Partea principală de

propoziţie care arată despre

cine se vorbeşte în propoziţie
se numeşte subiect.
cine? ce ? despre cine (ce)
se vorbeşte în propoziţie?

1. Mircea merge la şcoală.

(cine merge?)
2. Mierla era neagră ca noaptea.
(despre cine se vorbeşte?)
Subiectul poate fi:

-simplu- exprimat printr-un

singur cuvânt.
Bate vântul.
-multiplu – exprimat prin mai
multe cuvinte.
Cărţile şi caietele sunt pe
bancă.
 OBS! Subiectul se poate afla în orice loc al
propoziţiei.

Partea principală de
propoziţie care arată ce se
spune despre subiect se
numeşte predicat..
ce face? ce se spune despre
subiect?

1. Tata sapă în grădină.

(ce face tata?)
2. S-a deschis poarta.
( ce se spune despre
poartă?)
Predicatul poate fi:

- verbal- este exprimat ,de

regulă, prin verb.
Bunicul stă pe prispă.
 - nominal–exprimă o
caracteristică a subiectului..
Obiectul este de argint.

OBS! Predicatul poate fi oriunde în propoziţie.

Partea secundară de
propoziţie care determină un
substantiv sau un înlocuitor al
acestuia se numeşte atribut.
care? ce fel de…? cât(ă),
câţi, câte?

1. Iepuraşul speriat alerga pe deal.

(care iepuraş?)
2. Cinci garoafe se aflau pe masă.
(câte garoafe?)
Atributul poate fi:
-adjectival- exprimat prin
adjectiv.
 Iarna grea, aspră şi crâncenă a căzut
peste sat.
- substantival– exprimat prin
substantiv.
Blăniţa iepuraşului
strălucea.

OBS! Atributul poate sta înainte,cât şi după

substantivul determinat sau înlocuitorul său.

Partea secundară de
propoziţie care determină un
verb sau un adjectiv se
numeşte complement.
ce? pentru cine (ce)? despre
cine (ce)? cui? pe cine (ce)? unde? când?
cum?

1. Baba avea o găină.

(ce avea?)
2. Îl cunoşteam bine pe Mihai.
 (pe cine cunoşteam?)
Complementul poate fi:
-simplu- exprimat printr-un
singur cuvânt.
I-am dus băiatului o minge.
-dezvolat– exprimat prin mai
multe cuvinte.
Îl cred numai pe Vasile.

OBS! Complementul poate sta înainte,cât şi

după elementul determinat.