Scurt argument

După cum putem observa, tot mai des auzim vorbindu-se despre problema Rromilor din
România, despre marginalizarea Rromilor de către societate dar mai ales despre o tipologie clasică a
Rromilor. Însă câţi dintre noi cunoaştem toate elementele acestei probleme şi câti judecăm fără săi
cunoaştem cu adevărat? În continuare voi prezenta o scurtă istorie a etniei rrome.

1. Scurt istoric

Prima atestare documentară a existenţei unei comunităţi de Rromi este din 1068, din vremea
Imperiului Bizantin. Rromii au fost denumiţi în diferite feluri de către popoarele cu care au intrat în
contact: „arami” (pagân, armean), „gypsy”(egiptean), „saracin”(arab), „athinganoi” (ţigan).
Despre locul de origine al Rromilor există mai multe teorii. Unii specialişti (romanologi) consideră
că aceştia ar proveni din Egipt, în timp ce alţii spun ca ar proveni din nord-vestul Indiei, din provincia
Punjab.
Astfel, traseul principalelor grupuri de rromi străbate Persia, Armenia, Imperiul Bizantin şi
Peninsula Balcanică. Sosirea lor in Asia Mică are loc începand cu secolul XI, iar la începutul
secolului al XIV-lea rromii sunt semnalaţi în insula Creta şi in Pelopones. Teritoriile din sudul
Dunării constituie locul de unde rromii s-au raspândit, în perioada urmatoare, în mai multe regiuni ale
continentului european, inclusiv în Ţările Romane. Este sigur însă ca migraţia Rromilor către Europa
s-a făcut treptat cu opriri în Grecia, Bulgaria, Serbia, Ţara Românească, Moldova, Transilvania dar şi
în vestul continentului.
Rromii au fost recunoscuţi ca minoritate naţională la scurtă vreme după răsturnarea regimului
comunist. Deşi acest lucru a presupus câştigarea unor drepturi politice şi civile, deteriorarea situaţiei
economice şi sociale a Rromilor a continuat.Diferitele comunităţi de rromi (circa 40 existente) au
înfiinţat numeroase formaţiuni politice şi organizaţii civice, dintre care amintim: Partida Rromilor,
Federaţia Etnică a Rromilor, Partidul Democrat al Rromilor, Lăutarilor şi Rudarilor din România,
Asociaţia Studenţilor Rromi, Asociaţia Femeilor Rrome din România, Fundaţia Phoenix, Comunitatea
Etniei Rromilor din România etc. Rromii au supravietuit de milenii tocmai prin pastrarea traditiilor.
Chiar si acum, in secolul XXI, cei aproape 8 000 000 de Rromi care traiesc in Europa, constituie o

1
etnie distincta, cu reguli si legi proprii. Totuşi, în rândul Rromilor se face simţită schimbarea,
adaptarea la viaţa modernă.1
Cuvântul “rom” îşi are originile, conform unei teorii, în perioada petrecută în Imperiul Bizantin.
Astfel, termenul provine din denumirea generică utilizată pentru populaţia Imperiului în perioada
respectivă: “romaios”. Alte ipoteze susţin însă provenienţa cuvantului din limba arhaica utilizată de
aceasta populaţie înainte de părăsirea teritoriului Indiei.
„Rrom” este un cuvânt vechi al limbii rromani, folosit dintotdeauna pentru desemnarea
apartenenţei etnice a Rromilor. După cea mai bine documentată ipoteză, termenul provine din
cuvântul prakrit „dom” (cu d celebralizat), care însemna „om” şi se referea, pe de o parte, la imigranţii
indieni provenind din diverse grupuri etnice, care s-au amestecat şi au realizat căsătorii mixte în
Persia, formându-se ca popor acolo şi pornind apoi spre Europa, iar pe de altă parte, la un subgrup
etnic din India, care există şi astăzi. Evoluţia fonetică firească a condus la transformarea cuvântului
„dom”, cu d celebralizat, în cuvântul „rrom”, cu r nazalizat.2
Acestia au venit in urma unei mari miscari migratorii,si la inceput,majoritatea au fost liberi si isi
castigau existenta din mestesug (prelucrarea lemnului,metalelor etc). Nicolae Gheorghe, un specialist
în problema Rromilor , sustine ca sclavia a fost rezultatul cresterii masurilor stringente luate de
proprietarii de pamânturi, de curtile domnesti si de manastiri pentru a preveni ca forta de munca, pe
care o constituia populatie roma, sa paraseasca principatele. Ei începusera sa plece din principatele
românesti pentru a scapa de pretentiile, mai apasatoare ca niciodata si de "dependenta fiscala limitata
de domnitorii români" cautând o "dependenta personala nelimitata de marii latifundiari ai tarii, de
manastiri si de boieri". Tratamentul aplicat Rromilor în perioada sclaviei era unul extrem de dur.
Aveau mai putine drepturi decât un iobag din nastere - latifundiarii având chiar si dreptul de a-i vinde
sau de a-i oferi ca dar. Codul civil stipula ca rromii veniti din afara granitelor sa fie proprietatea
statului; în plus, fiecare copil rom nascut între granitele principatelor devenea implicit sclav. Codul lui
Basil, Lupul Moldovei, datat 1654, contine referinte cu privire la tratamentele si pedepsele la care
erau supusi sclavii. In Evul Mediu, rolul Rromilor ca si sclavi a crescut sub influenta imperiului
otoman, acestia fiind impartiti in diverse categorii (tigani de casa, de ogor, de curte etc)3.

1
România şi minorităţile,, colecţie de documente, Tg. Mureş, Ed. Pro Europa, 1997
2
Burtea, V., Marginalizare istorică şi cooperare socială în cazul populaţiei de Rromi, în revista Altera, nr. 5, an 2,
Tg. Mureş, Ed. Pro Europa,1996.

2
 Pe la mijlocul secolului, în 1842, câtiva proprietari de sclavi din Moldova au dat un exemplu,
eliberându-i pe acestia. O data ce sclavia a fost abolita, multi rromi au parasit România pentru a se
îndrepta spre vestul Europei sau spre America de Nord. Cei care au ramas si-au dat seama curând ca
situatia lor nu se îmbunatatise în mod simtitor - fusesera eliberati într-adevar, dar nu li se daduse nici
o bucata de pamânt. Aceasta situatie i-a determinat sa se îndrepte spre ocupatii care au dus la
mentinerea conditiei lor de saracie si discriminare. Au contribuit la dezvoltarea unor meserii cum ar fi
prelucrarea metalelor si a lemnului, iar pentru a supravietui au început sa foloseasca resurse modeste
(cu un potential economic scazut) cum ar fi procurarea si vinderea sticlelor goale sau exploatarea
marginala a colectivitatii (ghicitul, cersitul).4
În timpul regimului comunist, mai ales în anii '60, nationalismul a devenit o unealta ideologica de
prima clasa, rromii erau considerati elemente straine ce trebuiau sa devina românesti, cultura lor fiind
considerata ca o cultura a subdezvoltarii si a saraciei. Conform principiilor regimului comunist,
ocupatiile "private" trebuiau sa dispara. Ca urmare, toate fabricile particulare ce aveau proprietari
privati au fost confiscate de stat, acelasi tratament fiind aplicat tuturor materialelor si uneltelor
folosite de Rromi în ocupatiile lor traditionale (prelucrarea metalelor, a lemnului, confectionarea
bijuteriilor), mai ales aurul folosit pentru bijuterii. Simultan, acestia erau integrati în activitatile
agricole efectuate în cadrul cooperativelor agricole de productie. Cei care erau priceputi la prelucrarea
metalelor, erau recrutati de cooperativele metalurgice. Regimul comunist a distrus multe dintre
traditiile Rromilor, integrandu-i fortat in sistemul de stat, cei ce refuzau erau considerati „paria” si
trebuiau exterminati.
În ultimii zece ani ai regimului comunist, dezorganizarea sociala si crizele economice au oprit
procesul "modernizarii" (statul le asigura locuinte, locuri de munca, iar copiilor le oferea oportunitati
de a frecventa scoala) si asimilarii populatiei roma. Acest lucru a condus înapoi la strategiile
traditionale (vietuirea la marginea societatii în conditii de saracie si izolare) de adaptare la situatiile
dificile datorate noului context. Deoarece multi rromi si-au pierdut slujbele si odata cu ele avantajele
pe care le aveau în calitate de angajati (cum ar fi alocatiile copiilor, dreptul de pensionare sau dreptul
de a avea o casa) unii dintre ei s-au îndreptat spre activitati ilicite, ceea ce a dus din nou la

3
Băcanu, M , Ţigani – minoritate naţională sau majoritate infracţională, Bucureşti, Ed. Bravo Press, 1996, Pagina
85.

4
Zamfir, C, Zamfir, E. Ţiganii între ignorare şi îngrijorare, Bucureşti, Ed. Alternative, Pagina 29

3
marginalizare, delincventa si saracie. Acest lucru a justificat stereotipurile negative despre rromi si a
sporit atitudinile ostile ale majoritatii populatiei.5
Odata cu revolutia din 1989 si indepartarea regimului comunist, situatia Rromilor nu s-a
imbunatatit, acestia fiind foarte afectati de trecerea la economia de piata, multi nu isi gaseau de lucru
mai ales din cauza stereotipurilor adunate de populatie in anii comunismului. În decursul acestor ani,
de la revolutie pâna acum, gradul discriminarii populatiei roma s-a accentuat tot mai mult, în
numeroase ocazii ajungându-se pâna la violenta fizica din partea comunitatii. Numarul actual al
Rromilor de nationalitate româna este estimat la peste 2 milioane, ceea ce ar însemna ca sunt
minoritatea cea mai numeroasa din tara.

2. Situaţia socială a Rromilor în prezent

După 1989 însă, schimbările sociale rapide şi intensive, care au ridicat probleme serioase  în
cursul procesului de instituţionalizare şi consolidare democratică în societate precum şi tranziţia către
o economie de piaţă au generat un proces de marginalizare a Rromilor.
Familia romă de astăzi se confruntă cu o îmbinare a vechilor obiceiuri, care vin din trecutul ei
istoric şi cu elemente de modernitate din lumea în care trăim. Progresul societăţii nu a determinat
ruperea totală de trecut, comunităţile de rromi dovedind o rezistenţă mai mare la schimbarile sociale
decât alte comunităţi. Diversitatea neamurilor de rromi şi a obiceiurilor caracteristice fiecăruia a
constituit un element care a asigurat păstrarea identităţii rrome. Păstrând tradiţia medievală, chiar şi
astăzi există în unele comunităţi rezolvarea internă a conflictelor în cadrul unui romanodivano sau,
dacă este necesar, se convoacă kris romani (judecata de pace a Rromilor). Kris-ul este un tribunal în
toată regula, alcătuit de reprezentanţi din diferite “viţi” şi este monopolizat de către bărbaţi. El constă
dintr-un sfat al bătrânilor, plus unul sau mai mulţi judecători – cu toţii bărbaţi. În secolul XX s-a
produs o emancipare în rândul Rromilor, o mare parte dintre ei renunţând la organizarea tradiţională.
Rromii nomazi sunt cei care păstrează cel mai bine modul  tradiţional de viaţă.6

Începând cu 1948, printr-o rezoluţie a P.C.R., le-a fost ignorată existenţa. Astfel ei au intrat într-
un con de umbră timp de aproape o jumătate de secol. Prin această atitudine regimul comunist stimula
vechile clişee şi diferitele prejudecăţi referitoare la rromi, cu scopul declarat de asimilare.
5
Idem 4, Pagina 159
6
Potra, G , Contribuţiuni la istoria ţiganilor din România, Bucureşti, Fudaţia Regele Carol I, 1939, Pagina 20

4
Industrializarea, prin asimilarea produselor în serie, a avut un impact negativ asupra statutului
ocupaţional al Rromilor. Produsele meşteşugăreşti, neglijate de aceştia, nu mai aveau valoare. Astfel
rromii s-au “reprofilat” din punct de vedere profesional: unii s-au angajat ca muncitori necalificaţi,
alţii au continuat să-şi practice meseriile tradiţionale, dar fără autorizaţie, în afara legii şi cei mai
mulţi au devenit şomeri, “profesie” nerecunoscută de regimul trecut, caracterizată ca fiind “parazitism
social”. Politica de “sistematizare” a localităţilor, a încercat să împrăştie grupurile de rromi, să le
dividă. Din aceste încercări au rezultat numeroase tensiuni între rromi şi celelalte grupuri  etnice sau
majoritate. Aceste conflicte au determinat o creştere a devianţei şi  a infracţionalităţii. După revoluţia
din 1989, situaţia Rromilor se schimbă iar ei sunt recunoscuţi oficial ca etnie. Democratizarea
instituţională, realizată în România cu începere din 1990, a permis manifestarea în plan cultural,
politic, educaţional şi nu numai a minorităţii rrome, care, cu excepţia perioadei interbelice, nu se
putuse organiza politic sau cultural datorită sistemelor politice de guvernământ. Sunt aproape 20 ani
de la Revoluţie şi în toată această perioadă s-a scris mai mult, s-a încercat mai mult şi s-a făcut mai
mult decât în tot restul istoriei României pentru etnia romă, pentru dezvoltarea ei şi promovarea
intereselor Rromilor pe toate planurile.7

3 Metodologia cercetării şi proiectul de intervenţie

3.1 Definirea problematicii abordate

Domeniul teoretic mai larg din care fac parte problematica acestei investigaţii este cel al
cercetărilor care vizează obţinerea unei imagini de ansamblu asupra unei comunităţi particulare şi
determinarea caracteristicilor specifice respectivei comunităţi. Acest tip de investigaţii îl regăsim cel
mai des în sociologie, dar şi asistenţa socială are un rol important, mai ales în cazul asistenţei sociale
comunitare. Pentru sociologi, cercetările în acest domeniu, au un caracter descriptiv, implicarea lor în
comunitate terminându-se odată cu aplicarea instrumentelor de lucru (în special a chestionarelor). Cei
care intervin în cadrul comunităţilor privesc aceste cercetări ca o fază iniţială a intervenţiei în
comunitate. Pe lângă faptul că aplică anumite instrumente de lucru în vederea obţinerii informaţiilor,
facilitatorii oferă empatie, înţelegere şi ascultare activă a membrilor comunităţii. Astfel ei reuşesc să
răspundă anumitor nevoi ale clienţilor cum sunt cele de respect , de înţelegere şi de autodeterminare.
7
Zamfir, C- „Politici sociale în România” Editura Expert, 1999, Bucureşti

5
 Problema abordată în această cercetare vizează urmatorul aspect principal :
- conflictul de zi cu zi si societatea civila a unei comunităţi de rromi din mediul rural ;
Fiecare din aceste aspecte presupune găsirea răspunsurilor la un set de interogaţii. În primul caz
(situaţia socio-economică a Rromilor) setul de întrebări se referă la :
- structura comunităţii şi a familiei de Rromi ;
- nivelul educaţional şi situaţia ocupaţională a Rromilor ;
- situaţia materială, juridică şi a sănătăţii în ceea ce îi priveşte pe rromi ;
- relaţiile rromi-români ;
- relaţiile Rromilor cu diferite instituţii locale.
Pentru a răspunde la aceste interogaţii am ales o comunitate rurală în care trăiesc atât români cât
şi rromi. Localitatea aleasă este Hârlău din judeţul Iaşi. Localitatea număra la 1 ianuarie 2005 o
populaţia stabilă de 11470 persoane, din care: 5714 persoane de sex masculin şi 5756 persoane de sex
feminin, care trăiesc în 6545 gospodarii. Din cei 11470 de locuitori din Hârlău1123 sunt de etnie
roma.8

3.1.1. Ipotezele şi obiectivele operaţionale

Aceată cercetare, datorată problematicii abordate, are mai degrabă un caracter explorativ decât
de testare de ipoteze. Datorită acestui fapt am urmărit descrierea fenomenelor care constituie
substanţa problematicii alese, astfel încât ipotezele sunt prezente mai mult implicit, decât explicit.
Fără a mai insista precizez că ipoteza principală a acestei cercetări este aceea că situaţia socio-
economică a Rromilor este foarte precară şi aceasta se datorează printre alte cauze, şi ignoranţei
autorităţilor locale vis-à-vis de problemele Rromilor.
3.1.2. Populaţia cercetată
Populaţia vizată în această cercetare e formată din :
- totalitatea familiilor de rromi din localitatea Hârlău (126 de familii);
- un număr de 35 de persoane nerrome din aceeaşi localitate dintre care 20 sunt persoane care lucrează
în instituţiile publice locale şi 15 sunt localnici orăşeni (oameni obişnuiţi).

8
http://www.primaria-hirlau.ro/asistenta_sociala.html

6
 3.1.2. Metodologia cercetării
Metoda de bază a acestei cercetări este cercetarea acţiune. Cercetarea acţiune este un proces
interactiv ce presupune un ciclu de activităţi incluzând diagnoza problemelor sociale, intervenţia
socială, analiza rezultatelor intervenţiei, reajustarea strategiei de intervenţie socială. Această metodă
a fost fundamentată în anii ’40 de căte Kurt Lewin, în încercarea de conecta teoria şi practica socială.
Acest tip de cercetare presupune o modalitate specifică de abordare a procesului de schimbare socială,
în care cercetătorul îndeplineşte un rol important în intervenţia socială, devenind chiar parte a
procesului de schimbare. Cercetarea acţiune se aplică în diferite domenii cum sunt cel organizaţional,
comunitar, al asistenţei sociale, al politicilor sociale, fiind considerată adecvată specificităţii şi
dificultăţilor proceselor de intervenţie socială. Procesul de implementare al acestei metode presupune
o serie de activităţi cum ar fi: idenificarea unei „idei” iniţiale, aflarea faptelor, planificarea, acţiunea,
evaluarea, elaborarea unui plan îmbunătăţit şi aplicarea acestuia, urmate apoi de reluarea acestor
activităţi cu scopul înţelegerii suplimentare a situaţiei şi formulării unei teorii cât mai aproape de
situaţia reală.
Instrumentul principal folosit a fost interviul structurat şi nestructurat. Pe lângă această metodă
am mai apelat la studiul documentelor şi observaţie. Studiul documentelor se concretizează, în
această cercetare, în analiza Registrului agricol al Primăriei Hârlău urmărindu-se identificarea
situaţiei oficiale a Rromilor din această localitate.
Observaţia neparticipativă a fost folosită pe tot parcursul cercetării. Ea m-a ajutat să cuprind
anumite detalii şi în funcţie de acestea să-mi conturez sau să-mi schimb anumite atitudini sau opinii.
Interviul nestructurat a avut un loc marginal în acest demers de cercetare. L-am folosit de câte ori am
simţit nevoia, pentru a oferi un feedback oamenilor cu care am colaborat, de multe ori interviul a luat
o formă narativă sau biografică, oamenii reuşind astfel să-şi concretizeze anumite frustrări sau să-şi “
descarce sufletul “. Deasemenea interviul a avut un rol important în luarea contactului cu comunitatea
de rromi şi cu instituţiile publice locale.
Un exemplu mai elocvent este al 8 barbati de etnie rromă care muncesc la SC MOBIMEX
S.R.L. in funcţia de manipulanţi marfă, Departamentul Încărcare- Descărcare, adică acolo unde nu se
cere sa ştii carte, fiind o muncă brută, deoarece majoritatea nu au decât 4 clase primare. Cu toate că in
depozitul de marfuri al firmei SC MOBIMEX S.R.L. mai lucrează si manipulanti cu origine româna,
manipulantii de etnie rroma nu sunt solicitati la aceeasi incarcare de marfa, deoarece nu stiu sa
citeasca, dar se descurca bine la coletele cu feronerie si butoaiele cu lacuri şi diluanturi, deoarece

7
trebuie doar sa incarce sau sa descarce. Au fost greu acceptati in colectivitatea de muncitori, deoarece
romanul de rand a prins frica numai la auzul cuvantului ,,tigan ”. Anumite ,,uscaturi” ale societatii
etniei Rrome s-au deprins cu furtul de bunuri, si astfel a stricat toata reputatia etniei Rrome, care a
fost oricum un popor defavorizat de-a lungul sutelor de ani de existenta. Un exemplu mult mai
rasunator este prezent in Statele Unite ale Americii, in care populatia de culoare care reprezinta un
numar foarte mare din populatia SUA aproape 35 % si care a avut de suferit de-a lungul deceniilor,
incepand de la sclavie, in care nu li s-a permis, sa invete sa scrie sau sa citeasca in trecut, si terminand
pana la a ajunge egal cu orice om cu drepturi legale si chiar sa candideze si sa devina presedintele
celei mai mari si puternice tari de pe pamant, in prezent.
Toate acestea induc factorii cauzatorii de excluziune sociala a etniei Rrome si a transformarii
starii de prietenie, in stare de conflict dintre etnia rroma si societatea civila romaneasca.

4. Factorii cauzatori / predispozitionali ai excluziunii sociale de Rromi9

Factorul
Proportia celor excluşi
cauzator/predispozitional
Nu au nici un act de identitate 3,1 % din totalul populaţiei de Rromi
5,7Nu
%audintre
buletin,
cei de
deşi
peste
au peste
14 ani142,3ani% din totalul populaţiei de Rromi
( si au certificat de naştere )
Nu au mers la şcoală deloc 24,4 % dintre cei de peste 10 ani ( care nu mai merg deloc la
scoală )
Nu sunt căsătoriţi legal 39, 4 % dintre cei căsătoriţi
Nu au lucrat nici 52 % dintre cei care au peste 14 ani, nu mai merg la şcoală si care
măcar ocazional in au răspuns la intrebare ( 28 % dintre ei nu au dat un răspuns la

Nu au 2007 şi 2008 intrebare )

Nu au lucrat cu 84 % dintre cei care au peste 14 ani, nu mai merg la şcoală si care
o slujbă
carte de muncă in au răspuns la intrebare ( 28 % dintre ei nu au dat un răspuns la
2007 sau in 2008 intrebare )

5. Lipsa educaţiei ca sursă de excluziune la populaţia de Rromi

Situaţia şcolară este extrem de precară şi numărul mare de analfabeţi relevă un aspect pe cât de
trist, pe atit de grav, şi anume că mai mult de un sfert dintre membrii acestei etnii sunt lipsiţi de
9
http://www.anr.gov.ro/site/Statistici.html

8
posibilitatea de a scrie, a citi, a se adresa organelor adminsitraţiei locale şi de stat, de a lectura, a
deprinde şi a înţelege normele de convieţuire, morale şi de drept, fără de care viaţa într-o societate
modernă devine încordată, prin rarefierea dialogului social, lipsa participării la viaţa societăţii şi
creşterea pâna la generalizare a tendinţelor de „retragere" în zona marginală a societăţii. Constatarea
faptului că procentul copiilor de pâna la 8 ani care nu au frecventat niciodată o formă de învaţamţnt
ori au abandonat-o, este destul de ridicată, arată că lipsa hainelor, a hranei, lipsa posibilităţilor de
procurare a rechizitelor şi, mai ales, lipsa perspectivelor de după absolvirea unei scoli, asociate cu
dezinteresul, blazarea sau disperarea familiilor carora le apartin, acutizeaza şi mai mult fenomenele de
anomie şi disperare sociala la nivel de grup. Dreptul la educaţie al tuturor copiilor şi tinerilor,
indiferent de origine socială sau etnică, de sex sau apartenenţă religioasă, garantat de Constituţia
României este departe de a constitui o realitate in cazul populaţiei de etnie romă.

Situatia scolara a rromilor :10

Situaţia şcolară % dintre cei de vârstă şcolară, 7-14 ani

Este inscris la Zilnic sau aproape zilnic 63 %
Rar 4%
şcoală si o frec- 69 %
Deloc 2%
ventează :
A intrerupt clasa... 7%
Nu a fost inscris niciodată 16 %
Nu a răspuns la intrebare 8%

Situaţia era alarmantă dar s-a considerat că introducerea condiţiei de a frecventa şcoala pentru
obţinerea alocaţiei de stat o va rezolva în mare parte. După 6 ani, în urma cercetării din 2001, situaţia
este puţin mai bună.

Situaţia şcolară după 2001 :11

Situaţia şcolară % dintre cei de vârstă şcolară, 10 ani

Este inscris la Zilnic sau aproape zilnic 70 % 79 %
Rar 5%

10
http://www.anr.gov.ro/site/Rapoarte.html
11
http://www.anr.gov.ro/site/Biblioteca.html

9
 şcoală 4%
Deloc
si o frecventează :
A intrerupt clasa... 2%
Nu a fost inscris niciodată 14 %
Nu a răspuns la intrebare 5%

Desi însă există 16% potenţiali viitori analfabeţi printre copiii Rromi de vârstă şcolară procentul
celor care frecventează regulat şcoala este acuma de 63% pentru clasele I – VIII şi este şi mai ridicat
pentru clasele mici. Deşi, pe de o parte, este generatoare de exlcuziune socială pentru că cei care nu
merg la şcoală sunt excluşi de la obţinerea alocaţiei pentru copii, condiţionarea acordării alocaţiei de
frecventare a şcolii reduce excluziunea socială pentru cei care, mergând ( oarecum de nevoie la scoală
) fără a avea mai multe şanse în viitor, să se integreze pe piaţa muncii şi să traiască mai bine.
Atitudinea Rromilor faţă de educaţie este însă în continuare negativă. Atunci când nu este
obligatorie, educaţia formală este în bună parte refuzată de Rromi, chiar dacă este gratuită precum
grădiniţa, liceul, şcolile vocaţionale sau facultăţile de stat.
Doar 20 % dintre copiii de Rromi de vârstă corespunzătoare sunt înscrişi la grădiniţă.Situaţia
frecventării ciclurilor de învaţământ este şi mai gravă: dacă un sfert dintre Rromi nu au făcut nici o
clasă şi aproape jumătate din ei au făcut maxim 4 clase, doar 5 % au terminat liceul şi doar 0,2% au
urmat o facultate.
Este evident că analfabetismul este o sursă primară de excluziune extrem de semnificativă
pentru populaţia de Rromi din România. Practic cei 42 % anaflabeţi si semianalfabeţi au în primul
rând şanse minime de participare pe piaţa muncii. Importanţa pe care şcoala o are pentru copiii Rromi
este extrem de mare. Practic este, în multe cazuri, singurul mod prin care ei pot scăpa din cercul
vicios al excluziunii sociale: sărăcie – dezinteres, pentru şcoală-analfabetism, lipsa unei profesii şi a
salariului, sărăcie. Printre măsurile care s-au dovedit extrem de eficiente în proiecte-pilot trebuie
menţionată introducerea unei mese gratuite în şcoală ( pentru toţi copiii săraci, nu numai pentru cei
Rromi ). O astfel de măsură pe care alte ţări au introdus-o de la începutul secolului XX şi încă o mai
păstrează ar putea atrage la şcoală majoritatea copiilor de Rromi.
De luat în considerare este şi introducerea unor sancţiuni pentru părinţii care nu-şi trimit copiii
la şcoală, ( indiferent de etnie ) mergând până la decăderea din drepturile părinteşti şi preluarea
copilului de către serviciile sociale. Această măsură pare drastică dar ea se impune pentru a apăra

10
interesele copilului. Netrimiterea copilului la şcoală este de fapt o gravă violare a interesului şi
dreptului acestuia de a invăţa pentru care cei care îl încalcă ar trebui să fie sanctionaţi.12
„Unele studii relevă faptul că una dintre categoriile de populaţie grav afectată de fenomenul
participării reduse la educaţie este această etnie. În cazul educaţiei preşcolare, participarea copiilor
rromi este de aproape patru ori mai scăzută decât participarea întregii populaţii la acest nivel de
educaţie, inegalităţile continuând în învăţământul primar cu aproximativ 25% mai puţin decât ceilalţi
copii şi gimnazial, în cazul căruia participarea şcolară este cu 30% mai redusă. Analfabetismul este o
problemă cu care se confruntă aproape 40% din populaţia adultă de etnie romă. Acest procent foarte
ridicat al analfabetismului a crescut în perioada de tranziţie, afectând populaţia tânără cu vârste
cuprinse între 10 şi 16 ani.”13

6. Politici educaţionale de stimulare a participării şcolare, special destinate populaţiei de

etnie romă

În scopul stimulării participării la educaţie a copiilor şi tinerilor rromi, Ministerul Educaţiei şi

Cercetării a dezvoltat, începând cu anul 1998 o strategie coerentă ce s-a concretizat într-o serie de
reglementări şi măsuri dezvoltate, în unele cazuri în colaborare cu diferite ONG-uri, care vizează:
 Promovarea tinerilor rromi în facultăţi şi colegii universitare în scopul formării
unei tinere intelectualităţi Rrome (acordarea unui număr sporit de locuri
subvenţionate, special destinate candidaţilor Rromi la învăţământul superior);
12
Pepenel, Valentin,Ghid pentru părinţii rromi, Timişoara, Ed. Institutul Intercultural, 2006, Pagina 46

13
Ţiganii.Între ignorare şi îngrijorare, ICCV, 1992, 1998, Copiii rromi din România, Salvaţi Copiii-UNICEF, 1999

11
  Stimularea formării de personal didactic cunoscător al limbii romani:
- înfiinţarea de clase/grupe în cadrul şcolilor normale şi a colegiilor pedagogice pentru
formarea viitorilor învăţători/institutori de etnie romă sau de altă etnie, care vor lucra la
clase de rromi (sistemul a debutat încă din anul şcolar 1990/1991 şi continuă în prezent);
- desfăşurarea de cursuri de iniţiere/perfecţonare a cunoştinţelor de limbă romani destinate
cadrelor didactice de etnie romă şi/sau neromă, calificate şi necalificate.
Predarea limbii romani ca limbă maternă de studiu prezintă unele caracteristici, determinate de
anumiţi factori (migraţia unor familii de rromi de la o localitate la alta, pe parcursul unui an şcolar,
deficitul de personal didactic calificat pentru predarea limbii romani etc.) În ultimii ani au crescut
semnificativ numărul şcolilor care au inclus în oferta educaţională ore de limba romani.
Alături de predarea limbii romani, şcolile cu populaţie romă au inclus în program începând cu
anul şcolar 1999-2000, ore de istoria şi tradiţiile minorităţii Rromilor. Temele prevăzute în programa
şcolară au ca obiective: cunoaşterea adevărului istoric privind etnia romă şi specificul relaţiilor
Rromilor din spaţiul românesc cu populaţia majoritară, promovarea încrederii şi respectului la nivel
interetnic, valorificarea surselor documentare şi etnografice referitoare la trecutul minoritatii romă.
Copiii Rromi se confruntă cu diferite obstacole în şcolarizarea lor. Anul acesta aproximativ
2000 din cei care ar fi trebuit să înceapă clasa întâi la 1 septembrie nu au putut face aceasta din cauză
că nu aveau documentele necesare sau deoarece parinţii lor nu aveau bani.14

7. CONCLUZIE

Din datele statistice de mai sus putem afirma că în România ca şi în ţările capitaliste
dezvoltate între rasă, pe de o parte, şi stările de sărăcie şi excluziune socială , pe de altă parte , există o
corelaţie pozitivă, Rromii, negrii, hispanicii se află în sărăcie şi se (auto) exclud în proporţie mai
mare decât restul populaţiei.

14
http://www.gandul.info/supliment-scoala/copiii-Rromi-prinsi-intre-obscurantism-standardele-uniunii-europ.html?
6456;958141

12
 1. Dezvoltarea unui sistem de servicii de asistenţă socială şi medicală centrată pe
colectivităţile de rromi, cu accent special pe planificarea familiei şi pe îngrijirea socială şi
medicală a copilului şi a mamei.
2. Îmbunătăţirea pregătirii şcolare şi profesionale
Acest obiectiv ar trebui să-şi centreze atenţia şi resursele pe două direcţii prioritare:
o Reducerea spre lichidare a analfabetismului tinerilor
o Concentrarea efortului pe cei cu şanse mari de reuşită. Aceasta înseamnă stimularea
copiilor cu resurse pentru finalizarea unor puncte cheie ale procesului de
învăţământ: gimnaziu, şcoală profesională, liceu, facultate. Este puţin productiv să
difuzezi resursele limitate pe întreaga populaţie şcolară, la nivelul căreia vor fi
inevitabil multe pierderi. Concentrarea pe copiii cu şanse de reuşită la diferite
nivele va genera o schimbare rapidă a profilului colectivităţii.
O asemenea strategie înseamnă:
a. Asigurarea participării şcolare cel puţin la nivel elementar.
b. Creşterea proporţiei de copii care termină învăţământul obligatoriu, printr-un
suport material special pentru copii care au demonstrat capacităţi.
c. Creşterea rapidă a tinerilor antrenaţi în forme de pregătire profesională, în
două forme:
- Suport pentru copiii care au absolvit învăţământul general de a se
integra în forme de tip profesional
- Dezvoltarea, în mod excepţional, a unor forme profesionale pentru
copiii care nu au absolvit învăţământul obligatoriu
d. Un suport material accentuat pentru participarea la liceu şi la facultate.
3. Creşterea ocupării şi îmbunătăţirea calităţii ei
Creşterea numărului de salariaţi:
o prin creşterea pregătirii profesionale
o prin stimularea angajării în locuri de muncă care nu cer o
calificare specială, dar prin oferirea la locul de muncă a unei
îmbunătăţiri a pregătirii
o creşterea numărului de locuri de muncă în activităţi de suport
pentru Rromi: profesori, asistenţi sociali şi medicali etc.

13
 o subvenţionarea unor activităţi economice ale Rromilor, cu un
nivel stabilit de productivitate, care să integreze rromii în
activităţi productive.

4. Suport pentru construirea de locuinţe

Pentru o perioadă suficient de lungă de timp, marea majoritate a Rromilor nu vor putea cumpăra sau
închiria locuinţe civilizate.
Două tipuri de soluţii ar putea fi avute în vedere:
o Susţinerea Rromilor care vor să-şi construiască locuinţe în sistem cooperativist,
cu contribuţii mai ales în muncă.
o Construcţii de locuinţe sociale, chiar dacă într-o primă fază cu un confort mai
scăzut, dar mult mai civilizate decât cele actuale, prin antrenarea beneficiarilor
de a participa la construcţie şi la întreţinere

8BIBLIOGRAFIE:

1. Băcanu, M. (1996), Ţigani – minoritate naţională sau majoritate infracţională,

Bucureşti, Ed. Bravo Press.
2. Burtea, V. (1996), Marginalizare istorică şi cooperare socială în cazul populaţiei de
Rromi, în revista Altera, nr. 5, an 2, Tg. Mureş, Ed. Pro Europa.

14
3. Potra, G (1939), Contribuţiuni la istoria ţiganilor din România, Bucureşti, Fudaţia
Regele Carol I.
4. Pepenel, Valentin (2006) Ghid pentru părinţii rromi, Timişoara, Ed. Institutul
Intercultural
5. România şi minorităţile, (1997), colecţie de documente, Tg. Mureş, Ed. Pro Europa.
6. Ţiganii.Între ignorare şi îngrijorare, ICCV, 1992, 1998, Copiii rromi din România,
Salvaţi Copiii-UNICEF, 1999
7. Zamfir, C, Zamfir, E. (1993). Ţiganii între ignorare şi îngrijorare, Bucureşti, Ed.
Alternative.
8. Zamfir, C- „Politici sociale în România” Editura Expert, 1999, Bucureşti
9. Zamfir Cătălin,Preda, Marian- „Rromii din România” Editua Expert, 2002, Bucureşti
10. http://www.gandul.info/supliment-scoala/copiii-Rromi-prinsi-intre-obscurantism-
standardele-uniunii-europ.html?6456;958141
11. http://www.primaria-hirlau.ro
12. http://www.anr.gov.ro

15