoriale se efectuează în conformitate cu
legislaţia.
Articolul 17. Caseta tehnică
(1) Fiecare exemplar al ediţiei va conţine, în mod obligatoriu, caseta tehnică întocmită
de către editor, cu următoarele elemente: a) numele autorului (alcătuitorului) sau
pseudonimul lui; b) denumirea ediţiei (titlul propriu-zis, titlul paralel, titlul-cheie, titlul
alternativ), iar pentru traduceri - şi denumirea operei în original; c) denumirea şi
adresa juridică a editurii/editorului; d) anul editării;
e) denumirea şi adresa juridică a tipografiei, numărul comenzii; f) indicele de
clasificare CZU (Clasificarea Zecimală Universală); g) antetitlul, subtitlul; h) Numărul

75
Internaţional Standard al Cărţii (ISBN); i) Numărul Internaţional Standard pentru
Muzică Tipărită (ISMN); j) Numărul Internaţional Standard al Publicaţiilor Seriale
(ISSN); k) semnul protecţiei dreptului de autor (c), numele (denumirea) titularului
(titularilor) dreptului exclusiv de autor asupra operei sau asupra primei publicări a
operei respective şi anul editării.
(2) Toate ediţiile, indiferent de limba expunerii, trebuie să conţină, în mod obligatoriu,
caseta tehnică în limba de stat. Ediţiile apărute în limbi străine sau în limbile
minorităţilor naţionale pot conţine caseta tehnică şi în limba în care este publicată
opera.
(3) În cazul editării, tipăririi unei comenzi venite din străinătate, caseta tehnică se
completează conform legislaţiei ţării respective.
(4) Apariţia oricărei ediţii fără casetă tehnică este interzisă.
[Art.17 în redacţia Legii nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]
Articolul 18. Exemplarele de depozit legal
(1) Exemplarele de depozit legal sînt expediate cu titlu gratuit de către tipograf, din
contul editorului, îndată după apariţie prin intermediul Camerei Naţionale a Cărţii: a)
Ministerului Culturii şi Turismului - 1 exemplar din toate ediţiile apărute în ţară, pentru
informare şi documentare; b) Bibliotecii Naţionale - 2 exemplare din toate ediţiile
apărute în ţară; c) Camerei Naţionale a Cărţii - 1 exemplar din toate ediţiile apărute în
ţară; d) Bibliotecii Naţionale pentru Copii "Ion Creangă" (literatură pentru copii şi
adolescenţi) - 1 exemplar; e) Bibliotecii Academiei de Ştiinţe a Moldovei - 1 exemplar
din toate ediţiile ce ţin de domeniul ştiinţelor socioumane, economice şi naturale
apărute în ţară; f) Bibliotecii Republicane de Informaţie Tehnologico-Ştiinţifică - 1
exemplar din ediţiile ce ţin de domeniul tehnicii şi ştiinţelor tehnice; g) Bibliotecii
Ştiinţifice Republicane de Medicină - 1 exemplar din ediţiile privind medicina şi
ocrotirea sănătăţii; h) Bibliotecii Speciale Republicane Centralizate a Societăţii Orbilor
- 1 exemplar din ediţiile "vorbitoare" (Braille).
(2) Editura/editorul oferă gratuit autorilor (alcătuitorilor, traducătorilor, pictorilor)
exemplare ale operelor lor editate conform contractelor încheiate, iar instituţiilor
specificate la alin.(1) lit.a)-h) - exemplare de depozit legal şi în cazul în care acestea
sînt tipărite peste hotarele ţării.
[Art.18 modificat prin Legea nr.140-XVI din 26.06.2008, în vigoare 28.11.2008]
[Art.18 modificat prin Legea nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]
Articolul 19. Camera Naţională a Cărţii
(1) Camera Naţională a Cărţii este principala instituţie de stat care deţine sursa
documentară a culturii naţionale scrise şi are următoarele atribuţii: a) constituie,
prelucrează, dezvoltă, prezervă şi pune în valoare fondul de documente care fac
obiectul depozitului legal; b) organizează depozitul legal conform art.18; c) efectuează
controlul bibliografic naţional ca parte a controlului bibliografic internaţional; d)
elaborează bibliografia naţională a Moldovei şi repertoriul naţional de publicaţii; e)
efectuează catalogări înainte de publicare (CIP); f) ţine evidenţa statistică editorială;
g) atribuie numere internaţionale standard pentru cărţi (ISBN), pentru muzică tipărită
(ISMN), pentru publicaţii seriale (ISSN).
(2) Camera Naţională a Cărţii, în condiţiile legislaţiei în vigoare, încasează plată pentru
servicii la sistematizare şi aplicarea indicelui CZU publicaţiilor, la efectuarea catalogării
în publicare (CIP), la atribuirea numerelor internaţionale standard (ISBN, ISMN şi
ISSN) şi pentru alte servicii ce ţin de domeniul ei de activitate.
(3) Fondul de documente şi bazele de date ale Camerei Naţionale a Cărţii sînt
inalienabile, constituie proprietate a statului şi se află sub protecţia acestuia.
[Art.19 modificat prin Legea nr.140-XVI din 26.06.2008, în vigoare 28.11.2008]
[Art.19 în redacţia Legii nr.449-XV din 13.11.03, în vigoare 12.12.03]
Capitolul VI RESPECTAREA LEGISLAŢIEI CU PRIVIRE LA ACTIVITATEA EDITORIALĂ
Articolul 20. Respectarea termenului de editare
(1) În cazul în care editura nu a publicat opera în termenul specificat în contract sau în
cazul în care contractul nu conţine o asemenea clauză, titularul de drepturi poate cere
desfacerea contractului şi poate pretinde la suma integrală a remuneraţiei stipulate în
contract. Dacă, după achitarea remuneraţiei, editura obţine, pe cale amiabilă,
stabilirea unui nou termen de editare, titularul de drepturi poate pretinde o
remuneraţie suplimentară în condiţii contractuale noi.

76
(2) Dacă, din vina titularului de drepturi, care nu a prezentat la timp manuscrisul sau
nu a introdus modificările cerute în limitele prevăzute de contract, opera nu a fost
publicată în termenul stabilit, editura este în drept să desfacă contractul şi să-i ceară
titularului restituirea sumei primite în avans.
(3) În cazul în care opera a fost redactată şi pregătită pentru editare, dar nu a fost
publicată din vina titularului de drepturi sau din vina editurii, tipograful este în drept
să rezilieze contractul încheiat cu editura şi să-i ceară acesteia recuperarea
prejudiciului, inclusiv a cîştigului nerealizat.
Capitolul VII
GARANŢIILE STATULUI ÎN DOMENIUL ACTIVITĂŢII EDITORIALE
Articolul 21. Reglementarea financiară a activităţii editoriale
(1) Statul acordă prioritate şi încurajează editarea: a) operelor clasicilor; b) celor mai
reprezentative opere ale scriitorilor contemporani din Republica Moldova; c) cărţilor ce
au intrat în fondul de aur al literaturii universale, inclusiv al literaturii pentru copii; d)
cărţilor pentru copii ilustrate; e) cărţilor prevăzute de standardele educaţionale de
stat; f) publicaţiilor de referinţă cu caracter general şi tematic; g) lucrărilor din diverse
domenii ale artei; h) publicaţiilor lexicografice.
(2) La selectarea literaturii pentru editare din contul mijloacelor bugetare, prioritate se
acordă operelor autorilor din Republica Moldova.
Articolul 22. Mijloacele pentru susţinerea editării cărţii naţionale
(1) Anual, în bugetul de stat sînt prevăzute mijloace pentru susţinerea editării cărţii
naţionale.
(2) Mijloacele prevăzute în bugetul de stat pentru susţinerea editării cărţii naţionale se
distribuie editurilor de către Ministerul Culturii şi Turismului, pe bază de concurs.
(3) Mijloacele bugetului de stat alocate în scopul editării cărţii naţionale se utilizează în
strictă conformitate cu destinaţia acestora.
(4) Listele lucrărilor propuse pentru editare din contul mijloacelor bugetului de stat se
întocmesc de către Ministerul Culturii şi Turismului, în limita mijloacelor prevăzute în
buget şi în baza propunerilor editurilor de stat din subordine, coordonate cu Ministerul
Educaţiei şi Tineretului, Academia de Ştiinţe a Moldovei, uniunile de creaţie
interesate.
(5) Cărţile editate din mijloacele bugetului de stat sînt transmise Ministerului Culturii şi
Turismului şi Ministerului Educaţiei şi Tineretului pentru completarea gratuită a
fondurilor bibliotecilor publice şi şcolare, pentru schimbul de producţie editorial-
poligrafică în baza convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care Republica Moldova
este parte. Pînă la 5 la sută din cărţile editate şi care prezintă un interes deosebit
pentru opinia publică pot fi utilizate, la discreţia subiecţilor activităţii editoriale, în
cadrul acţiunilor protocolare şi evenimentelor culturale de importanţă majoră atît în
ţară, cît şi peste hotare.
(6) Mijloace pentru susţinerea editării cărţii naţionale pot fi prevăzute anual, în
măsura posibilităţilor, şi în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale (prin decizia
consiliilor locale respective). În acest caz, listele lucrărilor propuse pentru editare sînt
coordonate cu Ministerul Culturii şi Turismului. După editare, cărţile sînt transmise
pentru completarea gratuită a fondurilor bibliotecilor publice şi şcolare din unităţile
administrativ-teritoriale respective. Pînă la 5 la sută din cărţile editate şi care prezintă
un interes deosebit pentru opinia publică pot fi utilizate, la discreţia subiecţilor
activităţii editoriale, în cadrul acţiunilor protocolare şi evenimentelor culturale de
importanţă majoră atît în ţară, cît şi peste hotare.
[Art.22 modificat prin Legea nr.140-XVI din 26.06.2008, în vigoare 28.11.2008]
[Art.22 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]
[Art.22 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 01.01.2007]
[Art.22 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]
[Art.22 în redacţia Legii nr.395-XV din 20.07.2001]
Capitolul VIII COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL ACTIVITĂŢII
EDITORIALE
Articolul 23. Colaborarea internaţională
(1) Colaborarea internaţională în domeniul activităţii editoriale se efectuează în baza
convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu
respectarea normelor legislaţiei naţionale.

77
(2) Colaborarea internaţională în domeniul activităţii editoriale este orientată spre: a)
intensificarea schimbului cultural şi ştiinţific cu alte state, participarea activă la
expoziţiile şi tîrgurile internaţionale de carte; b) consolidarea bazei tehnico-materiale a
domeniului editorial-poligrafic prin aplicarea tehnologiilor noi şi atragerea în acest scop
a investiţiilor străine; c) crearea reţelei de difuzare a producţiei editoriale naţionale
peste hotare şi a producţiei editoriale străine în ţară; d) satisfacerea necesităţilor
culturale, ştiinţifice şi educaţionale ale compatrioţilor stabiliţi peste hotare.
(3) În cazul în care prevederile prezentei legi vin în contradicţie cu convenţiile sau cu
acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, se aplică prevederile
convenţiei sau ale acordului internaţional.
Articolul 24. Participarea la activitatea economică externă
Subiecţii activităţii editoriale pot participa la activitatea economică externă în
conformitate cu legislaţia.

Articolul 25. Încetarea activităţii editoriale

(1) Activitatea editorială încetează: a) la iniţiativa fondatorului (fondatorilor); b) în
baza deciziei instanţei judecătoreşti; c) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
(2) Subiectul activităţii editoriale îşi încetează activitatea din momentul radierii
acestuia din Registrul de stat al comerţului.
Capitolul IX DISPOZIŢII FINALE
Articolul 26
Guvernul va elabora şi va prezenta Parlamentului propuneri:
în termen de o lună - pentru modificarea legislaţiei fiscale în ceea ce priveşte
acordarea de facilităţi (scutiri de TVA, de taxe vamale, de impozit pe venit) subiecţilor
activităţii editoriale, în conformitate cu prevederile convenţiilor şi acordurilor
internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte;
în termen de 3 luni - pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta
lege.

9.4. Legea nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe,
Monitorul Oficial nr.191-193/630 din 01.10.2010

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Cadrul juridic
(1) Dreptul de autor şi drepturile conexe, protecţia acestor drepturi şi răspunderea
pentru încălcarea lor se reglementează de Constituţia Republicii Moldova, tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege şi de alte acte
normative.
(2) Prezenta lege reglementează raporturile ce apar la crearea şi valorificarea operelor
literare, artistice şi ştiinţifice (drept de autor), a interpretărilor, fonogramelor,
videogramelor şi emisiunilor organizaţiilor de difuziune (drepturi conexe), precum şi
alte drepturi care sînt recunoscute în legătură cu activitatea intelectuală din domeniul
literaturii, artei şi ştiinţei.
Articolul 2. Tratate internaţionale. Tratament naţional
(1) În cazul în care un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte
stabileşte alte norme decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele
tratatului internaţional.
(2) Persoanele fizice şi persoanele juridice străine ale căror opere sau obiecte ale
drepturilor conexe sînt protejate printr-un tratat internaţional la care Republica
Moldova este parte beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea acordată prin
prezenta lege persoanelor fizice sau persoanelor juridice din Republica Moldova
(tratament naţional).
(3) Prezenta lege se aplică tuturor operelor şi obiectelor drepturilor conexe protejate
prin tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte, care, la momentul
intrării în vigoare a tratatului corespunzător, nu au intrat în domeniul public în ţara lor
de origine ca urmare a expirării termenului de protecţie acordat anterior şi care nu au

78
intrat în domeniul public în Republica Moldova ca urmare a expirării termenului de
protecţie acordat anterior.
Articolul 3. Noţiuni principale
În prezenta lege se utilizează următoarele noţiuni:
autor – persoană fizică prin a cărei activitate creatoare a fost creată opera;
bază de date – compilaţie de date sau de alte materiale, indiferent dacă acestea sînt
sau nu protejate de dreptul de autor sau de drepturile conexe, atît în formă
mecanolizibilă, cît şi în altă formă, aranjate sistematizat ori metodic şi accesibile prin
mijloace electronice sau de alt gen;
comunicare publică – transmitere prin eter, inclusiv prin satelit (teleradiodifuziune),
prin cablu sau prin alte mijloace a imaginilor şi/sau a sunetelor operelor ori a
obiectelor drepturilor conexe, astfel încît imaginile sau sunetele să poată fi percepute
de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al unei familii şi al cunoscuţilor
apropiaţi în locuri în care, fără actul de transmitere, ele nu ar putea percepe imaginile
şi/sau sunetele. Comunicarea semnalelor codificate reprezintă o transmitere prin eter
sau prin cablu (comunicare publică) în cazul în care mijloacele de decodificare sînt
oferite publicului de către organizaţia de difuziune prin eter sau, respectiv, de către
organizaţia de difuziune prin cablu ori cu consimţămîntul acesteia. Retransmiterea prin
eter (redifuzarea) sau prin cablu care nu se efectuează simultan cu comunicarea
publică originală sau care include schimbări (dublări, subtitrări, inserări de reclame) se
consideră un nou act de comunicare publică prin eter sau prin cablu;
demonstrare publică – expunere a originalului sau a copiei unei opere, directă sau
indirectă, prin intermediul mijloacelor de proiecţie a imaginii unei opere, prin slide-uri
ori prin alte mijloace, pe ecran ori în alt mod similar (cu excepţia comunicării prin eter
sau prin cablu), în care opera, copia sau imaginea ei este expusă într-un loc public ori
în orice alt loc din care poate fi percepută de persoane care nu fac parte din cercul
obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor apropiaţi. Demonstrarea publică a operei
audiovizuale presupune demonstrarea neconsecutivă a unor imagini izolate ale ei, dat
fiind faptul că demonstrarea obişnuită consecutivă a imaginilor unei opere
audiovizuale constituie interpretare publică;
distribuire – punere în circulaţie, prin vînzare sau prin orice alt mod de transmitere în
proprietate, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului ori a copiilor unei opere sau a
unor obiecte ale drepturilor conexe, precum şi oferirea publică a acestora;
emisiune a unei organizaţii de difuziune prin eter sau prin cablu – emisiune creată
nemijlocit de către organizaţia de difuziune prin eter sau prin cablu ori, la comandă şi
din mijloacele financiare ale acesteia, de către o altă organizaţie;
expresie folclorică – creaţie constînd din elemente caracteristice patrimoniului cultural
tradiţional, manifestate şi perpetuate de către comunitate sau de către indivizi,
reflectînd moştenirea artistică tradiţională a comunităţii;
fonogramă – imprimare exclusiv sonoră a oricărei interpretări, opere sau expresii
folclorice, a sunetelor ori reprezentărilor lor, cu excepţia imprimărilor sonore incluse în
opera audiovizuală;
imprimare (înregistrare) – fixarea, prin orice mijloace şi în orice mod, a sunetelor
şi/sau a imaginilor ori a reprezentărilor acestora pe orice suport material, inclusiv
electronic, care permite perceperea, reproducerea sau comunicarea lor;
informaţie despre gestiunea drepturilor – orice informaţie, furnizată de către titularul
de drepturi, care identifică opera sau alt obiect protejat de prezenta lege, autorul sau
alt titular de drepturi ori informaţia privind condiţiile de valorificare a operei sau a altui
obiect protejat, precum şi orice cifre şi coduri reprezentînd asemenea informaţie;
interpret – actor, cîntăreţ, muzician, dansator, dirijor sau oricare altă persoană care
prezintă, recită, cîntă, joacă, dansează sau interpretează în orice alt mod o operă,
expresii folclorice sau spectacole de orice fel, inclusiv de varietăţi, folclorice, de circ,
de păpuşi ori de marionete;
interpretare publică – prezentarea operelor, interpretărilor sau a fonogramelor prin
reprezentare scenică, recitare, cîntec sau printr-o altă modalitate, atît pe viu, cît şi
prin intermediul diferitelor dispozitive, mijloace sau procedee (cu excepţia comunicării
publice), în locuri accesibile publicului ori în orice alte locuri în care operele,
interpretările sau fonogramele pot fi percepute de persoane care nu fac parte din
cercul obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor apropiaţi;

79
împrumut – punere la dispoziţie a publicaţiilor în orice format spre utilizare, prin
intermediul unor instituţii accesibile publicului, pentru o perioadă limitată de timp şi
fără obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect;
închiriere – punere la dispoziţie spre utilizare, pentru o perioadă limitată de timp şi
pentru obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, a unei
opere sau a unui obiect de drept conex;
măsuri tehnologice de protecţie – utilizare a oricărui echipament tehnic sau a unor
componente ale acestuia, care, prin fireasca sa funcţionare, are destinaţia să
controleze accesul la opere sau la obiecte de drepturi conexe, împiedicînd ori limitînd
acţiunile care nu sînt autorizate de titularii drepturilor protejate de prezenta lege.
Măsurile tehnologice sînt considerate eficiente cînd valorificarea unei opere sau a unui
alt obiect protejat de prezenta lege este controlată de către titularii de drepturi prin
aplicarea unui cod de acces ori a unui procedeu de protecţie, precum sînt codarea,
criptarea sau orice altă transformare a operei sau a altui obiect protejat, ori prin
aplicarea unui mecanism de control al copierii, care, dacă nu sînt eludate, îndeplinesc
obiectivele de protecţie;
operă – rezultat al creaţiei intelectuale originale în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei,
indiferent de mijloacele de creare, de modul concret şi de forma de exprimare, de
valoarea şi importanţa acesteia;
operă audiovizuală – operă care constă dintr-o succesiune de imagini coerente fixate,
însoţite sau nu de sunete, producînd impresia mişcării, destinată perceperii vizuale şi
auditive (în cazul în care imaginile sînt însoţite de sunet) prin intermediul unui anumit
dispozitiv;
operă colectivă – operă creată de mai multe persoane fizice – contribuţia cărora
formează un tot indivizibil, încît identificarea contribuţiei fiecăruia este imposibilă – din
iniţiativa şi sub conducerea unei persoane fizice sau juridice, care urmează să publice
opera sub numele său;
producător de fonograme – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a
cărei responsabilitate, inclusiv financiară, se efectuează prima imprimare a sunetelor
interpretării, a altor sunete ori a reprezentărilor de sunete;
producător de opere audiovizuale – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi
pe a cărei responsabilitate, inclusiv financiară, este creată opera audiovizuală;
producător de videograme – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a
cărei responsabilitate, inclusiv financiară, este imprimată videograma;
program pentru calculator – ansamblu de instrucţiuni, comenzi şi/sau de coduri
exprimate în orice formă sau mod, destinate funcţionării calculatorului pentru a atinge
un anumit scop sau rezultat. Noţiunea „program pentru calculator” se extinde şi
asupra programului încorporat în memoria calculatorului, a materialului de însoţire a
unui program creat, a materialului pregătitor obţinut în procesul elaborării unui
program cu condiţia că acesta este conceput şi exprimat într-o astfel de formă încît
materialul pregătitor se poate solda ulterior cu elaborarea programului de calculator.
Programul de calculator poate fi exprimat în orice limbaj, fie în codul-sursă, fie în
codul-obiect;
publicare – oferirea de exemplare ale unei opere, ale unei interpretări, ale unei
fonograme, videograme sau emisiuni publicului, cu consimţămîntul autorului ori al
altui titular al dreptului de autor sau al drepturilor conexe, într-un număr suficient
pentru a satisface necesităţile rezonabile ale publicului;
punere la dispoziţie în regim interactiv – a pune la dispoziţie o operă sau un obiect al
drepturilor conexe prin intermediul mijloacelor cu sau fără fir, inclusiv prin internet ori
prin alte reţele de calculatoare, astfel încît oricare dintre membrii publicului să poată
avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual de ei;
reproducere – realizarea unuia ori a mai multor exemplare ale unei opere sau ale unui
obiect al drepturilor conexe, fie directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin
orice mijloc sau sub orice formă, inclusiv în scopul de imprimare audio ori video şi/sau
al stocării unei opere ori a unui obiect al drepturilor conexe pe suporturi materiale sau
electronice;
reproducere reprografică – reproducerea în facsimil (copie exactă) a originalului operei
scrise sau grafice, în dimensiune naturală, mărită sau micşorată, prin intermediul
fotocopierii ori prin oricare alte mijloace tehnice similare, altele decît cele de editare.

80
Reproducerea reprografică nu include fixarea operei în formă electronică (inclusiv
digitală), optică sau în oricare altă formă mecanolizibilă;
retransmitere – difuzarea simultană, prin eter sau prin cablu, de către o organizaţie de
difuziune prin eter sau prin cablu a emisiunilor unei alte organizaţii de difuziune prin
eter sau prin cablu;
satelit – orice satelit ce operează pe benzi de frecvenţă care sînt rezervate, conform
legislaţiei privind telecomunicaţiile, comunicării publice (transmitere prin eter) a
semnalelor în scopul recepţionării de către public sau care sînt rezervate comunicării
private, de la un punct la altul. Totodată, în ultimul caz, circumstanţele în care are loc
recepţia semnalelor de către membrii publicului trebuie să fie comparabile cu cele
existente în primul caz;
valorificare – orice acţiune ce ţine de utilizarea sub orice formă şi în orice mod a
obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de
prezenta lege;
videogramă – prima imprimare a unor imagini, însoţite sau nu de sunete, indiferent de
faptul dacă reprezintă sau nu o operă audiovizuală.
Articolul 4. Atribuţii şi sarcini ale Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală în
domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe
(1) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare – AGEPI):
a) contribuie la elaborarea şi realizarea, în limitele competenţei sale, a politicii
adecvate de protecţie, exercitare şi implementare a dreptului de autor, a drepturilor
conexe şi a altor drepturi protejate în conformitate cu prezenta lege, cu
angajamentele internaţionale şi cu interesele naţionale ale Republicii Moldova; b)
înaintează propuneri Guvernului, ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale
atunci cînd întreprinderea anumitor măsuri necesare pentru implementarea politicii
menţionate la lit.a) nu ţine de competenţa sa; c) acumulează informaţiile necesare,
desfăşoară activităţi de instruire şi consultări pentru informarea ministerelor, a altor
autorităţi administrative centrale, a autorităţilor judecătoreşti şi a altor instituţii, a
titularilor de drepturi şi a utilizatorilor despre importanţa şi aspectele legale şi practice
ale protecţiei, exercitării şi implementării dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a
altor drepturi protejate de prezenta lege, elaborînd şi distribuind în acest scop
materiale informative, organizînd campanii de informare şi colaborînd activ cu mass-
media; d) participă la elaborarea proiectelor de acte normative privind protecţia,
exercitarea şi implementarea dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a altor
drepturi protejate de prezenta lege; e) reprezintă Republica Moldova în organizaţiile
internaţionale şi regionale din domeniul dreptului de autor, al drepturilor conexe şi al
altor drepturi protejate de prezenta lege; f) stabileşte şi întreţine, în conformitate cu
actele legislative şi normative, relaţii de cooperare reciproc avantajoase cu oficii
similare, agenţii şi instituţii de cercetări, cu alte organizaţii din alte ţări care activează
în domeniul dreptului de autor, al drepturilor conexe şi al altor drepturi protejate de
prezenta lege; g) recepţionează şi examinează cererile de înregistrare a obiectelor
dreptului de autor şi ale drepturilor conexe, înregistrează şi eliberează, în numele
statului, certificate de înregistrare a acestora; h) avizează, monitorizează şi
supraveghează activitatea organizaţiilor de gestiune colectivă a dreptului de autor
şi/sau a drepturilor conexe; i) eliberează marcaje de control în conformitate cu
legislaţia.
(2) AGEPI instituie Comisia de mediere şi Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii
intelectuale, care examinează şi soluţionează litigiile atribuite în competenţa lor
conform legilor speciale din domeniul proprietăţii intelectuale, inclusiv conform
prevederilor prezentei legi, precum şi litigiile din domeniul gestiunii colective a
dreptului de autor şi a drepturilor conexe. Comisia de mediere şi Arbitrajul specializat
în domeniul proprietăţii intelectuale activează conform regulamentului aprobat de
către Guvern.
Capitolul II DREPTUL DE AUTOR
Articolul 5. Condiţiile de protecţie
(1) În conformitate cu prezenta lege, beneficiază de protecţie toate operele exprimate
într-o anumită formă obiectivă din domeniul literar, artistic şi ştiinţific, indiferent de
faptul dacă acestea au fost sau nu aduse la cunoştinţa publicului.
(2) Autorul beneficiază de protecţia dreptului de autor asupra operei sale prin însuşi

81
faptul de creare a ei. Pentru apariţia şi exercitarea dreptului de autor nu este necesară
înregistrarea operei, nici alt act de notificare sau alte formalităţi.
(3) Dreptul de autor se constituie din drepturi patrimoniale şi drepturi morale
(personale nepatrimoniale).
(4) Dreptul de autor nu depinde de dreptul de proprietate asupra obiectului material în
care şi-a găsit expresie opera respectivă. Procurarea unui asemenea obiect nu conferă
proprietarului acestuia nici unul din drepturile acordate autorului de prezenta lege.
(5) Drepturile patrimoniale pot aparţine autorului ori altei persoane fizice sau juridice
care deţine, în mod legal, drepturile respective (titularul de drepturi).
(6) Protecţia dreptului de autor se extinde asupra formei de exprimare, dar nu se
extinde asupra ideilor, teoriilor, descoperirilor ştiinţifice, procedeelor, metodelor de
funcţionare sau asupra conceptelor matematice ca atare şi nici asupra invenţiilor
cuprinse într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, explicare sau de exprimare.
Articolul 6. Domeniul de acţiune a dreptului de autor
(1) Dreptul de autor se extinde asupra: a) operelor, indiferent de locul primei lor
publicări, al căror titular al dreptului de autor este o persoană fizică sau juridică din
Republica Moldova; b) operelor publicate pentru prima dată în Republica Moldova,
indiferent de domiciliul sau de sediul titularului dreptului de autor asupra respectivelor
opere; c) altor opere, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
(2) Opera, de asemenea, se consideră publicată pentru prima dată în Republica
Moldova dacă a fost publicată în Republica Moldova în decurs de 30 de zile de la data
primei sale publicări peste hotare.
Articolul 7. Opere protejate de dreptul de autor
(1) Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, artistice şi ştiinţifice
exprimate în următoarele forme: a) scrisă (manuscris, text dactilografiat, partitură
etc.); b) orală (interpretare publică etc.); c) imprimare audio sau video (mecanică,
magnetică, digitală, optică etc.); d) de imagine (desen, schiţă, pictură, plan, fotocadru
etc.); e) tridimensională (sculptură, model, machetă, construcţie etc.); f) în alte
forme.
(2) Obiecte ale dreptului de autor sînt: a) operele literare (povestiri, eseuri, romane,
poezii etc.); b) programele pentru calculator care se protejează ca şi operele literare;
c) operele ştiinţifice; d) operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile şi
proiectele de scenarii, libretele, sinopsisul filmului; e) operele muzicale cu sau fără
text; f) operele coregrafice şi pantomimele; g) operele audiovizuale; h) operele de
pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică; i) operele de arhitectură,
urbanistică şi de artă horticolă; j) operele de artă aplicată; k) operele fotografice şi
operele obţinute printr-un procedeu analog fotografiei; l) hărţile, planşele, schiţele şi
lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei, arhitecturii şi din alte
domenii ale ştiinţei; m) bazele de date; n) alte opere.
(3) Fără a prejudicia drepturile autorului operei originale, de asemenea, se protejează
prin dreptul de autor operele derivate şi integrante la baza cărora stau una ori mai
multe opere şi/sau oricare alte materiale preexistente, şi anume: a) traducerile,
adaptările, adnotările, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale operelor
literare, artistice sau ştiinţifice, cu condiţia că constituie rezultate ale creaţiei
intelectuale; b) culegerile de opere literare, artistice ori ştiinţifice (enciclopediile şi
antologiile, compilaţiile altor materiale sau date, indiferent dacă sînt ori nu protejate,
inclusiv bazele de date), cu condiţia că, din considerentul de selectare şi sistematizare
a conţinutului lor, constituie rezultate ale creaţiei intelectuale.
(4) Prin dreptul de autor, de asemenea, se protejează ca atare şi o parte componentă
ori un alt element al operei (inclusiv titlul sau personajele operei) care reprezintă în
sine o creaţie intelectuală.
(5) Operele, precum şi părţile componente sau alte elemente ale operelor specificate
la alin.(1)–(4) beneficiază de protecţie dacă sînt originale în sensul că reprezintă prin
sine înseşi creaţii intelectuale de autor. Nu se aplică alte criterii, cum ar fi
caracteristicile de ordin cantitativ, calitativ sau estetic, pentru a determina dacă aceste
opere sînt pasibile de protecţie.
Articolul 8. Creaţii şi alte obiecte neprotejate prin dreptul de autor
Protecţia dreptului de autor, conform prezentei legi, nu se extinde asupra: a)

82
documentelor oficiale de caracter normativ, administrativ sau politic (legi, hotărîri
judecătoreşti etc.), precum şi asupra traducerilor oficiale ale acestora; b) simbolurilor
de stat şi a semnelor oficiale ale statului (drapele, steme, decoraţii, semne băneşti
etc.); c) expresiilor folclorice; d) noutăţilor zilei şi a diverselor fapte ce reprezintă o
simplă informaţie.
Articolul 9. Subiectul dreptului de autor. Prezumţia paternităţii şi simbolul protecţiei
dreptului de autor
(1) Se consideră a fi autor, în absenţa unei probe contrare, persoana fizică sub al cărei
nume pentru prima dată este publicată opera.
(2) Cînd opera a fost publicată anonim sau sub un pseudonim care nu permite
identificarea autorului, editura, al cărei nume este indicat pe operă, se consideră, în
absenţa unei probe contrare, reprezentant al autorului, avînd în această calitate
dreptul să protejeze şi să exercite drepturile autorului.
(3) Persoana fizică sau juridică al cărei nume ori denumire apare pe o operă
audiovizuală, videogramă sau fonogramă se consideră, pînă la proba contrară,
producător al operei audiovizuale, videogramei sau al fonogramei respective.
(4) Pentru a informa publicul despre drepturile sale, titularul dreptului de autor va
folosi simbolul protecţiei dreptului de autor, care se va aplica pe fiecare exemplar al
operei şi constă din trei elemente: a) litera latină „C” inclusă în cerc; b) numele sau
denumirea titularului dreptului exclusiv de autor; c) anul primei publicări a operei.
(5) Folosirea simbolului protecţiei dreptului de autor nu constituie o condiţie pentru a
acorda operei protecţia prevăzută de prezenta lege.
(6) Titularul dreptului exclusiv de autor asupra unei opere publicate sau nepublicate
poate să o înregistreze în registrele oficiale de stat în decursul termenului de protecţie
a dreptului de autor.
(7) Persoanei a cărei operă a fost înregistrată i se eliberează un certificat de modelul
stabilit. În conformitate cu art.5 alin.(2) şi cu alin.(1) al prezentului articol, acest
certificat nu poate servi drept prezumţie a paternităţii. În caz de litigiu, instanţa de
judecată poate recunoaşte înregistrarea drept prezumţie a paternităţii dacă nu se va
dovedi contrariul.
(8) Înregistrarea de stat a operelor protejate de dreptul de autor şi de drepturile
conexe se efectuează de AGEPI în conformitate cu regulamentul aprobat de către
Guvern.
Articolul 10. Drepturile morale ale autorului
(1) Autorul unei opere beneficiază de următoarele drepturi morale: a) dreptul la
paternitate – dreptul de a fi recunoscut în calitate de autor al operei sale şi dreptul de
a pretinde o atare recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe toate
exemplarele operei publicate sau prin referirea la numele său, după cum se
obişnuieşte, în cazul oricărei valorificări a operei, cu excepţia cazurilor cînd acest lucru
este imposibil şi cînd lipsa obligaţiei de a indica numele autorului decurge din alte
prevederi ale prezentei legi; b) dreptul la nume – dreptul autorului de a decide cum va
figura numele său la valorificarea operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
c) dreptul la respectarea integrităţii operei – dreptul la protecţia operei sale contra
oricărei denaturări, schimonosiri sau a oricărei alte atingeri aduse operei, care
prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului; d) dreptul la divulgarea operei – dreptul
de a decide dacă opera va fi adusă la cunoştinţa publică, în ce mod şi cînd; e) dreptul
la retractarea operei – dreptul autorului de a retracta opera sa din circuitul comercial,
despăgubind pe titularul dreptului de valorificare, dacă acesta este prejudiciat prin
exercitarea retractării.
(2) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau cesiuni şi sînt
imprescriptibile, chiar şi în cazul în care autorul cedează drepturile sale patrimoniale.
Articolul 11. Drepturile patrimoniale exclusive
(1) Autorul sau alt titular al dreptului de autor are dreptul exclusiv să efectueze, să
permită sau să interzică valorificarea operei, inclusiv prin: a) reproducerea operei; b)
distribuirea originalului sau a exemplarelor operei; c) închirierea exemplarelor operei,
cu excepţia operelor de arhitectură şi a operelor de artă aplicată; d) importul
exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor confecţionate cu
consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor; e) demonstrarea
publică a operei; f) interpretarea publică a operei; g) comunicarea publică a operei

83
prin eter, inclusiv prin satelit (tele- radiodifuziune), sau prin cablu; h) retransmiterea
simultană şi fără modificări, prin eter sau prin cablu, a operei transmise prin eter sau
prin cablu; i) punerea la dispoziţie în regim interactiv a operei; j) traducerea operei;
k) transformarea, adaptarea, aranjamentul sau alte modificări ale operei, cu excepţia
cazurilor cînd efectuarea unor acţiuni din cele enumerate la lit.a)–k) nu se încadrează
în forma de exprimare a operei şi pentru care nu pot fi stabilite sancţiuni.
(2) Autorul sau alt titular al drepturilor patrimoniale exclusive de autor are dreptul la o
remuneraţie echitabilă. Cuantumul şi modul de achitare a remuneraţiei de autor
pentru fiecare caz şi mod de valorificare a operei se stabilesc în contractul de autor
sau în contractele pe care organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale
le-au încheiat cu utilizatorii.
(3) Dreptul de distribuire menţionat la alin.(1) lit.b) se epuizează odată cu prima
vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra originalului ori
exemplarelor operei pe teritoriul Republicii Moldova.
(4) În cazul în care un autor a transmis sau a cesionat unui producător de fonograme
sau de opere audiovizuale dreptul său de închiriere a fonogramei sau a operei
audiovizuale menţionat la alin.(1) lit.c) din prezentul articol, autorul îşi păstrează
dreptul la o remuneraţie echitabilă pentru fiecare închiriere. Acest drept este
inalienabil şi se exercită numai prin intermediul organizaţiilor de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale.
(5) Dreptul de retransmisie prin cablu prevăzut la alin.(1) lit.h) se exercită exclusiv
prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale. Suma
remuneraţiei de autor pentru dreptul de retransmisie prin cablu se stabileşte luînd ca
bază orice tip de plăţi pe care operatorii reţelei prin cablu le încasează de la membrii
publicului pentru serviciile corespunzătoare, inclusiv pentru accesul tehnic, precum şi
pentru menţinerea şi deservirea tehnică a echipamentului utilizat pentru realizarea
retransmisiei. Suma se stabileşte pentru achitarea atît a remuneraţiei cuvenite
autorilor sau altor titulari ai dreptului de autor pentru drepturile lor exclusive
prevăzute la alin.(1) lit.h) din prezentul articol, cît şi a remuneraţiei echitabile cuvenite
interpreţilor şi producătorilor de fonograme, prevăzută la art.37 alin.(1) lit.c).
(6) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei, plata căreia este prevăzută la alin.
(5) din prezentul articol, şi pentru stabilirea altor clauze, precum şi pentru
soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se vor aplica prevederile art.50, cu
respectarea următoarelor condiţii: a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei
sînt organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin.(7)
lit.a) din prezentul articol, pe de o parte, şi operatorii reţelei prin cablu, pe de altă
parte; b) indiferent de modul de determinare a cuantumului remuneraţiei, acesta nu
poate fi mai mic decît tarifele minime aprobate de Guvern.
(7) În cazul în care acordul dintre reprezentanţii titularilor de drepturi nu conţine alte
prevederi, toate sumele remuneraţiei, menţionate la alin.(5): a) se acumulează de
organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale care îi reprezintă pe autori
şi pe alţi titulari ai dreptului de autor; b) după deducerea cheltuielilor efective aferente
gestionării drepturilor, se repartizează în modul următor:
- în cazul emisiunilor de televiziune retransmise prin cablu: producătorilor de opere
audiovizuale sau de videograme – 15%, autorilor de opere audiovizuale, alţii decît
compozitorii şi autorii de text pentru operele muzicale – 25%, compozitorilor şi
autorilor de text pentru operele muzicale – 20%, autorilor de opere literare – 2,5%,
autorilor de opere de artă şi fotografice – 2,5%, interpreţilor a căror interpretare este
fixată pe fonogramă – 15%, interpreţilor de opere audiovizuale – 10%, producătorilor
de fonograme – 10%;
- în cazul emisiunilor de radio retransmise prin cablu: compozitorilor şi autorilor de
text pentru operele muzicale – 40%, autorilor de opere literare – 10%, interpreţilor –
25%, producătorilor de fonograme – 25%.
(8) Organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin.(7)
lit.a), va transfera cotele remuneraţiilor prevăzute la alin.(7) lit.b), datorate
categoriilor de titulari de drepturi pe care nu îi reprezintă, organizaţiilor de gestiune
colectivă a drepturilor patrimoniale sau altor organizaţii care îi reprezintă pe respectivii
titulari şi care sînt responsabile de acumularea şi repartizarea între aceştia a sumelor
corespunzătoare.

84
Articolul 12. Dreptul la remuneraţie pentru împrumut
(1) În cazul în care proprietarul dă cu împrumut originalul sau exemplarele unei opere,
cu excepţia operelor de arhitectură şi a operelor de artă aplicată, nu este necesar
consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, însă autorul sau alt
titular al dreptului de autor are dreptul la o remuneraţie echitabilă.
(2) Bibliotecile şi alte instituţii similare ce nu urmăresc obţinerea unui avantaj
economic sau comercial, direct ori indirect, sînt scutite de obligaţia de a plăti
remuneraţia prevăzută la alin.(1).
(3) Dreptul de împrumut, prevăzut la alin.(1), se exercită numai prin intermediul unei
organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale împuternicite de către autor
sau de către alt titular de drepturi.
(4) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi stabilirea altor clauze, precum şi
pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se va aplica art.50, cu
respectarea următoarelor condiţii: a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei
sînt organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale sau titularii de
drepturi, pe de o parte, şi reprezentanţii bibliotecilor sau ai altor instituţii similare
interesate, pe de altă parte; b) cuantumul remuneraţiei convenite nu poate fi mai mic
decît tarifele minime aprobate de Guvern.
(5) Guvernul va stabili cota-parte din remuneraţia pentru împrumut, care poate fi
repartizată autorilor individuali şi altor titulari ai dreptului de autor, precum şi cota-
parte care va fi folosită în scopuri colective, cum ar fi promovarea creativităţii şi
aprecierea realizărilor creative remarcabile.
Articolul 13. Copaternitatea
(1) Dreptul de autor asupra unei opere create prin efortul comun a două sau a mai
multor persoane aparţine coautorilor în comun, indiferent de faptul dacă această operă
constituie un tot indivizibil sau este formată din părţi.
(2) Fiecare dintre coautori îşi menţine dreptul de autor asupra părţii create de el şi are
dreptul să dispună de aceasta cum crede de cuviinţă, cu condiţia că această parte are
caracter de sine stătător. Se consideră că o parte componentă a operei este de sine
stătătoare în cazul în care ea poate fi valorificată independent de alte părţi ale acestei
opere.
(3) Relaţiile dintre coautori se stabilesc, de regulă, în baza unui contract. În lipsa unui
asemenea contract, dreptul de autor asupra operei este exercitat în comun de toţi
autorii, iar remuneraţia se împarte între ei proporţional contribuţiei fiecăruia, dacă
aceasta poate fi determinată. În cazul în care contribuţia fiecăruia dintre coautori nu
poate fi determinată, remuneraţia se împarte în cote egale.
(4) În cazul în care opera nu poate fi divizată în părţi de sine stătătoare, coautorii pot
exercita dreptul de autor numai de comun acord.
Articolul 14. Dreptul de autor asupra operelor de serviciu
(1) Drepturile morale asupra unei opere create ca urmare a îndeplinirii unei misiuni
încredinţate de angajator sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu (operă de
serviciu) aparţin autorului acestei opere.
(2) Autorul operei menţionate la alin.(1) nu are dreptul să interzică angajatorului său
să o publice sau să o facă în alt mod accesibilă pentru public.
(3) În lipsa unor prevederi legale sau a unor clauze contractuale contrare, în măsura
în care valorificarea operei este condiţionată de misiunea încredinţată autorului de a
crea această operă, dreptul patrimonial asupra operei de serviciu aparţine
angajatorului.
(4) Cuantumul remuneraţiei de autor pentru fiecare mod de valorificare a operei de
serviciu se stabileşte în contractul încheiat între autor şi angajator.
(5) La valorificarea operei de serviciu, numele autorului se indică în cazul cînd
realmente acest lucru este posibil. Angajatorul, de asemenea, are dreptul să ceară
indicarea numelui său la orice valorificare a operei de serviciu.
Articolul 15. Dreptul de autor asupra operelor colective
(1) Persoana fizică sau juridică la iniţiativa, din contul şi sub conducerea căreia este
creată şi sub al cărei nume sau denumire este publicată o operă colectivă (cum ar fi
enciclopediile, dicţionarele şi alte culegeri similare, ziarele, revistele şi alte publicaţii
periodice) beneficiază de drepturile patrimoniale asupra operei colective respective.
Aceste persoane au dreptul să-şi indice numele sau denumirea ori să ceară o atare

85
 indicare la orice valorificare a operei colective în cauză.
(2) În cazul în care contractul încheiat între autori şi persoana fizică sau juridică
menţionată la alin.(1) nu prevede altfel, autorii operelor incluse într-o operă colectivă
îşi menţin drepturile, stipulate de prezenta lege, asupra operelor proprii şi pot dispune
de ele independent de opera colectivă în care acestea sînt incluse.
Articolul 16. Dreptul de autor asupra operelor derivate
(1) Traducătorii şi alţi autori ai operelor derivate beneficiază de dreptul de autor
asupra traducerilor, adaptărilor, aranjărilor sau asupra altor transformări ale operei
realizate de ei.
(2) Traducerea sau altă operă derivată poate fi realizată doar cu consimţămîntul
autorului operei originale. Dreptul de autor al traducătorului sau al altui autor al unei
opere derivate nu va prejudicia drepturile autorului a cărui operă originală a fost
tradusă, adaptată, aranjată sau transformată în alt mod.
(3) Dreptul de autor al traducătorului sau al altui autor al unei opere derivate nu
constituie un impediment pentru alte persoane de a efectua, cu consimţămîntul
autorului operei originale, traducerea sau transformarea aceleiaşi opere.
Articolul 17. Dreptul de autor asupra operelor integrante
(1) Alcătuitorul unei culegeri sau al altei opere integrante beneficiază de dreptul de
autor asupra compilaţiei şi aranjării materialelor dacă această compilaţie şi aranjare
constituie rezultatul creaţiei sale intelectuale.
(2) O operă protejată de dreptul de autor poate fi inclusă într-o operă integrantă doar
cu consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor asupra operei
protejate. Dreptul de autor al alcătuitorului nu va
prejudicia drepturile autorilor niciuneia din operele incluse în opera integrantă.
(3) Autorii operelor incluse în opera integrantă au dreptul să îşi valorifice operele lor
independent de opera integrantă, în cazul în care contractul de autor nu prevede
altfel.
(4) Dreptul de autor al alcătuitorului nu constituie un impediment pentru alte persoane
de a compila şi aranja aceleaşi materiale pentru a realiza noi opere integrante, cu
condiţia că au obţinut consimţămîntul autorilor sau al altor titulari de drepturi asupra
operelor protejate pe care urmează să le includă în opera integrantă.
(5) Culegerile ce includ diverse materiale informative (articole şi informaţii,
comunicate şi eseuri, diagrame, tabele etc.) sînt pasibile de protecţie ca atare în cazul
în care selectarea şi aranjarea materialelor constituie rezultatul unei activităţi
intelectuale. Protecţia nu se extinde asupra datelor numerice şi nici asupra
conţinutului materialelor informative incluse în culegere.
Articolul 18. Dreptul de autor asupra operelor audiovizuale
(1) Autori (coautori) ai operei audiovizuale sînt: a) realizatorul principal (regizorul-
scenograf); b) autorul scenariului (scenaristul); c) autorul dialogului; d) compozitorul
– autorul oricărei opere muzicale (cu sau fără text) special creată pentru opera
audiovizuală; e) operatorul; f) pictorul-scenograf; g) alţi posibili autori care au
contribuit în mod creativ la realizarea operei audiovizuale.
(2) Autorul unei opere create anterior care a fost inclusă, după transformare sau
nemodificată, într-o operă audiovizuală, de asemenea, este considerat coautor al
acestei opere audiovizuale.
(3) În cazul în care contractul nu prevede altfel, încheierea contractului de autor
pentru crearea operei audiovizuale atrage transmiterea, în schimbul unei remuneraţii
echitabile, de către autorii operei către producătorul acesteia a următoarelor drepturi
exclusive de valorificare a operei audiovizuale: de reproducere, distribuire, închiriere,
demonstrare publică, interpretare publică, comunicare publică, retransmitere prin
eter, de punere la dispoziţie în regim interactiv a operei, precum şi de subtitrare şi
dublare a textului.
(4) Producătorul operei audiovizuale are dreptul să-şi indice numele sau denumirea ori
să ceară o atare indicare la orice valorificare a operei. Autorii operei audiovizuale nu
se pot opune publicării operei audiovizuale, precum şi utilizării versiunii definitive a
operei audiovizuale în întregime sau a unei părţi a ei.
(5) Ca excepţie de la prevederile alin.(3) din prezentul articol, în cazul în care autorii
transmit dreptul lor de închiriere către producătorii de opere audiovizuale, ei îşi
menţin, conform art.11 alin.(4), dreptul la o remuneraţie echitabilă, asupra căreia

86
părţile vor conveni de comun acord, pentru fiecare închiriere. Autorii unor opere
muzicale, cu sau fără text, care transmit dreptul lor de interpretare publică şi de
comunicare publică către producătorii de opere audiovizuale, de asemenea, îşi menţin
dreptul la o remuneraţie echitabilă pentru fiecare caz de interpretare publică,
comunicare publică sau de retransmisie prin eter a operei în cauză.
(6) Fără permisiunea autorilor sau a altor titulari ai drepturilor patrimoniale de autor şi
ai drepturilor conexe asupra operei audiovizuale este interzisă distrugerea variantei
definitive a operei audiovizuale (a clişeelor, fixărilor originale).
Articolul 19. Dreptul de autor asupra operelor de artă plastică. Dreptul de acces
(1) Autorul unei opere de artă plastică are dreptul să ceară proprietarului operei să-i
permită să reproducă opera (dreptul de acces). Concomitent, proprietarului nu i se
poate cere expedierea operei autorului acesteia.
(2) Crearea şi difuzarea unei opere de artă plastică ce conţine un portret se permit
numai cu consimţămîntul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia.
Articolul 20. Dreptul de autor asupra operelor de artă. Dreptul de suită
(1) În cazul fiecărei revînzări a operei originale de artă, ulterioară primei cesionări de
către autor a dreptului de proprietate, vînzătorul este obligat să achite autorului sau
succesorilor săi o remuneraţie în cuantum de 5% din preţul de revînzare dacă acest
preţ constituie cel puţin 20 de salarii minime (dreptul de suită). Dreptul de suită este
inalienabil toată viaţa autorului şi trece exclusiv la succesorii legali sau testamentari ai
autorului pentru durata de protecţie a dreptului de autor.
(2) Dreptul de suită prevăzut la alin.(1) se aplică în toate cazurile de revînzare a unei
opere originale de artă, care îi implică, în calitate de vînzători, cumpărători sau
intermediari, pe comercianţii de opere de artă, cum sînt organizatorii de licitaţii,
saloane, galerii de artă, magazine etc.
(3) În sensul prezentului articol, prin opere originale de artă se înţeleg operele de artă
plastică sau grafică (imaginile, colajele, picturile, desenele, gravurile, tipăriturile,
litografiile, sculpturile, tapiseriile, articolele din ceramică, din sticlă şi fotografiile) dacă
acestea sînt create personal de artist sau reprezintă exemplare considerate opere
originale de artă. Exemplarele operelor originale de artă care au fost executate într-un
număr limitat personal de către autorul lor sau cu consimţămîntul acestuia (de regulă,
numerotate, semnate sau în alt mod autentificate de către acesta) sînt considerate
opere originale de artă.
(4) Dreptul de suită, prevăzut la alin.(1), poate fi exercitat numai prin intermediul
unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
(5) În decurs de 3 ani de la data revînzării, titularul dreptului de suită sau organizaţia
de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, care reprezintă interesele acestuia,
are dreptul să ceară oricărui comerciant de opere de artă, menţionat la alin.(2), să
prezinte informaţia necesară pentru a asigura plata sumelor datorate pentru
revînzare.
(6) Titularul dreptului de suită, prevăzut la alin.(1), care nu este cetăţean al Republicii
Moldova şi nu are domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova poate beneficia
de respectivul drept numai dacă legislaţia ţării al cărei cetăţean este acordă dreptul de
suită titularilor de drepturi care sînt cetăţeni ai Republicii Moldova.
Articolul 21. Dreptul de autor asupra operelor fotografice
(1) Transmiterea dreptului de proprietate asupra negativului sau asupra altei fixări
similare a operei fotografice, în baza căreia pot fi confecţionate exemplare ale operei,
are ca efect, dacă în contract nu este prevăzut altfel, transmiterea drepturilor
patrimoniale asupra operei, cu excepţia dreptului de suită.
(2) În lipsa unor prevederi contractuale contrare, opera fotografică ce conţine
imaginea persoanei la comanda căreia a fost executată fotografia poate fi publicată,
reprodusă şi pusă la dispoziţia publicului în regim interactiv de către persoana din
imagine.
(3) Crearea, reproducerea, modificarea şi distribuirea unei opere fotografice ce conţine
un portret se permit doar cu consimţămîntul persoanei reprezentate sau al
succesorilor acesteia.
(4) În lipsa unei clauze contractuale contrare, consimţămîntul persoanei reprezentate
în opera fotografică nu este necesar: a) daca persoana reprezentată este model de
profesie şi/sau a primit o remuneraţie pentru a poza; b) dacă persoana reprezentată

87
este general cunoscută şi opera fotografică a fost executată cu prilejul activităţilor sale
publice; c) dacă persoana reprezentată constituie numai un detaliu al unei opere
fotografice ce prezintă un peisaj, un grup de persoane sau o manifestare publică.
Articolul 22. Dreptul de autor asupra operelor de artă aplicată (design) şi a operelor de
arhitectură
(1) Protecţia oferită de prezenta lege operelor de artă aplicată (design) se extinde
asupra aspectului exterior al obiectelor, stabilit prin astfel de caracteristici cum sînt
liniile, contururile, forma, texturile, indiferent de faptul dacă obiectul este
bidimensional sau tridimensional.
(2) Protecţia oferită de prezenta lege operelor de arhitectură se extinde asupra: a)
obiectelor de arhitectură; b) proiectelor de arhitectură şi a documentaţiei tehnice
elaborate în baza lor; c) proiectelor de complexe arhitecturale.
(3) Dreptul de transformare, adaptare şi de alte modificări similare ale operei de artă
aplicată sau de arhitectură, prevăzut la art.11 alin.(1) lit.k), nu se extinde asupra
modificărilor ce nu produc schimbarea aspectului exterior al operei.
(4) Referitor la operele de artă aplicată şi de arhitectură: a) dreptul la respectarea
integrităţii operei, prevăzut la art.10 alin.(1) lit.c), nu se extinde asupra modificărilor
ce nu produc schimbarea aspectului exterior al operei; b) odată cu transmiterea
proiectelor de arhitectură şi a proiectelor de complexe arhitecturale, în vederea
începerii lucrărilor de construcţie, se epuizează dreptul la divulgare prevăzut la art.10
alin.(1) lit.d); c) dreptul la retractare prevăzut la art.10 alin.(1) lit.e) nu se aplică.
Articolul 23. Termenele de protecţie a dreptului de autor
(1) Drepturile patrimoniale exclusive şi dreptul la remuneraţie, prevăzute de prezenta
lege în privinţa operelor (în continuare în prezentul articol – drepturi patrimoniale), cu
excepţia unor drepturi similare prevăzute în privinţa operelor de artă aplicată, se
protejează pe tot timpul vieţii autorului şi timp de 70 de ani după deces, începînd cu 1
ianuarie al anului următor celui al decesului autorului, dacă prezentul articol nu
prevede altfel.
(2) Drepturile patrimoniale asupra operei audiovizuale se protejează timp de 70 de
ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului dintre
următorii coautori: a) realizatorul principal (regizorul-scenograf); b) autorul
scenariului (scenaristul); c) autorul dialogului; d) compozitorul – autorul operei
muzicale (cu sau fără text) special create pentru această operă audiovizuală.
(3) Drepturile patrimoniale asupra unei opere anonime sau apărute sub pseudonim, cu
excepţia celei de artă aplicată, se protejează timp de 70 de ani, începînd cu 1 ianuarie
al anului următor celui al publicării legale a operei. Dacă autorul unei opere anonime
sau apărute sub pseudonim îşi dezvăluie identitatea sau dacă identitatea lui, în
decursul acestei perioade, devine cunoscută, se aplică prevederile alin.(1) şi (2).
(4) Drepturile patrimoniale asupra operei create în copaternitate, cu excepţia operei
de artă aplicată, se protejează pe parcursul întregii vieţi a fiecăruia dintre coautori şi
timp de 70 de ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului
coautor supravieţuitor.
(5) Termenele de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra operelor colective se
stabilesc în conformitate cu prevederile alin.(4). Totuşi, în cazul în care contribuţiile
coautorilor la opera colectivă sînt determinate, durata protecţiei drepturilor
patrimoniale ale fiecăruia dintre aceştia se stabileşte în conformitate cu prevederile
alin.(1) şi (3).
(6) Dacă opera a fost publicată în volume, serii, ediţii sau episoade şi termenul de
protecţie a dreptului de autor începe din momentul cînd opera a fost adusă legal la
cunoştinţa publicului, termenul de protecţie va fi calculat pentru fiecare dintre aceste
componente.
(7) Drepturile patrimoniale asupra operei de artă aplicată se protejează timp de 25 de
ani de la data creării ei, cu excepţia desenelor şi modelelor industriale neînregistrate
conform Legii privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, create în scop
industrial de reproducere, care se protejează timp de 3 ani de la data creării lor.
(8) Dacă termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra operei în ţara de
origine este mai mare decît termenele de protecţie prevăzute de prezenta lege, se
aplică normele prezentei legi, iar dacă acest termen este mai mic, se aplică normele
legislaţiei ţării de origine.

88
(9) La expirarea termenului de protecţie a drepturilor patrimoniale, opera intră în
domeniul public. Operele intrate în domeniul public pot fi valorificate liber, cu condiţia
de respectare a drepturilor morale ale autorilor şi ale altor titulari de drepturi, precum
şi de achitare a remuneraţiei în conformitate cu art.47.
(10) Drepturile morale ale autorului sînt protejate pe un termen nelimitat. După
decesul autorului, protecţia drepturilor sale morale este exercitată de către moştenitori
şi de organizaţiile abilitate în modul corespunzător să asigure protecţia drepturilor
autorilor. Astfel de organizaţii asigură protecţia drepturilor morale ale autorilor şi în
cazul cînd aceştia nu au moştenitori sau în cazul de stingere a dreptului lor de autor.
Capitolul III EXCEPŢII ŞI LIMITĂRI ALE DREPTURILOR PATRIMONIALE
Articolul 24. Criterii generale de aplicare a excepţiilor şi limitărilor
Excepţiile şi limitările prevăzute de prezentul capitol se aplică numai în cazurile în care
nu contravin valorificării normale a operelor şi dacă nu prejudiciază interesele legitime
ale autorilor sau ale altor titulari ai dreptului de autor.
Articolul 25. Reproducerea temporară a operelor
Fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata
remuneraţiei de autor, se permite reproducerea temporară a operelor dacă actele de
reproducere: a) sînt tranzitorii sau ocazionale; b) constituie o parte integrantă şi
esenţială a unui proces tehnologic; c) urmăresc unicul scop de a facilita:
- transmiterea de către un intermediar în cadrul unei reţele din terţe persoane;
- utilizarea licită a unei opere;
d) nu au o semnificaţie economică de sine stătătoare.
Articolul 26. Reproducerea operelor în scopuri personale. Copia privată
(1) Reproducerea unei opere publicate legal se permite fără consimţămîntul autorului
sau al altui titular al dreptului de autor, dar cu plata unei remuneraţii compensatorii în
condiţiile alin.(3)–(11), atunci cînd reproducerea este făcută de o persoană fizică
exclusiv pentru uz personal şi dacă nu urmăreşte obţinerea vreunui avantaj comercial
direct sau indirect. Dreptul la remuneraţie compensatorie poate fi exercitat exclusiv
prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
(2) Prevederile alin.(1) din prezentul articol nu se aplică în caz de: a) reproducere a
unei opere de arhitectură în formă de clădire sau de construcţie similară; b)
reproducere a unei baze de date electronice; c) reproducere a unui program pentru
calculator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.29; d) reproducere integrală a unei
cărţi, partituri sau a originalului unei opere de artă plastică; e) reproducere a unei
opere audiovizuale în timpul interpretării ei publice; f) reproducere a oricărei opere în
baza unui exemplar sau dintr-o sursă despre care persoana care reproduce opera
cunoaşte sau, în virtutea unor circumstanţe concrete, are motive rezonabile să
cunoască că sînt ilicite.
(3) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin.(1) se achită de către persoanele
fizice şi juridice care produc sau importă orice echipament (audio, videomagnetofoane,
drivere pentru discuri etc.) şi suporturi materiale (suporturi pentru imprimarea sonoră
şi/sau video, casete, discuri laser, compact-discuri etc.) care pot fi utilizate pentru
efectuarea unor atare reproduceri.
(4) Nu se achită remuneraţie compensatorie în privinţa echipamentului şi a
suporturilor materiale destinate imprimărilor specificate la alin.(3) dacă acestea: a)
sînt obiecte de export; b) au menire profesională şi nu pot fi folosite în condiţii
casnice; c) sînt importate de o persoană fizică exclusiv pentru uz personal.
(5) Remuneraţia compensatorie specificată la alin.(1): a) se achită de către
producătorii şi importatorii echipamentului şi suporturilor materiale destinate
imprimărilor, specificate la alin.(3), organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale, menţionată la alin.(10) lit.a), pînă la punerea echipamentului sau
suporturilor în circulaţie (adică, pînă a le include în reţeaua de distribuire, imediat
după producerea sau importul acestora); b) se stabileşte atît pentru compensarea
autorilor şi a altor titulari ai dreptului de autor ale căror opere pot fi reproduse în
modul menţionat la alin.(1), cît şi pentru compensarea interpreţilor şi producătorilor
de opere audiovizuale, videograme şi fonograme, ale căror interpretări, opere
audiovizuale, videograme şi fonograme, la rîndul lor, pot fi reproduse în mod similar;
c) se determină ţinîndu-se cont de faptul dacă titularii de drepturi asupra operelor
audiovizuale, videogramelor sau fonogramelor au aplicat sau nu mijloace tehnologice.

89
(6) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi stabilirea altor clauze, precum şi
pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se va aplica art.50, cu
respectarea următoarelor condiţii: a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei
sînt organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin.
(10) lit.a) din prezentul articol, pe de o parte, şi persoanele fizice şi juridice care sînt
obligate să plătească remuneraţia compensatorie, pe de altă parte; b) cuantumul
remuneraţiei convenite va constitui cel puţin 3% din suma încasată din vînzarea
(revînzarea) echipamentului şi a suporturilor specificate la alin.(3) din prezentul
articol.
(7) Producătorii şi importatorii, la punerea în circulaţie a echipamentului şi a
suporturilor specificate la alin.(3): a) vor informa organizaţia de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale, menţionată la alin.(10) lit.a), despre plata remuneraţiei
compensatorii şi vor pune la dispoziţia acesteia documentele necesare care indică
numărul de unităţi de echipamente şi/sau de suporturi produse ori importate, precum
şi datele privind identitatea distribuitorilor care au pus sau prin intermediul cărora au
fost puse în circulaţie echipamentul ori suporturile; b) vor transmite distribuitorilor
care pun sau prin intermediul cărora este pus în circulaţie echipamentul şi suporturile
documentele ce confirmă achitarea remuneraţiei compensatorii către organizaţia de
gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
(8) Distribuitorii oricărei părţi componente a reţelei de distribuţie, inclusiv unităţile
comerciale (magazine, centre comerciale etc.), care deţin în scopuri comerciale
echipament şi suporturi specificate la alin.(3) trebuie să facă dovada, în temeiul
documentelor confirmatoare cu semnificaţie juridică, că remuneraţia compensatorie
prevăzută la alin.(1) a fost achitată pentru aceste echipamente şi suporturi.
Distribuitorii, la solicitarea organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale, sînt obligaţi să prezinte orice documente relevante şi să dezvăluie
identitatea şi datele de contact ale producătorului, importatorului sau ale altei
persoane fizice sau juridice din reţeaua de distribuţie care le-a furnizat echipamentele
şi suporturile.
(9) Distribuitorii care nu pot prezenta organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale, menţionată la alin.(10) lit.a), documentele şi/sau datele de contact
prevăzute la alin.(8), necesare pentru a verifica dacă remuneraţia compensatorie a
fost achitată în modul corespunzător, sînt ei înşişi obligaţi la plata acesteia.
(10) În cazul în care acordul dintre reprezentanţii diferitelor categorii de titulari de
drepturi menţionaţi la alin.(5) lit.b) nu prevede altfel, remuneraţia compensatorie: a)
se acumulează, pentru toate categoriile de titulari de drepturi de autor şi de drepturi
conexe, de către organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale care este
învestită de către AGEPI cu aceste împuterniciri; b) se repartizează, după deducerea
cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, în modul următor:
- referitor la reproducerea operelor audiovizuale sau a videogramelor: autorilor –
40%, interpreţilor – 30%, producătorilor acestora – 30%;
- referitor la reproducerea fonogramelor: autorilor – 50%, interpreţilor – 25%,
producătorilor de fonograme – 25%.
(11) Organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, după deducerea
cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, va transmite cotele
corespunzătoare de remuneraţie, prevăzute la alin.(10) lit.b), datorate titularilor
categoriilor de drepturi pe care nu îi reprezintă, către organizaţiile de gestiune
colectivă a drepturilor patrimoniale sau către alte organizaţii care îi reprezintă pe
titularii de drepturi în cauză.
(12) Remuneraţia compensatorie se repartizează între autori şi alţi titulari ai dreptului
de autor, interpreţi, producători ai operelor audiovizuale, videogramelor şi ai
fonogramelor, despre ale căror opere, interpretări, videograme şi fonograme se poate
presupune că au fost reproduse în modul prevăzut la alin.(1).
Articolul 27. Reproducerea reprografică de către biblioteci, arhive şi de alte instituţii
(1) Se permite fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi
fără plata remuneraţiei de autor, însă cu indicarea obligatorie a numelui autorului a
cărui operă este valorificată şi a sursei de împrumut, reproducerea, în măsură
justificată de scopul urmărit: a) a unei opere publicate legal atunci cînd reproducerea
se face de către biblioteci şi arhive şi nu urmăreşte obţinerea unui avantaj economic

90
sau comercial, direct sau indirect, ci pentru a înlocui exemplarele pierdute, distruse
sau devenite inutilizabile ori pentru a pune exemplare la dispoziţia altor biblioteci sau
arhive similare în vederea înlocuirii, în colecţiile lor proprii, a operelor pierdute,
distruse sau devenite inutilizabile, dacă obţinerea pe cale obişnuită a unor asemenea
exemplare ale operei nu este posibilă; b) a unor articole aparte şi a altor opere cu
volum mic sau a unor extrase de proporţii reduse din opere literare publicate legal (cu
excepţia programelor de calculator) atunci cînd reproducerea se face de către
biblioteci sau arhive pentru necesităţile persoanelor fizice, care utilizează exemplarele
astfel reproduse în scopuri private de studiu sau cercetare, şi nu urmăreşte obţinerea
unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect; c) a unor articole aparte şi a
altor opere cu volum mic sau a unor extrase de proporţii reduse din opere literare
publicate legal (cu excepţia programelor de calculator) atunci cînd reproducerea se
face de către instituţiile de învăţămînt în scopuri de studiu sau de cercetare şi nu
urmăreşte obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect.
(2) În alte cazuri decît cele menţionate la alin.(1) se permite, fără consimţămîntul
autorului sau al altui titular al dreptului de autor, dar cu plata unei remuneraţii
compensatorii, reproducerea reprografică a unei opere, exceptînd cărţile în întregime
şi partiturile. Dreptul la remuneraţie compensatorie poate fi exercitat doar prin
intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
(3) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin.(2) se achită de către: a)
persoanele fizice sau juridice care produc sau importă echipamentul (copiatoare,
scannere etc.) utilizat pentru reproducerea reprografică (redevenţe aferente
producerii/importului de echipament); b) persoanele fizice sau juridice care utilizează
echipamentul de reproducere reprografică în locuri publice (redevenţele aferente
utilizării echipamentului).
(4) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin.(2): a) se achită de către
producătorii şi importatorii de echipament specificat la alin.(3) lit.a) organizaţiei de
gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin.(2), pînă la punerea
acestui echipament în circulaţie (adică pînă a fi inclus în reţeaua de distribuţie, imediat
după producerea sau importul acestuia); b) se stabileşte atît pentru remuneraţia
compensatorie a autorilor, cît şi a editurilor, despre ale căror opere şi, respectiv,
publicaţii se poate presupune că au fost reproduse în modul prevăzut la alin.(2).
(5) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi stabilirea altor clauze, precum şi
pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se vor aplica prevederile art.50,
cu respectarea următoarelor condiţii: a) părţile care determină cuantumul
remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale
menţionată la alin.(2) din prezentul articol, pe de o parte, şi persoanele fizice şi
juridice obligate să achite remuneraţia compensatorie, pe de altă parte; b) cuantumul
convenit al remuneraţiei menţionate la alin.(3) lit.a) din prezentul articol va constitui
cel puţin 3% din suma încasată din vînzarea (revînzarea) echipamentului, iar în cazul
remuneraţiei menţionate la alin.(3) lit.b) din prezentul articol – nu va fi mai mic decît
tarifele minime aprobate de Guvern.
(6) Producătorii şi importatorii, la punerea în circulaţie a echipamentului menţionat la
alin.(3) lit.a): a) vor informa organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale menţionată la alin.(2) despre plata remuneraţiei compensatorii şi vor
pune la dispoziţia acesteia documentele necesare ce indică numărul de unităţi de
echipamente produse sau importate, precum şi datele privind identitatea
distribuitorilor care au pus sau prin intermediul cărora a fost pus în circulaţie
echipamentul; b) vor transmite distribuitorilor care pun sau prin intermediul cărora
este pus în circulaţie echipamentul documentele ce confirmă achitarea remuneraţiei
compensatorii către organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
(7) În cazul în care producătorii, importatorii sau distribuitorii închiriază sau transferă
în alt mod dreptul lor de proprietate sau de posesie asupra unui echipament specificat
la alin.(3) lit.a) oricărui utilizator al unui asemenea echipament, vor transmite
acestuia şi documentele menţionate la alin.(6) lit.b).
(8) Distribuitorii oricărei părţi componente a reţelei de distribuţie, inclusiv unităţile
comerciale (magazine, centre comerciale etc.) care deţin în scopuri comerciale
echipamentul specificat la alin.(3) lit.a), trebuie să facă dovada, în temeiul unor
documente confirmatoare cu semnificaţie juridică, că remuneraţia compensatorie

91
menţionată la alin.(2) a fost achitată pentru acest echipament. Distribuitorii, la
solicitarea organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, sînt obligaţi să
prezinte orice documente relevante şi să dezvăluie identitatea şi datele de contact ale
producătorului, importatorului ori ale altei persoane fizice sau juridice din reţeaua de
distribuţie care le-a furnizat echipamentele.
(9) Distribuitorii care nu pot prezenta organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale, menţionată la alin.(2), documentele şi/sau datele de contact, prevăzute
la alin.(8), necesare pentru a verifica dacă remuneraţia compensatorie a fost achitată
în modul corespunzător, sînt ei înşişi obligaţi la plata acesteia.
(10) Prevederile alin.(8) şi (9) se vor aplica mutatis mutandis, de asemenea,
obligaţiilor şi răspunderii utilizatorilor de echipament menţionaţi la alin.(3) lit.b).
(11) În cazul în care acordul dintre reprezentanţii autorilor şi editurilor nu prevede
altfel, remuneraţia compensatorie acumulată de organizaţia de gestiune colectivă,
după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, se repartizează în
cote egale autorilor despre ale căror opere şi editurilor despre ale căror publicaţii se
poate presupune că au fost reproduse în modul prevăzut la alin.(2).
Articolul 28. Alte excepţii şi limitări
Sînt permise fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi
fără plata vreunei remuneraţii următoarele acţiuni: a) utilizarea unor citate de
proporţii reduse în cadrul unei alte opere, în scop de cercetare sau de critică, cu
condiţia ca acestea să se refere la o operă sau la un alt obiect protejat care a fost deja
pus, în mod legal, la dispoziţia publicului, indicîndu-se sursa şi numele autorului,
exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil; folosirea citatelor în conformitate
cu practica pertinentă şi în măsura impusă de un scop specific; b) utilizarea operelor
ca material ilustrativ în publicaţii, emisiuni sau în imprimări audio sau video de
caracter didactic, cu condiţia să se indice sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile
în care acest lucru este imposibil, şi în măsura justificată de atingerea unui scop
necomercial; c) reproducerea şi distribuirea în presă, comunicarea publică sau
punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a articolelor publicate legal cu
privire la subiectele de actualitate economică, politică ori religioasă sau a unor opere
radiodifuzate ori televizate, sau a altor obiecte protejate de acelaşi caracter ori aduse
la cunoştinţa publică în regim interactiv în cazurile în care astfel de utilizări nu sînt
interzise în mod expres şi dacă se indică sursa şi numele autorului; d) utilizarea
operelor sau a altor obiecte protejate pentru relatarea evenimentelor curente, în
măsura justificată de scopul de informare şi cu condiţia să fie indicată sursa şi numele
autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil; e) utilizarea
discursurilor publice şi a extraselor din prelegerile publice, opere sau din alte obiecte
protejate de caracter similar, în măsura justificată de scopul de informare şi cu
condiţia să fie indicată sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru
este imposibil; f) utilizarea în scopul securităţii publice sau pentru a asigura derularea
şi reflectarea adecvată a procedurilor parlamentare, administrative sau judiciare; g)
imprimarea operelor pentru utilizare temporară, realizată de organizaţiile de difuziune
la propriile instalaţii şi pentru propriile emisiuni. Asemenea imprimări vor fi şterse şi
distruse după şase luni, în afară de cele care au valoare documentară excepţională,
urmînd a fi păstrate în arhiva de stat; h) utilizarea operelor în folosul persoanelor cu
deficienţe vizuale, avînd legătură directă cu deficienţa respectivă şi fiind de natură
necomercială, în măsura justificată de o astfel de utilizare; i) imprimarea emisiunilor
organizaţiilor de difuziune de către instituţiile sociale nonprofit, precum sînt spitalele,
cu condiţia ca titularii de drepturi să primească o remuneraţie echitabilă; j) utilizarea
operelor în timpul ceremoniilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de
autorităţi publice; k) utilizarea operelor, precum ar fi cele de arhitectură sau sculptură
amplasate permanent în locuri publice; l) utilizarea operelor în scop de reclamă a
expoziţiilor publice sau a vînzărilor de opere de artă, în măsura necesară pentru
promovarea evenimentului, excluzînd orice alte scopuri comerciale; m) utilizarea
operelor cu scopul de a caricaturiza sau a parodia; n) utilizarea operelor în legătură cu
demonstrarea sau reparaţia unui echipament; o) utilizarea unei opere artistice sub
forma unei machete sau a unui desen ori plan al unui imobil în scop de reconstrucţie a
imobilului respectiv; p) utilizarea, prin comunicare sau prin punerea la dispoziţia
publicului în regim interactiv, în scop privat de studiu sau de cercetare de către

92
persoanele fizice, prin intermediul unor echipamente speciale din localurile instituţiilor
menţionate la art.27 alin.(1), a operelor şi a altor obiecte protejate aflate în colecţiile
lor şi care nu fac obiectul achiziţionării sau al licenţierii; q) fixarea în formă electronică
a operelor intrate în domeniul public în scopuri de arhivare de către biblioteci, fără
obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct ori indirect.
Articolul 29. Utilizarea programelor pentru calculator şi a bazelor de date.
Decompilarea programelor pentru calculator
(1) În absenţa unor clauze contractuale exprese, achizitorul legal al unui program de
calculator sau al unei baze de date nu trebuie să obţină consimţămîntul autorului sau
al altui titular al dreptului de autor pentru a le utiliza în conformitate cu destinaţia
acestora, inclusiv pentru a corecta erorile.
(2) Realizarea, în măsura în care aceasta este necesară pentru utilizarea respectivă, a
unei copii de rezervă de către o persoană care are dreptul să utilizeze programul de
calculator nu poate fi împiedicată prin contract.
(3) Persoana care are dreptul să utilizeze o copie a unui program de calculator poate,
fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, să examineze,
să studieze ori să testeze funcţionarea programului în vederea identificării ideilor şi
principiilor care stau la baza oricărui element al programului atunci cînd efectuează
oricare dintre actele de încărcare, prezentare, rulare, transmitere sau stocare a
programului pentru calculator pe care are dreptul să le execute.
(4) Consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor nu este necesar
atunci cînd reproducerea codului şi traducerea formei acestui cod sînt indispensabile
pentru obţinerea informaţiei necesare pentru asigurarea interoperabilităţii cu alt
program de calculator creat în mod independent de către alţi autori, cu respectarea
următoarelor condiţii: a) aceste acte sînt efectuate de licenţiat ori de o altă persoană
care are dreptul să utilizeze o copie a programului sau, în numele acestora, de către o
persoană autorizată în acest scop; b) informaţia necesară pentru realizarea
interoperabilităţii nu a fost anterior pusă la dispoziţia persoanelor specificate la lit.a);
c) aceste acte sînt limitate la părţi din programul original care sînt necesare pentru
realizarea interoperabilităţii.
(5) Prevederile alin.(4) nu permit ca informaţia obţinută prin aplicarea programului
pentru calculator: a) să fie utilizată în alte scopuri decît la realizarea interoperabilităţii
programului pentru calculator creat în mod independent; b) să fie transmisă
persoanelor terţe, cu excepţia cazurilor cînd aceasta este necesară pentru
interoperabilitatea programului pentru calculator creat în mod independent; c) să fie
utilizată pentru dezvoltarea, producerea sau comercializarea unui program de
calculator similar în exprimarea sa ori pentru orice alt act care încalcă dreptul de
autor.
(6) Utilizarea programelor pentru calculator de către autorităţile publice va fi efectuată
în temeiul licenţelor unice negociate de Guvern cu titularii programelor pentru
calculator, la un preţ rezonabil, fără a prejudicia interesele titularilor de drepturi.
Capitolul IV CONTRACTELE DE AUTOR
Articolul 30. Transmiterea drepturilor patrimoniale prin contracte de autor
(1) Autorii sau alţi titulari ai dreptului de autor pot transmite prin contract de cesiune,
dacă prezenta lege nu prevede altfel, drepturile patrimoniale exclusive, precum şi
dreptul la remuneraţie de autor. În urma unei asemenea cesiuni, titular de drepturi
devine cesionarul.
(2) În cazul în care prezenta lege nu prevede altfel, drepturile patrimoniale exclusive
pot fi transmise, de asemenea, prin acordarea de licenţe exclusive sau neexclusive.
Dacă în contractul de licenţă nu se stipulează expres că licenţa este exclusivă, aceasta
se consideră neexclusivă.
(3) Licenţa exclusivă prevede transmiterea dreptului de valorificare a operei în limitele
stabilite de această licenţă numai licenţiatului. Licenţiatul, de asemenea, are dreptul,
în limitele stabilite de licenţă, să permită sau să interzică valorificarea operei de către
alte persoane.
(4) În cazul unei licenţe neexclusive, licenţiatul poate, în limitele stabilite de această
licenţă, valorifica opera ca şi persoanele care au obţinut dreptul de valorificare a
acesteia. Licenţiatul nu are dreptul să permită sau să interzică valorificarea operei de
către alte persoane.

93
Articolul 31. Condiţiile şi forma contractului de autor
(1) Contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă modul de
valorificare a operei (dreptul concret care se transmite prin acest contract), termenul
de valabilitate, teritoriul de acţiune a dreptului, cuantumul remuneraţiei sau baza de
calcul a acesteia pentru fiecare tip de valorificare a operei, condiţiile şi termenul de
plată ale remuneraţiei, precum şi alte clauze pe care părţile le consideră esenţiale.
Contractul de autor privind valorificarea operelor în ziare şi în alte publicaţii periodice
poate fi încheiat şi în formă verbală.
(2) În cazul în care în contractul de autor lipseşte clauza privind teritoriul pe care se
exercită dreptul, dreptul transmis prin acest contract se exercită numai în limitele
teritoriului Republicii Moldova.
(3) În cazul în care în contractul de autor care prevede acordarea unei licenţe nu este
indicat termenul său de valabilitate, contractul de autor se consideră încheiat pe un
termen de 3 ani de la data încheierii, dacă se referă la valorificarea unei opere fără
modificări, şi pe un termen de 5 ani, dacă se referă la valorificarea unei opere
adaptate sau altfel modificate ori traduse.
(4) Clauzele contractului de autor care contravin prevederilor prezentei legi se
consideră nule şi în locul acestora se aplică condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(5) Orice clauze ale contractului de autor care îl limitează pe autor de a crea în viitor
opere pe o anumită temă sau într-un anumit domeniu se consideră nule.
(6) În contractul de autor, remuneraţia de autor se stabileşte în cote procentuale din
venitul obţinut ca urmare a valorificării în modul corespunzător a operei sau sub forma
unei taxe forfetare, sau în conformitate cu tarifele remuneraţiei aprobate de
organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, sau în oricare alt mod.
(7) Guvernul aprobă tarifele minime ale remuneraţiei de autor în procente sau sub
formă de taxe forfetare.
Capitolul V DREPTURILE CONEXE
Articolul 32. Subiecţii drepturilor conexe. Domeniul de acţiune a drepturilor conexe
(1) Subiecţi ai drepturilor conexe sînt interpreţii, producătorii de fonograme,
producătorii de videograme şi organizaţiile de difuziune prin eter sau prin cablu.
Drepturile conexe se exercită fără a prejudicia dreptul de autor.
(2) Pentru apariţia şi exercitarea drepturilor conexe nu este necesară respectarea
vreunei formalităţi. În absenţa unei probe contrare, persoana fizică sau juridică al
cărei nume sau denumire apare în mod obişnuit pe o imprimare a interpretării, pe o
fonogramă, videogramă sau pe o imprimare a unei emisiuni se consideră interpret,
producător de fonogramă sau videogramă, respectiv, organizaţie de difuziune prin eter
sau prin cablu.
(3) Pentru a informa publicul despre drepturile lor, interpreţii şi producătorii de
fonograme sau videograme, organizaţiile de difuziune prin eter sau prin cablu pot
indica, pe fiecare exemplar sau ambalaj al fonogramei, videogramei, emisiunii,
simbolul protecţiei drepturilor conexe, care constă din trei elemente: a) litera latină
“P” inclusă în cerc; b) numele sau denumirea titularului de drepturi conexe exclusive;
c) anul primei publicări a interpretării, fonogramei, videogramei, emisiunii.
(4) Drepturile interpretului se protejează în conformitate cu prezenta lege dacă: a)
interpretul este cetăţean al Republicii Moldova; b) interpretarea a avut loc pe teritoriul
Republicii Moldova; c) interpretarea a fost imprimată pe o fonogramă sau videogramă
în conformitate cu prevederile alin.(5); d) interpretarea nu este imprimată pe o
fonogramă sau videogramă, dar este inclusă într-o emisiune a organizaţiei de
difuziune prin eter sau prin cablu în conformitate cu prevederile alin.(6).
(5) Drepturile producătorului de fonograme sau videograme se protejează în
conformitate cu prezenta lege dacă: a) producătorul de fonogramă sau videogramă
este cetăţean al Republicii Moldova sau persoană juridică cu sediul permanent în
Republica Moldova; b) fonograma sau videograma a fost publicată pentru prima dată
în Republica Moldova sau a fost publicată pe teritoriul ţării în decurs de 30 de zile de la
data primei ei publicări în altă ţară.
(6) Drepturile organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu se protejează în
conformitate cu prevederile prezentei legi dacă organizaţia respectivă are sediul
permanent în Republica Moldova şi difuzează programe de la un transmiţător amplasat
pe teritoriul Republicii Moldova.

94
(7) Drepturile conexe ale interpreţilor, producătorilor de fonograme sau videograme şi
ale organizaţiilor de difuziune prin eter sau prin cablu străine se protejează în
conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este
parte.
Articolul 33. Drepturile interpreţilor
(1) Interpretul beneficiază de următoarele drepturi morale în privinţa interpretării
sale: a) dreptul la paternitate – dreptul de a se considera interpret şi de a cere o atare
recunoaştere, inclusiv prin comunicarea sau indicarea numelui său la fiecare
valorificare a interpretării sale, dacă prin prezenta lege nu sînt stabilite alte prevederi
sau excepţii; b) dreptul la nume – dreptul interpretului de a decide cum va figura
numele său la valorificarea interpretării (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
c) dreptul la respectarea integrităţii interpretării – dreptul la protecţia interpretării sale
contra oricărei denaturări, schimonosiri sau contra oricăror altor atingeri care pot
prejudicia onoarea sau reputaţia interpretului.
(2) Interpretul are dreptul exclusiv să permită sau să interzică următoarele acţiuni: a)
imprimarea interpretării sale încă neimprimate; b) reproducerea imprimării
interpretării sale; c) distribuirea imprimării interpretării sale; d) închirierea imprimării
interpretării sale; e) comunicarea publică prin eter sau prin cablu a interpretării sale,
cu excepţia cazului cînd interpretarea este ea însăşi o interpretare televizată ori
radiodifuzată sau este executată de pe o imprimare; f) punerea la dispoziţie în regim
interactiv a interpretării sale imprimate.
(3) Interpretul sau, în cazul unei interpretări colective, conducătorul ori o altă
persoană împuternicită de acest colectiv poate permite utilizatorului acţiunile
prevăzute la alin.(2) prin contract încheiat în formă scrisă cu acesta.
(4) Încheierea contractului de creare a unei opere audiovizuale între interpret şi
producătorul operei audiovizuale, dacă contractul nu prevede altfel, atrage
transmiterea de către interpret a drepturilor sale prevăzute la alin.(2).
(5) În cazul în care contractul nu prevede altfel, drepturile exclusive asupra
interpretării create ca urmare a îndeplinirii misiunii încredinţate de angajator sau ca
urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu aparţin angajatorului.
(6) Drepturile exclusive ale interpretului prevăzute la alin.(2) din prezentul articol pot
fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau de licenţă, în condiţiile art.30–
31.
(7) Dreptul de distribuire prevăzut la alin.(2) lit.c) se epuizează odată cu prima
vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra imprimării
interpretării pe teritoriul Republicii Moldova.
(8) În cazul în care un interpret a transmis sau a cesionat unui producător de
fonograme, videograme sau de opere audiovizuale dreptul său de închiriere, prevăzut
la alin.(2) lit.d), interpretul îşi păstrează dreptul la o remuneraţie echitabilă, asupra
căreia părţile vor conveni de comun acord, pentru închirierea fonogramei, videogramei
sau a operei audiovizuale ce conţine interpretarea sa. Acest drept este inalienabil şi se
exercită exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale.
Articolul 34. Drepturile producătorilor de fonograme
(1) Producătorul de fonograme are dreptul exclusiv să permită sau să interzică
următoarele acţiuni în privinţa fonogramei sale: a) reproducerea fonogramei; b)
distribuirea exemplarelor de fonogramă; c) închirierea exemplarelor de fonogramă; d)
importul, în scop de distribuire, al exemplarelor de fonogramă, inclusiv al
exemplarelor executate cu consimţămîntul producătorului de fonograme; e) punerea
la dispoziţia publicului în regim interactiv a fonogramei; f) adaptarea sau orice altă
transformare a fonogramei.
(2) Drepturile exclusive ale producătorului de fonograme prevăzute la alin.(1) din
prezentul articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau de
licenţă, în condiţiile art.30 şi 31.
(3) Dreptul de distribuire prevăzut la alin.(1) lit.b) se epuizează odată cu prima
vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra fonogramei pe
teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 35. Drepturile producătorilor de videograme
(1) Producătorul de videograme are dreptul exclusiv să permită sau să interzică

95
următoarele acţiuni în privinţa videogramei sale: a) reproducerea videogramei; b)
distribuirea originalului sau a exemplarelor de videogramă; c) închirierea exemplarelor
de videogramă; d) importul, în scop de distribuire, al exemplarelor de fonogramă,
inclusiv al exemplarelor executate cu consimţămîntul producătorului de fonograme; e)
punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a videogramei.
(2) Drepturile exclusive ale producătorului de videograme prevăzute la alin.(1) din
prezentul articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau licenţă, în
condiţiile art.30 şi 31.
(3) Dreptul de distribuire prevăzut la alin.(1) lit.b) se epuizează odată cu prima
vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra videogramei
pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 36. Drepturile organizaţiilor de difuziune prin eter sau prin cablu
(1) Organizaţia de difuziune prin eter sau prin cablu are dreptul exclusiv să permită
sau să interzică următoarele acţiuni în privinţa emisiunilor sale: a) imprimarea
emisiunii; b) reproducerea unei imprimări a emisiunii; c) distribuirea imprimării
emisiunii; d) comunicarea publică prin eter sau prin cablu a emisiunii; e)
retransmiterea emisiunii; f) comunicarea publică a emisiunii în locuri accesibile
publicului cu plată pentru intrare; g) punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv
a imprimării emisiunii.
(2) Drepturile exclusive ale organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu prevăzute
la alin.(1) din prezentul articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune
sau de licenţă, în condiţiile art.30 şi 31.
(3) Dreptul de distribuire prevăzut la alin.(1) lit.c) se epuizează odată cu prima
vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra imprimării
emisiunii pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 37. Valorificarea fonogramelor publicate în scop comercial
(1) Fără consimţămîntul producătorului fonogramei publicate în scop comercial şi al
interpretului a cărui interpretare este imprimată pe o asemenea fonogramă, dar cu
plata unei remuneraţii echitabile, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord,
sînt permise următoarele acţiuni: a) interpretarea publică a fonogramei; b)
comunicarea publică a fonogramei prin eter sau prin cablu; c) retransmiterea
simultană şi fără modificări prin cablu a fonogramei; d) punerea la dispoziţia publicului
în regim interactiv a fonogramei.
(2) Dreptul la remuneraţia echitabilă prevăzut la alin.(1) poate fi exercitat de către
titularul de drepturi sau prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale.
(3) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi pentru stabilirea altor condiţii de
plată a remuneraţiei echitabile pentru acţiunile specificate la alin.(1) lit.a) şi b) din
prezentul articol, precum şi pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se vor
aplica prevederile art.50, cu respectarea următoarelor condiţii: a) părţile care
determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale menţionată la alin.(4) din prezentul articol, pe de o parte, şi persoanele
fizice şi juridice care efectuează acţiunile specificate la alin.(1) lit.a) şi b) din prezentul
articol, pe de altă parte; b) cuantumul convenit al remuneraţiei nu poate fi mai mic
decît tarifele minime aprobate de Guvern.
(4) În cazul în care acordul încheiat între interpreţii şi producătorii de fonograme nu
prevede altfel, remuneraţia menţionată la alin.(1) se acumulează de către organizaţia
de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, abilitată cu această funcţie prin
acordul comun al reprezentanţilor titularilor de drepturi interesaţi, şi, după deducerea
cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, se împarte în cote egale
interpreţilor şi producătorilor de fonograme despre ale căror interpretări şi fonograme
se poate presupune că au fost folosite în conformitate cu alin.(1) lit.a) sau b).
Articolul 38. Excepţii şi limitări ale drepturilor conexe
Excepţiile şi limitările dreptului de autor prevăzute la art.24–26 şi la art.28 se aplică
mutatis mutandis drepturilor conexe.
Articolul 39. Termenele de protecţie a drepturilor conexe
(1) Drepturile interpretului prevăzute la art.33 şi la art.37 se protejează timp de 50 de
ani de la data interpretării. Totuşi, dacă în această perioadă, imprimarea interpretării a
fost legal publicată sau comunicată public, drepturile interpretului se protejează timp

96
de 50 de ani de la data efectuării celei mai vechi a respectivelor acţiuni. Drepturile
interpretului la paternitate, nume şi la respectarea integrităţii interpretării se
protejează pe un termen nelimitat.
(2) Drepturile producătorului de fonograme, prevăzute la art.34 şi la art.37, se
protejează timp de 50 de ani de la data imprimării fonogramei. Totuşi, dacă în această
perioadă fonograma a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile
menţionate se protejează timp de 50 de ani de la data efectuării celei mai vechi a
respectivelor acţiuni.
(3) Drepturile producătorului de videograme, prevăzute la art.35, se protejează timp
de 50 de ani de la data imprimării videogramei. Totuşi, dacă în această perioadă
videograma a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile producătorului de
videograme se protejează timp de 50 de ani de la data efectuării celei mai vechi a
respectivelor acţiuni.
(4) Drepturile organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu, prevăzute la art.36, se
protejează timp de 50 de ani de la prima difuzare a emisiunii de către asemenea
organizaţie.
(5) Termenele de protecţie, prevăzute la alin.(1)–(4), încep să curgă de la 1 ianuarie
al anului următor celui în care a avut loc acţiunea cu semnificaţie juridică, în temeiul
căreia se calculează termenul.
(6) Dacă termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra unui obiect al
drepturilor conexe în ţara de origine este mai mare decît termenele de protecţie
prevăzute de prezenta lege, se aplică normele prezentei legi, iar dacă acest termen
este mai mic, se aplică normele legislaţiei ţării de origine.
(7) Drepturile conexe trec, în limitele părţii rămase a termenelor de protecţie
prevăzute la alin.(1)–(4), la succesorii în drepturi ai interpretului, producătorului de
fonograme, producătorului de videograme şi ai organizaţiei de difuziune prin eter sau
prin cablu.
Capitolul VI ALTE DREPTURI. DOMENIUL PUBLIC
Articolul 40. Drepturile producătorilor bazelor de date. Obiectul protecţiei
(1) Producătorul unei baze de date care dovedeşte că a făcut o investiţie substanţială
din punct de vedere calitativ şi/sau cantitativ în obţinerea, verificarea sau prezentarea
conţinutului ei are dreptul să interzică extragerea şi/sau reutilizarea conţinutului
integral sau a unei părţi substanţiale, evaluate calitativ şi/sau cantitativ, a acelei baze
de date.
(2) În prezentul capitol se folosesc noţiunile:
extragere – transferul permanent sau temporar al conţinutului integral sau al unei
părţi substanţiale a conţinutului bazei de date pe un alt suport prin orice mijloace sau
în orice formă;
reutilizare – orice mod prin care este pus la dispoziţia publicului conţinutul integral sau
o parte substanţială a acestui conţinut al bazei de date, prin distribuirea de copii, prin
închiriere, prin transmitere on-line sau prin alte moduri de transmitere. Prima vînzare
a unei copii de pe o bază de date pe teritoriul Republicii Moldova de către titularul
dreptului sau cu consimţămîntul acestuia are ca efect epuizarea dreptului de control
asupra revînzării copiei respective.
(3) Dreptul prevăzut la alin.(1) poate fi transmis prin contract de licenţă.
(4) Dreptul prevăzut la alin.(1) se aplică indiferent de faptul dacă baza de date sau
conţinutul acesteia sînt sau nu pasibile de protecţia dreptului de autor sau a altor
drepturi. Protecţia bazei de date prin dreptul prevăzut la alin.(1) nu va afecta
drepturile existente în privinţa conţinutului ei.
(5) Nu este permisă extragerea şi/sau reutilizarea repetată şi sistematică a unor părţi
nesubstanţiale din conţinutul unei baze de date, însoţită de acte contrare unei
exploatări legale a acelei baze de date sau care prejudiciază nejustificat interesele
legitime ale producătorului bazei de date.
Articolul 41. Drepturile şi obligaţiile utilizatorilor legali ai bazelor de date
(1) Producătorul unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice
mod, nu poate să interzică unui utilizator legal al bazei de date să extragă şi/sau să
reutilizeze părţi nesubstanţiale din conţinutul acesteia, evaluate cantitativ şi/sau
calitativ, oricare ar fi scopul utilizării. Atunci cînd un utilizator legal al bazei de date
are permisiunea de a extrage şi/sau de a reutiliza doar o parte a bazei de date,

97
prezentul alineat se aplică numai părţii respective. Orice clauză contrară prevederilor
acestui alineat este nulă.
(2) Utilizatorul legal al bazei de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice
mod, nu poate efectua acte contrare unei exploatări normale a acestei baze de date
sau care prejudiciază nejustificat interesele legitime ale producătorului bazei de date.
(3) Utilizatorul legal al bazei de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice
mod, nu poate cauza prejudicii titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe
asupra operelor sau a altor obiecte protejate cuprinse în baza de date.
Articolul 42. Excepţii referitoare la drepturile producătorilor bazelor de date
Utilizatorul legal al bazei de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod,
poate fără consimţămîntul producătorului bazei de date să extragă şi/sau să
reutilizeze o parte substanţială din conţinutul acesteia în următoarele cazuri: a) la
extragerea în scopuri personale a conţinutului unei baze de date neelectronice; b) la
extragerea în scopuri de studiu sau de cercetare, cu condiţia de a indica sursa şi în
măsura justificată de scopul necomercial urmărit; c) la extragerea şi/sau reutilizarea
în scop de asigurare a securităţii publice ori în scop de asigurare a derulării şi
reflectării adecvate a procedurilor parlamentare, administrative sau judiciare.
Articolul 43. Termenul de protecţie a drepturilor producătorilor bazelor de date
(1) Dreptul prevăzut la art.40 se protejează timp de 15 ani, începînd cu 1 ianuarie al
anului următor celui de finalizare a bazei de date.
(2) În cazul în care baza de date este pusă la dispoziţia publicului în orice mod înainte
de expirarea perioadei prevăzute la alin.(1), termenul de protecţie a dreptului
producătorului bazei de date expiră după 15 ani, calculaţi începînd cu 1 ianuarie al
anului următor celui cînd baza de date a fost pusă pentru prima dată la dispoziţia
publicului.
(3) Orice modificare substanţială, evaluată calitativ sau cantitativ, a conţinutului unei
baze de date, inclusiv orice modificare substanţială rezultînd din acumularea
completărilor, eliminărilor sau a schimbărilor succesive, care denotă o nouă investiţie
semnificativă, evaluată calitativ sau cantitativ, permite atribuirea unui termen de
protecţie propriu bazei de date care rezultă din această investiţie.
Articolul 44. Beneficiarii de protecţia drepturilor producătorilor bazelor de date
(1) Dreptul prevăzut la art.40 se aplică bazelor de date al căror producător sau titular
de drepturi este cetăţean al Republicii Moldova sau are domiciliu permanent pe
teritoriul Republicii Moldova.
(2) Dreptul prevăzut la art.40 se aplică, de asemenea, persoanelor juridice constituite
în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, avînd sediul înregistrat, organele de
conducere sau locul principal de desfăşurare a activităţii pe teritoriul Republicii
Moldova. În cazul în care o asemenea persoană juridică are doar sediul pe teritoriul
Republicii Moldova, activitatea sa trebuie sa aibă o legătură reală şi continuă cu
economia Republicii Moldova.
(3) Bazele de date realizate în alte ţări şi care nu cad sub incidenţa prevederilor alin.
(1) şi (2) din prezentul articol se protejează în baza tratatelor internaţionale la care
Republica Moldova este parte. Termenul de protecţie extins asupra bazelor de date
elaborate în alte ţări nu va depăşi termenul prevăzut de art.43.
Articolul 45. Protecţia operelor nepublicate anterior intrate în domeniul public
(1) Oricare persoană care, după expirarea termenului de protecţie a dreptului de
autor, pentru prima dată, în mod legal, publică sau pune la dispoziţia publicului prin
orice mod o operă nepublicată anterior beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea a
drepturilor patrimoniale ale autorilor.
(2) Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale menţionate la alin.(1) este de 25
de ani de la data la care opera a fost pentru prima dată, în mod legal, publicată sau
pusă la dispoziţia publicului.
Articolul 46. Protecţia publicaţiilor critice şi ştiinţifice ale operelor intrate în domeniul
public
(1) Oricare persoană care, după expirarea termenului de protecţie a dreptului de
autor, editează o publicaţie critică sau ştiinţifică a unei opere intrate în domeniul public
beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorilor.
(2) Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale prevăzute la alin.(1) este de 30
de ani de la data la care publicaţia a fost pentru prima dată editată legal.

98
Articolul 47. Remuneraţia pentru valorificarea operelor intrate în domeniul public şi a
expresiilor folclorice
(1) Remuneraţia se achită pentru următoarele moduri de valorificare a operelor intrate
în domeniul public şi a expresiilor folclorice: a) interpretarea publică şi comunicarea
publică a unor asemenea opere muzicale şi a expresiilor folclorice muzicale; b)
revînzarea unor asemenea opere originale de artă şi a expresiilor folclorice artistice.
(2) Remuneraţia prevăzută la alin.(1) din prezentul articol se achită: a) organizaţiei de
gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale care îi reprezintă pe autorii şi pe alţi
titulari ai dreptului de autor asupra operelor muzicale – pentru acţiunile specificate la
alin.(1) lit.a) din prezentul articol; b) organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale menţionate la art.20 alin.(4) – pentru acţiunea specificată la alin.(1) lit.b)
din prezentul articol.
(3) Pentru stabilirea cuantumului remuneraţiei prevăzute la alin.(1) din prezentul
articol şi pentru soluţionarea eventualelor litigii în legătură cu achitarea acesteia se
aplică mutatis mutandis: а) prevederile art.50 – în cazul acţiunilor specificate la alin.
(1) lit.a) din prezentul articol; b) prevederile art.20 alin.(1) – în cazul acţiunii
specificate la alin.(1) lit.b) din prezentul articol.
(4) După deducerea cheltuielilor aferente gestionării drepturilor, remuneraţia pentru
modul de valorificare menţionat la alin.(1) se repartizează după cum urmează: a)
suma acumulată pentru valorificarea operelor intrate în domeniul public va fi folosită
pentru promovarea creativităţii şi pentru aprecierea realizărilor creative remarcabile,
precum şi pentru acordarea de ajutoare autorilor care, din motive de boală, vîrstă
înaintată sau din alte motive similare, au nevoie de sprijin financiar; b) suma
acumulată pentru valorificarea expresiilor folclorice va fi folosită atît pentru scopurile
menţionate la lit.a), cît şi pentru susţinerea activităţilor de cercetare şi conservare a
folclorului, inclusiv pentru aprecierea realizărilor obţinute în domeniul respectiv şi în
cel al interpretării expresiilor folclorice.
Capitolul VII GESTIUNEA COLECTIVĂ A DREPTULUI DE AUTOR ŞI A DREPTURILOR
CONEXE
Articolul 48. Înfiinţarea organizaţiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale
(1) Autorii, interpreţii, producătorii de fonograme, producătorii de videograme,
precum şi alţi titulari ai dreptului de autor şi ai drepturilor conexe pot, din proprie
iniţiativă, înfiinţa organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor lor patrimoniale
(denumite în continuare organizaţii de gestiune colectivă).
(2) Organizaţiile de gestiune colectivă au statutul de persoane juridice şi se înfiinţează
prin liberă asociere şi nemijlocit de titularii dreptului de autor şi/sau ai drepturilor
conexe, care fie devin membri ai acestor organizaţii, fie le deleagă împuterniciri printr-
un contract în formă scrisă.
(3) Se admite înfiinţarea organizaţiilor de gestiune colectivă a drepturilor cîtorva
categorii de titulari de drepturi privind un anumit drept sau a organizaţiilor de gestiune
colectivă a mai multor drepturi în interesul unei categorii de titulari ai drepturilor de
autor, precum şi înfiinţarea organizaţiilor de gestiune colectivă a diferitelor drepturi şi
în interesul diferitelor categorii de titulari de drepturi.
(4) Organizaţiile de gestiune colectivă îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu
prezenta lege, cu alte acte normative relevante ale Republicii Moldova, în baza
statutelor proprii şi, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(13), în limitele
împuternicirilor care le-au fost delegate de titularii dreptului de autor şi/sau ai
drepturilor conexe, funcţionînd potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop
lucrativ.
(5) Organizaţia de gestiune colectivă îşi desfăşoară activitatea dacă: a) este
înregistrată ca organizaţie în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare; b) este
avizată în calitate de organizaţie de gestiune colectivă de către AGEPI.
(6) AGEPI avizează o organizaţie de gestiune colectivă în modul stabilit de Guvern
dacă aceasta întruneşte următoarele condiţii: a) majoritatea membrilor organizaţiei
sau majoritatea titularilor de drepturi care, în alt mod, i-au încredinţat în gestiune
drepturile lor sînt titulari de drepturi care au cetăţenia Republicii Moldova sau care au
domiciliul, iar în cazul persoanelor juridice – sediul, pe teritoriul Republicii Moldova şi
la aceasta se pot asocia alţi titulari de drepturi care doresc acest lucru, în conformitate
cu statutul respectivei organizaţii; b) a încheiat acorduri de reprezentare reciprocă a

99
 intereselor cu organizaţii similare care îi reprezintă pe titularii de drepturi din
străinătate sau, cel puţin, întreprinde toate acţiunile necesare pentru încheierea unor
asemenea acorduri; c) are capacitatea de a gestiona, pe principii colective, drepturile
patrimoniale corespunzătoare, inclusiv dispune de personal şi de mijloace tehnice
adecvate; d) dispune de mecanisme adecvate de acumulare, distribuire şi de plată a
remuneraţiei de autor sau a remuneraţiei cuvenite titularilor de drepturi conexe; e)
garantează un tratament egal titularilor de drepturi şi utilizatorilor atunci cînd este
vorba de aceleaşi condiţii obiective; f) statutul şi alte regulamente ale organizaţiei
corespund prevederilor prezentei legi şi altor acte normative relevante ale Republicii
Moldova, precum şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(7) Organizaţia de gestiune colectivă care depune la AGEPI o cerere de eliberare a
avizului trebuie să prezinte, în conformitate cu prevederile alin.(6), toată informaţia şi
actele necesare AGEPI pentru ca aceasta să adopte o decizie în privinţa respectivei
cereri.
(8) În cazul în care mai multe organizaţii au depus cereri de eliberare a avizului în
privinţa gestionării aceloraşi categorii de drepturi ale aceloraşi categorii de titulari de
drepturi, AGEPI va elibera aviz acelei organizaţii care într-o măsură mai mare
întruneşte condiţiile stipulate la alin.(6).
(9) Decizia de eliberare a avizului unei organizaţii de gestiune colectivă, cu indicarea
drepturilor şi a categoriilor titularilor de drepturi asupra cărora se extinde gestiunea
colectivă, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(10) Pînă la soluţionarea eventualului litigiu în legătură cu adoptarea de AGEPI a
deciziei privind refuzul de eliberare a avizului, organizaţia de gestiune colectivă care a
depus contestaţie sau titularii de drepturi pe care îi reprezintă, pentru a putea
revendica plata remuneraţiei ce i se cuvine, vor prezenta, într-un termen rezonabil de
la depunerea contestaţiei, toate actele necesare, care îi atestă pe titularii pe care îi
reprezintă şi drepturile pe care le are în administrare, organizaţiei de gestiune
colectivă care dispune de avizul privind gestionarea acelor drepturi şi a acelor categorii
de drepturi la care se referea cererea de eliberare a avizului.
(11) Gestiune colectivă extinsă (licenţă extinsă). Efectele unei licenţe eliberate
utilizatorilor de către organizaţia de gestiune colectivă în numele titularilor de drepturi,
membri ai acesteia sau care, în alt mod, i-au încredinţat în gestiune drepturile, se
extind, de asemenea, asupra titularilor de drepturi care nu au calitatea de membru al
acestei organizaţii şi nici nu i-au încredinţat, în vreun alt mod, drepturile în gestiune,
cu condiţia că aceştia nu şi-au retras drepturile din repertoriul organizaţiei de gestiune
colectivă, cu referire la următoarele drepturi: a) dreptul de interpretare publică, de
comunicare publică prin eter sau prin cablu (cu excepţia comunicării publice prin
satelit, atunci cînd aceasta nu este simultană cu tele-, radiodifuzarea terestră
efectuată de aceeaşi organizaţie de difuziune), p
recum şi dreptul de retransmisie prin eter şi dreptul de a pune la dispoziţia publicului în
regim interactiv operele muzicale şi fragmentele din operele muzical-dramatice; b)
dreptul de reproducere a operelor sub formă de fonograme, în cazul în care titularii de
drepturi vizaţi au transmis anterior unui producător de fonograme dreptul la o
asemenea reproducere; c) dreptul interpreţilor de a pune la dispoziţia publicului în
regim interactiv interpretările lor imprimate pe fonograme; d) dreptul autorilor şi al
producătorilor de fonograme de a pune la dispoziţia publicului în regim interactiv
operele şi fonogramele lor.
(12) În cazul gestiunii colective extinse, prevăzută la alin.(11), titularii de drepturi
care nu sînt membri ai organizaţiei de gestiune colectivă şi nici nu i-au încredinţat, în
alt mod, în gestiune drepturile lor pot notifica, în formă scrisă, organizaţiei de gestiune
colectivă, nu mai tîrziu decît cu 3 luni înainte de sfîrşitul anului calendaristic, despre
faptul că îşi retrag drepturile din sistemul de gestiune colectivă. O astfel de retragere
a drepturilor îşi produce efectele începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui în care
s-a făcut notificarea.
(13) Gestiune colectivă obligatorie (licenţă obligatorie). În conformitate cu prevederile
prezentei legi, pot fi exercitate exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune
colectivă avizate de AGEPI următoarele drepturi: a) dreptul la remuneraţie
compensatorie, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, pentru
reproducerea reprografică, conform prevederilor art.27 alin.(2)–(11); b) dreptul

100
autorilor şi al altor titulari ai dreptului de autor şi ai drepturilor conexe la remuneraţie
compensatorie, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, pentru executarea
unei copii private de pe operele lor şi/sau de pe obiectele drepturilor conexe, conform
prevederilor art.26; c) dreptul la remuneraţie echitabilă, asupra căreia părţile vor
conveni de comun acord, rezervat autorilor şi interpreţilor după cesionarea dreptului
lor exclusiv de închiriere producătorilor de fonograme, videograme sau de opere
audiovizuale, conform prevederilor art.11 alin.(4) şi art.33 alin.(8); d) dreptul
interpreţilor şi al producătorilor de fonograme la remuneraţie echitabilă, asupra căreia
părţile vor conveni de comun acord, pentru fiecare caz de interpretare şi comunicare
publică a fonogramelor publicate în scopuri comerciale, conform prevederilor art.37;
e) dreptul autorilor şi al altor titulari ai dreptului de autor şi ai drepturilor conexe la
retransmiterea, simultană şi fără modificări, prin cablu a operelor, interpretărilor şi
fonogramelor lor, conform prevederilor art.11 alin.(1) lit.h) şi alin.(5)–(8) şi art.37
alin.(1) lit.c); f) dreptul de suită, conform prevederilor art.20.
(14) Organizaţia de gestiune colectivă nu are dreptul să desfăşoare activitate
comercială sau să valorifice operele şi obiectele drepturilor conexe care i-au fost
încredinţate în gestiune.
(15) Posibilele pretenţii patrimoniale ale titularilor dreptului de autor sau ai drepturilor
conexe, înaintate utilizatorilor, care se referă la modul de valorificare a operelor sau a
obiectelor drepturilor conexe prevăzut de licenţă, se examinează şi se soluţionează de
către organizaţia de gestiune colectivă care a eliberat licenţa respectivă.
Articolul 49. Atribuţiile, drepturile şi obligaţiile organizaţiilor de gestiune colectivă
(1) Organizaţia de gestiune colectivă exercită, în numele titularilor de drepturi pe care
îi reprezintă şi în limitele împuternicirilor acordate de aceştia, iar în cazurile pentru
care se prevede gestiunea colectivă obligatorie şi în numele celor pe care nu-i
reprezintă, următoarele atribuţii: a) eliberează utilizatorilor licenţe pentru valorificarea
operelor sau a obiectelor drepturilor conexe, drepturile asupra cărora le-au fost
încredinţate în gestiune de titularii de drepturi sau sînt exercitate în virtutea legii; b)
negociază cu utilizatorii cuantumul remuneraţiei pentru valorificarea operelor sau a
obiectelor drepturilor conexe, precum şi alte condiţii de licenţiere; c) acumulează
remuneraţia stipulată, conform prevederilor lit.b), în licenţele eliberate şi/sau pe cea
care este datorată în virtutea dreptului la o remuneraţie echitabilă (drept din
gestiunea sa); d) repartizează remuneraţia acumulată, o achită la timp şi, pe cît este
posibil, echitabil şi proporţional cu valoarea şi valorificarea reală a operelor şi
obiectelor drepturilor conexe corespunzătoare; e) îi reprezintă pe titularii de drepturi,
inclusiv pe cei străini (în persoana organizaţiilor de gestiune colectivă din ţara
corespunzătoare), în instanţele de judecată şi în cadrul altor proceduri legale, precum
şi în organele şi organizaţiile de stat, în legătură cu drepturile transmise de aceştia sau
de prezenta lege în gestiune şi efectuează orice alte acte juridice necesare pentru
protecţia şi asigurarea drepturilor respective, inclusiv în nume propriu; f) asigură
exercitarea drepturilor membrilor săi în străinătate prin încheierea acordurilor de
reprezentare reciprocă a intereselor cu organizaţii similare de gestiune colectivă din
străinătate; g) întreprinde orice alte acţiuni în limitele împuternicirilor care i-au fost
delegate de către titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe.
(2) Organizaţia de gestiune colectivă are dreptul să ceară utilizatorilor de opere şi/sau
de obiecte ale drepturilor conexe prezentarea rapoartelor privind operele valorificate
(identificate după titularii de drepturi), a altor documente şi informaţii referitoare la
orice mod de valorificare, ce corespunde unui drept care cade sub incidenţa gestiunii
respectivei organizaţii, precum şi a altei informaţii necesare pentru calcularea,
acumularea şi repartizarea remuneraţiei.
(3) Organizaţia de gestiune colectivă are, în interesele titularilor dreptului de autor şi
ai drepturilor conexe, următoarele obligaţii: a) să utilizeze remuneraţia acumulată
exclusiv pentru repartizarea şi plata ei titularilor dreptului de autor şi ai drepturilor
conexe. Totuşi, organizaţia are dreptul să reţină din remuneraţia acumulată cheltuielile
efective aferente gestionării drepturilor, precum şi sumele destinate unor fonduri
speciale create de organizaţie, cu condiţia că întemeierea acestora a fost autorizată fie
de titularii de drepturi, fie, în cazul titularilor de drepturi străini, de organizaţia de
gestiune colectivă care îi reprezintă; b) să repartizeze, după deducerea sumelor
menţionate la lit.a), remuneraţia acumulată şi să efectueze plăţi regulate, proporţional

101
cu valorificarea reală a operelor şi/sau a obiectelor drepturilor conexe; c) să prezinte
titularilor dreptului de autor şi ai drepturilor conexe, concomitent cu plata
remuneraţiei, dări de seamă cu privire la valorificarea drepturilor lor.
(4) În cazul gestiunii colective extinse, titularii dreptului de autor şi ai drepturilor
conexe care nu sînt membri ai organizaţiei de gestiune colectivă şi care nu i-au
încredinţat, în vreun alt mod, în gestiune drepturile lor şi nici nu şi-au retras, conform
art.48 alin.(11), drepturile din repertoriul respectivei organizaţii au dreptul la aceeaşi
remuneraţie care li se cuvine titularilor reprezentaţi de aceasta pentru anumite
modalităţi de valorificare a anumitor categorii de opere sau de obiecte ale drepturilor
conexe, precum şi la excluderea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe din
licenţele eliberate utilizatorilor de către această organizaţie.
(5) Organizaţia de gestiune colectivă are dreptul să redistribuie sumele remuneraţiei
acumulate de la utilizatori, care, în decurs de 3 ani de la data încasării lor la contul
său, nu au fost revendicate, prin adăugarea lor la sumele care urmează a fi repartizate
titularilor de drepturi sau în alt mod stabilit ce ţine cont de interesele titularilor de
drepturi şi care nu contravine legislaţiei în vigoare.
Articolul 50. Stabilirea tarifelor. Soluţionarea litigiilor
(1) Organizaţia de gestiune colectivă stabileşte cuantumul remuneraţiei, precum şi
alte condiţii de licenţiere aplicabile modurilor de valorificare a obiectelor ale căror
drepturi i-au fost delegate în gestiune, în baza negocierilor cu persoanele care au
obligaţia să plătească remuneraţia sau cu asociaţiile care le reprezintă.
(2) În cazul în care părţile interesate nu pot conveni în privinţa cuantumului
remuneraţiei şi a altor condiţii de licenţiere menţionate la alin.(1), oricare dintre părţi
poate apela la Comisia de mediere sau la Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii
intelectuale, instituite de AGEPI.
(3) Cuantumul remuneraţiei care se stabileşte prin negocieri sau prin mediere nu
poate fi mai mic decît tarifele minime ale remuneraţiei de autor, aprobate de Guvern
sau prevăzute de prezenta lege.
(4) Cuantumurile remuneraţiei aplicabile (tarifele remuneraţiei de autor) şi condiţiile
de licenţiere convenite de părţi sau stabilite conform alin.(2) din prezentul articol se
publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Această prevedere se referă şi la
tarifele stabilite conform art.11 alin.(7), art.12 alin.(4), art.20 alin.(1), art.26 alin.(6),
art.27 alin.(5), art.37 alin.(3) şi art.47 alin.(3).
Articolul 51. Monitorizarea activităţii organizaţiilor de gestiune colectivă
(1) Monitorizarea activităţii organizaţiilor de gestiune colectivă este exercitată de
AGEPI.
(2) În acest scop, organizaţiile de gestiune colectivă prezintă AGEPI: a) statutul şi
regulamentele lor, cu toate modificările şi completările la acestea; b) acordurile
bilaterale şi multilaterale încheiate cu organizaţiile de gestiune colectivă străine; c)
hotărîrile adunării generale; d) bilanţul anual, rapoartele anuale privind remuneraţia
achitată, cu specificarea pentru fiecare titular al drepturilor de autor şi al drepturilor
conexe în parte, rezultatele auditului intern şi extern, în cazul efectuării lui; e)
informaţia referitor la persoanele împuternicite să le reprezinte; f) alte documente
indispensabile pentru a verifica corespunderea activităţii organizaţiei cu prevederile
prezentei legi şi ale altor acte normative.
(3) AGEPI efectuează o dată pe an controlul general al activităţii organizaţiei de
gestiune colectivă. Totuşi, în perioada dintre două controale generale anuale, AGEPI
are dreptul să efectueze controale speciale în baza sesizărilor înaintate de titularii de
drepturi, inclusiv de membrii organizaţiei, şi de utilizatori, sau parvenite din alte surse
relevante, care conţin informaţii ce produc dubii rezonabile cu privire la corespunderea
activităţii organizaţiei cu prevederile prezentei legi, ale altor acte normative relevante
şi ale statutelor proprii. În cadrul controalelor efectuate de AGEPI, organizaţia de
gestiune colectivă controlată este obligată să pună la dispoziţia AGEPI orice
documente şi informaţii solicitate şi să prezinte copii de pe acestea, dacă sînt
solicitate.
(4) În urma fiecărui control menţionat la alin.(3), AGEPI întocmeşte acte de control în
care indică, atunci cînd e cazul, dispoziţiile prevăzute la alin.(5). Organizaţia de
gestiune colectivă este obligată să examineze actul de control şi să informeze AGEPI,
în termenele stabilite, despre măsurile întreprinse pentru anihilarea încălcărilor în

102
cazul depistării lor.
(5) Dacă în urma controlului se constată că organizaţia de gestiune colectivă nu mai
îndeplineşte condiţiile ori nu activează în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte
normative relevante, AGEPI atenţionează organizaţia în privinţa neregulilor constatate,
acordîndu-i un termen rezonabil pentru a aduce activitatea sa în concordanţă cu
legislaţia în vigoare. În cazul în care organizaţia de gestiune colectivă nu se
conformează acestei dispoziţii, AGEPI poate solicita suspendarea activităţii acesteia în
conformitate cu prevederile legislaţiei privind asociaţiile obşteşti.
Capitolul VIII MĂSURI TEHNOLOGICE DE PROTECŢIE. INFORMAŢIA DESPRE
GESTIUNEA DREPTURILOR
Articolul 52. Măsuri tehnologice de protecţie
(1) Sînt interzise următoarele acţiuni, indiferent de faptul dacă are loc sau nu
încălcarea, într-un mod sau altul, a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor
drepturi protejate de prezenta lege: a) eludarea măsurilor tehnologice de protecţie a
dreptului de autor şi a drepturilor conexe în condiţii în care persoana implicată o face
cu bună ştiinţă sau are motive rezonabile să ştie că urmăreşte scopuri de eludare; b)
producerea, importul, distribuirea, închirierea, publicitatea pentru vînzare sau
închiriere ori posesiunea, în scopuri comerciale sau pentru prestarea serviciilor, a
echipamentelor, produselor sau componentelor acestora care:
- sînt promovate, fac obiectul publicităţii sau sînt comercializate în scop de eludare;
- au drept scop principal al utilizării eludarea şi/sau aceasta este rezultatul utilizării
lor;
- sînt proiectate, produse, adaptate sau executate, în principal, cu scopul de a permite
sau de a facilita eludarea.
(2) Fără a prejudicia protecţia juridică prevăzută la alin.(1) din prezentul articol, în
lipsa măsurilor voluntare întreprinse de către titularii de drepturi, inclusiv a acordurilor
dintre titularii de drepturi şi alte părţi implicate, persoanele care beneficiază de
excepţiile şi limitările specificate la art.27 alin.(1) şi la art.28 lit.a), b), f), g), h) şi i)
sau organizaţia ai cărei membri sînt pot apela la Comisia de mediere, căreia îi pot cere
să intervină şi să asigure ca titularii de drepturi să le pună la dispoziţie mijloacele la
care se referă acea excepţie sau limitare pentru a beneficia în măsura necesară de
acea excepţie sau limitare, cu condiţia că aceştia au acces legal la opera protejată
şi/sau la obiectele drepturilor conexe şi ale altor drepturi protejate de prezenta lege.
(3) Protecţia juridică prevăzută de prezentul articol se extinde atît asupra măsurilor
tehnologice de protecţie aplicate benevol de titularii de drepturi, inclusiv asupra celor
aplicate în scop de implementare a acordurilor voluntare, cît şi asupra celor aplicate în
conformitate cu o hotărîre arbitrală sau cu o decizie judecătorească.
(4) Prevederile alin.(2) şi (3) nu se aplică operelor sau obiectelor drepturilor conexe
specificate în prezenta lege care au fost puse, în baza unor clauze contractuale, la
dispoziţia publicului în regim interactiv.
Articolul 53. Informaţia despre gestiunea drepturilor
Sînt interzise următoarele acţiuni efectuate intenţionat şi fără permisiunea necesară:
a) înlăturarea de pe opere sau de pe alte obiecte protejate ori modificarea pe acestea
a oricărei informaţii în formă electronică despre gestiunea drepturilor; b) distribuirea,
importul în scop de distribuire, comunicarea publică sau punerea la dispoziţia
publicului în regim interactiv a operelor, obiectelor drepturilor conexe sau ale altor
drepturi protejate de prezenta lege, de pe care, fără permisiunea titularului de
drepturi, a fost înlăturată sau modificată informaţia în formă electronică despre
gestiunea drepturilor, dacă o asemenea persoană cunoaşte sau are motive rezonabile
să ştie că astfel provoacă, permite, facilitează sau tăinuieşte o încălcare a dreptului de
autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege.
Capitolul IX APLICAREA DREPTULUI DE AUTOR, A DREPTURILOR CONEXE ŞI A ALTOR
DREPTURI
Articolul 54. Încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a altor drepturi
(1) Orice valorificare a obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale
altor drepturi protejate de prezenta lege se consideră nelegitimă dacă are loc cu
încălcarea acestor drepturi.
(2) Orice exemplar al obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor
drepturi protejate de prezenta lege a cărui reproducere, import, distribuire, închiriere

103
sau împrumut atrage încălcarea acestor drepturi se consideră contrafăcut.
(3) Depozitarea în scopuri comerciale a exemplarelor obiectelor dreptului de autor, ale
drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege se consideră
nelegitimă dacă are loc cu încălcarea acestor drepturi.
(4) Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage
răspundere civilă, contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispoziţiile
procedurale prevăzute de prezenta lege se completează cu cele de drept comun.
Articolul 55. Iniţierea acţiunilor privind încălcarea drepturilor
(1) Orice persoană fizică sau juridică care are pretenţii în privinţa valorificării unui
obiect al dreptului de autor, al drepturilor conexe sau al altor drepturi protejate de
prezenta lege are dreptul să iniţieze acţiuni în instanţa de judecată competentă ori să
sesizeze altă autoritate pentru aplicarea măsurilor, procedurilor şi remediilor
prevăzute în prezentul capitol.
(2) Proceduri judiciare în privinţa încălcării dreptului de autor, a drepturilor conexe sau
a altor drepturi protejate de prezenta lege pot fi iniţiate: a) de titularii de drepturi sau
de autorităţile abilitate cu protecţia drepturilor acestora; b) de alte persoane care
beneficiază de astfel de drepturi, în special de licenţiaţi; c) de organizaţiile de gestiune
colectivă a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe; d) de organizaţiile
profesionale de apărare şi de alţi reprezentanţi ai titularilor de drepturi şi ai
licenţiaţilor.
(3) Instanţele de judecată şi alte autorităţi competente vor aplica măsurile,
procedurile şi remediile prevăzute în prezentul capitol într-o manieră corectă şi
echitabilă, astfel încît să nu fie excesiv de dificile sau costisitoare şi să nu impună
limite de timp exagerate sau tergiversări neprevăzute. Aplicarea acestor măsuri,
proceduri şi remedii va fi una eficientă şi proporţionată, nu va crea obstacole în calea
comerţului legal şi va oferi protecţie împotriva folosirii lor abuzive.
Articolul 56. Probele
(1) La cererea părţii care a prezentat probe rezonabile, acceptabile şi suficiente în
susţinerea pretenţiilor sale şi a precizat, în argumentarea acelor pretenţii, elemente de
probă care sînt sub controlul părţii opuse, instanţa de judecată competentă poate
dispune, sub rezerva de protecţie a informaţiei confidenţiale, ca aceste elemente de
probă să fie prezentate de partea opusă. În sensul prezentului alineat, instanţa de
judecată va considera ca probă suficientă un eşantion rezonabil de exemplare ale unei
opere sau ale unui alt obiect protejat de prezenta lege.
(2) În condiţiile specificate la alin.(1), dacă încălcarea s-a comis la scară comercială,
instanţa de judecată poate dispune, la cererea uneia dintre părţi, prezentarea
documentelor bancare, financiare sau comerciale care se află sub controlul părţii
opuse, sub rezerva de protecţie a informaţiei confidenţiale.
Articolul 57. Măsuri de asigurare a probelor
(1) Înainte de examinarea unei acţiuni în fond, la cererea uneia dintre părţi care a
prezentat probe rezonabile, acceptabile şi suficiente în susţinerea afirmaţiilor sale
precum că le sînt încălcate drepturile sau că o astfel de încălcare este iminentă, pentru
asigurarea probelor, instanţa de judecată poate dispune, sub rezerva de protecţie a
informaţiei confidenţiale, aplicarea de măsuri provizorii prompte şi eficiente.
(2) Măsurile prevăzute la alin.(1) pot cuprinde descrierea detaliată, cu sau fără luarea
mostrelor, ori sechestrarea bunurilor ce constituie obiect al litigiului şi, după caz, a
materialelor şi echipamentelor utilizate la producerea şi/sau distribuirea acestor
bunuri, precum şi a documentelor referitoare la acestea.
(3) Măsurile prevăzute la alin.(1) pot fi întreprinse, dacă este necesar, fără să se
anunţe pîrîtul, în special atunci cînd orice tergiversare ar putea cauza prejudicii
ireparabile titularului de drepturi sau atunci cînd există un risc vădit ca proba să fie
distrusă.
(4) Dacă măsurile prevăzute la alin.(1) sînt întreprinse fără ca cealaltă parte să fie
audiată, aceasta trebuie să fie informată imediat despre luarea măsurilor. La cererea
părţii interesate, va avea loc o revizuire, care poate include şi audieri, pentru a decide,
într-un termen rezonabil după notificarea măsurilor, dacă măsurile trebuie modificate,
revocate sau confirmate.
(5) Măsurile prevăzute la alin.(1) pot fi dispuse sub rezerva depunerii de către
reclamant a unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente, avînd menirea să asigure

104
compensarea, prevăzută la alin.(7), a eventualelor prejudicii suportate de pîrît.
(6) Măsurile prevăzute la alin.(1) pot fi revocate la cererea pîrîtului, fără a i se afecta
dreptul de a cere despăgubiri, dacă reclamantul nu a iniţiat, în decurs de 20 de zile
lucrătoare, proceduri care să conducă la examinarea cazului de către instanţa de
judecată.
(7) În cazul în care măsurile prevăzute la alin.(1) sînt revocate sau decad din cauza
oricărui act al reclamantului ori a omisiunii sale sau dacă, ulterior, nu se constată nici
o încălcare sau tentativă de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a
altor drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate decide ca
reclamantul, la cererea pîrîtului, să repare acestuia prejudiciile cauzate prin aplicarea
acelor măsuri.
Articolul 58. Dreptul la informare
(1) În contextul procedurilor privind încălcarea dreptului de proprietate intelectuală şi
ca răspuns la cererea justificată a reclamantului, instanţa de judecată poate dispune
ca informaţia despre originea şi reţelele de distribuire a bunurilor şi serviciilor care
încalcă dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezenta lege
să fie furnizată de violatorul drepturilor sau de oricare altă persoană în privinţa căreia
s-a constatat că: a) are în posesie bunuri contrafăcute la scară comercială; b)
utilizează, la scară comercială, servicii cu bunuri contrafăcute; c) furnizează la scară
comercială servicii utilizate în activităţi de contrafacere; d) a fost indicată de către
persoana menţionată la lit.a), b) sau c) ca fiind implicată în acţiuni de producere,
confecţionare sau distribuire a bunurilor sau de prestare a serviciilor.
(2) Informaţia menţionată la alin.(1) cuprinde, după caz: a) numele şi adresele
producătorilor, distribuitorilor, furnizorilor, deţinătorilor anteriori ai bunurilor sau ai
serviciilor, precum şi ale vînzătorilor angro şi cu amănuntul; b) informaţii despre
cantităţile de bunuri sau servicii produse, confecţionate, livrate, primite sau
comandate, precum şi despre preţul lor.
(3) Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică fără să afecteze alte prevederi legale care: a)
permit titularului de drepturi să obţină informaţii mai detaliate; b) reglementează
utilizarea în cauze civile sau penale a informaţiilor comunicate în conformitate cu
prezentul articol; c) reglementează răspunderea pentru abuzul de dreptul la
informare; d) dau posibilitatea de a fi respinsă furnizarea de informaţii care ar
constrînge persoana menţionată la alin.(1) să recunoască participarea sa nemijlocită
sau cea a rudelor apropiate la o încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe
sau a altor drepturi protejate de prezenta lege; e) reglementează protecţia
confidenţialităţii surselor de informare ori procesarea datelor de caracter personal.
Articolul 59. Măsuri provizorii şi de asigurare
(1) La cererea reclamantului, instanţa de judecată poate: a) să emită, în privinţa
presupusului violator, o încheiere cu scopul de a preveni orice încălcare iminentă a
dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege
ori să interzică, sub rezerva aplicării unor sancţiuni pecuniare repetate, continuarea
pretinselor încălcări ale dreptului vizat, ori să ceară prezentarea unor garanţii
destinate să asigure despăgubirea titularului de drepturi; b) în aceleaşi condiţii, să
emită o încheiere în privinţa unui intermediar ale cărui servicii sînt utilizate de o terţă
persoană care încalcă dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate
de prezenta lege, inclusiv în privinţa intermediarilor ale căror calculatoare şi servicii de
telecomunicaţii sînt utilizate de o terţă persoană care comite o astfel de încălcare; c)
să dispună sechestrarea sau confiscarea bunurilor presupuse că încalcă dreptul de
autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezenta lege, în scop de
prevenire a introducerii sau răspîndirii acestora în reţelele de comerţ.
(2) În cazul unei încălcări comise la scară comercială, atunci cînd reclamantul
demonstrează existenţa unor circumstanţe susceptibile să compromită compensarea
prejudiciilor, instanţa de judecată poate să dispună măsuri provizorii precum sînt
sechestrarea bunurilor mobile şi imobile ale presupusului violator, inclusiv blocarea
conturilor bancare şi a altor active ale acestuia. În acelaşi scop, instanţa de judecată
poate cere prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la
informaţia relevantă.
(3) Pentru a se pronunţa în privinţa măsurilor prevăzute la alin.(1) şi (2), instanţa de
judecată poate să ceară reclamantului să prezinte probe concludente pentru a se

105
asigura în deplină măsură că el este titularul de drepturi şi că drepturile sale au fost
încălcate sau că o atare încălcare este iminentă.
(4) Măsurile prevăzute la alin.(1) şi (2) vor fi întreprinse, după caz, fără ca pîrîtul să
fie anunţat, îndeosebi cînd orice tergiversare ar cauza un prejudiciu ireparabil
titularului de drepturi. În acest caz, părţile vor fi informate imediat despre luarea
măsurilor. La cererea pîrîtului va avea loc o reexaminare, incluzînd şi audieri, pentru a
decide, într-un termen rezonabil după notificarea măsurilor, dacă măsurile urmează să
fie modificate, revocate sau confirmate.
(5) Instanţa de judecată poate dispune măsurile prevăzute la alin.(1) şi (2) cu condiţia
ca reclamantul să depună o cauţiune sau o garanţie echivalentă, avînd menirea să
asigure repararea, prevăzută la alin.(7), a eventualelor prejudicii cauzate pîrîtului.
(6) Măsurile prevăzute la alin.(1) şi (2) pot fi revocate la cererea pîrîtului dacă
reclamantul nu a iniţiat, în decurs de 20 de zile lucrătoare, proceduri care să conducă
la examinarea cazului de către instanţa de judecată.
(7) În cazul în care măsurile prevăzute la alin.(1) şi (2) sînt revocate ori decad din
cauza oricărui act al reclamantului sau a omisiunii acestuia, ori dacă, ulterior, nu se
constată nici o încălcare sau tentativă de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor
conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate să-l
oblige pe reclamant, la cererea pîrîtului, să repare eventualele prejudicii cauzate prin
aplicarea acelor măsuri.
Articolul 60. Măsuri de corecţie
(1) Fără a-l scuti de plata oricăror despăgubiri datorate titularului de drepturi în urma
încălcării şi fără compensare de orice gen, instanţa de judecată poate dispune, la
cererea reclamantului, să fie întreprinse măsuri în privinţa bunurilor considerate ca
provenind din încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi
protejate de prezenta lege şi, după caz, în privinţa materialelor şi echipamentului care
au servit la crearea sau confecţionarea acelor bunuri. Asemenea măsuri prevăd: a)
retragerea provizorie din circuitul comercial; b) retragerea definitivă din circuitul
comercial; c) confiscarea şi distrugerea.
(2) Instanţa de judecată poate dispune ca măsurile prevăzute la alin.(1) să fie
întreprinse din contul violatorului numai dacă nu sînt motive pentru a se proceda
altfel.
(3) La examinarea cererii de aplicare a măsurilor de corecţie se va respecta principiul
proporţionalităţii între gravitatea încălcării şi remediile dispuse, precum şi interesele
terţelor persoane.
Articolul 61. Asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti
(1) Dacă prin hotărîre judecătorească s-a constatat o încălcare a dreptului de autor, a
drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de
judecată poate, în vederea asigurării executării acestei hotărîri, să emită o încheiere
prin care violatorul să fie somat să înceteze orice acţiune ce constituie o încălcare a
drepturilor menţionate. O încheiere similară poate fi emisă, de asemenea, în privinţa
intermediarului ale cărui servicii sînt utilizate de o terţă persoană care încalcă dreptul
de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezenta lege, inclusiv în
privinţa intermediarilor ale căror calculatoare şi servicii de telecomunicaţii sînt utilizate
de o terţă persoană care comite o asemenea încălcare.
(2) Nerespectarea încheierii menţionate la alin.(1) va antrena, după caz, aplicarea
unei sancţiuni pecuniare repetate pentru a asigura executarea acesteia.
Articolul 62. Măsuri alternative
La cererea persoanei pasibile a fi subiectul măsurilor prevăzute în prezentul capitol,
dacă aceasta a acţionat neintenţionat sau din neglijenţă, instanţa de judecată poate
dispune, în locul aplicării acestor măsuri, ca persoana respectivă să plătească
persoanei lezate despăgubiri pecuniare dacă aplicarea măsurilor prevăzute i-ar cauza
un prejudiciu disproporţionat şi dacă pentru partea lezată despăgubirea pecuniară
pare a fi rezonabilă şi satisfăcătoare.
Articolul 63. Despăgubirile
(1) În cadrul procedurilor judiciare iniţiate în privinţa încălcării dreptului de autor, a
drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, persoanele
specificate la art.55 alin.(2) pot solicita instanţelor de judecată sau altor organe
competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi

106
repararea prejudiciului prin stabilirea unor despăgubiri.
(2) Instanţa de judecată, la stabilirea despăgubirii, va ţine cont de necesitatea: a)
restabilirii situaţiei existente pînă la violarea dreptului şi a încetării acţiunilor care
comportă violarea dreptului sau creează pericolul violării lui; b) recuperării pierderilor,
inclusiv a beneficiului ratat, suportate de partea lezată; c) perceperii profitului obţinut
ilegal de persoana care a violat drepturile; d) achitării unei compensaţii de la 500 pînă
la 500000 lei pentru dreptul încălcat.
(3) Atunci cînd violatorul a comis o încălcare neintenţionat sau neavînd motive
rezonabile să cunoască acest lucru, instanţa de judecată poate stabili despăgubiri sub
formă de taxe forfetare, cum ar fi cel puţin suma remuneraţiei sau a tarifului pe care
ar fi datorat-o violatorul dacă ar fi fost autorizat prin licenţă să valorifice dreptul în
cauză.
(4) Titularul de drepturi lezat în drepturile protejate de prezenta lege poate revendica
şi repararea materială a prejudiciului moral.
(5) Persoana culpabilă de violarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor
drepturi protejate de prezenta lege poartă răspundere în conformitate cu legislaţia
civilă, contravenţională şi penală.
(6) Pentru violarea drepturilor morale, autorul sau titularul drepturilor conexe are
dreptul să ceară, prin judecată, de la persoana care le-a violat: a) introducerea
rectificărilor cuvenite în operă şi publicarea în presă sau anunţarea într-un alt mod
despre restabilirea dreptului violat; b) interzicerea publicării operei sau îndeplinirea
cerinţei de a înceta distribuirea ei şi de a confisca exemplarele publicate; c) repararea
materială a prejudiciului moral.
(7) Instanţa de judecată are dreptul să pronunţe hotărîrea privind sechestrarea şi
confiscarea tuturor exemplarelor operelor, ale fonogramelor sau videogramelor
presupuse a fi contrafăcute, precum şi a materialelor şi echipamentelor destinate
pentru confecţionarea şi reproducerea acestora.
(8) Organul de urmărire penală, în cazul în care dispune de suficiente probe privind
violarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de
prezenta lege, este obligat să întreprindă măsurile cuvenite pentru a depista şi a
sechestra: a) exemplarele de opere, de fonograme şi de videograme presupuse a fi
contrafăcute; b) materialele şi echipamentele destinate pentru confecţionarea şi
reproducerea exemplarelor contrafăcute; c) bonurile şi alte documente care pot servi
drept probe ale acţiunilor de încălcare a prezentei legi.
(9) Organele vamale au dreptul să reţină exemplarele operelor, fonogramelor şi ale
videogramelor introduse în ţară sau scoase din ţară ilegal. În cazul în care aceste
exemplare ale operelor, fonogramelor şi ale videogramelor au fost recunoscute
contrafăcute, instanţa de judecată poate aplica faţă de violator oricare din măsurile
prevăzute la alin.(2) lit.b)–d).
Articolul 64. Cheltuieli de judecată
(1) La depunerea cererii în cauzele privind dreptul de autor, drepturile conexe sau alte
drepturi protejate de prezenta lege, persoanele specificate la art.55 alin.(2) se scutesc
de achitarea taxei de stat. Aceasta urmează să fie încasată, în modul şi mărimea
stabilite de legislaţie, de la persoana recunoscută vinovată de violarea dreptului de
autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege.
(2) Cheltuielile de judecată rezonabile şi proporţionale şi alte cheltuieli suportate de
partea care a avut cîştig de cauză, de regulă, vor fi încasate de la persoana care a
pierdut procesul, cu excepţia cazului cînd spiritul de echitate nu permite acest lucru.
Articolul 65. Publicarea hotărîrilor judecătoreşti
În cadrul unei proceduri de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a
altor drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate dispune, la
cererea reclamantului şi pe cheltuiala violatorului, măsuri corespunzătoare pentru
difuzarea informaţiei despre hotărîrea de judecată, inclusiv expunerea ori publicarea ei
integrală sau parţială.
Articolul 66. Încălcarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe prin intermediul
reţelelor de calculatoare
(1) Persoana fizică sau juridică care acordă servicii de hosting şi/sau transmisii de
date (internet/intranet), inclusiv internet-provider, se consideră complice atunci cînd
contribuie nemijlocit la încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe şi

107
poartă răspundere pentru încălcarea acestor drepturi în următoarele cazuri: a) dacă,
avînd posibilitate tehnică să blocheze, să restricţioneze accesul şi/sau să şteargă în
timp oportun obiectele ce sînt publicate şi/sau utilizate cu încălcarea dreptului de
autor şi/sau a drepturilor conexe şi fiind înştiinţată de titularul de drepturi respective
sau de reprezentanţii săi (cu indicarea obiectului concret) despre încălcarea în cauză,
nu a executat cerinţele titularului dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe
privind blocarea, restricţionarea accesului şi/sau ştergerea obiectelor indicate; b)
dacă, fiind informată despre activitatea ilegală din domeniul dreptului de autor şi/sau
al drepturilor conexe, favorizează, finanţează şi contribuie la acţiunile ilegale ale altei
persoane; c) dacă publică informaţie eronată, modifică sau şterge informaţia privind
titularul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe, inclusiv distribuie exemplare
de opere şi/sau de obiecte ale drepturilor conexe despre care această informaţie a fost
modificată sau ştearsă; d) dacă pune intenţionat la dispoziţia terţelor persoane orice
informaţie (linkuri, adrese web) care creează posibilitatea de a avea acces ilegal la
obiectele dreptului de autor şi/sau ale drepturilor conexe.
(2) Persoana fizică sau juridică care acordă servicii de hosting şi/sau transmisii de
date (internet/intranet), inclusiv internet-provider, nu poartă răspundere pentru
acţiunile ilegale ale altor persoane care se folosesc de serviciile sale pentru a încălca
dreptul de autor şi/sau drepturile conexe dacă nu dispunea de informaţia despre
acţiunile acestor persoane ori dacă nu are posibilitatea să restricţioneze accesul sau să
şteargă obiectele publicate sau folosite cu încălcarea dreptului de autor şi/sau a
drepturilor conexe.
Articolul 67. Încălcarea prevederilor referitoare la măsurile tehnologice de protecţie şi
la informaţia despre gestiunea drepturilor
(1) În caz de încălcare a prevederilor referitoare la măsurile tehnologice de protecţie
prevăzute la art.52 şi la informaţia despre gestiunea drepturilor prevăzută la art.53,
indiferent dacă s-a încheiat sau nu cu încălcarea dreptului de autor, a drepturilor
conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, se aplică aceleaşi măsuri,
proceduri, remedii şi sancţiuni care sînt prevăzute de prezentul capitol şi de actele
normative relevante pentru încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a
altor drepturi protejate de prezenta lege.
(2) În cazul exemplarelor contrafăcute şi al echipamentului utilizat în scop de
contrafacere, măsurile, procedurile, remediile şi sancţiunile prevăzute la alin.(1) din
prezentul articol se aplică mutatis mutandis şi echipamentului, produselor,
componentelor specificate la art.52 alin.(1) lit.b).
Articolul 68. Protecţia social-juridică a autorilor şi a titularilor drepturilor conexe
(1) Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri similare ce servesc
direct la crearea unei opere ce dă naştere unui drept de autor nu pot face obiectul
unei urmăriri silite.
(2) Remuneraţia cuvenită autorilor şi titularilor de drepturi conexe, ca urmare a
utilizării operelor şi obiectelor lor, beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi salariile,
inclusiv în sensul că nu poate fi urmărită în cadrul procedurii de executare decît în
aceleaşi condiţii ca şi salariul, fiind scutită de impozitul pe valoarea adăugată.
(3) Hotărîrile judecătoreşti privind încasarea remuneraţiei vor fi executate imediat
după pronunţare dacă instanţa va considera aceasta necesar.
(4) În scop de protecţie eficientă a drepturilor patrimoniale ale autorilor şi ale
titularilor de drepturi conexe contra inflaţiei şi a altor factori social-economici negativi,
se procedează la indexarea tarifelor minime ale remuneraţiei, stabilite în sumă fixă,
concomitent şi proporţional cu majorarea salariului minim pe ţară, reglementat de
legislaţia muncii (salarizarea). Aceasta nu înseamnă că cuantumul tarifului minim
trebuie să corespundă cuantumului salariului minim pe ţară.
Capitolul X DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 69. Intrarea în vigoare
(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 3 luni de la data publicării.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr.293-XIII din 23 noiembrie
1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe se abrogă.
Articolul 70. Aplicabilitatea
(1) Prevederile art.23 se vor aplica tuturor operelor al căror termen de protecţie,
calculat în conformitate cu prevederile legii anterioare, nu a expirat înainte de intrarea

108
în vigoare a prezentei legi.
(2) Dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi se extinde termenul de protecţie a
drepturilor patrimoniale exclusive ale autorului operei sau termenul de protecţie a
dreptului său la o remuneraţie echitabilă, valorificarea acestei opere în perioada dintre
data de expirare a termenului de protecţie, calculat conform legii anterioare, şi data
de intrare în vigoare a prezentei legi se va considera valorificare liberă.
(3) Valorificarea liberă a operei, menţionată la alin.(2), este permisă pe o perioadă de
un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în aceeaşi măsură în care opera era
valorificată pînă la data intrării în vigoare a acesteia.
(4) Prevederile alin.(3) se aplică operelor pentru care, pînă la data intrării în vigoare a
prezentei legi, au fost efectuate pregătiri efective şi serioase în vederea valorificării, cu
condiţia ca aceste opere să fie valorificate numai în limitele pregătirilor respective.
(5) Orice traduceri, adaptări şi alte transformări ale operelor, efectuate pe parcursul
perioadei menţionate la alin.(2), se vor considera efectuate cu permisiunea autorului.
Dacă aceste traduceri, adaptări sau transformări sînt folosite după intrarea în vigoare
a prezentei legi, titularii dreptului de autor asupra operelor originale au dreptul la o
remuneraţie echitabilă.
Articolul 71. Organizarea executării
În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul: a) va
prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă
cu prezenta lege, precum şi proiectul de lege specială cu privire la Agenţia de Stat
pentru Proprietatea Intelectuală; b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu
prezenta lege.

109