Professional Documents
Culture Documents
INFANTA LEONORA
Dar este şi prea june. Aşa virtuţi înalte, sublime, să le laşi
XIMENA Să se predea deodată acestui amor laş?
Bărbaţii de valoare se văd de la-nceput. INFANTA
INFANTA Când el doar îmi rămâne nu-i spune laş acum,
Nu trebui' să te sperii de dânsul aşa mult. Când falnic şi puternic în casa mea-i stăpân
Nespus îi eşti de dragă, ca să-ţi aducă-un rău, Să îl respecţi, de vreme ce mi-i atât de drag,
Şi i-ar opri mânia doar un cuvânt de-al tău. Virtutea îl respinge, însă nădejde trag;
XIMENA Nădejdea nebunească a cugetului mut
Dacă nu mă ascultă, ce-ngrozitor păcat! Vrea un iubit pe care Ximena 1-a pierdut.
Iar de mi se supune, cum fi-va judecat? LEONORA
Născut aşa cum este, să-ndure aşa soartă! Lăsaţi deci să-ngenunche virtuţile străbune,
De-ascultă ori rezistă iubirii ce îmi poartă, Şi glasul raţiunii nimic nu vă mai spune?
Mă ruşinez în cuget ori am nedumerire INFANTA
De stima ce-mi arată, de dreapta-mpotrivire. Gândirea noastră spune atâta de puţin
- INFANTA Când inima-i pătrunsă de-aşa un blând venin !
Ximena e măreaţă, şi chiar dreptate-având, Iar când bolnavii-n boală ca-n fericire zac,
Nu poate să îndure un aşa josnic gând, Cât li-i de greu să-ndure să li se afle leac !
Dar dacă pân'la urmă voi face eu aşa, LEONORA
Şi pe îndrăgostitu-ţi îl voi încătuşa Nădejdea v-amăgeşte, răul vi-i drag; ş-apoi,
Ca astfel să împiedic înverşunarea lui, Acest Rodrigo, doamnă, nu este demn de voi.
Iubirea-ţi pătimaşă întunecată nu-i? INFANTA
XIMENA Prea bine ştiu; dar dacă virtutea mi-e înfrântă,
Ah, doamnă,-atunci iubirea nu-mi va mai porunci. Află deci cum iubirea o inimă alintă.
SCENA 4 Dacă,j*Rodrig în luptă semeţ s-a arătat,
Infanta, Ximena, Leonora, Pajul. Dacă sub spadă-i cade acest vestit soldat,
INFANTA Pot să îmi caut partea, pe faţă să-1 ador.
Paj, cată pe Rodrigo, şi adu-mi-1 aci. Ce fapte mari va face ieşind învingător!
141 Cutez să merg cu gândul că de acuma are
Să puie-ntregi regate la ale lui picioare;
PAJUL 143
Senor Gormaz şi dânsul...
XIMENA Iubirea mă alintă, mă-ndeamnă, vrea să-1 vadă
O, Doamne, sunt nebună! Cum se aşază-n tronul din falnica Grenadă,
INFANTA Mauri-nfrânţvân tremur, slăvindu-mi-1, şi pân'
Vorbeşte ! Şi Aragonul cade sub acest nou stăpân.
PAJUL Supus e portughezul, viaţa-i neprihănită
Ducând peste oceane înalta lui ursită, în mâini care prin fapte viteze-s glorioase:
Stropindu-şi ai săi lauri cu sânge de-africani; îi e de-ajuns don Sancho şi-1 ia de-apărător
Pe scurt, tot ce se ştie de marii căpitani, Fiindcă-abia încearcă norocul armelor.
Aştept de la Rodrigo de-o fi învingător Şi în duelu-acesta neliniştea n-o-ncearcă
Şi slava vieţii mele va fi acest amor. Ci-a lui nedibăcie o fericeşte parcă.
LEONORA Vedeţi dar cu-nlesnire că-n astă luptă cruntă,
Dar, doamnă,-i duceţi braţul la multă depărtare, Ea cată o scăpare ce datoria-nfruntă.
După o întâlnire ce poate loc nu are. Ce lui Rodrig i-aduce-o victorie uşoară
INFANTA Şi o-mputerniceşte fără mustrări să pară.
Rodrig e ofensatul, contele-a-adus ocară: INFANTA
Ieşirea împreună, mai mult ce trebui' dai'ă? Văd bine toate astea, şi totuşi îl ador –
LEONORA Trecând peste Ximena – pe-acest biruitor.
Ei bine, se vor bate, dacă doriţi astfel, Care e dezlegarea? Nenorocită ce-s !
Dar pân-aşa departe ca voi, va merge el ? LEONORA
INFANTA Să v-amintiţi mai bine din dine aţi purces:
Ce vrei? Sunt o nebună; mintea-mi nu mai cunoaşte: Un rege vă dă cerul, şi drag vi-i un supus !
Vezi dar cu ce necazuri acest amor mă paşte. 146
Hai, vino^în odaie, mă mângâie şi-mi spune;
Nu mă lăsa o clipă în astă-amărăciune. INFANTA
Ardoarea către dânsul de-acuma a apus.
ACTUL V Nu mai mi-e drag Rodrigo, un simplu gentilom;
SCENA 4 Nu, altfel de acuma iubesc pe acest om:
Infanta, Leonora. Mi-i drag căci e viteazul drag unei lumi întregi,
INFANTA E Cid nepreţuitul, stăpân peste doi regi.
Ce cauţi, Leonora? Mă voi învinge nu de teama unui ponos,
LEONORA Ci ca să las în pace-un amor aşa frumos;
Să laud am venit Şi dacă pentru mine coroana i s-ar da,
înţelepciunea care paşii v-a cârmuit. Nicicând nu-mi voi înfrânge nestrămutarea mea.
INFANTA Fiindcă-n aşa luptă izbândă au oştenii,
Poţi înţelept fi oare, când sufletul ţi-e fiere? Haidem încă o dată să-1 dăruim Ximenii.
LEONORA Iar tu ce vezi săgeata din sufletu-mi sărman,
Când din nădejde-amorul trăieşte dar şi piere, Vin să mă vezi ajunsă la vechiul meu liman.
Simţirea să v-o-ncânte, Rodrig nu e în stare.
In lupta cu Ximena ştiţi ce putere are:
Ori trebuie să moară, ori să-1 ia de bărbat,
Nădejdea voastră-i moartă şi cugetu-mpăcat.
INFANTA
Ah! cât de greu îmi vine!
10
145
LEONORA
Ce puteţi aştepta?
INFANTA
Dar pentru ce speranţa-mi n-ar fi pe voia ta?
Dacă-n aşa condiţii dă lupta-acum Rodrig,
Scornesc eu şiretlicuri urmarea lor s-o stric.
Amor, iubit părinte al chinurilor mele,
Pe-ndrăgostiţi învaţă el multe născocele.
LEONORA
Ce veţi putea să faceţi, când tatăl ei prin moarte
N-a izbutit pe unul de altul a-i desparte?
Ximena dovedeşte mult prin a ei purtare.
Că ura ei de-acuma o ţintă nu mai are,
Preface-n braţ şi spadă a răzbunării sale
Pe-întâiul om de arme ce se iveşte-n cale.
în braţe tari ea soarta n-a vrut ca să şi-o lase,