Conf. univ. dr.

Marcel Ioan Rusu

DREPT
EXECUłIONAL PENAL

SUPORT DE CURS PENTRU ÎNVĂłĂMÂNTUL LA

DISTANłĂ
 Editura UniversităŃii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2008

TEMA 1
RAPORTUL JURIDIC EXECUłIONAL PENAL

SecŃiunea I
ConsideraŃii generale

Au existat mai multe opinii cu privire la raportul juridic execuŃional penal. Într-o
opinie s-a considerat că el face parte din cel penal‚ şi că parcurge mai multe etape.
Într-o altă opinie, se susŃine că există un raport juridic special execuŃional penal
care este reglementat de norme juridice execuŃional-penale. El ia naştere odată cu
aplicarea unei sancŃiuni şi se deosebeşte de raportul juridic penal.
În opinia profesorului C. Bulai1 odată cu stabilirea sancŃiunii pentru persoana
vinovată de săvârşirea infracŃiunii, s-a definitivat raportul juridic de conflict. Raportul
juridic penal se stinge prin executarea sancŃiunii aplicate infractorului ori prin intervenŃia
unei cauze care-l stinge.
Din această perspectivă, executarea sancŃiunii penale este atât o executare materială,
dar şi un raport juridic special de executare a sancŃiunii aplicate, mai exact un raport
juridic execuŃional penal derivat şi subordonat raportului juridic penal.2
Într-o altă opinie3 s-a subliniat că raportul juridic penal parcurge mai multe etape şi
anume:
a. cea a definitivării raportului juridic penal prin intermediul raporturilor juridice
procesuale, definitivare care se efectuează prin aplicarea sancŃiunilor penale;
b. cea a executării sancŃiunilor penale ce durează până la stingerea executării
acestora prin vre-un mod prevăzut de lege (executare, graŃiere etc.);
c. etapa de după executarea sancŃiunilor penale când pentru cel condamnat mai sunt
prezente interdicŃii, decăderi şi care se sting prin obŃinerea reabilitării.
În această opinie, acest raport se întinde de la etapa definitivării prin aplicarea
sancŃiunilor penale până la etapa terminării sancŃiunilor penale. Se constată că este folosită
noŃiunea „etapa executării sancŃiunilor penale” fără a se evidenŃia şi existenŃa unui raport
juridic special care este raportul juridic execuŃional penal.
Într-o altă opinie, profesorul Oancea4, afirmă că întrucât dreptul execuŃional penal
reglementează relaŃii sociale distincte de relaŃiile sociale de tragere la răspundere penală şi
anume relaŃii sociale de executare a sancŃiunilor penale şi întrucât aceste relaŃii sunt
reglementate prin norme de drept execuŃional penal există implicit premisele naşterii şi

1
C. Bulai, Drept penal partea generală, vol. I, T.U.B., 1979, p.129
2
I. Oancea, Drept execuŃional penal, Editura ALL Beck, 1998, p.34
3
M. Zolyneak, Drept penal partea generală, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, 1977, p.129-133
4
I. Oancea, Drept penal partea generală, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1971, p.494-496
1
existenŃei unui raport juridic special, anume a raportului juridic execuŃional penal.
Acest raport are trăsături proprii care îl particularizează faŃă de raportul juridic penal
care ia naştere odată cu aplicarea unei sancŃiuni penale.
Raportul juridic execuŃional penal are trăsături, caracteristice proprii, şi
particularităŃi ale elementelor sale, ceea ce îi conferă un caracter propriu, separat faŃă de
raportul juridic penal.
În ce ne priveşte găsim judicioasă susŃinerea profesorului I. Oancea şi achiesăm la
opinia acestuia în sensul existenŃei unui raport juridic execuŃional penal de sine stătător.
NoŃiunea de raport juridic execuŃional penal constă în relaŃiile sociale de executare
a sancŃiunilor penale reglementate prin norme juridice execuŃional penale, relaŃii între
organele de stat şi condamnat potrivit cărora statul are dreptul de a pune pe condamnat
să execute pedeapsă ori altă sancŃiune penală aplicată printr-o hotărâre penală definitivă
iar condamnatul are obligaŃia să o execute.5

SecŃiunea II
Trăsăturile specifice ale raportului juridic execuŃional penal

1. Între raportul juridic execuŃional penal şi raportul juridic penal există o strânsă
legătură. Mai întâi se naşte raportul juridic penal de conflict ca urmare a transformării lui
din raportul juridic de conformare. La naşterea acestui raport juridic de conflict a stat
săvârşirea unei infracŃiuni.
Raportul juridic de conflict privit ca mijloc de realizare a ordinii de drept penal,
poartă denumirea de raport juridic de răspundere penală. O etapă în desfăşurarea acestuia
este executarea sancŃiunii de drept penal aplicate. Această durată, în cadrul raportului
juridic penal, ia forma unui raport juridic special şi anume a raportului juridic execuŃional
penal. Cu alte cuvinte acest raport juridic execuŃional penal derivă din cel penal.6
2. Din cele de mai sus rezultă că raportul juridic execuŃional penal se referă la
relaŃii de executare a sancŃiunilor penale, care se deosebesc de relaŃiile de tragere la
răspundere penală care conduc la formarea raportului juridic penal.
3. Deşi pentru epuizarea raportului juridic execuŃional penal se apelează la acte
procesual-penale proprii (punerea în executare a pedepsei închisorii, a celei
complementare etc.) reglementate prin norme juridice procesual-penale şi puse în
executare de organe procesual-penale, totuşi cele două raporturi juridice nu se confundă,
ele rămânând raporturi juridice distincte într-o strânsă interdependenŃă.

SecŃiunea III
Elementele raportului juridic execuŃional

A. SubiecŃii
La raportul juridic execuŃional penal, participă statul prin organele speciale pe de o
parte, într-o calitate de subiect activ şi condamnatul pe de altă parte ca şi subiect pasiv.
În situaŃia executării pedepsei închisorii, împuternicitul statului este conducerea
penitenciarului sau a locului de muncă care acŃionează prin conducătorul ei.
5
I. Oancea, Drept execuŃional penal, Editura ALL Beck, 1998, p.35.
6
I. Oancea, Raportul juridic execuŃional penal, în R.D.P, anul II, nr. 1/1996
2
 În situaŃia executării pedepsei amenzii statul participă în cadrul raportului prin
organul financiar.
Celălalt subiect, cel pasiv, este condamnatul care va executa pedeapsa aplicată
printr-o hotărâre definitivă. În această situaŃie, condamnatul are o serie de drepturi şi
obligaŃii prevăzute în legea privind executarea pedepselor.
În cadrul raportului juridic execuŃional penal subiecŃii dobândesc o anumită
specificitate, calitatea lor fiind deosebită de cea întâlnită în cadrul celorlalte raporturi
juridice penale sau procesual penale.

B. ConŃinutul raportului juridic execuŃional penal

Prin conŃinutul raportului juridic execuŃional penal se înŃeleg drepturile şi obligaŃiile
fiecărei părŃi specifice acestui raport.
Cu privire la drepturi:
Organul de stat are dreptul să ceară condamnatului să execute pedeapsa închisorii
sau să execute pedeapsa amenzii prin plata acesteia sau să fie internat şi să rămână în
penitenciar. Statul are o poziŃie de autoritate, cu rol dominant în raport cu condamnatul.
Aceleaşi drepturi are statul şi în cazul executării unei măsuri educative sau de
siguranŃă.
În penitenciar sau la locul de muncă statul prin organele sale are mai multe drepturi
derivate din cel enunŃat mai sus şi anume: dreptul de a cere să se respecte disciplina şi
ordinea în penitenciar, dreptul de a munci, dreptul de a obliga condamnaŃii să participe la
activităŃile educative etc.
Cu privire la obligaŃii:
Statul are şi obligaŃii cum ar fi acelea de a-i asigura condamnatului respectarea
drepturilor sale la locul de deŃinere privind durata pedepsei, dreptul la odihnă, asistenŃă
medicală etc.
Condamnatul are obligaŃia de a desfăşura anumite acŃiuni sau inacŃiuni cuprinse în
pedeapsa aplicată pe care le cere organul de executare.
Condamnatul are obligaŃia să respecte regimul de penitenciar conform
regulamentului de ordine interioară, normele de igienă sanitară, disciplina muncii la
locurile de muncă.
El are şi drepturi: de a executa doar pedeapsa la care a fost condamnat, de a i se
respecta dreptul la odihnă, de asistenŃă medicală, corespondenŃă şi vizite etc.

C. Obiectul raportului juridic de drept execuŃional penal

Îl constituie pedeapsa, măsură de siguranŃă etc. ce trebuie executate.
Naşterea, modificarea şi stingerea raportului execuŃional penal are loc ca la orice
raport juridic penal. El este determinat de existenŃa unor fapte juridice penale, execuŃional-
penale, fiindcă drepturile şi obligaŃiile se manifestă doar în prezenŃa acestora.
Aceste fapte juridice sunt de trei feluri: fapte constitutive; fapte modificatoare şi
fapte extinctive de raport juridic execuŃional penal.
Faptul constitutiv al raportului juridic execuŃional penal este o hotărâre
judecătorească definitivă de condamnare la o pedeapsă sau o sancŃiune penală, actul de
punere în executare şi mandatul de executare ce se emite de instanŃa de executare.
Faptul modificator de executare este cel care schimbă conŃinutul executării unei
pedepse făcând-o mai severă, mai puŃin severă sau înlăturând-o. Fapte modificatoare sunt:
3
un act de graŃiere, săvârşirea unei noi infracŃiuni.
Faptul extinctiv de execuŃie al unei pedepse ar fi: executarea efectivă şi completă a
pedepsei, amnistia, graŃierea personală care duce la încetarea executării pedepsei.

Întrebări:
1. Ce este raportul de drept execuŃional penal?
2. Elementele raportului de drept execuŃional penal.
3. Care sunt trăsăturile raportului de drept execuŃional penal?
TEMA II
EXECUTAREA PEDEPSEI PRIVATIVE DE LIBERTATE

SecŃiunea I
Răspunderea penală7

ConsideraŃii introductive

Societatea umană reprezentată prin stat îşi impune un comportament adecvat

structurii sale politice şi economice pentru toŃi membrii societăŃii. ExistenŃa individului
uman în complexul vieŃii de relaŃie este supusă normelor de toate categoriile, fie că este
vorba de norme simple de convieŃuire, de norme etice, ori de norme juridice în general.
O consecinŃă imediată a intervenŃiei normelor de conduită în viaŃa de relaŃie este
aceea a limitării şi condiŃionării libertăŃii de acŃiune a individului. Numai astfel este
posibilă coexistenŃa tuturor într-un organism social şi realizarea concordanŃei între
interesele individuale cu cele colective, care se realizează printr-o limitare şi disciplinare
utilă a conduitelor individuale.
În aspectele sale cele mai importante şi mai strâns legate de interesele comune,
întreaga noastră conduită este limitată în posibilităŃile sale şi supusă comandamentelor
colectivităŃii organizate.
Normele juridice se găsesc sub control şi verificare continuă din partea autorităŃii
statale. Prin aceste norme, statul prin organele sale controlează şi supraveghează
permanent activitatea membrilor colectivităŃii. Această supraveghere a comportamentului
uman este mai vizibilă şi mai susceptibilă de înŃeles sub toate aspectele sale, mai ales în
momentul când anumite persoane sunt trase la răspundere, adică controlul şi verificarea
intervin în cazul unor fapte precise, în cazul faptelor interzise, în special de legea penală,
când infractorul, adică cel care înfrânge o dispoziŃie legală, trebuie să justifice conduita sa
antisocială şi să suporte consecinŃele respective.
Politica penală a statelor feudale era întemeiată pe principiul imputaŃiunii care
consta în aplicarea sancŃiunilor penale persoanelor şi lucrurilor, chiar când se putea stabili
o relaŃie obiectivă între fapta comisă şi aceste persoane vii, sau lucruri şi uneori chiar
morŃi. JustiŃia feudală a practicat sistemul imputaŃiunii colective când pentru fapta unei
singure persoane, în afară de orice legături de ordin subiectiv sau obiectiv ale acesteia cu
alte persoane, răspunderea penală intervenea pentru grupuri întregi de persoane.
Răspunderea penală limitată la persoana infractorului şi condiŃionată a constituit
dezideratul burgheziei liberare în RevoluŃia franceză şi rezolvarea a fost adusă prin

7
A se vedea şi M. I. Rusu Drept penal Partea generală EdiŃia a 2 a, Editura C. H. Beck pag. 301 şi urm.
4
cunoscuta DeclaraŃie a drepturilor omului şi cetăŃeanului din 1789 în virtutea căreia
răspunderea penală devine personală, limitată şi condiŃionată.
LegislaŃiile ulterioare momentului RevoluŃiei Franceze au adoptat principiul
răspunderii penale în mod limitat şi condiŃionat.
Acelaşi principiu a fost păstrat şi în legislaŃia română în sensul că orice persoană
care a săvârşit o faptă ce constituie infracŃiune urmează a fi adusă în faŃa instanŃelor de
judecată pentru a răspunde din punct de vedere penal.
Răspunderea penală alături de instituŃia infracŃiunii şi a sancŃiunilor este o instituŃie
fundamentală a dreptului penal.
Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice şi reprezintă consecinŃa
nesocotirii dispoziŃiei normei juridice penale.
Răspunderea penală este însăşi raportul juridic de conflict de constrângere, raport
juridic complex cu drepturi şi obligaŃii specifice pentru subiecŃii participanŃi. Singurul
temei al răspunderii este infracŃiunea.

SecŃiunea II
SancŃiunile penale
Pedepsele, măsurile educative şi măsurile de siguranŃă

Fenomenul infracŃional în ansamblul sau, reprezintă una din forŃele negative în

societate şi dacă acestui fenomen nu i s-ar opune anumite mijloace de limitare şi nu s-ar
face eforturi de diminuare şi lichidare a lui, această forŃă negativă prezentă în viaŃa socială,
ar atinge un grad şi o intensitate de ordin destructiv aproape inimaginabil ducând spre
anarhie şi o luptă acerbă între agresori, pe de o parte şi slujitori ai ordinii de drept, pe de
altă parte.
Nu este uşor să se găsească cele mai apte mijloace pentru a anihila un fenomen atât
de primejdios şi în acelaşi timp să se păstreze în societate toŃi acei care declanşează
această forŃă destructivă, ba mai mult să se realizeze o reeducare a lor, o reinserŃie socială,
pentru integrarea lor totală în societate.
Din această perspectivă se remarcă faptul că de secole s-a transmis modalitatea
pedepsei ca mijloc de combatere a infracŃionalităŃii (a criminalităŃii) un mijloc de
constrângere care poate îmbracă diferite forme cu diferite consecinŃe juridice.
NoŃiunea de pedeapsă este proprie dreptului penal, deşi o găsim utilizată şi în alte
ramuri de drept sau în domeniul pedagogiei, a eticii, a religiei etc. Trebuie arătat însă că
paleta de mijloace de sancŃionare a celor care încalcă normele juridice penale este mai
largă şi atât codul penal, cât şi doctrina penală a îmbrăŃişat noŃiunea de sancŃiuni penale
care cuprind şi pedepsele.
SancŃiunile penale sunt acele măsuri de constrângere şi de reeducare prevăzute în
legea penală, aplicate persoanelor care au săvârşit fapte încriminate de către aceasta, în
scopul prevenirii săvârşirii de noi asemenea fapte, prin reeducarea lor.
Comiterea unei infracŃiuni atrage de regulă aplicarea unei pedepse. Aceasta însă nu
este singura consecinŃă penală, deoarece minorilor li se pot aplica şi măsuri educative
alături de pedeapsă sau în lipsa lor, se pot dispune măsuri de siguranŃă. De asemenea
răspunderea penală poate să fie înlocuită cu o răspundere care atrage aplicarea unei
sancŃiuni cu caracter administrativ.
5
 Felurile sancŃiunilor de drept penal

Codul penal român prevede trei categorii de sancŃiuni de drept penal şi anume:
1) Pedepsele care sunt specifice dreptului penal şi care prevăd o anumită
constrângere a făptuitorului menită să-l determine să nu mai săvârşească în viitor alte fapte
penale şi totodată să-l educe şi să-l pregătească ca după executarea pedepsei să se realizeze
resocializarea acestuia. Pedeapsa are un caracter inevitabil, deoarece odată săvârşită fapta
penală aceasta atrage automat răspunderea penală.
DispoziŃiile privitoare la pedepse îşi au sediul materiei în codul penal în Titlul III al
părŃii generale, fiind prevăzute de la art. 52 la 89.
2) Măsurile educative sunt sancŃiuni de drept penal care se aplică în situaŃia
minorilor care au săvârşit infracŃiuni. Ele sunt menite să corijeze lacunele în educaŃia
minorilor, având şi un rol coercitiv fiindcă implică anumite restrângeri de libertăŃi.
Titlul V din codul penal cuprinde dispoziŃiile referitoare la măsurile educative de la
art. 99 până la art. 109. Acest capitol este intitulat "Minoritatea ".
3) Măsurile de siguranŃă se aplică persoanelor ce au săvârşit fapte penale cu scopul
de a înlătura o stare de pericol şi a preveni săvârşirea de noi infracŃiuni. Ele au rol
preventiv şi se deosebesc de pedepse care au rol represiv. Ele se aplică doar dacă s-a
săvârşit o faptă penală, nefiind condiŃionate de aplicarea unei pedepse.
Aceste sancŃiuni penale se regăsesc reglementate în Titlul VI al codului penal între
art. 111-118 şi 118/1.

SecŃiunea II
Pedepsele

În literatura de specialitate pedepsei i s-au dat diferite definiŃii.

Pedeapsa este o modalitate a sancŃiunii juridice ce constă într-un rău impus
infractorului prin constrângere, ca urmare a infracŃiunii comise şi reprezintă totodată
dezaprobarea statului şi a societăŃii faŃă de infractor şi fapta sa. În acest sens s-au formulat
diverse teorii despre pedeapsă.

Sediul materiei

Reglementări interne
Principala reglementare internă o reprezintă CONSTITUłIA ROMÂNIEI8 care
conŃine o serie de prevederi care au aplicativitate şi în domeniul executării pedepselor, şi
anume în: art. 16, 20-23, 29, 49.
Codul penal conŃine dispoziŃii în: Titlul III – VII; iar Codul de procedură penală
conŃine dispoziŃii în Titlul III.
Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor este o lege specială penală, care
împreună cu ordinele ministrului justiŃiei: ordinul ministrului JustiŃiei nr.
2063/C/24.11.1997, privind exercitarea dreptului la corespondenŃă; ordinul ministrului
JustiŃiei nr. 1312/C/20.07.1998, privind experimentarea regimurilor prevăzute în

8
A. Bălan, E Stănişor, M. Mincă, Penologie Editura Oscar Print Bucureşti 2002, pag. 31-32
6
proiectul legii de executare a pedepselor; ordinul directorului general al D.G.P. nr. 32
338/06.01.1995, privind lărgirea gamei obiectelor ce pot fi păstrate de către deŃinuŃi,
Hotărârea Guvernului nr. 1.897 din 21 dec. 2006 completează legislaŃia în materie
Reglementări internaŃionale în materie pot fi:
- DeclaraŃia Universală a drepturilor Omului, adoptată de OrganizaŃia NaŃiunilor
Unite. Anterior ConvenŃiei Europene pentru Drepturile Omului, Adunarea Generală a
NaŃiunilor Unite a adoptat, la data de 10.12.1948, o DeclaraŃie Universală.9
Aceasta prevede în mod expres: interzicerea torturii şi pedepselor sau
tratamentelor crude, inumane ori degradante (art. 5); dreptul la egalitate a tuturor în faŃa
legii (art. 7); judecarea de către un tribunal imparŃial şi independent (art. 10).
- ConvenŃia Europeană de Apărare a Drepturilor Omului. Ca urmare a
DeclaraŃiei Universale a Drepturilor Omului, ConvenŃia a fost semnată la Roma, la data
de 4 noiembrie 1950 şi a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. Ulterior, textul a fost
revizuit prin mai multe protocoale. În conformitate cu art. 55, prevederile acestui
document au o valoare juridică superioară dispoziŃiilor din dreptul intern, iar respectarea
lor este asigurată prin Comisia InternaŃională pentru Drepturile Omului şi prin Curtea
Europeană pentru Drepturile Omului. Titlul III, referitor la drepturi şi libertăŃi (art. 2-18),
este susceptibil de a fi aplicat şi deŃinuŃilor, iar regulile trebuie să fie aduse la cunoştinŃa
personalului şi să fie accesibile deŃinuŃilor. - ansamblul de reguli minime pentru
tratamentul deŃinuŃilor, adoptat prin RezoluŃia 663C(XXIV) din 31.07.1957 de către
Consiliul Economic şi Social al NaŃiunilor Unite. Acesta nu a urmărit descrierea unui
sistem penitenciar model, ci a statuat un set de principii şi reguli referitoare la o bună
organizare a penitenciarelor.
- Recomandări şi rezoluŃii ale Consiliului Europei, care reglementează aspecte din
întreaga sferă a executării pedepselor:
- Recomandarea nr. R (92) 16 a Comitetului de Miniştri către Statele membre,
referitoare la Regulile europene asupra sancŃiunilor aplicate în comunitate;
- Recomandarea nr. R (82) 17 a Comitetului de Miniştri către Statele membre,
referitoare la deŃinerea şi tratamentul deŃinuŃilor periculoşi;
- Recomandarea 1257 referitoare la condiŃiile de detenŃie în statele membre ale
Consiliului Europei.

FuncŃiile pedepsei
FuncŃiile pedepsei reprezintă mijloace de realizare a scopului acesteia :
- funcŃia de constrângere10 unanim recunoscută şi precizată în art. 53 cod penal -
presupune privaŃiune de drepturi, restricŃie. Pedeapsa nu este menită să provoace suferinŃă. Ea
reprezintă echivalentul pe plan sancŃionator al gradului de pericol social pe care îl prezintă
fapta săvârşită şi făptuitorul ei. Represiunea nu este primordială dar constituie un element de
eficienŃă juridică a pedepsei.
- pedeapsa are şi o funcŃie de reeducare, menită să înlăture deprinderile antisociale ale
condamnatului aceasta realizându-se prin împletirea, completarea reciprocă a funcŃiei de
constrângere cu cea de reeducare. Pedeapsa nu este expresia răzbunării şi a prigonirii
făptuitorului de către societate, ci dimpotrivă, prin aplicarea ei se urmăreşte îndreptarea
condamnatului; or aceasta nu se poate realiza când omul este înjosit şi torturat;

9
Ana Bălan, Emilian Stănişor, M. Mincă, Penologie Editura Oscar Print Bucureşti 2002, pag_ 33
10
Marcel Ioan Rusu - Drept Penal - partea generală - Editura "Alma Mater" Sibiu - 2003, pag. 192 şi urm.
7
 - funcŃia de exemplaritate decurge din caracterul ei inevitabil atunci când s-a săvârşit o
infracŃiune care nu presupune neapărat maximul pedepsei, ci mai degrabă o fermitate,
promptitudine, intransigenŃă în aplicarea ei, deoarece survine inevitabilitatea ei. Pedeapsa
trebuie să aibă şi un rol de intimidare a celor ce ar fi ispitiŃi să săvârşească alte infracŃiuni;
- funcŃia de eliminare - care constă în înlăturarea temporară sau definitivă a
condamnatului din cadrul societăŃii când pedeapsa este privativă de libertate. Ea este
temporară, când se aplică o pedeapsă cu închisoarea sau definitivă, când se aplică o pedeapsă
cu privaŃiune pe viaŃă. Eliminarea serveşte atât la realizarea prevenŃiei generale cât şi la cea
specială.

Felurile pedepselor
În doctrină sunt diverse clasificări, după diferite criterii:
După rolul şi importanŃa lor sunt pedepse:
- principale
- complementare
- accesorii.
Pedepsele principale au un rol principal în sancŃionarea infractorilor. Orice faptă
încriminată are pedeapsa sa. Are o existenŃă de sine stătătoare putând fi aplicată singură
infractorului, fără a fi condiŃionată de aplicarea altor sancŃiuni de drept penal.
Pedepsele complementare sunt acele pedepse cu rol de complinire, de a completa
represiunea şi se aplică pe lângă o pedeapsă principală. Nu pot fiinŃa singure şi se numesc
secundare sau alăturate. 11
Pedepsele accesorii sunt un accesoriu al pedepsei principale şi decurg din ea

Pedepsele principale pentru persoana fizică

Sunt acele pedepse ce se pot aplica singure sau însoŃite de cele complementare - sau
accesorii şi au rolul important în sancŃionare.
Felurile pedepselor principale sunt prevăzute în art. 53 Cod penal şi anume:
- detenŃiunea pe viaŃă
- închisoarea de la 15-30 de ani
- amenda de la 100 lei la 50.000 lei.

Felurile pedepsei închisorii

Potrivit art. 53 Cod penal, pedeapsa închisorii are limitele generale cuprinse între 15
zile şi 30 de ani.
Pornind de la durata închisorii, de la aceste limite generale şi luând în considerare şi
limitele speciale putem susŃine existenŃa a trei feluri de închisoare (după durată):
- închisoare de scurtă durată între 15 zile la 2 sau 5 ani cu pericol social mai redus;
- închisoare de durată mijlocie de la 2-5 ani la 5-10 ani cu pericol mijlociu;
- închisoarea de lungă durată, care presupune detenŃia pe viaŃă sau închisoarea de 20
ani sau mai mare şi cea de peste 10-20 ani în cazul când sunt infracŃiuni grave.

Regimuri de executare a închisorii

Închisoarea se execută în locuri anume destinate deŃinerii.

11
C. Bulai, Manual de drept penal-partea generala, Editura All, 1997, pag. 289
8
 Închisoarea este o pedeapsă aplicabilă aproape tuturor infracŃiunilor putând fi
revocabilă, adaptabilă, îmbinând constrângerea cu reeducarea, putând fi prevăzută singură,
sau alternativ cu amenda, ori cu detenŃiunea pe viaŃă.
În partea specială a Codului penal, limita specială minimă este de o lună putând fi
coborâtă la 15 zile, iar limita maximă este de 25 de ani, putând fi majorată la 30 de ani.
Regimul de executare a pedepsei închisorii se cercetează încă din secolul XVIII.
De-a lungul vremii, s-au practicat nenumărate sisteme de executare a pedepsei închisorii,
care nu întotdeauna si-au dovedit eficienŃa în ce priveşte reeducarea condamnaŃilor.
În general sunt cunoscute mai multe regimuri şi anume:
- regimul deŃinerii în comun în penitenciare, detenŃia în comun implicând
aglomerări de infractori de toate categoriile fără distincŃii de vârstă, sex, antecedente
penale, gravitatea infracŃiunii etc. CondamnaŃii sunt ŃinuŃi împreună atât ziua, cât şi
noaptea, însă în săli comune, dormitoare comune şi lucrează în ateliere comune. Acest
regim de deŃinere este mai uşor de organizat şi este mai suportabil, dar prezintă şi aspecte
negative: contactele între condamnaŃii de diferite feluri, primari, recidivişti, periculoşi şi
ocazionali, pot fi o şcoală de pregătire a crimei (Traian Pop) şi creează o piedică de
reîncadrare socială, deoarece se reîntâlnesc foştii deŃinuŃi cu cei primari. Statutul lor de
foşti deŃinuŃi stigmatizaŃi poate genera promiscuitate şi relaŃii homosexuale. Se poate să se
dezvolte relaŃii de dominare, de autoritate, de şantaj, forŃă, ameninŃare din partea celor
periculoşi faŃă de cei primari.
În Ńara noastră acest regim de deŃinere în comun, cu anumite particularităŃi, este
foarte răspândit datorită construcŃiilor cu o astfel de destinaŃie care au o anumită vechime
şi datorită faptului că nu au fost construite alte penitenciare.
- regimul izolării celulare (pensilvanian) experimentat prima dată în Anglia şi apoi
adoptat de statul american Pensylvania în 1790 care constă în izolarea celulară absolută pe
durate lungi de timp, atât ziua cât şi noaptea, cu interdicŃia de a comunica cu vreo persoană
sau de a o vedea (chiar şi pe paznici).
Acest regim de executare a apărut după regimul în comun ca o reacŃie la acesta în
Italia, SUA, Anglia, Belgia, Germania. El constă în Ńinerea condamnaŃilor în celulă,
izolaŃi, noaptea şi ziua, cu alte cuvinte condamnaŃii acolo unde dorm, desfăşoară şi
activităŃi lucrative. Se evită astfel influenŃele negative, promiscuitatea, şantajul şi
ameninŃările.
Criticile aduse acestui regim de deŃinere sunt de ordin financiar: pe de o parte, la
penitenciare mari e greu să fie compartimentate clădirile în celule, iar pe de altă parte,
izolarea excesivă duce la înstrăinarea omului, la resentimente. În aceste condiŃii nu se
poate organiza munca condamnatului în celulă. Regimul de deŃinere celulară se aplică
condamnaŃilor pentru infracŃiuni grave cu pedepse mari şi pentru condamnaŃii recidivişti
periculoşi.
- Tot un sistem de izolare celulară, dar doar pe timpul nopŃii este sistemul mixt
(auburnian) aplicat în închisorile din statul american Auburn-New-York la 1820. În timpul
zilei condamnaŃii sunt obligaŃi la lucru în comun, însă fără a comunica între ei. Tăcerea
totală şi de neîncălcat care era sancŃionată prin măsuri draconice asigura o linişte de
mormânt în aceste locuri de muncă;
Pornind de la critica regimului comun şi a regimului celular s-a ajuns la un regim
mixt, auburnian (S.U.A.). Numele provine de la localitatea Auburn din S.U.A. În cadrul
acestui regim de deŃinere condamnatul este Ńinut ziua în comun cu ceilalŃi condamnaŃi, iar
9
noaptea este încarcerat în celulă. Se elimină astfel, pe timp de zi, aspectele negative şi se
creează premise pentru o deŃinere uniformă, rigidă, statică şi nestimulatoare la
resocializare a condamnaŃilor.
Acest regim de deŃinere nu Ńine cont de conduita condamnatului.
Ca un efect a celor arătate mai sus a apărut regimul de deŃinere progresiv.
- regimul progresiv (irlandez), deoarece s-a aplicat pentru prima dată în Irlanda
presupune mai multe etape, perioade şi anume: separaŃia celulară, cu învăŃarea unei
meserii; munca în comun cu observarea disciplinei muncii; etapa muncii în colonii
agricole pentru cei cu o bună conduită, care într-o oarecare măsură umaniza regimul de
deŃinere. Regimul de deŃinere progresiv trebuie să se diferenŃieze şi să se desfăşoare în
faze, de la cele mai severe la cele mai puŃin severe.
Regimul progresiv constă în deŃinerea la început în regim celular şi în măsura
îndreptării şi a comportării bune, se face trecerea la deŃinerea în regim comun, apoi la
semilibertate, iar la urmă la liberarea condiŃionată.
Este o izolare scurtă şi în cadrul acestui regim, ziua se munceşte în comun, astfel
încât condamnatul este scos din pasivitate, ceea ce înseamnă sănătate şi refacere morală,
iar pe măsura îndeplinirii condiŃiilor legale se ajunge la liberare condiŃionată. În opinia
unor autori acest regim de deŃinere progresiv nu ar fi indicat în cazul condamnărilor la
pedepse mari.
Sunt discuŃii tot mai aprinse cu privire la regimul penitenciar şi anume la cel celular
care este tot mai mult criticat, deoarece duce la evadări sau sinucideri conform studiilor
psihologice şi psihiatrice efectuate.
DiscuŃii sunt şi cu privire la durata muncii, retribuirea ei, precum şi la reeducarea
condamnaŃilor, chiar susŃinându-se incompatibilitatea între reeducare şi penitenciar.
În România, un inconvenient al regimului de deŃinere, este cauzat de împrejurarea
că nu sunt penitenciare în toate judeŃele Ńării şi că nu există locuri de deŃinere destinate
arestaŃilor preventiv, astfel încât nu se poate evita situaŃia când unii dintre aceştia, fiind şi
recidivişti, sunt depuşi în penitenciare alături de condamnaŃii primari pentru infracŃiuni cu
un grad de pericol social mai scăzut.
- regimul deschis sau pe încredere, care presupune că este liber condamnatul având
suspendată condiŃionat executarea pedepsei sau executarea se face la un loc de muncă etc.
Cunoaşterea regimului de executare ajută la o bună individualizare a pedepsei, la
asigurarea legalităŃii în aplicarea şi executarea ei.
Normele principale din Codul penal - art. 53/3 şi 53/4 - se completează cu Legea nr.
275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal.
Potrivit art. 53/3 alin. 3 Cod penal, regimul executării pedepsei închisorii se
întemeiază pe posibilitatea condamnatului de a presta o muncă utilă, pe acŃiunea educativă
ce se desfăşoară cu condamnaŃii, cu respectarea de către aceştia a disciplinei şi a ordinii
interioare, la locurile de deŃinere, pe stimularea celor stăruitori şi disciplinaŃi, cu dovezi de
îndreptare, cu scopul prevenirii săvârşirii de noi infracŃiuni de către aceştia.
Posibilitatea de a munci revine condamnaŃilor apŃi pentru aceasta.
Nu sunt obligaŃi a munci bărbaŃii condamnaŃi care au împlinit vârsta de 60 de ani şi
femeile peste vârsta de 55 ani, executarea fiind posibilă numai dacă aceştia sunt apŃi de
muncă şi o cer în mod expres.

10
 Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate

Regimul de deŃinere - executarea se face în penitenciar. Regimul este cel de

deŃinere în comun. CondamnaŃii sunt separaŃi după sex, după natura infracŃiunii, după
durata pedepsei, starea de recidivă precum şi după comportament.
Executarea pedepselor principale privative de libertate se bazează pe sistemul
progresiv. CondamnaŃii au posibilitatea să treacă dintr-un regim de executare în altul în
condiŃiile prevăzute de legea privind executarea pedepselor.
Pedepsele privative de libertate se execută în unul din următoarele regimuri:
a) regimul de maximă siguranŃă;
b) regimul închis;
c) regimul semideschis;
d) regimul deschis.
a. Regimul de deŃinere în penitenciarele de maximă securitate aplicat
condamnaŃilor la detenŃiunea pe viaŃă şi a celor cu pedepse mai mari de 15 ani;.
b. Regimul închis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsă mai mare de 5 ani
şi care nu depăşeşte 15 ani;
c. Regimul de deŃinere în penitenciarele semideschise aplicat condamnaŃilor la
pedeapsa închisorii cu o durată până la 5 ani şi mai mare de un an;
c. Regimul de deŃinere în penitenciare deschise aplicat condamnaŃilor care
desfăşoară activităŃi lucrative fără supraveghere în condiŃii similare cu persoanele libere
iar pe timpul nopŃii sunt cazaŃi fără precauŃiuni de pază. Pedeapsa aplicată este până la un
an.
d. Regimul de deŃinere pentru minori cu specificul său;
e. Regimul de deŃinere aplicat bolnavilor se stabileşte de către medic potrivit
nevoilor de tratament medical iar măsurile de securitate şi pază nu trebuie să împiedice
tratamentul medical;
f. Regimul de deŃinere aplicat bolnavilor cu tulburări psihice în aşezăminte speciale.
Trecerea de la un regim de detenŃie la altul (schimbarea regimului de executare) se
face în raport de evoluŃia comportării condamnaŃilor la propunerea motivată a comisiei
pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din
penitenciar sau la sesizarea din partea condamnatului, de către judecătorul delegat cu
executarea pedepselor privative de libertate prin încheiere motivată.12
În cadrul penitenciarelor persoanele condamnate pot desfăşura o muncă care le
permite să obŃină anumite venituri, dar le oferă posibilitatea de a executa mai repede
pedeapsa aplicată datorită calculelor efectuate pentru o zi de muncă.

Amenda - este principala pedeapsă pecuniară ce constă în plata unor sume de bani
către stat, la care a fost condamnat inculpatul. Amenda penală se deosebeşte de amenda
administrativă, disciplinară, civilă, fiscală, procesuală, prin caracterul său coercitiv.
Ea este aplicată numai de către instanŃă şi se trece în cazierul judiciar. Ea se aplică
la infracŃiuni cu pericol social redus şi duce la micşorarea patrimoniului inculpatului, dar
îşi păstrează caracterul personal, în sensul că Ńinând seama de criteriile de individualizare,
nu se răsfrânge asupra familiei.

12
P. Zidaru, Drept penitenciar, 2001, Bucureşti, p.38-39
11
 Reglementarea este dată în art. 63 şi 63/1 Cod penal şi este prevăzută unic sau
alternativ cu închisoarea, iar limitele ei sunt între 100 - 50.000 lei.
Limitele speciale prevăzute pentru fiecare infracŃiune în parte se încadrează între
aceste limite generale.
Dacă legiuitorul nu prevede limitele speciale, ci doar face precizarea că infracŃiunea
se sancŃionează numai cu amendă, atunci minimul special al acesteia este de 150 lei, iar
maximul special este de 10.000.
Când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arăta limitele, alternativ cu pedeapsa
închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei şi maximul special
este de 15.000 lei, iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai
mare de un an, minimul special este de 500 lei şi maximul special de 30.000 lei.
Executarea amenzii condamnatul trebuie să plătească amenda în termen de 3 luni de
zile de când a rămas hotărârea definitivă. Plata se poate eşalona pe timp de 2 ani, dacă cel
condamnat este salariat sau pensionar, iar dacă nu se plăteşte, atunci se execută silit pe
bunuri, sau se poate înlocui amenda cu închisoarea, în situaŃia în care amenda nu se
execută cu rea credinŃă - art. 63/1 Cod penal.
Înlocuirea amenzii cu închisoare este posibilă doar la infracŃiunile sancŃionate
alternativ cu amendă şi închisoare. Desigur într-o astfel de situaŃie, judecătorul va proceda
la o nouă individualizare a pedepsei.
În caz de înlocuire, limitele sunt cele speciale prevăzute de lege. La stabilire se va
Ńine seama şi de partea din pedeapsa ce a fost executată.

Pedepsele complementare şi pedepsele accesorii aplicabile persoanei fizice

Pedepsele complementare sunt menite să completeze represiunea pedepsei

principale şi aceste pedepse sunt prevăzute de lege şi aplicate de instanŃă pe lângă o
pedeapsă principală. După obiectul asupra căruia poarta constrângerea ce o
instituie, pedepsele complementare sunt: a) privative de drepturi (interzicerea unor
drepturi) şi b) degradarea militară.13
A) Interzicerea unor drepturi - este o pedeapsă care interzice pe o perioadă de timp,
exerciŃiul (sau exercitarea) unor drepturi ale condamnatului. Această perioadă este
cuprinsa între 1 şi 10 ani şi prevede unul sau mai multe drepturi.

CondiŃii de aplicare
Pedepsele complementare se aplică dacă pedeapsa principală este de cel puŃin 2 ani.
Ea este obligatorie când este prevăzută de lege, dar şi în acest caz dacă pedeapsa principală
aplicată de către instanŃa de judecată este de 2 ani. Ea nu se aplică la o pedeapsă rezultantă
dacă nu s-a aplicat mai întâi unei pedepse componente.
InculpaŃilor cetăŃeni străini nu li se aplică dispoziŃiile art. 64 lit. a şi b Cod penal
chiar dacă pedeapsa complimentară este prevăzută de lege şi cuantumul celei aplicate este
de peste 2 ani.
Dacă textul de lege incriminatoriu nu prevede aplicarea acestei pedepse, atunci ea
este facultativă, putând rămâne la aprecierea instanŃei oportunitatea aplicării ei, în funcŃie
de persoana infractorului, natura şi gravitatea infracŃiunii, împrejurările săvârşirii faptei
penale (art. 65 alin. 1 Cod penal). Şi în aceasta situaŃie, pentru a se aplica pedeapsa
13
C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman partea generală, 2002, pag. 177
12
complementară, trebuie ca pedeapsa principala aplicată să fie închisoarea cu un cuantum
de cel puŃin 2 ani.
Pedeapsa complementară se execută după executarea pedepsei principale, graŃierea
totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripŃia executării pedepsei principale.
Interzicerea unor drepturi este o pedeapsă temporară, durata ei fiind între 1 an şi 10
ani după cum este fixată în hotărârea de condamnare definitivă.
B) Degradarea militară constă în pierderea gradului militar şi a dreptului de a purta
uniforma. Ea se aplică doar acelor inculpaŃi care au calitatea de militari activi sau
rezervişti. Ea este o măsură definitivă şi nu doar temporară. Această măsură se aplică
obligatoriu infracŃiunilor grave care au atras aplicarea unei pedepse mai mari de 10 ani,
sau pe viaŃă. Pentru infracŃiuni intenŃionate la care s-au aplicat pedepse cu închisoarea
între 5-10 ani, aplicarea degradării militare este facultativă.
Din punctul de vedere al duratei sale, degradarea militară este o pedeapsă continuă,
adică gradul militar se pierde pentru totdeauna, neputând fi redobândit nici chiar pe calea
reabilitării judecătoreşti (art. 133 alin. 2 Cod penal).
Executarea acestei pedepse se face după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare.
Pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 în
condiŃiile prevăzute de art. 71 cod penal.
Pedepsele accesorii sunt acele pedepse alăturate pedepselor principale cu închisoare
şi detenŃiune pe viaŃă care constau în interzicerea tuturor drepturilor ce fac obiectul
pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, pe durata executării pedepsei până la
graŃierea totală, sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripŃie
a executării pedepsei. De regulă se interzic toate drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c)
cod penal.
Interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) şi e) se aplică Ńinându-se seama de
natura şi gravitatea infracŃiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului
şi de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice

Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale şi complementare.

Pedeapsa principală este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei.
Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activităŃii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la un an sau
suspendarea uneia dintre activităŃile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit
infracŃiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o perioadă de la 3 luni la
3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziŃii publice pe o durată de unu la
3 ani;
e) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare.

Pedepsele principale aplicate persoanei juridice

13
 Pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată
să o plătească.
Când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa
închisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana
juridică este de 5.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei.
Când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa
detenŃiunii pe viaŃă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii
pentru persoana juridică este de 10.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900. 000
lei.
Aplicarea şi executarea pedepselor complementare în cazul persoanei juridice
Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare, se dispune atunci când
instanŃa constată că, faŃă de natura şi gravitatea infracŃiunii, precum şi faŃă de împrejurările
în care a fost săvârşită, aceste pedepse sunt necesare.
Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea
prevede această pedeapsă.
Pedepsele complementare prevăzute de lege mai puŃin dizolvarea persoanei juridice,
se pot aplica în mod cumulativ.
Executarea pedepsei complementare începe după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare.

Dizolvarea persoanei juridice

Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci când
persoana juridică a fost constituită în scopul de a săvârşi infracŃiuni sau când obiectul său
de activitate a fost deturnat în acest scop.
Această pedeapsă complementară se aplică şi atunci când celelalte pedepse
complementare: suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃi, închiderea unui punct
de lucru a persoanei juridice sau interzicerea de a participa la achiziŃii publice, nu s-au
executat cu rea credinŃă.
Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea
procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie după dispozitivul hotărârii de condamnare
definitivă prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicat de îndată instanŃei civile
competente pentru a numi un lichidator.
Pedeapsa nu se aplică partidelor politice, sindicatelor, patronatelor şi organizaŃiilor
religioase ori aparŃinând minorităŃilor, constituite potrivit legii, precum şi persoanelor
juridice cu activitate în domeniul presei (art. 71/4 cod penal).

Suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei juridice

Suspendarea activităŃii persoanei juridice constă în interzicerea desfăşurării
activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei juridice, în realizarea căreia a fost
săvârşită infracŃiunea.
Această pedeapsă se mai aplică şi în situaŃia în care s-a dispus pedeapsa
complementară a afişării sau difuzării hotărârii de condamnare, şi aceasta nu a fost
executată cu rea-credinŃă. Suspendarea se dispune până la afişarea hotărârii, dar nu mai
mult de o perioadă de 3 luni.
Dacă această perioadă a refuzului afişării depăşeşte 3 luni, deci pedeapsa nu a fost
executată cu rea-credinŃă, instanŃa va dispune dizolvarea persoanei juridice.
14
 Pedeapsa nu se aplică partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, organizaŃiilor
religioase sau aparŃinând minorităŃilor constituite legal, precum şi persoanelor juridice din
domeniul presei.

Închiderea punctului de lucru a persoanei juridice

Această pedeapsă complementară constă în închiderea unuia sau a mai multora
dintre punctele de lucru aparŃinând persoanei juridice cu scop lucrativ, în care s-a
desfăşurat activitatea în realizarea căreia a fost săvârşită infracŃiunea.
Această sancŃiune penală nu se aplică persoanelor juridice care îşi desfăşoară
activitatea în domeniul presei.

Interzicerea participării la procedurile de achiziŃii publice

ConŃinutul acestei pedepse complementare constă în interzicerea de a participa,
direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziŃii publice
prevăzute de lege. Orice persoană juridică căreia i s-a aplicat această sancŃiune penală, va
fi eliminată de la orice licitaŃie ce presupune un contract de achiziŃii publice.

Afişarea hotărârii definitive de condamnare sau difuzarea acesteia se realizează pe

cheltuiala persoanei juridice condamnate
Prin afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea
victimei, afară de cazul în care există acordul acesteia sau al reprezentantului său legal.
Afişarea hotărârii de condamnare se realizează în extras, în forma şi locul stabilite
de instanŃă, pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 luni.
Difuzarea hotărârii de condamnare se face în extras şi în forma stabilită de instanŃă
prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare
audiovizuală.

SecŃiunea III
Punerea în executare a pedepsei închisorii

1. AtribuŃiile instanŃei de executare

În unele legislaŃii cum ar fi legislaŃia japoneză, dreptul de a pune în executare
hotărârile judecătoreşti penale definitive revine Ministerului Public în ideea unei mai bune
coordonări a forŃelor de poliŃie şi a altor organe de stat.
În alte legislaŃii, în concordanŃă şi cu conceptul de jurisdicŃie care pe lângă puterea
de a soluŃiona un caz de încălcare a legii penale are şi puterea de a impune executarea a
ceea ce s-a hotărât, puterea de a dispune punerea în executare a pedepselor aparŃine
instanŃei de judecată.
În Ńara noastră, legiuitorul după ce a apreciat în perioada interbelică că este nimerit
primul sistem, ulterior s-a revenit asupra acestui sistem acordând atribuŃiunea de punere în
executare a condamnărilor penale instanŃei de judecată care a devenit instanŃă de
executare.
La această opŃiune s-a ajuns Ńinând seama că instanŃa judecătorească este cea mai în
măsură să aducă la îndeplinire dispoziŃiile ce se execută şi să decidă asupra eventualelor
modificări care s-ar impune în timpul executării hotărârii. Desigur în această activitate a

15
instanŃei de judecată, aceasta cooperează şi cu alte organe competente cum ar fi poliŃia,
parchetul etc., dar rolul primordial revine instanŃei de executare.
Determinarea instanŃei de executare se face având în vedere instanŃa care a judecat
cauza în fond (în primă instanŃă).
Dacă în perioada cuprinsă între momentul rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare penală şi momentul punerii în executare a acestei hotărâri se modifică potrivit
legii competenŃa de judecată în primă instanŃă, instanŃa de executare va fi cea care potrivit
noii legi ar fi judecat cauza ca instanŃă de fond14.
InstanŃa de executare este întotdeauna prima instanŃă indiferent că măsurile dispuse
au fost pronunŃate de această instanŃă, de instanŃa de apel sau de instanŃa de recurs15.
Oricare dintre instanŃele judecătoreşti poate fi instanŃă de executare deoarece toate
au competenŃa funcŃională de a judeca în primă instanŃă. De la această regulă există o
singură excepŃie prevăzută de articolul 418 alin. 2 cod procedură penală, care prevede că
hotărârile pronunŃate în primă instanŃă de către Curtea Supremă de JustiŃie se pun în
executare după caz de Tribunalul Bucureşti sau de Tribunalul Militar teritorial cu sediul în
Bucureşti16.
În caz de desfiinŃare sau casare cu trimitere spre rejudecare la o altă instanŃă decât
aceea a cărei hotărâre a fost desfiinŃată sau casată instanŃa de executare va fi instanŃa la
care s-a trimis cauza în măsura în care a avut loc rejudecarea.
InstanŃa de executare are obligaŃia generală de a iniŃia executarea hotărârilor
penale a căror executare este dată în competenŃa sa, adică de a dispune punerea în
executare a acestora precum şi de a lua măsurile ce se impun pentru efectuarea executării.
InstanŃa de executare deleagă pe unii dintre judecătorii săi pentru efectuarea punerii
în executare (art. 419 alin. 1 cod procedură penală). Această dispoziŃie legală se
coroborează şi cu prevederile art. 47 din Legea nr. 304/2004 modificată şi completată
potrivit căruia „preşedinŃii instanŃelor desemnează judecătorii care urmează să
îndeplinească potrivit legii şi regulamentelor şi alte atribuŃii decât cele privind activitatea
de judecată”.
În mod concret în baza ordinului de serviciu emis de preşedintele instanŃei există nu
judecător sau mai mulŃi care coordonează şi supraveghează compartimentul de executări
penale din cadrul fiecărei instanŃe judecătoreşti17. Pentru exercitarea acestei atribuŃiuni,
judecătorul delegat cu punerea în executare a hotărârilor penale este ajutat de un grefier
sau mai mulŃi, după caz.
În cadrul fiecărei instanŃe există un compartiment privind punerea în executare a
hotărârilor penale definitive unde funcŃionează un grefier sau mai mulŃi care efectuează
lucrările de punere în executare a hotărârilor penale sub îndrumarea şi controlul
judecătorului delegat (art. 117-125 din Regulamentul privind organizarea şi funcŃionarea
administrativă a instanŃelor de judecată).
Judecătorul cu atribuŃii privind activitatea compartimentului de executări penale
este delegat de către preşedintele instanŃei şi are următoarele atribuŃii:
- urmăreşte înregistrarea corectă şi la timp a sentinŃelor penale, numerotarea

14
Trib. Supr. sec. pen. dec. nr. 1671/1977, în Culegere de decizii a Tribunalului Suprem pe anul 1977, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p.383
15
Trib. Supr. sec. pen. dec. nr. 1331/1984, în Revista română de drept, 8/1985, p.70-71
16
Dan Lupaşcu, Punerea în executare a pedepselor principale, Editura Rosetti, 2003, p.44
17
A se vedea art. 6 din Legea 275/2006 privind executarea pedepselor şi atribuŃiunile stabilite în capitolul al treilea din
Regulamentul pentru organizarea şi funcŃionarea administrativă a judecătoriilor, tribunalelor şi curŃilor de apel.
16
acestora;
- urmăreşte şi controlează modul în care se emit şi se comunică mandatele de
executare şi supraveghează luarea tuturor măsurilor pentru aducerea la îndeplinire a
acestora precum şi a celorlalte dispoziŃii prin sentinŃele penale;
- ia măsuri pentru rezolvarea tuturor cererilor ivite în cursul executării;
- supraveghează comunicarea în termen a sentinŃelor penale;
- verifică evidenŃa amânărilor şi întreruperilor de executare a pedepsei închisorii şi
efectuează adresele de revenire;
- supraveghează completarea corectă a registrelor de evidenŃă şi punerea în
executare a hotărârilor penale precum şi a celorlalte evidenŃe prevăzute în regulamente;
- sesizează instanŃa de executare în cazul în care cu prilejul punerii în executare a
hotărârii sau în cursul executării se iveşte vreo nelămurire sau împiedicare;
- închide poziŃiile din registrul de executări penale, informează conducerea instanŃei
despre întârzierile nejustificate în executări;
- verifică păstrarea în bune condiŃii a dosarelor şi a lucrărilor de executări;
- verifică expedierea în termen a dosarelor în apel şi recurs;
- rezolvă corespondenŃa aferentă a activităŃii de punere în executare a hotărârilor
penale.
Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate este
desemnat pentru penitenciarul în a cărui circumscripŃie se află un centru de reŃinere şi
arestare preventivă şi supraveghează şi controlează legalitatea în executarea pedepselor şi
a măsurilor preventive privative de libertate. Pe perioada desemnării cu această calitate,
judecătorul nu îndeplineşte alte activităŃi decât cele stabilite prin Legea 275/2006.
Punerea în executare a pedepselor închisorii şi a detenŃiunii pe viaŃă se efectuează
prin emiterea de către judecătorul delegat cu executarea mandatului de executare a
pedepsei închisorii sau a celei de detenŃiune pe viaŃă. Mandatul de executare este ordinul
de punere în executare emis de către instanŃa de executare.18
Acesta constituie însă şi un act procedural prin care se pune în executare actul
procesual. Mandatul de executare se emite de instanŃa de executare şi se întocmeşte în 3
exemplare cuprinzând denumirea instanŃei care a emis mandatul, data emiterii, datele
privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art. 70 cod proc. pen, numărul şi data
hotărârii care se execută şi denumirea instanŃei care a pronunŃat-o, pedeapsa pronunŃată şi
textul aplicat, timpul reŃinerii şi arestării preventive care s-a dedus din durata pedepsei,
menŃiunea dacă cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare şi de deŃinere, semnătura
preşedintelui instanŃei precum şi ştampila instanŃei (art. 420 cod procedură penală).
Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis, se trimit două
exemplare după caz organului de poliŃie, comandantului locului de deŃinere când
condamnatul este arestat sau comandantului unităŃii militare unde face serviciul militar cel
condamnat.
Pe baza mandatului de executare, organul de poliŃie procedează la arestarea
condamnatului. Celui arestat i se înmânează un exemplar al mandatului şi este dus la locul
de deŃinere cel mai apropiat, unde organul de poliŃie predă celălalt exemplar al mandatului
de executare.
DispoziŃiile art. 161 cod procedură penală sunt aplicabile în mod corespunzător,
obligaŃia de încunoştinŃare revenind organului de poliŃie.
18
I. Neagu, Tratat de procedură penală, Editura Pro Bucureşti, 1997, p.651
17
 Dacă persoana împotriva căreia s-a emis mandatul nu este găsită, organul de poliŃie
constată aceasta printr-un proces-verbal şi ia măsuri pentru darea în urmărire. Un exemplar
de pe procesul verbal împreună cu un exemplar al mandatului de executare se trimit
instanŃei care a emis mandatul.
Comandantul unităŃii militare primind mandatul de executare înmânează un
exemplar condamnatului şi ia măsuri pentru trimiterea acestuia la locul de executare a
pedepsei.
Când condamnatul se află arestat, un exemplar al mandatului de executare i se
înmânează de către comandantul locului de deŃinere. Comandantul locului de deŃinere
consemnează într-un proces verbal data de la care condamnatul a început executarea
pedepsei şi o copie se trimite instanŃei de executare.
Dacă prin hotărârea de condamnare s-a dispus o pedeapsă a închisorii cu
executare la locul de muncă, aceasta se pune în executare prin emiterea mandatului de
executare şi prin emiterea ordinului de interzicere a părăsirii Ńării. Ambele sunt emise de
judecătorul delegat al instanŃei de executare.
Mandatul emis de instanŃa de executare, se întocmeşte în 4 exemplare şi cuprinde
pe lângă menŃiunile prevăzute în art. 420 cod procedură penală care se aplică în mod
corespunzător şi următoarele date: denumirea, sediul unităŃii unde se execută pedeapsa,
dispoziŃia de executare a pedepsei către conducerea unităŃii şi de reŃinere şi vărsare la
bugetul statului a cotei prevăzute de lege.
Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis, se trimite câte un
exemplar unităŃii unde se va executa pedeapsa, condamnatului şi organului de poliŃie din
localitatea în care îşi are sediul unitatea.
O copie de pe dispozitivul hotărârii se trimite de instanŃa de executare la Consiliul
local în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul, precum şi organului
competent să elibereze paşaportul şi Inspectoratului General al PoliŃiei de frontieră (421;
422; 4221 cod procedură penală).
În cazul în care persoana, care urmează să execute pedeapsa, ridică obiecŃii în ceea
ce priveşte identitatea, atunci se va proceda potrivit art. 153 cod procedură penală, în
sensul că va fi condus în faŃa procurorului care va cere relaŃii organului judiciar care a
emis mandatul şi care până la rezolvarea obiecŃiilor poate dispune punerea în libertate a
persoanei dacă nu există pericol de dispariŃie sau dacă va constata că obiecŃiile sunt
justificate, va pune de îndată în libertate pe cel reŃinut, iar dacă obiecŃiile sunt nefondate va
dispune executarea mandatului.
În cazurile prevăzute în art. 62 Cod penal instanŃa militară prin hotărârea de
condamnare se pronunŃă şi asupra executării pedepsei închisorii într-o unitate militară.
În cazul condamnării la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiŃionată a
executării sau cu suspendarea pedepsei sub supraveghere19, instanŃa potrivit art. 359 alin.
1 din Codul de proc. pen., atrage atenŃia celui condamnat asupra dispoziŃiilor a căror
nerespectare conduc la revocarea suspendării.
În situaŃia suspendării executării pedepsei sub supraveghere, preşedintele face
cunoscut celui condamnat măsurile de supraveghere la care este supus şi obligaŃiile pe care
trebuie să le respecte.

19
C. Bulai - Manual de drept penal. Partea generală, pag. 533-539
18
 Potrivit art. 359 alin. 2 din Codul de procedură penală, dacă inculpatul nu este prezent
la pronunŃarea hotărârii şi instanŃa apreciază că nu este necesară chemarea lui, acestuia i se
face o comunicare scrisă, în care i se atrage atenŃia asupra măsurilor de supraveghere şi a
obligaŃiilor pe care trebuie să le respecte.
În toate cazurile în care s-a pronunŃat condamnarea cu suspendarea condiŃionată a
executării pedepsei ori cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanŃa de
executare aduce la cunoştinŃa unităŃii unde condamnatul îşi desfăşoară activitatea, iar în
cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, şi organului de poliŃie din
localitatea unde domiciliază condamnatul.
Pentru a se pune în executare o hotărâre penală aceasta trebuie să rămână definitivă
şi în cele ce urmează vom prezenta situaŃiile în care hotărârea penală dobândeşte un astfel
de caracter.

SecŃiunea IV
Probleme ivite cu prilejul executării pedepsei închisorii

Executarea pedepsei cu închisoare presupune mai multe probleme cum sunt:

- executarea închisorii durează în timp şi executarea ei presupune să fie observată,
îndrumată şi supravegheată de educatori şi de poliŃişti însărcinaŃi cu paza condamnaŃilor;
- executarea se face într-un anumit loc de deŃinere numit penitenciar care presupune:
clădiri speciale, pază deŃinuŃilor, securitatea lor, munca desfăşurată de personal calificat;
Referitor la această problemă trebuie spus că în ceea ce privesc clădirile s-a constat
că imobilele mari cu efective numeroase de condamnaŃi sunt incompatibile cu un tratament
eficient. Este de preferat ca penitenciarele să deŃină un efectiv de condamnaŃi de până la
200 de persoane organizat într-un sistem pavilionar.
PoziŃia acestor clădiri trebuie să se afle în interiorul aglomeraŃiilor umane (oraşe)
evitându-se ca pe întreaga perioadă a executării pedepsei închisorii, condamnaŃii să încerce
un sentiment de exilare care în mod obişnuit dezvoltă relaŃiile agresive.
Personalul angajat al închisorii trebuie să aibă o vocaŃie educativă, să ştie să caute şi
să valorifice acele situaŃii privilegiate sub raportul eficacităŃii procesului de îndreptare al
comportamentului deviant.
Această preocupare trebuie să fie zilnică îmbinată cu cea privind asigurarea
securităŃii şi siguranŃei instituŃiei. Este de preferat ca în mijlocul condamnaŃilor să existe
un mediu de linişte, de cooperare între ei şi de înŃelegere, deoarece orice situaŃie
insuportabilă pentru ei va determina o situaŃie deosebită şi pentru personalul
penitenciarului.
În timpul executării pedepsei închisorii, locurile de deŃinere prezintă momente
vulnerabile şi devin locuri vulnerabile care necesită măsuri suplimentare de pază şi
supraveghere.
Aceste momente se pot constata în următoarele situaŃii:
- la plecarea şi înapoierea condamnaŃilor spre locul de muncă şi de la locul de
muncă la penitenciar;
- servitul mesei în grupuri mari în săli sau spaŃii neamenajate corespunzător şi fără
supraveghere;
- la îmbarcarea şi debarcarea condamnaŃilor escortaŃi la punctele de lucru, instanŃe
19
de judecată şi la organele de urmărire penală, pe timpul spitalizării şi pe timpul efectuării
apelului de seară şi dimineaŃă;
- posturi de control insuficient asigurate împotriva folosirii forŃei ;
- lipsa supraînălŃării corespunzătoare a gardurilor penitenciarului ;
- curŃi interioare, beciuri, magazii etc. nesupravegheate;
- camere de arest şi săli de judecată la instanŃe, la spitale, în mijloace de transport,
ateliere etc. nesupravegheate.
Pentru evitarea vulnerabilităŃii locurilor de deŃinerea şi a momentelor este necesară
o studiere atentă a fiecărui loc pretabil producerii unor evenimente negative urmate de
stabilirea măsurilor adecvate precum şi de cunoaşterea tuturor condamnaŃilor din
subordine;
PopulaŃia penală penitenciară este instabilă ca număr, (comunitate), eterogenă ca
vârstă, sex şi prin infracŃiunile care implică supraveghere şi îndrumare.
Având în vedere diversitatea şi eterogenitatea condamnaŃilor, aceştia sunt separaŃi:
după natura infracŃiunii săvârşite, după vârstă, după sex, după durata pedepsei, după
numărul infracŃiunilor comise, după sănătatea condamnatului.
În procesul de executare a pedepsei închisorii se impune cunoaşterea condamnatului
sub toate aspectele.
Cunoaşterea după dosar nu este suficientă deşi este necesară, însă trebuie cunoscut
omul, condamnatul. Educatorul trebuie să cunoască totodată cât mai exact fazele
procesului educaŃional într-un mediu total ostil muncii de reeducare şi de redare socială a
condamnatului.
Aceste faze sunt următoarele:
- în prima fază a încarcerării apar fenomene de agitaŃie psihică, anxietate, lipsă de
apetit faŃă de alimentaŃia oferită, agresivitate, atitudine certăreaŃă;
- în a doua fază a impactului închisorii, individul se resimte în mod dramatic prin
limitarea drastică a spaŃiului de mişcare şi a organizării timpului;
- în a treia fază este resimŃită o frustrare în spaŃiul temporal al condamnatului;
- în a patra fază se accentuează sentimentul de frustrare şi prin renunŃarea impusă
prin ordinul legii la o seamă de obiecte de uz personal a căror lipsă este mereu resimŃită;
- în fază cinci se resimte impactul cu subcultura carcerală.20

1. DificultăŃi ale executării

Închisoarea determină adoptarea unei atitudini ostile de către condamnat faŃă de
personalul închisorii, faŃă de lumea „din afară” şi o atitudine de sprijin reciproc între
condamnaŃi ori de câte ori interesele reale sau imaginare ale unora dintre condamnaŃi intră
în conflict cu dispoziŃiile autorităŃii penitenciare.

2. Moduri de executare a pedepsei închisorii

O problemă dezbătută în ştiinŃele penale (penologie) penitenciare execuŃional penale
este cea a modurilor de executare a pedepsei închisorii. La prima vedere s-ar spune ca se
face într-un singur mod în regim închis, într-un loc de deŃinere.
LegislaŃia prevede că închisoarea se poate executa şi în alte moduri cum ar fi:
semiînchis (semiliber) şi deschis (liber).
În fond aceste moduri de executare exprimă gradul de izolare a condamnatului de
20
P. Zidaru, Drept penitenciar, 2001, p.94-95
20
societate şi familie.
Regimul executării pedepsei închisorii se întemeiază pe obligaŃia condamnaŃilor de
a presta o muncă utilă dacă sunt apŃi pentru aceasta, pe acŃiunea educativă ce trebuie
desfăşurată faŃă de condamnaŃi, pe respectarea de către aceştia a disciplinei muncii şi a
ordinii interioare, a locurilor de deŃinere precum şi pe stimularea şi recompensarea celor
stăruitori în muncă, disciplinaŃi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare.

3. Probleme juridice şi psihologice privind detenŃia penitenciară

a) Făptuitorul din perspectiva mediului privativ de libertate
În orice societate, abaterea comportamentelor de la normele şi valorile sociale de
bază constituie un fenomen obişnuit. Orice societate judecă comportamentul membrilor săi
nu atât din punct de vedere al motivaŃiilor sale intrinseci, cât mai ales din punct de vedere
al confirmării acestui comportament la normele şi valorile recunoscute. Violarea normelor
atrage după sine măsurile punitive şi coercitive. Societatea poate fi controlată şi prin
folosirea sancŃiunilor.
Pretutindeni sancŃiunile posibile şi măsurile implementate de societate ar trebui să
fie folosite înainte de privarea de libertate.
Privarea de libertate generează probleme deosebite. Ea are o rezonanŃă amplă în
modul de viaŃă al individului, dezvăluind pentru acesta două grupuri de probleme:
- de adaptare la normele şi valorile specifice acestui cadru de viaŃă;
- de evoluŃie ulterioară a personalităŃii sale.
Privarea de libertate trebuie să respecte dreptul la integritate fizică şi psihică a
persoanei garantat prin articolul nr. 22 din ConstituŃia României care prevede că nimeni nu
poate fi supus nici unui fel de pedeapsă sau tratament inuman sau degradant.
Condamnarea persoanelor care au săvârşit infracŃiuni trebuie făcută în urma unui
proces penal conform art. 1 Cod proc. pen., proces care are ca scop constatarea în timp şi
în mod complet a faptelor, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracŃiune să fie
pedepsită potrivit vinovăŃiei sale.
Procesul penal trebuie să contribuie la: apărarea ordinii de drept, apărarea persoanei,
a drepturilor şi libertăŃilor acestuia, la prevenirea infracŃiunilor.

Fenomene sociopsihologice ale privării de libertate

Pentru a înŃelege mai bine aceste fenomene este necesar să analizăm grupul de
oameni privaŃi de libertate.
ViaŃa în închisoare este o viaŃă grea, aici fiind anulată orice intimitate, totul este la
vedere pentru ceilalŃi. Un loc important îl ocupă relaŃiile interpersonale din cadrul
grupurilor de deŃinuŃi care sunt grupuri eterogene.
În penitenciar apar relaŃii de atracŃie – respingere între deŃinuŃi, relaŃii de indiferenŃă
sau de subordonare între aceştia.
RelaŃiile interpersonale sunt o golire, o risipire de sine, pentru că în penitenciar nu te
poŃi ascunde de partea rea a conduitei celor din jur, dar mai rău, posibilităŃile de schimbare
aproape că nu există.
Penitenciarul creează un tip aparte de relaŃii interpersonale care au un conŃinut
dinamic şi modalităŃi aparte de structurare şi manifestare, generate de cadrul specific al
penitenciarului (modul de organizare; genurile de activitate; supravegherea
permanentă;specificul populaŃiei penitenciare.
21
 Termenul de mediu închis (închisoare) a fost propus de către Goffman - 1961 -
pentru a descrie locuinŃa unde indivizii îşi petrec tot timpul (odihnă, muncă).
În cadrul mediului privativ de libertate, în penitenciare, putem întâlni diverse tipuri
de personalitate ale infractorului:
- infractorul înveterat - acesta are un comportament repetitiv obişnuit care face să
apese o ameninŃare gravă asupra securităŃii semenilor săi prin: agresivitate persistentă,
indiferenŃă absolută în privinŃa consecinŃelor;
- infractorul primejdios - noŃiunea de caracter primejdios nu se sprijină nici pe
consideraŃiuni juridice, nici pe consideraŃiuni clinice. Această clasificare implică mai mult
necesitatea de a recurge la măsuri severe faŃă de infractor;
- infractorul dificil - este astfel denumit de către autorităŃile corecŃionale, din cauza
greutăŃilor pe care le are de a se adapta rigorilor şi privaŃiunilor detenŃiei, mai cu seamă din
cauza personalităŃii sale într-un mediu fizic strict delimitat, pe o perioadă de timp
considerabilă. DeŃinuŃii dificili sunt pur şi simplu aceia care pun probleme administrative
mai curând decât probleme de securitate.
- deŃinutul pe termen lung - întemniŃarea pe termen lung este o noŃiune relativă
fiindcă este în funcŃie de existenŃa sau absenŃa pedepsei capitale. Totuşi în ceea ce priveşte
această categorie de deŃinuŃi este posibil să facem deosebirea între deŃinuŃi, care pot să
prezinte o ameninŃare fizică pentru societate, pentru personalul penitenciarului, pentru alŃi
deŃinuŃi şi cei care au fost condamnaŃi la o pedeapsă de lungă durată, fiindcă societatea
consideră crima pe care au săvârşit-o că este aşa de oribilă, încât, o lungă condamnare este
singurul mijloc de a stigmatiza asemenea fapte.
Cu cât pedeapsa este mai lungă, cu atât condiŃiile în care ea este ispăşită sunt mai
stricte şi cu atât mai mult izolarea şi alienarea deŃinutului vor fi mai durabile.

4. Fenomene psihosociale ale mediului privativ de libertate

CunoştinŃele privind fenomenele psiho-sociale ce pot surveni în condiŃiile mediului
privativ sunt necesare, deoarece instituŃia specializată în executarea sancŃiunilor privative
de libertate se deosebeşte prin profilul său psihosocial de oricare altă instituŃie sau grupare
organizată de oameni.
Venirea individului în penitenciar nu este urmarea unui act propriu de voinŃă sau a
unei obligaŃii cetăŃeneşti (cum este cazul internării într-un spital sau efectuarea stagiului
militar), ci reprezintă o formă de sancŃionare aplicată de societate individului care s-a
abătut de la normele ei morale şi juridice. Odată cu intrarea în penitenciar individul
resimte, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcŃie de vârstă, de structura sa
psihologică, de maturizarea socială şi de nivelul de cultură, efectul privării de libertate şi
reacŃionează într-un mod personal la această nouă situaŃie.
Şocul depunerii în penitenciar determină frământări psihice şi psihosociale,
începând cu criza de detenŃie manifestată de la închiderea în carapacea tăcerii până la
comportamentele agresive şi de autoagresiune (sinucideri, autoflagelări).
Contactul cu subcultura carcerală, la scurtă vreme, îl face pe deŃinut să-şi formeze o
nouă viziune a propriei persoane şi să-şi elaboreze o strategie de supravieŃuire constând
într-un comportament de consimŃire-integrare (de conformare pasivă).
În relaŃiile lor, deŃinuŃii, strecoară o undă de fatalitate pentru faptul de a fi ajuns în
penitenciar.

22
 SecŃiunea V
Sistemul penitenciar şi categorii de condamnaŃi la închisoare în sistemul penitenciar

Sistemul penitenciar
Penitenciarul: scop, sarcini, principii de executare a pedepselor.
Scopul organizării şi funcŃionării penitenciarelor este de a asigura locul de
executare a detenŃiunii pe viaŃă şi a închisorii.
Sarcinile organizării şi funcŃionării penitenciarelor pot fi prezentate pe scurt pe trei
direcŃii:
1- deŃinerea persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii sau arestate preventiv;
2- aplicarea regimului legal de deŃinere;
3- organizarea şi desfăşurarea procesului de educare a persoanelor arestate şi condamnate.
Penitenciarele se înfiinŃează şi se desfiinŃează prin hotărâre a Guvernului şi sunt
instituŃii cu personalitate juridică subordonate AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor.

Principii de executare a pedepselor în penitenciar

Pedeapsa privativă de libertate este o sancŃiune specifică dreptului penal şi are rolul
de a contribui la diminuarea criminalităŃii şi la determinarea tuturor membrilor societăŃii
de a respecta legile.
Ca entitate juridică, pedeapsa nu poate exista fără a avea în vedere un anume grad
de periculozitate socială, prevăzut şi incriminat de lege - principiul „Nulla poena sine
lege". Codul penal, la art. 52 alin. l, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi
un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul de a se preveni săvârşirea de noi
infracŃiuni. Pedeapsa privativă de liberate realizează o prevenŃie generală, adică constituie
un avertisment pentru cei tentaŃi a săvârşi fapte infracŃionale şi o prevenŃie specială,
constând din faptul material al privării de libertate, de aplicare a pedepsei faŃă de
infractorul condamnat.
Regimul executării pedepsei închisorii se întemeiază pe prestarea unei activităŃi utile
de către condamnaŃi, pe respectarea de către aceştia a disciplinei şi a ordinii interioare a
locurilor de deŃinere, precum şi pe acŃiunea educativă ce trebuie desfăşurată cu persoanele
condamnate.
Principiile care stau la baza executării pedepselor sunt:
- legalitatea executării pedepselor, care presupune că executarea pedepselor se
realizează în conformitate cu dispoziŃiile codului penal, ale codului de procedură penală şi
a legii privind executarea pedepselor;
- temeiul executării pedepselor presupune că pedepsele se execută numai în temeiul
hotărârilor judecătoreşti de condamnare rămase definitive;
- respectarea demnităŃii umane şi a dreptului la integritate fizică şi psihică, în sensul
că pedepsele se execută în condiŃii care să asigure respectarea demnităŃii umane;
- interzicerea supunerii la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte
rele tratamente;
- interzicerea oricărei forme de discriminare, adică în timpul executării pedepselor
este interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, naŃionalitate, etnie, limbă,
religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenŃă politică, convingere, avere, origine
socială, vârstă, boli cronice necontagioase, infecŃie HIV/SIDA sau alte temeiuri;

23
 - respectarea drepturilor persoanelor condamnate, pe timpul executării pedepselor
în penitenciare;
- individualizarea aplicării regimului de detenŃie, care se realizează de către
conducerea penitenciarului, în funcŃie de celelalte principii enunŃate mai sus, precum şi în
funcŃie de scopul executării pedepselor în penitenciar.

Organizare, conducere, servicii

În prezent AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor dispune de 43 de unităŃi. În
funcŃie de volumul, de complexitatea sarcinilor şi de gradul de pericol social al deŃinuŃilor,
penitenciarele sunt:
- de maximă siguranŃă;
- de categoria I.
Stabilirea categoriei se face prin decizie a directorului general al ANP.
Un număr de nouă penitenciare sunt clasificate a fi de maximă siguranŃă: Aiud,
Arad, Bucureşti-Jilava, Craiova, Gherla, Iaşi, Mărgineni, Poarta Albă;
24 de penitenciare sunt de categoria I, printre care şi un penitenciar pentru femei, la
Tîrgşor şi un penitenciar pentru minori şi tineri la Craiova.
Există 3 centre de reeducare pentru minori - Găieşti, Tichileşti, Târgu Ocna;
5 spitale penitenciar - Bucureşti, Colibaşi, Dej, Poarta Albă, Târgu Ocna; Şcoala de
administraŃie penitenciară Tg. Ocna; Baza de Aprovizionare, ReparaŃii şi Gospodărire
Jilava.
Penitenciarele sunt locurile anume destinate pentru executarea pedepsei închisorii
şi a detenŃiunii pe viaŃă.
Penitenciarele se înfiinŃează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică şi
sunt în subordinea AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului
JustiŃiei.
Organizarea şi funcŃionarea penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin
hotărâre de Guvern (art. 10 – 14 din Regulament).
Măsurile necesare pentru siguranŃa penitenciarelor se stabilesc prin regulament
aprobat prin hotărâre de Guvern.
Penitenciarele trebuie să dispună de amenajările, dispozitivele, personalul şi
mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, al spaŃiilor
interioare şi al căilor de acces, precum şi de armamentul şi muniŃia necesare.
În cazul unor situaŃii deosebite, ANP poate apela la sprijinul MAI pentru restabilirea
ordinii şi liniştei publice din interiorul penitenciarului( art. 16 din lege).
În cadrul penitenciarului se pot înfiinŃa, prin decizie a directorului general al
AdministraŃiei naŃionale a penitenciarelor, secŃii interioare sau exterioare ale
penitenciarelor, în raport cu regimurile de executare a pedepselor privative de libertate,
categoriile de persoane condamnate şi cerinŃele speciale de protecŃie a anumitor categorii
de persoane condamnate (art. 9 din Regulament).
ANP şi administraŃia penitenciarului au obligaŃia de a asigura, în condiŃiile legii,
protecŃia şi asistenŃa martorului aflat în stare de pericol şi ale martorului protejat care
execută o pedeapsă privativă de libertate sau este în arest preventiv.
În penitenciare se înfăptuiesc hotărârile organelor judiciare în domeniul executării
pedepsei cu închisoarea, în scopul reeducării condamnaŃilor şi redării acestora ca persoane
utile societăŃii.
24
 Pedeapsa închisorii se execută pe baza prevederilor Legii 275/2006 privind
executarea pedepselor, a Regulamentului de aplicare a acesteia,21 a Regulamentelor
internaŃionale în materie: Regulilor Minime privind Tratamentul DeŃinuŃilor, elaborate de
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite în 1955 şi Regulilor Penitenciare Europene din 1987. De
asemenea, prin dispoziŃii ale ministrului JustiŃiei22 şi ale Directorului General al
AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor s-au adus corecturi importante, în limitele
actelor normative existente, asupra regimului de detenŃie.
Personalul penitenciarului este de conducere, de pază şi supraveghere, de
specialitate. Trebuie asigurat un număr suficient de personal şi la penitenciarele de femei,
iar majoritate membrilor acestui personal dacă nu chiar în totalitate, trebuie să fie personal
feminin cu excepŃia situaŃiilor în care din motive profesionale este necesar personal
masculin.
Penitenciarele sunt organizate şi funcŃionează ca unităŃi subordonate AdministraŃiei
NaŃionale a Penitenciarelor cu personalitate juridică.
În cadrul penitenciarelor sunt organizate, şi clar delimitate: sectorul de deŃinere,
sectorul administrativ, sectorul de producŃie şi alte spaŃii auxiliare (art. 10-14 din
Regulament).
La nivelul fiecărei unităŃi, sunt servicii şi compartimente similare cu cele din
administraŃia centrală, precum şi secŃii de deŃinere - de carantină, pentru arestaŃi
preventivi, minori, tineri, bolnavi, deŃinuŃi periculoşi sau deosebit de periculoşi, conduse
de către comandanŃi de secŃie.
Potrivit legii 275/2006 se pot organiza penitenciare speciale, cum sunt: penitenciare
pentru minori şi tineri; penitenciare pentru femei; penitenciare spital.

AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor

AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor este o instituŃie publică cu personalitate
juridică în subordinea Ministerului JustiŃiei, având ca scop coordonarea şi controlul
activităŃii unităŃilor care se organizează şi funcŃionează în subordinea sa.
Organizarea, funcŃionarea şi atribuŃiile A.N.P. se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului.
AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor este condusă de către un director general
civil, numit prin ordin al Ministrului JustiŃiei, magistrat detaşat de Ministerul JustiŃiei pe o
perioadă de trei ani, asistat de un director general adjunct. În structura organizatorică a
A.N.P. se află: direcŃii; servicii independente; servicii; compartimente.
Dintre cele mai importante direcŃii, amintim DirecŃia de siguranŃă şi Implementare
Psihosocială.23Această direcŃie are în subordine: Serviciul SiguranŃa DeŃinerii; Serviciul
Regimului Penitenciar, DirecŃia EducaŃie Studii şi Psihologie penitenciară.
Această direcŃie are la rândul ei în compunere:
Serviciul Cultural - Educativ,Serviciul Studii şi Prognoză Penitenciară DirecŃia
Resurse Umane, DirecŃia Logistică, DirecŃia Financiar, Serviciul Independent RelaŃii
Publice şi Secretariat, Serviciul Independent Control Penitenciar, Serviciul Independent
Medical, Serviciul Independent Informatică şi Tehnică de Calcul, Serviciul Juridic.

21
Publicat în M. O. nr. 24 din 16 ianuarie 2007
22
Documente internaŃionale privind apărarea drepturilor omului - M.J. - A.N.P.
23
Elaborează norme referitoare la aplicarea hotărârilor judecătoreşti prin care s-a pronunŃat o pedeapsă privativă de liberate şi
acŃionează pentru respectarea reglementărilor interne şi internaŃionale cu privire la executarea pedepselor.
25
 Sistemul penitenciar
Prin sistemul penitenciar al Ńării se înŃelege ansamblul penitenciarelor destinate
executării pedepselor privative de libertate de către diferitele categorii de condamnaŃi
amplasate în diferite oraşe.
Sistemul este format din penitenciare generale: locale, regionale şi centrale, şi din
penitenciare speciale: penitenciare de femei, minori şi tineri şi penitenciare-spital.
Amplasarea acestora este în funcŃie de politica penitenciară şi de sistemul
instanŃelor de judecată şi a categoriilor de condamnaŃi.
În prezent, se manifestă tendinŃe noi cu privire la penitenciarele speciale şi
penitenciarele semideschise şi deschise.

Repartizarea condamnaŃilor în penitenciare - începerea executării pedepsei

Nu este o simplă operaŃie administrativă după rămânerea definitivă a hotărârii, ci
una complexă cu caracter juridic reeducativ. După caracteristicile penale şi morale
condamnaŃii sunt îndrumaŃi spre penitenciare corespunzătoare, activitate ce presupune o
cunoaştere exactă a condamnatului (fişa individuală).
Repartizarea se face în penitenciare speciale pentru minori, bărbaŃi, femei şi majori -
minori, în cele de scurtă durată a pedepsei şi de lungă durată a acesteia Ńinându-se seama
de natura infracŃiunii, durata pedepsei şi starea de recidivă, de comportarea şi
receptivitatea condamnatului la acŃiunea de reeducare.
Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte, la primirea
persoanei condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmează să execute pedeapsa,
de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de
libertate.
Primirea şi înregistrarea persoanelor private de libertate este detaliată în Cap. IV,
art. 64 – 81 din Regulament.
În FranŃa condamnaŃii se repartizează mai întâi în centrul de orientare unde stau
circa 6 săptămâni. În această perioadă ei sunt observaŃi fiziologic, biologic, psihologic,
psihiatric, social pe bază de teste etc. şi apoi sunt repartizaŃi la un penitenciar.
Condamnatul este predat la penitenciar alături de mandatul de arestare şi executare
şi din acest moment condamnatul intră în detenŃia penitenciarului născându-se raporturile
juridice de drept execuŃional penal. ConŃinutul mandatului de arestare este stabilit de
Codul de procedură penală,(art. 420), care stipulează că este emis de instanŃa de executare
în trei exemplare şi cuprinde:
- denumirea instanŃei care a emis mandatul; - data emiterii;
- date privitoare la persoana condamnatului;
- numărul, data hotărârii care se execută şi denumirea instanŃei care a
pronunŃat-o;
- pedeapsa aplicată şi textul de lege reŃinut;
- timpul reŃinerii şi arestării preventive care s-a dedus din durata pedepsei;
- menŃiunea dacă este recidivist;
- ordinul de arestare şi de deŃinere;
- semnătura preşedintelui instanŃei care a emis mandatul.
Detaliile mandatului de executare a închisorii au, în practică, o însemnătate deosebită,
iar verificarea atentă a conŃinutului său de către reprezentantul administraŃiei penitenciarului
care primeşte pe condamnat este o condiŃie necesară pentru respectarea principiului
26
legalităŃii deŃinerii şi a posibilităŃii de individualizare a regimului de deŃinere ce urmează a fi
aplicat deŃinutului.

Criterii de separare a condamnaŃilor

Legea privind executarea pedepselor, la art. 32 stipulează că repartizarea
condamnaŃilor la locurile de deŃinere se face Ńinându-se seama de:
- natura infracŃiunii;
- starea de recidivă;
- sex, vârstă, stare de sănătate;
- alte cerinŃe legale de ordine interioară sau de siguranŃă;
- comportarea şi receptivitatea condamnaŃilor la acŃiunea de reeducare.
De asemenea, se arată că deŃinerea femeilor se face separat de bărbaŃi, iar a minorilor
separat de majori sau în locuri de deŃinere speciale.
Pe scurt, internarea presupune mai multe operaŃii: stabilirea identităŃii, verificarea
legalităŃii documentelor‚ percheziŃia şi măsuri de igienă şi controlul sanitar riguros.
Înregistrarea constă în trecerea obligatorie a condamnatului într-un registru special
de evidenŃă cu datele sale şi cu întocmirea dosarului de penitenciar al condamnatului. Apoi
se aduc la cunoştinŃă condamnatului obligaŃiile de comportament din penitenciar. El
păşeşte într-o lume nouă, într-un mod de viaŃă special cu privire la obligaŃiile lui o bună
comportare de a respecta deciziile conducerii şi a fi disciplinat, de a munci, de a nu
introduce cuŃite, arme etc. în interior de a se supune acŃiunii de şcolarizare. El află ce
drepturi are: de a avea hrană, îngrijire medicală, îmbrăcăminte etc.
În această perioadă condamnatului i se aduc la cunoştinŃă problemele privind
„şederea” lui în viitor în penitenciar şi i se lămuresc anumite aspecte ce Ńin de viaŃa lui în
viitor în acel loc: înŃelegerea scopului de punere în penitenciar; perceperea reală a
penitenciarului ca mediu de constrângere şi reeducare; însuşirea regulilor de ordine
interioară; aplicarea normelor de regim; contracararea justificărilor infracŃionale; depăşirea
perioadei de criză provocată de impactul cu mediul închisorii; cunoaşterea şi însuşirea
exigenŃelor din penitenciar şi adaptarea la activităŃile de grup.
Există preocupare şi pentru lămurirea situaŃiei pentru etapa de închisoare propriu-
zisă: direcŃionarea grupelor de condamnaŃi în sens reeducativ prin contracararea
disfuncŃiilor şi influenŃelor nocive; descurajarea liderilor informali care au influenŃe
negative asupra condamnaŃilor; încurajarea participării active a fiecărui condamnat la viaŃa
grupului şi formarea opiniei colective pozitive faŃă de evenimentele grupului; educarea
spiritului gospodăresc faŃă de bunurile din dotarea penitenciarului; contracararea actelor de
violenŃă şi terorizarea între condamnaŃi, cultivarea simŃului de dreptate socială şi a
respectului faŃă de lege; învăŃarea regulilor de igienă personală şi colectivă etc.24
La repartizarea pe secŃii şi camere se Ńine seama de asigurarea unei protecŃii
corespunzătoare a minorilor şi tinerilor, a celor cu afecŃiuni psihice sau dizabilităŃi, a
persoanelor vulnerabile, a nefumătorilor şi a celor care trebuie protejaŃi de ceilalŃi
condamnaŃi.

Calculul şi consemnarea duratei executării

Cunoaşterea duratei executării pedepsei este importantă pentru repartizarea intr-un
anumit penitenciar, într-o anumită secŃie, precum şi pentru aplicarea regimului de
24
P. Zidaru, Drept penitenciar, p.120-121
27
executare. În principiu durată este precizată în hotărâre şi în mandat. Pe parcursul
executării pot apare modificări cu privire la durata pedepsei.
Ziua de începere a executării este ziua în care este arestat şi depus în penitenciar -
locul de deŃinere. Dacă cele două zile nu coincid se ia în calcul ziua arestării.
Ziua de terminare a duratei este când executarea a luat sfârşit.
Ziua de începere şi cea de sfârşit intră în calcul chiar dacă nu sunt de 24 ore.
Totodată la calculul duratei pedepsei executate, se are în vedere şi arestul preventiv. Dacă
condamnatul se află bolnav în spital perioada de spitalizare se include în executarea
pedepsei.

SecŃiunea VII
Regimul penitenciar general

Regimul penitenciar în sens larg înseamnă felul în care este organizată viaŃa şi
activitatea condamnatului în penitenciar pe durata executări pedepsei în scopul reeducării
lui şi al prevenirii săvârşirii de noi infracŃiuni.
Acest regim presupune drepturi şi obligaŃii ale condamnatului aşa cum rezultă din
Legea nr. 275/2006. Fiecare dintre dispoziŃiile legii sunt mijloace de referinŃă pentru
încadrarea condamnaŃilor în programul ordonat în raport de care cu ajutorul normelor
permisive sau restrictive sunt promovate cerinŃele funcŃionale ale executării pedepsei
închisorii.
OperaŃiunea individualizării administrative a executării pedepsei în cadrul regimului
penitenciar este complementară separaŃiunii condamnaŃilor, însă cele două operaŃiuni sunt
legate între ele.
Regimul penitenciar aplicat condamnaŃilor este un fapt obiectiv şi real coordonat
prin lege şi prin regulamentul de aplicare al acesteia, de aceea în cadrul regimului, o
poziŃie specială o au drepturile condamnaŃilor, iar respectarea lor poate merge chiar
înaintea regimului.
Legat de drepturi trebuie să „aşezăm” lângă ele şi măsurile disciplinare necesare
pentru menŃinerea ordinii, disciplinei, siguranŃei în penitenciar şi Ńinerea sub control a
relaŃiilor interpersonale din interiorul penitenciarului.

Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate în România

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de
reguli, drepturi, obligaŃii, programe şi activităŃi care urmăresc realizarea unei bune
convieŃuiri, astfel încât să încurajeze comportamente, atitudini şi abilităŃi care să
influenŃeze reintegrarea socială a persoanelor private de libertate.
Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele:
progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul,în condiŃiile
prevăzute de lege executării pedepselor(art. 26 din lege).
Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate trebuie să asigure
respectarea şi protejarea vieŃii, sănătăŃii şi demnităŃii persoanelor private de libertate,a
drepturilor şi libertăŃilor acestora, fără să cauzeze suferinŃe fizice şi nici să lipsească
persoana condamnată(art. 18 alin. 3 din lege).
Elementele conŃinutului regimului penitenciar, sunt următoarele:
- obligaŃia condamnatului de a se supune internării în penitenciar;
28
 - obligaŃia de a respecta şi suporta regimul de deŃinere;
- obligaŃia zilnică de a se supune unei discipline şi ordini interioare;
- obligaŃia de a depune muncă şi a respecta regimul de muncă;
- obligaŃia, după caz, de a se încadra în sistemul de calificare profesională,
învăŃătură şi reeducare;
- obligaŃia de a suporta şi executa anumite sancŃiuni disciplinare dacă a încălcat
regimul din penitenciar.
Cu alte cuvinte, în timpul executării pedepsei condamnaŃii sunt obligaŃi să respecte
programul zilnic, disciplina şi ordinea interioară, să execute dispoziŃiile date de personalul
penitenciarului, să se supună percheziŃiei, să respecte regulile de igienă şi prescripŃiile
medicului locului de deŃinere. De asemenea condamnaŃii sunt obligaŃi să se comporte cu
grijă faŃă de bunurile proprietate aflate în penitenciar sau la societatea comercială unde
muncesc (art. 55 din Legea nr. 275/2006).
Regimul penitenciar general este regimul tip mai extins şi cuprinde obligaŃiile la
care se supun toŃi condamnaŃii şi drepturile de care beneficiază aceştia.
Regimul special sau diferenŃiat este mai restrâns ca urmare a principiului
individualizării executării închisorii aplicabil anumitor categorii de condamnaŃi şi ca
urmare apar unele diferenŃe între ei: femei - bărbaŃi, majori şi majori tineri.
Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, prevede, ca urmare a demersurilor
efectuate de către AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor, începând cu anul 1998, cinci
tipuri de regim penitenciar, şi anume:
a. regimul arestaŃilor preventiv;
b. regimul de maximă siguranŃă;
c. regimul închis;
d. regimul semideschis;
e. regimul deschis.
Tipurile de regim se deosebesc prin activităŃile specifice - cazare, echipare, folosire la
muncă, drepturile la pachete şi vizite, precum şi măsurile de pază şi supraveghere - şi au în
vedere elemente ce Ńin de situaŃia juridică, durata pedepsei, conduita adoptată pe timpul
executării pedepsei.
Nu este obligatoriu ca deŃinuŃii să treacă prin toate tipurile de regim.

Regimul de deŃinere în România

Capacitatea de cazare de care dispune sistemul penitenciar în prezent este depăşită.
Ca urmare nu se poate respecta norma sanitară prevăzută în legislaŃie, nu se poate asigura
tuturor condamnaŃilor pat individual pentru odihnă, instalaŃiile sanitare şi dotările aferente
acestuia sunt subdimensionate în raport cu numărul condamnaŃilor cazaŃi în aceste spaŃii,
situaŃie, care afectează în mod negativ igiena individuală şi colectivă a acestora.
În sistemul nostru penitenciar nu se poate renunŃa la separaŃiune, ci dimpotrivă, la
acest stadiu se impune menŃinerea şi chiar aprofundarea separaŃiunii corespunzătoare între
categoriile penale de condamnaŃi. Această separaŃiune se impune şi ca urmare a faptului că
nu este posibilă cazarea individuală în camere a condamnaŃilor aşa cum se întâmplă în
unele sisteme penitenciare din Europa.
În cadrul locurilor de detenŃie pot fi delimitate, pentru motive temeinic justificate,
spaŃii funcŃionale în scopul protejării persoanelor condamnate care aparŃin unor grupuri
vulnerabile – cum ar fi: minorităŃile sexuale, persoanele care suferă de HIV-SIDA, sau
29
orice alte categorii de persoane protejate de legislaŃia antidiscriminare. Cazarea în aceste
spaŃii se face la cerere pentru durata necesară protecŃiei.
În lipsa unui penitenciar pentru minori şi în temeiul Legii nr. 104/1992 care a
abrogat Decretul nr. 218/1997, minorii condamnaŃi la pedeapsa închisorii sunt încarceraŃi
în penitenciare în secŃii speciale. Tot în penitenciare regăsim şi arestaŃii preventiv. Este de
remarcat că în cadrul reformei privind justiŃia în general şi a actelor normative care este
obligatoriu să devină compatibile cu legislaŃia europeană, Guvernul României a emis o
OrdonanŃă de UrgenŃă cu nr. 108 din 24 oct 200325, prin care s-a desfiinŃat închisoarea
contravenŃională.
În locul închisorii contravenŃionale aplicată persoanelor fizice, s-a dispus aplicarea
unei sancŃiuni contravenŃionale constând în prestarea unei activităŃi în folosul comunităŃii
care nu poate depăşi 300 de ore.
În penitenciarele româneşti sunt asigurate celule de cazare pentru prevenirea bolilor
infecto-contagioase, cât şi pentru executarea carantinei medicale (21 de zile) a
condamnaŃilor noi depuşi cu respectarea regulilor de separaŃiune.
În regimul de deŃinere românesc condamnatul este supus la început unei carantine în
celulă timp de 2 zile, apoi dus la regimul de executare.
După caz, intervine faza muncii în afara penitenciarului fără pază şi supraveghere
sau supraveghind pe alŃii, dacă a executat deja 1/5 din pedeapsă şi a dat dovezi de
îndreptare, stăruinŃa în muncă. CondamnaŃii pot fi trecuŃi în penitenciare cu regim de
semilibertate, penitenciare spitale cu regim blând.
Ultima fază de executare a pedepsei este cea a liberării condiŃionate în termenul
hotărât de instanŃă. CondamnaŃii care sunt stăruitori în muncă, disciplinaŃi şi dau dovezi
temeinice de îndreptare, precum şi condamnaŃii care nu au fost folosiŃi niciodată la muncă
ori nu mai sunt folosiŃi, dar dau dovezi temeinice de disciplină şi îndreptare, Ńinându-se
seama şi de antecedentele lor penale, pot fi liberaŃi condiŃionat înainte de executarea în
întregime a pedepsei în condiŃiile art. 59 şi 60 Cod penal.
Pentru determinarea părŃii din pedeapsă care poate fi considerată ca executată pe
baza muncii prestate se Ńine seama de starea de minoritate şi de procentele de îndeplinire a
normelor de muncă. În vederea acordării liberării condiŃionate se Ńine seama şi de munca
prestată în timpul arestării preventive.
Ca o expresie a noilor realităŃi sociale şi dând glas principiului umanismului, a fost
emis Ordinul comun al ministrului justiŃiei şi al ministrului sănătăŃii şi familiei nr. 725/15
octombrie 2002 privind masurile medicale şi educative aplicate toxicomanilor în
penitenciare.

B. ObligaŃiile condamnaŃilor
Aşa cum am arătat anterior, de la primul contact pe care condamnatul îl are cu
penitenciarul, i se aduc la cunoştinŃă drepturile şi obligaŃiile pe care le are pe timpul
executării pedepsei cu închisoare.
Prevăzute de lege şi detaliate în regulament, obligaŃiile constituie reguli de conduită
obligatorii, care reclamă, pe de o parte, îndatorirea condamnaŃilor de a se supune din
momentul luării la cunoştinŃă, iar pe de altă parte, obligaŃia administraŃiei locului de deŃinere
de a pretinde condamnaŃilor respectarea lor, asigurându-le totodată posibilitatea materială a
exercitării drepturilor pe care le au.
25
Publicată în M. O. nr. 747/26.10.2003
30
 Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate au următoarele obligaŃii:
a) să respecte prevederile legii privind executarea pedepselor, a regulamentelor de
aplicare a acesteia, a ordinelor emise în baza legii, a regulamentului de ordine interioară a
penitenciarului, după luarea la cunoştinŃă a acestuia;
b) să respecte regulile de igienă colectivă şi individuală;
c) să se supună percheziŃiei corporale ori de câte ori această măsură este necesară, în
condiŃiile regulamentului;
d) să întreŃină în mod corespunzător bunurile încredinŃate de administraŃia
penitenciarului şi bunurile din dotarea unităŃilor unde prestează munca.
Se impune a se face precizarea că persoanele condamnate răspund din punct de
vedere civil, material, disciplinar sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în timpul
executării pedepselor privative de libertate, potrivit legii.
Aceste obligaŃii sunt valabile şi pentru minorii care sunt sancŃionaŃi cu măsurile
educative de internarea într-un centru de reeducare sau în institute medical-educative.

1. Regimul de ordine şi disciplină

În legea de executare a pedepsei se prevăd dispoziŃii cu privire la ordinea şi
disciplina în penitenciar. Sunt considerate încălcări ale disciplinei, abateri disciplinare
următoarele:
- încălcarea obligaŃiei de internare şi rămânere în penitenciar (evadare);
- prezenŃa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite zone din penitenciar ori
nerespectarea orei de revenire în penitenciar;
- tulburarea în orice mod a programului de muncă, a programelor socio-educative
care se derulează în penitenciar;
- procurarea sau deŃinerea de bani, bunuri ori alte valori, în alte condiŃii decât cele
prevăzute de lege;
- comunicarea cu exteriorul prin mijloace de comunicare la distanŃă, în alte condiŃii
decât cele prevăzute de lege;
- utilizarea în alte condiŃii decât cele prevăzute de lege a bunurilor puse la dispoziŃie
de administraŃia penitenciarului;
- nerespectarea oricărei obligaŃii care revine persoanei condamnate la executarea
unei pedepse privative de libertate, potrivit dispoziŃiilor prezentei legi, ale regulamentului
de aplicare a acesteia, ale ordinelor emise în baza legii şi ale regulamentului de ordine
interioară a penitenciarului, după punerea acestora la dispoziŃie potrivit art. 43, dacă acesta
creează un pericol real pentru siguranŃa sau ordinea în penitenciar.

Abateri disciplinare
Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispoziŃiilor prevăzute la art.
62 lit. a – e şi art. 63 lit. a – m din prezentul Regulament, determinarea cu intenŃie a altei
persoane private de libertate să săvârşească faptele prevăzute la art. 63 lit. a – e din
Regulament, ori cele care iniŃiază acŃiuni penale, ori civile, urmărind menŃinerea, sau
transferarea într-un anumit loc de deŃinere.
Abaterile disciplinare grave sunt cele care privesc încălcarea dispoziŃiilor art. 62 lit.
f – j, art. 63 lit. n – t, sau cele care determină un condamnat să săvârşească aceste abateri
din Regulament.
Abaterile disciplinare uşoare sunt cele care privesc încălcarea dispoziŃiilor prevăzute
31
la art. 62 lit. k – n şi 63 lit. t – v din Regulament, ascunderea adevărului privind nivelul de
instruire şcolară sau pregătire profesională şi determinarea cu intenŃie, a altui condamnat,
să săvârşească aceste abateri.

SancŃiuni disciplinare(art. 150 – 163 din Regulament)

În locurile de deŃinere,ordinea şi disciplina sunt stabilite şi menŃinute riguros în
scopul asigurării securităŃii colective şi individuale, precum şi a unei vieŃi în comun, bine
organizate.
Nu se poate adăuga vreo altă constrângere asupra oricărei persoane condamnate,
decât acelea care decurg din prevederile legale.
Pentru încălcarea regulilor de disciplină se poate lua, împotriva condamnaŃilor, una
din următoarele măsuri disciplinare:
a) avertismentul;
b) suspendarea dreptului de a participa la activităŃi culturale,
artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună;
c) suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună;
d) suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepŃia celor necesare
pentru igiena individuală, pe o perioadă de cel mult două luni;
e) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult trei luni;
f) izolarea pentru maximum 10 zile.
La minori termenele de mai sus, de la literele b)- e) se reduc la jumătate.
SancŃiunile enunŃate la lit. d), e) şi f) nu se aplică femeilor însărcinate sau celor care
au în îngrijire copii în vârstă de până la un an.
Izolarea nu se aplică, de asemenea, minorilor.
SancŃiunea disciplinară privind izolarea pentru 10 zile poate fi aplicată numai cu
avizul medicului, care are obligaŃia de a vizita zilnic şi ori de câte ori este necesar
persoanele condamnate cărora li s-a aplicat această sancŃiune.
CondamnaŃii sunt sancŃionaŃi dacă comit abateri care se constată de organele
prevăzute de lege şi sancŃionarea se face o singură dată pentru o faptă, după ce a fost
ascultat condamnatul şi s-au verificat apărările lui.
Aplicarea sancŃiunilor disciplinare nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de
petiŃionare, dreptul de corespondenŃă, dreptul la asistenŃă medicală, dreptul la hrană,
dreptul la lumină şi dreptul la plimbare zilnică.
Banii, bunurile sau alte valori, procurate sau deŃinute în alte condiŃii decât cele
prevăzute de lege, se confiscă şi se valorifică potrivit legii.
SancŃiunile cu caracter colectiv şi sancŃiunile corporale sunt interzise.
Mijloacele de imobilizare din dotare, precum şi orice mijloc degradant sau umilitor
nu pot fi folosite ca sancŃiune disciplinară.
Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă a persoanelor
condamnate.
În situaŃia în care abaterea disciplinară îmbracă forma unei infracŃiuni personalul
penitenciarului va sesiza obligatoriu organele de cercetare penală, şi provizoriu va putea
aplica o sancŃiune disciplinară.

3. Recuperarea pagubelor
Orice pagubă cauzată la locul de detenŃie sau de muncă, de către condamnat, se
32
repară pe baza ordinului emis de către directorul penitenciarului, care constituie titlu
executoriu. Împotriva ordinului se poate face contestaŃie în termen de 30 de zile de la data
primirii acestuia, la judecătoria în circumscripŃia căreia se află situat penitenciarul.
Persoanele condamnate nu răspund pentru pagubele cauzate de uzul normal al
bunurilor încredinŃate spre folosinŃă sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.

C. Drepturile condamnaŃilor
Drepturile persoanelor condamnate se exercită potrivit ConstituŃiei şi legislaŃiei în
vigoare. Orice îngrădire a acestora se poate face tot în contextul acestor acte normative.
Asigurarea respectării drepturilor persoanelor condamnate se face de către
judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
Orice condamnat care consideră că drepturile sale i-au fost încălcate se poate adresa
cu plângere în termen de 10 zile de la aflarea de măsura luată împotriva sa de către
administraŃia penitenciarului.
SoluŃionarea plângerii se face de către acelaşi judecător, după ce a ascultat pe
condamnat, după caz, pe orice persoană care poate furniza informaŃii în acest sens, prin
încheiere motivată în termen de 10 zile de la primirea plângerii. Încheierea se comunică
petiŃionarului în termen de 2 zile de la data pronunŃării acesteia.
Prin încheiere se poate admite plângerea şi implicit se poate anula, revoca sau
modifica măsura luată, sau se poate respinge plângerea.
Împotriva încheierii, condamnatul petiŃionar poate formula contestaŃie la judecătoria
în a cărei circumscripŃie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea
încheierii. ContestaŃia se judecă potrivit procedurii de la contestaŃia la executare prevăzute
la art. 460 şi urm cod procedură penală.
Hotărârea judecătoriei este definitivă.
În penitenciare se pot efectua vizite de către reprezentanŃii organizaŃiilor
neguvernamentale care desfăşoară activităŃi în domeniul protecŃiei drepturilor omului,
dacă au obŃinut aprobarea directorului general al AdministraŃiei NaŃionale a
Penitenciarelor.
Întrevederile au loc asigurându-se confidenŃialitatea lor, dar sub supraveghere
vizuală.
Drepturile condamnaŃilor sunt prezentate în Cap. IV din Legea privind executarea
pedepselor la art. 40-55.
Dreptul la libertatea conştiinŃei, a opiniilor şi a credinŃelor religioase. CondamnaŃii
pot participa liber la servicii şi întruniri religioase, pot consulta liber reviste, cărŃi cu
caracter religios. De asemenea, în penitenciar, ei pot deŃine materiale de cult. Acest drept
mai presupune înlăturarea oricărei îngrădiri sau discriminări pe teme de opinii, convingeri,
credinŃe religioase.

Dreptul la informaŃie (art. 60 din Regulament).

AdministraŃia NaŃională a Penitenciarelor are obligaŃia de a lua toate măsurile care
să permită accesul neîngrădit la informaŃii de interes public a fiecărei persoane aflate în
executarea pedepsei.
Accesul la informaŃii publice se realizează în condiŃiile legii, prin publicaŃii,
emisiuni radiofonice şi televizate sau prin orice mijloace autorizate de către administraŃia
penitenciarului.
33
 Dreptul la consultarea documentelor de interes personal
Acest drept permite ca persoana condamnată sau orice altă persoană, cu acordul
persoanei condamnate, să aibă acces la dosarul individual, la dosarul medical şi la
rapoartele de incident şi să poată obŃine, la cerere, fotocopii ale acestora.
Consultarea documentelor se poate face, numai, în prezenŃa unei persoane
desemnate de directorul penitenciarului.
AdministraŃia penitenciarelor este obligată să asigure în locuri accesibile din
penitenciar, în limba română sau în limba pe care o înŃeleg, liberul acces la informaŃiile de
interes public, dispoziŃiile legale din codul penal şi de procedură penală, a legii de
executarea pedepselor, a legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaŃiile de interes
public.
Dacă cei interesaŃi au deficienŃe de comunicare, conducerea penitenciarului va
identifica acele modalităŃi care permit înŃelegerea acestora.
Toate măsurile luate în sensul celor de mai sus se vor consemna într-un proces-
verbal.

Dreptul de petiŃionare
Prin petiŃie se înŃelege orice cerere sau sesizare adresată autorităŃilor publice,
instituŃiilor publice, organelor judiciare, instanŃelor sau organizaŃiilor internaŃionale.
Statul prin conducerea penitenciarelor garantează acest drept persoanelor
condamnate. PetiŃiile şi răspunsul la acestea au caracter confidenŃial şi nu pot fi deschise
sau reŃinute.

Dreptul la corespondenŃă (Art. 50 – 51 din Regulament)

Dreptul la corespondenŃă este garantat, iar corespondenŃa are un caracter de
confidenŃialitate, neputând fi deschisă sau reŃinută decât în limitele şi în condiŃiile
prevăzute de lege.
Persoanele condamnate pot primi şi expedia scrisori în limba maternă, cu
respectarea prevederilor art. 45 din lege.
CorespondenŃa poate fi deschisă în prezenŃa persoanei destinatare, fără a fi citită,
pentru a se evita introducerea prin intermediul ei a drogurilor, substanŃelor toxice,
explozibililor sau a altor asemenea obiecte a căror deŃinere este interzisă. De asemenea ea
poate fi deschisă fără acordul destinatarului, dar cu informarea în scris a acestuia, dacă
sunt indicii că s-a săvârşit o infracŃiune. CorespondenŃa este reŃinută şi clasată într-un
dosar special care se păstrează la administraŃia penitenciarului.
Deschiderea şi reŃinerea corespondenŃei se poate face în baza dispoziŃiilor emise, în
scris şi motivat, de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de
libertate.
Deschiderea sau reŃinerea corespondenŃei nu se poate face în situaŃia în care ea se
realizează cu apărătorul său, cu organizaŃiile neguvernamentale în domeniul protecŃiei
drepturilor omului, precum şi cu instanŃele şi organizaŃiile internaŃionale a căror
competenŃă este acceptată ori recunoscută de România.
Directorul penitenciarului trebuie să ia măsurile necesare pentru crearea cadrului
necesar ridicării corespondenŃei, din penitenciar de către furnizorul de servicii poştale, de a
asigura cutii poştale în penitenciar, şi predării de îndată a acesteia destinatarului, sub
semnătură.
34
 Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului la petiŃionare sau corespondenŃă
sunt suportate de persoanele condamnate, iar dacă acestea nu dispun de mijloace băneşti
necesare, sunt suportate de administraŃia penitenciarului.
CorespondenŃa primită de către privată de libertate este supusă controlului
antiterorist şi de specialitate.

Dreptul la convorbiri telefonice

Pentru asigurarea exercitării acestui drept este nevoie de instalarea în penitenciare a
unor telefoane publice cu cartelă, la care sub supraveghere vizuală, în limba maternă,
condamnaŃii pot efectua convorbiri telefonice a căror confidenŃialitate trebuie asigurată.
Cheltuielile ocazionate de aceste convorbiri se suportă de către cei care le fac.

Dreptul la plimbare zilnică (art. 97 din Regulament) şi dreptul de a primi vizite

(Art. 38 – 40 din Regulament)
Fiecărei persoane condamnate i se asigură zilnic, atunci când condiŃiile climaterice
permit, plimbarea în aer liber timp de cel puŃin 2 ore, în curŃi special amenajate în aer
liber, dacă nu prestează munca, sau nu desfăşoară activităŃi de instruire şcolară.
CeilalŃi condamnaŃi, care efectuează aceste activităŃi au dreptul la plimbare, cel
puŃin o oră pe zi. Dacă vremea este nefavorabilă, atunci plimbarea se asigură într-un alt
spaŃiu corespunzător.
Vizitele se primesc în spaŃii special amenajate, sub supravegherea vizuală a
personalului administraŃiei penitenciarului.
Orice persoană care vizitează un condamnat este supusă unui control specific.
DiscuŃiile în cadrul acestor vizite se realizează în limba maternă, iar durata şi
periodicitatea acestora se stabilesc prin ordin al ministrului justiŃiei.
Apărătorul poate vizita oricând persoana condamnată pe care o reprezintă, iar
discuŃiile dintre ei sunt confidenŃiale
Directorul locului de deŃinere poate aproba vizite între persoane private de libertate,
indiferent de regimul de executare, în sectorul de acordare a drepturilor la vizite, în spaŃii
prevăzute cu dispozitive de separare. Despre efectuarea vizitei se fac menŃiuni în
documentele de evidenŃă ale fiecărei persoane condamnate.
Acordarea dreptului la vizită implică efectuarea percheziŃiei corporale a
condamnatului, atât înainte, cât şi după efectuarea vizitei, în scopul prevenirii unor
evenimente deosebite, sau unor situaŃii de risc.
Orice nerespectare a regulamentului conduce la întreruperea vizitei, iar motivele
sunt consemnate într-un registru special.
Persoanele private de libertate pot beneficia trimestrial de vizită intimă, cu durata de
2 ore. În cazul unui condamnat în primul an de căsătorie, vizita poate fi lunară. Pentru
acordarea acestui beneficiu, persoanele trebuie să îndeplinească condiŃiile de la art. 44 din
Regulament.

Dreptul de a primi bunuri (Art. 55 din Regulament)

Persoanele condamnate aflate în penitenciare au dreptul la primirea de bunuri şi
bani. Numărul, greutatea bunurilor şi valoarea sumelor de bani se stabilesc prin ordin al
ministrului justiŃiei. Sumele de bani se consemnează în fişa contabilă nominală a fiecărui
condamnat. Toate sumele de bani dobândite de către condamnat fie din munca prestată, fie
35
din sumele primite, se folosesc de către acesta la exercitarea dreptului de petiŃionare, a
corespondenŃei, a dreptului la convorbiri telefonice, pentru efectuarea examenului medical,
pentru cumpărarea de bunuri, pentru sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri, pentru
repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziŃie de administraŃia penitenciarului şi
pentru plata transportului până la domiciliu, la punerea în libertate.
Dacă la punerea în libertate nu se dispune de aceste fonduri, AdministraŃia
NaŃională a Penitenciarelor va asigura acestora contravaloarea transportului până la
domiciliu, la nivelul tarifelor practicate de SNCFR.
Bunurile interzise şi sumele de bani găsite asupra condamnaŃilor, cu prilejul
percheziŃiilor, se confiscă. Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug potrivit legii, iar
sumele de bani se păstrează şi se folosesc pentru cheltuielile din penitenciar a persoanei
condamnate.
Persoanele private de libertate au dreptul de a cumpăra săptămânal, de la punctele
comerciale din incinta locurilor de deŃinere, în limita a ½ din valoarea salariului minim
brut pe economie, alimente, apă minerală, băuturi răcoritoare, precum şi cele necesare
exercitării drepturilor de petiŃionare, la corespondenŃă Ńi la convorbiri telefonice.
Medicul poate restricŃiona cumpărarea unor alimente contraindicate în afecŃiunile de
care suferă, sau a tutunului.

Dreptul la asistenŃă medicală (art. 23 – 31, din Regulament)

Statul român garantează în penitenciare dreptul la asistenŃă medicală. Această
asistenŃă este asigurată, ori de câte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în
mod gratuit, potrivit legii. Gratuitatea există şi pentru tratamente medicale şi pentru
medicamente.
În penitenciare, la primire se realizează examenul medical, care continuă în mod
periodic şi pe timpul executării pedepsei privative de libertate.
Examenul medical este realizat în condiŃii de confidenŃialitate, pe cheltuiala
condamnatului dacă este cerut de acesta.
Medicul care efectuează examenul medical are obligaŃia de a sesiza procurorul ori
de câte ori constată că persoana condamnată a fost supusă la tortură, tratamente inumane
sau degradante, ori rele tratamente, precum şi obligaŃia de a consemna în fişa medicală
cele constatate şi declaraŃiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă
agresiune declarată de persoana condamnată.
Persoana condamnată poate solicita pe cheltuiala sa, examinarea şi de către un
medic legist sau de un medic din afara sistemului penitenciar, desemnat de persoana
condamnată. Constatările medicului din afara sistemului se consemnează în fişa medicală
a persoanei condamnate iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce
condamnatul a luat la cunoştinŃă de conŃinutul său, sub semnătură.
Persoanelor private de libertate li se asigură şi servicii de medicină dentară în cadrul
cabinetelor de la locurile de deŃinere.
Aceştia beneficiază, gratuit, de medicamentele prevăzute în Nomenclatorul
produselor medicamentoase, de uz uman, aprobat de AgenŃia NaŃională a Medicamentului.
Persoanele private de libertate nu pot fi supuse, nici chiar cu consimŃământul lor,
experimentelor ştiinŃifice (Art. 35 din Regulament).

36
 AsistenŃa medicală în cazuri speciale (Art. 36-37 din Regulament)
Femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt însărcinate,
beneficiază de asistenŃă medicală prenatală şi postnatală, luându-se măsuri ca naşterea să
aibă loc în afara penitenciarului. După acest moment administraŃia penitenciarului va lua
măsurile necesare, la solicitarea mamei, ca aceasta să îşi poată îngriji copilul până la vârsta
de 1 an.
La împlinirea vârstei de 1 an sau anterior, copilul poate fi dat în îngrijire, cu acordul
mamei, familiei sau persoanei indicate de aceasta.
Dacă nu este posibilă această încredinŃare, atunci se poate recurge la încredinŃarea
unei instituŃii specializate, cu înştiinŃarea autorităŃilor competente pentru protecŃia
copilului.

Dreptul la asistenŃă diplomatică (Art. 48-49 din Regulament)

Persoanele condamnate care nu au cetăŃenia română au dreptul să se adreseze
reprezentanŃelor diplomatice sau consulare în România ale statului ai cărui cetăŃeni sunt şi
au dreptul de a fi vizitaŃi de funcŃionarii acestora, în condiŃii de confidenŃialitate. În acest
scop administraŃiile penitenciarelor au obligaŃia să coopereze cu aceste instituŃii pentru
realizarea asistenŃei diplomatice.
Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, cu statut de refugiaŃi sau
apatrizi, precum şi persoanele cu altă cetăŃenie decât cea română, al căror stat nu este
reprezentat diplomatic sau consular în România, pot solicita administraŃiei penitenciarului
să contacteze autoritatea internă sau internaŃională competentă, în scopul vizitării de către
aceştia, în condiŃii de confidenŃialitate.

Dreptul la încheierea unei căsătorii (Art. 217 din Regulament)

Un alt drept al persoanelor condamnate aflate în penitenciar este şi cel la încheierea
unei căsătorii, în condiŃiile legii, în aceste locuri de deŃinere.
AdministraŃia penitenciarului are obligaŃia asigurării condiŃiilor necesare acestor
căsătorii. În certificatul de căsătorie se înscrie localitatea unde se află penitenciarul, ca
fiind locul încheierii căsătoriei.
După oficierea căsătoriei, soŃii pot rămâne împreună într-o cameră din penitenciar
timp de 48 de ore cu aprobarea directorului penitenciarului.
Dacă pedeapsa se execută în regim semideschis sau deschis, condamnaŃii pot primi
o învoire de la directorul penitenciarului de până la 5 zile, care face posibilă încheierea
căsătoriei în localitatea de domiciliu sau în localitatea unde se află penitenciarul.
La încheierea căsătoriei pot participa: judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate, directorul locului de deŃinere, un reprezentant al
Serviciului de educaŃie şi intervenŃie psiho-socială, precum şi un număr de maximum 10
persoane, rude până la gradul IV, sau alte cunoştinŃe ale viitorilor soŃi.

D. Recompense
CondamnaŃilor, care dau dovezi temeinice de îndreptare, sunt disciplinaŃi, muncesc
conştiincios, îndeplinesc sau depăşesc în mod obişnuit normele de producŃie, ori ale căror
propuneri de invenŃii, inovaŃii şi raŃionalizări sunt însuşite de organele competente, care au
rezultate pozitive în munca terapeutică, de consiliere psihologică şi asistenŃă socială, în

37
pregătirea şcolară şi profesională, li se pot acorda de directorul penitenciarului următoarele
recompense:
a) încredinŃarea unei responsabilităŃi în cadrul activităŃilor
prevăzute în art. 64 din lege şi 143 din Regulament (educative, terapeutice, culturale, de
consiliere psihologică şi asistenŃă socială);
b) ridicarea unei măsuri disciplinare luate anterior (art. 144 din Regulament);
c) suplimentarea drepturilor la pachete, vizite şi corespondenŃă (art. 145 din
Regulament);
d) acordarea de premii constând în materiale pentru activităŃi ocupaŃionale(art. 146
din Regulament);
e) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de o zi, dar nu mai mult de 15
zile pe an (art. 147 din Regulament);
f) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, dar nu mai
mult de 25 zile pe an;
g) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, dar nu mai
mult de 30 zile pe an;
Având în vedere dispoziŃiile legale ale art. 68 din Legea privind executarea
pedepselor, putem conchide că recompensele constituie un stimulent pentru reeducarea
omului în general şi a condamnatului în special, iar pentru a le obŃine trebuie ca acel
condamnat să facă fapte de bună comportare şi fapte de merit.
Sunt asimilate unei fapte de bună comportare disciplina în toate zilele, respectarea
programului de lucru, a dispoziŃiilor conducerii, respectarea regulilor de igienă, bună
conduită şi participarea la programele de calificare, cultural-educative etc.
Faptele de foarte bună comportare sunt influenŃe pozitive asupra celorlalŃi
condamnaŃi.
Prin fapte de merit sau de curaj trebuie să înŃelegem acele fapte prin care
condamnaŃii au salvat sau şi-au pus viaŃa în pericol pentru a salva bunuri şi viaŃa altora, au
elaborat lucrări ştiinŃifice, au avut contribuŃii la reeducarea celorlalŃi sau au prevenit
acŃiuni ostile cum ar fi evadările.
Persoanele condamnate trebuie să dovedească interes în muncă şi în cadrul
activităŃilor de educaŃie şi de intervenŃie psiho-socială, să sprijine şi să îngrijească
persoane private de libertate cu dizabilităŃi, să contribuie la revenirea sau înlăturarea unor
situaŃii de risc, precum şi la realizarea unor invenŃii, inovaŃii şi lucrări ştiinŃifice ce sunt
recunoscute de autorităŃile competente.
Acordarea acestor recompense se face de către comisia pentru individualizarea
regimului de executare a pedepselor privative de libertate, la propunerea şefului secŃiei
unde este deŃinută persoana condamnată (încredinŃarea responsabilităŃii, ridicarea
sancŃiunii, suplimentarea pachetelor, vizitelor, premii în materiale, ieşirea din penitenciar
1-15 zile).
Acordarea celorlalte recompense se face de către directorul general al ANP la
propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative
de libertate .
Permisiunea de ieşire din penitenciar
Permisiunea de ieşire din penitenciar poate fi acordată în următoarele situaŃii:
a) la prezentarea persoanei condamnate în vederea
ocupării unui loc de muncă după punerea în libertate;
38
 b) pentru menŃinerea relaŃiilor de familie ale persoanei condamnate;
c) susŃinerea unui examen de către persoana condamnată;
d) pregătirea reintegrării sociale a persoanei condamnate;
e) participarea persoanei condamnate la înhumarea soŃiei, a soŃului, unui copil,
părinte, frate, soră sau bunic.
Permisiunea de ieşire din penitenciar pe durata unei zile, pentru cazurile prevăzute
la lit. a, b, c, d, se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedepse privative de
libertate în regim închis.
Persoanelor care execută pedepse privative de libertate în regim semideschis, li se
pot acorda pentru aceleaşi situaŃii, permisiunea de ieşire din penitenciar pentru cel mult 5
zile.
Executarea pedepsei în regim deschis permite ieşirea din penitenciar pentru cel mult
10 zile.
Având în vedere situaŃia excepŃională în cazul decesului unei rude apropiate, legea
prevede că este posibil a se acorda cel mult 5 zile permisiunea de ieşire din penitenciar,
indiferent de regimul de executare, dacă se îndeplinesc condiŃiile prevăzute de art. 68 alin.
1 din lege (bună conduită, stăruinŃă în muncă sau în cadrul activităŃilor educative,
culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenŃă socială, al instruirii
profesionale şi şcolare).
La ieşirea din penitenciar, în cazul permisiei mai mari de 24 de ore, condamnatului i
se aduc la cunoştinŃă: data şi ora înapoierii, regulile pe care trebuie să le respecte şi
consecinŃele nerespectării acestora, obligativitatea prezentării la autorităŃile publice locale
sau la organele de poliŃie din localitatea în care se deplasează.
Cheltuielile ocazionate de ieşirea din penitenciar sunt suportate de către persoana
privată de libertate.

Întrebări:
1. Ce este răspunderea juridică penală?
2. Care sunt sancŃiunile penale?
3. Care sunt atribuŃiile instanŃei de executare?
4. Regimul penitenciar în România.
5. Care sunt obligaŃiile condamnaŃilor?
6. Care sunt drepturile condamnaŃilor?
7. Care sunt recompensele?

TEMA III
REGIMUL PENITENCIAR SEMILIBER

SecŃiunea I
Munca fără pază în afara penitenciarului

Aceasta constituie prima formă prevăzută de legea nr. 275/2006, privind executarea
pedepsei privative de libertate, în regim semiliber.

39
 Aceasta formă de executare constă în aceea că unii condamnaŃi, în anumite condiŃii,
pot executa o parte din pedeapsă în penitenciar, iar diferenŃa, restul de pedeapsă, prin
muncă, fără pază, în afara penitenciarului, sub îndrumarea şi controlul penitenciarului.
Beneficiarii acestei forme de executare
CondamnaŃii care pot beneficia de această formă de executare, trebuie să
îndeplinească anumite condiŃii în momentul acordării ei şi totodată să-şi asume anumite
obligaŃii pe toată perioada executării ei şi anume:
a) pedepsele care au fost aplicate, să fie de până la 5 ani;
b) condamnatul, să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, stăruinŃă în muncă şi
disciplină;
c) persoanelor private de libertate, clasificate iniŃial în regim deschis, care au comis
o abatere disciplinară au devenit incompatibile cu acest tip de regim;
d) persoanelor private de libertate,clasificate iniŃial în regim închis, care au avut o
comportare bun;
e) în mod excepŃional, persoanelor cu pedeapsă până la 15 ani, în funcŃie de
considerarea naturii, modului de săvârşire a infracŃiunii şi a persoanei condamnate (art.
114 din Regulament).
Regimul semideschis se execută în penitenciare anume destinate, ori în locuri sau
secŃii special amenajate, în interiorul, ori exteriorul altor penitenciare. Cazarea persoanelor
se face pe sexe, vârste, compatibilităŃi intelectuale şi culturale, interesul pentru
resocializare.
Regimul semideschis se realizează în comun, sub supravegherea personalului
anume desemnat.

CompetenŃa
Stabilirea acestui regim de semilibertate o face judecătorul pentru executarea
pedepsei, la propunerea comisiei din penitenciar, condusă de directorul penitenciarului.
Această cerere poate fi făcută şi de către condamnat, dar ea trebuie să treacă prin filtrul
aceleiaşi comisii care va face propunerea judecătorului.

ObligaŃii şi drepturi speciale ale condamnaŃilor

Prima obligaŃie este de a munci, de a-şi îndeplini norma şi de a respecta disciplina
muncii, precum şi celelalte obligaŃii ce rezidă din regulamentul de organizarea timpului de
lucru.
Condamnatul are obligaŃia să se întoarcă zilnic în penitenciar, unde va rămâne peste
noapte, şi în zilele nelucrătoare, având obligaŃia şi de a se supune regulilor de ordine
internă din penitenciar, privind: programul zilnic, orele de masă, de dormit, regulile
sanitare şi de igienă, cele privind participarea la acŃiunile educative şi culturale fiind
supus, în caz de indisciplină, regimului sancŃionator intern.
Condamnatul beneficiază şi de drepturi, şi primul dintre acestea, este cel de a se
mişca liber până la locul de muncă, în timpul muncii şi de la locul de muncă la penitenciar,
de a avea contact restrâns cu lumea liberă, de a lucra fără pază, în afara penitenciarului.
Condamnatul beneficiază totodată de o lărgire a drepturilor existente, cum ar fi:
dreptul la vizite, la pachete, corespondenŃă, etc.
Pentru munca în afara penitenciarului, condamnatul primeşte o adeverinŃă de ieşire
din penitenciar, care constituie actul său de legitimare care îi justifică mişcarea liberă.
40
 Pe toată această perioadă de timp, dacă se comit alte infracŃiuni, se revocă
obligatoriu acest regim semiliber de executare.

SecŃiunea II
Supravegherea condamnaŃilor de către alŃi condamnaŃi, la locurile de muncă

Această formă de executare este apropiată de prima formă, aceea a muncii fără pază,
în afara penitenciarului. Deşi există asemănări între ele, totuşi se desprind şi puncte de
deosebire, motiv pentru care sunt apreciate ca forme separate de executare.
Premisa adoptării acestei forme, de către legislaŃia noastră, a constituit-o numărul
mare de deŃinuŃi dintr-un penitenciar, precum şi numărul mic al personalului de
supraveghere, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a avut în vedere şi existenŃa persoanelor
condamnate pentru infracŃiuni din culpă, în care se poate avea încredere.
Pentru a se aplica această formă de executare trebuie îndeplinite mai multe condiŃii
care coincid cu cele enumerate la prima formă de executare în regim semiliber: cuantumul
din pedeapsă executată, dovezile de îndreptare şi stăruinŃă în muncă, încrederea în
condamnatul pus să supravegheze pe alŃi condamnaŃi.
Alegerea acestora trebuie făcută cu grijă de către conducerea penitenciarului.
ObligaŃiile şi drepturile condamnaŃilor: aceştia au toate obligaŃiile unui condamnat
la locul de deŃinere, privind ordinea şi disciplina în penitenciar, privind conduita faŃă de
ceilalŃi condamnaŃi şi faŃă de conducerea penitenciarului.
Pe lângă aceste obligaŃii mai există o obligaŃie specială, aceea de a supraveghea pe
alŃi condamnaŃi la locul de muncă. Aceasta obligaŃie constă în conducerea altor
condamnaŃi la locul de muncă, în incinta sau în afara penitenciarului, urmată de Ńinerea
evidenŃei acestora, care se împleteşte cu supravegherea efectivă la locul de muncă.
Drepturile de care beneficiază aceşti condamnaŃi sunt acelea de a se mişca liber
până şi de la locul de muncă, la penitenciar. Au drepturi sporite la corespondenŃa cu
familia, la pachete, la vizite din partea familiei, etc.

SecŃiunea III
Liberarea condiŃionată26

Liberarea condiŃionată27 este o instituŃie complementară regimului de executare a

pedepsei şi un mijloc de individualizare administrativa a acesteia. Această instituŃie constă
în liberarea condamnatului înainte de împlinirea executării duratei complete a pedepsei
închisorii ori a detenŃiunii pe viaŃă, dacă sunt îndeplinite anumite condiŃii prevăzute de
lege.
ToŃi condamnaŃii la pedeapsa închisorii, inclusiv cei condamnaŃi la detenŃiunea pe
viaŃă îşi propun să se libereze înaintea expirării în totalitate a duratei condamnării, cei mai
mulŃi dintre ei dorind să se reintegreze în societate.
Liberarea condiŃionată28 este o instituŃie de drept penal, complementară regimului de
executare a pedepsei închisorii ori a detenŃiunii pe viaŃă, acordată de către instanŃa de

26
Ana Bălan, Emilian Stănişor, M. Mincă,- Penologie Editura Oscar Print Bucureşti 2002, pag. 125.
27
Ghe. Nistoreanu, A. Boroi, Dreptul penal, Editura ALL Beck, 2002, p.183
C. Bulai, Manual de drept penal - partea generală, Editura ALL, p.555
28
Drept execuŃional penal - Marcel Ioan Rusu, Editura "Alma Mater"2003
41
judecată oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse definitive cu privare de libertate
care îndeplineşte condiŃiile prevăzute de lege.
Liberarea condiŃionată are caracter general, legea neprevăzând restricŃii cu privire la
natura, gravitatea infracŃiunii săvârşite, durata pedepsei privative de libertate ori persoana
condamnatului. În consecinŃă, toŃi condamnaŃii la pedepse privative de liberate, inclusiv cei
la detenŃiunea pe viaŃă, indiferent de natura infracŃiunii săvârşite, de starea de recidivă,
vârstă, sex, aptitudini pentru muncă, starea de sănătate, etc. pot fi liberaŃi condiŃionat dacă
îndeplinesc anumite condiŃii.
Persoanele private de libertate care au lucrat, au participat la cursuri de alfabetizare,
ori instruire şcolară primară, gimnazială, liceală sau universitară, ori de formare
profesională, sau la programe de resocializare, precum şi persoanele private de libertate care
nu au muncit din motive neimputabile lor, dar au dovedit un progres real în propria
conduită şi au participat constant la programele de educaŃie, Ńinându-se cont şi de
antecedentele penale, pot beneficia de liberare condiŃionată după executarea fracŃiunii de
pedeapsă stabilită de lege.

Liberarea condiŃionată în cazuri speciale

Condamnatul care din cauza sănătăŃii, sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit
la muncă, ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiŃionat, după executarea fracŃiunilor
de pedeapsă arătate în art. 59, sau după caz în art. 591 Cod penal, şi care dă dovezi
temeinice de disciplină şi îndreptare.
În cazul în care pedeapsa ce se execută este rezultatul concursului între infracŃiuni
comise din culpă şi infracŃiuni intenŃionate, se va aplica regula privind liberarea
condiŃionată, în cazul infracŃiunilor intenŃionate.
Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare, care nu se contopesc,
fracŃiunile de pedeapsă se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

Efectele liberării condiŃionate

Liberarea condiŃionată produce efecte în două momente diferite: unele imediate şi
provizorii şi altele definitive, care se produc în momentul expirării duratei pedepsei.
Efectul imediat constă în punerea în libertate a condamnatului. În această perioadă,
de libertate condiŃionată, pedepsele accesorii se execută, iar dacă nu a mai comis o altă
infracŃiune, va avea eficienŃă efectul definitiv, considerându-se executată pedeapsa
integral.
Dacă în timpul liberării condiŃionate, condamnatul a comis din nou o infracŃiune,
instanŃa, Ńinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menŃinerea, fie revocarea
liberării condiŃionate.
Revocarea este facultativă când infracŃiunea nou comisă prezintă un grad de pericol
social redus şi este obligatorie când fapta comisă este o infracŃiune contra siguranŃei
statului, contra păcii şi omenirii, o infracŃiune de omor, sau o infracŃiune intenŃionată, care
a avut ca urmare moartea unei persoane, sau prin care s-au produs consecinŃe deosebit de
grave.
Când se dispune revocarea, noua pedeapsă stabilită, împreună cu restul rămas de
executat în momentul liberării, se vor contopi, la care instanŃa poate adăuga un spor, până
la 5 ani închisoare, executarea făcându-se în penitenciar.

42
 În cazul detenŃiunii pe viaŃă, condiŃiile acordării liberării condiŃionate sunt aceleaşi
cu cele prevăzute pentru cei condamnaŃi la pedeapsa închisorii, cu precizarea că trebuie
executaŃi 20 de ani de închisoare efectivă.
CondamnaŃii trecuŃi de vârsta de 60 de ani, pentru bărbaŃi şi 55 de ani pentru femei,
pot fi liberaŃi condiŃionat, după executarea efectivă a 15 ani de detenŃie, dacă sunt
îndeplinite şi celelalte condiŃii prevăzute de lege
Efectul definitiv, adică considerarea pedepsei ca executată, se produce dacă în
termen de 10 ani de la liberare, condamnatul nu a mai comis o altă infracŃiune. În caz
contrar, instanŃa va revoca, sau va menŃine liberarea condiŃionată, procedându-se conform
regulilor aplicabile la pedeapsa închisorii.
Partea din durata pedepsei care se consideră ca executată pe baza muncii prestate sau
a instruirii şcolare şi formării profesionale
Pedeapsa în aceste situaŃii se calculează în felul următor:
a. în cazul în care se prestează o muncă remunerată în condiŃiile prevăzute în art. 59
alin. 1 şi 2 (când ziua de muncă este de 8 ore, iar săptămâna de 40 de ore, şi respectiv, 6
ore pe zi şi 30 de ore pe săptămână) din Legea privind executarea pedepselor, se consideră
5 zile executate pentru 4 zile de muncă, în cazul condamnaŃilor majori şi 3 zile executate
pentru 2 zile de muncă în cazul condamnaŃilor minori şi tineri;
b. în cazul în care se prestează o muncă neremunerată în condiŃiile prevăzute de art.
59 alin. 1 şi 2 (când ziua de muncă este de 8 ore, iar săptămâna de 40 de ore, şi respectiv, 6
ore pe zi şi 30 de ore pe săptămână) se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă,
în cazul condamnaŃilor majori, şi 2 zile executate pentru o zi de muncă în cazul
condamnaŃilor minori şi tineri;
c. în cazul în care munca este prestată de către persoane condamnate, pe baza
acordului scris al acestora, câte 10 ore pe zi şi 50 de ore pe săptămână, se consideră 4 zile
executate pentru 3 zile de muncă;
d. în cazul în care munca este prestată pe timpul nopŃii, cu acordul scris al
condamnatului, 7 ore pe noapte, şi 35 de ore pe săptămână, se consideră 3 zile executate,
pentru 2 nopŃi de muncă;
e. în cazul participării la cursuri de şcolarizare sau de calificare, ori recalificare
profesională, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui semestru şcolar şi 15
zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare, ori recalificare profesională;
f. în cazul elaborării de lucrări ştiinŃifice publicate, sau invenŃii şi inovaŃii brevetate,
se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă.
Reducerea fracŃiunii de pedeapsă, care este considerată ca executată pe baza muncii
prestate, sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, nu poate fi revocată.

Practica judiciară

În cazul în care cel condamnat execută o pedeapsă pentru săvârşirea unei

infracŃiuni menŃionate în art. 60 alin. 1 din Codul penal, instanŃa nu poate dispune
liberarea condiŃionată cu motivarea că acest text de lege nu-şi găseşte aplicare fiind
neconstituŃional în raport cu prevederile art. 135 din ConstituŃie.
ExcepŃia de neconstituŃionalitate a unei legi se poate invoca numai în cursul
judecării cauzei, nu după intrarea hotărârii în puterea lucrului judecat şi se
soluŃionează de către Curtea ConstituŃională şi nu de către instanŃa judecătorească.
43
 CSJ – Dec. Sec. Pen. 100/25 ianuarie 1994

Liberare condiŃionată. Criterii de apreciere a comportării condamnatului pe

durata executării pedepsei. Inadmisibilitatea luării în considerare a naturii
infracŃiunii comise drept criteriu de apreciere. Elementele subiective de apreciere a
comportării condamnatului pe durata executării pedepsei în raport cu care instanŃa
urmează să examineze vocaŃia condamnatului la beneficiul liberării condiŃionate
sunt cele care caracterizează persoana condamnatului, sub aspectul comportării sale
pe durata executării pedepsei până în momentul judecării cererii şi al antecedentelor
sale penale
Întrucât prima instanŃă a dat o interpretare greşită art. 59 alin. 1 Cod penal,
criteriul naturii infracŃiunii nefăcând parte dintre criteriile subiective de apreciere a
conduitei condamnatului, criterii la care se referă expres acest text şi deoarece
instanŃa, tocmai în considerarea infracŃiunii comise a aplicat pedeapsa din care
condamnatul a executat fracŃiunea legală, soluŃia de respingere a cererii de eliberare
condiŃionată este netemeinică şi nelegală.
T. Mun. Bucureşti – Sect. I Penală Dec. nr. 267/1993 în Dreptul nr. 2/1995 pag. 75

În raport de timpul executat, de pedeapsa şi de pericolul deosebit de grav al

infracŃiunii comise, se apreciază că nu sunt indicii temeinice de îndreptarea
condamnatului, astfel că propunerea de liberare condiŃionată nu este întemeiată.
Condamnatul a primit o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru tâlhărie şi a început
executarea pedepsei la 13.02.1997, iar cererea a fost formulată în anul 2000.
În raport de timpul executat şi pericolul deosebit de grav al infracŃiunii
comise împreună cu un alt coparticipant într-un loc public, corect s-a apreciat că nu
sunt indicii temeinice de îndreptarea condamnatului şi prevenirii săvârşirii altor
fapte penale apoi în timpul executării a avut o conduită mediocră şi nu s-a evidenŃiat
cu nimic.
T. Mun. Bucureşti – Dec. nr. 123/2000 SecŃia penală

În cazul revocării liberării condiŃionate, pedeapsa stabilită pentru infracŃiunea

săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa
anterioară, se contopesc, putându-se aplica un spor. Pedeapsa rezultantă nu poate
depăşi totalul pedepselor pentru care se face contopirea.
C.S.J. Dec. Sec. pen. 452/25.02.1997

Starea de deŃinere a condamnatului, deşi este de natura instituŃiei liberării

condiŃionate nu este şi de esenŃa sa. Ca atare, dacă dintr-o împrejurare neimputabilă
condamnatului, acesta se află în stare de libertate la un moment dat, aceasta nu-l
poate priva de dreptul de a solicita şi obŃine liberarea condiŃionată.
T. Mun. Bucureşti Decizia penală 56/1990.

CompetenŃa de soluŃionare a cererii de liberare condiŃionată revine instanŃei

în a cărei rază teritorială se află locul de deŃinere unde se află condamnatul la data
formulării cererii, chiar dacă ulterior este transferat într-un alt loc de deŃinere.
C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 161/27 ianuarie 1995
44
 Întrebări:
1. În ce condiŃii se aplică munca fără pază în afara penitenciarului?
2. Care sunt condiŃiile supravegherii condamnaŃilor de către alŃi condamnaŃi?
3. Ce este liberarea condiŃionată?
4. Care sunt efectele liberării condiŃionate?

TEMA IV
EXECUTAREA PEDEPSEI ÎNCHISORII IN REGIM LIBER

SecŃiunea I
ModalităŃi de executare a pedepsei închisorii în regim liber

Aceste modalităŃi de executare a pedepsei închisorii se referă la:

- executarea închisorii prin muncă, fără privare de libertate;
- suspendarea condiŃionată a executării pedepsei;
- suspendarea condiŃionată a executării pedepsei sub supraveghere;
- executarea pedepsei închisorii într-o unitate militară.

Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei

Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei constă în dispoziŃia dată de instanŃă

prin hotărârea de condamnare, de a se suspenda, pe o anumită perioadă de timp, denumită
termen de încercare, executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiŃii.
Fără a fi o pedeapsă de sine stătătoare, suspendarea condiŃionată, în opinia prof. C.
Bulai, apare ca o instituŃie complementară, menită să întregească posibilităŃile pe care
legea le dă instanŃei judecătoreşti pentru realizarea individualizării pedepsei şi prin această
posibilitate se înscrie în categoria mijloacelor de individualizare.29
CondiŃii de acordare a suspendării
Aceste condiŃii sunt cu privire la pedeapsa aplicată şi natura infracŃiunii, precum şi
cu privire la persoana infractorului.
CondiŃii privitoare la pedeapsă şi la natura infracŃiunii
a) pedeapsa aplicată de instanŃă este închisoare de cel mult 3 ani, sau amendă; în caz
de concurs de infracŃiuni, pedeapsa aplicată trebuie să fie de maximum 2 ani;
CondiŃii privitoare la persoana infractorului
a) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6
luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38
Cod penal
b) aptitudinea celui condamnat de a se îndrepta, chiar fără executarea pedepsei ( art.
81 lit. c Cod penal).
Termenul de încercare
Suspendarea condiŃionată a executării pedepsei se dispune pe o anumită durată,
numită, potrivit art. 82 Cod penal, termen de încercare pentru condamnat şi care în cazul

29
C. Bulai, Manual de drept penal partea generală, Editura ALL Beck, pag. 520 şi urm.
45
închisorii este egal cu cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 2 ani.
În cazul aplicării amenzii, termenul de încercare este de 1 an.
El se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, prin care s-
a pronunŃat suspendarea condiŃionată a executării pedepsei şi nu poate fi modificat decât
ca efect al graŃierii.
În cazul pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata
pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de
instanŃă.
Dacă pedeapsa aplicată minorului este amenda, termenul de încercare este de 6 luni.
Termenul de încercare fiind de drept substanŃial, se socoteşte împlinit cu o zi înainte
de ziua corespunzătoare datei de la care a început să curgă.

Efectele juridice
Efectele suspendării sunt de 2 feluri: imediate, dar provizorii şi ulterioare expirării
termenului de încercare, însă definitive.
Efectele imediate (provizorii) constau în primul rând în aceea că pedeapsa definitiv
aplicată (principală, complementară şi accesorie) nu se mai pune în executare. Nu se
suspendă însă măsurile de siguranŃă şi obligaŃiile civile cuprinse în hotărârea de
condamnare, fiindcă primele au un caracter preventiv, iar ultimele, dacă nu sunt reparate,
suspendarea va fi revocată.
În al doilea rând, efectele suspendării depind, sunt condiŃionate, de purtarea
condamnatului, pe durata termenului de încercare.
Efectele definitive constau în reabilitarea de drept a celui condamnat, cu toate
consecinŃele care decurg din aceasta.
Reabilitarea operează dacă a expirat termenul de încercare şi condamnatul nu a
comis o altă infracŃiune, iar suspendarea nu a fost revocată, sau anulată, potrivit legii.
Reabilitarea face să înceteze interdicŃiile, decăderile şi incapacităŃile ce decurg din
condamnare, însă radierea din cazierul judiciar se va face după 2 ani de la expirarea
termenului de încercare.
Cererea privind reabilitarea de drept se poate face şi de către condamnat, chiar dacă
ea operează ope legis.
Revocarea suspendării
Revocarea este o sancŃiune care intervine atunci când condamnatul în cursul
termenului de încercare comite o nouă infracŃiune. Revocarea intervine în cazurile anume
prevăzute de lege şi este, după caz, obligatorie sau facultativă.
Potrivit art. 83 Cod penal instanŃa este obligată să dispună revocarea suspendării
condiŃionate dacă infracŃiunea comisă ulterior este intenŃionată şi s-a comis în termenul de
încercare.
Dacă această infracŃiune s-a comis din culpă, nu este obligatorie revocarea, deoarece
aprecierea iniŃială privitoare la aptitudinea inculpatului de a fi reeducat fără executarea
pedepsei, rămâne valabilă. De aceea, chiar dacă s-a comis o infracŃiune din culpă, instanŃa
poate să dispună suspendarea condiŃionată a executării pedepsei, astfel că cele două măsuri
de suspendare urmează să coexiste fiecare cu termenul său de încercare.
În cazul condamnării, pentru o infracŃiune intenŃionată, revocarea este obligatorie şi
are drept efect executarea în întregime a pedepsei care se cumulează aritmetic cu pedeapsa
aplicată pentru infracŃiunea ulterioară, fără contopirea pedepselor.
46
 Potrivit art. 84 Cod penal, dacă până la expirarea termenului de încercare,
condamnatul nu a îndeplinit obligaŃiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare,
instanŃa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când
condamnatul dovedeşte că nu a avut putinŃa de a îndeplini aceste obligaŃii.
Revocarea are, în acest caz, caracter facultativ, iar dacă se va dispune, pedeapsa se
va executa în întregime în penitenciar.
Anularea suspendării condiŃionate a executării pedepsei
Potrivit art. 85 Cod penal, pentru a se dispune anularea suspendării, se cer întrunite
următoarele condiŃii:
a) condamnatul să mai fi comis o infracŃiune, anterior rămânerii definitive a
hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei;
b) pentru această infracŃiune, să i se fi aplicat, chiar după expirarea termenului
de încercare, pedeapsa închisorii;
c) infracŃiunea care atrage anularea să fi fost descoperită mai înainte de
împlinirea termenului de încercare.
În cazul anulării se va proceda la contopirea pedepselor, conform art. 39 Cod penal
sau, după caz, conform art. 40 Cod penal, iar dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu
depăşeşte 2 ani, se poate dispune din nou suspendarea ei (pedepsei globale), termenul de
încercare calculându-se potrivit art. 85 alin. 3 Cod penal, de la data rămânerii definitive a
hotărârii prin care s-a pronunŃat anterior suspendarea condiŃionată a executării pedepsei.

Cazuri speciale de suspendare condiŃionată a executării pedepsei

Deşi nu sunt îndeplinite condiŃiile art. 81 Cod penal legiuitorul a prevăzut două
cazuri de suspendare condiŃionată a executării pedepsei:
a) potrivit art. 305 alin. 4 Cod penal, dacă părŃile nu s-au împăcat, dar în cursul
judecăŃii inculpatul îşi îndeplineşte obligaŃiile, instanŃa, reŃinând vinovăŃia inculpatului, va
dispune o pedeapsă cu suspendarea condiŃionată a executării ei. Revocarea acesteia are loc
doar când în cursul termenului de încercare, condamnatul comite din nou, infracŃiunea de
abandon de familie.
b) potrivit art. 86 alin. 9 Cod penal când condamnatul nu mai poate presta munca,
din cauza pierderii totale a capacităŃii de muncă, instanŃa revocă executarea pedepsei la
locul de muncă, dispunând suspendarea condiŃionată a executării pedepsei.
Revocarea sau anularea suspendării condiŃionate a executării pedepsei închisorii o
poate face numai instanŃa de judecată, judecătorie sau tribunal, care judecă ori a judecat în
primă instanŃă infracŃiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea (447, cod procedură
penală).

Practică judiciară

Având în vedere că faptele în materialitatea lor şi împrejurările în care au fost

comise, circumstanŃele personale ale inculpaŃilor şi poziŃia procesuală a acestora
conduc la concluzia că scopul pedepselor poate fi realizat şi fără privare de libertate,
se va dispune suspendarea condiŃionată a executării sancŃiunilor penale aplicate.
T. Mun. Bucureşti. Sec.Pen. II decizia 665/2000

47
 Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârşeşte o nouă
infracŃiune cu intenŃie, instanŃa revocă suspendarea condiŃionată şi dispune
executarea în întregime a pedepsei alături de pedeapsa aplicată pentru noua
infracŃiune. Executarea pedepsei rezultante nu poate fi suspendată condiŃionat în
baza art. 81 Cod penal.
T. Mun. Bucureşti SecŃia I Penală decizia nr.609/2000

În cazul în care pentru una din infracŃiunile concurente s-a stabilit pedeapsa
închisorii şi pentru cealaltă pedeapsa amenzii, pedeapsa rezultantă aplicată fiind
pedeapsa închisorii la care s-au adăugat amenda, nu se poate dispune suspendarea
condiŃionată numai a pedepsei închisorii. Într-un atare caz, suspendarea executării se
dispune pentru ambele componente ale pedepsei rezultante.
C.S.J. Dec. Dec. Pen. 110/22.01.1997

În cazul revocării suspendării condiŃionate a executării pedepsei închisorii, nu

se mai poate dispune executarea acesteia la locul de muncă, ci numai prin privare de
libertate, chiar dacă pentru infracŃiunea ulterioară s-a aplicat o pedeapsă cu
executarea la locul de muncă.
C.S.J. Dec.Sec.Pen. 534/04.03.1997

Săvârşirea unei infracŃiuni după expirarea termenului de apel, privind o

sentinŃă anterioară de condamnare, cu suspendarea condiŃionată a executării
pedepsei, când apelul împotriva primei sentinŃe a fost respins ca tardiv, atrage
revocarea suspendării în condiŃiile prevederilor art. 83 din Codul penal într-o atare
situaŃie, infracŃiunile nu se află în concurs, fiind aplicabile după caz şi prevederile
art. 37 sau 40 din Codul penal.
C.S.J. Dec.Sec.Pen. 2131/30.09.1997

În cazul constatării revocării greşite a suspendării condiŃionate a executării

pedepsei, nu este suficient ca instanŃa de apel să înlăture revocarea suspendării, cu
motivarea că infracŃiunile sunt concurente. Într-o atare situaŃie când se descoperă că
cel condamnat mai săvârşise o infracŃiune înainte de pronunŃarea hotărârii, prin care
s-a dispus suspendarea executării, instanŃa trebuie să dispună anularea suspendării,
potrivit prevederilor art. 85 Cod penal.
C.S.J. Dec.Sec.Pen. 1812/30.07.-1997

DispoziŃiile referitoare la suspendarea condiŃionată a executării pedepselor

aplicate minorilor, derogă de la dispoziŃiile generale prevăzute de art. 81 Cod penal,
atât cu privire la pedeapsa în cazul concursului de infracŃiuni cât şi al termenului de
încercare. Legiuitorul a prevăzut expres reglementările comune în domeniu.
T. Mun. Bucureşti Sec.Pen. II – Dec.452/2000

Termenul de încercare în cazul suspendării condiŃionate a executării pedepsei

se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a
dispus această măsură.
Trib. Mun. Bucureşti – SecŃia I penală decizia nr.1630/2000
48
 SecŃiunea II
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

InstituŃia suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost introdusă în

legislaŃia noastră penală prin Legea 104/22 septembrie 1992, fiind de inspiraŃie franceză şi
belgiană. Ea diferă prin condiŃii şi obligaŃii impuse condamnatului, pe perioada termenului
de încercare, de suspendarea condiŃionată a executării pedepsei.
CondiŃii de aplicare
CondiŃiile care sunt în vedere la stabilirea acestei modalităŃi de executare a pedepsei
în regim liber (deschis) se referă la pedeapsă şi la persoana infractorului.
CondiŃiile privitoare la pedeapsă:
- pedeapsa aplicată de instanŃă este închisoarea de cel mult 4 ani, iar în caz de
concurs de infracŃiuni de cel mult 3 ani.
CondiŃiile cu privire la infractor:
a) infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare
de 1 an, afară de cazurile când condamnarea, potrivit art. 38 Cod penal, nu atrage starea de
recidivă;
b) aptitudinea celui condamnat de a se îndrepta chiar fără executarea pedepsei,
apreciere făcută de instanŃa de judecată, Ńinând seama de persoana condamnatului, de
comportamentul său după comiterea faptei, de regretele manifestate etc.
Aplicarea acestei modalităŃi de executare nu duce la suspendarea măsurilor de
siguranŃă aplicate şi a obligaŃiilor civile ale condamnatului faŃă de stat şi partea vătămată.
Termenul de încercare
Acesta se compune din două intervale variabile: durata pedepsei închisorii aplicate,
şi un interval de timp stabilit de instanŃă între 2-5 ani, care se calculează de la rămânerea
definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea condiŃionată.
Acest termen poate fi redus ca efect al graŃierii pedepsei aplicate.
Măsurile de supraveghere
Potrivit art. 86/3 alin. 1 şi alin. 3 Cod penal pe durata termenului de încercare,
condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la
Serviciul de probaŃiune;
b) să anunŃe orice schimbare de domiciliu, reşedinŃă sau locuinŃă, şi orice deplasare
care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea la domiciliu;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaŃii de natură a controla mijloacele lui de existenŃă.
Aceste date se comunică judecătorului sau Serviciului de
ProbaŃiune.
ObligaŃiile condamnatului
Pe durata termenului de încercare, instanŃa poate să impună condamnatului respectarea
uneia sau a mai multora dintre următoarele obligaŃii:
a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăŃământ, ori de calificare;
b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinŃa avută, ori să nu depăşească limita teritorială
stabilită decât în condiŃiile fixate de instanŃă;
c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
49
 e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule;
f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în scopul dezintoxicării.
Efectele juridice
Efectul imediat constă în aceea că hotărârea de condamnare, deşi rămasă definitivă,
nu este pusă în executare.
Efectul definitiv constă în reabilitarea de drept a celui condamnat dacă s-a împlinit
termenul de încercare şi condamnatul nu a mai comis o altă infracŃiune, iar suspendarea nu
a fost revocată sau anulată potrivit legii .
După caz, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere intervine, ca
şi în cazul suspendării condiŃionate a pedepsei, în mod obligatoriu sau facultativ.
Un caz în plus de revocare facultativă este atunci când condamnatul nu a îndeplinit,
cu rea-credinŃă, măsurile de supraveghere ori obligaŃiile stabilite de instanŃă. În această
situaŃie pedeapsa se execută în întregime.
Si în cazul suspendării sub supraveghere se pot ivi cauze de anulare a acesteia,
cauze care sunt preexistente aplicării suspendării.
Anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei este posibilă când condamnatul
a mai comis o infracŃiune mai înainte de aplicarea suspendării executării, descoperită în
cadrul termenului de încercare şi sancŃionată cu închisoare.
În caz de aplicare a anulării suspendării, se vor aplica dispoziŃiile privind
sancŃionarea concursului de infracŃiuni, sau cele privind recidiva.
Dacă pedeapsa rezultată nu depăşeşte 3 ani, se poate aplica suspendarea executării
sub supraveghere. În cazul când se dispune suspendarea executării sub supraveghere,
termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a
pronunŃat anterior suspendarea condiŃionată a executării pedepsei.
Această formă de individualizare şi de executare a pedepsei închisorii nu poate fi
aplicată în cazul condamnaŃilor minori şi în cazul amenzii penale a cetăŃenilor străini sau
români cu domiciliul în străinătate.

Practică judiciară

Când instanŃa dispune revocarea suspendării condiŃionate a executării

pedepsei şi executarea ei alături de noua pedeapsă, nu mai poate dispune
suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor astfel cumulate, deoarece s-ar
încălca prevederile art. 83 alin. 1 Cod penal
C.S.J. SecŃia penală – decizia nr. 1628/6 iunie 1995

Revocarea suspendării condiŃionate a executării pedepsei este obligatorie

dacă noua infracŃiune este comisă în termenul de încercare. Ea operează indiferent
dacă inculpatul este major sau minor.
Curtea de Apel Timişoara, secŃia penală, Decizia nr. 844/11 septembrie 2000.

În cazul infractorilor minori, pedeapsa prevăzută de lege este aceea rezultată

din aplicarea dispoziŃiilor de reducere ale art. 109 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa
indicată de lege pentru infracŃiunea comisă. Ca urmare, minorului i se poate
suspenda condiŃionat executarea pedepsei închisorii, de cel mult 3 ani şi, respectiv,
50
 de 2 ani, în caz de concurs de infracŃiuni şi atunci când limita de până la 12 ani a
pedepsei închisorii este determinată de aplicarea dispoziŃiei de reducere înscris în
art. 109 alin. 1 Cod penal.
Curtea de Apel Oradea, SecŃia penală, Decizia nr. 209 din 16 martie 2000.

Pericolul social al faptei nu este elementul singular şi decisiv în aplicarea

dispoziŃiilor art. 86/1 Cod penal Pentru a suspenda executarea pedepsei, instanŃa
trebuie să Ńină seama de persoana inculpatului, de comportamentul său şi de
posibilitatea atingerii scopului pedepsei, fără executare efectivă.
Curtea de Apel Braşov, Decizia penală nr. 179/2000.

SecŃiunea III
Executarea pedepsei la locul de muncă30

InstituŃia executării pedepsei la locul de muncă a fost introdusă prin Legea nr.
6/1973, iar în prezent sediul materiei îl constituie dispoziŃiile art. 86 alin. 7, 86 alin. 11
Cod penal, la care se adaogă codul de procedură penală şi Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor.

CondiŃii de aplicare

În cazul în care instanŃa, Ńinând seama de gravitatea faptei, de împrejurările în care a

fost comisă, de conduita profesională şi generală a făptuitorului şi de posibilităŃile acestuia
de reeducare, apreciază că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără
privare de libertate, poate dispune executarea pedepsei în unitatea în care condamnatul îşi
desfăşoară activitatea sau în altă unitate, în toate cazurile cu acordul scris al unităŃii şi dacă
sunt îndeplinite anumite condiŃii:
a) cu privire la pedeapsa aplicată
Pentru a se dispune, se cere ca pedeapsa aplicată să nu depăşească 5 ani închisoare,
iar în caz de concurs, 3 ani închisoare.
b) cu privire la persoana condamnatului.
Condamnatul trebuie să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii
mai mare de 1 an, afară de cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal.
Condamnatul trebuie să aibă aptitudinea de a se îndrepta chiar fără privare de
libertate.
Măsura se poate dispune şi în cazul minorilor care au împlinit vârsta de 16 ani,
precum şi a militarilor în termen, trecuŃi în rezervă înainte de termen şi în cazul
persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare, cu condiŃia să aibă capacitate de a
munci, chiar şi numai parŃială.
c) Pentru acordarea ei trebuie să existe acordului scris a unităŃii în care condamnatul
prestează munca.

30
C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român - partea generală, Editura Şansa, 2002, p.359-366
C. Bulai, Manual de drept penal, Editura All, p.540-552
51
 Modul de executare a pedepsei închisorii, la locul de muncă
Pedeapsa la locul de muncă se execută în baza mandatului de executare a pedepsei.
Dacă pedeapsa se execută în aceiaşi unitate, contractul de muncă se suspendă, iar dacă
pedeapsa se execută într-o altă unitate, contractul de muncă încheiat anterior, încetează.
În timpul executării pedepsei la locul de muncă, condamnatul este obligat să
îndeplinească îndatoririle de muncă cu următoarele limitări:
a) din totalul veniturilor cuvenite, se reŃine o cotă de 15-40%, iar pentru
condamnaŃii minori, o cotă de 7,5 –20%;
b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul
net, cuvenit condamnatului după reŃinerea cotei prevăzute mai sus;
c) durata pedepsei nu se consideră vechime în muncă;
d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului, decât prin
hotărâre judecătorească;
e) condamnatul nu poate fi promovat şi nu poate ocupa funcŃii de conducere, funcŃii
ce implică exerciŃiul autorităŃii de stat, funcŃii instructiv – educative, ori de
gestiune;
f) condamnatul nu poate fi ales.
După caz, instanŃa poate dispune ca cel condamnat să respecte şi una sau mai multe
din obligaŃiile prevăzute la executarea suspendării sub supraveghere a pedepsei.
Revocarea executării pedepsei
Revocarea poate fi facultativă sau obligatorie. Ea este obligatorie în următoarele
cazuri:
a) dacă după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus executarea
pedepsei la locul de muncă, şi înainte de începerea executării sau în timpul
acesteia, condamnatul comite o nouă infracŃiune, intenŃionată, restul de pedeapsă
se va executa în penitenciar;
b) când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a
capacităŃii de muncă;
c) când instanŃa poate dispune executarea pedepsei într-un loc de deŃinere sau
dispune suspendarea executării.
Revocarea este facultativă când:
a) infracŃiunea ulterioară este comisă din culpă;
b) condamnatul se sustrage de la prestarea activităŃii în cadrul unităŃii fie prin
neprezentarea la unitate, fie prin îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor
ce-i revin la locul de muncă (absenŃe nejustificate, indisciplină);
c) condamnatul nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaŃiile stabilite prin
hotărârea de condamnare.

Anularea executării pedepsei la locul de muncă

Este o măsură remediu care intervine atunci când executarea pedepsei la locul de
muncă nu putea fi dispusă, deoarece condamnatul mai comisese o infracŃiune despre care
instanŃa nu a avut cunoştinŃă în momentul pronunŃării hotărârii de condamnare şi nici
ulterior, până la rămânerea definitivă a acesteia.
Anularea are loc şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracŃiunea
descoperită ulterior se pronunŃă după ce pedeapsa a fost executată sau considerată ca
executată, aplicându-se după caz, regulile concursului de infracŃiuni sau ale recidivei.
52
 Încetarea executării pedepsei
Încetarea executării pedepsei constituie ca şi liberarea condiŃionată o modalitate a
individualizării administrative a pedepsei.
Potrivit art. 8611 Cod penal instanŃa poate dispune încetarea executării pedepsei
dacă: condamnatul a executat cel puŃin 2/3 din durata pedepsei; în timpul executării a avut
o conduită bună, a fost disciplinat, iar instanŃa a fost sesizată cu o cerere de încetare a
executării pedepsei de către conducerea unităŃii.
Încetarea executării pedepsei nu determină reducerea duratei pedepsei aplicate, care
se va considera executată la împlinirea duratei sale, dacă condamnatul nu a mai comis o
altă infracŃiune.
Dacă condamnatul comite o nouă infracŃiune în acest interval de timp, instanŃa poate
revoca încetarea sau o poate menŃine, având în vedere criteriile generale şi speciale de
individualizare a pedepselor.
Revocarea este obligatorie dacă infracŃiunea nouă este contra siguranŃei statului,
contra păcii şi omenirii, o infracŃiune de omor, o infracŃiune urmată de moartea persoanei
sau cu consecinŃe deosebit de grave.
Ca urmare a revocării, restul de pedeapsă se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru
noua infracŃiune şi pedeapsa rezultată se va executa într-un loc de deŃinere.

Practică judiciară
În cazul revocării executării pedepsei la locul de muncă, pedeapsa rezultată
din contopirea acesteia cu pedeapsa ulterioară se execută în regim de detenŃie,
neputându-se dispune suspendarea executării pedepsei rezultante.
C.S.J. Dec.Sec.Pen. nr.223/30.01.1997

Măsura executării pedepsei la locul de muncă este un mijloc de

individualizare a pedepsei şi ca atare trebuie dispusă Ńinând seama de criteriile
prevăzute de art. 72 Cod penal, între care împrejurările în care a fost săvârşită
infracŃiunea şi persoana infractorului. În cazul săvârşirii unei tâlhării prin agresarea
unei persoane aflate în stare de beŃie, cauzându-se leziuni ce necesită îngrijiri
medicale şi sustragerea unor bijuterii şi bunuri de valoare de către un infractor fără
ocupaŃie, executarea pedepsei la locul de muncă nu se justifică în raport cu criteriile
legale de individualizare a pedepsei.
C.S.J. Decizia SecŃiei penale nr. 364/8 martie 1994

Potrivit art. 8611 alin. 1 din Codul penal, dacă cel condamnat a executat cel
puŃin 2/3 din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o bună
conduită, a fost disciplinat şi stăruitor în muncă, instanŃa poate dispune încetarea
executării pedepsei la locul de muncă la cererea conducerii unităŃii unde
condamnatul îşi desfăşoară activitatea sau a condamnatului. În speŃă condamnatul a
început executarea pedepsei de 1 an închisoare la locul de muncă la 3 ianuarie 1992,
iar la 11 august unitatea a solicitat încetarea executării acestei pedepse. În perioada
susmenŃionată condamnatul a avut 229 ore de învoire şi 176 ore absenŃe nemotivate.
În asemenea situaŃie, în mod justificat prima instanŃă considerând că acel condamnat

53
 nu a fost disciplinat şi stăruitor în muncă, a respins cererea de încetarea executării
pedepsei la locul de muncă.
Trib. Mun. Bucureşti secŃia penală II Decizia nr. 7/1993

SecŃiunea IV
Executarea pedepsei într-o închisoare militară

InstituŃia executării pedepsei între-o închisoare militară este reglementată de art. 62

Cod penal.
Executarea pedepsei într-o unitate militară poate fi dispusă numai dacă prevede
legea, pentru anumite categorii de condamnaŃi – militari în termen – şi numai dacă sunt
îndeplinite anumite condiŃii, cum ar fi cele care Ńin de împrejurările cauzei şi persoana
condamnatului.
Această modalitate de executare se dispune obligatoriu în cazul infracŃiunii de
absenŃă nejustificată, art. 331 alin. 2 Cod penal şi în mod facultativ pentru celelalte
infracŃiuni.
CondiŃii de aplicare
Pentru a se putea aplica, se cer întrunite 3 condiŃii cumulative:
a) condamnatul să aibă calitatea de militar în termen la momentul pronunŃării hotărârii
sau după rămânerea definitivă a hotărârii, dar înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau
considerată executată;
b) pedeapsa aplicată să nu depăşească 2 ani închisoare, indiferent de natura infracŃiunii
comise, sau dacă pedeapsa s-a aplicat, pentru un concurs de infracŃiuni;
c) executarea pedepsei într-o închisoare militară să fie prevăzută de lege, sau să apară
indicată Ńinând seama de împrejurările cauzei şi de persoana condamnatului.

Efectele juridice
Primul efect se referă la durata pedepsei, în sensul că dacă a executat jumătate din
pedeapsă şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, parte din durata pedepsei ce a mai rămas
de executat, se reduce cu 1/3, iar dacă s-a evidenŃiat în mod deosebit, reducerea poate
depăşi o treime, putând cuprinde tot restul pedepsei.
Un alt efect se referă la condiŃiile liberării condiŃionate, care sunt derogatorii de la
dreptul comun şi care se acordă dacă în timpul executării, militarul condamnat a devenit
inapt serviciului militar, fără a fi necesară împlinirea vreunui termen.
Cel de al treilea efect constă în reabilitarea de drept a condamnatului, care intervine
dacă s-a executat pedeapsa (sau este socotită executată), sau dacă a fost graŃiată.
Revocarea executării pedepsei într-o închisoare miliară are loc dacă militarul
condamnat comite din nou o infracŃiune în timpul executării pedepsei în închisoarea
militară, astfel că instanŃa va revoca această din urmă pedeapsă, sau restul rămas de
executat, pe care îl va contopi cu pedeapsa stabilită pentru noua infracŃiune în condiŃiile
art. 39 alin. 1 şi 2 Cod penal sau art. 40 Cod penal, iar pedeapsa rezultată se va executa
într-un loc de deŃinere.
În situaŃia condamnatului care a fost trecut în rezervă, înainte de începerea
executării pedepsei, pedeapsa cu închisoare aplicată se va executa într-un loc de deŃinere.

54
Practică judiciară

Când printr-o expertiză medico-legală se opiniază că boala de care suferă

condamnatul nu este susceptibilă de tratament, dar acesta nu este în imposibilitatea
de a executa pedeapsa, recomandându-se evitarea eforturilor fizice, iar printr-o altă
expertiză se constată că după 5 luni boala a evoluat nefavorabil şi este necesar un
tratament psihiatric fără a se preciza dacă cel condamnat se află în imposibilitate de
a executa pedeapsa în penitenciar, se impune reexaminarea medicală a acestuia,
clarificându-se dacă boala poate fi tratată şi dacă tratamentul poate fi asigurat în
condiŃii de detenŃie.
C.S.J. SecŃia penală decizia nr. 968/6 aprilie 1995

În cazul condamnatei la pedeapsa închisorii executabilă în loc de detenŃie,

care are un copil mai mic de 1 an, executarea pedepsei se amână până la data când
copilul va împlini vârsta de 1 an. Amânarea executării pedepsei pe perioada stabilită
de normele legale cu privire la concediul ce se acordă salariatelor înainte şi după
naştere poate fi dispusă potrivit art. 435 alin. ultim cod procedură penală numai în
cazul în care condamnata execută pedeapsa la locul de muncă
C.S.J. SecŃia penală – decizia nr. 3210/8 decembrie 1998

În fapt condamnatul patron (asociat unic şi administrator) al unei societăŃi

comerciale a cerut amânarea executării pedepsei arătând că societatea desfăşoară
activităŃi comerciale de mare importanŃă şi că are pe rolul instanŃelor de judecată
mai multe litigii, ambele situaŃii impunând prezenŃa sa.
Recursul declarat de procuror ca urmare a admiterii apelului şi a cererii este
fondat întrucât situaŃiile invocate de condamnat nu constituie situaŃii speciale de
natura celor avute în vedere de art. 453 lit. a cod procedură penală, deoarece există
alternative legale de rezolvare care nu reclamă prezenŃa condamnatului la
desfăşurarea activităŃilor comerciale curente ale societăŃii şi nici la judecarea
proceselor aflate în curs.
S-a admis recursul, s-a casat decizia şi s-a respins apelul inculpatului rămânând
respinsă cererea
C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 1213/7 martie 2001

Condamnata a declarat recurs împotriva hotărârilor prin care s-a respins

cererea de amânarea executării pedepsei pentru că are un copil mai mic de 1 an şi că
executarea imediată a pedepsei ar avea consecinŃe grave pentru familie.
Într-adevăr condamnata a mai beneficiat de o amânare a executării pedepsei
în baza art. 453 alin. 1 lit.b şi c cod procedură penală deoarece la data respectivă
avea un copil mai mic de un an având totodată în întreŃinere un copil în vârstă de 3
ani.
Deci unul din motivele pentru care anterior s-a dispus amânarea executării
pedepsei a fost existenŃa situaŃiei prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. b şi anume -
existenŃa unui copil mai mic de 1 an. Or, obiectul noii cereri de amânare a executării

55
 îl constituie existenŃa situaŃiei prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. c, care este distinct de
obiectul primei cereri de amânare a executării pedepsei.
În consecinŃă, instanŃele aveau obligaŃia să verifice prin efectuarea unei
anchete sociale dacă executarea imediată a pedepsei închisorii ar putea avea grave
consecinŃe asupra familiei condamnatei în sensul lipsirii mamei sale şi a copiilor săi
minori de mijloacele de întreŃinere.
Cauza s-a trimis spre rejudecare la instanŃa de fond.
C.S.J- Decizia secŃiei penale nr. 1806/20 aprilie 2000

Pentru soluŃionarea cererii de amânarea sau întreruperea executării pedepsei,

pe motivul că cel condamnat suferă de o boală ce-l pune în imposibilitate de a
executa pedeapsa, trebuie să se efectueze o expertiză medico legală, după sesizarea
instanŃei cu cererea de amânare sau întrerupere, în timpul judecării acesteia. Nu este
admisibilă pronunŃarea hotărârii numai pe baza unei expertize efectuate anterior
într-o altă cauză, privind pe acelaşi condamnat, în acest caz hotărârea fiind contrară
legii.
S-a admis recursul declarat şi s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanŃă
C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 3159/4 iulie 2000 – Dreptul nr. 4/2002 pag. 252.

Nedepunerea de către condamnat a unor acte atestatoare a stării de boală ce îl

pune în imposibilitatea executării pedepsei închisorii are drept consecinŃă
respingerea cererii de amânare a executării pedepsei închisorii aplicate acestuia.
Trib. Mun. Bucureşti SecŃia penală II decizia nr. 523/1993.

Nu poate constitui motiv de amânarea executării pedepsei situaŃia economică

şi familială grea a condamnatului. Prin caracterul său de permanenŃă, aceasta nu
poate fi rezolvată prin simpla amânare a executării. Curtea de apel Timişoara, secŃia
penală, decizia nr. 151 din 4 aprilie 2002.

Starea sănătăŃii mamei şi bunicii condamnatului nu justifică prin natura sa un

motiv de amânare a executării pedepsei. De asemenea, nici faptul că, condamnatul
ocupă o funcŃie de conducere într-o societate de tip SRL, nu poate constitui motiv
de amânare atâta timp cât există posibilitatea angajării unei alte persoane pe această
funcŃie.
C.A. Timişoara, S.P. decizia nr. 269 din 11 iunie 2001.

Amânarea executării pedepsei pentru motive familiale poate fi acordată o

singură dată. Ca atare, o nouă cerere, chiar întemeiată, este inadmisibilă.
C.A. Timişoara,. S.P. decizia nr. 530 din 12 decembrie 2001.

În cazul în care s-a dispus amânarea executării pedepsei condamnatei, pentru

motivele că are un copil mai mic de 1 an şi că executarea imediată a pedepsei ar
avea consecinŃe grave pentru familie, executarea poate fi din nou amânată pentru cel
din urmă motiv, fără să opereze impedimentul prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. c C.
proc. pen. în sensul că executarea poate fi amânată o singură dată, în atare caz,
temeiul nefiind acelaşi ca la prima amânare .
56
 C.S.J. SecŃia penală, decizia nr. 1806 din 20 aprilie 2000.

Potrivit art. 117 alin. 2 cod procedură penală expertiza psihiatrică se

efectuează în instituŃii sanitare de specialitate în condiŃii de internare. Cum în cauză
expertiza psihiatrică a fost efectuată ambulator şi fără participarea unui medic de
specialitate, hotărârea primei instanŃe prin care s-a respins cererea de întreruperea
executării pedepsei închisorii este greşită.
C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 77/19 ianuarie 1993.

La expertiza medico legală trebuia să participe obligatoriu un medic specialist

în domeniul afecŃiunii invocate de condamnat.
C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 781/10 aprilie 1992

Potrivit art. 457 alin. 2 cod procedură penală instanŃa care dispune
întreruperea pedepsei închisorii are obligaŃia de a fixa un termen până la care ia
această măsură. Încălcarea acestei obligaŃii ar atrage desfiinŃarea hotărârii.
C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 2655/30 noiembrie 1993

Potrivit art. 453 alin. 1 lit. a cod procedură penală executarea pedepsei
închisorii poate fi amânată când se constată pe baza unei expertize medico-legale că
cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa
pedeapsa. Dacă expertiza nu este clară, cu privire la aspectul susmenŃionat, ea
trebuie completată sau trebuie dispusă efectuarea unei noi expertize medico legale
prin care să se conchidă cu claritate asupra posibilităŃii efectuării tratamentului
afecŃiunilor de care suferă condamnatul într-una din cele două reŃele sanitare.
C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 1962/5 mai 2000

În cazul în care afecŃiunea de care suferă condamnatul necesită o intervenŃie

chirurgicală ce poate fi efectuată numai în reŃeaua Ministerului SănătăŃii, dar aceasta
nu prezintă urgenŃă, condamnatul nefiind pus în imposibilitatea de a executa
pedeapsa, condiŃiile prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. a cod procedură penală, pentru
întreruperea executării nu sunt îndeplinite.
C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 3900/11 octombrie 2000.

Când se invocă existenŃa unor împrejurări speciale (art. 453 alin. 1 lit. c C.
proc. pen.) din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecinŃe grave pentru
familia condamnatului este necesar, atunci când acele împrejurări apar credibile, să
se dispună efectuarea unei anchete sociale prin care să se verifice realitatea
motivelor invocate în cererea de întrerupere a executării pedepsei.
C.S.J. SecŃia penală, decizia nr. 757 din 25 februarie 2000.

Nu se impune întreruperea executării pedepsei, chiar dacă boala

condamnatului nu poate fi tratată în reŃeaua penitenciară, dacă, potrivit raportului
medico legal, intervenŃia chirurgicală poate fi realizată şi prin internarea sub pază
într-o clinică de specialitate.
CA Timişoara SecŃia penală decizia nr. 423 din 19 oct. 2000
57
 Împrejurările relevate de ancheta socială constată o situaŃie materială grea
pentru părinŃii condamnatului, nu evidenŃiază prezenŃa unor împrejurări deosebite şi
pe care condamnatul să le poată rezolva printr-o întrerupere a executării pedepsei.
C.A. Braşov, decizia penală nr. 214 din 26 octombrie 2000.

SecŃiunea V
Intervenirea unei legi de amnistie sau graŃiere

Înlăturarea sau modificarea pedepsei poate fi atrasă şi de un act de amnistie sau

graŃiere.
Aplicarea amnistiei, când intervine după rămânerea definitivă a hotărârii, precum şi
aplicarea graŃierii, se fac de către un judecător de la instanŃa de executare, iar dacă cel
condamnat se află în executarea pedepsei, de către un judecător de la instanŃa
corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deŃinere, sau unitatea unde se
execută pedeapsa la locul de muncă.
Dacă amnistia a intervenit anterior rămânerii definitive a hotărârii, operează
dispoziŃiile art. 10 lit. g cod procedură penală care atrag încetarea urmăririi, ori a
procesului penal.

SecŃiunea VI
Incidente la locul de deŃinere

La locul de deŃinere, în penitenciar, pot avea loc unele activităŃi ale deŃinuŃilor, sau
care privesc viaŃa personală a acestora, care intră sub incidenŃa normelor juridice de drept
execuŃional penal.
Pe parcursul încarcerării în penitenciar în viaŃa personală a condamnatului, pot
apărea fapte juridice care la rândul lor produc efecte juridice, sau necesită întocmirea unor
acte juridice de către condamnaŃi. Astfel de fapte juridice sunt de exemplu: naşterea unui
copil într-un loc de deŃinere, căsătoria unui condamnat, ori moartea unui condamnat într-
un loc de deŃinere.
Desigur, apariŃia unor astfel de evenimente atrag după sine întocmirea, sau
încheierea unor acte juridice, ce au un caracter mixt, de drept civil, de dreptul familiei etc.
pe de o parte, dar şi de drept execuŃional penal, pe de altă parte, ca urmare a locului unde
se încheie aceste acte şi a persoanelor care le încheie (organele administraŃiei de stat,
penitenciare, şi condamnatul care execută pedeapsa).
Condamnatul personal va încheia actul juridic al căsătoriei sau, după caz, se va
întocmi, certificatul de naştere a unui copil născut în penitenciar, sau se va întocmi
certificatul de deces, ca urmare a decesului unei persoane condamnate aflate în
penitenciar, după care va avea loc predarea cadavrului familiei condamnatului etc.
Toate aceste situaŃii sunt reglementate prin Legea nr. 275/2006, precum şi prin
Regulamentul privind executarea unor pedepse şi a măsurii arestării preventive.
În timpul detenŃiunii, unii condamnaŃi pot recurge la forme de protest faŃă de
administraŃia penitenciarului, ajungându-se chiar la declararea grevei foamei (refuzul de
hrană) de către un deŃinut care poate pune în pericol sănătatea acestuia. Desigur, în astfel
58
de situaŃii, administraŃia penitenciarului urmează să intervină prompt şi cu metode
specifice, pentru determinarea deŃinutului să renunŃe la această formă de protest.
O altă situaŃie constă în activitatea de audiere a unor deŃinuŃi aflaŃi în penitenciar,
de către organele de cercetare penală, în legătură cu alte infracŃiuni, comise de către
deŃinut, decât cea pentru care execută pedeapsa, ori în legătură cu infracŃiuni comise de
alte persoane.
În continuare, încercăm să prezentăm fiecare dintre situaŃiile amintite mai sus.

a. Întocmirea unor acte juridice

Naşterea unui copil

Este posibil şi s-au întâlnit situaŃii în practică, când în timpul executării pedepsei,
condamnata a dat naştere copilului conceput înainte de condamnare.
În regulamentul privind executarea pedepselor s-a înscris dispoziŃia expresă privind
declararea copilului de către administraŃia penitenciarului care va întocmi actul de naştere
în termenul prevăzut de lege, cu datele prevăzute de lege, fără a se face precizarea naşterii
copilului în penitenciar.
Pornind de la raŃiuni de ordin biologic şi anatomic, copilul este lăsat cu mama lui
în penitenciar, până la vârsta de l an pentru a fi asigurată alăptarea lui şi pentru a-i asigura
primele îngrijiri pentru o dezvoltare normală.
După împlinirea vârstei de 1 an, copilul poate fi încredinŃat tatălui, care este obligat
să crească copilul .
În situaŃia în care starea sănătăŃii mamei, sau condiŃiile din penitenciar, sau starea
precară a sănătăŃii copilului, nu sunt optime şi oportune pentru dezvoltarea minorului, se
poate lua măsura încredinŃării pe o durată mai scurtă de un an, tatălui sau unei alte
persoane, cu încuviinŃarea mamei.
Prin altă persoană trebuie înŃeleasă atât o persoană fizică cum ar fi un membru de
familie (soră, unchi, mătuşă, bunică) care se presupune că are ataşamentul cerut faŃă de
copil şi că poate să-l ajute pe copil şi pe mamă sau o rudă mai îndepărtată, cât şi o
persoană juridică, cum ar fi o instituŃie de ocrotire a copilului.
Este de subliniat faptul că în ipoteza în care copilul este încredinŃat unei alte
persoane, decât tatăl său, administraŃia penitenciarului are obligaŃia înştiinŃării despre
aceasta a DirecŃiei pentru protecŃia drepturilor minorului din unitatea administrativ
teritorială în cuprinsul căreia domiciliază persoana, ori îşi are sediul instituŃia de ocrotire.
DirecŃiei pentru protecŃia drepturilor minorului amintite mai sus îi revine obligaŃia
de a exercita un control permanent asupra modului de creştere şi dezvoltare a minorului, la
persoanele în grija cărora a fost încredinŃat. De asemenea, aceeaşi DirecŃie este cea
chemată de către administraŃia penitenciarului de a lua o măsură de ocrotire propice
dezvoltării normale a minorului dacă nu a fost posibilă încredinŃarea acestuia.
ConsimŃământul mamei privind încredinŃarea trebuie să îmbrace forma scrisă, iar un
exemplar al înscrisului va rămâne la locul de deŃinere şi celălalt va însoŃi copilul la
persoana căruia i-a fost încredinŃat.

59
 Autentificarea şi legalizarea unor acte juridice
În timpul executării pedepsei pot apărea situaŃii în care este nevoie de autentificarea
sau legalizarea unor acte juridice, care emană de la condamnat, cum ar fi: un testament,
recunoaşterea unui copil, cesionarea unor bunuri, etc.
Dacă în condiŃii de libertate, aceste acte intră în competenŃa unui notar public, în
situaŃia condamnatului, această operaŃiune juridică nu este posibilă. SoluŃia oferită de lege
este aceea că la cererea condamnatului, a unui organ competent, sau a unei alte persoane
interesate, se adresează conducerii penitenciarului astfel că operaŃiunile se vor face la
penitenciar, de către organele competente, cărora conducerea penitenciarului le eliberează
un act corespunzător.
Cheltuielile efectuate cu întocmirea actului juridic se suportă de către condamnat.

Moartea unui condamnat

În timpul executării pedepsei închisorii în penitenciar pot avea loc şi evenimente
nefericite, cum ar fi decesul unor condamnaŃi.
Moartea acestora poate fi generată de un accident de muncă, de o boală incurabilă
sau de alte cauze. Un astfel de eveniment stinge executarea pedepsei, dar produce în
acelaşi timp şi alte efecte juridice care privesc anumite drepturi civile, anumite răspunderi
civile şi care duc la naşterea unor drepturi pentru urmaşii decedatului (pensie, moştenire,
etc).
În cazul decesului unei persoane condamnate, directorul penitenciarului înştiinŃează,
de îndată, familia persoanei decedate, sau o persoană apropiată de acesta, instituŃie medico
legală cea mai apropiată, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de
libertate, procurorul de la parchetul competent şi A.N.P. , respectiv Inspectoratul General
al PoliŃiei Române.
Când decesul s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, se anunŃă imediat
Inspectoratul Teritorial de muncă, iar ridicarea persoanei decedate se face după
încuviinŃarea legală.
Înhumarea persoanei decedate este efectuată de către familie, rude sau alte persoane
apropiate acesteia. În absenŃa lor, sau în caz de refuz, înhumarea persoanei decedate se
face de către primăria din localitatea în a cărei rază teritorială se află penitenciarul.
În cazul producerii decesului persoanei condamnate, ca urmare a unui accident de
muncă sau a unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei, urmaşii
acesteia beneficiază de pensie de urmaş, potrivit legii.
ObligaŃia de înştiinŃare a rudelor, a judecătorului delegat, a A.N.P. şi a Comisiei
comune există şi atunci când condamnatul suferă o vătămare corporală gravă, o boală
gravă sau este transferat într-o instituŃie medicală pentru tratarea unei boli psihice.
În cazul în care moartea este violentă, sau are o cauză suspectă, constatarea se face
de către un medic legist, care va întocmi şi un certificat medico legal pe baza căruia se pot
face constatări suplimentare, după care se va înştiinŃa organul de procuratură, iar dacă
moartea este cauzată de un accident de muncă, pe lângă organul de procuratură, va fi
înştiinŃat şi organul competent pentru protecŃia muncii.
În cazul morŃii unui copil născut în penitenciar, declaraŃia în acest sens se face de
către administraŃia locului de deŃinere, potrivit normelor legale.
În cazul morŃii unui condamnat conducerea penitenciarului va anunŃa familia
acestuia despre deces şi – cu îndeplinirea normelor sanitaro-antiepidemice – se va permite
60
familiei ridicarea cadavrului. În cazul în care cadavrul nu este ridicat, acesta va fi
înmormântat de către conducerea penitenciarului în locul pus la dispoziŃie de către
primăria localităŃii în raza căreia se află penitenciarul, după ce a fost Ńinut timp de 3 zile
într-o cameră special destinată, din penitenciar.
La cererea expresă a familiei decedatului este posibilă incinerarea acestuia în
condiŃiile legii, sau dacă cererea s-a făcut în intervalul de l an de zile de la deces,
administraŃia penitenciarului este obligată să indice locul unde a fost îngropat cadavrul şi
va fi posibilă deshumarea acestuia în condiŃiile legii şi transferarea lui la locul dorit de
familie.
În acelaşi termen de un an, dacă bunurile, actele şi banii decedatului nu au fost
cerute de către familie, acestea trec în proprietatea statului prin demersurile făcute de către
administraŃia penitenciarului.

b. Căsătoria unor persoane condamnate

Legiuitorul a apreciat că potrivit legii - şi a dispus în acest sens – căsătoria poate fi
încheiată şi în penitenciar, în anumite condiŃii impuse de regulamentul unei astfel de
instituŃii.
Organul competent să încheie căsătoria este ofiŃerul de stare civilă de la primăria
localităŃii pe raza cărei se găseşte locul de deŃinere. Aceiaşi persoană va efectua
înregistrarea căsătoriei în registrul de stare civilă, fără a menŃiona la rubrica – locul
căsătoriei – penitenciarul, după care va elibera certificatul de căsătorie.
Analizele medicale se realizează prin grija administraŃiei locului de deŃinere, pe
cheltuiala solicitanŃilor.
Este obligatoriu să fie îndeplinite şi în această situaŃie condiŃiile, de fond şi formă
prevăzute de art. 3-17 Codul familiei, declaraŃia de căsătorie fiind însoŃită de toate
înscrisurile necesare, precum şi de analizele medicale în acest scop.
În cazul în care, viitorii soŃi sunt ambii condamnaŃi şi nu se găsesc în acelaşi
penitenciar, la raportul scris al condamnatului, DirecŃia Generală a penitenciarelor va lua
măsuri de transferare, astfel încât aceştia să se găsească în acelaşi loc de deŃinere pe timpul
necesar încheierii căsătoriei, pentru a-şi exprima liber consimŃământul.
Desigur, va fi respectat principiul publicităŃii şi se va asigura solemnitatea încheierii
căsătoriei, prin prezenŃa celor doi martori, prevăzuŃi de art. 31 din Legea nr. 119/1996, cu
privire la actele de stare civilă.
La încheierea căsătoriei pot participa: judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate, directorul locului de deŃinere, un reprezentant al
serviciului de educaŃie şi intervenŃie psihosocială, precum şi un număr de maxim 10
persoane, rude până la gradul IV, inclusiv, sau alte cunoştinŃe ale viitorilor soŃi.
După încheierea căsătoriei, dacă nu există posibilitatea acordării permisiunii, ieşirii
din locul de deŃinere, directorul poate aproba primirea unui pachet de alimente de până la
10 kg. şi soŃii pot rămâne în penitenciar, într-o cameră separată, timp de 48 de ore, cu
acordul directorului penitenciarului.
Dacă condamnaŃii execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis, atunci pot
încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau cea în care se află penitenciarul, cu
acordul directorului penitenciarului, putând primi chiar învoire de până la 5 zile.

61
 c. Greva foamei (refuzul de hrană)
Uneori, din anumite motive, condamnatul îşi poate manifesta protestul pentru
anumite nemulŃumiri privind regimul penitenciar prin declararea grevei foamei (refuzul de
hrană).
NemulŃumirea acestuia poate fi reală, dar ea poate fi şi expresia unei ambiŃii
exagerate, a unei încăpăŃânări sau a unei neînŃelegeri şi necunoaşteri a unor stări de lucruri.
Refuzul de hrană poate avea un impact nedorit atât individual (personal pentru
condamnat), dar şi colectiv (asupra celorlalŃi condamnaŃi), motiv pentru care acest incident
trebuie să fie tratat cu grijă de maniera să conducă la soluŃionarea conflictului şi la
încetarea acesteia.
Refuzul de hrană - în mediul penitenciar are o valoare simbolică şi anume: subiectul
vrea să arate că este gata pentru orice sacrificiu dacă nu îi sunt satisfăcute anumite cereri
desigur, aceste cereri lui i se par justificate (revizuirea pedepsei, suplimentarea unor
drepturi), deşi regimul la care este supus corespunde normelor în vigoare. Acest tip de
comportament are în el ceva spectaculos, şi prin el se doreşte să atragă atenŃia şi admiraŃia
celor din jur.

Măsuri obligatorii pentru conducerea penitenciarului

În cazul refuzului de hrană, directorul penitenciarului are obligaŃia de a anunŃa de
îndată, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, care va
audia de îndată, persoana condamnată care va prezenta şi în scris motivele acestui protest.
Dacă persoana condamnată refuză să dea o astfel de declaraŃie, se va încheia un proces
verbal în acest sens de către judecătorul delegat.
În situaŃia în care judecătorul delegat a aflat nemulŃumirile condamnatului, va
dispune măsuri legale şi va face propuneri în acest sens directorului penitenciarului.
Acesta la rândul său va lua măsuri ca protestatarul să fie dus la infirmeria
penitenciarului, unde să fie Ńinut sub observaŃie şi supraveghere atentă din partea
personalului medical. Acest personal va asigura persoanei condamnate asistenŃa medicală
corespunzătoare astfel încât viaŃa acesteia să nu fie pusă în pericol. În aceste situaŃii (din
momentul declaraŃiei scrise sau a încheierii procesului verbal) condamnatul va fi alimentat
artificial, sub formă de emulsii, sau de perfuzii, de 3 ori pe zi, de către medicul
penitenciarului.
Dacă starea sănătăŃii condamnatului se înrăutăŃeşte, cu avizul medicului, acesta
poate fi internat în spital.
În dosarul personal al condamnatului se va face menŃiune despre data şi motivele
declarării grevei.
Pe timpul grevei, condamnatul este Ńinut izolat de ceilalŃi condamnaŃi, într-o cameră
anume destinată, cu respectarea regulilor de separaŃie. Pe această perioadă i se ridică toate
alimentele şi medicamentele, i se suspendă dreptul de a primi pachete cu alimente, sau
bani pentru cumpărături. Directorul penitenciarului poate aproba vizite ale unui membru
de familie, ale avocatului, sau reprezentantului cultului la care aparŃine condamnatul.
Acesta poate primi în schimb – ziare, reviste, cărŃi şi poate asculta anumite emisiuni de
radio şi poate primi corespondenŃă.
Ieşirea din refuzul de hrană se consemnează într-o declaraŃie scrisă şi semnată de
persoana condamnată, în prezenŃa judecătorului delegat.
Refuzul de hrană nu constituie abatere disciplinară (art. 215 din Regulament)
62
 d. Combaterea actelor de nesupunere şi revoltă ale deŃinuŃilor
Pentru prevenirea unor asemenea evenimente, limitarea ariei lor de extindere şi
reinstaurarea ordinii este necesar să se acŃioneze potrivit cadrului legal şi regulamentar, cu
fermitate şi tact, aşa încât încetarea manifestărilor de nesupunere şi a revoltelor să se
realizeze cu minimum de urmări negative. În acest scop restabilirea ordinii se va baza pe
discuŃii cu deŃinuŃii, intervenŃia în forŃă având loc numai când toate posibilităŃile de acŃiune
non violentă au fost epuizate.
Conducerea penitenciarului va stabili planuri proprii de pază şi apărare, dispozitive
de pază şi supraveghere, care să izoleze sectorul de deŃinere, sau secŃiile de cazare ale
deŃinuŃilor. Aceste dispozitive vor fi marcate cu indicatoare, “Zonă interzisă”, unde se
poate face uz de armă. 31
Pentru a evita folosirea violenŃei, se va desfăşura un număr impresionant de forŃe de
intervenŃie şi tehnică de luptă şi se va apela la ofiŃeri negociatori, pentru a fi descurajată
atitudinea ostilă a condamnaŃilor. Totodată, în scopul dizolvării grupurilor, se vor
soluŃiona probleme minore în condiŃiile legii şi a regulamentului penitenciar.

f. Preîntâmpinarea tentativelor de sinucidere şi a actelor de autoagresiune şi

violenŃă în penitenciare
Pe fondul unor tulburări de personalitate, deŃinuŃii recurg la astfel de manifestări din
următoarele motive: modul de efectuare a urmăririi penale, probleme în legătură cu
condamnarea primită, sau unele probleme în legătură cu modul de distribuire a
medicamentelor la deŃinuŃii bolnavi.
Cu ocazia deplasărilor pentru efectuarea unor activităŃi productive, paza şi
supravegherea, nu întotdeauna, se desfăşoară în cadrul legal, astfel că orice încălcare a
acestor norme dau posibilitatea condamnaŃilor să procure şi să folosească obiecte interzise
şi substanŃe nocive, care le pun în pericol starea de sănătate.
Totodată, administrarea medicamentelor pentru deŃinuŃi, cu afecŃiuni de tip
comportamental nu se realizează întotdeauna conform practicii stabilite (sub
supraveghere) creându-se astfel premisele ca unii dintre aceştia să stocheze cantităŃi mari
pe care apoi le consumă fără nici un control de specialitate.
1. Agresivitate şi violenŃă în comportament
Prin agresivitate se înŃelege un comportament verbal sau acŃional ofensiv, orientat
spre umilirea şi chiar suprimarea fizică a celorlalŃi.
Comportamentul agresiv poate fi orientat:
- contra propriei persoane (autoagresiune);
- spre distrugerea obiectelor investite cu semnificaŃie socială;
- heteroagresivitate (împotriva celorlalŃi şi a conducătorilor).
Prin violenŃă se înŃelege utilizarea forŃei şi a constrângerii de către un individ în
scopul impunerii voinŃei sale asupra altora. Privarea de libertate favorizează apariŃia şi
dezvoltarea unor comportamente agresive.
Se poate ca unii deŃinuŃi să fie victime sau agresorii altora.
O altă formă de agresivitate este cea instrumentală care se manifestă sub forma
conflictelor individuale sau de grup, miza fiind dată de dorinŃa de a se impune în
„teritoriu” sau din dorinŃa de a avea dreptul de a lua primul masa, etc.
31
Conform legii nr. 17/2 aprilie 1996 publicată în M.O. nr. 74/11 aprilie 1996
63
 O formă extremă de agresivitate verbală şi fizică se manifestă faŃă de cei care sunt
condamnaŃi pentru delicte repudiate de mediul carceral, cum ar fi: violul cu incest, violul
copiilor, uciderea copiilor sau a părinŃilor, soŃiei.
Agresivitate se manifestă prin sclavie, costând în folosirea de către deŃinuŃi a altor
deŃinuŃi pentru menaj şi alte activităŃi înjositoare.
În cazul în care medicul locului de deŃinere constată că persoana privată de libertate
a recurs la acŃiuni de autoagresiune, întocmeşte un proces verbal, care după ce este avizat
de directorul unităŃii, se aduce la cunoştinŃă persoanei private de libertate, sub semnătură şi
se ataşează la dosarul individual.
Durata internării în spital se menŃionează în procesul verbal care se înaintează
instanŃei de executare, iar cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale şi tratament, sunt
imputabile celor în cauză (art. 33 din Regulament).

2. ViolenŃa colectivă
Acest fenomen psihosocial care are loc în penitenciar este condiŃionat, mereu, de
acumularea unor tensiuni în interiorul unui grup de deŃinuŃi, având diferite cauze:
- atitudini nonconformiste;
- prezenŃa unora cu inadaptări marcante la mediul penitenciar;
- revolta penitenciară;
Luând în considerare specificul vieŃii de detenŃie deseori actele de violenŃă au rolul
"de descărcare afectivă, de uşurare". Micile acte agresive, de obicei trecute cu vederea,
trebuiesc considerate ca semnale pentru ceea ce este valorizat de deŃinuŃi şi încălcat de
cineva: forŃa, prestigiul, vârsta, loialitatea, sentimentul de siguranŃă.
În faŃa unui mediu considerat ostil - mediul penitenciar - individul se simte
vulnerabil, ameninŃat, incapabil de a face faŃă unor dificultăŃi, astfel că la deŃinuŃi ieşirile
agresive sunt mult mai frecvente.
ViolenŃa colectivă în mediul penitenciar are o desfăşurare fazică:
- în urma unui incident apreciat de deŃinuŃi ca jignitor sau nedrept, se stârneşte în
rândul acestora o oarecare agitaŃie. Faptul se propagă din gură în gură, este deformat, ornat
cu detalii ireale sau exagerate. La nucleul agitaŃiei se adaugă noi indivizi şi starea de spirit a
grupului intră într-o nouă fază;
- grupul creşte, deŃinuŃii devin din ce în ce mai agitaŃi şi mai furioşi, fără a şti precis
ce vor. În acest moment poziŃia mulŃumii este oscilantă şi poate fi uşor dirijată de agitatori.
InfluenŃa acestor agitatori depinde de autoritatea de care se bucură, de măsura în care
exprimă trebuinŃele de bază ale grupului şi mai ales reuşesc să formuleze clar nemulŃumirea
de moment şi cea latentă. Deşi furia grupului creşte, ea se menŃine în această fază în
interiorul grupului.
- în următoarea fază agitaŃia mulŃimii este în continuă creştere. Cei mai tineri din grup
încep să-şi manifeste violenŃa încercând să-i încurajeze şi să-i distreze pe ceilalŃi prin
fluierături, injurii, provocări verbale. DeŃinuŃii adulŃi care reprezintă centrul de greutate al
mulŃimii, nu se manifestă şi de aceea trebuie să li acorde maxim de atenŃie;
- ultima fază, când grupul este în situaŃia de a comite acte de violenŃă, orice
intervenŃie verbală sau de control este inutilă.

64
 3. Automutilările. Tatuajele
În mediul penitenciar, unul dintre fenomenele des întâlnite este şi automutilarea.
Aceasta se întâmplă adesea din cauza unor probleme psihice, sociale sau culturale. Pierderea
încrederii în viitor, situaŃia socială din închisoare, hărŃuirea sexuală, izolarea faŃă de familie
şi prieteni, multe motive personale pot explica astfel de comportamente.
Automutilările - pot fi întâlnite la obsedaŃii sexuali ca semnificaŃie de autopedepsire,
la unii subiecŃi chinuiŃi de scrupule religioase sau la deŃinuŃii hiperemotivi. La aceştia din
urmă automutilările apar pe fondul unei slăbiciuni psihice, după o perioadă de activităŃi sau
relaŃii penibile cu alŃi deŃinuŃi.
Tatuajul – a fost şi este o problemă studiată de mulŃi criminologi ca Lombroso, H.
Minovici - care au emis diverse teorii cu privire la originea şi semnificaŃia tatuajului.
Principala cauză a tatuajului îl constituie nivelul scăzut intelectual şi de cultură care
favorizează apariŃia acestui fenomen. Motivele tatuării sunt imitaŃia, forma de manifestare
a dragostei şi prieteniei şi vanitatea (rezistenŃa la o durere).

4. Tulburările psihice
La contactul cu viaŃa de detenŃie pot apare o serie de tulburări psihice. Desigur că nu
ne referim aici la manifestările care Ńin de constituŃia subiectului sau cele declanşate în
stare de libertate, ci numai la acelea care apar ca reacŃii faŃă de încarcerare. Acestea apar
mai ales la deŃinuŃii primari. Ele survin la puŃin timp după depunerea în penitenciar şi sunt
tranzitorii. În ordinea frecvenŃei lor se situează stările depresive care se caracterizează prin
următoarele forme de manifestare: o puternică melancolie, disperare, agitaŃie anxioasă,
tentative de suicid, halucinaŃii auditive şi vizuale, temeri delirante de persecuŃie.
Tabloul acestor manifestări este influenŃat de o serie de factori psihologici ruşinea;
remuşcările; despărŃirea bruscă de familie.
Alt grup de tulburări este constituit de stările confuzionale care apar după câteva
săptămâni sau luni de la depunerea în penitenciar.
Unele tulburări psihice mai pot fi determinate de sevrajul la care sunt supuşi
alcoolicii. Ei se manifestă prin: crize anxioase, violente; febră, tremurături; agitaŃie psiho-
motorie; halucinaŃii, insomnii, puls accelerat.
Toate aceste tulburări psihice reclamă examinarea de specialitate a unui tratament
precoce.

5. Suicidul
E.S. Shneidman (1980) definea suicidul „un act de încetare din viaŃă, autopropus şi
cu intenŃie proprie". Se poate detalia această definiŃie ca fiind „actul autooprimării
existenŃei, desfăşurat într-un moment de tensiune afectivă sau de perturbare a conştiinŃei".
Suicidului i se acordă semnificaŃii multiple, ca aceea a curmării singurătăŃii, a
răzbunării ca ultimă sau unică soluŃie a unei situaŃii intolerabile, înlăturării dependenŃei; o
altă semnificaŃie aste aceea a menŃinerii onoarei; se consideră că suicidul poate fi o sursă
de uşurare.
Venirea în penitenciar tulbură echilibrul personalităŃii printr-o triplă reducere a
spaŃiului de viaŃă, a timpului personal, a comportamentului social. Pe acest dezechilibru al
personalităŃii are loc o disfuncŃie a conduitei individuale. Aproape fiecare deŃinut trăieşte
traumatic perioada de detenŃie, mai ales la prima condamnare; frustrările în plan social,

65
instinctul şi în ce priveşte imaginea de sine, îi poate face să caute un remediu definitiv al
nefericirii sale.
Fiind o tulburare a instinctului de conservare, o reacŃie catastrofală a individului
exprimând neputinŃa de a se adapta la situaŃia dată, suicidul se prezintă ca o realitate
complexă a cărei fenomenologie poate lua forme diverse
Formele suicidului în mediul penitenciar sunt:
• suicidul emotiv - care rezultă dintr-o mare anxietate, fiind pentru subiect un mijloc
de rezolvare al unei emoŃii puternice (teama);
• suicidul pasional - care este mai curând o conduită de disperare care încearcă astfel
să se elibereze de o durere morală insuportabilă;
• echivalenŃe suicidare - sunt frecvente în mediul penitenciar, datorită beneficiilor
secundare de îngrijire medicale.
În general, aceste conduite sunt ca un şantaj fără a se da o semnificaŃie deosebită
faptului că individul foloseşte moartea ca o monedă de schimb, trecându-se destul de uşor
peste toate conduitele de revendicare ale deŃinuŃilor. Trebuie făcută distincŃia între şantaj cu
sinucidere şi sinuciderea şantaj. În primul caz individul scontează că va obŃine beneficiul
înainte de trecerea la act, iar în al doilea caz, după ce va muri.

6. Homosexualitatea
ÎnŃelegem prin homosexualitate preferinŃa sexuală a unei persoane pentru un partener
de acelaşi sex. AdulŃii homosexuali nu se deosebesc de adulŃii heterosexuali în ce priveşte
starea de sănătate, sentimentul de fericire sau de nefericire. Efectele negative ale
homosexualităŃii se manifestă la persoanele care au un sentiment de culpabilitate în raport cu
opŃiunea sexuală.
Homosexualitatea reprezintă o tulburare a comportamentului sexual. Această
tulburare constă în atracŃia exclusivă sau predominantă pentru persoanele de acelaşi sex. Ea
este, totodată, o deviere sexuală care nu presupune factori patogenici în cazul unei boli
propriu-zise.
Unii autori consideră homosexualitatea drept o perversiune, în adevăratul înŃeles al
cuvântului, doar atunci când persoana îşi caută în mod conştient şi deliberat satisfacŃii în
relaŃia sexuală de acest tip.
O serie de orientări includ homosexualii printre psihopaŃi, perverşi sexuali, deoarece,
in general, conduita lor relevă o serie de deviaŃii caracteriale adânci, pe care nu le putem
reduce doar la o simplă anomalie de satisfacere a instinctului sexual.
Cauzele homosexualităŃii:
• existenŃa unui fond genetic generator de tendinŃe homosexuale;
• traumatismele psihosexuale din copilărie şi în special iniŃierea homosexuală de către
un adult;
• influenta stimulatoarea din mediile închise.
Tipuri de homosexuali:
• homosexuali autentici;
• homosexuali ambigui;
• homosexuali ocazionali.
Mediul privativ reprezintă una din cauzele homosexualităŃii şi, totodată, reprezintă
un fenomen întâlnit în cadrul grupurilor de deŃinuŃi. Dintre tipurile de homosexualitate
întâlnite in mediul penitenciar, cel ocazional este cel mai des.
66
 Periculozitatea socială a fenomenului este dată de faptul că homosexualitatea poate
constitui un element de recunoaştere, racolare şi coeziune a grupurilor de deŃinuŃi. În
acelaşi timp demascarea lor poate declanşa o reacŃie puternică şi cu urmări neprevizibile.

h. Transferarea condamnaŃilor
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, condamnatul este repartizat la
un penitenciar de profil, corespunzător, pentru executarea pedepsei. Dacă pentru anumite
considerente, cum ar fi: afaceri judiciare la alte instanŃe, mutarea în alte penitenciare ca
urmare a conduitei condamnatului în penitenciar, ca urmare a unei boli suferite de acesta
în penitenciar, etc. se impune transferarea, mutarea şi ducerea condamnatului dintr-un loc
în altul, acesta se va realiza cu respectarea unor anumite reguli de pază şi securitate.
Transferarea condamnatului se face numai pe baza unei dispoziŃii de transferare
emisă de un organ competent şi anume instanŃa de judecată sau procuror, având în vedere
instituŃia la care se găseşte în cercetare dosarul. Dacă motivul transferării nu mai subzistă,
condamnatul transferat va fi readus la locul de deŃinere iniŃial, în aceleaşi condiŃii de pază
şi securitate.
Transferarea se realizează atunci când condamnatul este chemat de către organul
judiciar din altă localitate, când acesta este trimis pentru executarea pedepsei într-un
anumit regim, când condamnatul este trimis în vederea unui consult, tratament, internare
sau expertiză medicală, sau când condamnatul o solicită şi are avizul comisiei speciale.
DispoziŃia privind transferarea se dă de către organul judiciar competent, Ńinând
cont de următoarele criterii:
a) instanŃele judecătoreşti au întotdeauna prioritate faŃă de celelalte organe
judiciare;
b) cauzele penale în care, pentru persoanele private de libertate au fost emise
mandate de arestare preventivă;
c) gradul de jurisdicŃie al organului judiciar care instrumentează cauza;
d) netransferarea ar afecta grav urmărirea penală sau judecata.

Reintegrarea sociala a condamnaŃilor liberaŃi definitiv

După liberarea definitivă a foştilor condamnaŃi, în viaŃa acestora intervine
necesitatea reintegrării lor sociale, resocializării lor în colectivele din care au provenit, în
familie, etc.
Este de dorit a li se asigura o asistenŃă pentru reîncadrarea în muncă, căci asigurarea
muncii, a mijloacelor de existenŃă pentru cei liberaŃi definitiv, constituie o primă şi
importantă condiŃie pentru evitarea reîntoarcerii lor în câmpul infracŃional.
AtribuŃiuni în repartizarea în muncă a liberaŃilor din locurile de deŃinere, revin în
primul rând organelor Ministerului Muncii şi ProtecŃiei Sociale şi Familiei şi ale
DirecŃiilor JudeŃene pentru Probleme de Muncă şi ProtecŃie Socială de pe lângă organele
locale (judeŃene, municipale, orăşeneşti şi comunale).
Aceleaşi obligaŃii revin şi conducerilor din locurile de deŃinere. Acestea sunt
obligate să comunice organelor subordonate Ministerului Muncii şi SolidarităŃii Sociale şi
Familiei de la domiciliul deŃinutului sau de la locul unde deŃinutul intenŃionează să se
stabilească după punerea sa în libertate, datele necesare luării în evidenŃă în vederea
repartizării în muncă.

67
 Repartizarea este influenŃată de situaŃia fizică, de pregătirea profesională, ori de
calificarea profesională obŃinută la locul de deŃinere. Condamnatul liberat are de asemenea
obligaŃia de a se încadra în muncă, iar în cazul în care nu reuşeşte prin forŃe proprii va
apela neîntârziat la organele specializate ale Ministerului Muncii şi SolidarităŃii Sociale.
O atenŃie deosebită trebuie acordată şi repartizării în muncă a minorilor, în condiŃiile
prevăzute de Codul Muncii, în funcŃie de domiciliile acestora, de calificarea profesională
şi de aptitudinile fizice şi psihice. În cazul în care minorii au fost repartizaŃi unor unităŃi şi
nu dispun de o calificare profesională, aceste unităŃi au obligaŃia de a se îngriji de
calificarea profesională a minorilor.

SecŃiunea VII
Repararea pagubelor în cazul condamnării pe nedrept

Codul de procedură penală reglementează întreaga desfăşurare a procesului penal în

aşa fel încât scopul acestuia să poate fi pe deplin realizat. Înfăptuirea justiŃiei penale
înseamnă în egală măsură atât pedepsirea tuturor persoanelor vinovate de comiterea
vreunei infracŃiuni, cât şi apărarea de răspundere penală a persoanelor nevinovate.
Codul de procedură penală prevede astfel un număr suficient de garanŃii procesuale,
menite să prevină luarea unor măsuri de constrângere şi aplicarea unor sancŃiuni cu
caracter represiv împotriva unor persoane nevinovate.
Opera de justiŃie se înfăptuieşte printr-un complex de activităŃi umane, şi cum orice
activitate umană, tocmai pentru că este umană, este supusă riscului unor deviaŃiuni ilicite
sau fortuite.
Devierea ilicită sau fortuită a acestei activităŃi de la corecta ei desfăşurare conduce
la ideea că uneori actul de justiŃie nu poate fi pus la adăpost de riscul producerii unor erori
judiciare.
Legiuitorul a prevăzut în art. 504-507 Cod procedură penală, dreptul la repararea
pagubelor materiale sau a daunei morale produse prin condamnări nedrepte sau prin
privarea ori restrângerea de libertate în mod ilegal. Această procedură este generată de
producerea unei pagube cauzată printr-o hotărâre de condamnare penală, nedreaptă, la
adresa unei persoane nevinovate şi are menirea de a restabili ordinea de drept prin
înfăptuirea actului de justiŃie.
Această instituŃie a reparaŃiunii, prin funcŃia sa proprie, asigură procesual
desfăşurarea activităŃii prin care se ajunge la obŃinerea reparării pagubei suferite de către
cel condamnat pe nedrept.
Activitatea procesuală este declanşată în faŃa instanŃei competente prin introducerea
acŃiunii pentru repararea pagubei.
Potrivit art. 506 cod procedură penală, acŃiunea pentru repararea pagubei poate fi
pornită de persoana îndreptăŃită potrivit art. 504 Cod procedură penală, iar după moartea
acesteia, poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreŃinerea sa.
Termenul în care poate fi introdusă acŃiunea pentru repararea pagubei este de 18 luni
şi acesta curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de achitare sau de la data
ordonanŃei de scoatere de sub urmărire (art. 504 alin. 2 cod procedură penală) în cazul
condamnării nedrepte.

68
 Hotărârea definitivă de achitare de care se Ńine seama la calcularea termenului de
introducere a acŃiunii este hotărârea dată după rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii
unei căi extraordinare de atac.
InstanŃa competentă pentru obŃinerea reparaŃiei este tribunalul în a cărui rază
teritorială domiciliază persoana îndreptăŃită la dezdăunare. Aceasta cheamă în judecată
civilă Statul Român prin Ministerul FinanŃelor Publice.
AcŃiunea civilă este scutită de plata taxei de timbru.
Procedura de soluŃionare a cererii se desfăşoară potrivit regulilor prevăzute de
Codul de procedură civilă. Pentru instanŃa civilă, hotărârea penală dată asupra erorii
judiciare are autoritate de lucru judecat. Dovedirea şi evaluarea pagubei suferite de către
condamnatul pe nedrept se fac potrivit procedurii civile.
InstanŃa civilă, după verificarea regularităŃii şi temeiniciei acŃiunii sub aspectul
calităŃii procesuale, a termenului de introducere al acŃiunii şi al condiŃiilor cerute pentru
acordarea reparaŃiei, va pronunŃa o hotărâre care va fi supusă căilor de atac, după regulile
procedurii civile.
La stabilirea reparaŃiei pagubei se va avea în vedere prejudiciul de natură materială
suferit de către persoana condamnată. La stabilirea cuantumului acestuia este irelevantă
situaŃia economică a celui îndreptăŃit la reparaŃie. Totodată, persoanei care înainte de
condamnare a fost încadrată în muncă, i se va calcula la vechimea în muncă şi timpul cât a
fost arestată sau timpul cât a executat pedeapsa la locul de muncă.
ReparaŃia constă în plata unei sume de bani sau, Ńinându-se seama de condiŃiile celui
îndreptăŃit la repararea pagubei şi de natura daunei produse, în constituirea unei rente
viagere ori în obligaŃia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate
a fost restrânsă să fie încredinŃat unui institut de asistenŃă socială şi medicală.
În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit dispoziŃiile art. 506 cod
procedură penală, statul are acŃiunea în regres împotriva aceluia care cu rea credinŃă, sau
din gravă neglijenŃă, a provocat situaŃia generatoare de daune.
AcŃiunea în regres este obligatorie.
Pentru folosirea acŃiunii în regres nu este nevoie să existe o hotărâre de condamnare
împotriva celui care s-a făcut vinovat de provocarea situaŃiei generatoare de daune, fiind
suficient să se facă dovada că cel chemat să răspundă a contribuit cu rea credinŃă, sau
printr-o gravă neglijenŃă la producerea situaŃiei generatoare de pagubă.
Greşelile simple ce se pot ivi în cursul desfăşurării activităŃii procesuale nu sunt deci
de natură să atragă răspunderea civilă. Reaua credinŃă este însă implicit dovedită când
există hotărâri de condamnare împotriva unor persoane ce s-au făcut vinovate de
producerea unor erori judiciare.
Deşi în literatura de specialitate au existat controverse cu privire şi la repararea
pagubelor morale (a daunelor morale), ca urmare a atingerii aduse unor valori morale,
spirituale, afective, persoanei condamnate pe nedrept, apreciem că se impune ca instanŃele
de judecată, pe lângă repararea materială, să realizeze totodată şi o reparaŃie morală, pentru
prejudicii de ordin moral, iar cuantumul acestora să fie la libera apreciere a instanŃei de
judecată.
Procedând la o reparare doar a daunelor materiale, legate de condamnarea pe
nedrept, apreciem asemeni profesorului I. Oancea, că se realizează o reparaŃie trunchiată
(parŃială) a prejudiciului suferit32.
32
I. Oancea, Drept execuŃional penal, Editura All, p.252 şi urm.
69
 Procedura dezvoltată anterior are o funcŃie reparatorie dar, în acelaşi timp, şi o
finalitate preventivă în producerea erorilor judiciare.
ExistenŃa unor asemenea instituŃii este de natură a spori vigilenŃa organelor judiciare
în realizarea unui proces penal de înaltă calitate şi cu evitarea luării oricăror măsuri
nedrepte (V. Dongoroz).

Întrebări:
1. Care sunt modalităŃile de executare a pedepsei închisori în regim liber?
2. Care sunt incidentele la locul de deŃinere?
3. Care sunt condiŃiile de transferare a condamnaŃilor?
4. Care este procedura de reparare a pagubelor în cazul condamnării pe nedrept?

TEAMA V
EXECUTAREA PEDEPSEI AMENZII PENALE

SecŃiunea I
ModalităŃi de executare a amenzii penale

Potrivit art. 425 cod procedură penală, persoana condamnată la pedeapsa amenzii
este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanŃa de executare, în
termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
La alin. 2 al art. 425 cod procedură penală, legiuitorul a reglementat situaŃia în care
persoana condamnată se găseşte în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul
prevăzut de 3 luni. SoluŃia oferită de către legiuitor este că instanŃa de executare la cererea
condamnatului poate dispune eşalonarea plăŃii amenzii în rate, pe o perioadă de cel mult 2
ani.
Această apreciere a instanŃei se face dacă persoana condamnată nu este încadrată în
muncă şi nu are posibilităŃi materiale şi financiare pentru a achita amenda integral, dar are
capacitate de muncă.
Dimpotrivă, dacă persoana condamnată nu are nici un fel de venituri care să asigure
garanŃia achitării amenzii, o astfel de cerere de eşalonare poate fi respinsă.
Plata amenzii penale se face de către condamnat la AdministraŃia financiară de la
domiciliul său, care o face venit la bugetul de stat. O cerere de eşalonare a plăŃii poate fi
adresată instanŃei de executare înăuntrul termenului de 3 luni.
În practică s-au întâlnit soluŃii prin care, deşi acest termen de 3 luni a expirat şi
cererea de eşalonare a fost promovată ulterior, totuşi s-a admis reeşalonarea. După plata
tuturor ratelor, pedeapsa se socoteşte executată.
În cazul neîndeplinirii obligaŃiei de plată în întregime în termen de 3 luni sau de
neplata unei rate, instanŃa de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv
care priveşte aplicarea amenzii organelor competente, în vederea executării amenzii
potrivit dispoziŃiilor legale privind executarea silită a creanŃelor fiscale şi cu procedura
prevăzută de aceste dispoziŃii.
Organul financiar are obligaŃia de a lua măsuri pentru încasarea amenzii şi de a
comunica instanŃei de executare luarea în debit pentru a se face menŃiunea corespunzătoare
în registrul de evidenŃă a executării pedepsei.
70
 Aşadar, evaluând cele de mai sus, se poate conchide că executarea amenzii poate fi
voluntară, ca urmare a executării ei din proprie iniŃiativă de către condamnat şi aceasta are
un caracter principal, dar poate fi şi silită având un caracter subsidiar, care se realizează
atunci când amenda nu este achitată de bună voie.

SecŃiunea II
Înlocuirea pedepsei amenzii penale

Dacă cel condamnat se sustrage cu rea credinŃă de la executarea amenzii, instanŃa

poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute pentru
infracŃiunea comisă, Ńinând seama de partea din amendă care a fost achitată.
Reaua credinŃă a condamnatului trebuie să fie dovedită şi ea nu poate fi presupusă
doar din faptul neachitării amenzii în termenul prevăzut de lege.
Înlocuirea pedepsei amenzii are loc când se probează desfăşurarea unei activităŃi cu
caracter fraudulos prin care cel condamnat împiedică executarea silită a acestei sancŃiuni,
care se poate înfăptui prin urmărirea salariului, pensiei sau a altor venituri din muncă, ori a
bunurilor sale33.
CondiŃiile care atrag după sine înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii
sunt:
- sustragerea cu rea credinŃă de la plata amenzii care presupune o seamă de acŃiuni
sau inacŃiuni pentru a nu se plăti amenda. De exemplu, ne aflăm în această situaŃie când
condamnatul deşi are mijloace de plată, nu plăteşte amenda invocând mincinos cheltuieli
personale sau familiale şi eschivându-se astfel cu rea credinŃă de la plată;
Nu suntem în situaŃia de rea credinŃă în cazurile în care veniturile din muncă ale
condamnatului nu-i îngăduie, datorită cheltuielilor mari familiale, plata amenzii nici
integral şi nici eşalonat în rate lunare;
- înlocuirea în limita amenzii neachitate. Această condiŃie se referă la împrejurarea
când condamnatul a achitat o rată sau mai multe din amenda eşalonată, iar apoi refuză să
mai facă plata în continuare. În acest caz înlocuirea se va face în raport cu restul de
amendă rămas neexecutat;
- înlocuirea în limitele pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracŃiunea
comisă. În procedura înlocuirii amenzii cu pedeapsa închisorii, instanŃa nu poate înlătura
efectul circumstanŃelor atenuante constatate în favoarea condamnatului prin hotărârea
definitivă pusă în executare.
Ori de câte ori, în raport de pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru
infracŃiunea comisă – ca pedeapsă alternativă – instanŃa, potrivit art. 76 lit. e Cod penal, a
avut posibilitatea să dispună înlocuirea pedepsei amenzii, această pedeapsă va fi înlocuită
cu pedeapsa închisorii, sub minimul special până la minimul general.
În situaŃia în care, instanŃa făcând aplicarea art. 76 lit. c Cod penal, a fost obligată să
aplice pedeapsa amenzii, această pedeapsă nu va putea fi înlocuită cu închisoarea în baza
art. 631 Cod penal.
Totodată când pentru infracŃiunea comisă legea prevede doar pedeapsa amenzii,
aceasta nu va putea fi înlocuită cu pedeapsa închisorii întrucât aceasta din urmă nu este
prevăzută în textul de lege care încriminează infracŃiunea prevăzută, condiŃie ce rezultă
expres din prevederile art. 63 ind. 1 Cod penal.
33
CJS SecŃia penală, dec. 1718/1993 şi 2513/1993, Repertoriu de jurisprudenŃă, vol II, Ed. Argesis, pag. 349
71
 Dacă în cursul procesului destinat înlocuirii amenzii se va achita amenda, sesizarea
rămâne fără obiect şi va fi respinsă.
Înlocuirea amenzii penale nu se poate dispune când persoana condamnatului a
decedat, deoarece răspunderea penală este personală.
InstanŃa va proceda la înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoare şi dacă este cazul,
în mod obligatoriu va Ńine seama şi de partea din amendă care a fost achitată urmând ca
înlocuirea să se facă pentru restul acesteia.
InstanŃa competentă a proceda la această înlocuire de pedepse este instanŃa de
executare, adică judecătoria competentă.
Sesizarea judecătoriei se face din oficiu, sau de către organul care potrivit legii
execută amenda.
La judecarea acestor sesizări participarea procurorului este obligatorie.

SecŃiunea III
Pedeapsa amenzii aplicată minorilor

Amenda reprezintă cealaltă formă de pedeapsă principală, alături de închisoare, ce

se poate aplica infractorilor minori, care răspund penal pentru infracŃiunile comise.
Amenda constituie o pedeapsă principală mai uşoară care afectează în principal bugetul şi
veniturile infractorului minor.
În practica judiciară se constată că aplicarea pedepsei amenzii se face atunci când
infractorul minor are o vârstă apropiată de majorat, în cele mai multe cazuri. În
conformitate cu art. 100 Cod penal, minorului care răspunde penal, i se poate aplica o
măsură educativă ori o pedeapsă, alegerea sancŃiunii depinzând de gradul de pericol social
al faptei comise, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea, de
condiŃiile în care a fost crescut şi în care a trăit minorul, precum şi de alte elemente care ar
putea să caracterizeze şi să justifice comportamentul acestuia.
Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este
suficientă pentru îndreptarea minorului, iar aplicarea pedepsei închisorii ar fi o sancŃionare
prea aspră faŃă de pericolul social redus al infracŃiunii săvârşite.
Prin lege există posibilitatea aplicării pedepsei cu amendă infractorului atât în cazul
în care acesta posedă mijloace materiale proprii (moşteniri, donaŃii), salarii pentru munca
prestată, cât şi în cazul în care nu posedă avere proprie, dar există garanŃia că amenda se
va executa.
Pentru a asigura eficienŃă pedepsei penale, legea prevede posibilitatea înlocuirii
pedepsei amenzii cu închisoarea dacă cel condamnat se sustrage cu rea credinŃă de la
executarea amenzii în limitele prevăzute pentru infracŃiunea comisă, Ńinând cont şi de
partea din amendă care a fost achitată.
Pentru stabilirea pedepsei amenzii infractorului minor, limitele minime şi cele
maxime se reduc la jumătate.
La individualizarea pedepsei se va Ńine seama de criteriile generale de
individualizarea pedepsei, astfel încât infractorul să nu se afle în situaŃia de a nu-şi putea
asigura mijloacele necesare la propria sa întreŃinere, învăŃătură şi pregătire profesională.

Întrebări:
1. Care sunt modalităŃile de executare a amenzii penale?
72
 2. Este aplicabilă amenda penală la minori?
3. Care sunt condiŃiile de înlocuire a pedepsei amenzii penale?

TEMA VI
EXECUTAREA MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE

SecŃiunea I
Arestarea preventivă34

Arestarea preventivă este măsura preventivă privativă de libertate prin care organul
judiciar competent dispune deŃinerea învinuitului sau inculpatului pe durata şi în condiŃiile
prevăzute de lege, în locuri special prevăzute, în interesul urmăririi penale sau a judecăŃii.
Arestarea preventivă se prezintă sub două modalităŃi:
a) arestarea preventivă a învinuitului;
b) arestarea preventivă a inculpatului.
Măsura reŃinerii şi a arestării preventive în cursul urmăririi penale se execută numai
în centrele de reŃinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului AdministraŃiei şi
Internelor.
Măsura arestării preventive, în cursul judecăŃii se execută în secŃii speciale ale
locurilor de deŃinere din subordinea A.N.P. sau în centre de arestare preventivă ce
funcŃionează pe lângă acestea. Primirea şi cazarea persoanelor reŃinute ori arestate, se
realizează, de regulă, individual, în condiŃiile dispoziŃiilor regulamentului şi a legii, iar
arestaŃii preventiv aflaŃi în curs de judecată sau urmărire penală, vor fi ŃinuŃi separat de
persoanele condamnate definitiv, cercetate într-o altă cauză.

Arestarea preventivă a învinuitului

Persoana faŃă de care se efectuează urmărirea penală, cât timp nu a fost pusă în
mişcare acŃiunea penală împotriva sa, poartă denumirea de învinuit.
Prezentăm în continuare câteva condiŃii necesare arestării preventive a învinuitului:
- pentru a se lua această măsură este nevoie să existe probe sau indicii temeinice că
învinuitul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală pentru care pedeapsa este
închisoarea sau detenŃiunea pe viaŃă;
- de asemenea învinuitul să fi fost ascultat înainte de a se dispune luarea măsurii şi
să existe vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 cod procedură penală;
- măsura arestării preventive a învinuitului trebuie să fie impusă de situaŃia concretă,
pentru buna desfăşurare a procesului penal.
După faza în care se găseşte cercetarea penală, organul competent a dispune
arestarea învinuitului este judecătorul, care în faza de urmărire penală, ia această măsură
la propunerea organului de cercetare penală, prin încheiere.
În faza de judecată, organul competent să aresteze este tot instanŃa (judecătorul),
care se pronunŃă prin încheiere sau prin sentinŃă.

34
V. Câmpean, Aspecte controversate referitoare la arestarea preventivă, R.D.P. nr. 2/2001, p.155
Al. łuculeanu, Arestarea inculpatului în faza judecăŃii. ConstituŃionalitate, R.D.P. nr. 1/2001, p.67-69
73
 Atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, punerea în executare a
măsurii arestării preventive a învinuitului se va face de către poliŃie în baza unui mandat
de arestare cu următoarele menŃiuni: (art. 151 Cod procedură penală)
- instanŃa care a dispus luarea măsurii arestării inculpatului (învinuitului);
- data şi locul emiterii;
- numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;
- datele privitoare la persoana inculpatului prevăzute în art. 70 şi codul numeric
personal;
- arătarea faptei ce formează obiectul învinuirii şi denumirea infracŃiunii;
- temeiurile concrete care determină arestarea;
- ordinul de a fi arestat inculpatul;
- indicarea locului unde urmează a fi deŃinut cel arestat;
- semnătura judecătorului.
Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecătorul care
a emis mandatul înmânează un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt
exemplar îl trimite organului de poliŃie pentru a fi predat la locul de deŃinere, odată cu
arestatul. Dacă arestarea s-a luat în lipsa inculpatului, mandatul emis se înaintează în dublu
exemplar organului de poliŃie pentru executare.
Organul de poliŃie procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi
predă un exemplar al mandatului şi o conduce la judecătorul care a emis mandatul.
Judecătorul procedează la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridică obiecŃii, care
necesită o rezolvare urgentă, fixează de îndată termen de judecată.
Durata arestării preventive a învinuitului este de cel mult 10 zile. Dacă învinuitul
este minor, durata arestării este de cel mult 3 zile.
Învinuitului i se aduce la cunoştinŃă, în cel mai scurt timp, în prezenŃa unui avocat,
învinuirea pentru care este cercetat, iar în termen de 24 ore, ca şi o expresie a garantării
dreptului la apărare, a umanismului dreptului execuŃional penal, luarea măsurii este adusă
la cunoştinŃa unui membru de familie al învinuitului, ori unei persoane desemnate de către
acesta, împrejurare consemnată într-un proces verbal.
SoluŃionarea cererii se face în prezenŃa procurorului şi a avocatului ales sau
desemnat din oficiu.
Împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive, de către judecător,
se poate face recurs în termen de 24 de ore, de la pronunŃare pentru cei prezenŃi şi de la
comunicare pentru cei lipsă.
Dosarul de înaintează de urgenŃă, în 24 de ore, instanŃei competente să judece
recursul formulat. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea
măsurii arestării preventive nu este suspensiv de executare.
Învinuitul poate fi arestat în faza de urmărire penală la cererea procurorului sau la
instanŃa de judecată, în cazul acŃiunilor directe, infracŃiunilor de audienŃă şi în cazul
extinderii procesului penal cu privire la alte persoane.

Arestarea preventivă a inculpatului35

Prin noŃiunea de inculpat se înŃelege persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare
acŃiunea penală.

35
D. Audrieş, D. Meteş, Măsura arestării preventive, R.D.P. nr. 2/2001, p.88
Art. 149 Cod proc. pen. , modificat prin OUG nr. 109 din 24 oct,. 2003 în M.O. nr. 748/26.10.2003
74
 Pentru a se lua această măsură este nevoie să existe probe sau indicii temeinice că
inculpatul a săvârşit o faptă penală pentru care s-a pus în mişcare acŃiunea penală, iar
pentru fapta săvârşită, legea să prevadă pedeapsa cu închisoarea sau detenŃiunea pe viaŃă,
şi totodată instanŃa să aprecieze că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol
pentru ordinea publică.
De asemenea legea prevede şi o a treia situaŃie pentru cazurile prevăzute de art. 148
lit. c-g cod procedură penală, când pedeapsa trebuie să fie mai mare de 1 an.
O altă condiŃie este şi aceea ca înainte de luarea măsurii arestării preventive,
inculpatul să fi fost ascultat de către organul competent. Această din urmă condiŃie se
consideră îndeplinită chiar dacă inculpatul nu va fi în faŃa organului de anchetă, în
următoarele 3 situaŃii:
- inculpatul este dispărut;
- inculpatul se află în străinătate;
- există probe din care rezultă că inculpatul se sustrage de la urmărirea penală
sau de la judecată.
O ultimă condiŃie ce trebuie îndeplinită pentru buna desfăşurare a procesului este
aceea cerută de necesitatea privării de libertate a inculpatului.
Punerea în executare a măsurii arestării inculpatului se face în baza unui mandat de
arestare individual cu menŃiunile arătate mai sus la arestarea învinuitului.
AtribuŃiunea de arestare preventivă în faza de urmărire penală, precum şi în faza de
judecată revine instanŃei, care din oficiu sau la propunerea procurorului, poate să o facă
prin încheiere sau, după caz, prin hotărâre judecătorească.
Dosarul cu propunerea de arestare, înlăuntrul termenului de 24 de ore de reŃinere -
în cazul în care inculpatul a fost reŃinut - va fi prezentat preşedintelui instanŃei, sau
judecătorului delegat de către acesta, care va fixa ziua şi ora de soluŃionare a propunerii de
arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă a învinuitului,
devenit inculpat, sau până la expirarea - aşa cum s-a arătat mai sus - a perioadei de 24 de
ore de reŃinere. Ziua şi ora se comunică de către instanŃă atât apărătorului ales, sau numit
din oficiu, cât şi procurorului, acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenŃa în faŃa
judecătorului a inculpatului arestat sau reŃinut.
Propunerea de arestare preventivă se soluŃionează în Cameră de consiliu de către un
singur judecător, indiferent de natura infracŃiunii.
Judecarea cererii se face în prezenŃa inculpatului, asistat de apărător, precum şi a
procurorului. Prin excepŃie de la această situaŃie, propunerea de arestare va fi examinată şi
în lipsa inculpatului, dar cu prezenŃa apărătorului acestuia în situaŃia în care inculpatul nu
poate fi prezentat în faŃa judecătorului din cauza stării sănătăŃii ori din cauză de forŃă
majoră sau stare de necesitate.
Judecătorul admite sau respinge propunerea de arestare preventivă prin încheiere
motivată. Luarea măsurii arestării nu poate depăşi perioada de 30 de zile, iar dacă
inculpatul a fost arestat sau reŃinut anterior, luarea măsurii va fi dispusă pentru zilele care
au rămas după scăderea acesteia din perioada de 30 de zile. Arestarea preventivă a
inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestării învinuitului.
Împotriva încheierii se poate face recurs în 24 de ore de la pronunŃare pentru cei
prezenŃi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Mandatul de arestare a învinuitului încetează
de drept la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.

75
 Legat de punerea în executare a mandatului de arestare putem distinge 2 situaŃii şi
anume:
- în prima situaŃie dacă inculpatul a fost prezent, organul judiciar emitent înmânează
un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de
poliŃie pentru a fi predat la locul de deŃinere odată cu inculpatul arestat;
- a doua situaŃie este cea când inculpatul nu a fost prezent, când organul judiciar
emitent, înmânează în dublu exemplar mandatul de arestare organului de poliŃie pentru
executare. Organul de poliŃie la rândul său va proceda la arestarea inculpatului căruia îi
predă un exemplar al mandatului şi odată prezent în faŃa judecătorului se va proceda la
ascultarea lui.
Dacă inculpatul nu este găsit, organul de poliŃie va încheia un proces verbal de
constatare şi va înştiinŃa în consecinŃă organul judiciar care a emis mandatul şi organele
competente pentru darea în urmărire.
Durata arestării poate fi de cel mult 30 de zile, termen care se va putea prelungi.
Prelungirea termenului de arestare36 cu alte 30 de zile cade în sarcina instanŃei de judecată
care este competentă să judece şi fondul cauzei. CompetenŃa de arestare revine instanŃei
corespunzătoare instanŃei de fond în a cărei rază teritorială se află locul de deŃinere.
Propunerea de prelungire a arestării se face de către procuror sau de către organul de
cercetare penală şi se înaintează instanŃei de judecată cu cel puŃin 5 zile înainte de
expirarea duratei arestării.
InstanŃa se va pronunŃa asupra prelungirii măsurii prin încheiere, în Cameră de
consiliu, în complet de judecător unic înainte de expirarea duratei mandatului pentru o
perioadă de 30 de zile. După pronunŃare, la 24 de ore, instanŃa va restitui dosarul
procurorului.
Prelungirea măsurii arestării este dispusă de către instanŃă prin încheiere, care poate
fi atacată în 24 de ore de la pronunŃare pentru cei prezenŃi (procuror, inculpat) şi de la
comunicare, dacă cei doi lipsesc.
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării
preventive nu este suspensiv de executare.
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins prelungirea arestării
preventive este suspensiv de executare
În baza art. 157 alin. 9 cod procedură penală instanŃa de judecată este obligată că
comunice administraŃiei locului de deŃinere, de prelungirea arestării, iar aceasta din urmă
este obligată să o aducă la cunoştinŃă inculpatului.
Judecătorul poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile.
Durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale, nu poate depăşi un termen
rezonabil şi nu mai mult de 180 de zile (art. 159 alin. 13 cod procedură penală, modificat).
În situaŃia inculpaŃilor minori, legea penală face distincŃie pentru minorul ce are o
vârstă între 14-16 ani, pentru care măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale
este de cel mult 15 zile, iar verificarea legalităŃii şi temeiniciei măsurii se efectuează în
cursul judecăŃii periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile. Totalul perioadei de arestare
preventivă, ca urmare a unor prelungiri consecutive, fiecare în parte de câte 15 zile, nu
poate depăşi 60 de zile. In mod excepŃional, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracŃiunea pentru care s-a pus în mişcare acŃiunea penală împotriva minorului este

36
V.A. Podar, Recurs. Prelungirea arestării preventive, R.D.P. nr. 3/2001, p.127
76
detenŃiunea pe viaŃă, sau închisoarea mai mare de 20 de ani, atunci durata arestării
preventive poate fi de până la 180 de zile.
Inculpatul minor mai mare de 16 ani, poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi
penale pe o perioadă de cel mult 20 de zile. Durata măsurii preventive poate fi prelungită
în cursul urmăririi penale, de fiecare dată cu 20 de zile, dar în total nu poate depăşi un
termen de 90 de zile. În mod excepŃional, când pedeapsa prevăzută de lege este
detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea de 10 ani, ori mai mare, arestarea preventivă a
inculpatului minor în cursul urmăririi penale, poate fi prelungită până la 180 de zile.
Verificarea legalităŃii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor, mai
mare de 16 ani, în cursul judecăŃii, se efectuează periodic, dar nu mai târziu de 40 de zile.

MenŃinerea arestării inculpatului în cursul judecăŃii

După înregistrarea dosarului la instanŃă, în cauzele în care inculpatul este trimis în
judecată în stare de arest, instanŃa este datoare să verifice din oficiu, în Camera de consiliu,
legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării
preventive.
Dacă instanŃa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au
încetat, sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin
încheiere revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanŃa constată că există temeiuri care justifică privarea de libertate, prin
încheiere motivată, va menŃine arestarea preventivă.
Încheierea prin care se menŃine arestarea poate fi atacată cu recurs în condiŃiile art.
160/b alin. 4 cod procedură penală, adică în 24 ore de la pronunŃare pentru cei prezenŃi şi
de la comunicare pentru cei lipsă. Dosarul se înaintează de urgenŃă, în termen de 24 de ore,
instanŃei competente, iar recursul se judecă în 3 zile.
În cauzele în care inculpatul este arestat, instanŃa este datoare ca în cel mult 60 de
zile să verifice legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Categorii de arestaŃi preventiv

Având în vedere întreaga masă a arestaŃilor preventivi, potrivit legii de executare a
pedepselor, în penitenciare se face distincŃie între: arestaŃi bărbaŃi – care prezintă numărul
cel mai mare de arestaŃi preventiv şi femei arestate. Privit din punctul de vedere al vârstei,
distingem: arestaŃi majori, arestaŃi minori şi arestaŃi tineri – adulŃi (majori).
În funcŃie de cazierul judiciar distingem: arestaŃi preventivi primari şi arestaŃi
preventivi recidivişti. Apoi se disting, după natura infracŃiunii, arestaŃi preventiv pentru
infracŃiuni militare, arestaŃi preventiv pentru infracŃiuni diferite.
La locurile de deŃinere se vor separa arestaŃii preventivi, de persoanele condamnate
şi chiar în rândul arestaŃilor preventivi, pot fi separări pentru o mai bună pază şi
supraveghere a celor în cauză.

Regimul arestării preventive

Regimul penitenciar
Dacă în ce-i priveşte pe condamnaŃi mai răspândită este modalitatea regimului
penitenciar închis, totuşi se acordă tot mai mult credit şi modalităŃii regimului penitenciar
deschis. În ce-i priveşte pe arestaŃii preventivi, avându-se în vedere realizarea izolării

77
acestora faŃă de martori, experŃi, etc., care ar putea influenŃa mersul procesului, regimul
penitenciar stabilit de lege este cel închis.
La locul de deŃinere se impune o separare şi între condamnaŃi şi arestaŃii preventiv,
iar această separare constă în necesitatea ca arestaŃii preventiv să nu intre în contact cu
condamnaŃii, pentru că aceştia din urmă, cu toate măsurile ce se iau, pot influenŃa arestaŃii
preventiv. InfluenŃarea poate fi în dublu sens: atât cu privire la chestiuni legate de
urmărirea penală, ori judecată, cât şi cu privire la comportamentul arestaŃilor preventivi în
general.
Aceleaşi considerente stau şi la baza separării arestaŃilor preventiv de alŃi arestaŃi
preventiv. Dacă nu s-ar respecta această regulă s-ar produce urmări defavorabile atât
pentru buna desfăşurare a urmăririi penale sau a judecăŃii, cât şi asupra conduitei
arestaŃilor.
Prin legea de executare a pedepselor s-a instituit şi regula separării arestaŃilor
preventivi din aceiaşi cauză în scopul evitării denaturării adevărului şi a încheierii unor
înŃelegeri care pot constitui piedici în munca organelor judiciare, de aflarea adevărului.

ConŃinutul regimului arestaŃilor preventiv

ConŃinutul regimului arestaŃilor preventiv este format din drepturile specifice ale
acestora pe timpul deŃinerii, cum ar fi dreptul la hrană, la asistenŃă sanitară, dreptul la
vizite, corespondenŃă, etc.
Drepturile arestaŃilor preventivi sunt mai largi decât ale condamnaŃilor şi presupun
condiŃii mai uşoare de exercitarea lor. ArestaŃii preventivi aflaŃi în curs de urmărire penală
pot primi vizite şi pachete, pot primi corespondenŃă, cu aprobarea şi controlul organului de
urmărire penală.
De asemenea aceştia pot primi pachete, bani, cu care îşi pot procura cărŃi, reviste,
ziare dacă aceste drepturi îşi găsesc justificare din partea directorului locului de deŃinere.
Pe lângă aceste drepturi materiale, arestaŃii preventiv au drepturi legate de viaŃa şi
activitatea lor în locul de deŃinere, cum ar fi: dreptul la hrana necesară în funcŃie de starea
sănătăŃii lor, dreptul la odihnă, plimbare, asistenŃă medicală, etc.
Se poate constata că aceste drepturi sunt similare prevederilor referitoare la
drepturile condamnaŃilor, care de fapt se aplică în mod corespunzător şi arestaŃilor
preventivi în măsura în care legea nu dispune astfel.
Tot în conŃinutul regimului arestaŃilor preventivi trebuie să includem şi obligaŃiile
arestaŃilor preventivi în penitenciar, care se referă la internarea arestatului preventiv în
penitenciar, la obligaŃiile privind ordinea şi disciplina, la obligaŃia de muncă precum şi la
alte obligaŃii.
În ce priveşte prima obligaŃie trebuie arătat că odată emis mandatul de arestare,
organele de poliŃie procedează la încarcerarea arestatului preventiv conform dispoziŃiilor
art. 81 din Legea nr. 275/2006. Arestatul preventiv este înscris în registrul special al
arestaŃilor preventivi, cu toate datele personale ale acestuia precum şi data primirii la locul
de deŃinere.
Cu aceiaşi ocazie i se aduc la cunoştinŃă drepturile şi obligaŃiile sale, măsurile
disciplinare ce i se pot aplica şi măsurile obligatorii de igienă sanitară.
Pe toată perioada arestării preventive, se exercită o pază şi o supraveghere
permanentă asupra acestor infractori pentru a preîntâmpina orice tentativă de evadare. Este

78
posibil ca arestatul preventiv să beneficieze de păstrarea hainelor personale, după ce s-a
efectuat percheziŃia corporală prealabilă.
După îndeplinirea acestor formalităŃi administrative, arestatul preventiv aflat în
locul de deŃinere (penitenciar) urmează să respecte programul zilnic, disciplina şi ordinea
interioară, să execute dispoziŃiile date de personalul penitenciarului, să se supună
percheziŃiilor, să respecte regulile de igienă şi prescripŃiile medicului locului de deŃinere,
să se comporte cu grijă faŃă de bunurile proprietatea penitenciarului.
ArestaŃii preventivi nu au obligaŃia de a presta o muncă, în schimb au obligaŃia de a
presta munci cu caracter gospodăresc, situaŃie în care, consimŃământul lor nu este necesar.
Ca excepŃie, cu avizul organului de urmărire penală, arestaŃii preventivi pot fi folosiŃi la
muncă.
Programul de lucru al acestora este alcătuit de directorul penitenciarului cu
respectarea normelor de protecŃia muncii. Durata zilei de muncă este de 8 ore şi activitatea
desfăşurată de ei se face în raport cu calificarea profesională pe care aceştia o au.
Munca prestată şi retribuită va aduce arestatului preventiv anumite sume de bani,
din care o parte se depun la CEC, beneficiind de ea la liberare, iar o altă parte poate fi
cheltuită în penitenciar.
Femeile gravide nu pot fi folosite la muncă în perioada stabilită de normele legale.
ArestaŃii preventiv nu au obligaŃii de participare la acŃiunile de instrucŃie, educare şi
calificare profesională care sunt de durată, iar şederea acestora în penitenciar poate fi de
scurtă durată.
ArestaŃilor preventiv li se aplică dispoziŃiile Legii 275/2006.

Măsuri disciplinare şi recompense

Şi în această materie, principiul care se aplică este cel similar celui aplicabil
condamnaŃilor în sensul că măsurile disciplinare şi recompensele se pot aplica în mod
corespunzător ambelor categorii de “locuitori ai penitenciarelor”.
Legat de acestea trebuie făcută totuşi precizarea că în comparaŃie cu condamnaŃii,
arestaŃii preventiv au o durată de şedere mai limitată în penitenciar, astfel că sistemul
recompenselor nu întotdeauna îndeplineşte condiŃiile de acordare.
Nu aceiaşi situaŃie este în cazul nerespectării regulilor de ordine interioară,
neexecutării ordinelor personalului penitenciar, lipsei de respect faŃă de conducerea
penitenciarului, conflictelor cu alŃi arestaŃi preventiv, nerespectarea programului zilnic
stabilit de conducerea penitenciarului, trimiterea ori primirea de corespondenŃă pe alte căi
decât cele permise, practicarea de jocuri de noroc, deteriorarea de bunuri publice,
îndemnarea altor arestaŃi la acŃiuni de indisciplină, ori evadare, acŃiuni de influenŃare
negativă a altor arestaŃi preventiv, în probleme de urmărire penală, pentru că toate aceste
acŃiuni, enumerate, constituie abateri şi încălcări grave ale disciplinei.
În aceste situaŃii se pot aplica măsuri disciplinare gradual, după gravitatea încălcării
disciplinei şi anume: avertismentul, oprirea de la muncă, izolarea în timpul nopŃii (de la
ora stingerii până la ora deşteptării), izolarea în timpul zilei de alŃi arestaŃi preventiv.
Această izolare constă în depunerea individului într-o cameră sau celulă de suprafaŃă mică,
individual, iar în cazul unor abateri mai grave şi repetate, se poate lua măsura izolării
severe, care constă în izolarea unită cu condiŃii de odihnă mai grele şi condiŃii de
alimentare mai severe.

79
 Împlinirea termenului executării arestării preventive37
Arătam mai sus că arestarea preventivă poate să se dispună în faza de urmărire
penală sau în faza de judecată. Legat de aceste două faze se întâlnesc şi situaŃiile de
împlinirea termenului executării arestării preventive în faza de urmărire penală şi în faza
de judecată.
În ce priveşte terminarea arestării preventive în faza de urmărire penală, trebuie
arătat că sunt frecvente aceste situaŃii. Punerea în libertate a arestatului preventiv se poate
dispune de judecător în două situaŃii şi anume:
- în cazul scoaterii de sub urmărire penală;
- în cazul încetării urmăririi penale.
În aceste situaŃii sunt incidente dispoziŃiile art. 11 cod procedură penală raportat la
art. 10 lit. a-e cod procedură penală, adică atunci când se constată că:
a) fapta nu a avut loc;
b) fapta nu este prevăzută de legea penală;
c) fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni;
d) fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat;
e) faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii sau există
vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
Oricare din aceste cauze ar fi incidente, efectul juridic ar fi acelaşi – încetarea
arestării preventive ca urmare a scoaterii de sub urmărire, moment în care arestatul
preventiv trebuie să fie pus în libertate.
A doua situaŃie a încetării urmăririi penale se dispune când potrivit art. 11 cod
procedură penală se constată existenŃa cauzelor prevăzute la art. 10 lit. f-j cod procedură
penală, adică:
a) lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea
organului competent, ori altă condiŃie prevăzută de lege, necesară pentru punerea
în mişcare a acŃiunii penale;
b) a intervenit amnistia sau prescripŃia, ori decesul făptuitorului;
c) a fost retrasă plângerea prealabilă, ori părŃile s-au împăcat în cazul infracŃiunilor
pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părŃilor înlătură răspunderea
penală;
d) s-a dispus înlocuirea răspunderii penale;
e) există autoritate de lucru judecat. Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei
definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică.
În aceste situaŃii, arestarea preventivă încetează ca urmare a încetării urmăririi
penale prevăzute de art. 11 lit. c cod procedură penală, iar arestatul preventiv este pus în
libertate
În faza de judecată38, organul competent să dispună încetarea arestării preventive
este instanŃa de judecată, în cazurile de achitare şi încetarea procesului penal. Achitarea,
potrivit art. 11 pct. 2 lit. a cod procedură penală, se pronunŃă pentru aceleaşi situaŃii
enumerate mai sus şi care sunt prevăzute de art. 10 lit. a – e cod procedură penală (fapta nu
există, fapta nu a fost săvârşită de învinuit, etc.).

37
A. łuculeanu, Încetarea de drept a măsurilor preventive, Dreptul nr. 11/2002, p.215, 220
A. łuculeanu, Prelungirea şi revocarea măsurilor preventive. Probleme de practică judiciară, Dreptul nr. 12/2001, p.136
38
D. Lupaşcu, Revocare. CondiŃii de admitere la arestarea preventivă, Dreptul nr. 10/2000, p.132
R. Lupaşcu, Revocarea sau înlocuirea arestării preventive, Dreptul nr. 4/2000, p.141
80
 Potrivit art. 11 punctul 2 lit. b cod procedură penală, încetarea procesului penal este
dispusă de instanŃa de judecată în cazurile prevăzute de art. 10 lit. f-j cod procedură penală
(lipsa plângerii prealabile, împăcarea părŃilor, amnistie, etc.).
În aceste două situaŃii, odată cu pronunŃarea soluŃiilor de către instanŃa de judecată,
aceasta trebuie să dispună de urgenŃă punerea în libertate de îndată a arestaŃilor preventivi.
Cu ocazia punerii în libertate a arestaŃilor preventivi în faza de urmărire penală sau
în faza de judecată, aceştia vor fi scoşi din registrul de evidenŃă al arestaŃilor preventivi.
Aceiaşi măsură de scoatere din evidenŃă se va dispune şi în ipoteza în care arestatul
preventiv va fi condamnat la închisoare, de către instanŃă şi va fi înregistrat în registrul de
evidenŃă al condamnaŃilor cu toate datele personale, precum şi cu datele privind pedeapsa
aplicată.

Punerea în libertate - drepturi şi obligaŃii ale arestatului preventiv

La momentul punerii în libertate, cât şi după punerea în libertate, arestatul preventiv
dobândeşte o serie de drepturi nefructificate pe perioada detenŃiei. Aceste drepturi sunt:
- dreptul de a fi pus în libertate de îndată, care este întemeiat pe actul de scoatere de
sub urmărire penală sau de încetarea urmăririi penale, emanat de la judecător. Această
încheiere constituie un act obligatoriu pentru conducerea penitenciarului care are obligaŃia
de a pune de îndată în libertate pe arestatul preventiv;
- dreptul de a primi plata cotei din remuneraŃia muncii depusă la CEC pe timpul
arestării preventive, dacă acesta a desfăşurat o muncă retribuită. Aceiaşi regulă se aplică şi
în situaŃia unor venituri ca urmare a realizării unor invenŃii sau inovaŃii;
- dreptul de a-i fi restituite sumele de bani cu care a intrat în locul de deŃinere sau
care au fost primite prin mandat poştal pe perioada arestării preventive;
- persoanelor împotriva cărora s-a luat o măsură preventivă şi care au fost scoase de
sub urmărire sau au fost achitate, care înainte de arestare erau încadrate în muncă, li se
calculează la vechimea în muncă şi timpul cât au fost arestate, sau după caz, timpul cât au
executat pedeapsa la locul de muncă;
- dacă în timpul arestării preventive, arestatul preventiv a devenit inapt de muncă în
urma unui accident de muncă, după liberare are dreptul la un ajutor social lunar. Regula
este similară şi în cazul constatării unei invalidităŃi de gradul I sau de gradul II dacă
arestatul preventiv a avut o activitate în muncă de cel puŃin 3 ani înainte de arestarea
preventivă;
- dreptul la reparaŃie potrivit dispoziŃiilor art. 504 cod procedură penală, în cazul în
care arestatul preventiv a încercat un prejudiciu moral şi material ca urmare a măsurii
preventive luate eronat de către organele judiciare, fie ele de procuratură sau de către
instanŃa de judecată.
Pe lângă aceste drepturi, arestatul preventiv care pe perioada aflării în locul de
deŃinere a cauzat pagube materiale din vina sa şi pe care nu le-a acoperit în timpul când era
în penitenciar sau la momentul punerii în libertate, va fi urmărit de către organele
financiare locale ale administraŃiei de stat de la domiciliul acestuia.
Încasarea acestor sume se face pe baza ordinului de imputare emis de conducerea
penitenciarului care constituie un titlu executor.

Centrele de reŃinere şi arestare preventivă şi centrele de arestare preventivă

81
 ReŃinerea şi arestarea preventivă în cursul urmăririi penale se execută în centrele de
reŃinere şi arestare preventivă, care se organizează şi funcŃionează în subordinea
Ministerului AdministraŃiei şi Internelor, iar arestarea preventivă în cursul judecăŃii se
execută în secŃiile speciale de arestare preventivă din penitenciare sau în centrele de
arestare preventivă de pe lângă penitenciare, care funcŃionează în subordinea ANP.
Prin ordinul ministrului MAI se înfiinŃează centrele de reŃinere şi arestare preventivă
şi se stabileşte penitenciarul în a cărui circumscripŃie funcŃionează aceste centre, iar prin
ordinul ministrului justiŃiei se înfiinŃează centrele de arestare preventivă şi se stabileşte
penitenciarul în a cărui circumscripŃie funcŃionează aceste centre de arestare preventivă.
Organizarea, funcŃionarea, siguranŃa acestor centre se stabilesc prin regulament
aprobat prin ordin comun al ministrului administraŃiei şi internelor şi al ministrului
justiŃiei.
În aceste centre persoanele reŃinute sau arestate poartă Ńinută civilă. Aceste persoane
la cererea lor pot presta o muncă sau pot desfăşura activităŃi educative, culturale,
terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenŃă socială cu avizul judecătorului delegat cu
executarea pedepselor.
În aceste centre se respectă dispoziŃiile referitoare la drepturi, obligaŃii, sancŃiuni
prevăzute în Legea 275/2006.

Mandatul european de arestare

În cadrul cooperării penale internaŃionale, un loc important îl deŃine emiterea
mandatului european de arestare. În legătură cu această instituŃie juridică, Uniunea
Europeană a înŃeles să emită norme care sunt obligatorii şi pentru statul nostru.
În cele ce urmează vom prezenta, pe scurt, referiri la aceste norme.
DeclaraŃii notificate Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene în
contextul aplicării mandatului european de arestare în referire la Decizia – cadru nr.
584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare
între statele membre ale Uniunii Europene.
România a transpus Decizia – cadru nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul
european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene
prin Titlul III al Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaŃională în materie
penală.39
DispoziŃiile legale interne privind transpunerea Deciziei – cadru nr. 584/JAI din 13
iunie 2002 a intrat în vigoare de la data aderării României la Uniunea Europeană, respectiv
la 1 ianuarie 2007.

Practică judiciară

Arestarea inculpatului fără a se asigura asistarea lui de către un apărător

constituie caz de nulitate absolută potrivit art. 187 alin. 2 şi 3 cod procedură penală,
sancŃionată cu restituirea dosarului la procuror, datorită încălcării dispoziŃiilor art.

39
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, modificată şi completată prin Legea
nr. 224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006.

82
23 alin. 5 şi art. 24 din ConstituŃie şi ale art., 6, 171 alin. 2 şi art. 172 cod procedură
penală
Nulitatea menŃionată nu poate fi acoperită prin desemnarea unui apărător din
oficiu după 2 zile de la arestarea preventivă, iar împrejurarea că înainte de luarea
acestei măsuri inculpatul a declarat în scris că nu înŃelege să uziteze de dreptul său
de a fi asistat de un apărător nu era relevantă deoarece în caz contrar ar fi lipsite de
conŃinut aceste drepturi constituŃionale.
C.S.J. Decizia secŃiei penală nr. 1009/9 iunie 1993

În cauză, la data arestării preventive şi a punerii în mişcare a acŃiunii penale,

inculpatul nu a fost asistat de apărător, omisiune înlăturată abia cu ocazia prezentării
materialului de urmărire penală. Deoarece prin omisiunea menŃionată au fost
încălcate dispoziŃiile art. 6 alin. final, art. 171 alin. 2 şi 172 cod procedură penală,
referitoare la asigurarea dreptului de apărare, fiind deci vorba de o nulitate absolută
în sensul art. 197 alin. 2 şi 3 cod procedură penală, dosarul va fi restituit la procuror
conform art. 333 din acelaşi cod.
C.S.J. decizia secŃiei penale nr. 1010/9 iunie 1993

Emiterea mandatului de arestare la o dată mult ulterioară (20 de zile)

întocmirii rechizitorului, care nu cuprinde dispoziŃia expresă de arestare constituie
motiv de revocare a măsurii arestării datorită unor vicii de formă.
Trib. Sibiu - Încheierea din 13 mai 1993, dosar 922/1993

DispoziŃiile art. 453 şi 455 cod procedură penală referitoare la întreruperea

executării au în vedere numai pedepse privative de libertate, rămase definitive, ele
nu autoriză şi întreruperea arestării preventive.
Inculpatul arestat preventiv poate cere şi obŃine – nu întreruperea executării
măsurii preventive, ci revocarea acestei măsuri în condiŃiile art. 1401 cod procedură
penală, pe calea unei plângeri împotriva ordonanŃei de arestare preventivă adresată
instanŃei căreia i-ar reveni competenŃa să judece cauza în fond.
Trib. Mun. Bucureşti SecŃia II penală – decizia nr. 255/1993

Potrivit art. 141 Alin. 1 şi 303 alin. 3 cod procedură penală pot fi atacate cu
recurs încheierile date în primă instanŃă prin care se dispune luarea, revocarea,
înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive sau suspendarea judecăŃii. Ca atare,
încheierile prin care au fost respinse asemenea cereri nu pot fi atacate cu recurs.
C.S.J. Decizia secŃiei penale nr. 2605/19 iulie 1995.

Durata arestării provizorii în vederea extrădării solicitate de autorităŃile

române se deduce din durata pedepsei închisorii de executat.
Durata arestării la domiciliu, dispusă de autorităŃile străine, constituind o
măsură echivalentă cu obligarea de a nu părăsi localitatea, prevăzută în art. 145 C.
proc. pen. nu reprezintă o privare de libertate care să poată fi dedusă din durata
pedepsei închisorii de executat.
I.C.C.J. secŃia penală, decizia nr. 4647 din 10 august 2005.

83
Întrebări:
1. Care sunt condiŃiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a învinuitului?
2. Care sunt condiŃiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a inculpatului?
3. În ce condiŃii se dispune punerea în libertate?
4. Centrele de reŃinere şi arestare preventivă.
5. CondiŃiile de emitere ale mandatului european de arestare.

84
85