Lucrare de laborator nr.

1
Cunoaşterea sortimentului de specii floricole cultivate în România

1.1. Noţiuni introductive despre floricultura practicată în ţara noastră

Floricultura este o ramură de bază a horticulturii, care se ocupă cu studiul speciilor

decorative privind:
- particularităţile morfologice,
- cerinţele faţă de factorii de mediu,
- metodele de înmulţire,
- tehnologia culturii în sere sau câmp,
- modul de utilizare.
În România, datorită creşterii cererii de flori, până în 1989 s-a înregistrat o mărire
semnificativă a suprafeţei sectorului floricol în întreprinderile de stat al fostului trust de
seră, care după Revoluţie au devenit societăţi comerciale cu capital majoritar de stat
(peste 220ha). După 1990, suprafeţele cultivate cu flori în seră s-au micşorat datorită:
- costurilor energetice mari;
- costurilor de producţie mari;
- invadării pieţii interne cu flori de import.
Date privind suprafaţa cultivată cu flori şi producţia de flori din 1990, până în
2003, în ţara noastră, se pot observa în Tabelul nr. 1 (informaţii preluate de pe site-ul
MAPDR, actualizat la 21.01.2005).
Tabelul nr. 1
Producţia de flori în România în perioada 1989 – 2003 (după MAPDR, 2005)
Specificare UM 1989 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
A.Flori de
câmp
-suprafaţa ha 269 316 230 235 116 155 178 170 142
-producţia Mii 21156 18612 33995 39516 14543 10643 28468 20950 33159
totală buc
B.Flori în sere

-suprafaţa Ha 277 194 174 141 127 113 98 160 160

-producţia Mii 247236 69262 135905 58745 71583 41745 53606 70013 68500
totală buc

Structura sortimentală a producţiei din perioada menţionată a fost:

A. – în sere:
specii %
Garoafe 67
Crizanteme 6,7
Trandafiri 4,9
Frezii 4,3
Gerbera 3,8
 Alte specii 3,0
B. – în câmp: gama sortimentală a florilor cultivate în spaţii neprotejate este mai
diversificată dar ponderea o deţin speciile: Lalele; Gladiole; Crizanteme; Dianthus;
Centaurea; Calendula; Callistephus; Zinnia; Delphinium; Gypsophilla.
Cea mai mare parte a cererii pieţei de plante ornamentale şi flori tăiate este
acoperită de produse din import (în special din Olanda, Israel, Turcia, Italia şi Siria).
Producţiile ce se obţin în prezent în România sunt destinate numai pieţelor autohtone.
Deşi România nu poate fi considerată ca un important producător în acest
domeniu de activitate, disponibilităţile sunt mari, atât pentru producţia de flori, în câmp şi
spaţii protejate, dar şi pentru plante ornamentale.
De aceea Ministerul Agriculturii are în vedere o creştere a competitivităţii acestui sector,
atât din punct de vedere a producţiilor, a calităţii acestora şi nu în ultimul rând a
diversităţii sortimentale.
Strategia întocmită în acest sens de Ministerul Agriculturii prevede:
- încurajarea integrării producătorilor şi comercianţilor prin formarea
de organizaţii interprofesionale,
- diversificarea ofertei prin încurajarea importului de seminţe din
Uniunea Europeană şi multiplicarea lor în serele din România.
- armonizarea acquis-ului comunitar prin adoptarea standardelor de
calitate comunitare.
- adoptarea legislaţiei care să permită finanţarea unor măsuri ce
privesc stimularea consumurilor de produse floricole.
În vederea realizării ultimului subpunct, se elaborează programe privind
desfăşurarea de târguri şi expoziţii, diverse evenimente comerciale, eventual participarea
la cofinanţarea acestor programe. Astfel de manifestări deja existente sunt:
-“Simpozionul lalelelor”- Piteşti, manifestaţie anuală;
-expoziţii de flori taiate şi la ghivece precum şi aranjamente florale în diferite spaţii de
referinţă atât în Bucureşti cât şi în alte centre administrative importante ale ţării;
-menifestaţia “Porţi deschise” a SC. SERE Codlea.
Acţiunea de promovare a imaginii acestor produse, pe bază de programe, este
menită să asigure în principal o informare corectă şi completă, care apropie produsele de
consumatori, în particular în termeni de calitate.
O clasificare de sinteză a plantelor decorative cultivate în România este
următoarea:
1. Specii decorative pentru flori tăiate
2. Specii decorative pentru grădini şi terase: specii floricole şi specii dendrologice
3. Specii decorative de interior:
- pentru sufragerie;
- pentru dormitor;
- pentru bucătărie;
- pentru baie;
- pentru vestibul şi casa scării;
- pentru locul de muncă;
- pentru fântâni arteziene de cameră;
- pentru grădina de iarnă (seră).
4. Specii utilizate pentru creşterea umidităţii aerului
 5. Specii decorative otrăvitoare sau iritante pentru piele
1.2. Specii decorative pentru flori tăiate – sunt specii care au tija florală lungă,
creştere înaltă şi care rezistă mai mult ca floare tăiată în vază.
- Alstroemeria (Alstroemeria aurea L.) Florile sunt crini în miniatură,
cu margini pătate sau în dungi, cu amestecuri de culori. Există o mulţime de varietăţi
hibride, fiind combinaţii de roşu, roz, portocaliu, alb, crem, galben şi mov. Îngrijirea
trebuie să ţină cont de faptul că frunzele se ofiliesc înaintea florilor, aşa că trebuie
îndepărtate. Rezistă 2 săptămâni în apă.
- Amaryllis (Amaryllis hippeastrum L.) Cunoscut şi sub denumirea de
"crin de iarnă", este o plantă de seră sau de apartament, care poate fi cultivată atât ca
plantă de ghiveci, cât şi pentru diverse aranjamente, ca floare tăiată.
- Anemona (Anemona coronaria L.) sau floarea vântului, în nuanţe de
roşu, mov sau roz, nu le place să stea fără apă şi absorb apa foarte repede.
- Anthurium (Anthurium andreanum Schott) este o plantă de talie
mijlocie, cu tija florală mijlocie, spată de culoare roşu aprins, strălucitor; spadixul este de
culoare crem - gălbui, fin granulat. Perioada de înflorire: tot timpul anului.
- Bambusul, conform maeştrilor Feng Shui, în locul în care este
poziţionată o plantă de bambus, va sosi şi norocul. Este simbol tradiţional al fericirii,
bunăstării şi sănătăţii în cultura asiatică, bambusul, plantă în permanenţă verde, este în
realitate puţin pretenţioasă neavând nevoie decât de apă. În alegerea locului în care
poziţionăm vaza nu trebuie să ţinem cont de lumină sau de cantitatea de soare, deoarece
bambusul nu are nevoie de acestea pentru a rămâne verde.
- Cala (Zantedeschia aethiopiea) este o plantă extrem de elegantă, cu
floarea mare, cu petale groase, cerate şi capete solitare de 15-20 cm lungime. Sunt
perfecte ca flori tăiate, fiecare tuber poate face 10, chiar şi 30 de flori. Culorile sunt
variate - alb, galben, roz, culoarea levanţicăi, roşu, portocaliu şi verde. Ca floare tăiată,
cala rezistă 7-10 zile.
- Crinul (Lilium sp.) impune prin mareţia sa, având un aspect regal. Un
buchet de crini albi împreună cu o cutie de bomboane alcătuiesc un dar ce va deschide
inima oricui.
- Crizantema (Chrysanthemum sp.) se cultivă atât pentru flori tăiate, cât
şi în parcuri şi grădini în diferite aranjamente, iar formele pitice se utilizează ca plante de
ghiveci pentru decoruri de vară.
- Dalia (Dahlia variabilis L.) este originară din Mexic, fiind o plantă
perenă de talie mare, cu rădăcini tuberizate. Se foloseşte atât pentru florile tăiate, cât şi ca
plantă de grădină.
- Frezia (Freesia hybrida) e considerată cea mai delicată floare, fiind
frumos parfumată, creată parcă pentru persoanele romantice.
- Garoafa (Dianthus sp.) Originară din Eurasia, garoafa este una din
cele mai populare flori de grădină şi se numără prin cele aproape 300 de specii de plante
anuale, bianuale sau perene ale genului Dianthus. Există sute de varietăţi, deosebit de
apreciate atât pentru cultura în grădină, cât şi pentru flori tăiate.
- Gerbera (Gerbera sp.) este o plantă tufoasă cu frunze adânc crestate,
iar florile sale pot fi simple, asemănătoare celor de margaretă, sau duble. Florile pot fi
albe, roze, galbene, portocalii, roşii, grena şi de obicei au mijlocul mai intens colorat.
Cele mai multe flori apar în intervalul aprilie-iunie şi în al doilea an de vegetaţie.
 - Gipsofila (Gypsophila paniculata) Gipsofila olandeză însoţeşte în
România majoritatea buchetelor de flori. Le deschide şi le dă volum.
- Gladiola (Gladiolus communis) este cultivată pentru inflorescenţele
sale mari, cu flori diferit colorate.
- Iris (Iris germanica L.) numită şi Floarea Fecioarei Maria este
deosebită prin formele, culoarea şi parfumul ei plăcut.
- Lalele (Tulipa gesneriana)Elegantă şi cu numeroase varietăţi
multicolore, laleaua ne încântă în fiecare primăvară cu florile sale, fără de care grădinile
n-ar mai fi la fel de atrăgătoare. Foarte populară laleaua creşte dintr-un bulb acoperit cu o
tunică protectoare de culoare maronie. În fiecare an, din bulbul iniţial apar alţi câţiva,
care ajută la reînoirea culturii şi permite utilizarea lalelei pe scară largă ca plantă
decorativă în grădini şi jardiniere dar şi ca floare tăiată.
- Lisianthus O floare deosebită, în formă de clopot, asemănătoare
trandafirilor, simple sau duble, cu diferite culori, de la nuanţe de mov, crem, roz, verde
deschis, sau două culori, una din ele colorând doar marginea petalelor. Mai multe flori pe
tulpină, cu diametrul cuprins între 6 – 9cm. Dacă tulpina le este tăiată regulat sunt
rezistente.
- Strelitzia (Strelitzia reginae) este originară din Africa de Sud unde
trăieşte pe lângă râuri dar a fost aclimatizată în toate regiunile globului, unde condiţiile de
mediu sunt propice, putând fi crescută cu succes chiar şi într-un apartament dacă-i sunt
asigurate cerinţele de microclimat. O plantă matură poate produce până la 25 de flori o
dată (înfloreşte iarna, când zilele sunt scurte) şi fiecare floare poate ţine până la o lună.
Florile tăiate au şi ele o durată lungă de viaţă şi astfel sunt foarte populare pentru buchete
şi aranjamente florale sofisticate.
- Tuberoza (Polianthes tuberosa) este originară din Mexic şi are un
miros copleşitor, dulce-aromat, folosit cu succes în diferite parfumuri celebre şi la
împletirea cunoscutelor ghirlande hawaiene (alcătuite din tuberoze şi orhidee), care se
dăruiesc în semn de ospitalitate.
- Trandafirul (Rosa sp.) Cei mai buni pentru flori tăiate sunt trandafirii
remontanţi obţinuţi prin hibridare din trandafirii de ceai (Rosa gallica) şi trandafirul de
Damasc (Rosa damascena).
Alstroemeria (Alstroemeria aurea L.)

Amaryllis (Amaryllis hippeastrum L.)

 Anemona (Anemona coronaria L.)

Anthurium (Anthurium andreanum Schott)

 Bambus

Cala (Zantedeschia aethiopiea)

 Crinul (Lilium sp.)

Crizantema (Chrysanthemum sp.)

Dalia (Dahlia variabilis L.)

Frezia (Freesia hybrida)

Garoafa (Dianthus sp.)

 Gerbera (Gerbera sp.)

Gipsofila (Gypsophila paniculata)

 Iris (Iris germanica L.)

Lalele (Tulipa gesneriana)

Lisianthus Strelitzia (Strelitzia reginae)

Tuberoza (Polianthes tuberosa)

Trandafirul (Rosa sp.)
Gladiola (Gladiolus communis)
1.3. Plante decorative pentru terase şi grădini
Fuchsia (Cerceluş)

Prezinta varietati cu tulpini erecte, care se pot cultiva in ghivece, pentru decorarea
interioarelor tot timpul anului sau in sezonul calduros pot fi cultivate direct în sol, în
gradina; sunt si varietati de cercelus cu tulpini pendante care pot fi cultivate in jardiniere.
Pe tulpini sunt inserate florile simple sau involte; caliciul este divers colorat (alb, roz,
lilas, rosu); corola de asemenea este divers colorata în functie de varietate si de obicei în
contrast cu caliciul ceea ce confera florii un aspect atragator. Ca pozitie pe tulpina,florile
întotdeauna sunt pendente de unde si denumirea plantei de Cercelus.

Iris (Stânjenel)
Irisul, cunoscut popular sud denumirea de Stânjenel, este o floare de gradina, deosebit de
decorativa, datorita coloritului foarte variat al florilor (alb, roz, bleu, albastru, mov,
galben, castaniu si multe nuanţe ale culorilor enumerate). Este originar din Europa si
Asia. Prezintă mai multe specii. La noi mai cunoscute sunt speciile Iris germanica care
prezină subteran rizomi groşi si Iris holandica care in pământ are bulbi tunicaţi. De pe
rizomi şi respectiv bulbi se dezvoltă frunzele plate, verzi-albicioase, sau verzi vărgat cu
alb sau galben, la unele varietăţi şi tijele florale, lungi de 0,25-1m (în funcţie de
varietate). Florile, foarte frumoase ca formă (seamănă cu florile de orhidee) şi foarte
variat colorate, sunt dispuse alternativ pe tija florală.
Sunt plante puţin pretenţioase faţă de climă şi sol. Se dezvoltă bine şi înfloresc frumos în
locuri însorite; solicită umiditate în sol, în perioada înfloririi. Rezistă destul de bine la
perioade prelungite de secetă şi de asemenea rezistă la frig.
Pelargonium (Muşcata)
Muşcatele fac parte din genul Geranium, care cuprinde aproximativ 250 specii, originare
din Africa de Sud. Deşi originară din Africa de Sud, muşcata a devenit o foarte europeană
plantă, a cărui prezenţă este nelipsită din balcoanele şi grădinile din Olanda, Germania,
Austria, Ungaria, Polonia şi evident din România. Datorită calităţilor ei decorative (un
frunziş bogat, sănătos, verde puternic şi flori divers colorate) , uşurinţei cu care se poate
inmulţi, precum şi posibilitatea menţinerii ei de la un an la altul, au făcut să fie deosebit
de apreciată atât în mediul rural cât şi în cel urban.
Tagetes (Crăiţe)
Genul cuprinde mai multe specii şi soiuri care diferă între ele prin talia plantei, prin
forma, dimensiunea şi culoarea inflorescenţei care întotdeauna este un capitul.
Dacă dorim în grădina noastră un rabat, sau o pată de culoare putem cultiva crăiţe cu
tulpina înaltă (1 - 1,20 m), cu frunziş bogat, verde închis, adânc sectat şi capitule simple
sau involte, mari (- 6 - 8 cm), colorate în nuanţe de galben, portocaliu, roşu (Tagetes
erecta L.) Pe terase, putem planta crăiţe cu talia mică (20 - 40 cm), inflorescenţe mai mici
(- 3 - 4 cm), colorate galben, portocaliu, cu tufe îndesate, compacte şi frunziş bogat
(Tagetes patula). Nu sunt pretenţioase faţă de climă şi sol, nu necesită lucrări de îngrijire
speciale. Infloresc toata vara, până toamna târziu. Se pot cultiva prin răsaduri sau prin
semănat direct în câmp.
Zinnia L. (Cârciumăreasa)
Este o plantă rustică, foarte frumoasă, care poate da viaţă oricărui colţ de grădină, şi în
plus, florile divers colorate (alb, galben, roşu, portocaliu, cyclamen, teracot etc), pot fi
folosite în realizarea de buchete simple sau în combinaţie cu alte flori de grădină.
Genul cuprinde specii cu talie înaltă (Z. elegans), care prezintă o tulpină de 30 - 80 cm,
ramificată, cu frunze ovale, culoare verde, şi flori mari (- 8 - 10 cm), simple sau duble,
divers colorate. Se poate folosi în rabate, ronduri sau grupuri, dar şi ca floare tăiată.
Pentru terase, se poate folosi specia Z. hageana, care are talia mică (20 - 40 cm), tulpina
foarte ramificată, frunze lanceolate, şi numeroase inflorescenţe simple sau duble, de
culori diferite.

1.4. Plante decorative pentru grădina de iarnă (seră)

Arbustul ciocan – Cestrum sp.
Caracteristici decorative pe timp de iarna: Flori mari purpurii. Temperatura pe timp de
iarna: 5 - 10oC
Asparagus ornamental căţărător – Asparagus falcatus
Caracteristici decorative pe timp de iarna: Tulpina lunga serpuitoare ce se indreapta
mareu spre lumina. Decorativ prin frunze si fructe. Temperatura pe timp de iarna: Minim
12oC
Cistoze – Cistrus sp.
Caracteristici decorative pe timp de iarna: Flori albe, roz si rosii. Temperatura pe timp de
iarna: 5 – 10oC.
Floarea trompetă – Solandra sp.
Caracteristici decorative pe timp de iarna: Flori galbene, uneori cu model rosu ,
mirositoare noaptea. Temperatura pe timp de iarna: 5 – 10oC.
Jacobina – Jacobina panciflora
Caracteristici decorative pe timp de iarna: Flori lunguiete galebene si rosii. Prefera locuri
luminoase. Timpul de inflorire: Decembrie- martie. Temperatura pe timp de iarna: <12oC.
Salcâm cu frunze pene – Acacia sp.
Caracteristici decorative pe timp de iarna: Flori galbene mirositoare . Timpul de inflorire:
Februarie-aprilie. Temperatura pe timp de iarna: 3-8oC
Trompeta îngerului – Datura sp.
Caracteristici decorative pe timp de iarna: Flori galbene, portocalii si albastre. Timpul de
inflorire: Iulie- septembrie necesita locuri luminoase. Temperatura pe timp de iarna: 4 –
12oC
Urechea leului – Leonotis leonurus
Caracteristici decorative pe timp de iarna: Flori cu nuante portocalii. Timpul de inflorire:
Septembrie - noiembrie. Locuri insorite. Temperatura pe timp de iarna: 5 - 10oC.

1.5. PLANTE DECORATIVE PENTRU INTERIOR

- PENTRU SUFRAGERIE:
Plantele cu flori se armonizeaza cu culorile din camera, daca culorile sunt gingase atunci
florile trebuie sa fie la fel. Daca în partea textila a camerei predomina albul si bejul si
exista combinatii cu metal sau lemn, sticla sau marmura, sunt potrivite plantele cu flori în
culori aprinse. Acestea pot fi : floarea cavalerului sau floarea flamingo, ori o tufa mica de
violete, la care se adauga valoarea decorativa a unui vas cu Gerbera în diferite nuante de
galben. Asocierea plantelor în sufragerie, se vor face si dupa timpul de înflorire,
asigurând astfel modificarea accentelor si nuantelor de culoare si de parfum în functie de
anotimp
 - PENTRU DORMITOR:
Sunt potrivite pentru dormitor plante decorative prin flori si plante decorative prin frunze.

Aralie de cameră – Fatsia japonica - Familia Araliacee Înfloreşte în perioada august-

octombrie Înmulţire prin butaşi
Aralie strălucitoare – Schleffera sp. - Face parte din familia Araliacee Plante permanent
verzi, perene, tip arbust sau cataratoare. Inmultire: prin insamintare sau butasi. Infloreste
foarte rar in ghiveci
Azalee – Rhododendron sp. - Familia Ericacee Înfloreşte în perioada aprilie-mai
Înmulţire prin butaşi sau seminţe
Coroană regală – Justicia sp. - (Iacobinia) - planta specifica de apartament. Planta
arbustiva, putin ramificata, cu frunze mari, usor gofrate, de culoare verde închis cu usoare
nuante violet, este decorativa prin florile tubulare terminale, de culoare roz - violet,
asezate într-un spic voluminos.
Prefera lumina, dar nu insolatia puternica. Iarna trebuie sa i se asigure minimum 12 -
13°C, vara caldura moderata, pamântul din ghiveci permanent reavan si pulverizarea
frecventa a frunzelor cu apa. Iarna se uda putin, deoarece, pe masura ce planta
îmbatrâneste, îsi pierde frunzele de la baza, se degarniseste si capata un aspect urât, se
întinereste în permanenta planta, prin taieri.
Crin albastru – Agapanthus - Este planta erbacee, viguroasa, originara din sudul Africii,
decorativa prin flori, dar în lipsa acestora si prin frunzele sale lungi, dispuse în rozeta.
Planta prezinta radacini tuberizate, frunze lungi ( 15-70 cm ), late de 1-5 cm; lungimea si
latimea frunzelor difera în functie de varietate; florile sunt tubulare, de culoare bleu-
purpuriu sau alb, asezate câte 20-40 în umbele spectaculoase, care se afla la capatul unei
tije lungi ( 0,30 - 1,2 m ) si viguroase; înfloreste în cursul verii.
Se cultiva în sera, la sol, pentru flori taiate, dar si la ghiveci, ca planta de interior. Se
înmulteste prin diviziunea tufei; lucrarea de despartire a tufei se efectueaza dupa
epuizarea înfloritului.
Se foloseste la decorarea interioarelor în perioadele mai reci ale anului iar vara poate fi
scoasa afara. Efectul decorativ al plantei creste daca în ghiveci sunt plasate 2-3 plante
împreuna.
Cyclamen – Cyclamen sp. - Este una din cele mai apreciate plante de interior, decorativa
în principal prin flori, dar si prin frunza.
Genul Cyclamen cuprinde aproximativ 20 de specii si o multitudine de soiuri care cresc
în zone variate ale globului, din zonele alpine pâna în regiunile mediteraneene. Substratul
preferat este unul grosier, bine aerisit cu un continut mare de substante nutritive si humus.

Speciile salbatice cresc în zone umbroase; prin lucrari de amelioare, din speciile salbatice
care prezinta flori mici, roz deschis sau liliachiu, puternic parfumate, s-au obtinut forme
de mare perfectiune, cu flori foarte variate prin culoarea si forma lor, care se cultiva ca
plante de interior. Se pare ca stramosul formelor ameliorate este specia Cyclamen
persicum.
Planta prezinta o tulpina, care este de fapt un tubercul subteran de forma sferica, turtita;
de pe acest tubercul, din partea inferioara se dezvolta radacinile fibroase care patrund în
sol, iar din partea superioara, se îndreapta în sus florile si frunzele.
Decorativa prin florile sale cu forme diferite si divers colorate (cyclamen, alb, roz, violet,
rosu, bordo), dar si prin frunzele cordate, de culoare verde închis cu desene marmorate
argintiu-albicios, precum si mentinerea acestor calitati pe o perioada lunga de timp
(noiembrie-martie), fac din Cyclamen o planta apreciata, de a carei frumusete ne putem
bucura toamna, primavara, dar mai ales iarna, când contribuie la diversificarea
sortimentului de flori, mai putin îmbelsugat decât în timpul primaverii.
Dizigoteca – Dyzigotheca - Este o plantă de interior la care elementul decorativ îl
constituie frunzele. Se cunosc două specii care diferă între ele prin talia plantei, prin
forma şi culoarea frunzei.
Astfel Dyzigotheca elegantissima prezintă o tulpină înaltă de până la 1 - 2 m; pe tulpuină
sunt inserate frunzele care prezintă un peţiol lung (15 - 20 cm) şi sunt formate din 7 - 11
foliole înguste, puternic dinţate pe margine, lucioase, de culoare verde închis cu nuanţa
arămie. Forma şi culoarea foliolelor, conferă plantei o eleganţă deosebită. Pe măsură ce
planta creşte, frunzele capătă dimensiuni mai mari.
Ficus – Ficus sp. - Genul cuprinde numeroase specii cu plante arbustive sau căţărătoare,
deosebit de elegante prin forma şi coloritul frunzelor; unele specii fac şi flori dar nu
prezintă valoare decorativă. Speciile cele mai cunoscute sunt Ficus elastica, Ficus
benjamina, şi Ficus pumila (cu frunze mici aşezate pe ramuri căţărătoare) toate cu un
frunziş bogat si diversificat colorat. Solicită semiumbra şi umiditate în sol şi atmosferă,
abundentă.
Floarea de hârtie – Bougainvillea - Bougainvillea sp. este o specie cunoscută foarte
puţin la noi în ţară; este o plantă lemnoasă, agăţătoare, la care elementul decorativ îl
constituie bracteile pergamentoase, divers colorate.
Se cunosc trei specii (B. Glabra, B. Spectabilis şi B. Buttiana) care diferă între ele prin
prezenţa (B. Spectabilis) sau absenţa spinilor pe ramurile agăţătoare (B. Glabra şi B.
Buttiana) şi prin coloritul bracteilor care poate fi purpuriu - violet (B. Glabra), roşii
purpurii, galbene, albe sau violet (B. Spectabilis Willd) sau galben, oranj, mov, stacojiu
(B. Buttiana). Florile sunt mici, tubulare şi neînsemnate din punct de vedere decorativ.
Hemantus – Haemanthus - Planta de interior, originara din Africa de Sud, decorativa
prin florile sale deosebit de atragatoare, dispuse în inflorescente de tip umbela;
inflorescenta seamana cu un pamatuf, iar tija umbelei este viguroasa, are o lungime de
30-60 cm, în functie de specie culoarea florilor ( alb, roz, rosu-portocaliu ) si culoarea
frunzelor ( verde- deschis, verde-închis pistruiat cu galben ) difera, de asemenea, în
functie de specie.
Hortensie – Hydragea macrophilla - Face parte din familia Idrageancee Genul cuprinde
aprox. 80 de specii de arbusti. Origine: Asia, America Centrala, America de Sud.
Reproducere prin butasi.
Iedera – Hedera helix - Plantă căţărătoare, permanent verde Familia Araliacee Înmulţire
prin butaşi
Pana cocoşului – Aspidistra elatior - Planta de interior, decorativă prin frunzele sale
mari lanceolate, verzi strălucitoare (A. elatior), sau la unele varietăţi verzi cu unele striaţii
pe margine (A. elatior var. variegatum), verde cu pete aurii (A. elatior var. aurea) ori
verde cu pete albe (A. elatior var. maculata)
În pământ prezintă rădăcini fibroase; florile, neînsemnate ca valoare decorativă, apar rar,
la baza frunzelor, sunt mici, de culoare roz sau purpuriu.
Este una din cele mai puţin pretenţioase plante de interior. Se adaptează uşor la diferenţe
mari de temperatură, la lipsa umidităţii din sol, sau la lumina insuficientă. Ca urmare nu
necesită îngrijiri speciale.
Papucel – Calceolaria hibrida - Familia Scrofulariacee Se reproduce prin însamântare
Necesita udare redusa Înfloreste vara
Planta crevete – Beloperone guttata - Beloperone este o frumoasa, dar mai ales
interesanta planta de apartament. Prezinta lastari subtiri si frumos arcuiti, frunze de
culoare verde - deschis, persistente. Atrage atentia prin forma mai putin obisnuita a
inflorescentei, care este sub forma de spic drept sau pendent, alcatuit din numeroase flori
mici, albe, protejate de bractei mari, roze si ocru. Aspectul decorativ al plantei este dat
tocmai de asezarea, forma si culoarea acestor bractei.
Planta norocului – Clerodendron - genul cuprinde numeroase specii arbustive si
agatatoare; sunt decorative prin florile parfumate, divers colorate (rosu, alb sau roz)
asezate în buchete compacte, terminale.
Manifesta cerinte specifice fata de umiditate si, în special, fata de umiditatea atmosferica.
Fata de lumina, are pretentii moderate (nu suporta actiunea directa a soarelui); aceste
cerinte fata de umiditatea atmosferica si fata de lumina, recomanda cultivarea
clerodendronului mai mult în interior, sau vara, si afara, în conditii de semiumbra;
substratul de cultura trebuie sa fie aerat, (turba, pamânt de frunze, mranita, pamânt de
gradina) cu un pH usor acid.
Tradescantie – Tradescantia sp. - Familia Commelinacee Plante usor de cultivat
Recomandat a se planta in cosulete suspendate Reproducere prin butasi
Violeta de Parma – Saintpaulia sp. - Specii permanent verzi originare din Africa
Centrala Familia Gesneriacee Infloresc tot timpul anului Reproducere prin butasi de
frunze

- PENTRU BAIE
Plantele care în conditiile altor camere de locuinta supravietuiesc mai greu, pot gasi în
mediul cald si umed, conditii ideale, ele subliniind atmosfera destinsa si relaxanta pe care
dorim sa o întâlnim în mai micile încaperi sau mai marile încaperi de baie.
Orhideele pot gasi în baie, conditii de care au nevoie, lor priindu-le lumina putina si
umiditatea. Un palmier în baie poate da un aer exotic, senzatia de relaxare fiind cu totul
de exceptie.
Un adevarat paradis este spatiul umed oferit de camera de baie pentru feriga. Prin
varietatea formei frunzelor si a marimilor, ferigile pot conferi camerei de baie, aerul unei
gradini fermecatoare.
Columnee - Columnea sp. - Plante pendente, mereu verzi, cu flori minunate, se
recomandă în principiu Columnea - hibride în mai multe variante. Perioada de înflorire
diferită. Necesită locuri luminoase sau semiumbroase şi calde, umiditate mare a aerului;
iarna se menţin şase până la opt săptămâni la 12 – 15oC; fără curenţi de aer. Îi plac
locurile calde şi umede cum ar fi băile.
Dieffenbachie – Dieffenbachia sp. - Familia Aracee Se reproduce prin butasi din tulpina
la începutul primaverii, butasi care trebuie sa aiba aiba cel putin un mugur. Toate partile
plantei sunt foarte otravitoare.
Feriga cuib - Asplenium nidus - În locurile ei de baştină, această ferigă creşte pe copaci.
Ca plantă de apartament, foarte recomandată este specia Fimbriatus, care rezistă şi la
aerul uscat. Planta formează o rozetă mare în formă de pâlnie, din frunze lungi, lucioase,
iar nervura este închisă la culoare. Se vor amplasa în locuri luminoase până la
semiumbră; în tot timpul anului necesită căldură şi umiditate mare a aerului, rezistând
perfect la aburii calzi din baie.
Feriga sabie – Nephrolepis exaltata - Originară din pădurile tropicale şi subtropicale
Face parte din familia Polipodiacee Decorativă prin frunze
Feriga scoarţă – Pteris sp. - Genul cuprinde aprox. 280 specii de ferigi Familia
Polipodiacee Se înmulţeşte prin divizare
Filodendron - Monstera deliciosa - cunoscută sub numele de filodendron, este una din
cele mai importante plante de interior. Fiind foarte apreciată pentru frunzele ei uriaşe, în
formă de inimă, verzi strălucitoare, pergamentoase, iniţial cu ferestre în suprafaţa
limbului, care mai târziu se transformă în incizii adânci; este una din cele mai potrivite
plante pentru interior, fiind şi foarte uşor de cultivat.
Filodendronul face şi flori care prezintă o bractee albă-verzui, în centrul căreia se află un
spadix alb - crem, care mai târziu se transformă într-un fruct cu gust asemănător celui de
ananas. De altfel, popular, Monstera mai este cunoscută şi sub numele de 'ananasul
săracului'.
Floarea flamingo – Anthurium scherzerianum - Originară din America de Sud
Se poate înmulşţi prin seminţe sau divizare Înfloreşte vara
Frunze colorate – Caladium bicolor hibrid - Originara din America de Sud Familia
Aracee Înaltimea 20-40 cm, diametrul 50 cm. Nu trebuie expuse la soare Reproducerea se
face prin prelevarea de lastari bazali pe care planta îi produce în perioada februarie-
martie
Iarba de chiparos – Cyperus sp. - Face parte din familia Ciperacee Înălţime 60-180 cm
Reproducere prin divizare, butăşire sau însămânţare Originară din pădurile tropicale şi
sibtropicale
Planta o frunză – Spathiphyllum sp. - plantă cu aspect de tufă, decorativă prin frunzele
sale lungi, lanceolate, de culoare verde-strălucitor şi florile alb-crem, deosebit de
elegante. Suportă penumbra şi solicită umiditate abundentă în sol şi atmosferă. Îşi găseşte
foarte bine locul în baie.
Tillandsie – Tillandsia sp. - Face parte din familia Bromeliacee Infloresc in perioada de
vara Florile dureaza putin in timp, in schimb bracteele viu colorate persista mai multe
saptamini. Reproducere prin divizare

- PENTRU BUCĂTĂRIE
Pentru ca aburii care se emana în bucatarie, nu sunt suportati de toate plantele, este bine
sa alegem plante rustice cu tufe mici, sau ghivece cu verdeturi (busuioc, menta, cimbru,
patrunjel, marar, oregano, chimen, rozmarin etc.), necesare pentru salate fine si sosuri
delicioase.
Ghivecele alese pentru verdeturi, pot fi din teracota în forma de animale, acestea fiind
deosebit de amuzante pentru "bucatar", sau din lut vopsit în orice culoare, ce nu intra în
contradictie cu plantele.
Gruparea plantelor în acelasi recipient se va face în functie de cerintele fata de umiditate,
fata de spatiul de nutritie.
Spre exemplu, rozmarinul, chimenul, jalesul, au nevoie de mai putina apa, dar nu la fel de
putina necesita: lamâita, menta, usturoiul, patrunjelul si oregano.
Ficus
Filodendron
Floarea de ceară – Hoya - Plantă cu aspect căţărător. Înfloreşte vara Florile sunt în
formă de stea, ceroase şi persistă întregul anotimp. Reproducere prin însămânţare sau
butaşi.
Găina grasă – Sedum morganianum - Familia Crassulacee Decorativa prin frunzele
carnoase si florile in forma de stea Reproducere prin seminte sau butasi
Iedera
Kalanchoe - Kalanchoe manginii - Face parte din familia Crassulacee Decorativa prin
frunze si flori Infloresc in general primavara Reproducere prin butasi
Pipiric – Isolepis
Potos cu pete – Scindapsus pictus - Familia Aracee Plante cu aspect agatator, catarator
Frunze in forma de inima, lucioase de culoare verde inchis Reproducere prin butasi sau
divizare.
Tradescantie – Tradescantia sp.
Vita de vie – Cissus sp. - Familia Vitacee, origicară din estul Asiei, Africa şi America
Înfloreşte vara Reproducere prin butaşi

- PENTRU CASA SCĂRII ŞI VESTIBUL

Casa gospodarului se cunoaste de la intrare. Daca din curte, sau din terasa si vestibul vom
fi întâmpinati de plante aspectuoase de camera, ne vom simti reconfortati, plantele
actionând pozitiv asupra psihicului, creând o atmosfera de intimitate, de optimism si
confort.
Cladirile tip "bloc" cu apartamente individuale pot fi transformate în adevarate gradini cu
plante ornamentele, daca între etaje, se amplaseaza în special plante suspendate sau
cataratoare, care pot atârna pe coloane sau pe balustrada scarilor.
Rafturile decorative, hortensiile de moda veche si asparagusul, ofera o combinatie reusita
pentru personalizarea oricarui vestibul.
Plantele care îsi pot gasi locul pentru vestibul sau casa scarii, necesita mai putina lumina.
Totusi, pentru completarea necesarului de lumina, este necesar a se folosi lumina
artificiala. Exista pentru acestea, lampi speciale cu aburi de mercur de înalta presiune, sau
tuburi de iluminat în culori diferite, spre exemplu albastru si rosu, sau o alta alternativa,
lampi cu lumina continua, care au un spectru foarte apropiat luminii solare, sunt placute
pentru ochi si se potrivesc în orice camera. Exista în comert felinare de care atârna prinsa
în trei lanturi farfurii decorative în care se pot aseza plante suspendate, oferind o imagine
deosebit de atragatoare.
Dracena – Dracaena sp. - Decorativă prin frunze însă exemplarele adulte pot produce
vara şi flori Origine: Africa tropicală, insulele Canare Reproducere prin butaşi sau
seminţe
Filodendron – Philodendron sp.
Liliac verde – Chlorophitum comosum - Face parte din familia Gigliacee Înaltimea 25
cm, diametrul 30 cm. Necesita udare abundenta Trebuie protejata de expunerea directa la
soare
Pana cocoşului – Aspidistra elatior
Pittosporium – Pittosporium – acest gen cuprinde specii tropicale şi subtropicale;
plantele au creştere arbustivă, tulpina creşte până la 1,5m şi are mare capacitate de
lăstărire. Elementul decorativ îl constituie în principal frunzele care prezintă un peţiol
scurt, sunt verzi sau verzi variegat cu alb-galben, sunt pieloase, strălucitoare şi
persistente. Florile sunt mai puţin decorative, dar sunt foarte parfumate; sunt mici, albe,
alb-gălbui sau roşu-purpuriu, grupate în inflorescenţe paniculate, aşezate în vârful
lăstarului. Înfloreşte primăvara şi vara.

- PENTRU LOCUL DE MUNCĂ

Plantele ormanentale sunt întâlnite mai des în farmacii, aeroporturi, hoteluri, laboratoare,
spitale, etc. dar sunt din ce în ce mai mult întâlnite în birourile moderne, facând ca munca
sa devina o adevarata placere, îmbunatatind în acelasi timp climatul camerei.
Sunt indicate în asemenea locuri, plante robuste care sa reziste neudate in timpul zilelor
libere la sfârsit de saptamâna, sau de sarbatori.
Plantele vor fi alese conform dimensiunii camerelor de lucru, pentru cele mici , fiind
suficiente câteva ghivece pentru înviorarea atmosferei.
Într-o încapere de birou mai mare , se pot amplasa pe masa de lucru plante mai mici; într-
un colt în fata ferestrei pot fi asezate plante mai mari, care au nevoie de mai mult spatiu
pentru a se dezvolta.
În tot acest spatiu destinat plantelor , feriga nu poate lipsi , ea având un efect deosebit
asupra biroului
Feriga sabie - Nephrolepis exaltata

- PLANTE DECORATIVE ADECVATE FÂNTÂNILOR ARTEZIENE DE

CAMERĂ
Fântânile arteziene de camera, realizate în nenumarate forme , îmbunatatesc umiditatea
aerului din camerele încalzite, în timpul iernii si nu mai putin pe timp de vara.
Exista instalatii cu jocuri de apa pentru gradinile de iarna , dar exista si instalatii pentru
masute mici .
Unele imita peisaje foarte apropiate de natura cu copaci mici , arbusti si flori , altele sunt
mai simple si scot în evidenta doar o singura planta.
Amplasarea fântânilor arteziene este în functie de plante dar si de apropierea unei prize,
urmându-se întocmai indicatiile producatorului.
- Iarba de chiparos – Cypersus sp.- Face parte din familia Ciperacee Înălţime 60-
180 cm Reproducere prin divizare, butăşire sau însămânţare Originară din
pădurile tropicale şi sibtropicale
- Muşchi – Selaginela apoda - Specii asemănătoare unor ferigi mici Reproducere
prin butaşi Se mai numeşte şi planta reînvierii

PLANTE DECORATIVE DE CAMERA CARE RIDICA UMIDITATEA

Privit pur stiintific, e adevarat ca unele plante, datorita frunzelor, absorb substantele
toxice din aer, fara însa a le dauna. Practic, acest avantaj nu poate fi valorificat în
locuintele noastre; necesarul de frunze pentru purificarea aerului ar fi mult prea mare.
Plantele de camera, care necesita o cantitate mare de apa si elimina o parte prin frunze,
îmbunatatesc totusi aerul din încapere ridicând umiditatea acestuia.
Aralie strălucitoare – Schefflera sp. –
Arborele şurub – Pandanus veitchii - Face parte din familia Pandanacee Prezintă frunze
lungi şi, subţiri şi lucioase cu margini zimţate Reproducere prin replantarea vlăstarelor
bazale sau prin seminţe
Arţar de cameră – Abutilon - Abutilon sp. este planta de interior, decorativa prin flori,
dar si prin frunzele sale inserate pe lastari, frumos arcuiti. Se cunosc si se cultiva
numeroase specii, varietati si cultivaruri, care difera între ele prin forma, pozitia si
culoarea frunzelor si a florilor. Astfel, pe lastarii, întotdeauna pendenti, sunt inserate
frunzele verzi sau verzi mamorate cu galben, dintate pe margini sau lobate si florile ca
niste clopotei pendenti, colorate în rosu, galben, roz sau alb.
Cocean strălucitor – Aphelandra sp. - Face parte din familia Acantacee Înaltimea 30-70
cm, diametrul 20-40 cm. Necesita udare regulata Reproducerea se face prin butasi
Feriga cuib – Asplenium nidus-
Feriga sabie – Nephrolepis exaltata
Filodendron – Philodendron
Iarba de chiparos – Cyperus sp.
Tei de cameră – Sparmannia africana - Face parte din familia Tiliacee Are aspect de
arbust cu înălţime de până la 2 m Reproducere prin butaşi
Trandafir chinezesc – Hibiscus rosa – sinensis - Decorative prin frunze şi flori
Se reproduce prin butaşi Înfloreşte în perioada de primăvară-vară.

PLANTE DECORATIVE OTRĂVITOARE

Acalifa – Acalipha hispida - Face parte din familia Euforbiacee. Planta are aspect de
arbust cu o înaltime de pâna la un metru si diametru 1,8m. Înfloreste în perioada iulie-
octombrie. Necesita o udare abundenta, altfel îsi pierde frunzele. Se reproduce prin
butasi.
Crin de cameră – Clivia miniata - Este o foarte frumoasă plantă de interior, decorativă
prin florile sale în formă de clopot, de culoare portocaliu de diferite nuanţe, dispuse în
inflorescenţe de tip umbrelă. Face parte din familia Amaryllidaceae, motiv pentru care
este cunoscută ca un Crin de cameră. Prezintă totuşi câteva caracteristici, care fac din
Clivia un crin de cameră cu totul special. Astfel, în sol prezintă rădăcini groase, fibroase;
tulpina este scurtă şi pe ea sunt inserate numeroase frunze (10 - 15), groase, cărnoase,
aşezate în evantai, lungi de 50 - 60 cm, late de 4 - 5 cm, de culoare verde-strălucitor, care
fac ca planta să fie decorativă şi în lipsa florilor; din centrul acestui frunziş, bogat şi
deosebit de frumos, se ridică un peduncul floral foarte viguros, lung de 30 - 40 cm, care
poartă în vârf o inflorescenţă de tip umbrelă, formată din 15 - 20 de flori tubulare, în
formă de trompetă, graţioase, colorate portocaliu de diferite nuanţe.
Colocasia -
Dieffenbachie – Dieffenbachia sp.
Floarea flamingo – Anthurium scherzerianum
Frunze colorate – Caladium bicolor hibrid
Tufisul minunat - Codiaeum variegatum pictum - Originară din pădurile malaeziene şi
insulele Pacificului Face parte din familia Euforbiacee Înfloreşte vara
 Laborator nr. 3
Cunoaşterea seminţelor, bulbilor, tuberobulbilor, rădăcinilor tuberizate
de plante floricole, pregătirea acestora pentru semănat şi plantat

Clasificarea plantelor decorative, după modul de înmulţire

- prin seminţe - câmp: - anuale: toate
- bisanuale: toate
- perene: majoritatea, Gypsophilla - numai prin
seminţe
- seră: - sol: Gerbera, etc.
- ghivece: Cyclamen, etc.

- vegetativ - butaşi - seră: - sol: Dianthus, etc.

- ghivece: Ficus, Fuchsia, etc.
- câmp: - anuale (Petunia), perene (Chrysanthemum)
- drajoni - Aralia
- organe subterane, stoloni, marcotaj, despărţirea tufei, altoire, etc

Sămânţa
• Alcătuire
- se formează din ovulul fecundat
- formată din - tegument - protecţie - se îmbibă uşor cu apă: Compositae,
Cruciferae;
- nu permite pătrunderea apei: Canna,
palmieri;
- embrion - hipocotil
- 1 sau 2 cotiledoane
- epicotil
- albumen sau endosperm secundar - ţesut de rezervă ce va hrăni
embrionul
- lipseşte din sămânţa de
orhidee

- exterior - hil – loc de prindere al seminţei de fenicul

- micropil – prin care iese radicela
Seminţele - propriu-zise, se folosesc la semănat
- fructe indehiscente monosperme: achena (Tagetes), nucula
(Tropaeolum), cariopsa: Graminee
• Însuşirile fizice ale seminţelor sunt: forma, mărimea, culoarea.
Forma - raport - L - l - grosime
- sferică: Lathyrus, Petunia, Portulaca
- ovală: Antirrhinum, Cheiranthus, Digitalis
- fusiformă: Ageratum, Centaurea, Cosmos, Tagetes
- ovoidă: Alyssum, Begonia, Viola, Myosotis
- neregulată: Calendula
- cordiformă: Celosia
 - cilindrică: Verbena
- reniformă: Gypsophilla, etc.
Mărimea:
- foarte mici şi mici, sub 1,5 mm: Begonia, Antirrhinum, Lobelia, Petunia
- mijlocii -1,5-3 mm: Gypsophilla, Celosia
- mari - peste 3 mm: Tagetes, Zinnia
- foarte mari: Phoenix, Lupinus.
Culoarea tegumentului la maturitatea fiziologică:
- neagră: Ageratum, Antirrhinum, Tagetes
- brun roşcată: Alyssum
- roşcată: Begonia
- galben brun: Calendula
- cenuşie: Centaurea, Cosmos, Papaver
- brună: Gazania, Godetia
- cafenie: Gaillardia
- brun cenuşiu: Salvia, Phlox, Zinnia
Luciu:
- pronunţat: Celosia, Lobelia
- şters: Centaurea
- mat: Phlox, Portulaca
Arhitectura tegumentului

a) Stoloni subterani - ramificaţii de rizomi cu internoduri lungi şi noduri la care se

formează rădăcini adventive şi noi plante
- servesc la înmulţirea şi depărtarea plantelor noi de planta mamă:
Convallaria

b) Tuberculi - microblaste groase bogate în substanţe de rezervă

- provin din: - tuberizarea hipocotilului: Cyclamen, Corydalis
- parte din ramură subterană (stolon)
- vârful de muguri axilari
- frunze reduse la solzi
c) Tuberobulbi - tubercul învelit în frunze uscate
- se formează - la subsuoara unei frunze: Colchichum
- vârful tuberobulbului mamă: Crocus
- unele au rădăcini contractile: Gladiolus, Freesia
d) Bulbii - Liliaceae, Amaryllidaceae, Iridaceae
- microblaste cu frunze cărnoase în care se depozitează apa şi substanţele
de rezervă
- axa (inima bulbului) şi frunzele - externe - uscate
- interne - cărnoase
- tulpina floriferă se formează:
- din mugurele terminal, din cei axilari se formează bulbul de înlocuire:
Tulipa
- din mugurele axilar, din cel terminal se formează bulbul de înlocuire:
Narcissus, Galanthus
 Laborator nr. 4
Cunoaşterea seminţelor, bulbilor, tuberobulbilor, rădăcinilor tuberizate
de plante floricole, pregătirea acestora pentru semănat şi plantat

Clasificarea plantelor decorative, după modul de înmulţire

- prin seminţe - câmp: - anuale: toate
- bisanuale: toate
- perene: majoritatea, Gypsophilla - numai prin
seminţe
- seră: - sol: Gerbera, etc.
- ghivece: Cyclamen, etc.

- vegetativ - butaşi - seră: - sol: Dianthus, etc.

- ghivece: Ficus, Fuchsia, etc.
- câmp: - anuale (Petunia), perene (Chrysanthemum)
- drajoni - Aralia
- organe subterane, stoloni, marcotaj, despărţirea tufei, altoire, etc

Sămânţa
• Alcătuire
- se formează din ovulul fecundat
- formată din - tegument - protecţie - se îmbibă uşor cu apă: Compositae,
Cruciferae;
- nu permite pătrunderea apei: Canna,
palmieri;
- embrion - hipocotil
- 1 sau 2 cotiledoane
- epicotil
- albumen sau endosperm secundar - ţesut de rezervă ce va hrăni
embrionul
- lipseşte din sămânţa de
orhidee

- exterior - hil – loc de prindere al seminţei de fenicul

- micropil – prin care iese radicela
Seminţele - propriu-zise, se folosesc la semănat
- fructe indehiscente monosperme: achena (Tagetes), nucula
(Tropaeolum), cariopsa: Graminee
• Însuşirile fizice ale seminţelor sunt: forma, mărimea, culoarea.
Forma - raport - L - l - grosime
- sferică: Lathyrus, Petunia, Portulaca
- ovală: Antirrhinum, Cheiranthus, Digitalis
- fusiformă: Ageratum, Centaurea, Cosmos, Tagetes
- ovoidă: Alyssum, Begonia, Viola, Myosotis
- neregulată: Calendula
- cordiformă: Celosia
 - cilindrică: Verbena
- reniformă: Gypsophilla, etc.
Mărimea:
- foarte mici şi mici, sub 1,5 mm: Begonia, Antirrhinum, Lobelia, Petunia
- mijlocii -1,5-3 mm: Gypsophilla, Celosia
- mari - peste 3 mm: Tagetes, Zinnia
- foarte mari: Phoenix, Lupinus.
Culoarea tegumentului la maturitatea fiziologică:
- neagră: Ageratum, Antirrhinum, Tagetes
- brun roşcată: Alyssum
- roşcată: Begonia
- galben brun: Calendula
- cenuşie: Centaurea, Cosmos, Papaver
- brună: Gazania, Godetia
- cafenie: Gaillardia
- brun cenuşiu: Salvia, Phlox, Zinnia
Luciu:
- pronunţat: Celosia, Lobelia
- şters: Centaurea
- mat: Phlox, Portulaca
Arhitectura tegumentului

a) Stoloni subterani - ramificaţii de rizomi cu internoduri lungi şi noduri la care se

formează rădăcini adventive şi noi plante
- servesc la înmulţirea şi depărtarea plantelor noi de planta mamă:
Convallaria

b) Tuberculi - microblaste groase bogate în substanţe de rezervă

- provin din: - tuberizarea hipocotilului: Cyclamen, Corydalis
- parte din ramură subterană (stolon)
- vârful de muguri axilari
- frunze reduse la solzi
c) Tuberobulbi - tubercul învelit în frunze uscate
- se formează - la subsuoara unei frunze: Colchichum
- vârful tuberobulbului mamă: Crocus
- unele au rădăcini contractile: Gladiolus, Freesia
d) Bulbii - Liliaceae, Amaryllidaceae, Iridaceae
- microblaste cu frunze cărnoase în care se depozitează apa şi substanţele
de rezervă
- axa (inima bulbului) şi frunzele - externe - uscate
- interne - cărnoase
- tulpina floriferă se formează:
- din mugurele terminal, din cei axilari se formează bulbul de înlocuire:
Tulipa
- din mugurele axilar, din cel terminal se formează bulbul de înlocuire:
Narcissus, Galanthus
 Laborator nr. 5
Pregătirea seminţelor pentru semănat, semănatul în răsadniţe,
în câmp liber, sere şi solarii

5.1. Reproducerea prin seminţe

Specii: câmp - anuale (Salvia)
- bisanuale (Myosotis)
- perene - cantitate mare de material săditor
- lucrări de ameliorare
- unele specii numai prin seminţe: Gypsophilla
seră - sol: Gerbera
- ghivece: Cineraria
Avantaje:
- coeficient ridicat de înmulţire
- spaţiu mic de depozitare (1000 seminţe/1 g)
- păstrarea facultăţii germinative câţiva ani
- posibilităţi reduse de transmitere a bolilor
Dezavantaje:
- degenerarea sem. heterozis (F1)
- urmaşi heterozigoţi la speciile cu polenizare alogamă (descendenţi, abateri
faţă de genitori)
- timp mai lung de obţinere a plantelor mature (Strelitzia 1-2, 3-4 ani)
5.1.1. Caracteristicile fizice, fiziologice şi tehnologice ale seminţelor de flori
Prin sămânţă se înţelege:
- seminţe propriu-zise şi
- fructe indehiscente: achena, nucula, cariopsa, etc.

Calitatea seminţelor - laboratoare de specialitate

- însuşiri fizice - forma diferită
- mărimea (mică, mijlocie, mare)
- arhitectură tegument
- culoarea
- luciu
- indici fiziologici - viabilitate
- facultate germinativă
- energie germinativă
- indici tehnologici - autenticitate
- puritate biologică
- puritate fizică
- stare sanitară
- greutate
- umiditate
- valoare culturală
5.1.2 Germinaţia seminţelor de flori
activitate metabolică + repaus - ciclu de dezvoltare
 Dormans - reprezintă starea de repaus a seminţelor, embrionului şi mugurilor
- se realizează la maturitate completă - scade conţinutul în apă şi
respiraţie minimă
- protoplasma, trece în
stare inactivă
- durata - zile, luni, ani
Factorii interni care pot determina dormansul:
- factorul tegumentar - tegument dur impermeabil pentru apă şi puţin pentru
oxigen
- factorul embrionar - pentru germinare este necesară vernalizarea (trecerea
printr-o depresiune termică)
- factorul hormonal - inhibitori ai germinaţiei - acizi organici
- aldehide, lactone
- alcaloizi
Factorii externi - indus (secundar) - condiţii nefavorabile de mediu
Tratamente pentru stimularea germinaţiei şi ieşirea din dormans
- stratificare - 1:3 seminţe:nisip
- ţinute la 1-100 C timp 50-90 zile (Dicentra, Gentiana)
- vernalizare - umectare seminţe, apoi
- păstrare la 10-250 C până crapă tegumentul
- păstrare la 2-50 C timp de 10-14 zile
- însămânţare la temperatura optimă (10-200 C)
- avantaje - creşte % de seminţe germinate
- înflorire cu 20-30 zile mai devreme (Dianthus,
Celosia, Cheiranthus)
- umectare 10-24 ore în apă la 25-300 C (Cyclamen, Pelargonium, Asparagus,
Freesia)
- hidrotermică – 2-3 ore apă clocotită, 2-3 ore apă rece, de 2-3 ori (Canna,
Musa, Althaea)
- mecanic - degradare tegument cu nisip, pilire (palmieri)
- scarificare:Althaea, Ipomoea, Lupinus (înţepare în partea opusă
embrionului)
- substanţe chimice – acid clorhidric, sulfuric 2-3%
- azotat de K 0,2% (Antirrhinum, Cosmos, Impatiens,
Phlox)
- hormoni - AIA
- gibereline
- radiaţii: roentgen, gamma, electromagnetice, ultrasunete, izotopi radioactivi
Fitosanitar
- cale umedă
- apă caldă - 4 ore 25-300 C
- 10 min. 45-500 C
- 2-3 sec. 520 C
- apă rece
- substanţe chimice - permanganat de K 1-1,5 %
- sulfat de Cu 0,3-0,5%
 - formalină 0,3%
- se ţin 5-15 min. se spală, se zvântă
- cale uscată
- prăfuire 2-4 g /kg sămânţă, Captan, Zineb, etc.
Factori ecologici - germinaţie
Apa - hidratarea - determină trecerea coloizilor protoplasmei - în stare activă
- enzime - activă
- îmbibiţie - seminţe - 45-100% din volum
Temperatura - în funcţie de specie şi origine este o temperatură de germinaţie
- optimă, maximă şi minimă
- în general valorile medii sunt 15-25 0 iar timpul de germinaţie -
5-21 zile
Lumina - germinează la lumină (Begonia, Petunia)
- germinează la întuneric (Cyclamen, Tropaeolum)
- indiferente (Asparagus, Calendula, Tagetes)
Oxigenul - creşte nevoia odată cu germinaţia
- seminţele oleaginoase >O2 (lipide-amidon)
- seminţele care conţin hidraţi de C au nevoi mai reduse de O2
Substrat - dezinfectat
- uşor, permeabil pentru seminţele mici şi mijlocii
- mai greu şi fertil pentru seminţele mari
- pregătirea substratului - nivelat
- mărunţit
- tasat
Recipiente pentru semănat în seră:
- lădiţe lemn, lut, plastic
- ghivece lut, plastic
Recipientele se dezinfectează, iar cele din lut se ţin 24 ore în apă pentru
îmbibare
Pregătire pentru semănat:
- obturare orificii;
- strat dren 1-2 cm nisip;
- substrat bine mărunţit (necernut) iar la suprafaţă 2-3 cm substrat cernut (1-2
cm), nivelat, tasat
- spaţiu liber de 2 cm faţă de marginea superioară a recipientului, necesar
pentru udat

5.1.3. Semănatul la plantele decorative se realizează:

- pentru producere de răsad
- la loc definitiv
Epocile de semănat depind de
- specie
- condiţii climatice
- perioada de valorificare sau de decor
Epoca I. Decembrie-Februarie
Loc de semănat - sere, răsadniţe calde
Specii - perioadă lungă de vegetaţie 100-180 zile
- pretenţioase la temperatură
- cultivate - în câmp: Begonia, Lobelia, Dianthus, etc.
- în seră: Primula, Asparagus, Palmieri, Sinningia, etc.
Epoca II. Martie - Aprilie
Loc – sere, răsadniţe, câmp
Specii - perioadă de vegetaţie 70-100 zile
- cultivate - în seră: Antirrhinum, Callistephus, Dianthus, Petunia, etc.
- în câmp a) nu suportă transplantatul (Delphinium,
Eschscholtzia)
b) puţin pretenţioase la temperaturi (Clarkia,
Calendula)
Epoca III. Mai – Iunie
Loc - câmp
Specii – perioadă de vegetaţie 40-70 zile (Clarkia, Godetia, Centaurea,
Dimorphoteca)
- bisanuale (perioadă mai lungă): Campanula, Digitalis, Dianthus
barbatus.
- perene
Epoca IV. Iulie – August – Septembrie
Loc – răsadniţe sau câmp, seră
Specii – bisanuale: Viola, Myosotis, Bellis
- plante seră: Primula, Cyclamen, Senecio, Calceolaria
- culturi forţate: Antirrhinum, Matthiola
Epoca V. Octombrie – Noiembrie
Loc- câmp, seră
Specii - rezistente la ger: anuale (Calendula), perene (Phlox, Delphinium)
- plante la ghiveci: Cyclamen, Asparagus
- Culturi forţate: Lathyrus, Antirrhinum, Matthiola
De reţinut:
- Speciile cu facultate germinativă foarte mică se seamănă imediat
- Semănatul eşalonat la interval de 20-30 zile pentru înflorire eşalonată (plante
ghiveci, flori tăiate, culturi forţate)

5.1.4. Locul de semănat

Câmp
- loc definitiv = semănat – rărit
- producere răsad = semănat – repicat – plantat
Specii:
- puţin pretenţioase la temperaturi (Calendula, Althaea, Chrysanthemun)
- suportă brume şi geruri de primăvară (Clarkia, Coreopsis, Gypsophilla)
- perioadă scurtă de vegetaţie (Lathyrus, Dolichos, Tropaeolum)
- care nu suportă repicatul (Delphinium, Lupinus)
- care răsar greu (Dicentra, Gypsophilla)
- care pierd repede facultatea germinativă
- bisanuale şi perene
 Perioada:
- martie - mai - iunie
- octombrie-noiembrie (înainte de venirea gerurilor cu o săptămână)
De reţinut:
- Cantitate dublă de sămânţă toamna
- Mai adânc decât primăvara
Răsadniţe
- calde - specii cu perioadă lungă de vegetaţie (70-100 zile): Callistephus, Salvia,
Petunia
- temperate - specii puţin pretenţioase la temperatură
- creştere rapidă: Tagetes, Zinnia
- reci - specii bisanuale: Viola, Campanula
Perioada:
- ianuarie-martie – calde
- martie-mai – temperate
- iunie-iulie – reci
Seră
- semănat – repicat – plantat
Specii:
- perioadă lungă de vegetaţie (Begonia)
- pretenţioase la temperatură (Petunia, Nicotiana)
- plante de seră – solul serei: Gerbera, Freesia
- ghiveci: Primula, Cyclamen, Asparagus, Gloxinia, Palmieri
- specii anuale pentru culturi forţate: Lathyrus, Matthiola
Perioada – tot timpul anului
Metode de semănat şi norme
Metode de semănat: împrăştiere, rânduri, cuiburi
a) Semănat prin împrăştiere
Specii: seminţe mici şi foarte mici (Begonia, Petunia, Lobelia, Primula)
Loc - sere (lădiţe, ghivece)
- câmp - straturi (Bellis, Viola, Callistephus)
Reguli - amestecat cu 1/5 – 1/8 nisip, cenuşe, cretă
- repartizare cu mâna, carton îndoit, tablă, sticlă, semănat automat Conic
sistem (35-80000 seminţe/oră) pentru seminţe foarte mici;
- nu se acoperă cu pământ, se tasează uşor;
- se udă prin infiltrare.
b) Semănatul în rânduri
Specii: seminţe mijlocii, mici, mari
Loc: seră, răsadniţă, câmp
Reguli - rânduri marcate perpendicular pe lungimea lădiţei, răsadniţei
- distanţa pe rând şi adâncimea în funcţie de mărimea seminţei
- distanţa între rânduri
- la loc definitiv în funcţie de specie (Mirabilis, Impatiens)
- pentru răsad: 1-2 cm - seminţele mici (Petunia, Antirrhinum)
2-2,5 cm - seminţele mijlocii (Phlox)
3-4 cm - seminţele mari (Tagetes)
 - după semănat se acoperă cu pământ şi se tasează uşor;
- se udă cu stropitoarea cu sită fină.
c) Semănatul în cuiburi
Specii - seminţe mari (Tropaeolum, Dolichos, Lupinus, Ipomoea)
- nu suportă transplantatul (Lathyrus, Papaver)
Loc - ghivece seră
- câmp (2-3 seminţe)
Norme de semănat
- pe unitatea de suprafaţă/m2
- pentru obţinerea a 1000 plante
Funcţie de - mărimea seminţelor
- numărul de seminţe în grame
- valoarea culturală Puritate x Facultatea germinativă
1000
- norma reală Q N x C1 kg–norma seminţe recomandate
Kg C2 C1 – valoarea culturală cal.I
C2 – valoarea culturală reală

Norme –seminţele foarte mici şi mici ø sub 1,5 mm (Begonia, Gloxinia,

Antirrhinum)
3-5 g/m2 sau 1/8-1/2 g/1000 plante
- seminţe mijlocii ø 1,5-3cm (Callistephus, Dianthus, Matthiola, Phlox)
15-20 g/m2 sau 5g/1000 plante
- seminţe mari (Tagetes, Zinnia)
30-40 g/m2 sau 10-20 g/1000 plante
De reţinut:
- Semănat direct în câmp - se măreşte cantitatea de sămânţă cu 25-30%;
- Semănat toamna - cantitatea de sămânţă se dublează
Lucrări de îngrijire ale semănăturilor
• Dirijarea factorilor de mediu:
- udatul - după semănat - prin infiltrare pentru seminţele foarte mici;
- pulverizarea cu stropitori cu sită fină
- abundent până la germinare;
- moderat după apariţia plantelor (pericol Pythium, Rhizoctonia);
- acoperite cu geam pentru menţinerea umidităţii
- temperatura - constantă, caracteristică fiecărei specii;
- mai ridicată până la germinare
- după răsărire scade cu 2-30 C
- lumina - seminţele au fotosensibilitate negativă, acoperite cu geam şi hârtie;
- primele zile lumină difuză, geam;
- după răsărire lumină intensă pentru a evita etiolarea;
- după răsărire se înlătură hârtia şi geamul, locuri aerisite fără curenţi;
• Lucrări specifice:
- Rărit – la semănături în câmp, la loc definitiv;
- I rărit faza de 1-2 frunze, se lasă 4-5 cm între plante;
- II rărit după o lună, între plante pe rând distanţa necesară speciei.
 - Repicarea este o răsădire temporară până la plantarea definitivă pe un substrat
mai bogat
- Scop: condiţii mai bune de nutriţie, lumină, aerisire
- Moment optim - 1-2 frunze adevărate, se repetă când nu mai au spaţiu (3-6
săptămâni)
- Loc: în seră, răsadniţă, pepinieră
- Interval de timp:
- se repică o dată cele cu ritm rapid de creştere (anuale);
- se repică de 2 ori sau de 3 ori (Begonia) cele cu ritm lent de creştere -
ghivece -Cyclamen;
Tagetes, Zinnia - la 15-20 zile;
Cyclamen, Primula la 40-70 zile;
Repicatul se face în: - lădiţe, ghivece, fertil pot, Jiffy pots, vitocel (330-160
plante), lădiţe plastic (500 plante).
Lucrări de îngrijire:
- după repicat se udă bine şi se umbresc 2-3 zile
- plivit, udat, aerisit, afânat sol, fertilizare fazială 0,2% .

Laborator nr. 6
Pregătirea materialului floricol pentru înmulţirea prin butaşi,
marcotaj, drajoni, stoloni, tuberobulbi, despărţirea plantelor, altoire
6.1. Înmulţirea vegetativă
Însuşirea unor părţi sau fragmente de plante de a reface întreaga plantă şi a
reproduce caracterele ereditare ale plantei mamă, dacă sunt puse în condiţii
optime de înrădăcinare.
Avantaje:
- urmaşi homozigoţi;
- obţinerea în timp scurt a plantelor stadial dezvoltate;
- posibilitatea înmulţirii unor specii din zone tropicale şi subtropicale (nu
formează seminţe la noi sau nu se maturează).
Dezavantaje:
- coeficient mic de înmulţire (afară de meristeme)
- posibilitate mare de transmitere de boli, viroze
- degenerare în timp (se evită prin alternarea între înmulţirea prin seminţe,
vegetativă sau vitro).
Înmulţirea vegetativă la specii floricole:
câmp -anuale: Petunia (butaşi)
plante de mozaic
- bisanuale: Bellis (diviziunea tufei)
- perene: majoritatea
seră - sol: Strelitzia, Gerbera
- ghivece - frunze: majoritatea
- flori: Fuchsia, Azaleea, Hydrangea, etc.
Plantele mamă utilizate la înmulţirea vegetativă:
- tipice speciei, soiului;
- sănătoase;
- condiţii de agrotehnică superioară, respectând raportul NPK, nu se fertilizează în
preajma înmulţirii sau în repaus;
- se evită înmulţirea în preajma sau în timpul înfloririi;
- lăstari drepţi, viguroşi, vârstă medie.
Metode:
- despărţirea sau divizarea tufei – plante perene
- drajoni - plante perene
- stoloni - plante perene
- marcotaj - plante perene
- butaşi - plante anuale, perene
- muguri adventivi
- altoire
- organe vegetative modificate - bulbi
- tuberobulbi
- tuberculi
- rizomi
- rădăcini tuberizate
- prin culturi de celule şi ţesuturi vegetale
Înmulţirea prin despărţirea tufei
Plantele perene au tufe formate din mugurii din zona coletului, care pot fi:
- de lăstari (Chrysanthemum, Aster)
- de frunze (Gerbera, Saintpaulia)

Specii: - câmp - plante perene ierboase

- în mică măsură bisanuale (Bellis)
- seră - plante la sol: Gerbera, Strelitzia
- plante la ghivece - flori: Saintpaulia
- frunze: Asparagus
Epoca - primăvara - specii care înfloresc vara-toamna: Aster, Phlox, Dianthus
- toamna - specii care înfloresc primăvara-vara: Chrysanthemum,
Rudbeckia
- după trecerea florilor (cele timpurii): Primula, Paeonia
- seră - în perioada de repaus, august-septembrie: Gerbera, Anthurium
- tot timpul anului, dar de preferat primăvara: Asparagus,
Aspidistra
Interval de timp:
- anual: Aster, Chrysanthemum
- 2-3 ani: Delphinium
- 5-6 ani: Paeonia

În ce constă:
- fragmentarea plantei mamă cu o cazma, cu un cuţit în porţiuni care să
cuprindă: lăstari, muguri din zona de colet, rădăcini.
 - plantarea porţiunilor rezultate din despărţire la ghivece, în solul serei sau în
câmp la loc definitiv în funcţie de specie.
Înmulţirea prin drajoni
Drajoni – lăstari formaţi din mugurii adventivi de pe rădăcini care apar la periferia
plantelor.
Specii - câmp, perene – ierboase: Acanthus, Dicentra, Chrysanthemum
- seră: Aralia, Cordyline, Aloe, Agave, Billbergia, Phoenix, Sansevieria,
Yucca (separarea tufei + drajoni)
Epoca: primăvara sau vara.
Interval de timp: pe măsură ce se formează lăstarii.
În ce constă: separarea drajonilor de planta mamă, introducerea în substrat
adecvat pentru înrădăcinare, apoi plantare la loc definitiv.
Înmulţirea prin stoloni
Stoloni - ramificaţii subţiri, flexibile cu internoduri lungi, pe care din loc în loc
sau la vârf se formează plantule sub formă de rozetă.
Specii - câmp- perene - Saxifragaceae, Viola, Hypericum
- seră - Clorophytum, Saxifraga sarmentosa, Nephrolepis
Epoca: tot timpul, de preferat primăvara.
În ce constă: separarea rozetelor când au 4-5 frunze, înrădăcinarea şi apoi
plantarea la ghivece.
Înmulţirea prin muguri adventivi
Muguri adventivi - nervura mediană a frunzelor (Asplenium viviparum)
- pedunculul inflorescenţei (Bryophyllum proliferum)
În ce constă: desprindere de planta mamă a mugurilor, se pun la înrădăcinat, se
formează o nouă plantă, care se plantează.
Înmulţirea prin marcotaj
Marcota - lăstar tânăr al unei plante care în contact cu pământul produce rădăcini
şi se desparte de planta mamă.
Concentraţia în auxină este mai mare în părţile neexpuse la lumină şi determină
permeabilizarea membranelor şi emiterea de rădăcini adventive.
Specii - câmp - perene (Dianthus, Aubrieta, Phlox, Lavandula, Gypsophilla,
Iberis, Hydrangea)
- seră - sol
- ghivece

Tipuri - terestru - simplu (Dianthus, Aubrieta)

- muşuroit până la 30 cm (Hydrangea, Rosa, Anthurium)
- şerpuit (Philodendron, Hoya)
- aerian - Ficus, Dracaena, Nerium, Fatsia, Cordyline
Epoca: primăvara
În ce constă:
- simplu - îndoirea şi acoperirea tulpinii cu pământ
- muşuroit - muşuroirea bazei lăstarilor în funcţie de specie
- şerpuit - ondularea de mai multe ori a tulpinilor
- aerian - ramuri groase, rigide care nu se curbează
 - degarnisite
- exemplare valoroase
- incizii (circulare, fentă) manşon turbă, folie plastic legată sus şi jos
- după 3-6 săptămâni înrădăcinează şi se separă
- Aucuba şi Codiaeum în câmp.
Înmulţirea prin butaşi
Butaşii - părţi sau fragmente de plante separate de planta mamă, fasonate, puse la
înrădăcinat
Polaritate - polul morfologic apical va continua creşterea sistemului caulinar
- polul bazal - va continua creşterea sistemului radicular
Capacitatea de a emite cu uşurinţă rădăcini adventive.

Specii - câmp - anuale (Ageratum, Petunia) şi de mozaic (Iresine)

- perene
- seră - sol (Dianthus, Chrysanthemum)
- ghiveci - flori: Fuchsia, Pelargonium, Saintpaulia
- frunze: Ficus, Aucuba

Epoca de recoltare
- câmp - primăvara, majoritatea (martie-mai)
- vara – plante de mozaic (august-septembrie) pentru obţinerea de plante
mamă

- seră - tot timpul anului (Tradescantia)

- primăvara-majoritatea (februarie-martie) sau în 2 etape (Pelargonium)
- februarie-martie -
înfloresc vara
- august-septembrie -
înfloresc iarna
Plantele mamă de la care se recoltează butaşi trebuie să fie:
- tipice speciei, soi
- perfect sănătoase
- condiţii optime de nutriţie, respectarea raportului NPK
- se evită fertilizarea în perioada de repaus a plantelor mamă şi în perioada
premergătoare recoltării butaşilor
- care au repaus iarna, cu 4-5 săptămâni înainte de recoltare se asigură căldură,
umiditate, aer
- nu se recoltează butaşi la plante aproape de înflorire sau care au înflorit de
curând
- se recoltează după amiază
- lăstari drepţi, viguroşi, vârstă medie
Clasificarea tipurilor de butaşi
- starea fazială - lemnificaţi: Hydrangea
- semilemnificaţi
- ierbacei: Saintpaulia
- perioada - vegetaţie activă: Tradescantia
 - repaus: Hydrangea
- natura organului - lăstari (vârf)
- tulpină
- frunză şi porţiuni
- rădăcină
- muguri
Butaşi de vârf de lăstari
Sunt vârfuri vegetative care au 5-12 cm şi 1- 4 noduri
Pregătire: fasonare - secţiune la 1-2 mm sub nodul bazal cu un briceag bine
ascuţit;
- se elimină frunzele de pe 2-3 cm de la bază, pentru a nu
putrezi în substrat;
- pentru a reduce transpiraţia - frunzele pieloase se rulează şi
se leagă: Ficus
- se reduce suprafaţa frunzelor
cu 1/3: Chrysanthemum,
Hydrangea
- la suculente se lasă câteva ore înainte de a fi puşi la
înrădăcinat, pentru a reduce conţinutul în apă;
- speciile cu latex - după fasonare se ţin 30 min. în apă:
Euphorbia, Ficus, Codiaeum
- La ce specii se folosesc:
- câmp -anuale: Ageratum, Antirrhinum, plante de mozaic.
- perene: Hydrangea, Penstemon, Dahlia
- seră - sol: Dianthus
- ghiveci: Fuchsia, Pelargonium, Ficus, Aucuba
- suculente, cactuşi: Crassula, Opuntia, Phyllocactus, Sedum
Butaşi de tulpină
- Se aplică la: specii cu grad de ramificare redus
Sunt porţiuni de tulpină de 5-10 cm cu 1-3 muguri
Pot fi - fără frunze: Colocasia, Monstera
- cu frunze: Ficus, Philodendron, Dieffenbachia
În ce constă:
- butaşii se introduc în substrat, cu sau fără frunze, se acoperă 1-2 cm cu pământ
- se respectă polaritatea
Butaşi de frunze
Sunt frunze sau porţiuni de frunze
Specii - decorative prin flori
- decorative prin frunze
Tip- frunze cu peţiol - se plantează vertical sau oblic
- lamina să nu atingă solul
- Saintpaulia, Peperomia, Echeveria, Begonia, Sinningia
- porţiuni de frunză - nervura principală: Begonia
- porţiuni de 5-6 cm lungime: Sansevieria
- secţionat pe nervura principală: Streptocarpus
- se respectă polaritatea
 Epoca: primăvara.
Butaşi de rădăcină
- specii care au muguri pe rădăcini
- butaşi de 8-10 cm aşezaţi orizontal sau oblic
- se respectă polaritatea
- câmp- Anemone, Anchusa, Dicentra, Clematis, Paeonia
- seră - Aralia
Fasonarea butaşilor
- briceag bine ascuţit, dezinfectat după fiecare butaş
- tratarea secţiunii cu stimulatori (Radistim)
- pudrarea cu cărbune vegetal pentru dezinfecţie
Înrădăcinarea butaşilor
- loc - seră înmulţitor (Codiaeum)
- răsadniţă
- răsadniţă rece - puţin pretenţioase
- pepinieră - plante lemnoase (plante rustice, Arabis)
- substrat - afânat, uşor, permeabil pentru apă şi aer
- turbă şi perlit (70% + 30 %): Begonia
- turbă şi nisip: Hydrangea, Pachystachys
- pământ de cultură: Pelargonium
- muşchi: Azaleea, Camellia
- apă: Ficus
- recipient - parapet
- lădiţe sau ghivece
Metode de stimulare a înrădăcinării butaşilor:
- incizii inelare
- etiolarea plantei mamă înainte de recoltarea butaşilor
- prelungirea duratei de iluminare, iarna
- substanţe stimulatoare: IBA, AIA, ANA
- stimulează diferenţierea ţesutului în rădăcină
- pudră, pastă, soluţie
Lucrări de îngrijire a butaşilor
Dirijarea factorilor de mediu
- Temperatura - optimă pentru specie + 4-50 C mai mare la substrat
+ 2-30 C mai mare la aer
- noaptea - 5-60 C decât ziua
- nebulozitate - 3-40C decât soare
- Umiditate - turgescenţa ţesuturilor, împiedică ofilirea
- aer – pulverizarea cu apă, ceaţă artificială
- Lumina - umbrire până la apariţia rădăcinilor, protejate de soarele direct
- suplimentare lumină după apariţie
- Aerisire - mai rar până la apariţia rădăcinilor
- apoi din ce în ce mai des
Când pornesc vârfurile de creştere sunt înrădăcinaţi şi se pot planta la ghivece sau
valorifica ca atare.
Înmulţirea prin altoire
 Scopul: obţinerea de forme decorative, forme cu trunchi înalt
- pentru speciile la care înrădăcinează greu butaşii, soiuri cu creştere slabă
(pe portaltoi viguroşi)
- soiuri valoroase sau studiul virozelor
Specii - seră - ghivece flori: Azaleea, Camellia, Fuchsia
- cactuşi, citrice
- sol: Rosa
- câmp - perene - Paeonia arborescens
- Clematis
- Gladiolus, Dahlia
Altoire- se pune în contact altoiul (un butaş, un mugure) cu portaltoiul (plantă care
are rădăcini)
Tipuri - despicătură: Azalee, Clematis, Fuchsia, Pelargonium, Dahlia
- triangulaţie: Paeonia
- alipire: cactuşi
- ochi - crescând: Rosa
- dormind: Rosa, Syringa
Epoca - iulie: Azalee
- august: bujor lemnos
- iulie-august: cactuşi
- ianuarie: Rosa
- primăvara: Citrice

Cactuşi - pentru trunchi înalt - portaltoi: Cereus

- altoi: Mamillaria, Echinocactus
- portaltoi: Peireskia
- altoi: Zygocactus, Epiphyllum
- obţinerea de forme decorative
Constă în alipirea suprafeţei şi fixarea cu fibre, elastic, se ţin 8-15 zile sub clopot
de sticlă la 180 C, umbrite.
Altoirea se mai face la:
Azaleea, Camellia - pentru că înrădăcinează greu
- soiuri cu creştere slabă pe portaltoi puternici
Dahlia - înmulţirea soiurilor valoroase sau studiul virozelor
- portaltoi rădăcini tuberizate, iar altoi lăstari recoltaţi de la plante puse
la forţat.
Gladiole - portaltoi tuberobulb cu muguri extirpaţi
- altoi muguri cu porţiune mică de tuberobulb
Înmulţirea prin organe vegetative modificate
(bulbi, tuberobulbi, tuberculi, rizomi, rădăcini tuberizate)
1. Înmulţirea prin bulbi
Bulbii - tulpini subterane cu frunze cărnoase în care se depozitează substanţele de
rezervă care au:
Tulipa - mugure terminal → tulpina floriferă
- mugure axilar → bulb de înlocuire
Narcissus - mugure axilar → tulpina floriferă
 - mugure terminal (central)→bulb de înlocuire
Bulbi tunicaţi – Tulipa, Hyacinthus, Narcissus
scvamoşi (solzoşi): Lilium
Specii – câmp – "bulboase" rustice: Tulipa, Iris, Lilium, Narcissus, Hyacinthus
- seră – Hippeastrum
Etapele înmulţirii
- recoltarea bulbilor când 60-70 % frunze s-au uscat;
- zvântare 7-8 zile în straturi de 5-6 cm, în şoproane sau magazii bine ventilate;
- curăţare pământ şi resturi vegetale;
- sortare pe categorii de mărime;
- păstrare;
- plantare - bulbi pentru cultura - florilor tăiate
- spaţii verzi
- forţare
- bulbili în culturi de înmulţire, devin floriferi în 1-2 ani de cultură
Particularităţi
La Tulipa - plantare octombrie
- înflorire martie-mai
- recoltare iulie - bulb de înlocuire însoţit de 2-6 bulbili
- bulb de înlocuire în fiecare an, durata unui bulb 1 an
La Hyacinthus, Narcissus, Lilium
- bulb multianual însoţit de 1-3 bulbili

- într-un an are loc - înflorirea elemente diferenţiate în anul precedent

- creşterea mugurelui terminal (central), care până toamna îşi
diferenţiază elementele florale care înfloresc în anul următor
- apariţia unui embrion care înfloreşte peste 2 ani
La Hippeastrum - bulb multianual
- din mugurele central se dezvoltă iarna tulpina florală
- spre periferie se formează câte un mugure, din care se formează
bulbi de înlocuire.
Înmulţirea prin rădăcini tuberizate
Rădăcinile tuberizate - nu au muguri
- se folosesc împreună cu porţiuni din zona coletului pentru
înmulţire
Specii - câmp: Dahlia, Eremurus, Ranunculus
- seră: Asparagus
Etapele înmulţirii la:
Dahlia - recoltare - toamna
- zvântare
- curăţare - scurtat la 20 cm tulpina
- înlăturat pământul
- stratificat în turbă sau nisip la 5-10oC
- plantat la sfârşitul lui aprilie-începutul lui mai, câteva rădăcini tuberizate
cu o porţiune de colet cu 1-2 muguri
Înmulţirea prin rizomi
Rizomi - tulpini subterane metamorfozate
Specii - câmp: Iris, Canna, Convallaria
- seră: Zantedeschia, Alstroemeria
Epoca - perioada de repaus
- toamna: Iris, Convallaria
- primăvara (mai): Canna
- august: Zantedeschia, Alstroemeria
Interval de timp - imediat după recoltare: Iris, Zantedeschia
- se păstrează peste iarnă: Canna
Etapele înmulţirii la:
Canna - recoltare – toamna la venirea brumei
- zvântare
- sortare (pământ, se scurtează tulpinile)
- stratificare - turbă sau nisip la 4-5oC
- înmulţire - februarie-martie, se fragmentează rizomii în porţiuni de 2-3
muguri care se plantează în lădiţe, în sere
- plantarea în câmp, după ce a trecut pericolul brumelor, în mai
Zantedeschia, Alstroemeria
- recoltare în august-septembrie
- fragmentare în porţiuni cu 2-3 muguri şi plantare imediată la solul serei (udare,
umbrire)
Înmulţirea prin tuberobulbi
Tuberobulb - tulpină subterană cu ţesut parenchimatic bogat în substanţe de
rezervă;
- noduri aparente la exterior de care rămân prinse bazal frunze uscate
- la fiecare nod muguri axilari - cei superiori floriferi
- cei bazali dorminzi
Specii - câmp: Gladiolus, Crocus
- seră: Freesia
La Gladiolus - cicatrice centrală de la tija florală
- lateral mugure aplatizat, triunghiular din care vor apărea frunze şi
tija florală
- la bază stoloni 0,2-2 cm pe care sunt prinşi 4-20 tuberobulbi de
0,5-1,5 cm diametru.
- durata unui bulb - 1 an, în paralel cu înflorirea se formează un
tuberobulb de înlocuire
- diferenţirea florală când apare a 4-a sau a 5-a frunză
- plantarea în aprilie, după o lună
Etapele înmulţirii - recoltare - toamna (Gladiolus), aprilie (Freesia);
- uscare;
- sortare, separare tuberobulbi şi tuberobulbili;
- păstrare - 20-25oC
- plantare - tuberobulbi - 15 aprilie (Gladiolus) sau august-septembrie
(Freesia)
- tuberobulbilii devin floriferi după 2-4 ani de cultură.
Înmulţirea prin tuberculi
Tuberculi - tulpini subterane tuberizate
- lipsesc tunicile sau solzii de protecţie
- din muguri principali → tulpina florală
- din muguri axilari → tuberculi de înlocuire
Specii - seră - Cyclamen, Sinningia (axa hipocotilă) - se înmulţeşte prin seminţe
- Caladium
- Begonia
- Gloriosa
Etapele înmulţirii la Gloriosa:
- recoltarea tuberculilor care au în vârf un mugure principal
- secţionarea tuberculilor în porţiuni cu muguri
- plantarea.
Înmulţirea prin meristeme
Meristeme – ţesuturi formative cu celule tinere, care se divid şi formează noi
celule
- localizate în vârful ramificaţiilor organelor (tulpini, rădăcini)
Cultură de meristeme – cultivare in vitro a meristemelor apicale, caulinare
In vitro - cultura în condiţii artificiale, pe medii sterile, care conţin: macro,
microelemente, glucide, vitamine, hormoni
Avantaje - multiplicarea clonală rapidă, plante identice cu planta mamă. Ex.:
dintr-un meristem de orhidee într-un an se obţin 4 mil. plante.
- obţinerea de plante sănătoase, devirozate (Morel şi Martin 1952 -
dalii fără viroze, orhidee, garoafe)
- conservarea calităţii unui soi (William Sim 1939)
- înmulţirea rapidă a soiurilor, specii nou create
- obţinerea de material juvenil, imposibil de obţinut prin culturi
clasice de înmulţire vegetativă
- conservarea la frig a inoculilor meristematici, permite asigurarea
pieţei în orice moment, cu material săditor
Extinderea în sistem industrial a înmulţirii plantelor in vitro permite obţinerea de
culturi viguroase, sănătoase: orhidee, garoafe, crizanteme, Pelargonium,
Saintpaulia, Begonia, Gerbera, Dieffenbachia, etc.
Etape în multiplicarea materialului vegetal in vitro
Asepsia:
I - materialului de cultură, instrumente, material vegetal
II - multiplicarea materialului prin subculturi din fragmentarea calusului format de
explante
III - aclimatizarea plantelor obţinute in vitro cu condiţile vieţii autotrofe
Particularităţile plantelor in vitro - rădăcini fără perişori absorbanţi
- frunzuliţele nu au cuticulă (sensibile la
transpiraţie, curenţi de aer)
- adaptate la 100% umiditate
- fragile
- nu răspund la boli fiind cultivate pe mediu
steril.
 Laborator nr. 6
Pregătirea materialului floricol pentru înmulţirea prin butaşi,
marcotaj, drajoni, stoloni, tuberobulbi, despărţirea plantelor, altoire
6.1. Înmulţirea vegetativă
Însuşirea unor părţi sau fragmente de plante de a reface întreaga plantă şi a
reproduce caracterele ereditare ale plantei mamă, dacă sunt puse în condiţii
optime de înrădăcinare.
Avantaje:
- urmaşi homozigoţi;
- obţinerea în timp scurt a plantelor stadial dezvoltate;
- posibilitatea înmulţirii unor specii din zone tropicale şi subtropicale (nu
formează seminţe la noi sau nu se maturează).
Dezavantaje:
- coeficient mic de înmulţire (afară de meristeme)
- posibilitate mare de transmitere de boli, viroze
- degenerare în timp (se evită prin alternarea între înmulţirea prin seminţe,
vegetativă sau vitro).
Înmulţirea vegetativă la specii floricole:
câmp -anuale: Petunia (butaşi)
plante de mozaic
- bisanuale: Bellis (diviziunea tufei)
- perene: majoritatea
seră - sol: Strelitzia, Gerbera
- ghivece - frunze: majoritatea
- flori: Fuchsia, Azaleea, Hydrangea, etc.
Plantele mamă utilizate la înmulţirea vegetativă:
- tipice speciei, soiului;
- sănătoase;
- condiţii de agrotehnică superioară, respectând raportul NPK, nu se fertilizează în
preajma înmulţirii sau în repaus;
- se evită înmulţirea în preajma sau în timpul înfloririi;
- lăstari drepţi, viguroşi, vârstă medie.
Metode:
- despărţirea sau divizarea tufei – plante perene
- drajoni - plante perene
- stoloni - plante perene
- marcotaj - plante perene
- butaşi - plante anuale, perene
- muguri adventivi
- altoire
- organe vegetative modificate - bulbi
- tuberobulbi
- tuberculi
- rizomi
- rădăcini tuberizate
- prin culturi de celule şi ţesuturi vegetale
Înmulţirea prin despărţirea tufei
Plantele perene au tufe formate din mugurii din zona coletului, care pot fi:
- de lăstari (Chrysanthemum, Aster)
- de frunze (Gerbera, Saintpaulia)

Specii: - câmp - plante perene ierboase

- în mică măsură bisanuale (Bellis)
- seră - plante la sol: Gerbera, Strelitzia
- plante la ghivece - flori: Saintpaulia
- frunze: Asparagus
Epoca - primăvara - specii care înfloresc vara-toamna: Aster, Phlox, Dianthus
- toamna - specii care înfloresc primăvara-vara: Chrysanthemum,
Rudbeckia
- după trecerea florilor (cele timpurii): Primula, Paeonia
- seră - în perioada de repaus, august-septembrie: Gerbera, Anthurium
- tot timpul anului, dar de preferat primăvara: Asparagus,
Aspidistra
Interval de timp:
- anual: Aster, Chrysanthemum
- 2-3 ani: Delphinium
- 5-6 ani: Paeonia

În ce constă:
- fragmentarea plantei mamă cu o cazma, cu un cuţit în porţiuni care să
cuprindă: lăstari, muguri din zona de colet, rădăcini.
- plantarea porţiunilor rezultate din despărţire la ghivece, în solul serei sau în
câmp la loc definitiv în funcţie de specie.
Înmulţirea prin drajoni
Drajoni – lăstari formaţi din mugurii adventivi de pe rădăcini care apar la periferia
plantelor.
Specii - câmp, perene – ierboase: Acanthus, Dicentra, Chrysanthemum
- seră: Aralia, Cordyline, Aloe, Agave, Billbergia, Phoenix, Sansevieria,
Yucca (separarea tufei + drajoni)
Epoca: primăvara sau vara.
Interval de timp: pe măsură ce se formează lăstarii.
În ce constă: separarea drajonilor de planta mamă, introducerea în substrat
adecvat pentru înrădăcinare, apoi plantare la loc definitiv.
Înmulţirea prin stoloni
Stoloni - ramificaţii subţiri, flexibile cu internoduri lungi, pe care din loc în loc
sau la vârf se formează plantule sub formă de rozetă.
Specii - câmp- perene - Saxifragaceae, Viola, Hypericum
- seră - Clorophytum, Saxifraga sarmentosa, Nephrolepis
Epoca: tot timpul, de preferat primăvara.
În ce constă: separarea rozetelor când au 4-5 frunze, înrădăcinarea şi apoi
plantarea la ghivece.
Înmulţirea prin muguri adventivi
Muguri adventivi - nervura mediană a frunzelor (Asplenium viviparum)
- pedunculul inflorescenţei (Bryophyllum proliferum)
În ce constă: desprindere de planta mamă a mugurilor, se pun la înrădăcinat, se
formează o nouă plantă, care se plantează.
Înmulţirea prin marcotaj
Marcota - lăstar tânăr al unei plante care în contact cu pământul produce rădăcini
şi se desparte de planta mamă.
Concentraţia în auxină este mai mare în părţile neexpuse la lumină şi determină
permeabilizarea membranelor şi emiterea de rădăcini adventive.
Specii - câmp - perene (Dianthus, Aubrieta, Phlox, Lavandula, Gypsophilla,
Iberis, Hydrangea)
- seră - sol
- ghivece

Tipuri - terestru - simplu (Dianthus, Aubrieta)

- muşuroit până la 30 cm (Hydrangea, Rosa, Anthurium)
- şerpuit (Philodendron, Hoya)
- aerian - Ficus, Dracaena, Nerium, Fatsia, Cordyline
Epoca: primăvara
În ce constă:
- simplu - îndoirea şi acoperirea tulpinii cu pământ
- muşuroit - muşuroirea bazei lăstarilor în funcţie de specie
- şerpuit - ondularea de mai multe ori a tulpinilor
- aerian - ramuri groase, rigide care nu se curbează
- degarnisite
- exemplare valoroase
- incizii (circulare, fentă) manşon turbă, folie plastic legată sus şi jos
- după 3-6 săptămâni înrădăcinează şi se separă
- Aucuba şi Codiaeum în câmp.
Înmulţirea prin butaşi
Butaşii - părţi sau fragmente de plante separate de planta mamă, fasonate, puse la
înrădăcinat
Polaritate - polul morfologic apical va continua creşterea sistemului caulinar
- polul bazal - va continua creşterea sistemului radicular
Capacitatea de a emite cu uşurinţă rădăcini adventive.

Specii - câmp - anuale (Ageratum, Petunia) şi de mozaic (Iresine)

- perene
- seră - sol (Dianthus, Chrysanthemum)
- ghiveci - flori: Fuchsia, Pelargonium, Saintpaulia
- frunze: Ficus, Aucuba

Epoca de recoltare
- câmp - primăvara, majoritatea (martie-mai)
 - vara – plante de mozaic (august-septembrie) pentru obţinerea de plante
mamă

- seră - tot timpul anului (Tradescantia)

- primăvara-majoritatea (februarie-martie) sau în 2 etape (Pelargonium)
- februarie-martie -
înfloresc vara
- august-septembrie -
înfloresc iarna
Plantele mamă de la care se recoltează butaşi trebuie să fie:
- tipice speciei, soi
- perfect sănătoase
- condiţii optime de nutriţie, respectarea raportului NPK
- se evită fertilizarea în perioada de repaus a plantelor mamă şi în perioada
premergătoare recoltării butaşilor
- care au repaus iarna, cu 4-5 săptămâni înainte de recoltare se asigură căldură,
umiditate, aer
- nu se recoltează butaşi la plante aproape de înflorire sau care au înflorit de
curând
- se recoltează după amiază
- lăstari drepţi, viguroşi, vârstă medie
Clasificarea tipurilor de butaşi
- starea fazială - lemnificaţi: Hydrangea
- semilemnificaţi
- ierbacei: Saintpaulia
- perioada - vegetaţie activă: Tradescantia
- repaus: Hydrangea
- natura organului - lăstari (vârf)
- tulpină
- frunză şi porţiuni
- rădăcină
- muguri
Butaşi de vârf de lăstari
Sunt vârfuri vegetative care au 5-12 cm şi 1- 4 noduri
Pregătire: fasonare - secţiune la 1-2 mm sub nodul bazal cu un briceag bine
ascuţit;
- se elimină frunzele de pe 2-3 cm de la bază, pentru a nu
putrezi în substrat;
- pentru a reduce transpiraţia - frunzele pieloase se rulează şi
se leagă: Ficus
- se reduce suprafaţa frunzelor
cu 1/3: Chrysanthemum,
Hydrangea
- la suculente se lasă câteva ore înainte de a fi puşi la
înrădăcinat, pentru a reduce conţinutul în apă;
 - speciile cu latex - după fasonare se ţin 30 min. în apă:
Euphorbia, Ficus, Codiaeum
- La ce specii se folosesc:
- câmp -anuale: Ageratum, Antirrhinum, plante de mozaic.
- perene: Hydrangea, Penstemon, Dahlia
- seră - sol: Dianthus
- ghiveci: Fuchsia, Pelargonium, Ficus, Aucuba
- suculente, cactuşi: Crassula, Opuntia, Phyllocactus, Sedum
Butaşi de tulpină
- Se aplică la: specii cu grad de ramificare redus
Sunt porţiuni de tulpină de 5-10 cm cu 1-3 muguri
Pot fi - fără frunze: Colocasia, Monstera
- cu frunze: Ficus, Philodendron, Dieffenbachia
În ce constă:
- butaşii se introduc în substrat, cu sau fără frunze, se acoperă 1-2 cm cu pământ
- se respectă polaritatea
Butaşi de frunze
Sunt frunze sau porţiuni de frunze
Specii - decorative prin flori
- decorative prin frunze
Tip- frunze cu peţiol - se plantează vertical sau oblic
- lamina să nu atingă solul
- Saintpaulia, Peperomia, Echeveria, Begonia, Sinningia
- porţiuni de frunză - nervura principală: Begonia
- porţiuni de 5-6 cm lungime: Sansevieria
- secţionat pe nervura principală: Streptocarpus
- se respectă polaritatea
Epoca: primăvara.
Butaşi de rădăcină
- specii care au muguri pe rădăcini
- butaşi de 8-10 cm aşezaţi orizontal sau oblic
- se respectă polaritatea
- câmp- Anemone, Anchusa, Dicentra, Clematis, Paeonia
- seră - Aralia
Fasonarea butaşilor
- briceag bine ascuţit, dezinfectat după fiecare butaş
- tratarea secţiunii cu stimulatori (Radistim)
- pudrarea cu cărbune vegetal pentru dezinfecţie
Înrădăcinarea butaşilor
- loc - seră înmulţitor (Codiaeum)
- răsadniţă
- răsadniţă rece - puţin pretenţioase
- pepinieră - plante lemnoase (plante rustice, Arabis)
- substrat - afânat, uşor, permeabil pentru apă şi aer
- turbă şi perlit (70% + 30 %): Begonia
- turbă şi nisip: Hydrangea, Pachystachys
 - pământ de cultură: Pelargonium
- muşchi: Azaleea, Camellia
- apă: Ficus
- recipient - parapet
- lădiţe sau ghivece
Metode de stimulare a înrădăcinării butaşilor:
- incizii inelare
- etiolarea plantei mamă înainte de recoltarea butaşilor
- prelungirea duratei de iluminare, iarna
- substanţe stimulatoare: IBA, AIA, ANA
- stimulează diferenţierea ţesutului în rădăcină
- pudră, pastă, soluţie
Lucrări de îngrijire a butaşilor
Dirijarea factorilor de mediu
- Temperatura - optimă pentru specie + 4-50 C mai mare la substrat
+ 2-30 C mai mare la aer
- noaptea - 5-60 C decât ziua
- nebulozitate - 3-40C decât soare
- Umiditate - turgescenţa ţesuturilor, împiedică ofilirea
- aer – pulverizarea cu apă, ceaţă artificială
- Lumina - umbrire până la apariţia rădăcinilor, protejate de soarele direct
- suplimentare lumină după apariţie
- Aerisire - mai rar până la apariţia rădăcinilor
- apoi din ce în ce mai des
Când pornesc vârfurile de creştere sunt înrădăcinaţi şi se pot planta la ghivece sau
valorifica ca atare.
Înmulţirea prin altoire
Scopul: obţinerea de forme decorative, forme cu trunchi înalt
- pentru speciile la care înrădăcinează greu butaşii, soiuri cu creştere slabă
(pe portaltoi viguroşi)
- soiuri valoroase sau studiul virozelor
Specii - seră - ghivece flori: Azaleea, Camellia, Fuchsia
- cactuşi, citrice
- sol: Rosa
- câmp - perene - Paeonia arborescens
- Clematis
- Gladiolus, Dahlia
Altoire- se pune în contact altoiul (un butaş, un mugure) cu portaltoiul (plantă care
are rădăcini)
Tipuri - despicătură: Azalee, Clematis, Fuchsia, Pelargonium, Dahlia
- triangulaţie: Paeonia
- alipire: cactuşi
- ochi - crescând: Rosa
- dormind: Rosa, Syringa
Epoca - iulie: Azalee
- august: bujor lemnos
 - iulie-august: cactuşi
- ianuarie: Rosa
- primăvara: Citrice

Cactuşi - pentru trunchi înalt - portaltoi: Cereus

- altoi: Mamillaria, Echinocactus
- portaltoi: Peireskia
- altoi: Zygocactus, Epiphyllum
- obţinerea de forme decorative
Constă în alipirea suprafeţei şi fixarea cu fibre, elastic, se ţin 8-15 zile sub clopot
de sticlă la 180 C, umbrite.
Altoirea se mai face la:
Azaleea, Camellia - pentru că înrădăcinează greu
- soiuri cu creştere slabă pe portaltoi puternici
Dahlia - înmulţirea soiurilor valoroase sau studiul virozelor
- portaltoi rădăcini tuberizate, iar altoi lăstari recoltaţi de la plante puse
la forţat.
Gladiole - portaltoi tuberobulb cu muguri extirpaţi
- altoi muguri cu porţiune mică de tuberobulb
Înmulţirea prin organe vegetative modificate
(bulbi, tuberobulbi, tuberculi, rizomi, rădăcini tuberizate)
1. Înmulţirea prin bulbi
Bulbii - tulpini subterane cu frunze cărnoase în care se depozitează substanţele de
rezervă care au:
Tulipa - mugure terminal → tulpina floriferă
- mugure axilar → bulb de înlocuire
Narcissus - mugure axilar → tulpina floriferă
- mugure terminal (central)→bulb de înlocuire
Bulbi tunicaţi – Tulipa, Hyacinthus, Narcissus
scvamoşi (solzoşi): Lilium
Specii – câmp – "bulboase" rustice: Tulipa, Iris, Lilium, Narcissus, Hyacinthus
- seră – Hippeastrum
Etapele înmulţirii
- recoltarea bulbilor când 60-70 % frunze s-au uscat;
- zvântare 7-8 zile în straturi de 5-6 cm, în şoproane sau magazii bine ventilate;
- curăţare pământ şi resturi vegetale;
- sortare pe categorii de mărime;
- păstrare;
- plantare - bulbi pentru cultura - florilor tăiate
- spaţii verzi
- forţare
- bulbili în culturi de înmulţire, devin floriferi în 1-2 ani de cultură
Particularităţi
La Tulipa - plantare octombrie
- înflorire martie-mai
- recoltare iulie - bulb de înlocuire însoţit de 2-6 bulbili
 - bulb de înlocuire în fiecare an, durata unui bulb 1 an
La Hyacinthus, Narcissus, Lilium
- bulb multianual însoţit de 1-3 bulbili

- într-un an are loc - înflorirea elemente diferenţiate în anul precedent

- creşterea mugurelui terminal (central), care până toamna îşi
diferenţiază elementele florale care înfloresc în anul următor
- apariţia unui embrion care înfloreşte peste 2 ani
La Hippeastrum - bulb multianual
- din mugurele central se dezvoltă iarna tulpina florală
- spre periferie se formează câte un mugure, din care se formează
bulbi de înlocuire.
Înmulţirea prin rădăcini tuberizate
Rădăcinile tuberizate - nu au muguri
- se folosesc împreună cu porţiuni din zona coletului pentru
înmulţire
Specii - câmp: Dahlia, Eremurus, Ranunculus
- seră: Asparagus
Etapele înmulţirii la:
Dahlia - recoltare - toamna
- zvântare
- curăţare - scurtat la 20 cm tulpina
- înlăturat pământul
- stratificat în turbă sau nisip la 5-10oC
- plantat la sfârşitul lui aprilie-începutul lui mai, câteva rădăcini tuberizate
cu o porţiune de colet cu 1-2 muguri
Înmulţirea prin rizomi
Rizomi - tulpini subterane metamorfozate
Specii - câmp: Iris, Canna, Convallaria
- seră: Zantedeschia, Alstroemeria
Epoca - perioada de repaus
- toamna: Iris, Convallaria
- primăvara (mai): Canna
- august: Zantedeschia, Alstroemeria
Interval de timp - imediat după recoltare: Iris, Zantedeschia
- se păstrează peste iarnă: Canna
Etapele înmulţirii la:
Canna - recoltare – toamna la venirea brumei
- zvântare
- sortare (pământ, se scurtează tulpinile)
- stratificare - turbă sau nisip la 4-5oC
- înmulţire - februarie-martie, se fragmentează rizomii în porţiuni de 2-3
muguri care se plantează în lădiţe, în sere
- plantarea în câmp, după ce a trecut pericolul brumelor, în mai
Zantedeschia, Alstroemeria
- recoltare în august-septembrie
- fragmentare în porţiuni cu 2-3 muguri şi plantare imediată la solul serei (udare,
umbrire)
Înmulţirea prin tuberobulbi
Tuberobulb - tulpină subterană cu ţesut parenchimatic bogat în substanţe de
rezervă;
- noduri aparente la exterior de care rămân prinse bazal frunze uscate
- la fiecare nod muguri axilari - cei superiori floriferi
- cei bazali dorminzi
Specii - câmp: Gladiolus, Crocus
- seră: Freesia
La Gladiolus - cicatrice centrală de la tija florală
- lateral mugure aplatizat, triunghiular din care vor apărea frunze şi
tija florală
- la bază stoloni 0,2-2 cm pe care sunt prinşi 4-20 tuberobulbi de
0,5-1,5 cm diametru.
- durata unui bulb - 1 an, în paralel cu înflorirea se formează un
tuberobulb de înlocuire
- diferenţirea florală când apare a 4-a sau a 5-a frunză
- plantarea în aprilie, după o lună
Etapele înmulţirii - recoltare - toamna (Gladiolus), aprilie (Freesia);
- uscare;
- sortare, separare tuberobulbi şi tuberobulbili;
- păstrare - 20-25oC
- plantare - tuberobulbi - 15 aprilie (Gladiolus) sau august-septembrie
(Freesia)
- tuberobulbilii devin floriferi după 2-4 ani de cultură.
Înmulţirea prin tuberculi
Tuberculi - tulpini subterane tuberizate
- lipsesc tunicile sau solzii de protecţie
- din muguri principali → tulpina florală
- din muguri axilari → tuberculi de înlocuire
Specii - seră - Cyclamen, Sinningia (axa hipocotilă) - se înmulţeşte prin seminţe
- Caladium
- Begonia
- Gloriosa
Etapele înmulţirii la Gloriosa:
- recoltarea tuberculilor care au în vârf un mugure principal
- secţionarea tuberculilor în porţiuni cu muguri
- plantarea.
Înmulţirea prin meristeme
Meristeme – ţesuturi formative cu celule tinere, care se divid şi formează noi
celule
- localizate în vârful ramificaţiilor organelor (tulpini, rădăcini)
Cultură de meristeme – cultivare in vitro a meristemelor apicale, caulinare
 In vitro - cultura în condiţii artificiale, pe medii sterile, care conţin: macro,
microelemente, glucide, vitamine, hormoni
Avantaje - multiplicarea clonală rapidă, plante identice cu planta mamă. Ex.:
dintr-un meristem de orhidee într-un an se obţin 4 mil. plante.
- obţinerea de plante sănătoase, devirozate (Morel şi Martin 1952 -
dalii fără viroze, orhidee, garoafe)
- conservarea calităţii unui soi (William Sim 1939)
- înmulţirea rapidă a soiurilor, specii nou create
- obţinerea de material juvenil, imposibil de obţinut prin culturi
clasice de înmulţire vegetativă
- conservarea la frig a inoculilor meristematici, permite asigurarea
pieţei în orice moment, cu material săditor
Extinderea în sistem industrial a înmulţirii plantelor in vitro permite obţinerea de
culturi viguroase, sănătoase: orhidee, garoafe, crizanteme, Pelargonium,
Saintpaulia, Begonia, Gerbera, Dieffenbachia, etc.
Etape în multiplicarea materialului vegetal in vitro
Asepsia:
I - materialului de cultură, instrumente, material vegetal
II - multiplicarea materialului prin subculturi din fragmentarea calusului format de
explante
III - aclimatizarea plantelor obţinute in vitro cu condiţile vieţii autotrofe
Particularităţile plantelor in vitro - rădăcini fără perişori absorbanţi
- frunzuliţele nu au cuticulă (sensibile la
transpiraţie, curenţi de aer)
- adaptate la 100% umiditate
- fragile
- nu răspund la boli fiind cultivate pe mediu
steril.
Laborator nr. 7
Cunoaşterea bazei tehnico-materiale şi energetice pentru producerea,
cultivarea şi comercializarea plantelor floricole

7.1. Construcţii specifice culturilor floricole

Principalele construcţii necesare activităţii din domeniul Floriculturii sunt:
Serele (construcţii speciale la care acoperişul şi pereţii sunt de sticlă susţinută de un
schelet metalic sau din lemn, cu fundaţia din beton sau cărămidă)
Serele se clasifică după mai multe criterii, astfel:
sere calde(T= 20 ÷ 35oC)
 După cerinţele plantelor faţă de căldură sere temperate (12-18oC)
sere reci (4 – 10oC)

sere semiîngropate şi îngropate în pǎmânt

(luminǎ şi variaţie de tempera mai puţinǎ)
 Dupǎ aşezare
sere la suprafaţǎ (bine luminate,dar cu variaţie de
temperaturǎ mai mare)
Cu fundaţie de beton sau
cǎrǎmidǎ şi schelet de fier
 încǎlzite;
sere grele semiîncǎlzite;
 Dupǎ materialul de construcţie utilizat reci
sere uşoare – din lemn şi aluminiu

 Dupǎ gradul de mobilitate
sere mobile
sere demontabile
serele bloc – de tip olandez, culturile se fac
direct în pǎmânt
serele mari – hangare – 150m lungime, 40-
50m lăţime sau 9-10m lăţime.

Rǎsadniţele – (locuri adǎpostite de tocuri cu ferestre) – folosite pt înmulţirea şi creşterea

plantelor în perioada de primǎvarǎ, cât şi pentru pǎstrarea şi creşterea plantelor de talie
micǎ cum sunt : Cyclamenul, Primula, Hortensia etc.
Rǎsadniţele se împart dupǎ mai multe criterii, astfel:
rǎsadniţe calde (25 – 30oC)
o Dupǎ temperaturǎ rǎsadniţe semicalde sau temperate (15 – 20oC)
rǎsadniţe reci (4 – 10oC)

rǎsadniţe îngropate în pǎmânt

o Dupǎ aşezare
rǎsadniţe la suprafaţǎ

rǎsadniţe fixe (cu tocuri din cǎrǎmidǎ sau beton)

o Dupǎ mobilitate
rǎsadniţe mobile (cu tocuri din lemn)
Dimensiunea rǎsadniţelor este de obicei de 4m lungime şi 1,5m lǎţime, iar încǎlzirea se
face cu bǎlegar de cal şi de vite, ori alte resturi vegetale care produc cǎldurǎ prin
descompunere, dar se poate face şi ca la sere, cu conducte de apǎ caldǎ sau aer cald.

Solariile – pot fi variate ca formǎ, mǎrime şi material de construcţie, cele mai rǎspândite
şi eficiente fiind cele de tip tunel.

Adǎposturi joase tip tunel simplu – se utilizeazǎ pentru forţarea zambilelor şi lalelelor
sau pentru protejarea contra brumelor la crizanteme.

Umbrarele – au înǎlţimea de 3 – 4 m, scheletul din lemn sau fier, peste care se pun şipci
sau araci, cu scopul de a lǎsa doar 50 – 60% din razele solare sǎ pǎtrundǎ înǎuntru. În ele
se păstrează pe timpul verii diferite plante exotice ca Phyllodendron, Aspidistra, palmieri
etc.

Beciurile – se folosesc pentru pǎstrarea rǎdǎcinilor sau bulbilor de plante pe timp de

iarnǎ sau pentru pǎstrarea florilor tǎiate vara.

Magaziile – pǎstrarea materialelor, uneltelor şi utilajelor.

Platforme – pregǎtirea şi dezinfecţia amestecurilor de pǎmânt.

Şoproane – depozitarea amestecurilor de pǎmânt.

7.2. Maşini, utilaje şi unelte necesare activitǎţii în Floriculturǎ

Maşini şi utilaje:
În Floricultură se foloseşte o gamă diversificată de maşini şi utilaje pentru
prelucrarea solului, cât şi pentru plantat, stropit, distribuirea răsadurilor la cuib etc.
(tractoare, maşini pentru mărunţit solul şi făcut amestecuri, maşini pentru sortat bulbi şi
flori, maşini de plantat, electropompe, maşini de condiţionat seminţe, precum şi maşini
complexe care efectuează mai multe operaţiuni.

Unelte:

Unelte manuale utilizate în Floricultură: hârleţul sau cazmaua, furcile, greble,

săpăligi, ciurul, tăvălugul, roaba şi targa din lemn sau fier, marcatoarele şi sfoara sau
sârma (utile la plantatul în rânduri), plantatoare din lemn sau metal pt răsaduri,
semănători şi stropitori de mână, pulverizatoare, cosoare pentru tăiat, etichete etc.

Materiale:

Recipientele în care se cultivă florile sunt: ghivecele, ciuberele, lăzile şi ghivecele

nutritive, care pot avea diverse dimensiuni şi se aleg în funcţie de specia pentru care se
folosesc.

Laborator nr. 8
Producerea răsadurilor de plante floricole

8.1. Generalităţi

Răsadurile de flori constituie un produs ce poate fi valorificat pe piaţă, cel mai

adesea către sfârşitul primăverii, pentru ornamentarea balcoanelor, ferestrelor, teraselor şi
grădinilor. Producătorii de flori tăiate nu recurg la cumpărarea răsadurilor deoarece le
produc singuri.
Răsadurile se produc pentru următoarele grupe de plante ornamentale:
- plante anuale – de obicei numai la speciile cu pretenţii foarte mari faţă de căldură
(ex. Begonia) şi la plantele care suportă să fie mutate, restul înmulţindu-se prin
semănare directă la locul definitiv.
- plante bianuale – se obţin numai prin răsad, care se repică dacă sunt destinate
vânzării sau se plantează la locul definitiv, în grădină (toamna, în octombrie sau
primăvara devreme, în martie)
 - plante perene – în ghivece - numai pentru speciile mai delicate, cum sunt cele
alpine sau direct în răsadniţe, solarii sau pe brazde în pepiniera de flori perene (la
cele mai multe specii)
Tehnica de producere a răsadurilor este de două feluri, în funcţie de locul unde se
realizează semănatul:
- semănatul în lădiţe, ghivece, tăvi din plastic – cel mai practicat.
- semănatul în răsadniţe sau solarii – aşezate în pantă uşoară, pe direcţia N-S
(pentru asigurarea condiţiilor de lumină prielnice), încălzite şi cu asigurarea
scurgerii apei.
Timpul optim de semănare se stabileşte în funcţie de specie, de data când se doreşte
vânzarea răsadurilor sau plantarea, de spaţiul şi sursa de încălzire de care dispunem.
Pentru florile anuale, perioada de semănare pentru producerea de răsaduri începe
iarna (decembrie – ianuarie) şi se termină primăvara (martie – aprilie).

8.2. Producerea răsadurilor în lădiţe sau ghivece nutritive – prevede respectarea mai
multor etape:
1) Spălarea şi dezinfectarea vaselor în care se vor produce răsadurile, prin
scufundarea timp de 12 – 14 ore în soluţie de sulfat de Cu 2 – 3%
2) Pregătirea substratului de pământ, amestec de pământ de frunze cu pământ de
grădină şi nisip, care să se menţină reavăn.
3) Pregătirea vaselor pentru semănat prin: acoperirea spaţiilor care permit scurgerea
apei cu cioburi de ghivece sparte aşezate cu partea convexă în sus; aşezarea unui
strat de nisip de 1 – 2cm şi apoi a amestecului de pământ mărunţit până la 2/3 din
înălţimea vasului; adăugarea unui strat cernut de pământ de 2 – 3cm, în care vor fi
semănate seminţele; nivelarea şi tasarea pământului.
4) Semănarea – prin împrăştiere sau prin distribuirea seminţelor în şănţuleţe care
formează rânduri. Seminţele foarte mici se pot amesteca cu puţin nisip cernut
pentru o distribuţie mai uniformă. Cantitatea de seminţe şi adâncimea de semănat
sunt dependente de mărimea seminţelor (Tabelul nr. 7.1.)
Tabelul nr. 7.1.
Cantitatea de sămânţă, adâncimea şi distanţa dintre rânduri pentru
semănatul în lădiţe a florilor şi obţinerea a 1000 răsaduri (după E. Şelaru, 2001)
Distanţa Adâncimea de Mărimea Cantitatea de Exemple de
dintre semănat (mm) seminţelor sămânţă flori
rânduri (cm) (g/m2)
1-2 0,5 - 1 mici 0,5 - 1 petunia, gura
leului
2 – 2,5 1-2 mijlocii 2-3 flox ,
mixandra,
garoafa
2,5 - 3 2–3 mari 4-6 verbina,
cârciumăreasa
 5) Acoperirea cu pământ a seminţelor, cu un strat de 2,5 ori mai mare decât mărimea
seminţelor. Unele specii germinează la lumină (Begonia) şi de aceea seminţele nu
se mai acoperă cu pământ.
6) Udarea semănăturii cu o stropitoare cu sită foarte fină sau prin infiltraţie
(scufundarea lădiţei sau ghivecelor nutritive, până la jumătate, într-un vas cu apă,
până când pământul de la suprafaţă se umezeşte), cu apă puţin călduţă.
7) Etichetarea şi notarea într-un caiet a datei, speciei, soiului şi alte informaţii utile
pentru evaluarea corectă a cantităţii şi calităţii răsadurilor produse.
8) Aşezarea cutiilor cu semănături pe mese în spaţiile încălzite (sere, camere),
acoperirea lor cu plăci de sticlă şi umbrirea cu hârtie de ziar pentru menţinerea
constantă a umidităţii în stratul superficial care cuprinde seminţele.
9) Controlarea umidităţii şi aerisirea zilnică a cutiilor de semănături, până la
declanşarea răsăririi, după care se îndepărtează definitiv hârtia şi sticla.
10) Îngrijirea răsadurilor prin udare (evitându-se excesul de umezeală), plivirea
buruienilor, tratarea cu soluţii de substanţe fungicide (Topsin, Benlate, Benagro)
în concentraţie de 0,1%, dacă apar focare de infecţie, rărirea răsadurilor prin
înlăturarea celor slabe.
11) Repicarea se face numai la răsadurile foarte mici (begonia, lobelia, gura leului
etc) şi se poate omite la răsadurile viguroase şi cu creştere rapidă (cârciumăreasă,
crăiţe etc). Această operaţie constă în transferarea răsadurilor în alte lădiţe, la
distanţe mai mari cu 1 – 3 cm între răsaduri sau în răsadniţă, ghivece, seră. Scopul
repicării este de a oferi plăntuţei un spaţiu mai mare de nutriţie, precum şi condiţii
mai bune de lumină şi aerisire. Tehnica de repicare constă în folosirea unui
plantator cu ajutorul căruia se face o gropiţă în sol, se îngroapă răsadul (fasonat în
prealabil) până la baza frunzelor, se fixează tot cu plantatorul, care se înfige în
poziţie oblică la 5 – 6mm distanţă de plantă şi se aduce apoi la verticală,
presându-se bine pământul.
12) Ciupirea răsadurilor este o lucrare specială de îngrijire, care constă în îndepărtarea
vârfului, deasupra la 2 – 4 noduri, cu scopul de a ramifica de la bază şi de a forma
o tufă compactă. Momentul ciupirii este la 2 – 3 săptămâni de la repicare, uneori
odată cu plantare în ghivece.
13) Plantarea în ghivece are loc la 3 săptămâni de la repicare, când răsadul are 3 – 5
frunze bine dezvoltate. Ghivecele se pregătesc după aceleaşi etape ca la semănat,
se aşază pământ până la o treime sau jumătate din înălţimea ghiveciului, după care
se aşază planta cu coletul puţin sub marginea ghiveciului şi se adaugă pământ de
jur împrejur până se umple ghiveciul, tasându-l uşor în apropierea tulpinii.
Urmează apoi etapele de îngrijire: udare, fertilizare, asigurarea temperaturii şi
aeraţiei, tratamente fitosanitare, în scopul de a asigura plantelor condiţii prielnice
de dezvoltare.

8.3. Producerea răsadurilor în răsadniţe şi solarii

 Lucrările de pregătire a răsadniţelor sau
solariilor în vederea semănării plantelor
ornamentale sunt:
- curăţirea terenului şi nivelarea lui;
- aşezarea unui strat de paie uscate sau de frunze, cu o grosime de 6 – 8cm;
 - aşezarea patului de bălegar (care a stat 1 –2 săptămâni în platforma de
preîncălzire), uniformizarea şi tasarea lui;
- fixarea tocurilor şi adăugarea de bălegar la exteriorul acestora pentru menţinerea
căldurii în interior;
- aşezarea ferestrelor de răsadniţă în tocuri şi acoperirea cu rogojini sau folie de
polietilenă pentru grăbirea încălzirii bălegarului;
- prăfuirea cu var a stratului de bălegar şi aşezarea pământului într-un strat de 10 –
12cm, după care se aşază un strat de 2 – 3 cm pământ cernut fin şi se nivelează.
 Semănatul – se face prin împrăştiere sau în rânduri distanţate la 5 – 10cm,
în funcţie de mărimea seminţelor şi dacă răsadurile vor fi repicate sau nu. Se acoperă
seminţele cu pământ cernut cu site de mână şi apoi se tasează cu un tasator (scândurică)
pentru a realiza un contact cât mai bun al seminţelor cu solul. Cantitatea de seminţe diferă
de la o specie la alta. De exemplu, pe 1m2 de răsadniţă se pot semăna 4g Pyrethrum, 10g
Phlox, 25g Tagetes, 10g Zinia, în condiţiile în care răsadul se repică.
 Îngrijirea semănăturii – se face prin udare cu o stropitoare cu sită foarte
fină, folosind apă uşor încălzită, astfel încât pământul să fie permanent reavăn; aerisirea
şi îndepărtarea condensului zilnic; plivirea buruienilor; combaterea coropişniţelor şi
şoarecilor cu momeli toxice (Vofatox, Heclotox etc); tratamente fitosanitare cu fungicide
(Orthocid, Topsin, Mycofidol etc).
 Îngrijirea răsadurilor - Răsărirea are loc după 5 – 10 zile, la o temperatură
de 15 – 20oC, după care răsadurile se aerisesc mai des deoarece din cauza căldurii prea
mari şi a vaporilor de apă ce se produc în timpul nopţii răsadurile pot suferi. Când
temperatura afară este peste 15oC şi răsadurile au crescut suficient, se descoperă
răsadurile ziua, acoperindu-se numai noaptea cu rogojini. În continuare răsadurile se
îngrijesc asemănător celor obţinute în lădiţe.

Laborator nr. 9
Înfiinţarea culturilor de plante floricole în dependenţă cu metoda de cultură
9.1. Înfiinţarea culturilor floricole în câmp
Alegerea terenului - plan
- textură lutonisipoasă sau nisipoargiloasă
- expoziţie sudică
- fără vânturi puternice, curenţi de aer
Curăţirea terenului - corpuri străine
- resturi vegetale
Pregătirea terenului
- Desfundat (40-60 cm) sau arat (25-30 cm)
- teren care nu a mai fost lucrat
- pentru înfiinţarea culturilor perene cu sistem radicular profund
- Săpat cu cazmaua (toate culturile)
- permeabilitate pentru apă şi aer
- pătrunderea rădăcinilor plantelor
- încorporarea îngrăşămintelor
- Greblat – nivelat
- înlăturarea resturilor vegetale din sol
 - mărunţirea fină a stratului superficial pentru semănat, repicat, plantat
- pătrunderea şi fixarea rădăcinilor fine
- Tasarea
- presarea pământului cu un tasator sau tăvălug
- pentru semănat şi după semănat - pentru a favoriza aderarea seminţelor mici
la sol
- pentru repicat - în special pentru răsad obţinut din seminţele mici (Digitalis,
Campanula).
- Modelarea şi marcarea terenului
- straturi sau brazde
- cu sfori sau sârme fixate la capătul parcelelor
- marcarea prin fixarea distanţelor între rânduri sau pe rând, în funcţie de
specie şi metoda de înfiinţare a culturii.
Înfiinţarea culturii în câmp
• Semănat direct în câmp
- Distanţele între rânduri şi pe rând în funcţie de specie şi soi.
- Rărit - 2 etape - I -1-2 frunze/4-5 cm
- II - 1 lună/distanţa în funcţie de specie şi soi
• Plantarea răsadului obţinut în sere sau răsadniţe
- Plantarea răsadului în câmp - anuale 30-40/m2
- perene 1-10/m2
- mozaic 150-200/m2
- Completarea golurilor
• Plantat butaşi înrădăcinaţi, marcote, drajoni
• Plantat organe subterane - bulbi
- rizomi
- tuberobulbi
- rădăcini tuberizate
Epoca - toamna - Tulipa
- primăvara - Gladiolus
Plantatul în câmp
- martie-aprilie - plante floricole bianuale şi perene
- aprilie-mai - plante anuale mai puţin pretenţioase la căldură
- gladiole, tuberoze, dalii
- mai - plante anuale pretenţioase la căldură (petunia, begonia), răsad
- sfârşit mai-iunie - plante de mozaic
- iunie-iulie - semănat bianuale
- septembrie-octombrie - plantat bianuale
- plantat perene bulboase rustice
- plantat perene (despărţirea tufei)
Reguli pentru plantatul în câmp
- dimineaţa sau seara în zile însorite
- se udă înainte şi după plantare
- se evită ruperea rădăcinii
- se strânge uşor pământul la plantare în jurul rădăcinii.
9.2. Înfiinţarea culturilor floricole în spaţii protejate
Dezinfectarea spaţiilor adăpostite şi a amestecurilor de pământ
Curăţarea terenului (solul serei)
Pregătirea terenului (solul serei)
- săpat - greblat - tasat - modelat - marcat
Înfiinţarea culturilor la solul serei
- semănat direct
- plantat răsad
- plantat butaşi înrădăcinaţi
- plantat porţiuni din tufe divizate
- plantat rizomi
Pregătirea substratului (culturi la ghivece)
- cernerea componentelor
- stabilirea şi măsurarea proporţiilor componentelor
- amestecarea componentelor
- dezinfectare
Înfiinţarea culturilor la ghivece
a) Pregătirea ghivecelor - drenaj corespunzător
- spaţiu de 1-2 cm până la marginea superioară a
ghiveciului necesar pentru udat
Reguli: - se evită distrugerea balotului de rădăcini
- ghiveciul cu 2-4 cm mai mare decât balotul de rădăcini
- ghivece cu înălţime şi diametru superior, egale pentru speciile cu rădăcini
pivotante
- ghivece cu h = 2D pentru rădăcinile trasante
b) Înfiinţarea culturilor
- semănat la ghivece: Asparagus
- plantat răsad: cu 4-5 frunze adevărate
- plantat butaşi înrădăcinaţi
c) Transvazarea (se tratează la lucrările speciale)

Laborator nr. 10
Lucrări cu caracter general şi special aplicate la culturile floricole
10.1. Întreţinerea culturilor floricole în câmp
Lucrări generale aplicate în câmp
- Întreţinere sol – spargerea şi mobilizarea stratului superficial cu săpăliga
Rol - distrugerea buruienilor
- împiedică formarea crustei
- accesul aerului la rădăcini
- Plivit - înlăturarea buruienilor - după răsărire
- la răsaduri
- în perioada de vegetaţie
- Mulcit - cu un strat de mraniţă sau turbă de 2-3 cm
Rol - protejează pământul de uscăciune
 - economie de apă
- împiedică tasarea
- îngrăşământ
- Udat - calitatea apei (fără duritate, exces săruri, reziduuri)
- cantitatea şi frecvenţa - specie, vigoare, soi
în funcţie de: - starea de vegetaţie
- sezon
- tip de sol, etc.
- stropitoarea, furtunul, aspersiune
- dimineaţa şi seara, mai rar şi în cantitate mai mare
- Fertilizare - îngrăşăminte organice şi chimice
- tip cultură, specie, perioadă de vegetaţie
- Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor
- Măsuri de combatere - agrofitotehnice
- chimice, biologice
- Dezinfectare - seminţe
- spaţii de semănat (răsadniţe)
- Curăţarea de flori şi frunze trecute
- în special la culturile floricole pentru spaţii verzi
- efect estetic
- prelungeşte înflorirea

Lucrări speciale de întreţinere aplicate în câmp

- Transplantarea - plante perene
- cauze - nu mai au spaţiu suficient de nutriţie
- schimbarea locului de cultură
- motive fitosanitare
- moment - primăvara înainte de a porni în vegetaţie
- toamna după intrarea în repaus
- interval - 2-3 ani - la specii cu creştere rapidă: Phlox
- 6-10 ani - la specii cu creştere lentă: Paeonia
- nu suportă: Papaver, Lupinus
- Tutorat, palisat
- scop - obţinerea de tulpini drepte: Chrysanthemum
- împotriva căderii la pământ la perene ierboase: Paeonia, Rudbeckia
- susţinerea plantelor volubile
- material: tije de lemn, metalice, cercuri metalice, grilaje de lemn, sfori
- să nu se observe în cazul decorului din spaţii verzi, grădini, dar să pună în
valoare plantele
- Tăierile: tuns, ciupit, copilit, bobocit
- scop - dirijarea raţională a plantelor
- menţinerea unei anumite forme şi înălţimi
- dirijarea înfloritului
- posibilitate de refacere
- se aplică la - plante erbacee şi arbustive
- specific plantă, moment apariţie flori
 Tuns - la plante de mozaic şi de bordură, arabescuri
- scop - menţinerea unei talii reduse
- se execută la 10-15 zile, la 2-3 cm de la baza lăstarului nou format
- se aplică la: Alternanthera, Iresine, Cineraria, etc.
Ciupit - scurtarea lăstarilor tineri, ierbacei
- scop - înlăturarea vârfului de creştere, pentru a dirija vegetaţia spre mugurii
axilari ai frunzelor, pentru ramificare şi obţinere de tufe
- specii - obţinerea de tufe: Coleus, Iresine, Pelargonium
- întârzierea înfloritului: Chrysanthemum.
- moment - deasupra a 3-6 frunze
- se repetă de 2-3 ori
- planta să aibă timp să formeze boboci floriferi
- primăvara, la începutul vegetaţiei
Copilit - înlăturarea lăstarilor care apar la subsuoara frunzelor
- scop - obţinerea unor frunze mai mari, când numărul lor este suficient
(Coleus)
- moment - când au consistenţă erbacee şi se rup uşor
- specii: Chrysanthemum, Dianthus, etc.
Bobocit – specii care formează în vârful tulpinilor mai multe flori de dimensiuni
mici
- scop - obţinerea de flori mai mari
- moment - bobocii au câţiva mm şi sunt distincţi
- se înlătură bobocul central şi se lasă bobocul lateral pentru a întârzia
înfloritul
- se lasă bobocul central şi se înlătură lateralii pentru a obţine flori mai mari
- specii: Dianthus chabaud, Dahlia, Chrysanthemum, Paeonia, etc.
Protejarea plantelor contra brumelor
- individual sau colectiv
- clopot de hârtie, borcan, folie de polietilenă, tocuri de răsadniţă
Protejarea de ger
- plantele bisanuale sau perene se acoperă toamna cu frunze.
Polenizare
Tratamente cu retardanţi

10.2. Întreţinerea culturilor floricole în spaţii protejate

Lucrări generale de întreţinere
Întreţinerea solului: spargerea şi mobilizarea crustei
Mulcit
Plivit buruieni
Udat
- cantitatea şi frecvenţa - mai importante decât în câmp
- mai importante la ghivece decât la sol
Ghivece - cantitate mică
- se usucă rapid
- se scurge uşor prin drenaj
- calitatea - specie şi faza de dezvoltare
 - calitatea solului sau substratului
- temperatura aerului
- higroscopicitatea aerului
- perioada - dimineaţa
- o dată sau de două ori pe zi
Pulverizarea plantelor
- stropirea părţilor aeriene (a frunzelor) pentru:
- menţinerea umidităţii atmosferice
-evitarea pierderilor prin transpiraţie
-evitarea atacului unor dăunători (păianjen, trips)
- pe faţa inferioară a frunzelor (stomate, pierderi mari)
- dimineaţa şi către prânz
- nu se pulverizează - seara
- florile - (se pătează)
- frunzele la Gesneriaceae (la temperaturi scăzute apar pete)
- apă curată, grad redus de duritate, temperatura mediului
- aspersoare fine, stropitori cu sită fină
Fertilizarea
- administrarea fazială a îngrăşămintelor, în funcţie de specie (Grupe
Peningsfeld) şi de faza de creştere
Combaterea bolilor şi dăunătorilor în spaţii protejate
Dăunători - Trialeurodes, Trips, Tetranychus, etc.
Boli - Fusarioza, mana, rugina, etc.
- Măsuri - agrotehnice
- chimice
- biologice
- Dezinfectare - sol
- substrat
- ghivece
- utilaj
- material săditor
Curăţarea (igienizarea)
- preventivă pentru apariţia bolilor şi dăunătorilor
- condiţii optime pentru procesele fiziologice
- efect estetic
- prelungeşte înflorirea
Se curăţă: - frunzele uscate, florile trecute
- se şterg frunzele de praf
- ghivecele pe exterior
- stratul de la suprafaţă
Umbrirea
- faze - după semănat, repicat, plantat, tăieri
- în plină vegetaţie, vara pentru protecţie, împotriva acţiunii directe a
soarelui
- diferenţiat pe anotimp
 - necesară - pentru că pereţii de sticlă măresc efectul razelor de soare
determinând acumularea de căldură dăunătoare chiar pentru
plantele ce necesită mult soare
- nu este necesară - pentru plante suculente şi cactuşi
- speciile care au nevoie de lumină intensă, pentru colorarea
frunzelor: Caladium, Codiaeum
- metode: - jaluzele
- cretizare
Aerisirea Scop - furnizarea de aer proaspăt pentru respiraţie
- scăderea temperaturii
- ridicarea sau scăderea UR
Trecerea bruscă de la o temperatură la alta este dăunătoare.
Lucrări speciale de întreţinere în spaţii protejate
Transvazarea - trecerea plantelor pe măsură ce cresc, la ghivece mai mari cu 2-3
sau 4-5 cm
Scop - aport de substanţe nutritive
- îmbunătăţirea înrădăcinării
Cum se face: se lasă balotul de pământ intact, se înlătură substratul de drenaj
şi stratul superficial
- asigurat drenaj
- substrat din ce în ce mai bogat
- asigurat loc de udat
- se udă abundent şi se umbresc câteva zile
Transvazat parţial - înlocuirea în fiecare an a stratului de pământ superficial
Transplantarea - înlăturarea completă a pământului, chiar spălarea rădăcinilor
- înlăturarea porţiunii putrezite, bolnave
Scop - plantele perene la care sistemul radicular este bolnav
- acidifierea substratului de cultură prin udări repetate
- înmulţire exagerată
Nu se aplică - la plantele cu rădăcini cărnoase, orhidee, palmieri, plante cu sistem
radicular fin, azalee, dafin.
Palisarea, tutorarea
- la specii cu sistem aerian insuficient de rigid pentru susţinere: Freesia, Dianthus,
Alstroemeria
- scop - obţinere de tije florifere drepte
- tulpini lungi şi flexibile: Hoya, Philodendron, Jasminium
- tip - sârme, plase, se fac ochiuri, se repetă de 5-6 ori
- cercuri de sârmă
Tutorare - să obţinem o anumită formă a plantei (piramidală - Camellia, evantai -
Fuchsia)
- să se asigure aer, lumină
- să se pună în valoare tijele florale: Begonia, Orhidee
Distanţare plante
Tăierile: ciupit, copilit, bobocit, tăieri în verde
Ciupit - ramificarea plantelor: Pelargonium
Copilit - o singură tulpină: Dianthus
 Bobocit - o singură floare: Dianthus
La plantele perene lemnoase: tăierile - de curăţire: Rosa
- de formare a tufei: Aucuba
Tratamente cu substanţe retardante
- reducerea taliei: Hypoestes
- grăbirea înfloririi: Bromeliaceae.

Laborator nr. 11
Forme decorative floricole în parcuri şi grădini

Amenajările decorative din parcuri şi grădini trebuie să satisfacă nevoia de frumos a

trecătorilor, în orice compoziţie de amenajare fiind necesar ca părţile şi întregul să se
caracterize prin proporţionalitate, simplitate şi lipsa încărcării.
Lucrările privind executarea amenajărilor constau în pregătirea terenului,
întocmirea unui plan de amplasare, construirea împrejmuirilor şi a aleilor. Înainte de a
face împărţirea lotului se execută lucrări de curăţire şi nivelare a terenului. Odată cu
lucrările de nivelare se execută şi lucrări de instalare a reţelei de apă, acolo unde există
posibilităţi.
Formele decorative cele mai des folosite în parcuri şi grădini sunt:
Parterul – este o suprafaţă de teren, în general plană şi de formă geometrică regulată
(pătrat, dreptunghi, romb, triunghi) aranjată în faţa clădirilor, având suprafaţa până la 1
ha.
Rondurile – pot fi rotunde, ovale, pătrate, dreptunghiulare, în formă de stea şi se
plantează cu flori anuale, bienale sau perene, pe anotimpuri, cu plante cu înflorire de
primăvară, vară şi toamnă. Ele pot fi la nivel cu suprafaţa pământului sau bombate, cele
din urmă fiind cele mai frumoase. De obicei rondurile din apropierea aleilor sunt plate iar
cele mai depărtate sunt bombate, cu convexitatea dependentă de mărimea lor şi de
distanţa faţă de alee. Se pot planta cu o singură specie sau cu specii diferite, în combinaţii
de culori.
Rabatele – sunt straturi înguste şi lungi, de o parte şi de alta a aleilor sau de-a lungul
clădirilor, teraselor sau gardurilor. Din loc în loc se fac întreruperi care se completează cu
gazon. Lăţimea rabatelor depinde de mărimea grădinii sau a parcurilor. Pentru 2 rânduri
de flori, lăţimea este de 1m; pentru 3 rânduri de flori = 1,2-1,5m; pentru 4 rânduri de flori
este 2m. Ca şi rondurile, rabatele se plantează cu specii diferite sau cu o singură specie de
plante anuale, bienale sau perene, cu înflorire de primăvară, de vară sau de toamnă.
Bordurile – reprezintă ramele care mărginesc un gazon, un parter, un rond sau un rabat,
dându-le acestora un aspect curat şi îngrijit. Bordurile se fac din arbuşti şi tufe cu creştere
joasă, cum este Buxusul, Mahonia etc, care se pot tunde în diverse forme. Se mai
plantează şi cu plante anuale, bienale sau vivace, cu port pitic, în jurul plantelor de pe
ronduri şi rabate.
Arabescurile – sunt ronduri cu figuri, al căror contur se aseamănă cu frunze, glori,
ghirlande, aşezate pe fondul verde al unui parter, în faţa unei statui sau a unui monument.
Plantele care alcătuiesc arabescurile sunt cu port mic, cu frunze colorate ori flori vii.
Plantaţiile în grup şi solitare – sunt plantaţiile făcute mai mult cu plante cu creştere
înaltă sau cu plante florifere. În faţa plantaţiilor de arbori mari se plantează grupuri de
arbuşti floriferi, trandafiri rezistenţi la ger, liliac şi alte plante ierboase, perene, dintre cele
decorative prin flori, prin frunze sau prin port (Rudbeekia, Solidago, Althaea, Peonia),
precum şi plante anuale florifere cu creştere înaltă (Canna, Dahlia, Nicotiana). Se ţine
seama ca în plantaţiile în grup să existe plante înflorite tot timpul anului şi cu contraste de
culori.
Plante solitare – se folosesc în grădini înierbate, aşezate aproape de cărări, plante anuale
şi perene de talie înaltă, care decorează prin flori, frunze ori portul lor (Amaranthus,
ricinul, Althaea, Peonia, Dahlia, Solidago, palmierii, Agavele, Yucca şi alte specii exotice
cu mare efect decorativ).
Pete de culoare, benzi şi covoare – plantele ierboase, anuale ori perene, cu flori viu
colorate pot fi plantate izolat, decorând plăcut dacă sunt aşezate în apropierea locurilor
circulate (Salvia, Tagetes, Ageratum, Viola, Myosotis, Peonia etc).
Arabesc

Parter şi ronduri
Plantaţii în grup

Rabate şi ronduri
Borduri

Grădini japoneze
Plantaţii în grup, covor de gazon
Planul unui aranjament decorativ de curte interioară
 Laborator nr. 12
PĂSTRAREA FLORILOR TĂIATE

După recoltarea florilor pentru prelungirea duratei de decor trebuie să se

asigure 2 elemente indispensabile:
1. apa
2. substratul energetic
1. Apa- deficitul de apă determină ofilirea şi poate apărea din următoarele cauze:
• absorbţia şi circulaţia apei prin vasele conducătoare - deficitară datorită:
- obturării vaselor de către microorganisme;
- substanţe de natură pectinică rezultate din distrugerea tulpinii;
- substanţe secretate de tulpini florifere (latex, polifenoli);
- bule de aer.
• transpiraţia depăşeşte absorbţia apei din cauza unor factori:
- interni - prezenţa şi numărul frunzelor;
- grad de deschidere a stomatelor, numărul lor;
- intensitatea absorbţiei apei este redusă, etc;
- externi - factorii de mediu.
• capacitatea de reţinere a apei din ţesuturile plantei este redusă din cauză:
- se diminuează cu vârsta;
- concentraţia redusă a componentelor osmotice.
2. Substratul energetic
- prin oxidarea lui în procesul respiraţiei se procură energia necesară proceselor
vitale
- principalul component glucidele
Intensitatea respiraţiei depinde de:
- factori – interni - specie
- integritatea ţesutului
- starea de sănătate
- momentul recoltării
- externi – temperatura mediului
- intensitatea luminii, etc.

12.1. Factorii care influenţează durata de menţinere a calităţii florilor tăiate

1. Soiul şi specia - 1 lună: Orhidee
- 2-3 săptămâni:Strelitzia
- 1-2 săptămâni: Gladiolus
- 1 săptămână: Tulipa
- 3-4 zile: Campanula
- 1 zi: Papaver
- 1 oră: Hibiscus
2. Factorii mediului de cultură influenţează în proporţie de 35-70% calitatea
florilor tăiate: - lumina
- temperatura prea ridicată
- apa - în regim de irigare, durată mică
- fertilizarea - carenţa de K, Bo, Ca - scurtează durata
 3. Momentul şi tehnica recoltării
Momentul recoltării
- moment al înfloririi - specie - boboc
- 1-2 flori deschise
- înflorire completă
- perioada din an
- destinaţie, distanţe
- cerinţe beneficiari
- moment al zilei
- dimineaţa - vara - cantitate mare de apă
- temperaturi scăzute
- seara - rezerva de glucide
- specii cu frunze multe: Paeonia
Tehnica recoltării - secţionarea perfectă a tulpinilor
- scurtarea duratei de timp de la recoltare la introducerea la
păstrare
- prerăcirea, vara, la maxim 2 ore de la recoltare
4. Factorii mediului de păstrare
• Temperatura :

- de păstrare - 00C - + 20C: Gerbera, Freesia, Rosa, Dianthus, Tulipa

- 4 - 50C : Dahlia
- 7 - 80C: Strelitzia
- 10 - 120C: Anthurium
- mediului de păstrare -18 - 200C (în apartamente)
- apei - apropiată cu a mediului de păstrare
- caldă - pentru înlăturarea latexului
- 350C - 400C - pentru realizarea turgescenţei
• - UR aer
-umiditatea aerului din spaţiile de păstrare de 90 - 95 %
- în apartamente- 40 - 60%
• Lumina favorizează sinteza glucidelor, deci prelungeşte păstrarea.
• Calitatea apei

- distilată sau fiartă

- conţinut redus de săruri
- unele săruri au efect pozitiv
- creşte concentraţia osmotică a petalelor KCl
- reduce pH şi stabilizează antociani - sulfat de Al
- bactericid - azotat de Ag

12.2. Condiţionarea, prerăcirea, ambalarea şi transportul florilor

• - Condiţionare: sortare, calibrare
- Sortarea - caracteristici fizice
- caracteristici senzorice (prospeţime, etc)
- caracteristici fitofarmaceutice
 - caracteristici tehnologice (însuşiri pentru o anume destinaţie)
- Calibrarea - flori de dimensiuni corespunzătoare clasei de calitate
- scara de mărimi (tulpină+floare) în cm
- 0,5,10,20,40,50,60,80,100,120
- Numărarea, legarea şi etichetarea buchetelor 600-700
fire/oră/muncitor
• Prerăcire
- temperatură constantă între 40C şi 100C-120C
- durează 8 până la 60 minute
- în tunele speciale sau mijloace de transport
• Ambalare - menţinerea calităţii în timpul transportului
- buchetele se aşează strâns în ambalaj
- se evită lovirea şi trântirea ambalajului
- ambalaje căptuşite, buchete sau flori învelite individual, vată, hârtie,
cornete de plastic
- vată umedă la baza tulpinilor florale, apoi pungi
• Transport
- avion
- mijloace autofrigorifice
- izoterme - distanţe mici
12.3 Procedee de prelungire a duratei de păstrare şi menţinerea calităţii florilor
tăiate
1. Tratamente aplicate pentru prelungirea duratei de păstrare
- înlăturarea latexului: Euphorbia, etc.
- evitarea căderii florilor: Orhidee, Antirrhinum, Lathyrus, tratamente cu
soluţii diluate
- de acid naftil acetic, indolil acetic, tiosulfat de Ag
- evitarea aplecării vârfului tulpinilor şi florilor: Gerbera, Gladiole
2. Folosirea soluţiilor conservante în vederea:
- fortificarea florilor
- impulsionarea bobocilor
- păstrarea florilor
Soluţiile conservante au la bază:
Apa în care se adaugă diferite componente:
- glucide (glucoză şi fructoză)
- săruri minerale: săruri de Ag, Al, Cu
- substanţe antimicrobiene: citrat de 8 hidroxichinoleină
- acizi organici: citric, benzoic
- inhibitori ai etilenei: acid aminoacetic
- regulatori de creştere: citochinine
- inhibitori: CCC
3. Reguli de respectat în păstrarea florilor tăiate
- vase curate;
- împrospătarea bazei tijei;
- îndepărtat frunze de pe treimea inferioară;
- schimbarea zilnică a apei.
 4. Păstrarea la temperaturi scăzute
• Păstrarea la frig
- de scurtă durată ("păstrarea umedă") la temperatura recomandată pentru
specie (între 1-100C) şi timp în funcţie de specie, 3 zile (Anthurium) - 4
săptămâni (Lilium)
- de lungă durată, fără apă o perioadă de timp de la 2 săptămâni la 4-5
luni, la temperatura de 10C. Apoi florile se trec treptat la 40C 24 ore şi la
temperatura camerei, când se introduc în soluţii cu concentraţii ridicate
de glucoză. Prin această metodă se prelungeşte durata de păstrare cu 2
săptămâni (Rosa) până la 8 săptămâni (Tulipa) sau 4 luni (Dianthus)
• Păstrarea în AC (atmosferă controlată)