Professional Documents
Culture Documents
Greu e drumul,
Frig si zloata,
Ning zapezile de-un veac,
Dar de-odata
Se arata
Cu mantaua rupta-n spate,
Opintind si dand din coate,
Prin namete-un pui de fag:
Din razboi neamul venea;
Si cum vad ca frig ii este,
Fara ca sa prind de veste
Ii ofer mantaua mea:
— Ia-o, frate, arunc-o-n spate,
Pana frigurile trec,
In razboi mantaua tatei
A-ncalzit un codru-ntreg —
El din zbor a prins ghiuleaua.
Si-a ramas cu ea pe ses.
Schija ce-a lovit mantaua
N-a lovit in codrul des.
Ia-o, fagule, fartate:
Peste codri norii-s grei, -
Parca e mantaua tatei
Gaurita peste ei...
Si va fi atât de simplu
Bate frig de la origini, Cerul scapara polei, Si-o sa-ncep si eu a ninge Peste toti strabunii mei.
Din milenii in milenii Auzi-vei, vei vedea
Cum vor trece sanii, sanii Peste caruntetea mea.
Si va fi intruna timpul, Si de pretutindeni — eu, Si va fi atat de simplu, Si va fi atat de simplu,
Parca-a nins cu Dumnezeu!...
Feciori
Votez la asta ora mari linisti imprejur, — E clipa cea mai sfanta a luptelor
din mine. Mi-s baricade anii si metereze — faptele, Purtand pe steag
destinul acestei tari inalte Si-al ridului pe frunte, si-al randului in carte — E
ora-n care-mi naste iubita mea feciorii... ...S-aud numai in teatre cum bat,
pe banda, tunuri, In cinematografe mai sangera ecrane, Si-n ziare parasute
fosnesc si lin se cern Din ceruri marmuri albe pe toti feciorii lumii, Opriti la
varsta aspra, sfidand cu fruntea neguri, Si-n care timpu-a pus doar clopote
de lacrimi. Sculati, voi, morti, voi, case arse, pluguri, Voi, telefoane-a lumii,
sariti din furci pe zare, Pasiti din carti, dati zvoana, sunati mobilizarea, Voi,
scrumuiti ai soartei, renasteri, inca-o data! — In numele acestor feciori ai
mei, ce-n ziua Au sarutat pamantul si soarele, c-un tipat Cu drept de lupta
dreapta si supravietuire in numele acelor ce n-au fost sa se nasca... ...Ei
vin cu datoria, a voastra, cea de veacuri, Sa oblojeasca-n timpuri atatea
rani si lacrimi, Si atatea tarmuri negre — sa incolteasca muguri, Si-atatea
porti si praguri sa-mbratiseze fiii, Si-atatea drumuri, toate! sa reintoarca-n
tara Hori frante-n boi de schije si suierat de gloante...
Eu va zidesc tot veacuri, incaruntindu-mi pleata La sarbatoarea voastra,
cand mi-am arat parintii... ...Feciori ai mei din leagan, sculati! — e foc in
lume! Sariti de pe ulcele, ca de pe tronuri sparte, Din scutece dati buzna si
fulgerati in lapte Gingia voastra moale si-ncinsa ca hurmuzul Sangelui pe
steaguri din nasterile toate. Voi sprijiniti pe soarta PAMANTULUI si-a
LUMII, De poala tarii voastre va tineti sa nu cadeti — Parjolul suna arme, Si
moartea varsa fumul Pe cantecul de leagan...
...Iubita mea, ma iarta, si fruntea dumitale,
La ceasul tau de lapte, cand mi-am strigat feciorii,
Nimbati cu mirt de pace, din clipa lor, intaia,
Cu negurile lumii sa lupte si sa cada
In numele acelor ce-or fi ca sa se nasca.
Ei, fiii mei! —
Ei — destinati nu mortii,
Ci contra mortii insasi, prin lupta sa traiasca.
Anatol CODRU (1936)