al şaptelea cer al iubirii

zâmbetul tău aluneca

pe spirala mea...
nasturii cămăşii tale ardeau,
gust de flacără mă tremura!
şi m-am lăsat ascunsă-n trifoi
de dor, am repetat respiraţia
verii egiptene, am iubit tăcerea
care mă hrănea cu lumina albă
a viitorului, am reînviat, straniu,
ameţeam, ca şi cum aş fi băut
dintr-o cană cu lună plină...
makgeolli amestecat cu piersică!
ce uşor trecuse furtuna, eram
noi, în zbor... pe eşarfa Fortunei!
şi te mângâiam încet... pe frunte,
ningea cu flori de busuioc, indigo!
30 octombrie 2010, 20:00
şi totul se datorează lui Thot
ieri, zarurile au avut poftă
de incolor răvăşitor, alchimia
a început şi s-a sfârşit...
cu şoapte de Stalinskaya...
şi tu, Adam din nou, nebun din nou,
te-ai hrănit cu frunzele mov desenate
de mine, Eva din nou, nebună din nou!
şi dansau bulgării de foc ai dorinţelor,
venea de la sine setea de ploaie...
doar vocea ta înota, părea un vrăjitor
bulversat de aria seacă a despărţirilor!
şi noaptea căzuse pe masa de biliard,
ca o inimă copleşită de sensibilitate
romantică, fremăta pe catifeaua roşie,
sângele ei avea un parfum de poezie,
ca luna... şi ne-am iubit pe deplin...
destin natural, spirale de yin şi yang!
ce bine se potrivise liniştea mea în tine,
ce bine se potrivise pasiunea ta în mine,
îmbrăţişările se înnodau cu foşnet divin,
profeţia se împlinise... toate visele tale
se jucau pe sânii mei... de Amadriadă!
9 noiembrie 2010, 15:51
Daniela Voiculescu