UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ

Facultatea de Relaţii Comerciale şi Financiar Bancare Interne şi Internaţionale

Pieţe de capital
1
Bucureşti - 2008
Cuprins:
Unitatea de învăţare Pagina
Cuvânt înainte UI 1 1. Pieţe de capital – noţiuni generale 1.1 Elemente caracteristice 1.2
Piaţa primară şi piaţa secundară 1.3 Piaţa de capital din România 2. Burse de valori şi de
i 2.1 Tipologia, funcţiile şi rolul burselor de valori 2.2 Participanţii la piaţa bursie
ră 2.3 Burse de mărfuri 3. Valori mobiliare primare 3.1 Noţiunea de valori mobiliare 3
.2 Acţiuni 3.3 Obligaţiuni 3.3.1 Titluri de valoare emise de stat 3.4 Drepturi şi warr
ants 4. Valori mobiliare derivate şi sintetice 4.1 Contracte forward şi futures 4.2
Contracte options 5. Oferte publice 5.1 Oferta publică de vânzare 5.2 Oferta publică d
e cumpărare şi de preluare 6. Cotarea şi intermedierea valorilor mobiliare 6.1 Interme
dierea valorilor mobiliare 6.2 Ordine de bursă 6.3 Formarea cursului bursier 6.4 T
ranzacţii la vedere 6.5 Tranzacţii în marjă 6.6 Indici bursieri 7. Tranzacţii cu valori mo
biliare derivate 7.1 Tranzacţii futures 7.2 Tranzacţii simple cu opţiuni Teste grilă de
autoevaluare Bibliografie selectivă
3 4 4 9 11 16 16 18 21 25 25 27 32 37 38 40 40 41 42 42 45 47 47 49 51 54 57 61
65 65 67 74 107
UI 2
UI 3
UI 4
UI 5
UI 6
UI 7
2
Cuvânt înainte
Acestă carte se adresează în primul rand studenţilor care urmează cursurile Universităţii R
-Americane din Bucureşti şi acoperă, în mod sintetic, o parte cuprinzătoare a tipologiei p
ieţei de capital româneşti. Ideea care a stat la temelia acestei lucrări a fost aceea de
a facilita asimilarea de către aceşti a informaţiilor predate în mod detaliat pe toată du
rata cursurilor şi seminariilor la care participă colegii lor de la cursurile de zi.
De asemenea, această sinteză se adresează în egală măsură şi celorlalte categorii de stude
universităţii care lecturând-o, în plus faţă de materialele bibliografice, se vor familiari
a cu terminologia specifică utilizată în literatura anglo-saxonă în legătură cu mecanismele
eţei financiare şi de capital, precum şi terminologia valorilor mobiliare tranzacţionate
. Ca o recomandare adresată în special studenţilor înscrişi la cursurile cu frecvenţă redus
cont că această disciplină are o foarte mare arie de aplicabilitate, ar fi o greşeală să î
rcaţi să vă însuşiţi o serie de termeni şi concepte, apelând la memoria de scurtă durată. A
să vă puneţi tot timpul întrebări, să sugeraţi idei noi, să învăţaţi din greşeli, să staţi
i ales, să nu rămâneţi fixaţi pe propriile idei. Încearcaţi să fiţi cât mai receptivi la id
u şi să aveţi o atitudine activă!
3
Unitatea de învăţare 1 Pieţe de capital – noţiuni generale
Cuprins - UI 1 1. Pieţe de capital – noţiuni generale 1.1 Elemente caracteristice 1.2
Piaţa primară şi piaţa secundară 1.3 Piaţa de capital din România
Obiectivele – UI 1 În această unitatea de învăţare studenţii se vor familiariza cu principa
e noţiuni şi principii legate de pieţele de capital, bursele de valori şi de mărfuri, prec
um şi evoluţia acestora în timp. De asemenea, vor fi evidenţiate principalele caracteris
tici ale burselor, precum şi principalele componentele ale pieţei . Cuvinte cheie – UI
1
1.1 Elemente caracteristice
Bursele moderne, după cum se cunoaşte, sunt rezultatul evoliţiei istorice şi reflectă de c
ele mai multe ori particularităţile locale şi naţionale. Totuşi, atunci când se discută des
instituţia bursieră, se pot identifica o serie de caracteristici generale: 1) Burse
le sunt pieţe pentru mărfuri şi valori, reprezentând locul în care se întâlnesc cererea şi
a pentru anumite mărfuri şi hârtii de valoare. Chiar dacă la început nu exista o diferenţie
e pe categorii de
4
produse, în prezent se întâlneşte o separare clară a celor două categorii, chiar dacă mecan
ul general de funcţionare se bazeaza pe acelaşi model iniţial. Bursele de mărfuri sunt p
ieţe unde se realizează tranzacţiile cu bunuri sau active ce trebuie să îndeplinească anumi
e condiţii specifice: să fie bunuri generice (care să poată fi definite prin măsurare, numă
are sau cântărire), să fie fungibile (putând fi înlocuite oricând oricare cu oricare), să f
omogene (pentru a permite standardizarea, care va permite uniformizarea contract
ului de bursă), să aibă un grad redus de prelucrare (pentru a-şi menţine caracterul de pro
dus de masă, omogen, nediferenţiat), să fie depozitabil (pentru a permite satisfacerea
cererea sa pe tot parcursul anului şi pentru a putea constitui livrarea reală atunc
i când este cazul). Prinre activele ce îndeplinesc aceste criterii se întâlnesc produsel
e agroalimentare de bază (porumb, grâu, soia, orez, etc.), metale (aluminiu, cupru,
zinc, etc.), produse de origine minerală (petrol), produse cu un grad mare de peri
sabilitate (carne, ouă, suc de portocale, etc.), produse tropicale (cacao, cafea,
zahăr, etc.). A doua categorie sunt bursele de valori, care facilitează vânzările şi cumpăr
le de hărtii de valoare (acţiuni şi produse asociate acestora, obligaţiuni, titluri de s
tat, etc.), metalele preţioase (aur, argint, platină), valute sau efecte de comerţ. Bu
rsele de valori îndeplinesc funcţii cu impact major asupra circuitului capitalurilor
în economie, reprezentând un barometru al climatului de afaceri general din spaţiul e
conomic, politic sau geografic în care îşi desfăşoară activitatea. 2) Bursele sunt pieţe si
lice. În cazul burselor de mărfuri negocierile nu se poartă direct asupra bunurilor fi
zice, care ar trebui să fie prezente ca atare în acel loc ca în cazul licitaţiilor clasi
ce, ci se realizează pe baza unor documente reprezentative. De fapt, bursa este o
piaţă dematerializată, fiind locul unde doar se încheie contractele între părţi, circulaţia
că a mărfurilor negociate realizându-se în afara acestor pieţe.
5
Vorbind despre bursele de valori, acestea sunt chiar prin natura lor pieţe simboli
ce, deoarece reprezintă locul de negociere şi tranzacţionare a titlurilor financiare r
ezultate în urma unor operaţiuni financiare. În plus, produsele financiare sintetice1
(precum contractele pe indici bursieri), evidenţiază în cel mai bun mod acest principi
u. 3) Bursele sunt pieţe libere, în sensul că dau posibilitatea confruntării directe şi de
schise a cererii şi ofertei manifestate în mod real într-o economie. Aşadar, pentru a fi
eligibile pentru tranzacţionarea la bursă, pentru acele mărfuri sau valori trebuie să e
xiste un număr suficient de mare de ofertanţi şi cumpărători, astfel încât să nu fie posibi
pularea preţului de către unii sau alţii. Pentru ca un activ să poată face obiectul tranza
cţiilor de bursă, trebuie să indeplinescă următoarele condiţii: oferta trebuie să fie amplă
incertă ca mărime) şi să provină de la un număr suficient de mare de ofertanţi; cererea să
amplă, solvabilă şi relativ constantă în timp; preţurile de piaţă să nu poată fi controlate
evizibile. 4) Bursele reprezintă pieţe organizate, respectiv tranzacţiile se realizează
respectând anumite norme, principii şi reguli cunoscute şi acceptate de către toţi partici
panţii. Această reglementare a pieţei se realizează pentru a crea sau pătra condiţiile de d
sfăşurare a liberei concurenţe, garantând caracterul liber şi deschis al tranzacţiilor. Pie
e bursiere sunt organizate atât prin cadrul legal stabilit de fiecare ţară pentru desfăşur
area activităţii bursiere, cât şi prin propriile regulamente bursiere, stabilite pe prin
cipii de autoreglementare. Totodată, tranzacţiile bursiere nu sunt realizate direct,
de către fiecare persoană care doreşte acest lucru, ci numai prin intermediul unor so
cietăţi sau persoane fizice autorizare, tocmai pentru a fi respectată forma de organiz
are stabilită.
1
basket securities (engl.)
6
5) Bursele sunt pieţe reprezentative servind drept reper pentru toate tranzacţiile c
e se efectuează cu acele bunuri sau valori ce fac obiectul pieţei organizate. În cadru
l bursei se stabileşte preţul pentru acele mărfuri sau valori negociate, reprezentând re
perul tuturor tranzacţiilor comerciale sau financiare realizate în ţara respectivă, sau
chiar pe plan mondial. De altfel, unul dintre principalele roluri ale bursei est
e chiar acela de stabilire zilnică a nivelului de preţ (respectiv preţul de echilibru)
la care este posibilă realizarea unui volum maxim de tranzacţii. Prin această funcţie,
bursa devine reperul întregii activităţi economice, fără de care ar fi practic imposibil d
e conceput şi realizat, aşa cum înţelegem astăzi, comerţul în asamblul său, ca motor al dez
i economice. Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care
se facilitează dirijarea capitalurilor disponibile şi dispersate din economie către ag
enţii economici sau entităţile publice sau private care au nevoie de finanţare. Ca orice
piată, care reprezintă locul de întâlnire a cererii şi ofertei pentru un anumit bun, piaţa
de capital are ca obiect tranzacţionarea capitalurilor. Cererea de capital este re
prezentată de nevoia de finanţare pentru activităţi curente sau pentru investiţii, iar cer
erea de capital este condiţionată de existenţa unui proces real de economisire, care să
genereze un capital disponibil pentru acoperirea respectivelor nevoi de finanţare.
Deci, piaţa de capital realizează mecanismul de legătură dintre posesorii unui surplus
de capital (finanţatorii sau investitorii) şi cei care manifestă nevoia de finanţare (fi
nanţaţii sau emitenţii). Fluxurile de capital dintre aceste două părţi sunt puse în evidenţ
emisiunea şi tranzacţionarea valorilor mobiliare. Cele două părţi puse în legătură cu ajuto
cestui mecanism, urmăresc scopuri complementare: rentabilitatea şi lichiditatea, pri
n rentabilitate înţelegându-se un nivel ridicat al fructificării capitalurilor, iar prin
lichiditate posibilitatea recuperării cât mai uşoare şi rapide a capitalurilor imobiliz
ate.
7
Conceptul de piaţă de capital, este unul deosebit de vast şi cuprinzător, cu ample conot
aţii. Din literatura de specialitate se pot identifica în principal două moduri de a p
rivi piaţa de capital, în ansamblul său: concepţia anglo-saxonă şi concepţia continentaleur
ană. Din punctul de vedere al concepţiei anglo-saxone, piaţa de capital împreună cu piaţa m
netară formează în ansamblu piaţa financiară. În acest caz, prin piaţa de capital se face r
rire la piaţa valorilor mobiliare2 în ansamlul lor, respectiv la posibilităţile de finaţar
e pe termen mediu şi lung. Piaţa monetară este astfel definită încât face referire la piaţa
re permite accesul la finanţarea pe termen scurt, prin intermediul pieţei interbanca
re, a pieţei efectelor de comerţ, certificatelor de depozit, scontului, etc. Concepţia
continental-europeană, spre deosebire de cea anglosaxonă, defineşte prin termenul de
piaţă de capital ansamblul format din piaţa monetară (sau finanţarea pe termen scurt), piaţ
financiară (respectiv finanţarea pe termen mediu şi lung) şi piaţa ipotecară (care este o
iaţă specifică finanţării construcţiilor imobiliale, deci sinonimă finanţării pentru termen
e lungi de timp). În România contemporană, privind prin contextul apariţiei şi dezvoltării
ieţei de capital precum şi prin practica existentă, se poate constata faptul că a fost a
doptată concepţia anglo-saxonă, piaţa de capital fiind o componentă a pieţei financiare. Pr
ntre principalele trăsături ale pieţei de capital se pot menţiona: 1) piaţa de capital est
e o piaţă deschisă, accesibilă tuturor celor care doresc accesul (condiţionat de respectar
ea regulile existente), iar plasamentul valorilor mobiliare se realizează în marea m
asă a investitorilor, fără restricţii şi în mod public;
2
securities market (engl.)
8
2) produsele tranzacţionate pe această piaţă sunt instrumente emise pe termen mediu şi lun
g; 3) produsele pieţei, respectiv valorile mobiliare, pot fi transferate liber, pr
in negociere, de la un posesor la altul, dând astfel posibilitatea investitorilor
să poată vinde oricând un produs la un preţ stabilit la un moment dat de piaţă; 4) accesul
a piaţă este intermediat, practic punerea în legătură a investitorilor cu emitenţii, sau a
nvestitorilor între ei făcându-se cu ajutorul unor intermediari.
1.2 Piaţa primară şi piaţa secundară
Piaţa primară reprezintă locul unde resursele financiare disponibile prin intermediul
procesului de economisire sunt transformate în capitaluri pentru termen lung, de c
are vor beneficia solicitatorii de fonduri. În cadrul pieţei primare sunt distribuit
e pentru prima oară valorile mobiliare emise de către solicitatorii de fonduri, către
primii deţinători. În general, acest segment al pieţei de capital este unul extrem de sp
ecializat, accesul nefiind întotdeauna posibil pentru toate categoriile de investi
tori, existând de multe ori restricţii în ceea ce priveşte capacitatea financiară, bonitat
ea, etc. Există trei categorii de participanţi la piaţa primară de capital: solicitat
i de capital (societăţile publice sau private, statul, administraţiile centrale şi local
e); ofertanţii de capital (bănci, fonduri de pensii, societăţi de asigurări, societăţi de i
stiţii financiare, persoane particulare); intermediarii (societăţi de brokeraj, bănci, s
ocietăţi de investiţii financiare) care asigură distribuirea titlurilor emise către solici
tanţi. Solicitatorii de capital, care reprezintă emitenţii de valori mobiliare, vor ap
ela la serviciile unui intermediar, care să se ocupe de toate aspectele specifice
implicate de realizarea cu succes a operaţiunii de
9
punere în vânzare a noilor acţiuni sau obligaţiuni emise. Astfel, emitenţii vor reuşi să at
resursele financiare de pe piaţă, dar numai făcând publice toate informaţiile referitoare
la respectiva ofertă, înainte de începerea derulării acesteia. Un alt aspect al pieţei pri
mare este acela că oferă cadrul necesar şi posibilitatea societăţilor închise să se transfo
în societăţi deţinute public, prin realizarea unei oferte publice primare de vânzare de v
alori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni convertibile, etc.). Piaţa secundară de capital of
eră suportul pentru buna funcţionare a pieţei primare, prin intermediul burselor de va
lori sau ale pieţei extrabursiere. Practic ar fi de neconceput existenţa pieţei primar
e fără piaţă secundară sau invers. În primul caz, nu ar exista prea mulţi investitori care
e de acord să investească în nişte valori mobiliare care n-ar mai putea să le vândă, căci n
avea unde, iar dacă nu ar fi piaţa primară, nu ar exista obiectul tranzacţionării pentru p
iaţa secundară. Pe această piaţă, investitorii au posibilitatea de a vinde în orice moment
cţiunile, obligaţiunile sau alte instrumente financiare deţinute în portofoliu sau de a
achiziţiona alte noi. Un rol important pe această piaţa îl au intermediarii, reprezentaţi
de societăţile de brokeraj sau societăţile de servicii de investiţii financiare – SSIF (cum
sunt denumite în prezent în România). Aceşti intermediari au responsabilităţi în: interme
a în comerţul cu valori mobiliare, executând ordine de vânzare sau cumpărare în contul clie
lor; vânzarea şi cumpărarea de valori mobiliare în nume propriu; respectarea obligaţiil
sumate în cazul distribuirii de titluri emise pe piaţa primară; Obiectivele unei pieţe s
ecundare sunt concretizate în primul rând protecţia învestitorilor, care este realizată pr
in transparenţă, regelementare şi supravegherea pieţei şi concomitent asigurarea unei lich
idităţi cât mai ridicate pentru valorile mobiliare ce fac obiectul tranzacţiilor.
10
Piaţa secundară este o piaţa organizată de capital şi oferă o serie de avantaje, precum:
ră informaţii concludente referitoare la nivelul şi mişcarea preţului de piaţă; informaţi
pre produsele tranzacţionare şi despre emitenţi sunt distribuite în marea masă a investito
rilor; oferă informaţii suplimentare legate de perceperea mediului economic privit d
in interiorul şi exteriorul pieţei de capital.
1.3 Piaţa de capital din România
Premisele apariţiei pieţei de capital în România au fost create de apariţia Legii nr.31/19
90 privind societăţile comerciale, care a asigurat cadrul legislativ necesar apariţiei
şi funcţionării societăţilor comerciale pe acţiuni, precum şi a definirii principalelor pr
se ale pieţei de capital: acţiunile şi obligaţiunile. Potrivit acestei legi, societăţilor c
merciale pe acţiuni li s-a dat posibilitatea de a apela la economiile publicului p
entru a se constitui sau pentru majorarea capitalului social (o societate pionie
r a fost Banca Comercială Ion Ţiriac). Astfel putem stabili că momentul apariţiei pieţei d
e capital în România a fost anul 1990. Un al doilea moment important l-a constituit
adoptarea Legii nr. 58/1991 care se referea la privatizarea societăţilor comerciale
cu capital de stat şi care a generat pe piaţa financiară un volum ridicat de hârtii de v
aloare la purtător (aşa numitele Certificate de Proprietate). Acest fapt a relevat n
evoia stringentă a infiinţării şi funcţionării unei pieţe secundare de capital. Chiar dacă
e Certificate de Proprietate nu erau considerate valori mobiliare, totuşi au avut
rolul de a familiariza publicul cu noţiunea de titluri de valoare şi de a pregăti tere
nul pentru crearea unui cadru organizat pentru vânzarea sau cumpărarea acestora. Mai
mult chiar, legea a instituit primii investitori instituţionali – cele cinci Fondur
i ale Proprietăţii Private organizate după regiuni geografice (Banat-Crişana,
11
Moldova, Transilvania, Muntenia şi Oltenia) – care au avut de asemenea un rol în aprop
ierea populaţiei de fondurile de investiţii. În anul 1992, s-au emis şi distribuit Certi
ficatele de Proprietate în formă materializată, la purtător. Acelaşi an a reprezentat şi mo
entul în care s-a derulat prima ofertă publică de vânzare de acţiuni, din cadrul procesulu
i de privatizare, ofertă realizată de către Agenţia Naţională pentru Privatizare şi Banca R
entru Dezvoltare, având consultanţa oferită de o societate din Marea Britanie. Spre sfârşi
tul anului s-a înfiinţat Agenţia Naţională pentru Titluri de Valoare, funcţionând ca o dire
cadrul Ministerului Finanţelor. Paralel, în Banca Naţională a României a luat fiinţă Centr
de Proiectare şi Implementare a Pieţelor de Capital, care a reprezentat momentul naşte
rii viitoarei Burse de Valori Bucureşti. Odată cu apariţia Ordonanţei nr. 18/1993 privin
d reglementarea tranzacţiilor nebursiere cu valori mobiliare şi organizarea unor ins
tituţii de intermediere, Agenţia Naţională a Valorilor Mobiliare s-a transformat în Agenţia
Valorilor Mobiliare. Entitatea nou creeată, devenită între timp Direcţie Generală în Minist
rul Finanţelor, a creat cadrul de reglementare minimal şi indispensabil pentru început
urile pieţei de capital din România, prin elaborarea Regulamentului privind oferta p
ublică de vânzare de valori mobiliare şi a Regulamentului privind autorizarea societăţilor
de intermediere de valori mobiliare şi a agenţilor de valori mobiliare. Aceste două r
egulamente au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 788/1993. Aceasta a permis
clarificarea şi completarea prevederilor prevăzute de Legea nr. 31/1990 referitoare
la majorarea capitalului social şi a condusla creşterea numărului de societăţi comerciale
care au efectuat o ofertă publică. În acest context, a apărut o importantă categorie de o
peratori şi anume aceea a intermediarilor autorizaţi, care au devenit participanţi dir
ecţi şi exclusivi la încheierea operaţiunilor de vânzare-cumpărare de valori mobiliare. Ace
t ;ucru a condus ulterior la naşterea Bursei de Valori Bucureşti (BVB) şi ulterior a p
ieţei de negociere RASDAQ. În anul 1994 a fost adoptată Legea nr. 52 privind valorile
mobiliare şi bursele de valori, în fapt cea mai importantă lege de până atunci a pieţei
12
de capital. Prin această lege s-au creat condiţiile pentru apariţia actualelor instituţi
i ale pieţei: a fost înfiinţată Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) prin transfo
marea Agenţiei Valorilor Mobiliare şi care a devenit autoritatea supremă a pieţei de cap
ital din România, fiind autoritate administrativă autonomă subordonată direct Parlamentu
lui; Bursa de Valori Bucureşti (BVB); Societăţi de Registru; Societăţi de Depozitare; Asoc
iaţii profesionale cu statut de organisme cu putrere de autoreglementare care au g
enerat apariţia altor pieţe secundare de rtanzacţionare în afara celei bursiere, respect
iv piaţa de negociere RASDAQ. După apariţia Legii nr. 52/1994 şi odată cu existenţa unei ma
clare organizări şi reglementări, atât piaţa primară cât şi piaţa secundară de capital au
in ce în ce mai atractive, iar numărul participanţilor a crescut semnificativ.
Anul 2002 a adus o nouă legislaţie pentru piaţa de capital din România. De această dată, Co
isia Naţională a Valorilor Mobiliare, beneficiind din plin de consultanţa şi suportul of
erit de Uniunea Europeană, a conceput nu mai puţin de patru legi de importanţă majoră pent
ru buna reglementare şi supravegrhere a pieţei. Este vorba despre Legea nr. 525/2002
care aprobă şi completează Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile
obiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, Legea nr. 512/2
002 care aprobă şi completează Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 27/2002 privind pieţel
eglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, Legea nr. 513/2002 care a
probă şi completează Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 26/2002 privind organismele de p
asament colectiv în valori mobiliare şi Legea nr. 514/2002 care aprobă şi completează Ordo
nanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 25/2002 privind aprobarea statului Comisiei Naţionale
a Valorilor Mobiliare.
În anul 2004 a urmat o nouă modificare legislativă, probabil printre ultimele modificări
legislative majore pentru o perioadă mai lungă de timp. Astfel în data de 29 iunie 20
04 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital. A
ceasta înlocuieşte, printre altele, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.26/2002 privind o
rganismele de plasament colectiv în valori mobiliare, Ordonanţa de
13
Urgenţă a Guvernului nr. 27/2002 privind pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente fi
nanciare derivate şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobi
liare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, fiecare aprobate şi
completate prin Legea nr. 514/2002, Legea nr. 513/2002, respectiv Legea nr. 525/
2002. Legea nr. 297/2004 a pieţei de capital a fost elaborată cu ajutorul specialiştil
or din Uniunea Europeană, astfel încât aceasta să fie conformă cu directivele europene în d
meniu: 1) Directiva nr. 93/22/CEE privind serviciile de investiţii în domeniul valor
ilor mobiliare cu modificările ulterioare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene nr.141/11.06.1993; 2) Directiva nr. 97/9/CEE privind schemele de compen
sare a investitorilor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr.84/26.
03.1997; 3) Directiva nr.85/611/CEE privind dispoziţiile legale, reglementare şi adm
inistrative cu privire la anumite organisme de plasament colectiv în valori mobili
are (OPCVM), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr.375/31.12.1985,
cu modificările ulterioare; 4) Directiva nr. 98/26/CEE a Parlamentului European şi a
Consiliului privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decont
are a instrumentelor financiare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
nr.166/11.06.1998; 5) Directiva nr. 2003/71/CEE privind prospectele publicate a
tunci când valorile mobiliare sunt oferite publicului sau admise la tranzacţionare,
care amendează Directiva 2001/34/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europe
ne nr.345/31.12.2003; 6) Directiva nr. 2001/34/CEE privind admiterea valorilor m
obiliare la cota oficială a bursei şi informaţiile ce trebuie publicate cu privire la
aceste valori mobiliare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr.184/
06.07.2001; 7) Directiva nr.2003/6/CEE privind abuzul pe piaţă, publicată în Jurnalul Of
icial al Comunităţilor Europene nr.96/12.04.2003;
14
8) Directiva nr.2002/65/CEE privind prestarea serviciilor financiare la distanţă, pu
blicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr.271/09.10.2002; 9) Directiva nr
.1993/6/CEE privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi instituţiilor de c
redit, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr.141/11.06.1993 Compone
nta principală a pieţei secundare din România este Bursa de Valori Bucureşti. Aceasta a
fost reînfiinţată după mai bine de jumătate de secol de la încetarea activităţii, la data d
aprilie 1995, iar prin decizia Guvernului României a fost finanţată de la bugetul de s
tat, cu condiţia ca, în termen de trei ani de la înfiinţare, să ramburseze din comisioanel
e percepute asupra tranzacţiilor, întraga sumă cheltuită pentru înfiinţarea sa. Cea de-a do
a componentă a pieţei secundare de capital din România a luat fiinţă ca o necesitate, în an
l 1996, sub forma pieţei de negociere RASDAQ. Aceasta asigură transferabilitatea val
orilor mobiliare la un curs negociat, pentru orice fel de titluri care nu sunt c
otate la bursă.
Întrebări recapitulative – UI 1
15
Unitatea de învăţare 2 Burse de valori şi de mărfuri
Cuprins - UI 2 2. Burse de valori şi de mărfuri 2.1 Tipologia, funcţiile şi rolul bursel
or de valori 2.2 Participanţii la piaţa bursieră 2.3 Burse de mărfuri
Obiectivele – UI 2 Studenţii vor parcurge prin intermediul acestei unităţi de învăţare aspe
le ce ţin de tipologia, funcţiile şi rolul burselor în economie, precum şi principalele co
mponenteşi mecanisme ale pieţelor bursiere.
2.1 Tipologia, funcţiile şi rolul burselor de valori
În general, bursa reprezintă o piaţă care oferă un spaţiu organizat, unde se oferă şi se cu
ori mobiliare sau mărfuri, respectând anumite reguli şi proceduri. În mod curent, termen
ul de bursă face referile la o instituţie reprezentativă a economiei de piaţă care se bucu
ră de interes, în măsura în care asigură un cadru organizt pentru realizarea tranzacţiilor
oferă un sistem de princpii şi norme care să garanteze încheierea şi executarea contractel
or încheiate, în condiţii de exactitate, corectitudine şi transparenţă. Bursa se prezintă c
instituţie care dispune de spaţii organizate pentru realizarea tranzacţiilor, unde se
concentrează cererea şi oferta de mărfuri sau valori mobiliare, coducând pe bază de negoc
ieri la încheierea unor tranzacţii şi executarea contractelor în mod transparent, pe baz
a unor
16
reguli cunoscute şi acceptate. Pentru buna funcţionare, bursa presupune existenţa unui
mecanism de centralizare a tranzacţiilor, permiţând accesul direct şi permanent al inve
stitorilor la informaţiile de piaţă şi la efectuarea operaţiunilor. De regulă, acest sistem
de centralizarea a fost realizat prin concentrarea ordinelor de vânzare şi de cumpărar
e într-un loc restrâns, numit ringul bursei şi realizarea tuturor tranzacţiilor de către a
numite persoane specializate, reprezentând agenţii de bursă.
Printre principalele funcţii ale burselor de valori se pot aminti: concentrarea ce
rerii şi ofertei de valori mobiliare într-un anumit loc şi la un moment dat, realizândus
e astfel o legătură directă între posesorii de capitaluri disponibile şi nevoia de finanţar
a agenţilor economici, statului, administraţiei publice, etc.; efectuarea tranzacţiil
or cu valori mobiliare, în conformitate cu odinele clienţilor şi respectând reglementările
pieţei respective, oferind posibilitatea transformării titlurilor deţinute în lichidităţi;
reflectarea conjuncturii economice a momentului, pentru spaţiul economic pe care îl
reprezintă. reprezintă un sistem de urmărire continuă şi sistematică a cursului valorilor
biliare, nivelul preţului de tranzacţionare la un anumit moment oferind informaţii asu
pra valorii de piaţă a societăţilor emitente de valori mobiliare;
Rolul burselor de valori este extrem de complex, în principal acestea asigurând o li
beră şi intensă circulaţie a capitalurilor şi a valorilor mobiliare, la un curs ce reflectă
direct interesul participanţilor la piaţă. Din punctul de vedere al emitenţilor, bursele
de valori permit accesul la capitaluri proprii sau împrumutate, pe care le pot obţi
ne prin intermediul emisiunii de valori mobiliare (acţiuni sau obligaţiuni). Din pun
ctul de vedere al investitorilor şi deţinătorilor de valori mobiliare, bursele oferă o m
odalitate de obţinere a unor randamente superioare pentru lichidităţile disponibile sa
u reprezintă o modalitate de obţinere a lichidităţilor prin vânzarea titlurilor deţinute în
rtofoliu.
17
Bursele sunt considerate ca fiind “barometrul economiei”, deoarece acestea sunt extr
em de sensibile la orice evenimente de ordin economic, financiar, monetar, socia
l sau politic, acestea fiind reflectate imediat în evoluţia cotaţiilor titlurilor tran
zacţionate pe piaţă.
2.2 Participanţii la piaţa bursieră
După o întrerupere de mai bine de jumătate de secol, Bursa de Valori Bucureşti a fost reîn
fiinţată în baza Deciziei C.N.V.M. nr. 20/21.04.1995, modificată prin Decizia nr. 86/21.
06.1995, prin care se aloca suma de 1 miliard de lei în vederea deschiderii şi funcţio
nării acesteia. Calitatea de membru al bursei poate fi obţinută de orice societate aut
orizată de C.N.V.M. , care are ca obiect exclusiv de activitate intermedierea valo
rilor mobiliare şi îndeplineşte anumite criterii legale.
Bursa de Valori Bucureşti se autofinanţează din comisioanele percepute conform regleme
ntărilor bursiere. Totodată, Bursa constituie la dispoziţia sa şi utilizează fonduri băneşt
condiţiile legii. Bugetul de care a beneficiat la înfiinţare, a trebuit recuperat şi vărsa
t înapoi la bugetul de stat, eşalonat pe trei ani, începând cu cel de-al treilea an de f
uncţionare. Bursa de Valori Bucureşti este o entitate cu investită cu putere de autore
glementare, înfiinţată şi funcţionând ca instituţie publică cu personalitate juridică, înfi
izată de C.N.V.M. În cadrul Bursei de Valori Bucureşti se instituie Asociaţia Bursei car
e este formată din membrii Bursei şi funcţionând conform comunităţii de interese ale aceste
a. Asociaţia Bursei reprezintă organul suprem de decizie privind activitatea Bursei.
Pot deveni membri doar societăţile de servicii de investiţii financiare autorizate de
C.N.V.M. şi acceptate de ceilalţi membrii ai Asociaţiei.
Asociaţia Bursei este formată şi funcţionează pe baza comunităţii şi complementarităţii de
ale membrilor săi cu privire la:
18
a) asigurarea execuţiei continue, ordonate, eficiente, echitabile şi transparente a
tranzacţiilor cu valori mobiliare înscrise la Cota Bursei de Valori Bucureşti; b) asig
urarea protecţiei adecvate a investiţiilor; c) funcţionarea mecanismelor de înregistrare
, compensare, decontare a tranzacţiilor bursiere, în condiţii de minimizare a riscuril
or; d) asigurarea bunei administrări a Bursei de Valori Bucureşti.
În general, se poate vorbi despre participanţii la piaţă bursieră, clasificaţi în două mari
gorii: investitori şi agenţii de bursă. Investitorii sunt principalii participanţi ai pi
eţei bursiere, fiind cei care îşi mobilizează şi plasează fondurile băneşti disponibile, în
a obţinerii unor câştiguri viitoare, prin fructificarea acestora directă (dividende sau
dobânzi) sau indirectă (din variaţiile favorabile ale cursului bursier). După importanţa p
articipării la piaţă şi a volumului resurselor financiare mobilizate, investitorii se cl
asifică în: investitori instituţionali (banci comerciale, societăţi de investiţii, fondur
e pensii, fonduri de investiţii, societăţi de asigurare, etc.); investitori corporativ
i (societăţi comerciale); investitori individuali (persoane fizice).
În funcţie de obiectivul stabilit pentru plasamentul resurselor financiare, se deose
besc: investitori strategici (care de regulă achiziţionează pachetul majoritar de acţiun
i pe termen lung, profitul lor provenind din exploatarea societăţii preluate, sau di
n retehnologizarea şi modernizarea societăţii şi ulterior revânzarea acesteia la un preţ ma
mare); investitori de portofoliu (care achiziţionează pachete de acţiuni pe termen me
diu, deobicei mai mici decât pachetul majoritar, se implică activ în managementul soci
etăţii, iar profitul provine din dividendele obţinute şi din revânzarea ulterioară a pachet
lui deţinut la un preţ mai bun);
19
 investitori speculativi (investesc pe termen scurt, nefiind interesaţi neapărat de p
rofilul societăţii, ci doar de posibilitatea obţinerii unor câştiguri din diferenţele favor
bile de curs, sau încasarea unor dividende sau dobânzi consistente).
Agenţii de bursă, reprezintă o categorie de profesionişti ai bursei, al căror principal ro
l este de a încheia şi derula tranzacţii cu valori mobiliare, fiind intermediarii dint
re investitori, deoarece aceşti nu se pot întâlni direct în cadrul negocierilor. Agenţii d
e bursă sunt consideraţi a fi specialişti, deoarece prin activitatea loc asigură buna fu
ncţionare a mecanismelor bursei. Din punctul de vedere al activităţii desfăşurate, agenţii
e bursă pot fi consideraţi: specialişti operativi, în situaţia în care realizează în mod
nemijlocit operaţiuni de bursă şi pot fi grupaţi la rândul lor în

brokeri (sau intermediari de bursă); dealeri (sau comercianţi de bursă). specialişti neo
perativi, dacă rolul lor constă în efectuarea de diferite studii sau analize cu menire
a de a furniza clienţilor informaţii asupra conjuncturii şi oportunităţilor de investire. Î
această categorie se includ:

analişti financiari; funcţionari, angajaţi ai bursei, care au sarcini de supraveghere,

urmărire şi control asupra derulării operaţiunilor specifice în incinta bursei, ori care
se ocupă cu transmiterea de informaţii sau întocmirea de documente.
Prin prisma rolului pe care agenţii de bursă îl au pe piaţa bursieră şi a felului în care s
ngajează în tranzacţii, se deosebesc:
brokerii, sunt cei care acţionează pe cont propriu, angajaţi în cadrul unei societăţi de
keraj sau ca funcţionari proprii ai bursei, şi pot fi: brokeri de bursă, fiind agenţii d
e bursă în sensul propriu al termenului, care pot angaja tranzacţii în numele, pe contul
şi pe riscul clientului. Aceştia pot fi angajaţi la o firmă sau pot lucra independent;
brokeri de comision, sunt cei care primesc şi execută ordinele de la brokerii de tit
luri care lucrează la firma de brokeraj. După executarea acestor
20
ordine, brokerii de comision pot executa şi ca independeţi anumite ordine primite di
rect de la anumiţi clienţi; brokeri independenţi, execută ordine primite de la alţi agenţ
e bursă sau de la membrii unor firme care nu au agenţi activi în incinta bursei respec
tive. dealerii (traderii), sunt operatorii care lucrează în nume şi pe cont propriu, p
utând fi: dealeri formatori de piaţă (market makers), sunt folosiţi pentru a asigura lic
hiditatea pieţei sau pentru a fixa corect preţul valorilor mobiliare tranzacţionate; d
ealeri concurenţi, sunt operatori ai pieţei, înregistraţi şi autorizaţi, care efectuează tr
acţii în incinta bursei, în nume şi pe cont propriu, profitul fiind obţinut din diferenţele
dintre preţul cu care vând şi preţul cu care cumpără valorile mobiliare; dealeri pentru o
ne nestandard (odd-lot dealers), au rolul de a primi ordine care nu respectă pache
tul standard de tranzacţionare al pieţei, pentru a le reuni în loturi standard şi a le e
xecuta. Prin lot standard se înţelege pachetul minim ce poate fi tranzacţionat pe piaţă pr
intr-un singur ordin (de cele mai multe ori 100 titluri).
În România, tranzacţionarea în cdrul Bursei de Valori Bucureşti este monopolul membrilor A
sociaţiei Bursei şi poate fi realizat exclusiv prin intermediul agenţilor de bursă autor
izaţi.
2.3 Burse de mărfuri
Bursele de mărfuri reunesc principalii agenţi economici (producători, comercianţi, fabri
canţi, etc.) în scopul negocierii mărfurilor. Bursele moderne de mărfuri au devenit inst
ituţii aproape ideale pentru realizarea tranzacţiilor comerciale rapide şi de anvergură.
În prezent, ele îmbină în modul cel mai eficace tehnicile tradiţionale de comercializare
cu mijloacele moderne de comunicaţie şi informare. Spre deosebire de Europa şi America
, unde de regulă au apărut mai întâi bursele de valori, în Japonia bursele de mărfuri au pr
cedat cu mai bine de un secol apariţia burselor de valori. Tranzacţiile erau
21
numeroase şi aveau variate forme (cu livrare imediată sau ulterioară, cu plata la livr
are sau cu plata anticipată, vânzări de “tichete de orez”, etc.), fiind realizate în specia
cu orez. De fapt, aceaste tipuri de contracte au anticipat tranzacţionarea la ter
men modernă de tip futures. Tranzacţiile spot cu orez au apărut în primii ani ai secolul
ui al XVIII-lea, iar contractarea forward a orezului a fost introdusă în anul 1730. În
acelaşi an, la Bursa de Orez Osaka se puteau tranzacţiona legal titluri de valoare
reprezentând orez, denumite Cho-Ai-Mai3, având reguli de tranzacţionare similare ca pr
incipii cu cele ale contractelor futures, cu principala deosebire că aceste contra
cte nu se puteau executa în natură. De altfel, aceasta a fost şi principala cauză a susp
endării temporare a tranzacţionării acestor instrumente, datorită fluctuaţiilor necontrola
bile şi de multe ori artificiale ale preţului, datorate lipsei de corespondenţă dintre c
ontractele încheiate şi marfa reală. În anul 1870, Bursa de Orez Osaka a fost redeschisă în
r-o nouă organizare ce permitea şi livrarea fizică la scadenţă, în acest mod făcându-se leg
intre preţul de tranzacţionare şi realitatea economică. În afara pieţei pentru orez, mai ex
stau în Japonia pieţe specializate pentru uleiuri, bumbac şi metale preţioase, dar volum
ul tranzacţionat nu se putea compara nici pe departe cu cel înregistrat de bursa din
Osaka. În anul 1752 existau deja în Statele Unite pieţele de mărfuri unde se comerciali
zau bunuri produse în casă, textile, piei de animale, metale şi cherestea. Cele mai mu
lte dintre tranzacţii erau de tip cash cu livrare imediată (spot). În orice caz se poa
te considera că aceste pieţe timpurii au netezit calea către tranzacţionarea tuturor tip
urilor de mărfuri, aşa cum se realizează în prezent. În Statele Unite, bursele de valori şi
cele de mărfuri au apărut aproximativ în acelaşi timp, la mijlocul secolului al XIX-lea,
beneficiind din plin de experienţa acumulata de ţările din Bătrânul Continent. În acea per
oadă s-au înfiinţat cea mai mare bursă de valori din lume - New York
3
orez comercializat pe hârtie (jap.)
22
Stock Exchange - şi cea care va deveni cea mai importantă bursă de mărfuri din lume - Th
e Chicago Board of Trade - înfiinţată în anul 1848. Ulterior au apărut burse de mărfuri pe
ot teritoriul Statelor Unite: la Minneapolis (The Minneapolis Grain Exchange), K
ansas City, New Orleans, St. Louis, Baltimore, San Francisco, Memphis, etc. Chia
r dacă leagănul apariţiei şi dezvoltării pieţelor bursiere a fost Europa, în prezent întâie
e piaţa de capital este disputată de bursele americane şi cele japoneze. Spre deosebir
e de bursele de valori, în cadrul burselor de mărfuri din România acţionează: brokeri – r
ezentaţi de persoane fizice atestate de consiliul bursei de mărfuri şi autorizate de C
.N.V.M. să negocieze cereri şi oferte şi să încheie tranzacţii exclusiv în numele unui memb
al bursei de mărfuri; traderi – reprezentaţi de persoane fizice, atestate profesional
de către consiliul bursei de mărfuri şi autorizaea de C.N.V.M., care au în atribuţia lor n
egocierea cererilor şi ofertelor, precum şi încheierea de tranzacţii exclusiv în nume şi pe
cont propriu, numai pe pieţele instrumentelor financiare derivate. După obiectul tra
nzacţiilor, bursele de mărfuri pot fi clasificate în burse generale şi burse specializat
e. În cadrul burselor de mărfuri generale, se tranzacţionează o gamă variată de categorii d
mărfuri şi servicii. Bursele de mărfuri specializate se ocupă de tranzacţionarea unei cat
egorii determinate de produse sau, uneori, chiar a unui singul produs. De regulă,
aceste burse sunt specializate pe produse sau grupe de produse, fapt evidenţiat şi p
rin denumirea lor (London Metal Exchange, Minneapolis Grain Exchange, etc.). Obi
ectul tranzacţiilor este reprezentat de bunuri fungibile, sau cu un anumit grad de
standardizare, caracterizate prin omogenitate sub aspect calitativ. Printre ace
ste produse se înscriu îndeosebi materiile prime şi alte produse cu caracteristici omo
gene (aur, argint, cupru, zinc,
4
4
denumită iniţial după numele străzii unde îşi avea sediul The Wall Street Exchange;
23
petrol, etc.), produse agroalimentare (cereale, zahăr, cafea, ouă, etc.), animale vi
i (porcine, bovine, etc.), produse din lemn (cherestea, placaj, etc.), combustib
ili (benzină, motorină, etc.), cauciuc, piei brute şi altele. Bursele de mărfuri au fost
constituite şi funcţionează în principalele zone producătoare sau consumatoare ale unor a
stfel de produse. De exemplu, metale se tranzacţionează la London Metal Exchange şi Ne
w York Commodity Exchange, cereale la Chicago Board of Trade, zahăr la Londra, Par
is, New York, cafea la New York şi Santos (Brazilia), cauciuc la Kuala Lumpur (Mal
ayezia), piei brute la Chicago, etc.
24
Unitatea de învăţare 3 Valori mobiliare primare
Cuprins - UI 3 3. Valori mobiliare primare 3.1 Noţiunea de valori mobiliare 3.2 Acţi
uni 3.3 Obligaţiuni 3.3.1 Titluri de valoare emise de stat 3.4 Drepturi şi warrants
Obiectivele – UI 3 Studenţii vor parcurge în această unitatea de învăţare principalele noţi
principii referitoare la principalele produse financiare tranzacţioante pe piaţa de
capital, respectiv valorile mobiliare primare. Vor fi parcurse şi învaţate trăsăturile ese
nţiale referitoare la acţiuni, obligaţiuni, drepturi de subscriere şi warrant-uri.
3.1 Noţiunea de valori mobiliare
Valorile mobiliare reprezintă instrumente financiare negociabile transmisibile pri
n tradiţiune sau prin înscriere în cont, care conferă drepturi egale pe categorie, dând deţ
nătorilor dreptul la o fracţiune din capitalul social al emitentului sau un drept de
creanţă general asupra patrimoniului emitentului. Valorile mobiliare sunt eligibile
pentru tranzacţionarea pe o piaţă reglementată de capital.
Valorile mobiliare sunt caracterizate de trei aspecte esenţiale: a) valorile mobil
iare conferă deţinătorilor acestora drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale faţă de emitenţ
25
b) valorile mobiliare sunt instrumente negociabile, ceea ce presupune posibilita
tea transferării acestora între persoane pe baza cererii şi a ofertei, mecanism specif
ic sistemului de economie de piaţă liberă; c) valorile mobiliare pot fi emise în formă mat
erializată sau evidenţiate prin înscriere în cont; Principalul scop al emisiunii valoril
or mobiliare este acela de transforma resursele financiare disponibile şi dispersa
te din economie în capitaluri pe termen accesibile emitenţilor, fiind destinate reli
zării de investiţii sau transfomându-se în capital de împrumut. Din punct de vedere al car
acteristicilor, valorile mobiliare se clasifică în: a) valori mobiliare primare, car
e mobilizează capitalurile pe termen lung şi permit valorificarea investiţiei prin încas
area periodică a unei părţi din veniturile generate de emitent. În categoria valorilor m
obiliare primare se includ: instrumente financiare de tip equity, emise în vederea
majorării capitalurilor proprii, caracteristice fiind acţiunile; instrumente financ
iare de tip debts, emise pentru mobilizarea capitalurilor de împrumut, caracterist
ice fiind obligaţiunile. b) valori mobiliare derivate, ce pot rezultate din combin
area anumitor caracteristici ale valorilor mobiliare primare, sau pot reprezenta
contracte la temen standardizate sau nestandardizate: contractele forward, repr
ezintă contracte nestandardizate şi creează pentru părţi obligaţia de a vinde, respectiv de
a cumpăra o anumită marfă la un preţ convenit în momentul încheierii tranzacţiei şi care se
ută prin livrarea efectivă a mărfii şi plata preţului la o anumită dată viitoare; contrac
futures, sunt contracte standardizate care creează pentru părţi obligaţia de a vinde sau
de a cumpăra un anumit activ suport la data scadenţei şi la un preţ convenit la momentu
l încheierii tranzacţiei; contractele options, reprezintă contracte standardizate care
, în schimbul plăţii unei prime, creează pentru cumpărătorul opţiunii dreptul, dar nu şi
26
obligaţia, de a cumpăra sau de a vinde un anumit activ suport la un preţ prestabilit,
numit preţ de exercitare, până la sau la data expirării; c) valori mobiliare sintetice,
care sunt create prin combinarea diferitelor tipuri de active, având ca rezultat a
pariţia unui nou instrument financiar. O categorie reprezentativă pentru această clasă d
e valori mobiliare o constituie titlurile financiare care au ca suport un coş de t
itluri financiare primare. Cele mai cunoscute astfel de titluri sunt contractele
pe indici bursieri.
3.2 Acţiunile
Acţiunile reprezintă fracţiuni ale capitalului social şi desemnează raportul juridic dintr
e deţinătorul acesteia şi persoana juridică emitentă.
Din puctul de vedere al principalelor caracteristici, în confomitate cu legislaţia r
omână, acţiunile sunt: fracţiuni egale ale capitalului social, care conferă aceleaşi drep
i şi obligaţii tuturor deţinătorilor. Excepţia de la acestă regulă o reprezintă posibilitat
a se emite în condiţiile actului constitutiv o categoria aparte de acţiuni, numite acţi
uni preferenţiale, care pot conferi titularilor drepturi diferite ce cele ale acţiun
ilor comune; fracţiuni ale capitalului social care au o anumită valoare nominală. În leg
islaţia română, valoarea nominală minimă a unei acţiuni este de 1000 lei; indivizibile. A
vedere că acţiunea reprezintă cea mai mică fracţiune a capitalului social, ea nu mai poate
fi divizată. În cazul în care, din diverse motive, se ajunge ca două sau mai multe pers
oane să aibă în proprietate o singură acţiune, atunci aceşti vor trebui să desemneze de com
acord pe unul dintre ei pentru exercitarea drepturilor şi obligaţiilor aferente acel
ei acţiuni; instrumente financiare negociabile, ele putând fi transmise altor persoa
ne, în virtutea mecanismelor cererii şi ofertei şi cu respectarea prevederilor legale
existente în materie.
27
Acţiunile comune (ordinare) reprezintă fracţiuni egale ale capitalului social, ce conf
eră drepturi şi obligaţii egale tuturor detinătorilor lor. Acestea reprezintă dovada patic
ipării la subscrierea şi vărsarea capitalului social al emitentului, respectiv calitat
ea de coproprietar al afacerii. Principalele drepturi ale deţinătorilor de acţiuni com
une: acţionarii au o răspundere limitată, în limita participării la capitalul social; a
arii au dreptul la dividende, care reprezintă recompensa acestora pentru asumarea
riscului de a investi în respectiva afacere; acţionarii au dreptul sa vândă, să tranzacţi
ze sau să transfere liber acţiunile deţinute către alte persoane, cu respectarea legislaţi
ei în domeniu; acţionarii au dreptul la vot în Adunările Generale ale Acţionarilor; acţ
ii au dreptul la informare, respectiv au cel puţin acces la rapoartele financiare
anuale ale emitentului care cuprind bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere,
raportul administratorilor şi rapoartele cenzorilor; în cazul în care societatea emit
entă intră în lichidare sau este declarată în stare de faliment, acţionarii au dreptul la r
partizarea activului rămas după acoperirea tuturor datoriilor; dreptul comun în materi
e, care impune oricărei societăţi de a-şi înregistra actiunile la Registrul Comerţului şi d
ţine evidenţa acţionarilor într-un Registru al Acţionarilor. Acţiunile preferenţiale repre
tă o categorie diferită de acţiuni, care conferă posesorilor drepturi suplimentare faţă de
eţinătorii de acţiuni comune. Aceaste acţiuni preferenţiale se bucură de privilegiul unui d
vident prioritar, contrabalansat de faptul că, de cele mai multe ori, sunt lipsite
de dreptul de vot. În România, legislaţia aflată în vigoare precizează că se pot emite, în
iţiile actului constitutiv, categorii de acţiuni care conferă titularilor
28
drepturi diferite. Prin Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, modificată şi republi
cată prin Ordonanţa Guvernului nr. 32/1997, se dă posibilitatea emisiunii de acţiuni pre
ferenţiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, ce conferă deţinătorilor următoarele
pturi: dreptul la un divident prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibi
l al exerciţiului financiar, înaintea oricărei alte prelevări. Nivelul dividendului poat
e fi exprimat într-o formă absolută sau relativă. Dacă exprimarea este de natură absolută,
nci dividendul se specifică în sumă fixă, care va fi plătită la sfârşitul exerciţiului fina
situaţia în care se va înregistra profit real (de exemplu un dividend 500 lei/ acţiune a
nual). În situaţia în care dividendul este exprimat într-o formă relativă, aceasta presupun
stabilirea unui procent care se va aplica valorii nominale a acţiunilor (de exemp
lu un dividend de 5% pentru o acţiune cu valoarea nominală de 1000 lei reprezintă, de
fapt, 50 lei/ acţiune anual). celelalte drepturi recunoscute acţionarilor cu acţiuni o
rdinare, cu excepţia dreptului de a participa şi de a vota, în temeiul acestor acţiuni, în
Adunările Generale ale Acţionarilor În stabilirea clauzelor ce vor fi ataşate acţiunilor
preferenţiale, emitentul va trebui să identifice pe cele mai avantajoase ambelor părţi (
emitent şi investitori), corelate cu locul şi momentul emisiunii. Dintre cele mai uz
uale clauze preferenţiale putem aminti: clauza privind rata dividendelor; clauza r
eferitoare la convertibilitatea/ neconvertibilitatea acţiunilor; clauza privind po
sibilitatea de răscumpărare/ nerăscumpărare; clauza de cumulativitate/ necumulativitate;
clauza de participare la profit; clauza de rata modificabilă a dividendului; clau
za de returnabilitate/ nereturnabilitate a acţiunii preferenţiale. Valoarea unei acţiu
ni poate fi considerată prin prisma mai multor aspecte:
29
a) valoarea nominală (face value) se află împărţind valoarea capitalului social al unei so
cietăţi la numărul de acţiuni emise:
VN CS N
unde: VN = valoarea nominală CS = capitalul social N = numărul de acţiuni De fapt, val
oarea nominală reprezintă mai mult o valoare convenţională, deoarece atestă contribuţia acţ
arilor la formarea capitalului social. b) valoarea patrimonială, reprezintă valoarea
activului net ce revine pentru o acţiune aflată în circulaţie:
VP AN At Dt N N
unde: VP = valoarea patrimonială AN = activul net N = numărul de acţiuni At = activul
total Dt = datorii totale Un pas în plus constă în corectarea activului net cu plusuri
le şi minusurile de active latente, obţinându-se astfel activul net corectat, iar valo
area obţinută prin împărţirea la numărul de acţiuni va fi mai apropiată de valoarea reală a
:
VP ANC N
unde: VP = valoarea patrimonială ANC = activul net corectat N = numărul de acţiuni
30
c) valoarea financiară, exprimă raportul dintre eficienţa plasamentului în respectiva acţi
une şi eficienţa unui plasament alternativ la rata medie a dobânzii de piaţă:
VF
D R.dob
unde: VF = valoarea financiară D = dividendul încasat
R.dob = rata media a dobânzii pe piaţă
d) valoarea de piaţă, reprezintă preţul stabilit la un moment dat, prin confruntarea lib
eră a cererii şi ofertei, la care se realizează tranzacţiile cu respectivele titluri. Va
loarea de piaţă este influenţată direct de: situaţia economico-financiară curentă şi de p
ivă a emitentului; evoluţia mediului economic intern şi internaţional, respectiv a situaţ
ei pieţei în ansamblu; factori conjuncturali care pot afecta la un moment dat echili
brul dintre cererea şi oferta respectivului titlu.
Având în vedere faptul că acordarea dividendului se face, de cele mai multe ori, o sin
gură dată pe an, ar însemna că acesta reprezintă răsplata deţinerii unei acţiuni timp de un
practică, acest lucru nu este întotdeauna valabil; se poate ca un investitor să deţină o
acţiune, să spunem, o lună şi totuşi să încaseze dividentul aferent unui an întreg. Acest l
este posibil, având în vedere că în momentul în care un emitent face cunoscut faptul că va
corda dividende, va comunica şi o dată calendaristică, la care toţi acţionarii înregistraţi
dreptul să încaseze acele dividende; această dată se numeşte data de referinţă.
Conform legislaţiei în vigoare, data de referinţă este definită ca fiind data calendaristi
că stabilită de consiliul de administraţie, care serveşte la identificarea acţionarilor ca
re participă la adunarea generală, votează în cadrul acesteia şi beneficiază de dividend. D
ta de referinţă trebuie să fie ulterioară publicării convocării Adunării Generale a Acţiona
. Totodată legea stabileşte că data de 31
referinţă pentru acţionarii indreptăţiti să primească dividende este data stabilită pentru
minarea acţionarilor cu drept de vot în Adunarea Generală a Acţionarilor care fixează divi
dendul. Data ex-dividend, este situată cu două zile lucrătoare înainte de data de referi
nţă şi reprezintă prima zi în care dacă un investitor cumpără acţiunea respectivă nu va mai
a de dreptul participării la A.G.A. şi nu va încasa dividendul anunţat
3.3 Obligaţiunile
Obligaţiunile sunt instrumente financiare de credit, pe termen scurt, mediu sau lu
ng, emise de către societăţi comerciale, organe ale administraţiei publice centrale sau
locale, guverne. Obligaţiunile reprezintă titluri de creanţă negociabile. Totodată, obligaţ
unile certifică investitorilor faptul că emitentul va plăti pe toată durata de existenţă a
rumutului o anumită dobândă, iar suma împrumutată iniţial va fi returnată integral la scade
sau în anumite tranşe pe toată durata contractării împrumutului. După emitent, obligaţiunil
e pot clasifica în: obligaţiuni de stat, care reprezintă una dintre cele mai frecvente
modalităţi de finanţare a bugetului de stat; obligaţiuni municipale, emise de administr
aţia publică locală, în vederea finanţării anumitor obiective de invetsiţii de interes publ
obligaţiuni corporative, sunt emise de persoane juridice în vederea acoperirii nevo
ii de finanţare, fiind binecumoscut faptul că finanţarea prin intermediul pieţei de capi
tal este mult mai ieftină decât prin intermediul creditelor bancare O altă clasificare
a obligaţiunilor se poate face după perioada pentru care sunt emise şi anume: obligaţiu
ni emise pe termen scurt – în general în această categorie încadrându-se titlurile financia
e de pe piaţa monetară;
32
 obligaţiuni emise pe termen mediu – din această categorie făcând parte în general emisiun
de obligaţiuni corporative; obligaţiuni emise pe termen lung – titlurile emise de sta
t şi municipalităţi sunt cele care sunt emise în general pe termen lung. Aceasta se dato
rează în principal faptului că într-o administraţie centrală poţi avea încredere, ca invest
că nu o să dispară după o perioadă de timp mai mare, astfel că singura problema rămâne doa
ificarea ratei dobânzii în funcţiede rata inflaţiei;
obligaţiuni perpetue – aceste obligaţiuni sunt destul de rare, termenul de perpetue ne
fiind tocmai real, deoarece multe din aceste emisiuni sunt retrase de pe piaţă după o
lungă perioadă de timp (50- 60 ani), în primul rând datorită valorii diminuate în timp de i
flaţie.
Obligaţiunile, ca titlu financiar negociabil, sunt caracterizate de următoarle eleme
nte: a) valoarea nominală, reprezintă suma care va fi rambursată la scadenţa de către emit
ent şi care mai poate fi numită şi principal;
VN I N
unde: VN = valoarea nominală I = valoarea totală a împrumutului N = numărul de obligaţiuni
emise b) preţul de emisiune, este stabilit de către emitent şi reprezintă preţul cu care
vor fi oferite obligaţiunile spre vânzare. Acesta poate fi egal cu valoarea nominală (
ad-pari), mai mic decât vloarea nominală (sub-pari) sau poate fi mai mare decât valoar
ea nominală (supra-pari), în funcţie de obiectivele emitentului şi de condiţiile concrete
existente la momentul emisiunii;
Pe VN p
unde: Pe = preţul de emisiune
33
VN = valoarea nominală p = prima de emisiune (dacă există)
c) termenul de rambursare (maturitatea), este cuprins între momentul emisiunii şi mo
mentul răscumpărării de către emitent a obligaţiunii şi reprezintă durata de viaţă a unei o
i. În decursul perioadei de existenţă a unei obligaţiuni se evidenţiază: d) cuponul de dobâ
l obligaţiunii, reprezintă modalitatea de fructificare a plasamentului în obligaţiuni şi s
e stabileşte în raport de valoarea nominală a obligaţiunii:
CD VN Rd 100
unde: CD = cuponul obligaţiunii VN = valoarea nominală Rd = rata nominală a dobânzii Dacă
plata cuponului de dobândă se face la perioade mai mici de un an, atunci cuponul de
dobândă se calculează după formula:
CD VN Rd t 100 T
unde: CD = cuponul obligaţiunii VN = valoarea nominală Rd = rata nominală a dobânzii t =
durata (în zile) pentru care se efectuează plata dobânzii T = numărul de zile ale anulu
i
e) modalitatea de rambursare, care poate fi: dintr-o dată la scadenţă, când întreaga sumă
umutată este rambursată în ultima zi de viaţă a obligaţiunii;
34
rambursarea prin anuităţi constante, pe tot parcursul perioadei de viaţă a obligaţiunii, a
nuităţi care sunt compuse din plata dobânzilor şi rambursarea unei părţi a principalului;

Ra
restituirea în rate anuale constante, după formula:
VN T
unde: Ra = rata anuală de rambursat VN = valoarea nominală T = numărul de ani pentru c
are sunt emise obligaţiunile În această situaţie, cuponul obligaţiunii se calculează astfel
T CD VN Rai Rd i 1
unde: CD = cuponul obligaţiunii VN = valoarea nominală Ra = rata anuală de rambursat R
d = rata nominală a dobânzii T = numărul de ani pentru care sunt emise obligaţiunile
rambursarea sub forma unui cupon unic, iar dobânzile nu se mai plătesc regulat ci su
nt capitalizate şi sunt plătite odată cu rambursarea principalului. Exemplul tipic sun
t obligaţiunile sunt vândute cu discount. În această situaţie, preţul de emisiune se calcul
ază după formula:
Pe
t 1
n
1 i t
unde: Pe = preţul de emisiune At = anuitea în anul (t) i = rata dobânzii
At
n = durata de viaţă a obligaţiunii
35
Valoarea estimată a obligaţiunilor pentru procesul investiţional, este bazată pe modelul
clasic de evaluare a acestora, ce ia în considerare actualizarea fluxurilor finan
ciare generate de respectiva obligaţiune. dacă rambursarea obligaţiunii se face prin a
nuităţi egale, atunci valoarea actualizată este egală cu:
V
t 1
T
1 i t
At
unde: V = valoarea actuală estimată a obligaţiunii At = anuitatea din anul (t) i = rat
a dobânzii T = durata de viaţă (în ani) a obligaţiunilor dacă pentru obligaţiune se fac p
rate ale dobânzii, iar principalul este rambursat în totalitate la scadenţă, atunci form
ula de calcul este:
V
t 1
T
VN 1 i t 1 i T CD
unde: V = valoarea actuală estimată a obligaţiunii CD = cuponul obligaţiunii VN = valoar
ea nominală i = rata dobânzii T = durata de viaţă (în ani) a obligaţiunilor
Recuperarea investiţiei în obligaţiuni se poate realiza la maturitate, sau oricând înainte
de scadenţă, la preţul pieţei. Printre principalii factori care influenţează tranzacţiile
obligaţiuni pe piaţa secundară sunt: modificarea ratei dobânzii pe piaţa bancară, modificăr
le condiţiilor împrumutului obligatar sau variaţii ale nivelului cererii şi ofertei pe p
iaţă.
36
3.3.1 Titluri de valoare emise de stat
La fel ca şi pentru societăţile comerciale, finanţarea prin intermediul emisiunii de val
ori mobiliare poate fi folosită de către stat sau de către organele administraţiei publi
ce centrale şi locale, pentru acoperirea nevoilor de finanţare. În orice ţară cu economie
de piaţă liberă, investiţia în valori mobiliare emise de către stat este considerată ca fii
cu grad de risc zero (sau fără risc), deoarece răscumpărarea lor este garantată integral c
hiar de către stat. Oricum, gradul de risc asociat investiţiilor în valorile mobiliare
emise de stat este unul relativ, deoarece în ţară sunt considerate fără risc, dar dacă sun
vândute pe pieţele internaţionale de capital, vor fi evaluate cu totul diferit. În funcţi
e de scadenţă, valorile mobiliare emise de stat pot fi tranzacţionate pe piaţa monetară (c
ele emise pe termen scurt şi foarte scurt) sau pe piaţa de capital (cele emise pe te
rmen mediu şi lung). Principalele categorii de valori mobiliare ce pot fi emise de
către stat sau administraţia publică centrală sau locală sunt următoarele: bilete de tez
(treasury bills sau T-Bills), sunt emise pe termen scurt pentru acoperirea nevo
ii de finanţare. Acestea au scadenţa de până într-un an şi sunt emise cu discount (la o val
are mai mică decât valoarea nominală). De obicei acestea nu sunt supuse impozitării. Cum
părătorii acestor bilete de tezaur de cele mai multe ori participă direct la licitaţiile
organizate de trezoreria publică şi sunt de natură instituţională (banci, instituţii finan
iare, etc.); bonuri de tezaur (treasury notes sau T-Notes), sunt valori mobiliar
e emise pe termen mediu (până în zece ani) şi sunt efectuate, în general, cu scopul de a a
coperi nevoile de finanţare ale bugetului de stat sau deficitul balanţei de plăţi. De ce
le mai multe ori bonurile de tezaur sunt emise la valoarea nominală şi sunt purtătoare
de dobânzi;
37
 obligaţiuni de stat (treasury bonds sau T-Bonds), sunt valori mobiliare emise pe t
ermen lung şi foarte lung, scadenţa putând fi cuprinsă între zece şi treizeci de ani.
3.4 Drepturi şi warrants
Dreptul de preferinţă la subscriere apare în situaţia în care un emitent are emise acţiuni
e o piaţă reglementată şi doreşte să-şi majoreze capitalul social prin emisiunea de noi acţ
în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi comple
tările ulterioare. Dreptul de preferinţă reprezintă dreptul unui acţionar de a subscrie cu
prioritate la majorarea capitalului social, proporţional cu numărul de acţiuni deţinute
la data de referinţă la un preţ inferior preţului acţiunilor oferite public. Dreptul de p
referinţă este dreptul unui acţionar de a subscrie cu prioritate la majorarea capitalu
lui social, proporţional cu numărul de acţiuni deţinute la data de referinţă la un preţ inf
or preţului acţiunilor oferite public. Orice acţionar înregistrat la data de referintă poa
te dispune total sau parţial de drepturile sale de preferintă, începând cu data de la ca
re acestea pot fi exercitate. Tranzacţionarea drepturilor de preferinţă va fi realizată
pe aceeaşi piaţă reglementată pe care sunt tranzacţionate şi acţiunile la care se referă.
Caracteristicile dreptului de preferinţă la subscriere, respectiv raportul dintre acţi
unile deţinute şi numărul de acţiuni ce vor putea fi cumpărate în baza dreptului, termenul
intervalul căruia poate fi exercitat şi preţul la care vor putea fi achiziţionate acţiunil
e nou emise, vor fi stabilite de către Consiliul de Administraţie şi votate în Adunarea
Generală a Acţionarilor. Consiliul de Administraţie al emitentului va verifica periodi
c înscrierea în registrul emitentului a tranzacţiilor cu dreptul de preferintă. În situaţia
care deţinătorii de drepturi de subscriere nu doresc sau nu pot să achiziţioneze noi acţi
uni, ei vor putea, totuşi, să obţină un venit din vânzarea drepurilor deţinute pe piaţa sec
ară. De altfel, durata de viaţă a unui 38
drept de preferinţă la subscriere este limitată până la momentul terminării perioadei de su
scriere cu drepturi (cum-drept). Warrant-ul este o valoare mobiliară ce acordă deţinător
ului garanţia din partea societăţii emitente, că într-o anumită perioadă de timp va putea c
a la un preţ prestabilit, o anumită cantitate de acţiuni comune ale respectivului emit
ent. Dacă preţul pe piaţă al acţiunilor comune este mai mare decât preţul prestabilit de vâ
al acţiunilor printr-un warrant, atunci investitorul poate obţine un profit imediat
. Warrant-ul este un instrument financiar emis, de obicei, pentru perioade de ti
mp medii, cu o durată de viaţă cuprinsă între 5 şi 10 ani, existând şi posibilitatea de a f
se cu o durată de viaţă nelimitată, fiind valabile până la executare. De regulă, aceste val
mobiliare sunt emise şi ataşate unui alt titlu financiar (acţiuni sau obligaţiuni) pent
ru a-i spori atractivitatea faţă de investitori. Datorită duratei mai mari de existenţă se
pot întâlni cazuri în care o societate emitentă are în circulaţie mai multe tipuri de warr
nts, emise la momente diferite.
39
Unitatea de învăţare 4 Valori mobiliare derivate şi sintetice
Cuprins - UI 4 4. Valori mobiliare derivate şi sintetice 4.1 Contracte forward şi fu
tures 4.2 Contracte cu opţiuni
Obiectivele – UI 4 Studenţii vor deprinde principalele caracteristici ale contractel
or derivate tranzacţionate pe piaţa de capital. Vor fi trecute în revistă contractele fo
rward, contractele futures şi contractele cu opţiuni. Tranzacţiile cu contracte deriva
te vor fi tratate separat, într-o altă unitate de învăţare.
4. Valori mobiliare derivate şi sintetice
Valorile mobiliare derivate reprezintă instrumente financiare negociabile, care co
nferă titularului anumite drepturi viitoare privind tranzacţionarea activului suport
. Instrumentele financiare derivate cuprind contractele futures, opţiunile, precum
şi alte asemenea instrumente calificate astfel de Comisia Naţională a Valorilor Mobil
iare, ale căror active suport includ marfa, titlul reprezentativ de marfă sau activu
l financiar. Contractul FORWARD reprezintă un acord încheiat între doi operatori, prin
care vânzătorul se obligă să livreze la o anumită dată viitoare un anumit activ suport, ia
cumpăratorul se obligă să efectueze plata la momentul livrării activului suport, pe baz
a unui preţ predeterminat la momentul încheierii respectivului contract. Elementele
contractului precum obiectul (activul suport), 40
cantitatea, preţul, scadenţa şi locul de livrare, sunt supuse negocierii şi sunt determi
nate la momentul încheierii contractului. Câştigul sau pierderea operatorilor vor fi d
eterminate la scadenţă, fiind reprezentate de diferenţa dintre preţul contractat şi preţul
urent de piaţa al respectivului activ suport.
Contractul forward este finalizat întotdeauna prin livrarea efectivă a activului sup
ort şi achitarea contracvalorii acestuia la scadenţă.
Contractul FUTURES este rezultat din standardizarea condiţiilor contractului forwa
rd. Condiţiile standardizate fac referire la: natura şi calitatea activului suport,
cantitatea tranzacţionată, scadenţa contractelor şi locul de livrare. În concluzie, singur
a variabilă, ce este supusă negocierii, este preţul de tranzacţionare, contractul future
s fiind actualizat zilnic sau marcat la piaţă. Ca regulă generală, câştigul unuia dintre op
ratori se constituie în pierdere pentru partenerul sau şi reciproc. Lichidarea contr
actului futures se poate realiza fie prin livrarea efectivă a activului suport la
data scadenţei şi efectuarea plăţii aferente, fie printr-o operaţiune de sens contrar, res
pectiv printr-o compensaţie pe piaţă. Un cumpărător aflat într-o poziţie long poate lichida
ziţia deţinută realizând o vânzare a contractului futures respectiv, iar un operator aflat
într-o poziţie short îşi poate lichida poziţia cumpărând acelaşi contract futures. Dacă op
i nu şi-au lichidat poziţiile deschise până la data scadenţei, atunci vor fi obligaţi la li
hidarea prin execuţia contractului în natură sau printr-o operaţiune cash (atunci când liv
rarea în natură nu este posibilă). Contractele OPTIONS reprezintă contracte standardizat
e care, în schimbul plăţii unei prime, creează pentru cumpărătorul opţiunii dreptul, dar nu
bligaţia, de a cumpăra sau de a vinde un anumit activ suport la un preţ prestabilit, n
umit preţ de exercitare, până la sau la data expirării. Contractele cu opţiuni sunt de două
feluri: contracte de cumpărare (call option); contracte de vânzare (put option). Val
orile mobiliare sintetice (basket securities) sunt reprezentate de contracte der
ivate (futures sau options) având ca activ suport indici bursieri. 41
Acestea sunt creeate în scopul acoperirii riscului rezultat din evoluţia nefavorabilă
a valorilor mobiliare ce compun un portofoliu. Pentru realizarea acestui scop, a
u fost aleşi ca activ supot indicii bursieri, deoarece reprezintă la rândul lor un coş f
ormat din diverse valori mobiliare primare, permiţând astfel dispersia riscului.
42
Unitatea de învăţare 5 Oferta publică de valori mobiliare
Cuprins - UI 5 5. Oferta publică de valori mobiliare 5.1 Oferta publică de vânzare 5.2
Oferta publică de cumpărare şi de preluare
Obiectivele – UI 5 În această unitatea de învăţare studenţii se vor familiariza cu principa
e condiţii legislative, precum şi cu principalele elemente definitorii, specifice of
ertelor publice. Pe parcursul unitaţii de învăţare vor fi trecute în revistă ofertele publi
e de vânzare, ofertele publice de cumparare şi ofertele publice de preluare.
5.1 Oferta publică de vânzare
Oferta publică de vânzare, aşa cum era definită prin Legea nr.52/1994, este oferta unei
persoane de a vinde valori mobiliare sau alte drepturi aferente acestora, difuza
tă prin mijloace de informare în masă ori comunicată pe alte căi, sub condiţia posibilităţi
le de receptare din partea a minimum o sută de persoane nedeterminate în vreun fel d
e către autorul ofertei. Elementele caracteristice unei oferte publice de vânzare su
nt, persoana care iniţiază oferta, produsul financiar oferit şi persoanele care urmează
să recepteze oferta făcută. De altfel, oferta publică, este în general reprezentată de oric
comunicare adresată publicului, indiferent de forma şi mijloacele prin care este re
alizată, în legatură cu obiectul şi termenii ofertei, astfel încât să permită investitorilo
ptarea unei decizii privind subscrierea la respectiva ofertă. 43
Conform legislaţiei pieţei de capital din România, oferta publică de valori mobiliare şi a
lte instrumente financiare va fi realizată prin intermediul uneia sau a mai multor
societăţi de servicii de investiţii financiare autorizate de către C.N.V.M.
În funcţie de obiectul ofertei publice de vânzare, acestea se clasifică în: ofertă public
mară iniţială de vânzare de valori mobiliare, este prima ofertă publică a unei societăţi în
care nu este deţinută public), prin care se emit şi se pun în vânzare pentru prima dată acţ
i ale acesteia. În urma realizării unei oferte publice iniţiale, societatea emitentă va
deveni, conform legii, o societate deţinută public şi va fi obligată să se conformeze legi
lor pieţei de capital. Societatea deţinută public este o societate comercială pe acţiuni c
onstituită prin subscripţie publică sau o societate ale cărei valori mobiliare au făcut ob
iectul unei oferte publice regulat promovate şi încheiate cu succes; ofertă publică prim
ară de vânzare de valori mobiliare, este oferta publică prin care un emitent propune i
nvestitorilor spre subscriere, la data emisiunii, anumite valori mobiliare, cu s
copul de a fi plasate pe piaţă. Printr-o ofertă publică primară de vânzare se emit în mod e
es noi valori mobiliare, care vor fi oferite investitorilor; ofertă publică secundară
de vânzare de valori mobiliare, este o ofertă publică de vânzare care are ca obiect valo
ri mobiliare emise în prealabil şi oferite spre vânzare de către proprietarul acestora,
către alţi investiori existenţi şi potenţiali.
În România, se califică drept ofertă publică iniţială, regulat promovată şi încheiată cu su
oferta publică de acţiuni, în urma căreia sunt îndeplinite simultan următoarele conditii:
a)
acţiunile oferite au fost subscrise de minimum 100 de investitori şi plătite integral;
emitentul îşi constituie un capital social de cel puţin echivalentul în lei a 100.000 eu
ro; minimum 10% din numărul total al acţiunilor emitentului au fost subscrise în cadru
l ofertei publice; 44
b)
c)
 oferta publică de obligaţiuni, în urma căreia sunt îndeplinite simultan următoarele condi
a) b) euro; oferta publică de obligaţiuni convertibile în acţiuni, în urma căreia sunt în
nite simultan următoarele condiţii: a) b) euro; obligaţiunile au fost subscrise de min
imum 100 de subscriitori; valoarea împrumutului va fi de cel puţin echivalentul în lei
a 100.000 obligaţiunile au fost subscrise de minimum 100 de subscriitori; valoare
a împrumutului va fi de cel puţin echivalentul în lei a 100.000
Prospectul de ofertă publică de vânzare va conţine informatii care, date fiind caracteri
sticile particulare ale emitentului şi ale valorilor mobiliare care fac obiectul o
fertei, sunt necesare pentru a permite investitorilor să facă o evaluare fundamentată
asupra activelor şi pasivelor, situaţiei financiare, profitului şi pierderilor emitent
ului, a perspectivelor acestuia precum şi asupra drepturilor derivând din deţinerea de
valori mobiliare. Ofertantul valorilor mobiliare îşi va face cunoscută oferta, prin p
ublicarea unui anunţ de ofertă care va conţine termenii principali ai ofertei.
5.2 Oferta publică de cumpărare şi de preluare
Orice persoană fizică sau juridică sau grupul de persoane care actionează în mod concertat
şi care a dobândit în mod legal poziţia semnificativă în cadrul unei societăţi deţinute pu
ate achiziţiona acţiuni ale aceluiaşi emitent prin tranzacţii legale realizate pe o piaţă r
glementată (fară a derula o ofertă publică de cumparare), numai dacă nu se atinge poziţia d
control, reprezentând o treime din capitalul social al emitentului. Majorarea deţin
erii de acţiuni emise de o societate deţinută public poate fi realizată prin tranzacţii de
rulate pe o piaţă reglementată (în afara unei oferte publice de cumparare) numai dacă nu s
e atinge pragul imediat
45
superior, reprezentând poziţie de control, poziţie majoritară (50%+ 1 acţiune) sau majorit
ară absolută (75%+1 acţiune). Acţionarul majoritar sau un grup de persoane care acţionează
mod concertat şi deţine o poziţie majoritară absolută, care îi conferă mai mult de 90% din
pturile de vot asupra emitentului, are obligaţia ca în termen de 12 luni de la dobândi
rea acestei poziţii să facă şi să finalizeze o ofertă publică de preluare pentru restul de
ni de pe o piaţă, în vederea transformării acesteia în societate de tip închis, cu menţiona
expresă a acestui obiectiv în prospectul ofertei Dobândirea unei poziţii de control sau
majoritare se consideră ca neintenţionată dacă s-a realizat ca efect al unor operaţiuni p
recum: reducerea capitalului prin răscumpărarea de către societate a acţiunilor proprii,
urmată de anularea acestora; majorarea capitalului social prin aport în numerar, în c
adrul căreia unii dintre acţionarii îndreptăţiti nu îşi exercită dreptul de preferinţă; a
de acţiuni în cadrul unei oferte publice primare de vanzare de acţiuni; conversia obl
igaţiunilor în acţiuni, în conformitate cu prevederile prospectului de emisiune aprobat
de Adunarea Generală a Acţionarilor societăţii emitente de obligaţiuni; fuziunea sau succ
siunea. Oferta publică de cumpărare trebuie făcută la acelaşi preţ pentru toate acţiunile c
rmează a fi cumpărate. Orice modificare a preţului ofertei, după aprobarea acesteia de căt
re C.N.V.M. nu poate fi decât crescătoare. Atunci când ofertantul a crescut preţul ofert
ei în timpul desfăşurării acesteia, toţi acţionarii care au depus acţiunile înainte de modi
ea preţului vor primi preţul mărit. Orice altă persoană fizică sau juridică poate face o co
aofertă în impul perioadei de desfăşurare a ofertei publice de cumpărare iniţiale.
46
Unitatea de învăţare 6 Cotarea şi intermedierea valorilor mobiliare
Cuprins - UI 6 6. Cotarea şi intermedierea valorilor mobiliare 6.1 Intermedierea v
alorilor mobiliare 6.2 Ordine de bursă 6.3 Formarea cursului bursier 6.4 Tranzacţii
la vedere 6.5 Tranzacţii în marjă 6.6 Indici bursieri
Obiectivele – UI 6 Prin intermediul acestei unităţi de învăţare studenţii vor putea deprind
rincipalele caracteristici specifice intermedierii bursiere, respectiv a tipuril
or şi caracteristicilor ordinelor bursiere. Totodată, studenţii vor învăţa tehnici simple d
tranzacţionare, la vedere şi în marjă
6.1 Intermedierea valorilor mobiliare
În România, activitatea de intermedierea valorilor mobiliare este realizată de persoan
e autorizate şi constă în cumpărarea sau/şi vânzarea de valori mobiliare şi drepturi aferen
lor sau derivând din acestea, precum şi în operaţiuni conexe, autorizate de C.N.V.M. Ori
ce operatiune de vânzare, cumpărare, schimb, precum şi orice altă operaţiune translativă de
proprietate, orice conversie sau exercitare a unui drept având ca obiect valori mo
biliare sau alte instrumente financiare
47
create în legatură cu valorile mobiliare emise de o societate deţinută public, se vor de
sfăşura doar pe pieţe reglementate şi prin intermediul societăţilor de servicii de investiţ
financiare sau al altor intermediari autorizaţi de C.N.V.M. Serviciile de investiţii
financiare legate de operaţiuni cu valori mobiliare şi alte instrumente financiare
pe pieţele reglementate vor fi prestate de societăţi de servicii de investiţii financiar
e, persoane juridice române, înfiinţate sub forma de societăţi pe acţiuni, emitente de acţi
nominative şi care funcţionează conform autorizării şi sub supravegherea C.N.V.M. Servici
ile de investiţii financiare reglementate prin lege sunt: 1. Servicii principale:
a) b) c) d) e) vânzarea sau cumpărarea de valori mobiliare şi de alte instrumente fina
nciare pe contul clienţilor; vânzarea sau cumpărarea de valori mobiliare şi de alte inst
rumente financiare pe cont propriu; plasamentul şi/sau garantarea plasamentului va
lorilor mobiliare şi al altor instrumente financiare cu ocazia ofertelor primare s
au secundare; administrarea conturilor de portofolii individuale ale clienţilor, c
u respectarea mandatului dat de aceştia; preluarea şi transmiterea ordinelor clienţilo
r în scopul executării lor prin alte societăţi de servicii de investiţii financiare sau alţ
intermediari autorizaţi; 2. Servicii conexe: a) deţinerea de fonduri şi/sau de valori
mobiliare şi de alte instrumente financiare ale clienţilor în scopul executării ordinel
or acestora şi în cursul administrării portofoliilor acestora sau în alte scopuri autori
zate în mod expres prin reglementarile C.N.V.M.; b) acordarea de împrumuturi în bani s
au în acţiuni pentru creditarea tranzacţiilor în marjă, în condiţii stabilite în comun de B
şi C.N.V.M.;
48
c) d)
consultanţa acordată cu privire la achiziţii, preluări, structură de capital, strategie ec
onomică, finanţări şi aspecte similare; consultanţa cu privire la instrumentele financiare
. Dintre rolurile asumate de societăţile de servicii de investiţii financiare în cadrul
pieţei de capital se pot enumera:
asigurarea punţii de legătură dintre investitori şi emitenţi, prin atragerea capitalului
isponibil de la cei care posedă un surplus şi dirijarea acestuia către entităţile solicita
toare de fonduri proprii sau de împrumut; formarea preţurilor valorilor mobiliare; t
ransformarea capitalului dintr-o formă de plasament pe termen mediu şi lung în lichidi
tăţi; promovarea produselor financiare ale pieţei de capital.
6.2 Ordine de bursă
Pentru iniţierea oricărui tip de tranzacţie, fie de cumpărare fie de vânzare, aste necesar
existenţa unui ordin emis de clientul în numele căruia se va realiza operaţiunea, sau d
e către o persoană abilitată să emită ordine în numele societăţi de servicii de investiţii
are, dacă operaţiunea este în nume propriu. În general, tipologia ordinelor bursiere est
e făcută în funcţie de cursul la care se doreşte a fi executat un ordin. Din acest punct d
e vedere există următoarele tipuri de ordine: 1) Ordin la piaţă (Market Order) – este un o
rdin prin care se vinde/cumpără la cel
mai bun preţ al pieţei la momentul primirii ordinului spre executare. Practic, un or
din de cupărare la piaţă înseamnă executarea lui imediată la preţul celui mai mici oferte d
zare (Best Ask), iar un ordin de vânzare la piaţă presupune executarea lui imediată la c
el mai mare preţ de cumpărare oferit de piaţă (Best Bid).
2) Odin limită (Limit Order) – este un tip de ordin prin care cel care îl emite
precizează o limită de preţ până la care acceptă executarea tranzacţiei şi are
49
implict ataşată clauza “la un preţ mai bun”, respectiv să poată fi executat în condiţii mai
acă piaţa o permite.
3) Ordin stop (Stop Order) – emiterea unui astfel de ordin are ca scop limitarea
pierderii în situaţia în care trendul pieţei se inversează. Ordinul stop presupune existenţ
unui preţ de declanşare, iar odată ce acest preţ a fost atins, ordinul stop se transfor
mă în ordin la piaţă. De exemplu, un investitor a cumpărat acţiuni la 100 de lei, iar preţu
ieţei este în acest moment de 130 lei. Dacă doreşte să-şi limiteze pierderea, în cazul în c
iaţa s-ar întoarce (preţul scăzând sub 100 lei), atunci poate emite un ordin stop de vânzar
la 115 lei. În situaţia în care într-adevăr piaţa s-ar întoarce, la atingerea preţului de
ei ordinul stop s-ar activa şi se va transforma în ordin de vânzare la piaţă, investitorul
încasând măcar un câştig de 15% din respectiva operaţiune.
4) Ordin stop limită (Stop, Limit Order) – sunt o categorie mai deosebită de
ordine, fiind combinate caracteristicile unui ordin stop cu cele ale unui ordin
limită. Ordinul stop limită presupune existenţa a două preţuri, unul de declanşare şi al do
a care este limita. Reluând exemplul anterior, putem presupune că investitorul ar fi
de acord cu obţinerea unui câştig de 15%, dar nu ar dori să obţină mai puţin de 10%. În ac
ituaţie poate emite un ordin de tipul “vinde stop 115 limită 110”, fiind astfel protejat
la scăderea de curs sub 115 lei, iar ordinul nu se va mai executa dacă preţul pieţei sc
ade sub 110 lei.
Acestor patru tipuri principale de ordine li se mai pot ataşa diferite menţiuni spec
iale în ceea ce priveşte executarea lor:
totul sau nimic (all or none) – se execută toată cantitatea sau nu se execută del
cută sau dispari (fill or kill) – se execută toată cantitatea posibilă în condiţiile ordinu
, iar cantitatea rămasă se anulează; imediat sau anulează (immediate or cancel) – presupun
e executarea imediată a ordinului sau anularea lui; ordin la deschidere (at the op
ening) – ordinul se va executa în primul minut de la deschiderea pieţei sau se anulează;
ordin la închidere (at the end) - ordinul se va executa în ultimul minut de tranzacţi
onare al pieţei sau se anulează.
După perioada de valabilitate a unui ordin se pot întâlni: 50
 ordine valabile în ziua emiterii (Day Orders); ordine fără limită de timp (Open Orders)
fiind valabile până la executare; ordine cu o perioadă de valabilitate prestabilită;
În executarea odinelor de bursă trebuie respectate anumite reguli precise de priorit
ate. Prin prioritatea de preţ se înţelege că agenţii de bursă trebuie să execute dintre ord
le de cumpărare pe cele cu preţ mai mare primele, urmate de cele cu preţuri mai mici,
iar dintre ordinele de vânzare, mai întâi pe cele cu preţuri mai mici urmate de cele cu
preţuri mai mari. Dacă există ordine date le acelaşi pret, atunci se respectă următoarele p
iorităţi:
prioritate de sursă – executându-se mai întâi ordinele clienţilor clienţi şi apoi ordinel
ii, în numele societăţii; prioritatea de timp – primul ordin plasat va fi primul executa
t; prioritate de volum – volumele mai mari se vor executa primele; executare pro-r
ata – dacă piaţa nu permite executarea tuturor ordinelor şi nu au putut fi departajate d
e regulile de prioritate precedente, atunci toate ordinele cu acelaşi preţ se vor ex
ecuta proporţional cu volumul fiecăruia.
6.3 Formarea cursului bursier
Cursul bursier reprezintă preţul produselor financiare, preţ acceptat de participanţii l
a piaţă ca fiind preţul cel mai apropiat de valoarea reală în acel moment. De fapt, cursul
bursier se formează prin confruntarea directă a cererii şi a ofertei de valori mobili
are, în baza ordinelor de cumpărare, respectiv vânzare, înregistrate la un moment dat pe
ntru o valoare mobiliară înscrisă la Cota Bursei. Modalitatea de formare a cursului se
bazează pe centralizarea cererii şi a ofertei, iar nivelul cursului bursier stabili
t reflectă preţul de echilibru dintre cererea şi oferta cumulată pe piaţă la un moment dat.
general, se urmăreşte ca fiecare participant la piaţă să-şi găsească o contraparte. Pentru
aliza acest lucru, ordinele de cumpărare adresate la un preţ mai ridicat şi, respectiv
, ordinele de vânzare adresate la un preţ mai scăzut vor avea şanse mai mari de execuţie.
Ca urmare,
51
cumularea ordinelor de cumpărare se realizează de la cel mai ridicat nivel de curs căt
re cel mai scăzut nivel de curs, în timp ce cumularea ordinelor de vânzare se face pe
limite de curs, în sens crescător. Atât ordinele de cumpărare, cât şi cele de vânzare “la p
luate în considerate cu prioritate în mecanismul formării cursului, pentru că execuţia ac
estora se realizează la preţul pieţei. Spre exemplu, pentru acţiunea “AAA” se înregistrează
arele ordine :

Ordine de cumpărare: 400 acţiuni “la piaţă“ 150 acţiuni la curs maxim de 500 lei 200 acţiun
curs maxim de 480 lei 400 acţiuni la curs maxim de 470 lei 100 acţiuni la curs maxim
de 460 lei 300 acţiuni la curs maxim de 440 lei 200 acţiuni la curs maxim de 430 le
i

Ordine de vânzare : 350 acţiuni “la piaţă“ 200 acţiuni la curs minim de 450 lei 100 acţiuni
urs minim de 460 lei 450 acţiuni la curs minim de 470 lei 250 acţiuni la curs minim
de 480 lei 100 acţiuni la curs minim de 490 lei 150 acţiuni la curs minim de 500 lei
Centralizarea ordinelor se realizează astfel încât interesul cumpărătorilor să coincidă cu
teresul vânzătorilor, rezultând următoarea situaţie sintetică:
CERERE (BID) Cumulat Parţial
Curs
OFERTA (ASK) Cumulat Parţial
Minimum dintre BID şi ASK
400 550
400 150
“la piaţă” 500
52
150
1600 1600
400 550
550 750 1150 1250 1250 1550 1750 1750 c Î n
200 400 100 300 200 -
490 480 470 460 450 440 430 “la piaţă”
100 250 450 100 200 350
1450 1350 1100 650 550 350 350 350
550 750 1100 650 550 350 350 350
oncluzie, numărul maxim de acţiuni pentru care există atât cerere, cât şi ofertă comparabil
e de 1100 bucăţi. Preţul de echilibru dintre cerere şi ofertă este de 470 lei/acţiune. La a
est curs vor fi executate următoarele ordine : toate ordinele de cumpărare şi de vânzare
la cursul pieţei; ordinele de cumpărare adresate la un curs mai mare sau egal cu cu
rsul de echilibru; toate ordinele de vânzare adresate la un curs mai mic sau egal
cu cursul de echilibru; În exemplul prezentat se observă existenţa un dezechilibru între
cererea cumulată (1750 de acţiuni) şi oferta cumulaă (1600 de acţiuni). Volumul tranzacţii
or car poate fi realizat fiind de 1100 acţiuni, înseamnă că ordinele de cumpărare afiţate l
cursul de echilibru vor fi parţial executate (50 acţiuni). Cererea nesatisfăcută reprez
ină 650 acţiuni (50 rămase în piaţă la cursul de 470 lei, 100 acţiuni la 460 lei, 300 acţiu
450 lei şi 200 acţiuni la 430 lei), iar oferta nesatisfăcută reprezintă 500 de acţiuni (25
acţiuni la 480 lei, 100 acţiuni la 490 lei şi 150 acţiuni la 500 lei). Toate ordinele răm
ase în piaţă neexecutate (atât cele de vânzare, cât şi cele de cumpărare), dacă respectă co
valabilitate în care au fost emise, vor fi păstrate şi preluate împreună cu noile ordine
primite în mecanismul formării cursului.
53
6.4 Tranzacţii la vedere
După cum am amintit, acest tip de tranzacţii se mai numesc şi “cash” sau “pe bani gata” şi
au în faptul că părţile implicate în tranzacţie îşi asumă obligaţia, ca imediat sau în peri
de lichidare, să pună la dispoziţia partenerului titlurile financiare vândute sau suma d
e bani ce reprezintă contravaloarea titlurilor cumpărate. La Bursa de Valori Bucureşti
, tranzacţiile la vedere se derulează printr-un mecanism care asigură accesul direct şi
continuu al intermediarilor la informaţiile referitoare la preţ şi la cele furnizate d
e emitenţii de valori mobiliare, oferind astfel posibilitatea clienţilor de a lua o
decizie cât mai bună referitoare la investiţia în valori mobiliare. Tranzacţiile la vedere
implică existenţa a două fluxuri separate între cumpărător şi vânzător: un flux financia
cumpărător către vânzător; un flux de valori mobiliare, de la vânzător spre cumpărător. D
finalizarea tranzacţiilor pe piaţa de capital din România se realizează într-un interval
de trei zile lucrătoare (T+3) de la data tranzacţiei. Orice tranzacţie la vedere impli
că parcurgerea a rei etape: tranzacţionarea, compensare-decontarea şi transferul drept
ului de proprietate. Spre exemplificare, vom prezenta în continuare mecanismul de
compensare şi decontare a tranzacţiilor la Bursa de Valori Bucureşti: 1. Momentul T Du
pă încheierea tranzacţiilor, Serviciul de Tranzacţionare şi Supraveghere a Pieţei din cadru
Bursei de Valori, elaborează pentru fiecare societate de servicii de investiţii fin
anciare Rapoartele de Tranzacţionare şi Rapoartele de Comision continând toate tranzacţi
ile încheiate de către acestea în ziua respectivă, precum şi comisioanele cuvenite Bursei
pentru serviciile oferite.
54
Serviciul Compensare şi Control al Decontării, din cadrul Bursei de Valori, va emite
Rapoartele de Compensare şi Rapoartele de Decontare pentru fiecare societate de s
ervicii de investiţii financiare, sau pentru fiecare agent custode. Listarea rapoa
rtelor va începe la ora 14:00. Bursa de Valori va transmite fiecărui agent custode R
aportul de Compensare şi Raportul de Decontare. Bursa de Valori va transmite fiecăre
i societăţi de servicii de investiţii financiare, Raportul de Tranzacţionare, Raportul d
e Compensare, Raportul de Decontare şi Raportul de Comision. Pentru societăţile de ser
vicii de investiţii financiare şi/sau agenţii custode care sunt conectaţi la distanţă, list
rea rapoartelor se va face de către acestia la sediul propriu, numai după recepţionare
a mesajului BVB prin care aceasta confirmă posibilitatea începerii listării. De asemen
ea, Serviciul Compensare şi Control al Decontării va emite Rapoartele de Decontare p
e fiecare bancă participantă (bănci de decontare) şi le va transmite băncilor până la ora 1
0. Serviciul Compensare şi Control al Decontării va întocmi balanţa pentru decontare fin
ală ce va fi remisă Băncii Naţionale a României în ziua T+3. Acest document va conţine nume
tuturor băncilor de decontare, cu sumele nete de încasat sau de plată, pentru fiecare
societate bancară în parte. 2. Momentul T+1 Societăţile de servicii de investiţii financia
re şi agenţii custode, după verificarea Raportului de Tranzacţionare, Raportului de Comp
ensare, a celui de Decontare şi a celui de Comision, respectiv a Raportului de Com
pensare şi a celui de Decontare, vor proceda astfel: a) Societatea de servicii de
investiţii financiare şi/sau agentul custode confirmă datele din rapoarte până la ora 12:0
0. b) Dacă societatea de servicii de investiţii financiare şi/sau agentul custode nu c
omunică în scris Bursei până la ora 12:00 obiecţiile faţă de datele din Raportul de Tranzac
re, Raportul de Compensare, Raportul de Decontare sau Raportul de Comision, resp
ectiv Raportul de Compensare sau Raportul de Decontare,
55
aceste documente se consideră a fi
confirmate. Băncile de decontare au obligaţia de a transmite Bursei, până la ora 12:00,
confirmarea de recepţionare a Raportului de Decontare Bancară. c) Dacă societatea de s
ervicii de investiţii financiare şi/sau agentul custode au obiecţii faţă de datele din rap
oarte, vor comunica Bursei de Valori în scris aceste obiecţii, până cel târziu la ora 12:0
0. După rezolvarea obiecţiilor de către personal specializat din cadrul Direcţiei Operaţiu
ni Bursiere şi Informatică, se reia circuitul documentelor şi operaţiilor descris anteri
or, iar rapoartele către SSIF-urii, agenţi custode şi respectiv bănci de decontare, vor
fi retransmise de către Bursă până la ora 16:30. SSIF-urile şi agenţii custode vor confirma
rapoartele până la ora 17:30. Băncile de decontare vor confirma recepţionarea noilor rap
oarte de decontare până la ora 17:30. În cazul în care societatea de servicii de investiţi
i financiare sau agentul custode sunt conectaţi la distanţă, rapoartele se vor confirm
a prin mesaj de confirmare transmis prin intermediul sistemului, sau prin confir
mare expresă în forma scrisă. Mesajul de confirmare va putea fi transmis de oricare di
ntre agenţii de bursă autorizaţi de BVB să tranzacţioneze pentru societatea respectivă, ang
jând în acest fel SSIF-ul în cauză şi respectiv de oricare dintre agenţii custode autorizaţ
angajând în acest fel custodele în cauză. 3. Momentul T+3 Băncile de decontare debitoare v
or confirma Bursei, până la ora 10:00, prin transmiterea prin fax a acceptului de pa
rticipare la decontare conform sumelor înscrise în Raportul de Decontare Bancară şi a co
piei după ordinul de plată cãtre BVB. In baza Balanţei de Decontare finală, Bursa de Valor
i întocmeşte ordine de plată din contul special de decontare finală al Bursei în conturile
de decontare ale băncilor de decontare creditoare. Bursa de Valori va transmite l
a ora 10:30, Băncii Naţionale a României, printr-un împuternicit, următoarele documente: a
) Balanţa pentru decontare finală a operaţiunilor efectuate în BVB;
56
b) Ordinele de plată din contul special de decontare finală al Bursei în conturile de
decontare ale băncilor de decontare creditoare. Băncile de decontare debitoare au ob
ligaţia de a completa, până la ora 10:00, ordinele de plată, în favoarea contului special
de decontare al Bursei, în care este înscrisă suma netă corespunzătoare poziţiei debitoare
lobale în care se situează banca respectivă, conform Raportului de Decontare bancar tr
ansmis de BVB. Ordinele de plată se vor transmite Băncii Naţionale a României pânã la ora 1
:30. Banca Naţională a României verifică, între orele 15:00 - 15:15, conformitatea ordinel
or de plată emise de către băncile de decontare şi de Bursa de Valori cu balanţa pentru de
contarea finală a operaţiunilor. După efectuarea acestor verificări, în situaţia în care nu
istă neconcordanţe, Banca Naţională a României declanşează procedurile de decontare descris
Regulamentul nr.8/1996 al B.N.R. Banca Naţională a României va efectua: a) transferul
sumelor din conturile de decontare ale băncilor de decontare debitoare în contul spe
cial al Bursei de Valori; b) transferul sumelor din contul special al Bursei de
Valori în conturile de decontare ale băncilor de decontare creditoare. După primirea c
onfirmării de realizare a decontării, Bursa va anunţa băncile de decontare cu privire la
finalizarea decontării (între orele 18:00-18:30).
6.5 Tranzacţii în marjă
Tranzacţiile în marjă reprezintă cupărări de titluri financiare pe datorie, clientul ne avâ
treaga sumă necesară realizării tranzacţiei, pentru aceasta apelând la broker în vederea ob
erii unui credit. Astfel de tranzacţii se numesc tranzacţii în conturi de siguranţă (Long
Margin Accounts). Conturile de siguranţă se deschid atunci când un client cumpără de pe pi
aţă tituluri financiare cu o sumă iniţială de bani mai mică decât ar fi necesar, folosind d
t garanţie pentru obţinerea împrumutului
57
de la broker titlurile achiziţionate. Odată cu emiterea ordinului de cumpărare al clie
ntului, acesta va trebui să depună în contul său deschis la societatea de brokeraj până la
ermenul lichidării normale, o anumită sumă de bani, numită marjă (margin). Utilizarea tran
zacţiilor în marjă acordă posibilitatea investitorilor de a avea o capacitate financiară s
uplimentară de finanţare a investiţiilor. Important de reţinut este faptul că, pe lângă pos
litatea multiplicării randamentelor obţinute cu ajutorul tranzacţiilor în marjă, la fel de
bine investitorii pot pierde mai mulţi bani decât dispun. Aşadar, în cazul tranzacţiilor î
marjă, pierderea investitorului poate fi mult mai mare decât suma investită iniţial (ma
rja). Spre deosebire, în cazul tranzacţiilor pe bani gata, maximul teoretic al pierd
erii pentru investitor este limitat la suma investită. Efectul de levier (Leverage
) se calculează ca fiind inversul marjei şi se interpretează ca reprezentând forţa de mult
iplicare a randamentului investiţiei iniţiale:
L 1 m%
unde: L = efectul de levier m% = marja Tranzacţiile în marjă sunt caracterizate de următ
oarele principii: operaţiunile implică obţinerea unui împrumut în bani sau titluri financ
are; tranzacţia presupune depunerea de către client a unei sume de bani, reprezentând
marja iniţială, care va fi imobilizată pe toată durata operaţiunii; clientul va constitui
o garanţie în favoarea brokerului, garanţie formată din titlurile financiare achiziţionate
;
58
 costul operaţiunii, în afară de comisioanele de tranzacţionare, este reprezentat de dobân
a percepută de broker pentru creditul acordat; clienţii debitori au posibilitatea de
a-şi diminua datoria faţă de broker prin depunerea unor fonduri suplimentare în contul
de siguranţă, în plus dividendele aferente acţiunilor deţinute vor fi incluse în aceleşi co
de siguranţă, până la stingerea datoriei; titlurile financiare blocate drept garanţie vor
fi actualizate zilnic în funcţie de evoluţia cursului pieţei, operaţiune denumită “marcare
piaţă”. Operaţiunile evidenţiate prin contul în marjă sunt următoarele: în debitul contul
e depuse de client (marja) dividendele încasate, aferente acţiunilor depuse drept ga
ranţie la broker; veniturile obţinute din vânzarea titlurilor deţinute de client. valoar
ea de piaţă a titlurilor financiare deţinute de client; dobânda pentru creditul acordat
de broker. Principalele elemente caracteristice tranzacţiilor în marjă sunt următoarele:
marja iniţială, este stabilită de reglementările pieţei şi reprezintă depozitul constitu
client, format din numerar sau titluri, avansat în vederea iniţierii unei operaţiuni şi
care va rămâne blocat la broker pe toată durata operaţiunii; marja permanentă (de menţin
), reprezintă capitalul propriu al clientului, stabilit la momentul iniţierii tranza
cţiei şi care trebuie menţinut pe toată durata operaţiunii; colateralul, reprezintă contr
loarea titlurilor achiziţionate de client şi depuse la broker drept garanţie pentru cr
editul acordat; marja absolută, se calculează ca fiind diferenţa dintre valoarea colat
eralului şi datoria clientului faţă de broker;
59
în creditul contului:
 marja returnabilă, este raportul dintre marja absolută şi valoare de piaţă a titlurilor e
istente în contul clientului la sfârşitul fiecărei zile de tranzacţionare; apelul în marj
prezintă o garanţie suplimentară solicitată de broker clientului în situaţia în care marja
manentă se reduce sub llimita stabilită iniţial. La primirea unui apel în marjă, clientul
trebuie să depună în cel mai scurt timp sumele necesare completării marjei, sau în cazul în
care nu răspunde apelului brokerului, acesta poate dispune vânzarea unui număr de titl
uri ale clientului, până la refacerea nivelului iniţial al marjei permanente. În funcţie d
e raportul dintre marja curentă şi marja iniţială, contul unui client deschis la o socie
tate de brokeraj poate fi: nerestricţionat, când marja curentă este mai mare sau cel p
uţin egală cu marja iniţială, situaţie în care clientul poate efectua orice fel de operaţiu
de vânzare/cumpărare de titluri sau retragere de numerar. Excesul de marjă generat va
alimenta un cont distinct de numerar, denumit pe piaţa americană de capital Special
Memorandum Account (SMA); restricţionat, când marja curentă este mai mică decât marja ini
lă, situaţie în care clientul nu poate efectua decât operaţiuni de vânzare a titlurilor deţ
te sau depunere de numerar. Dacă marja curentă devine mai mică şi decât marja permnentă, at
nci brokerul va lansa către client apelul în marjă. Condiţia esenţială pentru funcţionarea
i cont în marjă este ca valoarea colateralului clientului să fie tot timpul mai mare d
ecât debitul pe care acesta îl are în relaţia cu brokerul. În acest caz, marja reprezintă u
mijloc de acoperire a brokerului împotriva riscului de scădere a valorii de piaţă a tit
lurilor păstrate drept colateral, marja reprezentând, de fapt, diferenţa pozitivă de val
oare a colateralului în raport cu datoria clientului.
60
6.6 Indici bursieri
Necesitatea apariţiei şi a introducerii în practică indicilor bursieri, a fost determina
tă de nevoia existenţei unui produs financiar, prin care să se realizeze urmărirea în ansa
mblu a pieţei respective şi care să nu reflecte doar evoluţia unui singur titlu cotat. R
olul principal al unui indice bursier este de a reflecta evoluţia de ansamblu a pi
eţei la care se referă. Primul indice bursier a fost Dow Jones Industrial Average, a
părut la New York Stock Exchange în anul 1896. Acesta a fost urmat de indicele brita
nic FT-SE 30, de indicele japonez Nikkei şi de multi alţi indici, care aparţin primei
generaţii de indici, în structura cărora sunt cuprinse acţiuni ale căror emitenţi aparţin a
uiaşi domeniu de activitate (de obicei fiind o ramură industrială). Din acest punct de
vedere, indicii din prima genraţie sunt caracterizaţi de o capacitate de cuprindere
şi informare oarecum limitată. O nouă etapă în dezvoltarea indicilor bursieri a reprezent
at-o apariţia indicilor din “a doua generaţie”, care include un număr mult mai mare de acţi
ni din diverse sectoare ale economiei, ducând la o caracterizare mai amplă a pieţei bu
rsiere şi la o mai bună satisfacere a nevoii de informare. Indicii din generaţia a dou
a, denumiţi şi indici compoziţi (NYSE pe piaţa din New York, FT-SE-100 pe piaţa londoneză s
u TOPIX pe piaţa japoneză) au un grad de relevanţă mai ridicat, datorită cuprinderii unui
număr mai mare de acţiuni ale unor emitenţi aparţinând unor domenii de activitate diferite
, inclusiv instituţii bancare, societăţi de asigurări, societăţi de transporturi, etc. Chia
dacă la momentul iniţial, indicii bursieri au fost construiţi doar pentru a reflecta
evoluţia pieţei acţiunilor, în prezent există indici care urmăresc şi evoluţia altor titlur
valoare, cum ar fi obligaţiunile sau tilurile emise de fondurile mutuale. Diversif
icarea indicilor bursieri este şi o consecinţă directă a diversificării produselor bursier
e. Mai mult chiar, indicii bursieri au evoluat de la reprezentativitate pentru o
singură piaţă de capital, localizată într-o singură ţară, la
61
reprezentativitate pentru piaţa finaciară internaţională, fapt pus în evidenţă de apariţia
ilor mondiali. a) Indicele BET Numele oficial al indicelui este în limba română este “In
dicele Bursei de Valori Bucuresti“, iar în limba engleză “Bucharest Exchange Trading Ind
ex“ (abreviat BET Index). Agenţia de presă Reuters îl publică sub denumirea de BETI. Data
de referinţă a indicelui este 19 septembrie 1997, data de start 22 septembrie, iar v
aloarea de start 1000 de puncte de indice. BET se calculează şi se publică atât în lei (BE
T ROL), cât şi în dolari şi EURO. Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea
bursieră şi este creat pentru a reflecta tendinţa de ansamblu a celor mai lichide 10 a
cţiuni tranzacţionate la prima categorie a Bursei de Valori Bucuresti. Una dintre ce
le mai importante funcţii ale indicelui BET, ca şi ale altor indici bursieri este fa
ptul că se constituie drept suport pentru tranzacţii derivate (futures şi options). In
dicele BET permite managerilor de portofoliu calcularea coeficientului “beta”, având a
stfel la dispoziţie o măsura mai precisă a volatilităţii acţiunilor cotate. Indicele BET es
e exprimat şi în USD (“dollar terms”), prin convertirea preţurilor în lei la cursul BNR din
ziua respectivă, servind astfel şi investitorilor străini care doresc şi o altă exprimare
a indicelui. Necesitatea actualizării indicelui este analizată trimestrial de către Co
mitetul Indicelui din cadrul BVB. Selecţia celor zece acţiuni care formează portofoliu
l indicelui se realizează în conformitate cu următoarele criterii: acţiunile trebuie să f
e cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucureşti acţiunile trebuie să aibă cea mai m
are capitalizare bursieră; de asemenea se urmăreşte ca suma capitalizărilor firmelor ale
căror acţiuni compun portofoliul indicelui să depăşească 60% din capitalizarea bursieră to
acţiunile să fie astfel alese încât să asigure diversificarea portofoliului indicelui;
62
 acţiunile să fie cele mai lichide, urmărindu-se ca suma valorii totale a tranzacţiilor a
cţiunilor din portofoliul indicelui să fie de cel puţin 70% din valoarea totală tranzacţio
nată. Formula de calcul a indicelul BET este următoarea :
BET 1000 f
q q
i 1 i 1 n
n
i0
pit pi 0
i0
unde : f = factor de corecţie qi0 = numărul total de acţiuni emise de societatea (i) l
a data iniţială pit = preţul mediu ponderat al acţiunii (i) la momentul (t) pi0 = preţul m
ediu ponderat al acţiunii (i) la momentul (t) n = numărul total de acţiuni din portofo
liul indicelui (10) Valoarea indicelui este calculată în timp real şi afişată pe tabela el
ectronică a bursei, pe toate terminalele agenţilor din ringul Bursei sau conectate l
a distanţă la sistemul de tranzacţionare automată.
b) Indicele BETCompozit (BET-C) Într-un comunicat de presa, Bursa de Valori Bucureşt
i anunţa ca începând cu data de 17 aprilie 1998 va fi dat publicităţii al doilea indice of
icial al BVB, indicele compozit, denumit abreviat BET –C. Construirea acestui indi
ce s-a impus din necesitatea unei reprezentări complete a evoluţiei preţurilor acţiunilo
r tranzacţionate la Bursa de Valori Bucuresti. Data de referinţă a indicelui a fost 16
aprilie 1998, iar valoarea de referinţă tot 1000 de puncte ca în cazul indicelui BET.
63
Indicele BET-C a fost calculat pe baza aceleiaşi formule ca şi indicele BET, dar cu
baza de reprezentare mult mai largă, astfel încât să acopere ansamblul titlurilor tranza
cţionate. Calculul indicelui se bazează pe media ponderată cu capitalizarea bursieră a p
reţurilor acţiunilor aflate în portofoliul indicelui. Preîurile folosite au fost preţurile
medii la data de referinţă. Calculul este similar cu cel al indicilor din generaţia a
doua (S&P 500, FT/SE 100, CAC-40, etc). Datorită faptului că scopul principal de cr
eare a indicelui compozit este de a reflecta evoluţia tuturor titlurilor tranzacţion
ate, în cazul indicelui intră automat noile societţăi pe măsură ce sunt cotate, în ziua urm
are după formarea preţului de piaţă. Indicele este racordat cu un factor de corecţie în ziu
în care are loc modificarea de structura. Factorul de corecţie este valoarea indice
lui din ziua anterioara modificării cosului indicelui. Noile ponderi rezultate după
fiecare modificare a cosului sunt communicate Societăţilor de Servicii de Investiţii F
inanciare, membre ale Asociatiei Bursei. Indicele BET-C este exprimat atât în lei, cât
şi în USD şi EURO, fiind un indicator util pentru investitorii români şi străini. Exprimar
a în USD se realizează prin convertirea preţurilor în lei la cursul BNR din ziua respect
ivă. Valoarea indicelui este calculată în timp real şi atât pe tabela electronică, cât şi p
minalele agenţilor din ringul Bursei sau conectate la distanţă la sistemul de tranzacţio
nare automată. Ca şi indicele BET, indicele BET-C este preluat în timp real de către age
nţiile de ştiri REUTERS şi Dow Jones Telerate. Valorile de închidere sunt incluse în sumar
ul tranzacţiilor emis zilnic de către Bursa de Valori Bucureşti, precum şi în buletinele B
ursei.
64
Unitatea de învăţare 7 Tranzacţii cu valori mobiliare derivate
Cuprins - UI 7 7. Tranzacţii cu valori mobiliare derivate 7.1 Tranzacţii futures 7.2
Tranzacţii simple cu opţiuni
Obiectivele – UI 7 Prin această unitatea de învăţare se urmăreşte ca studenţii să se famili
cu principalele noţiuni referitoare la încheierea şi derularea tranzaţiilor la termen,
deopotrivă tranzacţii cu contracte futures dar şi cu contracte options.
7.1 Tranzacţii futures
Contractele futures sunt contracte standardizate, încheiate pentru un termen ferm.
O poziţie futures (long sau short) este considerată ca fiind o poziţie deschisă, la mom
entul încheierii contractului şi este considerată poziţie închisă (lichidată), când s-a înc
n contract futures identic, dar de sens contrar şi cu acelaşi termen de livrare (lic
hidată prin compensare) sau în momentul executării, prin livrare fizică a activului supo
rt (dellivery) sau prin regularizare valorică a contractului (cash settlement). Tr
ebuie reţinut că numai o foarte mică parte a contractelor futures încheiate (2-3%) vor f
i executate la scadenţă prin livrarea fizică. Contractele futures care poartă asupra ace
luiaşi activ de bază (de exemplu “boabe soia”) formează o categorie de contracte, contract
ele futures 65
care poartă asupra aceluiaşi activ de bază strict definit (de exemplu “boabe soia galbenă
nr. 2”) formează un gen de contracte, iar contractele futures care poartă asupra acelu
iaşi activ de bază strict definit şi cu aceeaşi scadenţă (de exemplu “boabe soia galbenă nr
ntru mai”) formează o specie de contracte.
Rolul Casei de Clearing (Clearing House), în încheierea, derularea şi executarea contr
actelor la termen este de o importanţă deosebită, deoarece permite o mare flexibilitat
e. În cazul încheierii unui contract pe piaţă, Casa de Clearing se interpune între cumpărăt
vânzător, printr-un procedeu numit novaţie subiectivă, permiţând oricărui operator să iasă
aţă atunci când va dori acest lucru, fără a mai trebui să se reântâlnească cu pertenerul cu
heiase iniţial respectivul contract. Casa de Clearing va acţiona ca şi un garant pentr
u buna finalizare a tranzacţiilor şi executarea contractelor. Regularizarea valorică l
a scadenţă presupune ca odată cu realizarea ultimei marcări la piaţă a poziţiilor (în baza
ultim preţ de regularizare, numit preţ de lichidare) şi a decontărilor necesare, poziţiile
sunt considerate a fi închise între ele şi se deblochează marjele titularilor acelor po
ziţii.
Această formă de executare se aplică tuturor contractelor care au ca activ suport prod
use bursiere sintetice (indici de bursă, indici de dobândă, indici valutari, indici ai
indicilor, etc.) sau a unor contracte având ca activ suport mărfuri fizice şi sunt de
finite ca având acestă formă de execuţie (de exemplu toate contractele futures de la Int
ernational Petroleum Exchange se execută prin regularizare valorică). În cazul poziţiilo
r rămase deschise după ultima zi de tranzacţii la contractele care sunt definite ca avân
d executare prin livrare fizică, Casa de Clearing informează pe titularii poziţiilor s
hort cu privire la faptul că au poziţii rămase deschise ce urmează a fi executate fizic,
la preţul de lichidare specificat şi le solicită acestora depunerea recipiselor de de
pozit corespunzatoare cantităţii ce trebuie livrată.
66
7.2 Tranzacţii simple cu opţiuni
Contractele cu opţiuni sunt contracte standardizate, în cadrul cărora cumpărătorul are dre
ptul, dar nu şi obligaţia, de a achiziţiona, la scadenţă sau oricând până la scadenţă, un a
de titluri suport, la un anumit preţ prestabilit de execitare şi în schimbul unei pri
me plătite vânzătorului la momentul încheierii tranzacţiei. Cumpărătorul unei opţiuni poate
cita executarea acesteia în orice moment până la scadenţă (opţiuni de tip american), sau nu
ai la data scadenţei contractului (opţiuni de tip european). Pe piaţa opţiunilor pot fi
atât cotate opţiuni de cumpărare cât şi opţiuni de vânzare: opţiunile de cumpărare (CALL)
ormă de contract, încheiat în formă negociabilă, care dau dreptul cumpărătorului, ca într-o
oadă de timp, să cumpere de la vânzătorul opţiunii activul de bază, la un preţ prestabilit,
chimbul plăţii unei prime la momentul încheierii tranzacţiei. Vânzătorul acestei opţiuni se
ligă de a onora solicitarea cumpărătorului prin vânzarea activului suport. opţiunile de v
are (PUT) sunt o formă de contract, încheiat în formă negociabilă, care dau dreptul cumpără
ului, ca într-o perioadă de timp, să vândă către partenerul său de contract activul de bază
un preţ prestabilit, în schimbul plăţii unei prime la momentul încheierii tranzacţie. Vânză
acestei opţiuni se obligă să cumpere activul de bază al opţiunii, dacă aceasta este exerci
ată într-o perioadă determinată de timp.
Pentru a realiza tranzacţii de cumpărare sau de vânzare cu opţiuni, un investitor trebui
e să constituie anumite garanţii:
pentru cumpărarea de opţiuni, investitorul va trebui să plătească integral preţul opţiuni
spectiv prima. Prin urmare, în cazul tranzacţiilor cu opţiuni nu se lucrează în marjă. la
area de opţiuni CALL, pentru care investitorul deţine la momentul vânzării activul de ba
ză, nu trebuie depusă decât marja contractului, dacă preţul de exercitare al opţiunii este
el puţin egal cu cursul titlului suport; dacă preţul 67
de exercitare este mai mic decât cursul titlului suport, gradul de îndatorare al inv
estitorului faţă de broker depinde de preţul de execitare şi nu cursul titlului; la vânza
ea de opţiuni CALL, pentru care investitorul nu deţine la momentul vânzării activul de b
ază, acesta trebuie să constituie un depozit de garanţie stabilit la valoarea de piaţă a a
ctivului suport.
În cazul tranzacţiilor cu contracte options, ca şi în cazul tranzacţiilor cu contracte fut
ures, Casa de Clearing joacă un rol foarte important, interpunându-se în toate tranzacţi
ile încheiate, devenind vânzător pentru toţi cumpărătorii de CALL care îşi execită opţiunea
pentru toţi vânzătorii de PUT care exercită opţiunea.
Principalele elemente ale unui contract cu opţiuni sunt: mărimea opţiunii – reprezintă ca
titatea (de valori mobiliare, mărfuri, titluri sintetice, etc.) pentru care se înche
ie contractul respectiv; durata de viaţă - reprezintă perioada pentru care este încheiat
contractul şi în care opţiunea poate fi executată (ultima dată a execitării opţiunii este
a expirării); preţul de exercitare (strike price)– este preţul la care se poate vinde sa
u cumpăra opţiunea pe piaţă, mărimea acestuia fiind determinată chiar în momentul încheieri
tractului, după o procedură bursieră standardizată; preţul opţiunii – este reprezentat de
a ce este achitată la momentul încheierii contractului; valoarea primei este descomp
usă în valoarea intrinsecă şi valoarea timp.
Fiecare opţiune CALL sau PUT poate fi cumpărată sau vândută, ceea ce conduce la existenţa a
patru opraţiuni simple corespunzătoare poziţiilor luate de investitor, în funcţie de atici
parea sa asupra evouţiei preţurilor pe piaţă: cumpărarea unei opţiuni CALL – long call -
aţia anicipării creşterii cursului; cumpărarea unei opţiuni PUT – long put - în situaţia
i scăderii su stagnării cursului; vânzarea unei opţiuni CALL – short call - în situaţia a
ii scăderii cursului; vânzarea unei opţiuni PUT – short put - în situaţia anicipării creş
ursului. 68
Punctul mort al unei opţiuni este considerat acel nivel al cursului pentru care deţi
nătorul opţiunii nici nu pierde, nici nu câştigă.
Pentru exemplificare, să presupunem un investitor realizează contracte options având c
a activ suport valori mobiliare, mărimea opţiunii fiind de 100 acţiuni. Investitorul p
oate realiza patru operaţiuni simple: 1) Cumpărarea unei opţiuni CALL dă dreptul cumpărător
lui să cumpere până la scadenţă 100 de acţiuni la preţul de execitare convenit la încheiere
tractului. cumpăratorul va execita dreptul dacă preţul este în creştere riscul este lim
t la prima plătită câştigul poate fi considerat nelimitat Să presupunem că investitorul c
o opţiune CALL cu preţul de execitare 3000 lei şi prima 50 lei. Prima totală plătită este d
50 lei x 100 acţiuni = 5.000 lei. Graficul unei astfel de tranzacţii este prezentat
în Figura 4.1
L a
C#[tig
s c a d e n ţ ă ,
2950
3000
3050 3100 Curs
Pierdere Figura 4.1 –69 Cump`rare de CALL
se pot întâlni următoarele situaţii: a) cursul este de 2.800 lei - contractul nu va fi e
xecutat, pierderea cumpărătorului fiind prima plătită (5.000 lei). b) cursul este de 3.0
20 lei – chiar dacă va înregistra o pierdere, cumpărătorul va executa opţiunea, pierzând nu
(3020 - 3050) x 100 lei = 3.000 lei faţă de 5.000 lei cât ar fi pierdut prin renunţarea
la contract. c) cursul este de 3.200 lei - investitorul va executa opţiunea la sc
adenţă, înregistrând un profit de (3200 – 3050) x 100 lei = 15.000 lei. 2) Vânzarea unei op
ni CALL dă dreptul cumpărătorului să cumpere până la scadenţă 100 de acţiuni la preţul de e
convenit la încheierea contractului, iar pentru investitor va reprezenta o obligaţie
de a vinde cele 100 de acţiuni la respectivul preţ. cumpăratorul va execita dreptul d
acă preţul este în scădere riscul este nelimitat în funcţie creşterea cursului câştigul
at la prima încasată Să presupunem că investitorul vinde o opţiune CALL cu preţul de execit
re 3000 lei şi prima 50 lei. Prima totală încasată este de 50 lei x 100 acţiuni = 5.000 le
i. Graficul unei astfel de tranzacţii este prezentat în Figura 4.2
L a
C#[tig
s c a d e n ţ ă
70
2950
3000 3050 3100 Curs
Pierdere
Figura 4.2 – V#nzare de CALL
, se pot întâlni următoarele situaţii: a) cursul este de 2.800 lei - contractul nu va fi
executat, profitul investitorului fiind chiar prima primită (5.000 lei). b) cursu
l este de 3.020 lei - chiar dacă va înregistra o pierdere, cumpărătorul va executa opţiune
a, ceea ce va conduce la înregistrarea unei pierderi pentru investitor de (3020 -
3050) x 100 lei = 3.000 lei c) cursul este de 3.200 lei - cumpărătorul va executa opţi
unea la scadenţă, pierderea investitorului care a vândur această opţiune fiind de (3200 – 3
50) x 100 lei = 15.000 lei. 3) Cumpărarea unei opţiuni PUT, dă dreptul cumpărătorului să vâ
la scadenţă 100 de acţiuni la preţul de execitare convenit la încheierea contractului. cu
păratorul va execita dreptul dacă preţul este în scădere riscul este limitat la prima plă
câştigul potenţial foarte important (dar nu nelimitat) Să presupunem că investitorul cumpăr
opţiune PUT cu preţul de execitare 3000 lei şi prima 50 lei. Prima totală plătită este de
0 lei x 100 acţiuni = 5.000 lei. Graficul unei astfel de tranzacţii este prezentat în
Figura 4.3
C#[tig
L a
s c a d e n ţ
3000 2950 3050 3100 Curs
Pierdere Figura 4.3 – Cump`rare de PU T
71
ă, se pot întâlni următoarele situaţii: a) cursul este de 2.800 lei - investitorul va exec
uta opţiunea la scadenţă, înregistrând un profit de (2950 – 2800) x 100 lei = 15.000 lei b)
cursul este de 2.980 lei - chiar dacă va înregistra o pierdere, cumpărătorul va executa
opţiunea, pierzând numai (2950 - 2980) x 100 lei = 3.000 lei faţă de 5.000 lei cât ar fi p
ierdut prin renunţarea la contract. c) cursul este de 3.100 lei - investitorul va
renunţa la opţiunea cumpărată, pierzând prima în valoare de 5.000 lei. 4) Vânzarea unei opţ
PUT, dă dreptul cumpărătorului să vândă până la scadenţă 100 de acţiuni la preţul de execit
la încheierea contractului, iar pentru investitor va reprezenta o obligaţie de a cum
păra cele 100 de acţiuni la respectivul preţ. cumpăratorul va execita dreptul dacă preţul
te în scădere riscul este nelimitat în funcţie scăderea cursului câştigul este limitat
a încasată Să presupunem că investitorul vinde o opţiune PUT cu preţul de execitare 3000 le
şi prima 50 lei. Prima totală încasată este de 50 lei x 100 acţiuni = 5.000 lei. La scade
nţă, se pot întâlni următoarele situaţii: a) cursul este de 2.800 lei - cumpărătorul va exe
contractul, iar investitorul va suporta o pierdere de (2950 – 2800) x 100 lei = 15
.000 lei b) cursul este de 2.970 lei - chiar dacă va înregistra o pierdere, cumpărătorul
va executa opţiunea, ceea ce va conduce la înregistrarea unei pierderi pentru inves
titor de (2970 - 2950) x 100 lei = 2.000 lei c) cursul este de 3.100 lei – cumpărătoru
l va renunţa la executarea opţiunii cumpărate, iar investitorul va obţine un profit egal
cu prima încasată, adică 5.000 lei.
72
Graficul unei astfel de tranzacţii este prezentat în Figura 4.4
C#[tig
2950
3000 3050 3100 Curs
Pierdere Figura 4.4 – V#nzare de PU T
73
Teste grilă de autoevaluare
1. Ce tendinţe de analiză a comportamentelor pieţelor financiare s-au manifestat după 19
70? 1) teoria unei pieţe a hazardului; 2) teoria şcolii „fundamentaliste“; 3) analiza te
hnică şi cartografică; 4) analiza chartistă; 5) analiza tehnică. a) 1+2+3+4+5; b) 1+4+5; c
) 1+2+3; d) 1+2+3+4; e) 1+3+5.
2. Teoria unei pieţe a hazardului (random walk theory) implică o fluctuaţie ..........
............ a pieţelor financiare.
3. Teoria şcolii „fundamentaliste“ precizează că: a) orice fluctuaţie este rezultatul unor
actori aleatori ce acţionează pe piaţa financiară; b) orice fluctuaţie este rezultatul unu
i ansamblu inteligibil, în baza căruia se pot face evaluări; c) orice activ nu are altă
valoare posibilă decât preţul stabilit de piaţă; d) imitaţia este un comportament raţional;
fluctuaţiile pieţei financiare sunt aleatoare.
4. Analiza tehnică şi cartografică susţine că: a) orice activ nu are altă valoare posibilă
preţul stabilit de piaţă; 74
b) fluctuaţiile pieţei financiare sunt aleatoare; c) orice fluctuaţie este rezultatul
unui ansamblu inteligibil, în baza căruia se pot face evaluări; d) orice activ are o v
aloare prestabilită; e) imitaţia este un comportament raţional.
5. Teoria „raţionalităţii mimate“, elaborată de André Orléans consideră că: a) imitaţia est
condiţii, un comportament iraţional; b) imitaţia este un comportament dictat de fluct
uaţiile financiare; c) fluctuaţiile pieţei financiare sunt aleatoare; d) imitaţia sau mi
ma este, în anumite condiţii, un comportament raţional; e) orice activ nu are altă valoa
re posibilă decât preţul stabilit de piaţă.
6. Tipurile de eficienţă a pieţelor financiare sunt: 1) eficienţa alocărilor; 2) eficienta
acţiunilor; 3) eficienţa operaţională (competiţională); 4) eficienţa informaţională; 5) ef
nformatică. a) 1+2+3; b) 2+3+5; c) 1+2+4+5; d) 1+3+4+5; e) 1+3+4.
7. Piaţa eficientă este piaţa în care preţul constituie un semnal fiabil pentru alocarea r
esurselor şi care se formează astfel încât să egalizeze randamentul marginal pentru toate
alocările de fonduri. a) adevărat; b) fals.
75
8. Potrivit eficienţei informaţionale, preţul nu reflectă din plin toate informaţiile disp
onibile cu privire la un eveniment. a) adevărat; b) fals.
9. O piaţă este eficientă (în sensul informaţional) din momentul în care preţurile pe aceas
aţă integrează instantaneu ansamblul informaţiilor pertinente şi necesare evaluării activel
r financiare. a) adevărat; b) fals.
10. Preţul poate prefigura următoarele forme de eficienţă: 1) eficienţă maximă; 2) eficienţ
3) eficienţă semiforte; 4) eficienţă minimă; 5) eficienţă forte. a) 1+4; b) 1+2+3; c)2+3+5;
2+3+4; e) 3+4+5
11. Preţul reflectă o eficienţă semiforte atunci când înglobează şi informaţiile cu caracte
t, privilegiat sau confidenţial disponibile numai decidenţilor din firmă. a) adevărat; b
) fals.
12. În ipoteza de piaţă eficientă, investitorii au încredere în preţul de piaţă, deoarece r
aloarea justă şi oferă condiţii echivalente în procesul de tranzacţionare a titlurilor fina
ciare.
76
a) adevărat; b) fals.
13. Componentele pieţei financiare sunt: 1) piaţa monetară; 2) piaţa titlurilor de valor
i; 3) piaţa valutară; 4) piaţa de capital; 5) piaţa bursieră. a) 1+3+5; b) 2+5; c) 1+4; d)
3+4+5; e) 1+2+4.
14. Piaţa .................... este piaţa pe care băncile se împrumută între ele, pe termen
scurt.
15. Piaţa monetară îndeplineşte funcţia de ......................... a deficitului cu exce
dentul de lichiditate.
16. Piaţa monetară îndeplineşte funcţia de compensare a deficitului cu excedentul de lichi
ditate prin două căi: 1) prin emisiune de obligaţiuni; 2) prin rescontare; 3) prin cre
ditul acordat între bănci; 4) prin cumpărarea, de la diferite bănci, a unor hârtii de valo
are specifice pieţei monetare, a căror scadenţă este relativ apropiată şi care prezintă cer
udine în ceea ce priveşte transformarea lor în bani lichizi, fără pierderi. a) 1+3; b) 1+4
; c) 2+3+4; d) 2+4; e) 3+4.
77
17. Piaţa valutară este o componentă a: a) pieţei de capital; b) pieţei financiare; c) pieţ
i de negociere; d) piaţei monetare; e) pieţei bancare.
18. Pe piaţa .................... se confruntă cererea şi oferta pentru diferite valut
e.
19.
Piaţa .................... este specializată în intermedierea de tranzacţii cu active
financiare care au scadenţe pe termene medii (1-5 ani) şi lungi (peste 5 ani).
20. Prin intermediul pieţei de capital sunt satisfăcute nevoile de capital ale solic
itanţilor cu disponibilităţile de capital ale ofertanţilor. a) adevărat; b) fals.
21. Principalele funcţii ale pieţei capitalurilor sunt: 1) emisiunea şi vânzarea pentru
prima dată de titluri financiare ale emitenţilor către posesorii de capitaluri financi
are care doresc să cumpere valori mobiliare; 2) emisiunea şi vânzarea de obligaţiuni către
persoane fizice; 3) cumpărarea, de la diferite bănci, a unor hârtii de valoare specif
ice pieţei monetare, a căror scadenţă este relativ apropiată şi care prezintă certitudine î
a ce priveşte transformarea lor în bani lichizi, fără pierderi. 4) negocierea de valori
mobiliare, cu condiţia ca acestea să fie vândute şi transformate în lichidităţi de primii l
posesori şi mai înainte de scadenţă. a) 2+4; b) 1+2+3; c) 1+4; d) 3+4; 78 e) 1+3+4.
22. După nivelul de tranzacţionare, pieţele de capital pot fi grupate astfel: 1) piaţă pri
mară; 2) piaţă secundară; 3) piaţa titlurilor de valoare; 4) piaţa obligaţiunilor; 5) piaţa
abursieră; 6) piaţa NASDAQ; 7) piaţa tranzacţiilor directe. a) 1+2+3+4+7; b) 1+2+5+7 c)
3+4+5+6+7; d) 1+2+6+7; e) 2+3+4+5+7.
23. Piaţa tranzacţiilor directe este piaţa în cadrul căreia titlurile sunt comercializate î
bloc printr-o reţea de instituţii financiare la care iau parte cei interesaţi. a) da
b) nu
24. După tipul de titluri, pieţele de capital se grupează astfel: 1) piaţa de titluri de
valoare; 2) piaţa de acţiuni; 3) piaţa de obligaţiuni; 4) piaţa bursieră; 5) piaţa titluri
de stat. a) 1+5; b) 2+3+4; c) 2+3+5; d) 1+3+4; e) 2+4+5.
25. După procedurile de tranzacţionare, pieţele de capital se grupează astfel: 1) piaţa de
licitaţie; 2) piaţa de datorie; 79
3) piaţa de negociere; 4) piaţa primară; 5) piaţa secundară. a) 1+2+4; b) 2+3+5; c) 4+5; d
) 1+2+3; e) 1+3.
26. Piaţa de ..................... este piaţa în cadrul căreia tranzacţionarea este contro
lată de o a treia parte (numită agent de piaţă), în funcţie de suprapunerea preţurilor ordi
or de cumpărare sau de vânzare.
27. Piaţa de ....................... este piaţa în cadrul căreia cei ce vând sau cumpără ne
iază între ei volumul şi preţul titlurilor în mod direct sau printr-un agent: broker sau d
ealer.
28. Piaţa de negociere se mai numeşte şi piaţa .........................................
29. După locul tranzacţionării, pieţele de capital se pot grupa astfel: 1) piaţa de licitaţ
e; 2) piaţa de negociere; 3) piaţa organizată; 4) piaţa “Over The Counter”. a) 1+3; b) 1+4;
c) 2+3; d) 3+4; e) 2+4.
30. După dinamica şi riscul tranzacţiilor, pieţele de capital se grupează astfel: 1) piaţa
a vedere; 2) piaţa anticipată (forward); 3) piaţa organizată; 4) piaţa “futures”; 80
5) piaţa “swap”; 6) piaţa de opţiune (options); 7) piaţa “Over The Counter”. a) 1+2+5+6; b)
4+6; c)2+4+6; d) 4+6+7; e) 2+3+5+7.
31. Caracteristica majoră a pieţei ..................... este constituită de faptul că o
peraţiile de vânzare-cumpărare sunt achitate o dată pe lună, în ziua de lichidare. 32. Piaţ
.................. este piaţa în cadrul căreia titlurile sunt comercializate în vederea
unor livrări şi plăţi viitoare. 33. Dacă un contract futures este tranzacţionat „Over The C
ter” prin negociere, el se va numi contract ...................
34. Piaţa ...................... este piaţa în cadrul căreia sunt tranzacţionate titluri c
u livrare ulterioară, condiţionată de prevenirea riscului de investiţie.
35. După intensitatea zilnică a tranzacţiilor, pieţele de capital se pot grupa astfel: 1
) piaţa continuă; 2) piaţa permanentă; 3) piaţa de apel; 4) piaţă intermitentă; a) 2+3; b)
c) 2+4; d) 3+4; e) 1+4
36. Cum se numeşte, pe piaţa permanentă, preţul de la începutul unei zile de cotaţie bursie
a) cel mai mare preţ al zilei; b) preţul primar; c) preţul intermediar; 81
d) preţul de deschidere; e) preţul pieţei.
37. Piaţa de apel este piaţa în cadrul căreia cotaţiile tranzacţiilor se efectuează prin st
lirea unui preţ de .......................... la o oră de echilibru.
38. După modul în care se procură şi se tranzacţionează banii, pieţele de capital se grupea
tfel: 1) pieţe de datorie; 2) pieţe de negociere; 3) pieţe permanente; 4) pieţe de titlu
ri de valoare; 5) pieţe organizate. a) 1+3; b) 3+4+5; c) 1+4; d) 4+5; e) 2+3+4.
39.
Pieţele de datorie sunt pieţe caracterizate prin instrumente care raportează
dobândă la perioade fixe, pentru împrumuturi acordate pe perioade cuprinse între: a) 5 şi
10 ani; b) 10 şi 20 ani; c) 15 şi 20 ani; d) peste 20 ani; e) 12 luni şi 30 de ani.
40. Principalele caracteristici ale pieţelor de capital sunt: 1) fiabilitatea; 2)
negociabilitatea; 82
3) finanţarea nebancară; 4) autonomia; 5) finanţarea bancară; 6) termenul de scadenţă; 7) i
strumente financiare. a) 2+3+6+7; b) 1+2+4+5+6; c) 3+4+5+7; d) 5+6+7; e) 2+4+5+7
.
41. Tipurile de pieţe de titluri de valoare sunt: 1) pieţele de datorie; 2) pieţele de
titluri de valoare; 3) pieţele de negociere; 4) piaţa primară de capital; 5) piaţa secu
ndară de capital. a) 1+2; b) 4+5; c) 3+4+5; d) 2+4+5; e) 1+4+5.
42. Piaţa pe care are loc transferul iniţial de bani de la investitori către firme, o
dată cu emiterea de acţiuni se numeşte: a) piaţa secundară; b) piaţa de negociere; c) piaţa
datorie; d) piaţa primară; e) piaţa permanentă.
43. Prima vânzare a valorilor mobiliare emise se realizează în cadrul pieţei primare, ca
racterizată prin existenţa unui singur vânzător, respectiv ......................... val
orilor mobiliare.
83
44. O dată puse în circulaţie titlurile mobiliare, prin emisiunea pe piaţa primară, aceste
a fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa ................................
45. Piaţa secundară de valori mobiliare în România are două componente: Bursa de Valori Bu
cureşti şi piaţa electronică: a) extrabursieră; b) NASDAQ; c) RASDAQ; d) de titluri de val
oare; e) NYSE.
46. Piaţa financiară ................... este legată de evoluţia titlurilor financiare d
e pe piaţa financiară secundară, iar aceasta influenţează, la rândul ei, comportamentul sub
ecţilor economici de pe piaţa financiară primară.
47. Pe piaţa financiară primară se derulează operaţiunile legate de emisiunea titlurilor f
inanciare, prin intermediul sistemului bursier şi al statului. a) adevărat; b) fals.
48. Avantajele finanţării economiei cu ajutorul pieţelor de capital pot fi privite din
două puncte de vedere: 1) băncile; 2) statul; 3) acţionarii; 4) societăţile de servicii f
inanciare; 5) întreprinzătorii. a) 1+2+5; b) 2+4+5; c) 1+2+4; 84 d) 1+2; e) 4+5.
49. Finanţarea cu ajutorul ....................... poate permite acumularea acelor
fonduri mari de plată care sunt necesare pentru rambursarea obligaţiilor.
50. Nevoia de ......................... a întreprinderilor pe baza emisiunii de acţi
uni a fost marcată de relaţiile rigide dintre bănci şi grupurile industriale şi de apelare
a la participaţiile guvernului, la credite şi la garanţii guvernamentale. 51. Tipurile
de instrumente financiare sunt: 1) acţiunile; 2) valorile mobiliare; 3) instrumen
te financiare derivate; 4) drepturi de preferinţă la subscrierea de acţiuni; 5) titlur
i de stat; 6) instrumente financiare, altele decât valorile mobiliare; 7) Contract
e de report. a) 1+3+4+6+7; b) 2+4+5+6; c) 2+3+6+7; d) 1+5+7; e) 4+5+6+7.
52. Contractele futures şi options nu sunt instrumente financiare derivate. a) ade
vărat; b) fals.
53. Instrumentele tipice emise pe pieţele de datorie cu venituri fixe sunt cunoscu
te sub denumirea de obligaţiuni şi .............................
54. Instrumentele emise pe piaţa titlurilor de valoare sunt, de regulă, denumite obl
igaţiuni. a) adevărat; 85
b) fals.
55. Dividendul plătit pe acţiuni poate varia în funcţie de nevoile firmei şi de împrejurări
) da; b) nu.
56. Preţurile acţiunilor se păstrează constante, indiferent de cerere şi ofertă. a) adevăra
b) fals.
57. Valorile mobiliare sunt de trei categorii: 1) primare; 2) secundare; 3) deri
vate; 4) terţiare; 5) sintetice. a) 1+2+4; b) 2+3+4; c) 3+5; d)1+3; e) 1+3+5.
58. …...................... este o hârtie de valoare, valoare care este o parte din
capitalul social al societăţii pe acţiuni emitente.
59. Acţiunile se clasifică astfel: 1) acţiuni nominative; 2) acţiuni la purtător; 86
3) acţiuni cumulative; 4) acţiuni convertibile; 5) acţiuni ordinare; 6) acţiuni privileg
iate; 7) acţiuni preferenţiale; 8) acţiuni cu dividend variabil. a) 1+2+3+5+8; b) 2+3+
4+6+7+8; c) 3+4+6+8; d) 1+2+5+6+7; e) 2+4+5+7.
60. Acţiunile ……………….. reprezintă acele acţiuni care sunt personalizate prin menţionarea nu
esorului lor; ele au o circulaţie restrictivă, în sensul că nu pot fi înstrăinate decât pri
ranscrierea tranzacţiei în registrul societăţii emitente.
61. Acţiunile nominative pot fi: 1) nominative administrative; 2) nominative admin
istrate; 3) nominative preferenţiale; 4) nominative pure. a) 1+3+4; b) 2+3; c) 2+4
; d) 1+4; e) 2+3+4.
62. Acţiuni la purtător sunt acţiunile a căror circulaţie este absolut liberă, posesorul lo
beneficiind de toate drepturile şi obligaţiile care decurg din deţinerea lor. a) adevăr
at; b) fals.
87
63. Acţiunile .......................... sunt acţiunile care conferă dreptul proprieta
rului lor de a încasa dividendele anuale, a căror mărime este direct proporţională cu rapo
rtul dintre valoarea acţiunilor şi profitul pe anul expirat care este repartizat acţio
narilor.
64. Acţiunile a căror posesie dă dreptul acţionarilor la un dividend fix, indiferent de
mărimea profitului realizat de societate sunt: a) preferenţiale; b) privilegiate; c)
ordinare; d) cumulative; e) prioritare.
65. Acţiuni care nu dau acţionarului dreptul la vot în adunarea generală, dar care au pr
ioritate la încasarea unor dividende prestabilite fie în valoare absolută, fie în valoar
e relativă sunt: a) cumulative; b) participante; c) prioritare; d) revocabile; e)
preferenţiale.
66. Acţiunile ............................. sunt acţiunile care pe lângă dividendul pres
tabilit la emisiune, mai primesc un anumit procent din dividendul destinat acţiuni
lor comune.
67. Acţiunile pentru care emitentul îşi rezervă dreptul de a le răscumpăra de pe piaţă la u
prestabilit sunt: a) prioritare; b) convertibile; 88
c) nonparticipante; d) revocabile; e) cumulative.
68. Certificatele de ...................... rezultă din împărţirea unei acţiuni comune într
un certificat cu drept de vot şi un certificat de investiţii.
69. Circulaţia acţiunilor prin vânzare-cumpărare pe o piaţă specifică se face liber prin me
ismul cererii şi ofertei, formându-se un preţ numit ................, care poate fi di
ferit de preţul nominal înscris pe acţiuni.
70. Acţionarii beneficiază, în funcţie de numărul de titluri deţinute, de un drept de .....
.................., negociabil, care permite acţionarilor să cumpere sau să vândă drepturi
.
71. ................................... unei acţiuni este determinată de dividendul
net pe care îl aduce deţinătorului şi de valoarea sa de piaţă, care se analizează în funcţi
eţul de cumpărare, întrucât investitorul este interesat de plusul de valoare pe care îl po
ate obţine prin vânzarea titlului deţinut.
72. .................. unei acţiuni reprezintă producerea unor evenimente, care pot
duce la pierderea avantajelor pe care deţinerea acţiunilor le asigură posesorilor, şi an
ume: falimentul societăţii emitente, scăderea profitului ca urmare a activităţii societăţii
iluarea profitului şi a puterii decizionale prin emisiunea de noi acţiuni, scăderea cu
rsului acţiunii pe piaţa financiară.
73. Riscurile la care este expus deţinătorul de acţiuni sunt: 1) riscul de grup; 2) ri
scul pieţei; 89
3) riscul specific; 4) riscul de lichiditate. a) 2+3; b) 1+3; c) 2+3+4; d) 1+2;
e) 1+2+4.
74. Principalele surse de risc întâlnite pe pieţele financiare sunt: 1) inflaţia 2) medi
ul economic general apreciat prin starea economiei; 3) mediul politic; 4) mediul
extern al firmei; 5) mediul social; 6) mediul economic internaţional. a) 1+3+4+5;
b) 2+3+5+6; c) 1+2+4+6; d) 1+4+6; e) 3+4+6.
75. Riscul este o dimensiune a ............................... şi măsoară eficienţa viit
oare a investiţiilor, anume: cu cât riscul asumat este mai mare, cu atât rentabilitate
a estimată şi cerută este mai mare.
76. Ce valoare exprimă capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend
, comparabil cu rata medie a dobânzii de piaţă: a) valoarea contabila; b) valoarea fin
anciară; c) valoarea nominală; d) valoarea patrimonială; e) valoarea intrinsecă.
77. Ce valoare este forma de exprimare a valorii financiare: a) valoarea nominală;
90
b) valoarea patrimonială; c) valoarea de negociere; d) valoarea de randament; e) v
aloarea intrinsecă.
78. Vânzarea acţiunilor la preţul de emisiune, constituind un aport suplimentar la cap
italul emitentului, reprezintă: a) valoarea de piaţă; b) valoarea intrinsecă; c) valoare
a de randament; d) valoarea financiară; e) valoarea negociată.
79. Preţul la care se efectuează schimbul de acţiuni se numeşte: a) valoare contabilă; b)
valoare intrinsecă; c) valoare de piaţă; d) valoare de randament; e) valoare nominală.
80. Cine exprimă capacitatea emitentului de a obţine profit: a) profitul pe acţiune; b
) profitul brut; c) profitul contabil; d) rentabilitatea; e) profitul net.
91
81. .......................... reprezintă, pentru posesorul acţiunii, venitul produs
de investiţia sa, deci este un flux financiar, iar pentru emitent reprezintă un ele
ment important al valorizării unei acţiuni.
82. .......................... este valoarea mobiliară emisă cu dobândă (sau cu discount
, în cazul obligaţiunilor cu cupon zero) prin care emitentul se obligă să plătească proprie
arului, la anumite intervale de timp, o sumă de bani, numită cupon, precum şi să restitu
ie, la scadenţă, valoarea integrală sau rămasă a principalului.
83. Obligaţiunile se pot clasifica după personalizarea lor, astfel: 1) obligaţiuni con
vertibile; 2) obligaţiuni nominale; 3) obligaţiuni prioritare; 4) obligaţiuni la purtăto
r. a) 1+2; b) 2+4; c) 2+3+4; d) 1+4; e) 3+4.
84. Prima de .............................. reprezintă suma cu care preţul de piaţă al u
nei obligaţiuni convertibile depăşeşte preţul de piaţă al acţiunilor obişnuite, fiind utili
ru a se determina dacă conversia unei obligaţiuni este profitabilă sau nu la o anumită d
ată viitoare.
85. Statul, principalul emitent de titluri financiare obligatare, poate emite ur
mătoarele tipuri de obligaţiuni: 1) obligaţiuni cu varant; 2) obligaţiuni amortizabile s
au rambursabile; 3) rente perpetue; 4) obligaţiuni convertibile; 5) obligaţiuni inde
xate; 92
6) obligaţiuni nominale 7) obligaţiuni asimilate trezoreriei. a) 1+2+3+5; b) 2+3+4+6
; c) 4+5+7; d) 2+3+5+7; e) 2+4+6.
86.Instrumentele financiare sunt de următoarele tipuri: 1)valori mobiliare; 2)ipot
eci; 3)instrumente financiare derivate; 4)instrumente financiare, altele decât val
orile mobiliare; 5)contracte de report. a)1+2+3+4; b)1+3+4; c)1+3+4+5; d)1+2+4+5
; e)1+2+3+4+5.
87.Sunt instrumente financiare derivate: 1)contractele forward; 2)contractele fu
tures; 3)options; 4)swapuri 5)alte active calificate de CNVM ca instrumente fina
nciare derivate. a)1+2+3+4+5; b)2+3+5; c)2+3+4+5; d)1+2+3+4; e)2+3+4.
88.Instrumentele pieţei titlurilor de valoare sunt următoarele: 1)acţiuni şi emisiuni de
acţiuni; 2)valori mobiliare legate de titluri de valoare; 3)produse derivate; 4)p
roduse sintetice; 93
5)obligaţiuni municipale. a)1+2+3; b)1+2+3+4+5; c)3+4+5; d)2+3+4; e)1+2+5.
89.Valorile mobiliare cuprind categoriile: 1)primare; 2)swapuri; 3)derivate; 4)o
ptions; 5)sintetice. a)1+3+5; b)1+2+3+4+5; c)1+2+3+5; d)1+3+4+5; e)2+4.
90.Dacă un acţionar deţine un număr de acţiuni de la o companie, atunci el are: 1)dreptul
la vot; 2)dreptul la informare; 3)dreptul la dividende; 4)dreptul asupra activel
or; 5)dreptul asupra pasivelor. a)1+2+3+4+5; b)1+2+3+4; c)1+2+3+5; d)1+2+3; e)1+
4+5.
91.Acţiunile sunt de următoarele tipuri: 1)nominative; 2)la purtător; 3)ordinare; 4)pr
ivilegiate; 5)preferenţiale. 94
a)1+2+3;
b)1+3+4;
c)1+4+5;
d)1+2+3+4+5;
e)2+4+5.
92.Certificatele de investiţii rezultă din împărţirea unei acţiuni comune într-un certifica
u drept de vot şi un certificat de investiţii: a)adevărat; b)fals.
93.Acţiunile prioritare sunt acele acţiuni a căror plată se efectuează înaintea tuturor acţ
ilor participante: a)adevărat; b)fals.
94.acţiunile non-participante primesc un dividend variabil, specific fiecărei emisiu
ni: a)adevărat; b)fals.
95.Acţiunile privilegiate dau dreptul acţionarilor la un dividend fix, indiferent de
mărimea profitului realizat de societate: a)adevărat; b)fals.
96.Acţiunile preferenţiale revocabile sunt acţiunile pentru care emitentul îşi rezervă drep
ul de a le răscumpăra de pe piaţă la un..................
97.Riscurile la care este expus deţinătorul de acţiuni sunt a) riscul sistematic, b) r
iscul nesistematic şi c) riscul de nerambursare: a)adevărat; b)fals.
95
98.Nu este sursă de risc pe pieţele financiare: a)mediul economic general; b)inflaţia;
c)mediul extern al firmei; d)mediul economic internaţional; e)oscilaţiile ratei dobân
zii.
99.Rata de rentabilitate cerută de investitor se compune din rata rentabilităţii fără risc
şi ...............
100. Orice activitate întreprinsă de o persoană sau de un grup de persoane, destinată să d
etermine ca preţurile să aibă o comportare deviată, alta decât cea firească, în condiţii de
re şi ofertă necontrolate sau neinspirate se numşte.....................
101.Nu este o caracteristică generală a obligaţiunilor: a)reprezintă o fracţiune dintr-un î
prumut; b)deţinătorul are calitatea de creditor; c)deţinătorul are calitatea de debitor;
d)nu conferă drept de vot; e)asigură un venit fix, sub formă de cupon.
102.Obligaţiunea este un împrumut intern sau................... 103.Principalul emit
ent de titluri financiare cu venit fix este.................. 104.Titlurile de s
tat sunt împrumuturi cunoscute sub denumirea de datorie internă a ..................
.. 105.Este adevărat că titlurile de stat pot fi cu discont sau purtătoare de dobândă? a)
da; b) nu. 96
106.Este adevărat că coeficientul de conversie a obligaţiunii este egal cu (valoarea d
e capital a obligaţiunii⁄preţul curent al acţiunilor obişnuite) × 100? a)adevărat; b)fals.
.Este adevărat că prima iniţială de conversie este egală cu (preţul de conversie⁄preţul cur
l acţiunilor obişnuite -1) × 100? a)adevărat; b)fals. 108.Investitorii care cumpără obligaţ
i convertibile cumpără o opţiune pe...............
109.Investitorii în obligaţiuni convertibile beneficiază de următoarele avantaje: 1)plăţi m
i reduse în contul cupoanelor; 2)elementul de datorie al obligaţiunii poate fi utili
zat pentru tranzacţii swap; 3)venituri fixe garantate, până la conversie, faţă de rentabil
ităţi ale dividendelor; 4)în cazul conversiei, numărul de acţiuni este cunoscut şi nu exist
osturi de brokeraj; 5)clasarea obligaţiunilor într-o categorie superioară faţă de titluril
e de natura acţiunilor, în cazul în care emitentul intră în lichidare. a)1+3+4; b)1+2+3; c
)2+3+4+5; d)1+2+3+4+5; e)3+4+5.
110.Statul nu poate emite: a)rente perpetue; b)obligaţiuni amortizabile sau rambur
sabile; c)obligaţiuni municipale; d)obligaţiuni asimilate trezoreriei; e)obligaţiuni i
ndexate.
111. Organele de conducere ale bursei sunt: 97
1) comitetul bursei; 2) comisiile speciale; 3) directorul general 4) directorii
generali adjuncţi; 5) departamentul juridic. a) (1+2+3+4); b) (1+2+3+4+5); c) (1+3
+4); d) (1+3+4+5); e) (3+4).
112. Nu fac parte din clasificarea burselor după obiectul tranzacţiilor: a) bursele
de mărfuri; b) bursele de schimb; c) bursele de valori; d) bursele valutare sau de
devize; e) bursele complementare comerţului internaţional.
113. Nu există decât burse deschise. a) adevărat; b) fals.
114. Nu există decât burse publice, înfiinţate şi supravegheate de stat. a) adevărat; b) fa
s.
115. Diferenţele dintre bursa de valori şi sistemul bancar privesc: 1) misiunea şi fun
cţiile îndeplinite; 2) beneficiarii; 98
3) caracteristicile care conferă specificitatea fiecărei entităţi; 4) indicatorii de eva
luare a performanţelor economico-financiare; 5) conţinutul managementului. a) (1+2+3
+4); b) (1+3+4+5); c) (1+2+4+5); d) (1+2+3+5); e) (1+2+3+4+5)
116. Pentru starea econiomiei naţionale, bursa reprezintă un..................
117. O funcţie tehnică a pieţei de capital este şi negocierea de valori mobiliare, cu co
ndiţia ca acestea să fie vândute şi transformate în lichidităţi de primii lor posesori şi m
nte de...................
118. O funcţie economică a pieţei de capital este şi realizarea protecţiei................
...
119. Bursa de valori trebuie să asigure integritatea pieţei prin supravegherea ei, p
rin menţinerea unei variaţii maxime de preţ admise pentru o şedinţă de tranzacţionare şi, a
când este cazul, prin suspendarea ........................... 120. Suportul tehni
c actual de negociere la Bursa de Valori Bucureşti este sistemul..................
121. Derularea şi înregistrarea, în sistemul BVB, a rezultatelor ofertei de obligaţiuni
se efectuează în conformitate cu prevederile prospectului de.......................
122. Sistemul de plăţi este un set de aranjamente prin care se înlocuieşte compensarea o
bligaţiilor de tip barter cu o compensare prin intermediul........................
123. Elementele componente ale unui sistem de plăţi sunt: 1) instituţiile care furnize
ază servicii de plăţi; 2) diversele forme de creanţe transferate; 99
3) metodele şi mijloacele de transfer al acestor creanţe; 4) societăţile de servicii de
investiţii financiare; 5) relaţiile contractuale dintre părţile implicate.
a) (1+2+3+4+5); b) (1+4+5); c) (1+2+5); d) (1+2+3+5); e) (1+4)
124. Etapele unei tranzacţii cu valori mobiliare sunt:
1) încheierea tranzacţiei; 2) evidenţierea tranzacţii în contabilitate; 3) compensarea tra
nzacţiei; 4) transferul valorilor mobiliare; 5) decontarea tranzacţiei.
a) (1+2+4); b) (1+3+5); c) (1+2+3+5); d) (1+4+5); e) (1+2+3+4)
125. Ciclul de decontare după efectuarea tranzacţiilor este de 3 zile...............
....
126. După valorile mobiliare în raport cu care se construieşte indicele există: 1) indic
i bursieri pentru acţiuni; 2) indici bursieri pentru obligaţiuni; 3) indici pentru t
itlurile emise de fondurile deschise de investiţii şi alte instituţii de acest fel; 4)
indici bursieri pentru titlurile de stat; 5) indici bursieri în lanţ
100
a) (1+2+3+4); b) (1+2+3+4+5); c) (1+2+3+5); d) (1+2+3); e) (1+2+4)
127. Indicii care iau în calcul acţiuni ce cotează pe diverse pieţe ale lumii şi care au c
riterii suplimentare referitoare la ţările care intră în calcul, pe lângă criteriile stabil
te pentru un titlu individual sunt indici .....................
128. Sunt indici din prima generaţie Topix, S&P, DAX, CAC-40 a) adevărat; b) fals
129. Indicii care reflectă evoluţia unui singur sector al economiei sunt indicii....
............
130.Pentru ce au fost create bursele cele mai vechi? a)pentru transferul de titl
uri de valoare; b)pentru negocierea marfurilor; c)pentru dezvoltarea comerţului mo
ndial; d)pentru lărgirea comertului cu titluri de valoare; e)pentru furnizarea de
lichidităţi autorităţilor statale.
131.Tranzacţiile cvasibursiere privesc: a)contractele financiare transmisibile; b)
creanţele exprimate în diferite monede; c)înscrisurile comerciale; d)contractele forwa
rd; 101
e)contractele încheiate în afara bursei.
132.În ce loc a apărut prima bursă din lume? 1)Veneţia; 2)Genova; 3)Florenţa; 4)Bruges; 5)
Lucques. a) 4; b) (1+2+3); c) (4+5); d) 5; e) (1+2+3+4)
133.Unde s-a înfiinţat prima bursă de acţiuni de capital din lume? a)Wall Street; b)Amst
erdam; c)Lucques; d)Londra; e)Tokyo.
134.Tranzacţionarea acţiunilor de capital s-a intensificat sub influenţa: a)industrial
izării; b)expansiunii coloniale; c)campaniilor militare; d)necesităţii finanţării statului
; e)intensificării activităţilor comerciale.
135. Nu este indice din generaţia a doua: a) Topix; 102
b) S&P 500; c) Dow-Jones; d) CAC-40; e) DAX.
136. Nu este indice general al pieţei: a) Nasdaq-100; b) FT-SE Actuaries 100; c) D
ow-Jones; d) CAC-40; e) DAX.
137. Etapele construcţiei unui indice bursier sunt: 1) Selectarea domeniilor de ac
tivitate pe care urmează să le reprezinte indicele; 2) Selectarea acţiunilor ce intră în p
ortofoliul indicelui; 3) Atribuirea unei anumite importanţe fiecărei acţiuni; 4) Alege
rea datei de referinţă; 5) Calculul indicelui bursier. a) 1+2+3+4+5; 2+3+4. b) 1+2+3
+4; c) 2+3+4+5; d) 1+3+5; e)
138. Atribuirea importanţei acţiunilor se face prin: 1) ponderi egale; 2) ponderarea
cu sensibilitatea acţiunilor; 3) ponderarea cu capitalizarea bursieră; 4) fără atribuir
ea de ponderi; 5) ponderarea cu numerele consecutive ale şirului lui Fibonacci. a)
1+2+3+4+5; b) 1+3+5; 103 c) 2+3+4+5; d) 1+3+4; e) 1+2+3+4.
139. Criteriile utilizate la determinarea unor indici sunt: 1) acţiunile să fie cota
te la prima categorie a pieţei bursiere respective; 2) acţiunile să fie emise de firme
puternice şi stabile; 3) acţiunile să reprezinte cât mai bine piaţa bursieră respectivă sa
ectorul economic respectiv; 4) lichiditatea acţiunilor; 5) capitalizarea bursieră a
acţiunilor. a) 1+2+3+4+5; b) 1+3+5; c) 1+2+3+5; d) 2+3+4+5; e) 2+4+5.
140. Nu este un criteriu în funcţie de care se stabileşte componenţa indicilor bursieri:
a) condiţii privind domeniul de activitate al emitentului; b) condiţii privind capi
talizarea bursieră; c) condiţii privind cotarea la prima categorie a pieţei respective
; d) condiţii privind lichiditatea acţiunilor; e) condiţii privind apartenenţa sau nu la
o anumită ţară a emitentului.
141. Nu reprezintă un eveniment principal care să necesite ajustarea formulei de cal
cul al indicilor bursieri: a) acordarea de dividende; b) creşteri de capital; c) r
educeri de capital; d) schimbări în structura acţionariatului unui emitent; e) adăugări sa
u ştergeri de firme în⁄din portofoliul indicelui.
104
Rezultatele testelor grilă de autoevaluare
1c 6e 11b
2 aleatorie 7a 12a
3b 8b 13c 18 valutară
4a 9a 14 monetară
5d 10c 15 compensare 20a
16e
17d
19 capitalurilor 24c 29d
21c 26 licitaţie
22b 27 negociere
23a 28 interdealeri 33 anticipat 38c 43 emitentul 48a 53 certificate 58 Acţiunea 6
3 ordinare 68 investiţii
25e 30b
31 forward 36d 41b 46 primară 51c 56b 61c 66 participante 71 Rentabilitatea 76b 81
Dividendul 86c 91d 96 preţ prestabilit
32 futures 37 echilibru 42d 47b 52b 57e 62a 67d
34 options 39e 44 secundară 49 acţiunilor 54b 59d 64b 69 curs
35a 40a 45c 50 finanţare 55a 60 nominative 65e 70 atribuire
72 Riscul
73a
74c
75 incertitudinii 80a 85d
77d 82 Obligaţiunea 87b 92a 97b
78e 83b
79c 84 conversie
88a 93b 98e
89a 94b 99 prima de risc
90b 95a 100 manipulare
105
101c 106b
102 extern 107a
103 statul 108 rata dobânzii 113b 118 actionarilor
104 statului 109e
105a 110c
111a 116 barometru 121 oferta 126d 131c 136c 141d
112b 117 scadenta
114b 119tranzactio narii 124b 129 sectoriali 134a 139a
115b 120 arena
122 banilor 127 mondiali 132b 137e
123d 128b 133b 138d
125 (T+3) 130c 135c 140a
106
Bibliografie selectivă
Anghelache G. Balley P. Basno C. Dardac N. Bernstein J. Ciobanu G. – – – – – Bursa şi piaţa
trabursieră, Editura Economică, Bucureşti, 2000 La bourse, mythes et réalités, PUF, Paris,
1986 Bursele de valori: dimensiuni şi rezonanţe social-economice, Editura Economică,
Bucureşti, 1997 Piaţa contractelor futures, Editura Hrema, Bucureşti, 2000 Bursele de
valori şi tranzacţiile la bursă, Editura Economică, Bucureşti, 1997 Dalton J. Fătu S. – – P
unilor, Editura Hrema, Bucureşti, 2000 Piaţa românească de capital privită din interior, E
ditura Vox, Bucureşti, 1998 Gallois D. Ionescu G. – – Bursa – origine şi evoluţie, Editura
eora, Bucureşti, 1997 Burse de mărfuri şi valori, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşt
2004 Miclăuş P. Popa I. Popescu V. – – – Burse de comerţ, Editura Economică, Bucureşti, 200
sa, vol. I şi II, Editura Adevărul, Bucureşti, 1993 şi 1994 Bursa şi tranzacţii cu titluri
inanciare, Editura Call – Clubul Român, Bucureşti, 1993 Popescu V. Dumitrescu M. Sharp
e W. Alexander G. Bailey J. Stancu I. Stancu I. Huidumac C. – – Finanţe, Ediţia a III-a,
Editura Economică, Bucureşti, 2002 Teoria portofoliilor (cu aplicaţii pe piaţa financia
ră), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999 107 – – Dicţionar de termeni şi expre
lizate în tranzacţii de bursă, Editura Voreep Ex Im, Bucureşti, 1994 Investments, Fifth
Edition, Prentice Hall, New Jersey, 1995
Strong R.
–
Portfolio Construction, Management, and Protection, SouthWestern div. of Thomson
Learning, Ohio, 2003
Vosganian V.
–
Reforma pieţelor financiare în România, Editura Polirom, Bucureşti, 1999
Zipf R. *** *** *** *** *** *** *** ***
– – – – – – – – –
Piaţa obligaţiunilor, Editura Hrema, Bucureşti, 2000 ANSVM – Curs de pregătire agenţi de va
ori mobiliare, 1997 ANSVM - Regulament de practică onestă B.V.B. – Manualul agentului
de bursă, 1997 B.V.B. – Regulamente şi proceduri RASDAQ – Manual de operare asistemului,
1996 SNCDD – Manual de operare a sistemului, 1998 Legea nr. 297/2004 privind piaţa
de capital Regulamentul CNVM nr.5/2003 privind oferta publică de valori mobiliare şi
alte instrumente financiare
***
–
Regulamentul CNVM nr.12/2004 privind serviciile de investtiţii financiare
***
–
Regulamentul CNVM nr.9/2004 privind adecvarea capitalului societăţilor de servicii d
e investiţii financiare
*** *** ***
– – –
www.bvb.ro www.rasd.ro www.bmfms.ro
108