Articol apărut în revista Cultura, no 223, 2009

Keep in touch în practica SMS-ului la adolescenţii români şi belgieni

Raluca Moise
Drd. Antropologie Culturală, Universitatea din Bucureşti, Universite Libre de Bruxelles

c faci, tina? n intalni, in lapt (in fata

l tnb) l 5 45. vii? anunt-o p iul 1

Aflându-mă la terasa unei cafenele din Piaţa Romană, în centrul Bucureştiului, văd sosind un
grup de adolescenţi – trei fete şi doi băieţi. Se aşază aproape de masa mea, plini de vervă, îşi
scot telefoanele mobile, le dispun pe masă şi comandă ceva de băut. Conversaţia lor se poartă
în jurul temelor frecvente universului lor: şcoală, cine iese cu cine, unde să se ducă după
cursuri, ce vor face în weekend etc. Vorbesc tare, glumesc, râd, fără a fi atenţi la ceea ce îi
înconjoară. Dintr-o dată, una dintre fete primeşte un SMS. Ceilalţi se opresc în mijlocul
conversaţiei, o privesc citind mesajul, apoi reiau conversaţia, urmărind reacţiile de pe faţa ei.
”Ah, e tipul ăla care vroia să te agaţe ieri, în club!”, exclamă unul dintre băieţi. ”E disperat, pe
bune!”, adaugă el, începând să râdă. Ceilalţi râd şi ei. Fata nu îi ascultă: continuă să citească
mesajul. Situaţia se prelungeşte, rămâne ruptă de grup, căci începe să scrie un mesaj de
răspuns. Se gândeşte, începe să scrie, şterge, rescrie, fără să fie atentă la ceilalţi, extrem de
concentrată, cu o mimică ce îi trădează gândurile. Băieţii continuă să facă glume până ce se
plictisesc şi se opresc. După câteva minute, fata revine în grup şi conversaţia reîncepe din
punctul în care se oprise.
*
* *

Iată o scenă banală ce face parte din cotidianul adolescenţilor din Bucureşti şi o situaţie
cu care m-am confruntat în mod curent pe teren. Pentru mulţi dintre noi, ea confirmă faptul că
viaţa noastră este astăzi invadată de « noile tehnologii informaţionale şi comunicaţionale »
(NTIC). Telefonul mobil, în special, este o prezenţă intemepestivă, aşa cum sublinia în stilul
său umoristic Umberto Eco, acum aproape 20 de ani (Eco 1992). Anumite persoane pot fi
ofuscate – în spaţiul francofon mai ales – de practicile de scriitură care îi sunt asociate şi care
ar contribui la slăbirea competenţelor lingvistice şi redacţionale ale tinerelor generaţii2.
Această poziţie critică, profund generaţională, este o primă grilă de interpretare a scenei pe
care tocmai am descris-o. Mai sunt şi altele, din fericire, căci ceea ce putem spune este că
această lectură rămâne la suprafaţa unui fenomen mult mai complex.
Nici perspectiva specialiştilor în domeniu – sociologii comunicării şi sociologii reţelelor
– nu a fost lipsită de exagerări teoretice ; « universul virtual » este o figură recurentă a acestui
discurs sociologic. Problema este că utilizarea telefonului mobil nu are nimic virtual în ea : ea
implică nu numai o angajare fizică cu obiectul, dar chiar comunicarea însăşi – fie ea prin apel
telefonic fie prin SMS – nu funcţionează într-un cadru sau într-un spaţiu care i-ar fi propriu şi
care s-ar distinge radical de celelalte spaţii. Scena descrisă anterior ne aminteşte exact acest
aspect.
1
« Ce faci, Tina ? Ne întâlnim în Lăptărie (în faţă la TNB) la 5.45. Anunţ-o pe Iuliana ». Mesaj preluat din
anexele cercetării. Emiţător : adolescentă, 17 ani. Destinatar : Tina, 18 ani.
2
Pentru ilustrarea modului în care mass media percep acest subiect, a se vedea ca exemplu articolul lui
Frédérique Roussel în Libération din 17 ianuarie 2007.

1
 Poziţia aleasă de mine şi ilustrată în acest articol consistă în plasarea telefonului mobil şi
a SMS-ului în cadrul lor cultural şi istoric, ceea ce conduce la trasarea traiectoriilor – sau a
carierelor. Trei aspecte ne reţin deci atenţia, înţelegând foarte bine faptul că nu vorbim despre
faze independente şi în mod necesar succesive : realizarea contactului cu obiectul, construirea
utilităţii sale şi consolidarea utilizărilor. Practicile observate într-un spaţiu anume –
Bucureştiul de exemplu – s-au constituit de-a lungul timpului. Ele au urmat traiectorii
singulare, legate în mod intim de contextul local şi de profilul utilizatorilor. Prin retrasarea
parcursului lor putem identifica atât factorii care au condus la constituirea lor şi la aplicarea
« manierelor de a face » lucrurile, dar putem percepe mai bine sensul pe care utilizatorii l-au
creat şi dat practicii SMS-ului.
În cercetarea mea, am ales să mă concentrez asupra unei categorii particulare de
utilizatori – adolescenţii – examinând modul în care construiesc relaţia cu telefonul mobil şi
SMS-ul. Această relaţie este una simetrică : pe de o parte, utilizatorul acţionează asupra
obiectului modificându-i caracteristicile în mod direct şi indirect ; pe de altă parte, obiectul
acţionează asupra utilizatorului care îl domesticeşte şi îl încorporează praxisului său. În cazul
practicii SMS-ului, cel de al doilea proces este vizibil şi pare să joace un rol determinant.
Consolidarea utilizărilor la adolescenţi este legaă în mod intim de plăcerea tactilă şi de
manipulările ludice ale obiectului 3. Emoţia pe care utilizatorul o resimte prin angajarea fizică
cu telefonul mobil este la fel de importantă ca exploatarea potenţialităţilor sale
comunicaţionale. Paralel, posibilităţile tehnice ale obiectului canalizează dezvoltarea iniţială a
utilizărilor, ceea ce explică parţial de ce evoluţia practicilor pe plan individual are ecou în
traiectoria istorică şi globală a SMS-ului, şi de ce există un paralelism uimitor între utilizările
româneşti şi cele belgiene.
Realizarea contactului cu SMS-ul
Istoria încă recentă a introducerii SMS-ului în România ne arată un demers global
asemănător al operatorilor de telefonie mobilă: convergenţa strategiilor de marketing pentru
atragerea unui public din ce în ce mai tânăr. SMS-ul se lansează în România şi în Belgia în
acelaşi an: 1998. Trebuie precizat că acest serviciu era deja utilizat în alte ţări occidentale,
unde fusese iniţial introdus pentru a furniza, gratuit, informaţii utilizatorilor adulţi (meteo,
cursul bursei).
Putem astfel să ne întrebăm dacă această adoptare are un caracter transnaţional, aşa cum
a fost perceput de mulţi cercetători. Amintim etapele : la început, SMS-ul este destinat
transmiterii de informaţii utilitare ; el este deci învestit cu o valoare practică. În a doua etapă,
tinerii îl preiau şi fac din SMS un mijloc de socializare şi integrare. În sfârşit, el devine
instrumentul privilegiat pentru o comunicare expresivă şi ludică. Dacă acest traseu este valabil
şi pentru telefonul mobil, în cazul SMS-ului este necesar să adăugăm dimensiuni
suplimentare, ca cea a jocului şi a gestionării emoţiilor., de căutare a autonomiei şi
instantaneitatea contactelor. Aceste aspecte nu numai că favorizează adoptarea şi succesul
SMS-ului, dar conduc în mod egal la dezvoltarea unor noi practici de socializare, aşa cum
vom vedea în cele ce urmează.
Construcţia utilităţii
SMS-ul apare în acelaşi an în cele două ţări ; acest fapt are tangenţă asupra
temporalităţilor similare, în termeni de apariţie şi de sedimentare ale utilizărilor. La originea
sa, motivul principal de a recurge la SMS este preţul accesibil ; motivul prim este cel
economic. Pentru cei mai tineri, SMS-ul este util pentru a comunica cu părinţii care, fiind
cumpărătorii primului telefon mobil al copilului lor, impun propria agendă din punctul de

3
Aceeaşi ipoteză este argumentată de Nicolas B. (2000) A l’appel du Tam Tam…Itinéraire des pratiques et
représentations d’un pager chez les jeunes de 18/25 ans. În acest articol, autorul explică adoptarea răspândită a
tam-tam-ului în cultura adolescentină franceză, poziţionând ca utilizare şi valoare fundamentală caracterul ludic.

2
vedere al utilizărilor : SMS-ul serveşte deci iniţial la limitarea cheltuielilor şi la coordonarea
activităţilor la distanţă ale copiilor.
A fi eficient
Un alt motiv de a utiliza SMS-ul este caracterul său practic recunoscut de toţi tinerii şi care
« iese » din cadrul economic – SMS-ul este întotdeauna primit de către destinatar, scrierea
compactată a unui mesaj (deturnarea limitării grafice de 160 de caractere), economia
relaţională (stabilirea prin SMS a unei comunicări formalizate şi factuale într-o relaţie tip
cunoştinţă).
A fi autonom
Comunicarea mediată prin SMS permite păstrarea intimităţii sale, în mod special faţă de
părinţi. SMS-ul autorizează o autonomie crescută a locurilor şi contextelor de comunicare,
ceea ce permite păstrarea caracterului privat al mesajului.
A se integra
Apartenenţa la grup este un alt factor ce a contribuit la adoptarea SMS-ului. NTIC nu
favorizează crearea de noi reţele sociale, ele pot favoriza favoriza perceperea lor,
materializând sentimentul de apartenenţă al unui utilizator la o comunitate. A se angaja într-o
reţea de sociabilitate cu prietenii (fig. 1-2), a stabili relaţii noi, a face să evolueze cuplul sunt
elemente cruciale. Disponibilitatea celuilalt devine astfel un factor dominant : a informa, a
menţine contactul social deschis şi împărtăşirea experienţelor comune construiesc apartenenţa
la cotidian.
A se amuza şi a înşela plictiseala
Un motiv suplimentar pentru succesul SMS-ului rezultă din raportul ludic pe care adolescenţii
îl întreţin cu acest mod de comunicare. Încă o dată, suntem în ărezenţa unei logici specifice
adolescenţilor, care se exprimă mai ales în comunicarea scrisă. Prin ce anume este scrierea
unui SMS amuzantă ? Schimbul de mesaje textuale permite depăşirea momentelor şi stărilor
de plictiseală.
Se poate astfel vedea faptul că mai multe logici « lucrează » în construirea utilităţii
SMS-ului, în cazul adolescenţilor. Rezultă de aici o dinamică singulară, intim legată de
culturile adolescente. Într-un prim timp, utilizatorii tineri descoperă o potenţialitate tehnică
propusă, pentru un alt public, de companiile de telefonie mobilă. Ei o preiau şi dezvoltă
progresiv un repertoriu de utilizări care le este propriu. Totuşi, dacă această apropriere se
sprijină pe anumite avantaje ale SMS-ului (mai ales costul) şi că a fost acompaniată de
strategii de marketing din ce în ce mai ţintite, traseul SMS-ului în interiorul universului
adolescentin s-a constituit printr-o relaţie strânsă cu modurile lor de socializare. Două procese
interacţionează la acest nivel : traiectoria de viaţă a indivizilor, care transformă practicile lor
trecând de la copilărie la adolescenţă, şi desfăşurarea într-un spaţiu de comunicare unde
regulile nu mai sunt impuse de adulţi. Acest spaţiu, trebuie spus, este rezultatul unei
construcţii istorice care vede practicile transformându-se de-a lungul timpului, sub influenţa
generaţiilor succesive de utilizatori. La final, uimitoarea longevitate a SMS-ului oare proveni
din transformarea « utilităţii sale economice » într-o « utilitate socială » situată fundamental.
Întrebarea este deci să examinăm concret ce este această utilitate socială. Să examinăm
practicile de aproape.
Cadrul practicilor
Practicile observate la utilizatorii SMS-ului se constituie dintr-un set de reguli tacite,
asimilate progresiv. Vom analiza un exemplu, înainte de a vedea cum pot fi ele deturnate de
adolescenţi. O regulă esenţială vizează timpul de reacţie odată primit un mesaj. În principiu,
răspunsul trebuie să fie rapid, chiar imediat ; gradul imperativ al acestei reguli se aplică
diferenţiat, în funcţie de tipul de mesaj (dacă este un mesaj utilitar, acesta nu necesită răspuns
textual). Odată ce relaţia dintre emiţător şi destinatar creşte în intensitate, obligativitatea
creşte şi ea. În cazul SMS-ului afectiv, regula devine mai presantă. SMS-ul are un rol

3
fundamental în construcţia cuplului, iar timpul de răspuns este o obligaţie care face parte din
etica acestuia. Îndrăgostiţii îşi trimit mesaje textuale pentru ca partenerul să perceapă clar
angajamentul celuilalt. Astfel se materializează interesul reciproc, iar utilizarea SMS-ului
influenţează reprezentările pe care adolescenţii şi le fac despre utilitatea acestuia.
Deturnarea regulilor
În cazul exemplului nostru, regula poate să fie încălcată voluntar sau nu. Există situaţii
care pot amâna scrierea şi trimiterea răspunsului (contextuale şi tehnice), însă nu acestea ne
interesează pe noi în mod direct. Atunci când regula este încălcată intenţionat, motivele sunt
social inacceptabile : de exemplu, « mama nu m-a lăsat în club într-o seară şi nu puteam să le
spun asta prietenilor mei pentru că ar fi râs de mine » (Radu, 16 ani). Aceste refuzuri sunt
deliberate, căci coordonarea activităţilor nu implică o miză emoţională mare, oricare ar fi
interlocutorul. Ceea ce, evident, nu este aplicabil în cazul relaţiilor affective. « Trebuie găsite
tot timpul scuze. Îmi ia mai mult timp să caut ce să spun, decât dacă aş fi răspuns la timp »,
explică o fată de 18 ani. La începutul unei relaţii amoroase, unul dintre parteneri îşi poate
amâna răspunsul pentru a se face dorit. Destinate păstrării feţei sociale, mesajele-scuză
urmăresc un model identic : emiţătorul precizează circumstanţele receptării mesajului şi se
scuză.
Am putut vedea că instrumentul tehnic nu generează o reţea socială, ci este pus în
serviciul unor reţele preexistente. Totuşi, existenţa funcţiei tehnice « grupuri » şi « sub-
grupuri » în menu-ul telefonului încurajează utilizatorul de a se interoga asupra relaţiilor cu
contactele din agendă. Telefonul mobil serveşte deci şi unei conştientizări, prin organizarea
repertoriului, a varietăţii reţelelor din care utilizatorul face parte. În ceea ce priveşte SMS-ul,
am observat că el nu creează un tip de relaţie care să îi fie propriu, ci el permite lucrul asupra
relaţiilor preexistente, mai ales dacă acestea comportă o încărcătură emoţională puternică. În
ambele cazuri, obiectul ethnic apare ca un instrument a cărui eficienţă depăşeşte cu mult
cadrul schimburilor de informaţie pentru a se întinde asupra cadrului relaţiilor sociale. Genul
utilizatorilor are o incidenţă majoră asupra naturii acestor practici. Aşa cum arată o
cercetătoare franceză în cazul chat-ului, primele contacte se fac în contexte particulare, în care
tinerii se întâlnesc în funcţie de interesele lor şi în care schimbul numărului de telefon este un
dar mutual, făcut posibil de prezenţa celor două personae. Dar ceea ce se întâmplă în
continuare depinde total de genul utilizatorilor. Fetele funcţionează în grupuri restrânse,
relaţia lor fiind menţinută şi întărită prin utilizarea SMS-ului, în timp ce băieţii activează şi
diversifică legăturile stabilite în reţele multiple. Dacă baieţii menţin relaţia prin SMS-uri fără
conţinut sau practice, fetele întăresc relaţia de prietenie prin schimburi textuale conţinând
povetioare amuzante, bârfe, glume. Este vorba, rezumând, de o versiune modernă a
socializării de alcov, aşa cum este ea descrisă de Philippe Ariès şi Georges Duby.
O ultimă specificitate a mesajului în practicile adolescentine este scriitura. SMS-ul oferă
un spaţiu în care practicile lingvistice şi scripturale ale tinerilor se pot dezvolta fără nicio
constrângere decât inteligibilitatea mutuală (fig. 4-5). Rezultă coduri împărtăşite, propice
pentru punerea în valoare a aptitudinilor individuale în jocurile de limbaj. Fără a fi impusă de
caracteristicile obiectului tehnic, scriitura SMS – care se constituie mai ales din utilizarea
abrevierilor, a emoticonurilor şi a oralităţii – s-a format ca o arenă de abilităţi care permite
adolescenţilor de a se pune în scenă. Putem observa astfel dezvoltându-se un fascicol de
utilizări şi de reprezentări născute dintr-o reapropriere a potenţialităţilor oferite de obiect.
Consolidarea utilizărilor
Utilizările SMS-ului au fost consolidate de factori externi – rolul operatorilor de
telefonie mobilă şi raportul intergeneraţional adolescent-adult – şi de factori endogeni, ca
limbajul codat de care se folosesc tinerii utilizatori şi a cărui precizare pune în lumină
complexitatea uimitoare a fenomenului SMS.

4
 Interesul acestui aspect, în perspectiva dinamicilor culturale, ţine de faptul că acest
limbaj nu provine dintr-o generaţie spontană. El se sprijină pe un sistem de abrevieri utilizate
de mult timp în mesajele telegrafice (ex : ptr/pt = pentru) şi, mai recent, odată cu dezvoltarea
schimburilor pe chat sau Messenger (slt = salut, răsp = răspuns, kre = care etc). Transpus în
scriitura SMS-ului din motive iniţial practice, acest limbaj a obţinut astăzi o dimensiune
ludică şi creativă, proeminentă pe terenul practicilor adolescentine. Acest fapt explică
amploarea pe care a luat-o sistemul scriiturii SMS, care penetrează astăzi limbajul familiar,
notele şcolare, vezi foile de examen, spre exasperarea adulţilor, ceea ce nu face decât să
sporească atractivitatea practicii.