NOTE DE CURS

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

DREPT SUCCESORAL

5. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA DUPA:

l. Francisc Deak, Drept succesoral, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2002, Ediţie actualizata si
completata;
2. D. Chirica, Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996 ;
3. M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala moştenirii in dreptul RSR, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1966 ;
4. J. Guinard, M. Stettler, Droit civil II. Successions, Edit. Univ. Fribourg Suisse,
1999;
5. E. Molcut, D. Oancea, Drept roman, Ed. Şansa, Bucureşti, 1993;
6. M.Nicolae, Publicitatea imobiliara si noile cârti funciare, Ed. Press Mihaela,
Bucureşti, 2000 ;
7. C.Statescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie
intelectuala. Succesiunile, Ed.didactica si pedagogica, Bucureşti, 1967 ;
8. S.Ghimpu, T.Stefanescu, S.Beligradeanu, Gh.Mohanu, Dreptul muncii, Tratat,
Voi.III, Ed.Ştiinţifica si Enciclopedica, Bucureşti, 1982 ;
8. S. Carpenaru, F. Feak, Dreptul de moştenire, Universitatea, Bucureşti, 1983 ;
10. D. Macovei, Drept civil. Succesiuni, Ed. Chemarea, Iaşi, 1993;
11 .Culegere TMB, 1993-1997, Secţia a IlI-a civila.

1
CURS NR. 1

REGULI GENERALE PRIVITOARE LA MOSTENIRE

Mostenirea legala consta in transmiterea patrimoniului defunctului catre mostenitorii sai, in
temeiul legii.
Mostenirea este legala daca defunctul nu si-a intocmit testamentul.
Mostenirea este legala, si daca defunctul a intocmit un testament, dar:
- acesta nu cuprinde nici un legat, ci alte dispozitii;
- acesta cuprinde unlegat cu titlu universal (priveste doar o parte din mostenire) sau cu tiltu
particular (defunctul a dispus de un bun determinat);
- acesta cuprinde un legat universal, dar defunctul are mostenitori rezervatari, care vor
dobandi rezerva succesorala – ex.: defunctul are un fiu
- testamentul cuprinde o exheredare a unuia sau a mai multor mostenitori legali, care sunt
insa mostenitori rezervatari. Acestia vor dobandi rezerva succesorala.
Pentru a mosteni, in temeiul legii, trebuie sa indeplineasca:
- sa aiba capacitate succesorala;
- sa aiba vocatie succesorala legala;
- sa nu fie nedemna;
- sa nu fie dezmostenita.
Capacitate succesoaral are persoana care exista in momentul deschiderii mostenirii.
Vocatia succesoarala legala generala este guvernata de principiul reciprocitatii, care
exista intre persoanele fizice.
Daca o persoana nu are vocatie la mostenirea unei alte persoane, nici aceasta din urma nu are
vocatie la mostenirea primeia.
Vocatia lor depinde de ordinea in care va surveni decesul lor sau al uneia dintre ele.
Ordinea de preferinta intre rudele defunctului cu vocatie generala este stabilita pe baza clasei de
mostenitori si agradului de rudenie.

Cazuri de nedemnitate:
1. atentatul la viata celui ce lasa mostenirea;
2. acuzatia capitala calomioasa impotriva celui ce lasa mostenirea;
3. nedenuntarea omorului a carui victima a cazul cel despre a carui mostenire este vorba.

1. Pentru existenta acestui caz de nedemitate succesoarala se cer intrunite urm. conditii:
- mostenitorul sa fi ucis sau sa fi incercat sa ucida pe cel despre a carui mostenire este vorba;
- mostenitorul sa fi fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si
irevocabila pentru infractiunile de mai sus.

2. Pentru existenta nedemitatii determinate de acuzatia capitala calomioasa se cer indeplinite

urmatoarele conditii:
- mostenitorul sa fi facut plangere ori denunt;
- plangerea ori denuntul sa priveasca o infractiune al carei maxim special este pedeapsa cu
moartea* abrogat;
- plangerea sau denuntul sunt calomioase, fapt constatat printr-o hotarare penala definitive si
irevocabila de condamnare a mostenitorului.

3. Acest caz presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:

- mostenitorul sa fi cunoscut omorul celui pe care mosteneste;
- mostenitorul sa fie capabil;
- mostenitorul san u fi denuntat omorul;
- nedenuntarea san u fie scuzabila.
(Art. 656 Cod Civil – ascendentii si descendentii omoratorului, a fiilor sai in linie directa, sotul sau, fratii
sau surorile, uncgii si matusile sale sunt aparati de nedemnitate pentru nedenuntarea omorului).

2
 Efectele nedemnitatii
Nedenuntarea succesorala produce efecte retroactive pana la data deschiderii mostenirii, astfel
incat se considera ca nedemnul nu a dobandit nimic din mostenire. Nedemnul nu trebuie sa restituie
toate bunurile succesorale, in natura, iar, in caz contrar, daca acest lucru nu mai este posibil, va trebui sa
plateasca despagubiri (si pentru fructe).

Efectele nedemnitatii fata de descendentii sai

Copiii nedemnului pot veni la mostenirea bunicului lor defunct, doar in nume propriu nu si prin
reprezentare.

Efectele nedemnitatii fata de terti

Deoarece nedemitatea este o pedeapsa civila, avand un caracter personal, ar trebui ca efectele
juridice incheiate de nedemn cu tertii sai sa ramana valabile. Din acest motiv si in virtutea ocrotirii
bunei-credinte a tertilor, exista exceptii:
- actele de conservare;
- actele de administrare se mentin deoarece de ele profita si ceilalti mostenitori;
- actele de dispozitie vor fi valabile daca indeplinesc urmatoarele conditii:

a. daca actul are ca obiect un bun mobil…… si a fost incheiat cu un tert de buna-
credinta, se mentine;
b. daca actul are ca obiect un bun imobil, tertul de buna-credinta se va putea apara.

Invocarea nedemnitatii succesoarale

Aceasta poate fi invocate de orice persoana interesata de inlaturarea de la mostenire a
nedemnului: comostenitorii legali, mostenitorii legali subsecventi, legatara sau donatara daca nedemnul
este mostenitor rezervatar.

Persoana despre care este vorba, defunctul, se mai numeste si de cuius (abreviere din dreptul
roman – cel despre a carui mostenire / bunuri este vorba)
Persoanele care dobandesc patrimonial defunctului se munesc mostenitori sau succesori sau
erede, erezi, coerezi – termen livresc.
Dobanditorul testamentului se numeste legetar.

3
CURS NR. 2 - 3

MOSTENIREA LEGALA

REGULI GENERALE ALE DEVOLUTIUNII LEGALE A

MOSTENIRII

Devolutiunirea legala a mostenirii este reglementata de 3 principii:

1. principul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali;

2. principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa;
3. principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire.
1. Acest principiu a fost denumit denumit Principiul prioritatii clasei de mostenitori.
Clasa mostenitorilor este o categorie de rude
Se stabilesc cele 4 clase de mostenitori legali:

- Clasa I: a descendentilor in linie directa, compusa din copiii, nepotii, stranepotii defunctului
fara limita de grad;
- Clasa a II-a: a ascendentilor privilegiati (parintii defunctului), a colateralilor privilegiati
(fratii si surorile defunctului si descendentii lor pana la gradul al IV-lea inclusiv);
- Clasa a III-a: a ascendentilor prdinari (bunici, starbunici, fara limita de grad);
- Clasa a IV-a: a colateralilor ordinari (unchii si matusile, verii primari si fratii sau surorile
bunicilor defunctului).
Clasele de mostenitori legali sunt chemate sa culeaga mostenirea numai cate una, in ordinea
stabilita de Codul Civil.
De la acest principiu exista 2 exceptii:

a. este posibila la mostenirea defunctului, sa vina rude din doua clase diferite,
atunci cand mostenitorii rezervatari din clasa (descendentii sau parintii
defunctului) au fost exheredati prin testament. Ei vor culege rezerva
succesorala, iar restul mostenirii va fi dobandit de mostenitorii din clasa
subsecventa;
b. o alta exceptie o constituie cea a sotului supravietuitor care vine la
mostenire in concurs cu oricare clasa chemata la mostenire; el nu inlatura si
nici nu este inlaturat de vreo clasa de mostenitori legali.

Principul proximitatii gradului de rudenie

intre mostenitorii din aceeasi clasa

In cadrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai
indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Astfel, copiii defunctului inlatura de la mostenire
pe nepoti, etc.
In clasa a II-a fratii si surorile defunctului ii inlatura de la mostenire pe nepotii sau starnepotii de
frate.
In clasa a II-a de mostenitori, bunicii defunctului, rude de gradul al II-lea inlatura pe starbunici
(rude de gradul III).
In clasa a IV-a unchii si matusile (rude in linie colaterala de gradul III cu defunctul) inlatura pe
verii primari ai acestuia (rude gradul IV cu cel decedat).
De la acest principiu exista 2 exceptii:

4
 a. in cadrul clasei a II-a de mostenitori, parintii defunctului desi, sunt rude de gradul I, nu inlatura
de la mostenire pe fratii si surorile acestuia (rude de gradul II) si nici pe descendentii lor;
b. reprezentarea succesorala.
Parintii dobandesc o parte stabilita de lege din mostenire in concurs cu colateralii privilegiati. De
asemenea, sotul supravietuitor culege o parte determinata de lege in functie de clasa de mostenitori cu
care vine in concurs.

REPREZENTREA SUCCESORALA
Reprezentarea succesorala reprezinta o inlocuire a unei persoane anterior decedate si nu o inlocuire a
vointei unei persoane in viata.
Nu se confunda cu reprezentarea in actele juridice, in general definita ca fiind procedeul prin care o
persoana numita reprezentant, incheie un act juridic in numele si pe seama unei alte persoane numite
reprezentat.

Domeniul de aplicare
Reprezentarea succesorala este admisa in privinta descendentilor copiilor defunctului si a
descendentilor din frati sau surori. Deoarece reprezentarea deroga de la principiile generale ale
devolutiunii legale a mostenirii, dispozitiile ce o prevad sunt de stricta interpretare. De aceea,
ascendentii ordinari, verii primari nu pot veni la mostenire prin reprezentareaparintilor, respectiv a
unchilor sau matusilor defunctului.

Conditiile reprezentarii succesorale

Pentru a opera reprezentarea se cer intrunite anumite conditii, unele in persoana reprezentatului,
altele in persoana reprezentatului.
a. cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii;
Potrivit art. 668 al I Cod Civil „ nu se reprezinta decat persoane moarte”.
b. locul celui reprezentat sa fie util;
Reprezentarea este admisibila cand cel reprezentat, daca ar fi fost in viata la deschiderea mostenirii, ar fi
avut vocatie concreta la mostenire.
c. reprezentantul sa indeplineasca toate conditiile pentru a culege mostenirea lasata de defunct;
Acesta sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa aiba capacitate succesoara;
- sa aiba vocatie succesorala generala proprie la mostenirea defunctului.
Adoptatul cu efecte depline poate beneficia de reprezentare deoarece adoptatul si descendentii lui
devin rude cu adoptatorull si rudele lui.
Reprezentarea opereaza chia daca reprezentantul este nedemn de a veni la mostenirea
reprezentatului (nedemnitatea produce efecte relative, numai in raport cu persoana de fata de care s-a
savarsit fapta). Sau daca reprezentantul a renuntat la mostenirea reprezentatului sau a fost exheredat de
acesta .

Modul in care opereaza reprezentarea

1. Reprezentarea opereaza in toate cazurile – Daca reprezentarea nu ar fi admisa pe o tulpina, vor
veni la mostenire nepotii de pe cealalta tulpina, prin reprezntare excluzand de la mostenire pe
copilul nedemnului.
2. Reprezentarea este admisa la infinit in cadrul clasei I de mostenitori in sensul ca acestia,
indiferent de grad pot fi reprezentati (nepoti, stranepoti). In cazul descendentilor din frati si surori
pot beneficia de reprezentare numai rudele colaterale pana la gradul III inclusiv.
3. Reprezentarea opereaza de drept, in temeiul legii fara a mai fi necesara indeplinirea altei conditii
pe langa cele prezentate. Reprezentarea opereaza imperativ, caci ea nu poate fi influentata de
vointa descendentilor (decat renuntand la mostenire) sau a defunctului.

Efecetele reprezentarii succesoare

Potrivit dispozitiilor (art 664, 667 Cod Civil) reprezentarea produce 2 efecte:

1. urcarea reprezentantului in locul, gradul si drepturile reprezentatului;

5
 2. inpartirea pe tulpini.
Reprezentantii, dobandesc ca urmarea a culegerii mostenirii nu numai activul, ci si pasivul
succesoral, in raport cu vocatia succesorala a fiecaruia, respunzand pentru pasivul succesoaral in limitele
activului daca a acceptat mostenirea sub beneficiu de inventar si peste aceasta limita, daca reprezentantul
a acceptat mostenirea pur si simplu.

CURS NR. 4 - 5

DREPTUL LA MOSTENIRE A RUDELOR DEFUNCTULUI

Clasa I de mostenitori legali – Descendentii defunctului

Din prima clasa de mostenitori legali fac parte descendentii defunctului, fie ca sunr din casatorie
sau din afara casatoriei – inclusiv adoptatii.
Daca adoptatorul a decedat, adoptatul si descendentii lui il mostenesc.
Daca la mostenire sunt chemati doi sau mai multi descendenti de gradul I sau de grad subsecvent,
fiecaruia ii va reveni aceeasi parte din mostenire.
Daca descendentii de gradul II si urmatoarele vin la mostenire prin reprezentare, impartirea se
face pe tulpini si subtulpini, principul egalitatii aplicandu-se numai intre ramurile din aceeasi tulpina.
Daca in concurs este chemat si sotul supravietuitor, se stabileste mai intai cota sa si restul se imparte
intre descendenti dupa regulile aratate mai inainte.

Caractere juridice:
- Descendentii pot veni la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare;
- Sunt mostenitori rezervatari;
- Sunt mostenitori sezinari (avand posesiunea de drept a titlului de mostenitor);
- Sunt obligati la raportul donatiilor primate de la defunct, daca acestea nu au fost facute cu
scutire de raport.

Clasa a II-a de mostenitori legali – Ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati

Daca defunctul nu are descendenti, sau acestia au fost dezmosteniti sau nu vor sa mosteneasca,
vor veni la mostenire rudele ce fac parte din clasa a II-a de mostenitori:
- Parintii defunctului (ascendentii privilegiati);
- Fratii si surorile defunctului sau descendentii acestora (colateralii privilegiati).

Ascendentii privilegiati:
Parintii defunctului:
- din casatorie;
- din afara casatoriei;
- din adoptie.
Daca la mostenire sunt chemati numai ascendentii privilegiati ai defunctului, mostenirea se va
imparti in mod egal intre ei. In cazul adoptiei cu efecte restranse, adoptatorul vine la mostenire alaturi de
parintii firesti ai adoptatului.
Daca ascendentii privilegiati vin in concurs cu colateralii privilegiati, ei vor dobandi ¼ din
mostenire (daca defunctul are un singur parinte) sai ½ din mostenire (daca defunctul are cel putin 2
parinti).
Daca defunctul are un sot supravietuitor, se stabileste mai intai cota acestuia si restul se imparte
intre mostenitorii din clasa a II-a, dupa regulile aratate mai sus.
Caractere juridice:
- pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare;
- sunt mostenitori rezervatari;

6
 - sunt mostenitori sezinari;
- nu sunt obligati la raportul donatiilor.

Colateralii privilegiati:
Fratii si surorile defunctului si descendentii acestora.
Aici intra fratii si surorile din aceeasi casatorie, din casatorii diferite, din afara casatoriei sau din
adoptia cu efecte depline.
Daca la mostenire sunt chemati frati si surori din categorii diferite, mostenirea se va imparti in
doua parti egale: linia paterna (ce cuprinde jumatate din mostenirea ce se imparte intre fratii
defunctului ce au acelasi tata cu defunctul) si linia materna (ce cuprinde cealalta jumatate din
mostenire), ce se imparte intre fratii si surorile defunctului ce au aceeasi mama cu defunctul.
Impartirea pe linii se aplica si descendentilor din frati si surori, indiferent ca ei vin la mostenire
prin reprezentare sau in nume propriu.
Fratii buni vor dobandi ½ din mostenire, iar fratii consagvini si cei uterini cate ¼ fiecare.
Caractere juridice:
- pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare;
- nu sunt mostenitori rezervatari;
- sunt mostenitori sezinari;
- nu sunt obligati la raportul donatiilor.

Clasa a III-a de mostenitori legali – Ascendentii ordinari

Sunt: bunicii, strabunicii, etc. fara limita de grad.

Ei vor veni la mostenire daca defunctul nu are mostenitori din primele doua clase sau cei
existenti au renuntat la mostenire sau sunt nedemni.
Ascendentii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptia cu efecte depline.
Daca defunctul are ascendenti ordinari de grade diferite, cei de grad mai apropiat ii inlatura de la
mostenire pe cei de grad mai indepartat. Daca sunt mai multi ascendenti ordinari de acelasi grad,
mostenirea se va imparti in cote egale intre ei.
Daca alaturi de ascendentii ordinari este chemat la mostenire si sotul supravietuitor, acesta isi va
retine primul cot ace I se cuvine, dupa care restul se va imparti intre ascendentii ordinari dupa regulile de
mai sus.
Dreptul la mostenire al ascendentilor ordinari are urmatoarele
Caractere juridice:

- pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare;

- nu sunt mostenitori rezervatari;
- sunt mostenitori sezinari;
- nu sunt obligati la raportul donatiilor.

Clasa a IV-a de mostenitori legali – Colateralii ordinari

Sunt: unchii si matusile, verii primari, fratii si surorile bunicilor defunctului.

Ei vor veni la mostenire daca defunctul nu are mostenitori din primele trei clase sau cei existenti
nu pot, fiind nedemni sau exheredati sa mosteneasca sau au renuntat la mostenire.
Colateralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptia cu efecte depline.
Daca la mostenire vin colateralii ordinari de grade diferite, cei de grad mai apropiat ii inlatura de
la mostenire pe ceilalti de grad mai indepartat.
Daca exista mai multi colaterali ordinari de acelasi grad, mostenirea se va imparti in mod egal
intre ei.
Daca defunctul are si un sot supravietuitor, acesta isi va lua mai intai cota ce i se cuvine, restul
mostenirii impartindu-se intre colateralii ordinari, dupa regulile aratate mai sus.

7
 Caractere juridice:
- pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare;
- nu sunt mostenitori sezinari;
- nu sunt mostenitori rezervatari;
- nu datoreaza raportul donatiilor.

DREPTURILE SUCCESOARLE ALE SOTULUI SUPRAVIETUITOR

AL DEFUNCTULUI

Pentru a-l putea mosteni pe defunct, sotul supravietuitor trebuie sa indeplineasca conditiile
generale cerute pentru a mosteni si, in plus, sa iba calitatea de sot la data deschiderii mostenirii.
Nu are importanta cat a durat casatoria sau daca sotii erau sau nu despartiti in fapt .
Drepturi sot supravietuitor:
- un drept de mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali
sau in lipsa rudelor din cele patru clase;
- un drept de mostenire special asupra mobilelor si obiectelor apartinand
gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta;
- un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit.

In concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali

- in concurs cu descendentii defunctului, indiferent de numarul lor, sotul
supravietuitor are dreptul la ¼ din mostenire;
- in concurs cu ascendentii privilegiati, indiferent de numarul lor, care vin la
mostenire impreuna cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, sotul
supravietuitor are dreptul la 1/3 din mostenire;
- in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii
privilegiati, indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor dobandeste ½ din
mostenire;
- in concurs cu ascendentii ordinari sau cu colateralii ordinari, indiferent de
numarul lor, sotul supravietuitor are dreptul la ¼ din mostenire;
- in lipsa rudelor din cele patru clase, sotul supravietuitor dobandeste intrega
mostenire.

Caractere juridice:
- poate veni la mostenire doar in nume propriu nu si prin reprezentare;
- daca vine in concurs cu descendentii defunctului, datoreaza raportul donatiilor.

Dreptul la mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinand

gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta

Pentru a dobandi aceste bunuri, trebuie sa indeplineasca conditii:

1. sotul supravietuitor sa nu vina la mostenire in concurs cu descendentii defunctului;
2. defunctul sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalitati intre vii sau pentru cauza
de moarte;
2.1 in acest caz buburile se includ in masa succesorala;
2.2 sotul supravietuitor va pierde orice drept supra acestor bunuri, aceste bunuri incluzandu-
se in masa de calcul pentru stabilirea rezervei succesorale a sotului supravietuitor.
Si darurile de nunta facute de terti, exclusiv sotului defunct, vor avea acelasi regim juridic, fiind
dobandite in exclusivitate de sotul supravietuitor.

Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor

8
 In momentul deschiderii mostenirii, sotul supravietuitor, in afara de celelalte drepturi
succesorale, are un drept de abitatie asupra casei de locuit, indiferent de mostenitorii cu care intra in
concurs,
Conditii:
- la data deschiderii mostenirii, sotul supravietuitor a locuit in casa ce formeaza
obiectul dreptului de abitatie;
- nu are locuinta proprie;
- casa face parte in tot sau in parte din mostenire;
- nu devine prin mostenire proprietarul exclusiv al casei;
- defunctul nu a dispus altfel.

Caracteristici:
- este un drept real;
- este un drept conferit sotului supravietuitor cu titlu gratuit;
- este un drept personal.

DREPTUL STATULUI ASUPRA MOSTENIRII VACANTE

In lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea
statului, trec in domeniul public.
Statul nu poate renunta la mostenire (nu are drept de optiune succesorala). Notarul elibereaza
certificat de vacanta succesorala.
Dobandind un partimoniu, statul va fi obligat fata de creditori in aceleasi conditii ca orice
mostenitor legal.
Statul va raspunde de pasivul succesoral chiar daca nu s-a intocmit un inventar al bunurilor
succesorale.

CURS NR. 6 - 7

MOSTENIREA TESTAMENTARA

Reguli generale cu privire la mostenirea testamentara

Mostenirea este legala cand transmiterea unui patrimoniu succesoral are loc in temeiul
legii, in ordinea si cotele determinate de aceasta, sau cand defunctul care a lasat un testament, in acesta
nu sunt cuprinse dispozitii referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral.
Mostenirea este testamentara atunci cand transmiterea patrimoniului succesoral are loc datorita
vointei celui care lasa masa succesorala printr-un testament.
Mostenirea legala poate coexista cu mostenirea testamentara. In cazul mostenitorilor rezervatari,
se impune coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara. Putem aprecia deci ca mostenirea
testamentara inlatura pe cea legala numai daca nu exista mostenitori rezervatari si testatorul a instituit
unul sau mai multi legatori universali sau doi ori mai multi legatori cu titlu universal care, cumulativ au
vocatie la mostenirea intreaga.
Transmiterea mostenirii este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa).
Transmiterea mostenirii este o transmisiune universala deoarece are ca obiect patrimoniul
persoanei fizice decedate, ca universalitate juridica, adica toate drepturile si obligatiile care au valoare
economica si au apartinut defunctului.
Transmitrea mostenirii este o transmisiune unitara in sensul ca toate drepturile si obligatiile
defunctului se transmit mostenitorilor legali sau legatori dupa aceleasi norme juridice, indiferent de
originea bunurilor care o compun.

9
 Transmiterea bunurilor este indivizibila, adica acceptarea sau renuntarea mostenirii nu poate avea
ca obiect numai o parte din acea mostenire.
Efectul juridic al transmiterii mostenirii are loc in momentul deschiderii mostenirii, iar
mostenitorii legali nu pot dobandi nici un drept asupra patrimoniului succesoral decat in momentul
deschiderii mostenirii.

CAPACITATEA SUCCESOARALA

O are orice persoana care exista in momentrul deschiderii mostenirii, are capacitatea de a culege
o succesiune, de a mosteni.
Dovada existentei revine aceluia care pretinde dreptul de a mosteni.

Persoanele care au capacitate succesorala

Persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorala fara deosebire
de sex, opinie, rasa, nationalitate, limba, apartenenta publica, s.a. Dovada o face cu actele de stare civila
sau prin orice mijloace de dovada admise de lege.
Persoanele disparute au de asemenea capacitate succesorala (fiind prezumate de lege a fi in
viata).
Capacitatea succesorala a disparutului se desfiinteaza cu efect retroactiv daca se constata fizic
sau prin hotarare judecatoreasca definitiva declarativa de moarte ca nu mai exista la data deschiderii
mostenirii.
Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii
Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca el se naste viu (nu si
viabil).
Acceptarea mostenirii cuvenite unui minor va fi socotita intotdeauna ca fiind facuta sub
beneficiu de inventar, astfel ca el va raspunde de datoriile mostenirii numai in limita activului, putand si
abandona bunurile succesorale daca administrarea si lichidarea mostenirii ar fi prea impovaratoare.
Persoanele juridice au capacitatea de a dobandi – in virtutea testamentului lasat de defunct –
bunurile mostenirii de la data dobandirii personalitatii juridice in conditiile legii, adica de la data
inregistrarii.

Persoanele care nu au capacitate succesorala

Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta.
Comorientii: „cazul in care mai multe persoane au murit in aceeasi imprejurare, fara se se poata
stabili daca una a supravietuit alteia, ele sunt socotite ca au murit deodata.”
Prin comorienti intelegem: doua sau mai multe persoane / decedate in aceeasi imprejurare / si in
astfel de conditii incat nu se poate stabili daca una a supravietuit alteia /.
Este necesar a se preciza ca intre persoanele in cauza sa existe vocatie succesorala reciproca.
Persoanele fizice decedate in acelasi timp (codecedatii)
Deosebire de comorienti -> nu a murit in aceeasi imprejurare. Deci in cazul mortii mai multor
persoane unde nu se poate stabili daca una a supravietuit alteia ele sunt socotite ca au murit deodata.

TESTAMENTUL
Este un act juridic revocabil prin care testatorul dispune in cazul incetarii sale din viata, de tot
sau o parte din avutul sau.

Caractere juridice
- Este un act juridic unilateral (manifestare de vointa a testatorului cu intentia de a produce
efecte juridice);
- Este un act juridic personal (nu poate fi incheiat prin reprezentare – are si caracter
individual);
- Este un act juridic solemn (sub sanctiunea nulitatii absolute testamentul trebuie sa fie incheiat
intr-una din formele prevazute de lege);

10
 - Este un caz juridic pentru cauza de moarte (efectele dispozitiilor din testament produc efecte
numai la moartea testatorului);
- Este un act esentialmente revocabil (poate fi revocat pana in ultima clipa de viata a
testatorului).

Cuprinsul testamentului
Obiectul principal al testamentului il constituie legatele (dispozitiile referitoare la patrimoniul
succesoral -> legatele universale sau cu titlu universal – sau bunurile care fac parte din acel patrimoniu
-> legate cu titlu particular.
In afara de legate, testamentul mai cuprinde:
- Numirea unui executor testamentar;
- Exheredari (adica inlaturarea de la mostenire a unor mostenitori legali, in limitele prevazute
de lege);
- Sarcini impuse legatorilor sau mostenitorilor legali;
- Revocarea totala sau partiala a unui testament anterior;
- Partaju de ascendent (imparteala facuta de testator intre descendentii sai a bunurilor
succesorale);
- Recunoasterea de catre mama a copilului trecut in registrul de stare civila;
- Dispozitii de ultima vointa (ex.: privitoare la recunoasterea unei datorii, referitoare la
funeralii, etc.)

! Pentru a fi valabil, testamentul trebuie sa indeplineasca, conditiile de validitate ale actului juridic
(capacitatea de a incheia actul, consimtamantul valabil, obiect determinat (determinabil) si licit, cauza sa
fie reala, licita si morala).

Capacitatea: testatorul sa aiba capacitate de a dispune.

Incapacitatie de a dispune prin testament

Sunt incapabile de a dispune prin testament:
- Minorul care nu a implinit varsta de 16 ani (incapacitatea lui fiind totala); (la 14 ani are
capacitate de exercitiu restransa);
- Persoana pusa sub interdictie judecatoreasca (incapacitatea interzisului este totala si
permanenta);
- Minorul care a implinit varsta de 16 ani poate dispune prin testament dar pentru o jumatate din
ceeea ce ar putea dispune daca ar fi major;
Ex.: Daca are un parinte care este rezervatar pe ¼ din mostenire, poate dispune de jumatate
din 1/3, adica 3/8 din mostenire.
- Minorul desi are 16 ani si are capacitate partiala de a dispune prin testament, nu poate dispune in
favoarea tutorelui sau;
- Lipsa discernamantului – neprevazut de lege ca atare atrage incapacitatea celui in cauza de a
face acte de dispozitie testamentara; (lipsa discernamantului din cauza alienatiei sau debilitatii
mintale, stare de boala, hipnoza, somnambulism, betie alcoolica, folosire de narcotice, etc, fie
dovedite prin forme concludente);
- Comerciantul – persoana fizica - nu este imcapabil de testament, daca se afla in stare de
faliment (reorganizare si lichidare judiciara).
Capacitatea de a incheia un act juridic trebuie sa fie apreciata la momentul cand se savarseste.

Sanctiunea incapacitatii legale sau naturale de a dispune prin testament este nulitatea relativa a
testamentului potrivit dreptului comun, intrucat incapacitatile de a dispune prin testament au ca scop
protectia vointei incapabilului si a familiei sale.

Incapacitati de a primi prin testament

11
 - Medicii si farmacistii -> de la bolnavii lor;
- Preotii -> care au asistat pe testator in cursul ultimei sale zile;
- Ofiterii de marina pe mare -> daca nu sunt rude cu testatorul.

Pentru viciile de consimtamant – ca si in cazul incapacitatii legale sau naturale de a dispune prin
testament – sanctiunea aplicabila este nulitatea relativa.

Conditii generale de forma pentru validitatea testamentului

Forme testamentare prevazute de lege:
1. forme ordinare
- testament olograf;
- testament autentic;
- testament secret (mistic).
2. forme extraordinare: testamente privilegiate

Conditii de forma: a). forma scrisa;

b). forma actului separat

a). (pentru validitate) ad solemnitatem

Fara forma scrisa nu exista testament.

b). Legea nu permite ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi act, una in favoarea
celeilalte sau in favoarea unei a treia persoane – numite testamente conjunctive; astfel de testamente sunt
interzise, deoarece ar conferi testamentului caracter contractual si deci irevocabil prin vointa unilaterala.

Sanciunea nerespectarii conditiilor de forma (forma scrisa si forma actului separat) este nuliatea
absoluta.
Constatarea nulitatii potrivit dreptului comun poate fi invocata de orice persoana interesata si
oricand, fie pe cale de exceptie, fie pe cale de actiune, dreptul de a invoca fiind inprescriptibil.

Conform legii, testamentele se impart in trei categorii:

1. testamente ordinare (obisnuite): testamentul olograf, testamentul autentic si testaentul mistic
(secret);
2. testamente privilegiate (extraordinare) care pot fi incheiate numai in situatii exceptionale; astfel
sunt: testamentul militarilor, testament facut in caz de boala contagioasa, testamentul maritim.
3. alte forme de testament – permise de lege in mod special, pentru legatele avand ca obiect
anumite sume de bani, sau pentru dispozitiile testamentare ale catatenilor romani aflati in
strainatate.

Testamentul olograf
Este un act juridic scris in tot, datat si semnat de mana testatorului.
Este un act solemn, scrierea integrala, datarea si semnarea de mana testatorului sunt prevazute de
lege sub sanctiunea nulitatii absolute, deci ad solemnitatem.
- Scrierea (de mana testatorului) – cerinat ad solemnitatem;
- Data (datarea exacta de mana testatorului) – zi, luna, an;
- Semnatura (testatorului) – reprezinta vointa sa definitiva.
Lipsa acestora conduce la nulitatea testamentului.
Veridicitatea se probeaza prin recunoasterea sau verificarea de scripte.

Testamentul autentic
A fost facut in interiorul tarii, iar prin incheiere a fost investit, in conditiile prevazute de lege
pentru autentificarea inscrisurilor, cu forma autentica de catre notarul public (1 exemplar se pastreaza la
biroul notarial). Autentificarea testamentelor este de competenta notarilor publici (Legea nr. 36/1995).

12
 Autentificarea consta intr-o incheiere care trebuie sa cuprinda: data si locul autentificarii + alte
elemente (ex.: ca s-a luat consimtamantul testatorului, ca testatorul a semnat testamentul in fata
notarului, etc.).

Testamentul mistic (secret)

Este un testament strans, sigilat, prezentat judecatoriei in vederea efectuarii formalitatilor de
suprascriere, semnat de testator.
Testatorul va declara in fata judecatorului ca dispozitiile din inscrisul prezentat este testamentul
sau, scris de el sau de altul, dar semnat de el. Pe plicul sau hartia sigilata, judecatorul este obligat sa
intocmeasca „actul de suprascriere” (actul de subscriptie potrivit Art. 864 Cod Civil), constand in
intocmirea unui proces - verbal in care se consemneaza prezentarea testatorului(identificat de judecator),
declaratia acestuia ca testamentul este al sau si semnat de el.
Actul de suprascriere este un act autentic, iar inscrisul testamentar este un act sub semnatura
privata.

Testamentele privilegiate
Sunt testamente autentice simplificate, facute de persoane care se gasesc in imprejurari
exceptionale care justifica posibilitatea testarii intr-o forma autentica simplificata.

Testamentul militarilor
Militarii si persoanele asimilate lor pot testa valabil in fata comandantilor de unitate sau in fata
altor ofiteri superiori asistati de 2 martori, sau in fata medicului militar, sef asistat de comandantul
spitalului militar, daca militarul este ranit sau bolnav.

Testamentul facut in timp de boala contagioasa

Persoana bolnava sau sanatoasa care se afla intr-o localitate izolata din cauza unor epidemii de
boli contagioase pot testa valabil in fata unui membru al consiliului local asistat de 2 martori.

Testamentul maritim
Calatorii sau membrii echipajelor care se afla pe un vas sau un pavilion romanesc pot testa pe
timpul calatoriei in fata comandantului de vas, a inlociutorului acestuia, asistat de ofiterul intendent sau
inlocuitorul sau si 2 martori, testament care se va redacta in 2 exemplare originale, care se vor expedia in
tara prin intermediul consulatelor sau organelor portuale romane.
Forma scrisa si forma inscrisului separat sunt obligatorii si in cazul acestor testamente
(privilegiate).

Alte forme de testament

Pe langa testamentele ordinare si privilegiate, legea prevede reguli speciale de forma pentru:
- Dispozitiile testamentare – numite clauze testamentare avand ca obiect sume de bani depuse la
C.E.C.;
- Testamentele cetatenilor romani aflati in strainatate.

Statutul C.E.C. (H.G. 888/1996, Legea nr. 66/1996 – privind reorganizarea C.E.C. in societate
bancara pe actiuni) in Art. 22 este prevazut: „Titularul depunerii are dreptul sa indice C.E.C. persoanele
carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse in caz de deces.” Depunerile asupra carora nu s-au dat
dispozitiitestamentare se elibereaza de C.E.C. mostenitorilor legali si testamentari.
Natura juridica a acestui testament: este o liberalitate pentru cauza de moarte, adica un legat cu titlu
particular facut prin testament.

Dar pentru alte unitati bancare?!

„Nimeni nu va putea dispune de avutul sau personal, caz de moarte decat cu formele prescrise de
lege, testamentul fiind un act juridic solemn.

13
 Testamentul facut de un cetatean roman in strainatate
Orice roman aflat intr-o tara straina va putea face testamentul sau in forma olografa sau in forma
autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul – Art. 885 Cod Civil – articol caduc.
Testamentele depuse si facute in fata autoritatilor statului roman.

CURS NR. 8

MOSTENIREA TESTAMENTARA

Regimul juridic al principalelor dispozitii testamentare

Legatul
Este o dispozitie testamentara prin care testatorul dispune ca una sau mai multe persoane
urmeaza a dobandi cu titlu gratuit, la decesul sau, o parte sau in tot, patrimoniul sau, ori anumite bunuri
determinate.
Este o liberalitate pentru cauza de moarte (ca act unilateral de vointa), testatorul urmand sa
procure un avantaj patrimonial (drept real sau / si de creanta)legatarul fara contraechivalent.

Desemnarea legatarului
Aceasta trebuie facuta prin testamentul incheiat in forme legale personal de catre testator, in
sensul ca elementele necesare pentru identificarea legatarului sa se regaseasca in cuprinsul
testamentului.
Legatarul trebuie sa fie o persoana determinata sau determinabila in momentul deschiderii
mostenirii; el poate fi insa si o persoana viitoare, cu conditia ca aceasta sa fie conceputa in momentul
deschiderii mostenirii si sa fie determinabila.

Legatul secret este considerat nul, avand in vedere necesitatea desemnarii legatarului prin
testament.
Legatul cu facultate de alegere este nul, pentru ca nu testatorul dispune, ci un tert, dupa moartea
testatorului.
Desemnarea directa: in afara de indicarea numelui, prenumelui, se va indica si calitatea care ii
individualizeaza pe legatari (de ex. frate, nepoti, etc.).
Este desemnare indirecta, daca rezulta din exheredarea unor mostenitori legali, avand rezultat si
marirea cotei succesorale, alaturi de chemarea la mostenire a mostenitorului subsecvent.

Clasificarea legatelor
Dupa obiectul dispozitiei testamentare (principalul criteriu de clasificare): legate universale
sau cu titlu universal (pentru patrimoniu) si legate cu titlu particular (pentru anumite
bunuri).
Modalitatile care afecteaza liberalitatea (alt criteriu de clasificare): legate pure si simple,
respectiv legate cu termen sau sub conditie si legate cu sarcina.

Clasificarea legatelor dupa obiectul lor

Legatul poate avea ca obiect un patrimoniu, o universalitatea de bunuri sau bunuri determinate,
privite ut singuli.
Legatul universal = are ca obiect intraga avere a testatorului.
Legatul este cu titlu universal daca se vizeaza o cota-parte din acea universalitate.
Legatul este cu titlu particular (singular), avand ca obiect bunuri determinate.

14
 1. Legatul este universal daca se confera vocatie (chemare) la intreaga mostenire si chiar daca
legatarul care va culege intreaga mostenire vine in concurs cu mostenitori legali rezervatari.
Acest tip de legat nu se refera la bunuri, ci confera vocatie la intreaga mostenire.

Legatul (legatarul) universal se mai poate intalni si sub denumirea :

- Legatul nudei proprietati a intregii mosteniri;
- Legatul prisosului (remesitei), adica a ceea ce ramane dupa executarea legatelor
cuprinse in testament;
- Legatul tuturor bunurilor mobile si imobile;
- Legatul cotitatii disponibile a mostenirii.

2. Legatul cu titlu universal este daca legatarul are vocatie (chemare) la o cota-parte (fractiune)
din mostenire (universalitate), indicata intr-o masa de bunuri succesorale si exprimata printr-o
fractie matematica.

Sunt legate cu titlu universal:

- Legatul tuturor bunurilor mobile;
- Legatul tuturor bunurilor imobile;
- Legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor mobile;
- Legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor imobile;
- Legatul unei fractiuni din mostenire (1/2, ¾, 1/3)

Legatul cu titlu particular (singular) este daca legatarul are vocatie succesorala la unul sau
mai multe bunuri determinate privite singular (ut singuli).

Legatarul cu titlu particular nu are vocatie la:

- Universalitatea succesiuniii;
- La o fractiune din acesta universalitate.
ci numai asupra bunurilor determinate (determinabile), specificate in testament, indiferent de valoarea si
numarul acestor bunuri.

Legate cu titlu particular:

- Legatul unor bunuri corporale certe (individual determinate) sau bunuri de gen determinate
sau determinabile dupa numar, masura, etc.;
- Legatul unor bunuri incorporale (ex.: dreptul de proprietate intelectuala);
- Legatul unui fapt (posibil si licit) – mostenitorul universal sau cu titlu universal este obligat
sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea legatarului.

Legatul uzufructului: este posibil ca prin testament nuda proprietate sa fie lasata unuei persoane,
iar uzufructul unei alte persoane. Este un legat cu titlu particular, deoarece are ca obiect un bun (drept)
determinat si anume uzufructul.
Legatul altor dezmembraminte ale proprietatii – uzul sau abitatia – constituie legate cu titlu
particular.

Legatul bunului individualizat este un legat cu titlu particular ce are drept obiect un bun
individual determinat care se afla in indiviziune la data deschiderii mostenirii.

Clasificarea legatelor in functie de modalitati

Legatul pur si simplu = daca nu este afectat de nici o modalitate. Drepturile legatarului, la fel cu
ale mostenitorilor legali, se nasc in momentul deschiderii mostenirii.

15
 Legatul cu termen
Legatul supus unui termen de catre testator; efectele acestuia se vor produce dupa cum termenul
este suspensiv sau extinctiv.
- In cazul termenului suspensiv, drepturile legatarului se vor naste si se vor putea
transmite intervivos si mortis causa ca si in cazul legatului pur si simplu;
- In cazul termenului extinctiv, legatul produce efecte de la deschiderea mostenirii, dar
implinirea termenului dreptului legat se stinge pentru viitor (ex.: dreptul la o renta).

Legatul sub conditie - conditia care afecteaza existenta (nasterea sau desfiintarea) legatului
poate fi suspensiva sau rezolutorie.
- Conditia suspensiva legatarul devine proprietar la realizarea conditiei;
- Conditia rezolutorie drepturile legatarului se nasc la deschiderea mostenirii. Legatul
se desfiinteaza cu efect retroactiv de la data deschiderii mostenirii, la realizarea
conditiei rezolutorii. Daca aceasta conditie nu se realizeaza, legatul se consolideaza
definitiv ca si cum ar fi un legat pur si simplu.

Legatul cu sarcina (sub modo) , este o obligatie impusa de testator legatarului (dupa acceptarea
legatului) sarcina ca modalitate a legatului, care trebuie executata.

Ineficacitatea legatelor

Nulitatea (relativa sau absoluta) = intervine in caz de nerespectare a regulilor de forma sau
fond prevazute de legea pentru validitatea lor.

Reductiunea = intervine in cazul cand s-a depasit conditia indispensibila, prin liberalitatile
facute de defunct.

Revocarea (testamentului sau a unor dispozitii) = poate fi voluntara (facuta de testator) sau
judecatoreasca, pronuntata de instanta in cazurile prevazute de lege.

Caducitatea = intervine cand executarea legatelor devine imposibila din cauze posterioare
momentului intocmirii testamentului.

Nulitatea legatelor

Nulitatea (relativa sau absoluta) intervine in cazul cand dispozitia testamentara sau testamentul
nu intruneste conditiile de validitate (fond sau forma) prevazute de lege.

Revocarea legatelor
Voluntara;
Judecatoreasca.

a. Revocarea voluntara

Revocarea voluntara expresa (directa) = este un act solemn redactat in forma autentica testamentara sub
sanctiunea nulitatii absolute.
Testamentul revocator = trebuie sa indeplineasca cerintele de forma ale unui testament, inclusiv forma
testamentului olograf simplificat.
Revocarea voluntara tacita (indirecta) = redactarea unui testament nou (posterior), fara a revoca pe cel
anterior si instrainarea obiectului legatului cu care se asimileaza si distrugerea lui.

16
Distrugerea voluntara a testamentului = consta in ruperea, arderea, stergerea textului sau a unui element
esential cum ar fi semnatura, are semnificatia revocarii tacite daca:
- Testamentul este mistic (secret) sau olograf, existand intr-un singur exemplar;
- Distrugerea testamentului de catre testator sa fie voluntara;
- Distrugerea sa fie materializata, sa fie efectiva.
Revocarea tacita prin distrugerea testamentului poate fi partiala sau totala.

b. Revocarea judecatoreasca
Aceasta revocare intervine in cazurile in care legatarul, in mod culpabil, savarseste o fapta limitativ
prevazute de lege drept cauza de revocare judecatoreasca, inainte sau dupa deschiderea mostenirii (ex.:
refuzul la alimentatie, survenienta unui copil, injuria grava).
Revocarea pentru neindeplinirea sarcinii = actiune in justitie
Revocarea pentru ingratitudine

Revocarea judecatoreasca poate fi pronuntata daca legatorul a comis urmatoarele fapte:

- In timpul vietii testatorului:
 Atentat la viata testatorului;
 Delicte, cruzimi, injurii grave la adresa lui.
- dupa moartea testatorului
 injurii grave facute urmasilor lui.

Caducitatea legatelor
Este imposibilitatea de a fi executat legatul ce a fost instituit valabil si nerevocat, din cauze
posterioare obiective, intocmirii testamentului sau din cauza renuntarii legatarului la legat dupa ce a fost
deschisa mostenirea.

Cazuri de caducitate
- Decesul legatarului – legatul devine caduc daca legatarul a murit inaintea testatorului;
- Incapacitatea legatarului de a primi legatul - „orice dispozitie testamentara cade cand …
legatarul … va fi necapabil de a o primi”;
- Neacceptarea legatului de catre legatar – „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei
mosteniri ce i se cuvine”;
- Pieirea totala a bunului care formeaza obiectul legatului – „legatul va fi caduc daca lucrul
legat a pierit de tot din viata testatorului”.

IV. Consecintele ineficatitatii legatelor

Dreptul de acrescamant

In cazul ineficacitatii legatului din cauza nulitatii, revocarii sau caducitatii, mostenirea, respectiv
cota-parte corespunzatoare din mostenire, va fi culeasa de comostenitori – ale caror cote succesorale vor
creste in mod corespunzator sau va trece la mostenitori subsecventi. In materia devolutiunii testamentare
a mostenirii, regula este ca de ineficacitatea legatului profita acei mostenitori (legali sau testamentari),
ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau inlaturate prin existenta legatului sau care aveau
obligatia sa execute legatul.
Deci, profita mostenitorii in dauna carora legatul ar fi fost executat.

Exheredarea (dezmostenirea)

17
 Prin exheredare, mostenitorul legal, fie si nerezervatar, pierde numai emolumentul mostenirii
(vocatia concreta de mostenire), dar nu si titlul de mostenitor. Poate cere in acest caz, anularea sau
constatarea nulitatii dispozitiilor testamentare.

Exheredarea poate fi:

- Directa (expresa) – testatorul dispune prin testament inlaturarea de la mostenire a
mostenitorilor legali. Aceasta poate fi partiala sau totala (nominala sau generala).
- Indirecta prin instituirea de legatari, mostenitorii legali nerezervatari pot fi inlaturati
de la mostenire total, iar cei rezervatari in limita cotitatii disponibile.

Executiunea testamentara

Este o dispozitie cuprinsa in testament in care testatorul imputerniceste si desemneaza una sau
mai multe persoane pentru a pune in executare dispozitiile testamentare. Executor testamentar, poate fi
orice persoana (mostenitor legal sau testamentar, avocat, etc.) care sa aiba capacitate de exercitiu
deplina. Minorul, cu capacitate restransa de exrcitiu nu poate fi executor testamentar.

Incetarea executiunii testamentare

Cazuri:
- Daca dispozitiile testamentare au fost executate integral;
- Prin moartea executorului testamentar;
- Prin renuntarea executorului testamentar;
- Prin revocarea executiunii de catre instanta;
- Prin punerea sub interdictie a executorului testamentar.

CURS NR. 9

LIMITELE DREPTULUI DE DISPOZITIE

ASUPRA MOSTENIRII

Libertatea de a dispune de patrimoniu pentru cauza de moarte se poate exercita numai pe calea
dispozitiilor (legatelor) testamentare, precum si libertatea de a mosteni trebuie sa fie exercitate in
anumite limite stabilite de lege.
Cea mai importanta limitare a libertatii testamentare este stabilita de lege prin institutia rezervei
succesorale.

Oprirea pactelor asupra unei mosteniri nedeschise, viitoare

Prin pact (act juridic) asupra unei mosteniri viitoare, interzis de lege, se intelege orice contract
sau act unilateral prin care se renunta la o mostenire viitoare, nedeschisa la data incheierii lui sau se
instraineaza drepturile eventuale ale uneia dintre parti din acea mostenire.
Pentru ca actul sa intre sub incidenta prohibitiei legale ca pact (act juridic) asupra unei mosteniri
viitoare – el trebuie sa aiba ca obiect drepturi asupra unei mosteniri:
- Mostenirea in cauza sa nu fie deschisa;
- Pactul sa nu fie permis in mod exceptional de lege.
Bunul determinat care formeaza obiectul pactului (daca este cazul) sa nu intre in alcatuirea
patrimoniului succesoral.
Pactul care intruneste conditiile aratate este lovit de nulitate absoluta, putand fi invocata de orice
persoana interesata.

18
 Oprirea liberalitatilor care incalca rezerva succesorala

Rezerva succesorala si cotitatea disponibila

Nimeni nu este obligat sa lase o mostenire, chiar daca are rude apropiate sau sot supravietuitor.
Rezerva succesorala: este parte a patrimoniului celui ce lasa mostenirea, la care mostenitorii au
dreptul in virtutea legii, impotriva vointei defunctului manifestata prin dispozitii testamentare sau
liberalitati facute in timpul vietii.
Cotitatea disponibila: este partea patrimoniului care excede rezervei succesorale si de care
defunctul putea dispune liber, inclusiv prin donatii si dispozitii testamentare.

Caractere juridice ale rezervei succesorale

Rezerva are caracter succesoral, fiind o parte a mostenirii care este atribuita mostenitorilor
rezervatari impotriva vointei defunctului.
Rezerva fiind o parte a mostenirii, atribuirea ei implica obligatia de plata a datoriilor, daca
acceptarea mostenirii a fost pur si simpla, iar daca a fost sub beneficiu de inventar, numai cu bunurile
mostenirii.

Caracterul imperativ al rezervei

Mostenitorii rezervatari si cuantumul rezervei sunt stabiliti imperativ de lege.
Actele incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale privind rezerva sunt sanctionate cu nulitate
absoluta, intru-cat dezmostenirea rezervatarilor contravine celor mai elementare norme de morala.

Caracterul propriu al dreptului de rezerva

In privinta dreptului de rezerva, descendentii, parintii si sotul supravietuitor nu sunt succesori de
drepturi fata de actele incheiate de defunct si prin care se aduce atingere acestui drept, ci au calitatea de
terti si ca atare aceste acte nu le sunt opozabile.

Dreptul la rezerva in natura

Mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva, in principal in natura, iar nu sub forma
echivalentului in bani, valorifacandu-si dreptul la rezerva nu in calitate de creditori ai unei
creante, ci in calitate de proprietari de bunuri.
Este eronat a se spune ca rezerva este inalienabila insesizabila. Cat timp traieste omul este liber
sa-si instraineze, fie si cu titlu gratuit, bunurile sale.

MOSTENITORII REZERVATARI
Calitatea de mostenitori rezervatari o au descendentii defunctului de orice grad (mostenitorii din
cls. I de mostenitori legali), precum si parintii defunctului, deci ascendentii privilegiati, mostenitorii din
cls. a II-a de mostenitori legali.
Ascendentii ordinari si rudele colaterale ale defunctului, indiferent de clasa din care fac parte
precum si de gradul de rudenie nu beneficiaza de rezerva succesorala.
De ex.: colateralii privilegiati (fratii, susorile si descendentii acestora), desi fac parte din aceeasi
clasa de mostenitori legali ca si parintii, nu sunt mostenitori rezervatari.
Legea determina cuantumul rezervei, in toate cazurile, numai in mod indirect, prin aratarea
cuantumului cotitatii disponibile, restul patrimoniului defunctului alcatuind rezerva.

Rezerva descendentilor
Prin descendenti trebuie sa intelegem copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la infinit,
indiferent ca sunt din casatorie sau din afara ei.
Sub forma unei fractiuni din mostenire, indirect, pentru stabilirea cotitatii disponibile, legea
determina cuantumul rezervei astfel:
Cotitatea disponibila, ce poate forma obiectul liberalitatilor (donatii si legate) fara a fi supusa
reductiunii este de ½ din bunurile dispunatorului daca lasa un singur copil, de 1/3 daca lasa 2 copii si de
¼ daca lasa trei sau mai multi copii.

19
 Astfel rezerva descendentilor este:
- ½ din mostenire pentru 1 copil;
- 2/3 din mostenire pentru 2 copii;
- ¾ din mostenire pentru 3 sau mai multi copii.

Prin copii se inteleg nu numai descendentii de gradul I, dar si ceilalti descendenti, indiferent de
grad (nepoti, stranepoti).
Descendentii decedati, la stabilirea rezervei nu sunt luati in considerare, deoarece (neavand
capacitate succesorala) nu au calitatea de mostenitori legali, respectiv de mostenitori rezervatari.

Rezerva parintilor
Prin parinti, ca mostenitori rezervatari legea are in vedere pe tatal si mama defunctului, din casatorie, din
afara ei sau din adoptie.
Aceasta rezerva este ½ din bunurile defunctului daca „lasa tata si mama” si de ¼ daca „lasa
numai pe unul dintre parinti”.

Rezerva sotului supravietuitor

Aceasta este de ½ din cota succesorala ce i se cuvine in calitate de mostenitor legal. Aceasta
cota-parte de mostenire legala a sotului supravietuitor variaza in functie de clasa de mostenitori cu care
vine in concurs, iar in lipsa rudelor din cele 4 clase el are dreptul la intreaga avere a defunctului. Astfel
rezerva sotului supravietuitor va fi:
- 1/8 din mostenire daca vine in concurs cu descendentii defunctului (cls. I de
mostenitori) indiferent de numarul sau gradul de rudenie cu defunctul (copii, nepoti,
etc.), deci ½ din cota legala de ¼ ;
- 1/6 din mostenire daca vine in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii
privilegiati, indiferent de numarul lor, deci ½ din cota legala de 1/3;
- ¼ din mostenire numai ascendentii privilegiati, colateralii privilegiati, deci ½ din cota
legala de ½, indiferent de numarul lor;
- 3/8 din mostenire (ascendenti ordinari – colaterali ordinari indiferent de numarul lor,
deci ½ din cota de ¾;
- din mostenire in lipsa rudelor din cele 4 clase de mostenitori, deci ½ din intreaga
mostenire;

In rezerva sotului supravietuitor se va calcula asupra intregii mosteniri, incluzand si bunurile

caznice, darurile de nuntasau casa de locuit in masura in care a apartinut defunctului.
Rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa (de ½) dintr-o cota variabila, nefiind o fractiune
raportata direct asupra mostenirii, neavand caracter colectiv ci individual.
La calcularea masei succesorale, numita si masa de calcul se are in vedere:
- Stabilirea valorii bunurilor existente in patrimoniul succesoral la data deschiderii
mostenirii;
- Scaderea patrimoniului succesoral din activul brut al mostenirii pentru a obtine
activul net;
- Reunirea fictiva (pentru calcul) la activul net a valorii donatiilor facute in timpul vietii
de catre cel ce lasa mostenirea.

Reductiunea liberalitatilor excesive

Este o sanctiune civila aplicabila liberalitatilor excesive, lipsindu-le de eticitate in masura
necesara intregirii rezervei, dar fara a atrage nulitatea lor.
Dreptul de a invoca reductiunea apartine limitativ persoanelor prevazute de lege:
- Mostenitorii rezervatari;
- Mostenitorii acestora;
- Creditorii rezervatarilor;
- Succesorii universali sau cu titlu universal ai mostenitorului universal.

20
 Raportul donatiilor
Reprezinta obligatia pe care o au anumiti mostenitori (descendenti si sotul supravietuitor) de a
readuce la masa succesorala bunurile pe care le-au primit cu titlu de donatie de la cel care lasa
mostenirea.
Sunt obligati la raport descendentii defunctului precum si sotul supravietuitor (cand el vine in
concurs cu descendentii). Raportul donatiilor se justifica prin aceea ca atunci cand defunctul face o
donatie unui viitor mostenitor, care este descendent sau sotul supravietuitor, are intentia de a-l favoriza
pe acesta in detrimentul celorlalti mostenitori (din aceleasi categorii aratate); doreste numai anticipare a
transmisiunii de drepturi, urmarind ca aceasta sa fie imputata asupra partii din mostenire ce-i va reveni
celui gratificat odata cu deschiderea mostenirii.

Raportul imobilelor
Raportul imobilelor se efectueaza in natura.
El se poate pretinde in natura pentru imobile, cand cel ce a primit imobilul l-a instrainat sau
ipotecat inaintea deschiderii succesiunii, raportul in natura nu este obligatoriu. Raportul in acest caz se
pretuieste dupa valoarea ce imobilul a avut-o in momentul deschiderii succesiunii.
Ca urmare a raportului, donatia este desfiintata cu efect retroactiv, astfel incat imobilul face parte
din masa succesorala si este supus partajului intre mostenitori.

Raportul mobilelor

Raportul mobilelor se face prin luarea mai putin (prin echivalent) si donatia nu este desfiintata cu
efect retroactiv, ceea ce presupune ca donatorul ramane proprietarul bunului dobandit.

CURS NR 10

TRANSMISIUNEA MO§TENIRII: DREPTUL

DE OPTIUNE SUCCESORALA

Persoana care indeplineste condijiile pentru a putea mosteni-succesibilul-are dreptul de a alege,

numit optiune succesorala intre consolidarea (confirmarea) titlului de mo§tenitor prin acceptarea
mostenirii (acceptare pura si simpla sau sub beneflciu de inventar) si desfiintarea acelui titlu prin
renunjarea la mo§tenire, ( ea devenind persoana straina de mostenire).

l.Subiectele dreptului de optiune'.

- 1. mostenitorii legali: calitatea de subiect al dreptului de optiune aparfine tuturor

persoanelor cu vocafie generala (eventuala) la mostenire si trebuie sa fie exercitat nu numai de catre
succesibilii chemati in primul rand sa mo§teneasca (rudele din clasa 1 de mostenire), dar si de catre
succesibilii subsecventi ( rude din clasa a 11 a).

- 2. legatarii: toti legatarii au drept de op|iune; vointa unilaterala a testatorului nu poate

constrange nici un legatar sa conserve dreptul dobandit prin mostenire si, cu cat mai putin, sa suporte
anumite obligatii sau sarcini.

- 3. creditorii succesibilului: in principiu creditorii succesiunii nu pot ac|iona pe cale oblica

sau pauliana.

21
 2. Conditiile de validitate ale actului de optiune succesorala:

1. capacitatea: fiind un act de dispozifie, pentru validitatea optiunii, succesibilul trebuie s&
aiba capacitatea de exercijiu deplina, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu
restransa trebuie sa exercite optiunea prin ocrotitorul legal, respective cu încuviinţarea acestuia şi, în
ambele cazuri, cu autorizarea autorităţii tutelare ( art. 105, 124, 127 şi 147 C. fam.)

2. consimţământul neviciat: pentru ca opţiunea succesorală să fie valabilă, consimţământul

succesibilului trebuie să fie neviciat.
Viciile de consimţământ sunt: dolul, violenţa şi eroarea atât de fapt cât şi de drept. Datorită procedurii
succesorale notariale, problema viciilor de cosimţământ se pune extreme de rar în practică.

3. Condiţii de formă şi alte condiţii de validitate: spre deosebire de acceptarea pură şi

simplă a moştenirii, care este un act consensual, acceptarea sub beneficiu de inventar şi renunţarea la
moştenire sunt acte juridice solemne, fiind valabile numai dacă au fost încheiate în condiţiile de formă
special prevăzute de lege ( ad validitatem).

4. Sancţiunea condiţiilor de validitate: nerespectarea condiţiilor de validitate ale actului de

opţiune succesorală se sancţionează cu nulitatea potrivit dreptului comun.

3. Caracterele juridice ale actului de opţiune succesorală:

-1. act juridic unilateral: spre deosebire de testament- act juridic tot unilateral- actul de
opţiune poate fi săvârşit nu numai personal de către succesibil, dar şi prin reprezentare - legală sau
convenţională- sau cu încuviinţarea autorităţii tutelare. Deci actul de opţiune nu este un act esenţialmente
personal.

- 2. act juridic voluntar: - nimeni nu este obligat să accepte moştenirea ce i se cuvine;

- succesibilul are un drept absolut de a
alege între posibilităţile conferite prin dreptul de opţiune;
- dacă sunt o pluralitate de succesibili,
fiecare este liber să opteze în sensul dorit.
Excepţii: acceptarea moştenirii cuvenite unui minor, unei personae puse sub interdicţie,
succesibilul decedat, moştenitorul care cu intenţie frauduloasă a dat la o parte sau a ascuns bunuri ale
moştenirii.
- 3. act juridic irevocabil: moştenitorul care a exercitat dreptul de opţiune nu mai poate
reveni asupra alegerii făcute.

- 4. act juridic indivizibil: succesibilul trebuie să se pronunţe unitar cu privire la dreptul său
succesoral, nefiind posibilă acceptarea în parte a moştenirii şi renunţarea la rest ori acceptarea pură şi
simplă pentru o parte şi acceptarea sub beneficiu de inventar pentru cealaltă parte. Subliniem că
indivizibilitatea opţiunii vizează numai moştenirea;
în persoana moştenitorilor (dacă sunt mai mulţi), întrucât opţiunea este indivizibilă, divizarea este
posibilă; unii să accepte, iar alţi să renunţe.
Excepţii: moştenitorul legal gratificat prin testament care va putea opta diferit cu privire la
moştenirea legală şi la legat, Legea fondului funciar nr. 19/1991- dreptul de propietate se face la cerere,
relativitatea puterii (autorităţii) lucrului judecat, devoluţiunea succesorală.

- 5. act juridic declarative de drepturi: opţiunea succesibilului produce efecte retroactive,

de la data deschiderii moştenirii.

- 6. act juridic nesusceptibil de modalităţi .opţiunea succesorală nu poate fi afectată de

termen sau condiţie.

22
 - 4. Prescripţia dreptului de opţiune succesorală

- 1. Termenul de opţiune: dreptul de opţiune trebuie să fie exercitat într-un termen de

6 luni calculate de la data deschiderii moştenirii. Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-
un termen de 6 luni, scotite de la deschiderea succesiunii.

- 2. Domeniu de aplicare al termenului de opţiune: în practica judecătorească se

aplică în mod consecvent soluţia potrivit căreia termenul de 6 luni nu se aplică în cazul legatarilor cu
titlu particular, în privinţa lor fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la prescripţia din drepul comun.
- 3. începutul prescripţiei dreptului de opţiune succesorală: termenul de prescripţie de 6 luni
începe să curgă de la deschiderea
Neexercitarea dreptului de opţiune în termenul prevăzut de lege nu se confundă cu
renunţarea la moştenire.

5. Termenele de inventar şi de de deliberare

Durata: patrimonial succesoral se transmite către cel chemat în puterea legii sau a voinţei
celui care lasă moştenirea din ziua deschiderii moştenirii. El poate fi urmărit de îndată de către creditorii
succesiunii, inclusive de către legatarii cu drept de a cere predarea legatelor.Legea acordă succesibilului
un termen de 6 luni pentru consolidarea titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii, respective
pentru desfiinţarea cu efect retroactive a voinţei succesorale prin renunţarea la moştenire.

CURS 11
EXERCITAREA DREPTULUI DE
OPŢIUNE SUCCESORALĂ

1 Acceptarea pură si simplă a moştenirii

Prin acceptarea pură şi simplă a moştenirii succesibilul nu dobândeşte nici un drept, ci

consolidează numai dobândirea care s-a produs ope legis de la data deschiderii moştenirii şi pierde
posibilitatea de a renunţa la ea sau de a accepta sub beneficiu de inventar.
Acceptarea pură şi simplă poate fi de mai multe feluri. Atfel, ea poate fi voluntară,
rezultând din manifestarea expresă sau tacită a voinţei succesibilului şi, forţată, prevăzută de lege ca
sancţiune pentru săvârşirea unor fapte de către succesibil.

A. Acceptarea pură şi simplă voluntară

1. Acceptarea voluntară expresă: acceptarea este expresă
când succesibilul îşi însuşeşte calitatea de erede printr-un înscris
autentic sau sub semnătură privată.
Voinţa succesibilului de a accepta expres moştenirea trebuie să fie manifestată informă
scrisă, autentică sau sub semnătură privată. Evident, înscrisul trebuie să fie redactat cu respectarea
regulilor de capacitate şi în termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală. Acceptarea
expresă a moştenirii poate fi făcută şi prin reprezentant.
Pentru ca înscrisul să valoreze acceptarea expresă, din conţinutul lui trebuie să rezulte că
succesibilul şi-a însuşit în mod neechivoc calitatea de moştenitor. Din înscris trebuie să rezulte că
succesibilul înţelege să exercite drepturile şi să-şi asume obligaţiile rezultând din calitatea de moştenitor.

23
 2. Acceptarea voluntară tacită: acceptarea este tacită când
succesibilul face un act (fapt) pe care nu-1 putea săvârşi decât în
calitatea sa de erede şi din care rezultă (indirect) dar neîndoielnic
intenţia sa de acceptare a moştenirii.
Sunt două condiţii pentru a fi în prezenţa unei acceptări tacite: - voinţa succesibilului
de a accepta moştenirea şi
- conduita lui (actele sau faptele săvârşite) din care să rezulte indirect intenţia de a accepta pur şi
simplu moştenirea.
Acceptarea tacită poate fi făcută şi prin reprezentant, inclusive printr-un mandatar
convenţional împuternicit special să facă acte de acceptare tacită a moştenirii (de exemplu vânzarea unor
bunuri din moştenire).
în sfârşit, precizăm că acceptarea voluntară tacită este, în toate cazurile, acceptare pură şi
simplă. Acceptarea sub beneficiu de inventer nu pote fi decât expresă, săvârşită cu respectarea condiţiilor
speciale prevăzute de lege.

Actele cu semnificaţia acceptării tacite: actele de dispoziţie având ca obiect drepturile

succesorale constituie acte de acceptare, chiar dacă - apparent- îmbracă forma renunţării la moştenire.
Actele materiale de acceptare tacită a moştenirii pot fi: intrarea în posesiunea şi
folosinţa bunurilor succesorale, mutarea definitivă a succesibilului în casa moştenită, demolarea
unor costrucţii,etc.
Actele de dispoziţie: încheierea actelor de dispoziţie, indiferent de valoarea obiectului
actului juridic şi de natura lui, presupune intenţia neechivocă a succesibilului de a accepta moştenirea pur
şi simplu.
Acţiuni injustiţie şi alte acte procedurale sunt: cererea de împărţeală a bunurilor
succesorale, de raport a donaţiilor sau de reducţiune a libertăţii excesive,etc.
Intentarea unei acţiuni succesorale valorează acceptarea chiar dacă va fi respinsă, anulată ca
timbrată, va fi urmată de desistare etc.

B. Acceptarea pură şi forţată

Acceptarea moştenirii poate fi nu numai voluntară dar şi forţată. Cea forţată este impusă
de lege în cazul în care succesibilul ( unul sau mai mulţi) a dat la o parte (a sustras) sau a ascuns (tăinuit,
dosit) bunuri ale moştenirii, inclusive prin nedeclararea lor la inventar, cu intenţia frauduloasă de a le
însuşi în exclusivitate şi de a păgubi pe comoştenitori şi/ sau creditorii moştenirii.
Condiţiile acceptării forţate sunt:
- Elementul obiectiv, indispensabil pentru a deveni aplicabile dispoziţiile art. 703 şi 712 C.
civ, constă în darea la o parte (sustragerea) sau ascunderea, tăinuirea (în special cu ocazia inventarierii)
a unor bunuri din moştenire, sustragere sau ascundere săvârşită de succesibil. Poate fi vorba de fapte
comisive, de exemplu, ascunderea materială a unor bunuri, bunuri care au existat în patrimoniu succesoral.
Prin fapte omisive sunt de reţinut: omisiunea de a trece anumite bunuri în inventar.
- Elementul subiectiv, îl reprezintă intenţia frauduloasă a moştenitorului.
- Autorul faptei ilicite trebuie să aibă calitatea de moştenitor cu vocaţie concretă la
moştenire, fie de moştenitor legal, fie de legatar universal sau cu titlu universal.
C.Efectele acceptării pure şi simple
Prin efectul acceptării pure şi simple se stinge definitive dreptul de opţiune al
succesibilului; el decade din dreptul de a renunţa la moştenire sau de a o accepta sub beneficiu de
inventar.
Cel mai important efect al acceptării pure şi simple este contopirea, confudarea
patrimoniului succesoral cu patrimonial personal al moştenitorului, succesor universal sau cu titlu
universal.
Efectele generale ale acceptării pure şi simple se produc, atât în cazul acceptării voluntare
cât şi în ipoteza acceptării forţate, care se produce de drept ca urmare a sustragerii sau ascunderii de
bunuri succesorale. Pentru săvârşirea acestei fapte ilicite, legea prevede însă-drept pedeapsă civilă- o
dublă decădere:
- decăderea din dreptul de opţiune succesorală şi
- decăderea din drepturile succesorale asupra bunurilor sustrase sau ascunse.

24
 2. Renunţarea la moştenire

Renunţarea la moştenire este actul juridic unilateral, expres şi solemn prin care succesibilul
declară, în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, că nu îşi însuşeşte
(renunţă) la titlul de moştenitor, desfiinţând cu efect retroactiv vocaţia sa succesorală, devenind străin de
moştenire.
Renunţarea ca şi acceptarea este un act juridic indivizibil; succesibilul nu poate renunţa în
parte la dreptul său succesoral pentru a accepta restul.
Renunţarea la moştenire este un act juridic solemn.
Renunţarea trebuie să îndeplinească două condiţii de formă: una de validitate şi alta de
opozabilitate. Declaraţia trebuie să fie dată în faţa notarului public.
Declaraţia de renunţare trebuie să fie înscrisă în registrul special de renunţări la succesiune
ţinut de biroul notarial.

Efectele renunţării: ca urmare a renunţării în condiţiile prevăzute de lege se desfiinţează

cu efect retroactiv şi - dacă declaraţia de renunţare a fost înscrisă în registrul de renunţări- cu
opozabilitate erga omnes vocaţia succesibilului, el devenind străin de moştenire.

Retractarea renunţării este posibilă dacă sunt îndeplinite două condiţii cumulative: -
retractarea este posibilă numai cât timp, în privinţa renunţătorului, nu s-a împlinit termenul de
prescripţie a dreptului de opţiune succesorală;
- retractarea este posibilă numai dacă moştenirea nu a fost acceptată până în momentul
retractării de un alt succesibil.

Efectele retractării:
- ca urmare a retractării renunţării succesibilul devine
moştenitor acceptant.
- retractarea renunţării prin acceptare operează retroactive,
de la data deschiderii moştenirii.

3 Acceptarea sub beneficiu de inventar

Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act de opţiune expres şi solemn prin care
succesibilul declară, în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, că îşi însuşeşte
titlul de
moştenitor (comoştenitor) al patrimoniului succesoral, dar înţelege să răspundă de pasivul succesoral
numai în limita activului moştenit {intra vires hereditatis) şi numai cu bunurile moştenite {cum viribus),
inventarul întocmit împiedicând confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimonial propiu.

Derogări: opţiunea succesorală este un act juridic voluntar, succesibilul având doar
facultatea, nu şi obligaţia, de a accepta sub beneficiu de inventar.
- în cazul persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu
restrânsă acceptarea moştenirii va fi socotită
totdeauna ca fiind făcută sub beneficiu de inventar;
- în cazul succesibilului decedat înainte de exercitarea
dreptului de opţiune, acest drept se retransmite prin moştenire. în
această ipoteză, dacă succesibilul decedat are mai mulţi moştenitori care nu se înţeleg cu privire la
exercitarea dreptului de opţiune unic şi indivizibil dobândit prin retransmitere, atunci succesiunea se va
accepta sub beneficiu de inventar.

Condiţii de formă: - acceptarea sub beneficiu de inventar poate fi numai

expresă;

25
 -să fie înscrisă în registrul special de renunţări la
succesiune ţinut de biroul notarial desemnat;
-declaraţia de acceptare sub beneficiu de inventar trebuie să fie
precedată sau urmată de întocmirea unui inventar fidel şi exact al bunurilor succesorale.
Efectele acceptării sub beneficiu de inventar: succesibilul îşi consolidează titlul său de moştenitor.

Separaţia de patrimonii: spre deosebire de acceptarea pură şi simplu care are drept
consecinţă contopirea patrimoniului succesoral cu cel personal, acceptarea beneficiară împiedică
amestecarea bunurilor; moştenitorul beneficiar devine titular a două patrimonii distincte, separate între
ele.
Administrarea şi lichidarea patrimoniului succesoral acceptat sub beneficiu de
inventar: moştenitorul beneficiar dacă nu preferă abandonarea, adică predarea bunurilor succesorale
creditorilor şi legatarilor devine administratorul şi lichidatorul patrimoniului succesoral.

Încetarea beneficiului de inventar: acceptarea sub beneficiu de inventar, ca act de

acceptare a moştenirii, are caracter definitive şi irevocabil. în schimb, beneficiarul de inventar, cu toate
consecinţele corespunzătoare, poate să înceteze cu efect retroactiv, acceptarea devenind pură şi simplă
de la data deschiderii moştenirii, prin renunţarea moştenitorului la beneficiu de inventar şi prin decăderea
lui din acest beneficiu cu titlu de pedeapsă.

CURS 12

TRANSMISIUNEA ACTIVULUI ŞI PASIVULUI

MOŞTENIRII
Obiectul transmisiunii

La decesul unei persoane fizice patrimoniul ei se transmite asupra moştenitorilor, legali sau
testamentari. Se transmit numai drepturile şi obligaţiile defunctului cu conţinut patrimonial, cele
personale nepatrimoniale se transmit pe cale de moştenire.

1. Cuprins al activului succesoral

Intră în alcătuirea patrimoniului succesoral numai drepturile patrimoniale existente la data
deschiderii moştenirii.
Drepturile patrimoniale ale defunctului intră în alcătuirea activului succesoral, indiferent de
natura lor, drepturile reale principale sau accesorii, drepturile reale de creanţă sau drepturile patrimoniale
rezultând din creaţii intelectuale, fac parte din activul succesoral şi acţiunile patrimoniale la care
defunctul avea dreptul: acţiunile în revendicare, anulare, rezoluţiune sau reziliere, revocare, etc.
Vor mai intra în activul succesoral fructele naturale şi civile produse de bunurile
succesorale ulterior deschiderii moştenirii.

2. Cuprinsul pasivului succesoral

In alcătuirea lui intră datoriile şi sarcinile moştenirii.
Datoriile succesorale sunt acele obligaţii patrimoniale ale defunctului care există în
patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii, inclusiv datoriile defunctului faţă de moştenitorii.

26
 Sarcinile succesorale sunt acele obligaţii care se nasc în persoana moştenitorului la
deschiderea moştenirii sau ulterior, independent de voinţa defunctului sau din voinţa lui. Astfel sunt:
cheltuielele de înmormântare, cheltuielile pentru administrarea şi lichidarea moştenirii, plata legatelor cu
titlu particular.

3. Transmisiunea activului succesoral

Transmisiunea activului succesoral poate fi universală, cu titlu universal sau cu titlu
particular. Ea operează de drept, de la data deschiderii moştenirii.
Transmisiunea universală sau cu titlu universal: are ca obiect patrimoniul succesoral,
iar titularii dreptului sunt moştenitorii legali şi legatarii universali.
Transmisiunea cu titlu universal are ca obiect o cotă-parte din moştenire.
Transmisiunea cu titlu particular are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate sau
determinabile, privite izolat. Operează tot din momentul deschiderii moştenirii.
Diviziunea de drept a activului succesoral între moştenitorii universali sau cu titlu universal:
se divide, prin efectul legii, între comoştenitori şi terţi, în proporţie cu partea sa de creanţă.
Comoştenitorii dobîndesc numai cote-părţi ideale din dreptul real asupra bunurilor.

4. Transmisiunea pasivului succesoral

- a. Transmisiunea universală şi cu titlu universal:

pasivul succesoral se suportă de către succesorii universali sau cu titlu universal.

- b. Transmisiunea cu titlu particular: spre deosebire de succesorii universali sau cu

titlu universal, legatarii cu titlu particular nu contribuie la plata pasivului succesoral.
Excepţii: dacă testatorul a prevăzut expres plata de către legatarul particular a unei datorii
sau sarcini; dacă legatul particular are ca obiect un grup particular de bunuri cuprinzând nu numai
drepturi, dar şi obligaţii; dacă legatul are ca obiect un imobil ipotecat; dacă activul moştenirii nu acoperă
pasivul; legatarul cu titlu particular al uzufructului având ca obiect universalitatea succesorală sau cotă-
parte din universalitate.

- c. Diviziunea de drept a pasivului succesoral între moştenitorii universali şi cu

titlu universal proporţional cu părţile ereditare: moştenitorii universali şi cu titlu universal au obligaţia
de a plăti pasivul succesoral proporţional cu partea ereditară a fiecăruia. Regula diviziunii de drept a
pasivului succesoral proporţional cu partea ce revine fiecărui moştenitor se aplică atât în cazul acceptării
pure şi simple a moştenirii, cât şi în cazul acceptării sub beneficiu de inventar.
În cazul legatului cu titlu universal al tuturor bunurilor mobile va trebui raportată
valoarea legatului la valoarea întregii moşteniri, pentru ca pasivul să fie divizat în aceeaşi
proporţie.
Excepţii: dacă obligaţia are ca obiect un bun individual determinat; dacă unul dintre
moştenitori este însărcinat singur, prin titlu, cu executarea obligaţiei; dacă obligaţia este indivizibilă; dacă
datoria este garantată cu ipotecă.

- d. Contribuţia moştenitorilor la datoriile plătite.

Acţiuni în regres: o asemenea plată peste partea contributivă din
datorie, poate fi făcută de moştenitor voluntar sau ca urmare a obligaţiei juridice de a plăti peste partea sa
din datorie. în aceste cazuri moştenitorul solvens care a plătit peste partea sa, are o acţiune personală în
regres împotriva comoştenitorilor, fie o acţiune din gestiunea de afaceri, fie o acţiune rezultând din
subrogaţie legală, fie o acţiune în garanţie a împărţelii. în toate cazurile acţiunea este divizibilă, chiar
dacă creanţa creditorului plătit era indivizibilă, moştenitorul solvens putând cere de la comoştenitori
partea ce fiecare din ei era obligat a plăti.
Acţiunea în regres este prescriptibilă în termen general de prescripţie.

27
 - e. Limitele tăspuderii succesorilor universali şi cu titlu universal pentru pasivul
succesoral. Sunt moştenitori regulaţi: sunt rudele defunctului cu vocaţie legală şi soţul supraveţuitor, şi
moştenitorii neregulaţi: sunt legatarii universali sau cu titlu univrsal şi statul.
Moştenitorii regulaţi răspund pentru plata pasivului succesoral cu bunurile
moştenirii şi cu patrimoniul lor propiu. Moştenitorii neregulaţi răspund pentru pasivul succesoral
numai în limita bunurilor moştenite.

5. Separaţia de patrimoni
Legea acordă posibitatea separaţiei de patrimonii fiecărui creditor al succesiunii, în cazul
în care succesiunea solvabilă este culeasă de unul sau mai mulţi moştenitori insolvabili. Separaţia de
patrimonii este un privilegiu, care poate fi invocat de oricare creditor al moştenirii.
1.Condiţii: calitatea de creditor al moştenirii, fie că este vorba de o datorie propiu-
zisă a defenctului, fie de o sarcină succesorală născută la deschiderea moştenirii.
Pentru exercitarea privilegiului nu se cere respectarea unor forme speciale, el poate fi
invocat, chiar şi împotriva imobilelor.
2. Caracterul individual al privilegiului: este în privinţa
persoanelor dar şi în privinţa bunurilor. Profită de el numai creditorul solicitant şi se
întinde numai asupra bunurilor succesorale la care a fost invocat.
3. Efecte: ca efect al privilegiului, creditorul separatist are dreptul de
a fi plătit cu preferinţă faţă de creditorii personali ai moştenitorului din bunurile
succesorale cu privire la care a fost invocat.
Creditorii personali vor putea urmări aceste bunuri numai după satisfacerea creanţelor
creditorului separatist.
4. Stingerea privilegiului se face prin renunţarea creditorului separatist. în privinţa
bunurilor mobile, privilegiu nu poate fi invocat iar în privinţa imobilelor, privilegiu este imprescriptibil
şi opozabil terţilor dobânditori.

CURSUL 13

TRANSMISIUNEA POSESIUNII
MOŞTENIRII
Spre deosebire de drepturile succesorale care se dobândesc de către toţi moştenitorii de la
data deschiderii moştenirii, în privinţa dobândirii exerciţiului acestor drepturi, numită

-posesiunea moştenirii- legea distinge între două categorii de moştenitori:

- moştenitori care au posesiunea de drept a moştenirii, numiţi moştenitori sezinari;
- ceilalţi moştenitori care nu au sezină şi, în consecinţă, trebuie să ceară trimiterea în
posesiune- moştenitorii legali nesezinari, legatarii universali, legatarii cu titlu universal, respectiv
executarea legatului:legatarii cu titlu particular.

1. Dobândirea de drept a posesiunii moştenirii de către moştenitorii legaali

sezinari
Sezina este un beneficiu al legii în virtutea căreia anumiţi moştenitori au drept
posesiunea succesiunii din momentul morţii defunctului. Posesiunea are însă în această materie un
înţeles special; nu presupune neapărat stăpânirea materială a bunurilor din moştenire şi nici intenţia de
a stăpâni acele bunuri pentru sine, putând avea ca obiect şi bunuri dobândite prin moştenire de altul.

28
 Sezina conferă moştenitorului în cauză posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea
bunurilor succesorale şi de a exercita drepturile şi acţiunile dobândite de la defunct sau intrate în
moştenire ulterior, fără a fi necesară atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor pe cale
judecătorească sau notarială.

1. Moştenitorii sezinari: sunt numai descendenţii şi ascendenţii defunctului, deci

numai rudele în linie dreaptă. Calitatea de sezinar al rudelor în linie dreaptă este condiţionată de
vocaţia lor concretă la moştenire; cine nu moşteneşte nu poate avea calitatea de moştenitor sezinar.

2.Efectele sezinei sunt:- moştenitorul sezinar poate intra în stăpânirea de fapt şi administrarea tuturor
bunurilor succesorale, mobile şi imobile, fără îndeplinirea tuturor formalităţilor prealabile. Moştenitorul
sezinar are dreptul să stăpânească şi să administreze patrimoniul succesoral înainte de a obţine
certificatul de moştenitor.
- moştenitorul sezinar poate exercita drepturile şi acţiunile patrimoniale dobândite prin moştenire şi
poate fi urmărit de creditorii moştenirii ca pârât (cu rezerva termenului de 3 luni şi 40 de zile pentru
inventar şi deliberare, în care nu pote fi condamnat la plată).

2. Dobândirea posesiunii moştenirii de către moştenitorii nesezinari

1. Intrarea în posesiune a moştenitorilor legali nesezinari: se

realizează pe calea procedurii succesorale notariale, prin eliberarea certificatului de moştenitor de către
notarul public sezinar din circumscripţia teritorială a judecătoriei de la locul deschiderii moştenirii.
Moştenitorul nesezinar poate să înstrăineze bunurile moştenite înainte de a fi pus în posesiune, deoarece
exercită un drept al său propiu şi poate cere notarului public luarea măsurilor de conservare a bunurilor
succesorale.
2. Dobândirea posesiunii moştenirii de către legatarul universal: se realizează şi
produce efecte ca şi în cazul moştenitorilor legali nesezinari, prin eliberarea certificatului de
moştenitor de către notarul public.

3. Dobândirea posesiunii moştenitorilor de către legatarul cu titlu universal:

dacă intrarea în posesiunea fracţiunii din moştenire nu se realizează prin bună învoială, legatarul cu
titlu universal va intra în posesiune pe baza certificatului de moştenitor eliberat de către notarul
public, în condiţiile prevăzute de lege pentru legatarul universal.

4. Executa rea legatului cu titlu particular: legatarul singular intră în posesiunea

lucrului legat din ziua în care a cerut prin justiţie sau i s-a încuviinţat de bună voie predarea legatului.
Legatarul cu titlu particular
poate valorifica drepturile succesorale notariale, obţinând certificatul de moştenitor (legatar).

PETIŢIA DE EREDITATE

Petiţia de ereditate este o acţiune prin care o persoană cere instanţei judecătoreşti
recunoaşterea titlului său de moştenitor legal sau legatar şi obligarea la restituirea bunurilor succesorale
persoanei care deţine aceste bunuri, drepturile pretinse de cele două părţi fiind inconciliabile.
1. Părţile : - reclamantul în petiţia de ereditate este persoana care se pretinde a fi succesor
universal sau cu titlu universal

- pârâtul este o persoană care se pretinde a fi succesor universal sau cu titlu

universal şi care posedă bunurile succesorale .

2. Caractere juridice'. Petiţia de ereditate este : - o acţiune reală, având drept scop
deposedarea moştenitorului aparent de bunurile succesorale.

29
-o acţiune divizibilă, în sensul că fiecare pretins moştenitor trebuie să acţioneze , respectiv să se apere în
nume propiu.
-o acţiune prescriptibilă în termenul general de prescripţie. Termenul curge nu de la deschiderea
moştenirii, ci de la data când pârâtul a făcut acte de succesor.

3. Dovada calităţii de moştenitor. Mijloacele de probă admise în acest cadru sunt

certificatul de moştenitor, testamentul, actele de stare civilă şi orice alte mijloace de probă admise de
lege.
Certificatul de moştenitor se eliberează de către notarul public în cadrul procedurii
succesorale notariale necontencioase şi cuprinde constatările referitoare la masa succesorală, calitatea
moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.
Certificatul de calitate de moştenitor face dovada numai în privinţa calităţii de
moştenitor.
Testamentul poate servi, de asemenea, ca instrument probator al calităţii de moştenitor.
Actele de stare civilă vor putea fi, de asemenea, prezentate ca dovadă a calităţii de
moştenitor, a rudeniei cu defunctul sau a calităţii de soţ supravieţuitor.

Şi alte mijloace de dovadă vor putea fi prezentate pentru a justifica vocaţia

succesorală.

4. Efectele petiţiei de ereditate :

- efecte între adevăratul moştenitor şi moştenitorul aparent. Ca urmare a admiterii petiţiei

de ereditate, moştenitorul aparent este obligat să restituie adevăratului moştenitor toate bunurile
succesorale pe care le-a deţinut, creanţele pe care le-a încasat şi să plătească datoriile pe care le are faţă
de succesiune, dacă este cazul.
- efectele faţă de terţi: dacă moştenitorul aparent, în perioada cât a deţinut bunurile
succesorale a încheiat acte juridice cu terţe persoane se admite că actele de conservare şi de
administrare se menţin, afară numai dacă terţul a fost de rea-credinţă şi actul se dovedeşte a fi
dăunător

CURSUL 14

INDIVIZIUNEA ŞI ÎMPĂRŢEALA
MOŞTENIRII
l.lndiviziunea succesorală

C. civ reglementează „împărţirea succesiuni" ca modalitate de ieşire din „ indiviziune".

1. Pluralitatea de titulari: indiviziunea presupune o pluralitate de titulari ai dreptului de

propietate, dar nu neapărat mai mulţi moştenitori cu o vocaţie universală.

2. Regimul juridic al indiviziunii succesorale: literatura de specialitate şi practica

judiciară au desprins două principii:

- fiecare coindivizar are un drept individual asupra cotei-părţi ce i se cuvine având ca

obiect bunuri din indiviziune;
- nici unul dintre coindivizari nu este titular exclusiv asupra vreunui bun sau bunurilor indivize.

30
 3. Libera dispoziţie asupra cotei-părţi ideale: coindivizarul poate dispune liber asupra
cotei sale indivize din universalitate ( având ca obiect toate bunurile), cât şi (numai) de cota sa asupra
unui bun determinat din universalitate.

4. Regula unanimităţii: toate actele juridice referitoare la bunurile aflate în indiviziune

trebuie să fie făcute cu acordul unanim al coindivizarilor.

5. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieşirea din

indiviziune: spre deosebire de dreptul de a accepta moştenirea care este prescriptibil în 6 luni de la
deschiderea moştenirii, ieşirea din indiviziune poate fi cerută oricând, de către oricare dintre
moştenitorii.

2. Impărţirea moştenirii

Impărţirea este operaţiunea juridică care pune capăt stării de indiviziune (coproprietate) prin
împărţirea, în natură şi/sau prin echivalent, a bunurilor aflate în indiviziune, avînd ca efect înlocuirea cu
efect retroactiv a cotei-părţi ideale, indivize, asupra acestora, cu drepturi exclusive ale fiecăruia din
coindivizari asupra unor bunuri (valori) determinate în materialitatea lor.

1. Condiţii generale de fond ale împărţelii moştenirii vizează calitatea persoanelor care o
pot cere, capacitatea lor de exerciţiu şi, în mod excepţional,necesitatea unei autorizaţii.
-In primul rând, împărţeala poate fi cerută de către
coindivizari (moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal).
- Succesorii în drepturi ai coindivizarilor pot cere împărţeala sau continuă acţiunea
începută de autorul lor.
- Creditorii personali ai coindivizarilor pot cere împărţeala sau continua acţiunea de
împărţeală promovată de coindivizarul debitor,pe cale acţiunii oblice.

2. Capacitatea de exerciţiu necesară pentru a cere şi a

participa la împărţeală .toţi coindivizarii participanţi la împărţeală (inclusiv în cadrul procedurii
succesorale notariale) trebuie să aibă capacitatea deplină de exerciţiu, iar persoanele lipsite de
capacitate sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă trebuie să fie reprezentate, respectiv asistate de
ocrotitorul legal.

3. Autorizaţie: potrivit legislaţiei în vigoare ieşirea din indiviziune nu este

condiţionată de obţinerea unei autorizaţii administrative prealabile.
Obiectul împărţirii succesorale

Obiectul împărţelii îl constituie, în principiu numai bunurile asupra cărora poartă drepturile
reale ale defunctului transmise asupra moştenitorilor.

1. Bunurile existente în patrimoniul succesoral nesupuse partajului sunt:

- bunurile individual determinate care formează obiectul unor legate cu titlu particular se
dobândesc de către legatar de la data deschiderii moştenirii şi deci nu formează obiectul partajului.
- bunurile care, prin destinaţia sau prin natura lor, nu sunt susceptibile de a fi
împărţite: amintirile de familie, servitutile şi părţile comune din imobile destinate folosinţei în comun,
dreptul real de folosinţă asupra locurilor de îmormântare.

2. Bunurile care fac obiectul partajului, deşi nu au existat în masa succesorală la data
deschiderii moştenirii sunt: - bunurile care sunt aduse la masa succesorală ca efect al reducţiunii
liberalităţilor excesive sau ca efect al raportului donaţiilor;
- bunurile care intră în masa succesorală în temeiul subrogaţiei reale cu titlu universal;

31
-terenurile asupra cărora se reconstituie dreptul de propietate al defunctului;
-fructele naturale, civile sau industriale produse de bunurile succesorale după data deschiderii moştenirii.

FORMELE ÎMPĂRŢELII

Ieşirea din indiviziunea succesorală se poate realiza în două forme: prin bună învoială şi pe
cale judecătorească

1. împărţeala prin bună învoială: trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - toţi

coindivizarii să fie prezenţi;
- să aibă capacitate de exerciţiu deplină, să fiemajori;
- coindivizarii să fie de acord cu realizarea împărţelii pe această cale
şi cu clauzele convenţiei.
Coindivizarii pot împărţi bunurile indivize „ oricum ar voi".
2. împărţeala pe cale judecătorească: potrivit legii, partajul judiciar este obligatoriu: -
dacă nu sunt prezenţi (personal sau prin reprezentanţă) toţi coindivizarii;
- dacă între coindivizari există persoane lipsite de capacitate de exerciţiu
sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

EFECTELE ÎMPĂRŢELII

1. Efectul declarativi retroactiv): împărţeala nu are caracter translativ, ci declarativ de

drepturi şi, ca atare retroactivează până în momentul deschiderii moştenirii.

2. Desfiinţarea împărţelii:

- Nulitatea relativă – împărţelile pot fi desfiinţate pentru violenţă sau doi. Ca anulare, potrivit dreptului
comun, se sancţionează şi împărţeala făcută cu nerespectarea condiţiilor de ocrotire a persoanelor lipsite
de capacitatea de exerciţiu sau cu capacitate restrânsă.
- Nulitatea absolută , potrivit dreptului comun, actul de partaj va fi nul absolut dacă s-a încheiat cu
violarea unor norme imperative (cauză sau obiect ilicit, imoral).

3. Efectele desfiinşării împărţelii: anularea sau declararea nulităţii actului de împărţeală

produce efecte retroactive (de la data partajului) cu consecinţa renaşterii stării de indiviziune.

ÎMPĂRŢEALA DE ASCENDENT
Legea permite ca ascedentul să-şi împartă prin donaţie sau prin testament bunurile sale,
între descendenţi, preîntâmpinând naşterea stării de indiviziune între ei la decesul ascendentului.
Partajul poate fi definit drept un act juridic între vii (donaţie) sau pentru cauza de moarte
(testament) prin care ascendentul împarte între toţi descendenţii săi cu vocaţie succesorală la
deschiderea moştenirii bunurile sale, în tot sau în parte, aceste bunuri fiind dobândite de către aceştia
divizat, în mod individual, iar nu în cote-parte ideale,ce caracterizează starea de indiviziune.
împărţeala de ascendent este un act juridic mixt: pe de o parte, ea reprezintă o donaţie sau
o dispoziţie testamentară, iar pe de altă parte, un act de împărţeală» dar de natură specială întrucât nu este
menit să pună capăt unei stări de indiviziune.

/. Condiţii de validitate ale împărţelii de ascendent

Condiţii deforma: împărţeala de ascendent se pote face, sub sancţiunea nulităţii absolute,
numai cu respectarea regulilor prevăzute de lege pentru donaţii şi testament.

32
 Condiţii de fond: îndeplineşte condiţiile de fond de drept comun, prevăzute pentru donaţii
şi testament.

Persoanele îndreptăţite a face împărţeala de ascendent: numai părinţii şi ceilalţi

ascendenţi pot să-şi împartă bunurile pe această cale între descendenţii lor.
împărţeala de ascendent se poate face numai între descendenţii dispunătorului ( din
căsătorie, din afara căsătoriei sau adopţie).

Obiectul împărţelii: partajul testamentar poate avea ca obiect toate bunurile ce ascendentul
a lăsat la moartea sa sau numai o parte a acestora. împărţeala-donaţie nu poate avea ca obiect decât
bunurile prezente, nu şi cele viitoare, ale dispunătorului.
Efectele împărţelii de ascendent: produce efecte diferite după cum s-a realizat prin donaţie
sau prin testament.
Efectele împărţelii- donaţie: înaintea deschiderii moştenirii dacă partajul s-a realizat pe
cale de donaţie, între ascendentul-donator şi descendenţii săi donatari se nasc reporturi specifice
contractului de donaţie, potrivit dreptului comun.
după deschiderea moştenirii:- descendenţii-donatari devin succeptibili, dar păstrează şi calitatea de
donatari.

Efectele împărţirii testamentare: aceasta nu produce nici un efect cât timp ascendentul
trăieşte şi el o poate revoca sau modifica până în ultima clipă a vieţii, potrivit dreptului comun.
Efectele după deschiderea moştenirii: în temeiul împărţirii testamentare de ascendent,
descendenţii dobândesc bunurile atribuite în stare divizată, din momentul deschiderii moştenirii, potrivit
voinţei testatorului.

INTREBARI DREPT SUCCESORAL

1. Mostenirea. Cazuri de nedemnitate si efectele acesteia.

2. Cine poate invoca nedemnitatea succesorala.
3. Principiile devolutiunii legale a mostenirii.
4. Definitia reprezentarii succesorale.
5. Conditiile reprezentarii succesorale.
6. Enumerati clasele de mostenitori legali.
7. Caracterele juridice ale fiecarei clase de mostenitori legali.
8. Drepturile sotului supravietuitor (enumerare).
9. Dreptul statului asupra mostenirii vacante.
10. Mostenirea testamentara – definitie.
11. Cand are loc efectul juridic al teansmiterii mostenirii.
12. Enumerati persoanele ce au capacitate succesorala.
13. Testamentul, definitie si caractere juridice.
14. Conditiile generale de forma pentru validitatea testamentului.
15. Persoanele ce nu pot dispune prin testament.
16. Definiti formele testamentare prevazute de lege.
17. Legatul, definitie.
18. Clasificarea legatelor dupa obliectul lor.
19. Revocarea legatelor.
20. Caducitatea legatelor. Cazuri de caducitate.
21. Cazuri de incetare a executarii testamentare.
22. Definiti rezerva succesorala si cotitatea disponibila.
23. Persoanele ce au calitatea de mostenitori rezervatari.
24. Definiti raportul donatiilor.
25. Caractere juridice ale actului de optiune succesorala.

33
26. Care este termenul de prescriptie al dreptului de optiune succesorala.
27. Enumerati si definiti formele de acceptare pura si simpla a mostenirii.
28. Renuntarea la mostenire, definitie.
29. Cuprinsul activului succesoral.
30. Transmiterea pasivului succesoral.
31. Cine are calitatea de mostenitor sezinar.
32. Petitia de ereditate, definitie.
33. Impartirea mostenirii, definitie.
34. Formele impartelii.
35. Conditii de validitate ale impartelii de ascendent.

34