Bufnita se-aude-n departare, Vestind parca venirea mortii, Lasandu-ma fara suflare. Singura in adancul negrului Greierii care canta in iarba. Simt din nou durerea sufletului Cu inima neimplinita. Picuri mari au inceput sa cada Si nu mai stiu acum ce sa cred: Daca pamantul plin de iarba De ploaie sau lacrimi e umed. Ma copleseste-a noptii tacere Cu cer lipsit de luna si stele. Afara se face frig,dar nu simt La gandul ca undeva,departe, Un sloi de gheata-n piept ii bate Fara pasiune,sentimente. Rece,lipsit de-umanitate.