Paşi spre cunoaştere parcurşi de

Albert Einstein

Diana Diaconu
Luminiţa Preda

A trecut un secol de când a fost publicată una dintre cele mai zguduitoare lucrări ştiinţifice a
tuturor timpurilor, “Teoria relativităţii restrânse”. Se poate spune că există fizica de dinaintea lui
Einstein şi cea de după Einstein, descoperirile lui dând o nouă perspectivă fizicii moderne.
Mergând pe drumul străbătut de-a lungul vieţii sale de către cel mai faimos fizician al secolului
20, vom descoperi evenimentele care i-au influenţat perspectiva asupra lucrurilor, fapt ce a fost resimţit
de către o lume întreagă.
Printre cele mai importante realizări pentru care este cunoscut, se numără “descoperierea
efectului fotoelectric”, pentru care a obţinut premiul Nobel şi “teoria relativităţii”.

Capitolul 1. Ani de început

Einstein s-a născut pe 14 martie 1879 în Württemberg, oraşul Ulm, din Germania, părinţii
lui fiind Pauline Einstein, născută Koch şi Hermann Einstein. Tatăl lui avea în Ulm un magazin
de articole electrotehnice, care nu reuşea să asigure un trai îndestulător tinerei familii.
Pentru a-şi îmbunătăţi nivelul de trai, au plecat la München, unde tatăl lui Albert
Einstein, împreună cu unchiul Jakob, fratele tatălui, au început o afacere cu articole
electrocasnice. Afacerea consta în producerea de aparatură electrică modernă (dinamuri,
instrumente de măsură şi lămpi cu arc), dar nici aceasta nu a avut succesul scontat, aşa că au
plecat în Italia.
Albert Einstein, care avea 15 ani în 1894, i-a urmat mai întâi în Pavia, după care la
Milano.
În 1889 a început cursurile la Luitpoldgymnasium şi a fost nevoit să trăiască într-un
internat, deoarece familia lui părăsise ţara.
Despre perioada petrecută la internat, avea să spună mai târziu: “A fost sugrumată
bucuria, sfânta curiozitate a cercetării, fiindcă această plantă delicată are nevoie, în afară de
stimulare, în primul rând de libertate.”
Einstein era revoltat şi supărat pentru că timp de cinci ani a fost constrâns să trăiască sub
un regim autoritar şi plin de restricţii.
În 1895 s-a prezentat la examenul de admitere la Institutul Politehnic din Zürich şi a picat
(la inginerie electrică). Despre examen avea să spună mai târziu: “Faptul că am picat mi s-a
părut pe deplin justificat”.
1895-1896 a fost elev în clasa a treia şi a patra la o şcoală din Aarau.
De data aceasta, şcoala era pe gustul lui Einstein. “Această şcoală a lăsat asupra mea o
impresie nepieritoare datorită spiritului ei liberal şi datorită seriozităţii profesorilor, care nu
apelau la nici un fel de autoritate exterioară, în comparaţie cu cei şase ani petrecuţi la
autoritarul gimnaziu german, mi-am dat foarte bine seama cât de mult este superioară educaţia
în sensul libertăţii de acţiune şi a propriei responsabilităţi aceleia care se bazează pe dresaj, pe
autoritate exterioară şi pe ambiţie. Adevărata democraţie nu este o vorbă în vânt.”
În octombrie 1896 s-a înscris la Secţia a VI-a a Institutului Politehnic Federal din Zürich.
Acolo a studiat matematica şi fizica. O caracteristică deranjantă a tânărului student, care a fost
descoperită în această perioadă, era încăpăţânarea şi faptul că nu respecta uzanţele timpului.
Einstein avea să spună mai târziu: “mi-am dat seama curând, că trebuia să mă
mulţumesc cu statutul de student mediocru; pentru a fi un student bun trebuie să ai uşurinţă în
învăţare; voinţa de a-ţi concentra forţele asupra a tot ceea ce ţi se expune; un spirit ordonat,
pentru a fixa pe hârtie ceea ce ţi se oferă în cadrul prelegerilor, completând apoi în mod
conştiincios prin studiu individual problematica abordată”.
În 1901 a obţinut Diploma de absolvire cu media 4,91, media maximă posibilă fiind 6.
Publică în acelaşi an prima sa lucrare, cu titlul ”Consecinţe ale fenomenelor capilare”, în
“Analele Fizicii”.
În mai 1902, profesorul de matematică de la şcoala tehnică din Winterthur a fost nevoit
să-şi părăsească catedra pentru a-şi satisface serviciul militar, aşa că a fost invitat Einstein să-i
ţină locul.
În 21 mai Einstein a început cursurile la Winterthur unde a rămas ca profesor suplinitor
aproape 5 luni.
Din 14 octombrie 1902 a fost angajat temporar de către rectorul unui pension de băieţi
din Schaffhaustn, Dr. Jalob Nüesch, să pregătească un tânăr englez pentru susţinerea
bacalaureatului în Elveţia.
Între 1902 şi 1909 s-a angajat ca funcţionar la Oficiul Elveţian de Brevete pentru
proprietatea intelectuală din Berna.
În 6 ianuarie 1903, după ce s-a acomodat la noul serviciu în Berna, unde avea şi un
salariu destul de bun, se căsătoreşte cu o fostă colegă de facultate, Mileva Maric, născută în 1875
în Titel, în sudul Ungariei.
În 1904 se naşte primul fiu, pe nume: Hans-Albert.

Capitolul 2. Omul secolului

Anul 1905 este un glorios pentru descoperirile din domeniul fizicii, an ce a provocat
valuri la nivel mondial şi pentru care, 2005 este considerat anul Einstein. De acum este numit
“The man of the century” (Omul secolului).

Figura 1 2005 Anul Internaţinal al Fizicii

În 1905, sub îndrumarea profesorului Alfred Kleiner, îşi dă doctoratul cu lucrarea “O

nouă determinare a dimensiunii moleculare”.
În acelaşi an, în 17 martie, publică în “Anale” o lucrare ştiinţifică în care prezintă
descoperirile sale cu privire la cuantele de lumină, care îi aduc în 1921 premiul Nobel.
 “Să te gândeşti la el înseamnă să te gândeşti la opera sa”, spunea Einstein despre Isaac
Newton, creatorul teoriei gravitaţiei. “Căci un astfel de om nu poate fi înţeles decât dacă îl vezi
ca pe o scenă pe care s-a desfăşurat bătălia pentru adevărul veşnic.”
Tot în 1905, fiind preocupat de mişcarea browniană a moleculelor, elaborează o primă
lucrare despre teoria relativităţii restrânse, cu titlul “Electrodinamica corpurilor în mişcare”.
În opinia lui Einstein, teoria relativităţii “nu este nicidecum un act revoluţionar, ci un program
natural pe o linie care poate fi urmărită de-a lungul secolelor”.
Aşadar, în anul 1905, Albert Einstein a furnizat baza pentru trei teorii fundamentale în
fizică: teoria relativităţii, teoria cuantumului de lumină şi teoria mişcării browniene.

Figura 2 Einstein:“Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea”

Fiind deja renumit pentru descoperirile sale şi în special pentru teoria relativităţii, în 1907
a primit vizita matematicianului Jakob Johann Laub, care era deosebit de interesat de noua
modalitate de abordare a teoriei relativităţii şi împreună cu care va reliza trei lucrări. A fost
vizitat şi de către Max von Laue, viitor laureat al premiului Nobel, care dorea foarte mult să-l
cunoască personal pe Einstein.
În februarie 1908 îşi dă examenul de docenţă la Universitatea din Berna, după care se
hotăşte să ţină un curs despre teoria radiaţiei.
În 1909, a ţinut o prelegere în cadul Congresului al 80-lea al Societăţii cercetătorilor
naturii şi medicilor germani, cu titlul “Evoluţia viziunilor noastre despre natura şi constituţia
radiaţiei”.
De acum, fiind interesat mai mult de activităţile ştiinţifice, îşi dă demisia de la Oficiul de
Brevete din Berna.
În mai 1909, Albert Einstein a fost numit de către Consiliul guvernamental din Zürich,
profesor extraordinar la catedra de fizică teoretică.
În 1911, pe 15 aprilie devine profesor titular la Universitatea Germană din Praga.
Participă la un Congres Internaţional de la Bruxelles, unde este invitat de către Ernest Solvay şi
unde face cunoştinţă cu cei mai renumiţi fizicieni din lume: Max Planck, H. A. Lorentz, Doamna
Curie, Henri Poincaré, Langevin, Rutherford.
În 1912, în februarie, Doamna Curie şi Henri Poincaré scriu recomandări pentru ca Albert
Einstein să primească o catedră la Institutul Politehnic din Zürich.
În 1914 Academia Regală de Ştiinţe a Prusiei, considerată centrul vieţii ştiinţifice din
Europa, l-au invitat pe Einstein la Berlin. În scrisoarea de mulţumire scria: “Ceea ce m-a
determinat să accept alegerea a fost gândul că nu i se poate cere unui om mai mult, decât să-şi
dedice întreaga energie unei cauze bune, iar de aceasta mă simt într-adevăr în stare.”
 În 1915 publică trei lucrări importante: “Despre teoria relativităţii generalizate”,
“Explicarea mişcării de periheliu a mercurului prin teoria relativităţii generalizate” şi “Ecuaţiile
de câmp ale gravitaţiei”.
1916 este anul în care, desăvârşeşte teoria relativităţii generalizate, ajutat de prietenul lui,
Marcel Broβmann, care a devenit profesor de matematică la Institutul Politehnic din Zürich.
Începând de pe acum contribuie la problemele teoriei radiaţiei şi mecanicii statistice. Avea să
spună mai târziu: “generalizarea teoriei relativităţii m-a preocupat fără încetare începând din
1916”.
În 1917 publică pe înţelesul publicului larg “Despre teoria relativităţii restrânse şi
generalizate”.
Divorţează de Mileva Maric, în 1918.
În 1919 a ţinut prelegeri la Institutul Politehnic din Zürich în calitate de profesor invitat.
Universitatea din Leiden i-a oferit un post de profesor extraordinar, dar a refuzat, ţinând
prelegeri pe tema “Eterul şi teoria relativităţii” doar ca profesor invitat. Tot în acelaşi an se
confirmă teoria gravitaţiei în timpul unei eclipse totale de soare din 29 mai, ce dovedeşte teoria
relativităţii generalizate a lui Einstein.
Tot în acelaşi an se căsătoreşte cu verişoara lui, Elsa Einstein.
În 1920, Einstein lucrează la teoria unificării câmpurilor, deasemenea îşi continuă
cercetările cu privire la interpretarea probabilistică a teoriei cuantumului.
În 1921 i se acordă premiul Nobel pentru serviciile aduse fizicii teoretice şi în special
pentru descopereirea legilor Efectului Fotoelectric. A ţinut prelegeri la Praga, la invitaţia
prietenului său Philipp Frank şi la Viena în faţa unei mulţimi de aproximativ 3000 de oameni. La
invitaţia lui Chaim Weizmann, face o călătorie în S.U.A. pentru a ţine prelegeri publice în
sprijinul înfiinţării unei universităţi la Ierusalim.

Figura 3 Einstein cu a doua soţie, Elsa, vizitând U.S.A. în 1921

În 1922 pleacă în Franţa pentru a ţine prelegeri, la invitaţia lui Paul Langevin. Este
primul membru ales, ca asociat străin, în Academia Naţională pentru Ştiinţă din U.S.A., după ce
cu un an înainte a ţinut o prelegere la întâlnirea anuală a Academiei din Washington.
În 1923 susţine prelegeri la Leiden şi în faţa Adunării cercetătorilor nordici şi naturii de
la Göteborg, călătoreşte prin lume, în Anglia, Spania, Cehoslovacia, Japonia, Palestina.
Universitatea Hebrew din Ierusalim îl numeşte cetăţean de onoare al Tell Aviv-ului.
În 1925 îşi începe activitatea Institutul Einstein din Potsdam, Germania
În 1926 face investigaţii cu privire la teoria mişcării browniene.
În 1927 participă la Conferinţa Solvay. Din cauza inimii slăbite, merge la tratament la
Davos şi Zuoz.
 Figura 4 Einstein alături de Nernst, Planck, Millikan, Laue în 1928

În 1930 susţine prelegeri ca profesor invitat la Princeton.

Publică în 1931 volumul antologic “Concepţia mea despre lume”
În 1933, printr-o scrisoare a secretarului permanent al Academiei, Einstein este acuzat de
„participarea la oribila asmuţire” practicată în Franţa şi America împotriva guvernului de
atunci. La aceste acuzaţii răspunde pe 5 aprilie prin Le Coq: „Declar astfel că nu am participat
niciodată la vreo campanie de denigrare şi trebuie să adaug că nici măcar nu am văzut ceva din
vreo astfel de campanie ... Academia ar fi putut cu uşurinţă să facă rost de textele autentice ale
afirmaţiilor mele înainte de a se pronunţa cu privire la mine aşa cum a făcut-o.” După aceste
declaraţii, s-a anunţat în cadrul şedinţei plenare din 30 martie, părăsirea de către Einstein a
Academiei. Einstein a ieşit şi din Academia Bavareză de Ştiinţe, unde era membru corespondent.
Ca replică la declaraţiile sale, guvernul german i-a confiscat averea şi casa, iar pe capul lui a fost
pus un premiu de 50.000 de mărci.
Einstein părăseşte pentru totdeauna Germania.

Capitolul 3. Cetăţean american

Einstein a fost primit ca profesot emerit la Institutul pentru Studii Avansate din
Princeton.
În 1936 îşi pierde soţia şi îi scrie lui Born: „Imi duc zilele ca ursul în vizuină şi mai mult
decât oricând în schimbătoarea mea viaţă, mă simt acasă. Murindu-mi soţia, care era mai
legată de oameni, am ajuns să semăn şi mai mult cu un urs.”
Publică în colaborare cu Leopold Infeld: „Evoluţia fizicii” şi „Ecuaţii gravitaţionale şi
probleme ale mişcării” în 1938.
În 1939 semnează faimoasa scrisoare către preşedintele U.S.A., Franklin D. Roosevelt, cu
privire la cercetările asupra armelor nucleare. El avertizează asupra noilor descoperiri a reacţiei
nucleare în lanţ dintr-o masă mare de uraniu, spunând că, făcând uz de o asemenea descoperire
se pot produce bombe de tip nou, extrem de puternice. Era ferm convins că Germania încerca să
construiască o asemenea bombă, de aceea în scrisoare se sublinia necesitatea de a se face
experimente la scară largă pentru a se cerceta posibilitatea producerii unei bombe atomice.
„Eram pe deplin conştient de pericolul îngrozitor pe care reuşita unei astfel de întreprinderi ar
fi reprezentat-o pentru omenire. Dar probabilitatea ca germanii să lucreze cu şanse de izbândă
la acelaşi proiect m-a obligat la acest pas. Nu mi-a rămas nimic de făcut, deşi am fost
întotdeauna un pacifist convins.”
Einstein a dobândit, împreună cu fiica sa vitregă Margot, cetăţenia americană în 1940.
În 1952 refuză oferta de a fi preşedintele statului Israel. Încercâd să-l convingă,
Ambasadorul Israelului în S.U.A., Abba Eban spunea: „propunerea de a deveni preşedinte
reprezintă cea mai înaltă recunoaştere pe care poporul evreu i-o poate acorda vreunui fiu de-al
său.”
 După îndelungi cercetări, în 1953 publică ultima variantă asupra teoriei câmpurilor. „Se
întâmplă că de multe ori o teorie nu capătă decât încetul cu încetul o formă definitivă stabilă...
Această evoluţie s-a încheiat acum în sensul că s-a stabilit definitiv forma legilor câmpului...
Corectitudinea matematică a teoriei nu poate fi atacată.”
Moare pe data de 18 aprilie 1955 în Princeton, New Jersey, U.S.A.

Capitolul 4. Publicaţii importante

Cu privire la cercetările ştiinţifice şi descoperirile sale, Albert Einstein a spus:
„Dacă teoria relativităţii se va dovedi a fi corectă, germanii vor spune că sunt german, elveţienii
vor spune că sunt cetăţean elveţian, iar francezii vor spune că sunt un mare savant. Dacă teoria
relativităţii se va dovedi a fi greşită, francezii vor spune că sunt elveţian, elveţienii vor spune că
sunt german, iar germanii vor spune că sunt evreu."

… ştiinţifice:
Special Theory of Relativity (1905);
General Theory of Relativity (1916);
Relativity (1920);
Investigations on Theory of Brownian Movement (1926);
The Evolution of Physics (1938);
… ne-ştiinţifice:
About Zionism (1930);
Why War? (1933);
The World as I see It (1935)
My Philosophy (1934);
Out of My Later Years (1950)

Capitolul 5. Concluzii
A trecut mai mult de un secol de când s-a născut omul care a marcat lumea ştiinţifică prin
descoperirile sale din domeniul fizicii, supranumit “Omul secolului”. Teoria relativităţii, cu
formula sa consacrată, va fi legată pentru totdeauna de numele Einstein.
Născut evreu, în Germania, şi-a creeat o teorie care-l ajuta în depăşirea obstacolelor pe
care le-a avut de întâmpinat de multe ori în viaţă. Considera că dificultăţile şi obstacolele
reprezintă un izvor al forţei şi sănătăţii oricărei naţiuni.
Einstein era un pacifist convins şi era dispus să facă uz de numele său în scopuri
pacifiste. A militat pentru pace de fiecare dată când a avut ocazia, fiind împotriva satisfacerii
serviciului militar. Totuşi istoria a spus şi va spune că scrisoarea trimisă de el, preşedintelor
Statelor Unite, a provocat producerea bombei atomice şi a dus statele lumii la o cursă continuă
de înarmare, din care nu se mai pot opri.
A fost interesat dintotdeauna de natură şi filosofie. Dintre toate teoriile filosofice, cele
care a considerat că i se potrivesc au fost enunţate de Kant. El a încercat întotdeauna să se
raporteze la Kant, considerând că fiecare filosof are propriul lui Kant.

Einstein: “Să acţionezi înseamnă să îţi propui un ţel”

 Bibliografie

Johannes Wickert: “Albert Einstein”

Albert Einstein: “Cum văd lumea”

Resurse Web
http://www.westegg.com/einstein/
http://www-groups.dcs.st-and.ac.uk/~history/Mathematicians/Einstein.html
http://www.aip.org/history/einstein/
http://www.albert-einstein.org/
http://nobelprize.org/physics/laureates/1921/index.html
http://www4.nas.edu/
http://www.banateanul.ro