Professional Documents
Culture Documents
Definiţie: relatarea unui fapt, descrierea unui loc, pe baza unor informaţii culese la faţa
locului.
Reportajul îmbină cele trei moduri de expunere – descrierea, naraţiunea şi dialogul –
reconstituind în amănunt evenimentul.
Ca specie jurnalistică, reportajul trebuie să respecte câteva reguli menite să păstreze nota
informativă: - prin claritatea relatării şi expunerea faptelor esenţiale, dar şi pe cea de
reconstituire veridică a unei întâmplări – unde reporterul poate folosi şi tehnici de
compoziţie literară.
Trăsăturile reportajului:
actualitatea – totul porneşte de la actualitate, ea dă interesul general.
autenticitatea – este o trăsătură ce se cere garantată. Un exemplu în acest sens ne-o dă
scriitorul Geo Bogza: ”dacă nu am văzut cu ochii noştri şi totuşi scriem, se cheamă, ca să
spun aşa, că măsluim.”
atitudinea – valorile morale sunt deosebit de importante în acest caz, unde contează în
mod deosebit participarea afectivă a reporterului, poziţia sa faţă de faptele prezentate.
Lipsa atitudinii dezumanizează jurnalistul până la transformarea lui într-un obiect.
plasticitatea – reporterul face apel la mijloace şi procedee literare ce ţin de compoziţie
(naraţiune, dialog, portretizare), de imagine artistică (metaforă, comparaţie) sau de
manieră (lirism, ironie, dinamism).
Tipuri de reportaj:
După tema abordată:
♣reportaj de specialitate
- social;
- cultural;
- politic;
- economic;
- sportiv;
♣ reportaj de informare generală
- reportaj de fapt divers;
- reportaj de călătorie;
- reportaj monografic.
IMPORTANT
― Emoţiile nu trebuie să pună stăpânire pe actul jurnalistic, chiar dacă ele exprimă
nemulţumiri. Soluţiile oferite de reportaj trebuie să se bazeze pe documente şi respectarea
acestora;
― Reportajul trebuie să ofere soluţii, altfel munca jurnalistului este în zadar;
― Subiectul trebuie tratat astfel încât să reflecteze această butadă: