Copyright © Guţu Pavel. Toate drepturile rezervate.

MGII, Gr. 27

Organizarea functionala a sistemului

nervos. Dezvoltarea sistemului nervos.
Bibliografie:

Cele 2 cărți de sistem nervos, cea neagră și cea albastră.

1. Neuroanatomie clinică
2. Emisferele cerebrale și sisteme informaționale.

Organizarea funcţională a sistemului nervos central

Măduva spinării
reprezintă partea cea mai veche a nevraxului, fapt reflectat de organizarea axială a substanţei
cenuşii, situată central, în jurul canalului ependimar (medular) şi dispoziţia periferică a substanţei
albe.

Măduva spinării are o structură segmentară, metamerică şi este conectată cu receptorii şi

efectorii pe calea nervilor spinali.

Substanţa cenuşie, care este dispusă central, este organizată în:

- fascicule descendente motorii care transmit eferenţele centrale şi din

- fascicule (coloane) ascendente care sunt senzitive

Encefalul
e format din:

- trunchi cerebral
- cerebel
- Diencefal
- Telencefal

Trunchiul cerebral
Ca situaţie, continuă ascendent măduva spinării. Este format din 3 segmente:

- Bulb
- Punte
- Mezencefal

În ansamblu conectând măduva spinării cu diencefalul, situat deasupra trunchiului cerebral. Posterior
de trunchi se găseşte cerebelul. Trunchiul cerebral comunică cu cerebelul prin 3 perechi de pedunculi
cerebeloşi:

- Superiori
- Mijlocii

UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi, România, 2011 1

 Copyright © Guţu Pavel. Toate drepturile rezervate.
MGII, Gr. 27
- Inferiori

Din punct de vedere structural e format din substanţă albă şi substanţă cenuşie. Substanţa cenuşie
are 2 forme de organizare:

- O porţiune organizată sub formă de nuclei

- O parte organizată sub formă reticulară, difuză

Aceşti nuclei realizează unele reflexe ale trunchiului şi pot fi dispuşi pe magistrale (coloane)
ascendente şi descendente şi au funcţie de integrare.

Formaţia reticulată (numită substanţă reticulată) este cea mai bine reprezentată. La nivelul acestei
formaţiuni găsim centrii de importanţă vitală a activităţii viscerale, somatice şi psihice.

Cerebelul
Prezintă cea mai mare dezvoltare la om, şi primeşte majoritatea aferenţelor vestibulare,
proprioceptive şi impulsurile corticale privind ajustarea mişcărilor voluntare, prin aceste conexiuni
cerebelul este implicat:

- în echilibru,
- în tonusul muscular,
- în postură,
- în locomoţie precum şi
- în executarea mişcărilor voluntare deprinse prin experienţă individuală.

Substanţa cenuşie e dispusă, pe de o parte, la periferie, formând scoarţa cerebeloasă. Dar avem şi o
organizare sub formă nucleară.

Substanţa albă conţine, la fel, prelungirile nervoase.

Diencefalul
Prezintă mai multe componente:

- talamusul
- hipotalamusul
- epitalamusul
- metatalamusul
- subtalamasul

Toate aceste structuri, fiind organizate în jurlu ventriculului 3 cerebral.

Talamusul
Este format din mai multe regiuni nucleare, cu funcţii senzitivo-senzoriale, motorii şi asociative. Este
conectat cu toate zonele corticale, participând la realizarea unor importante procese cognitive şi
emoţionale.

Hipotalamusul
Este structura superioară de integrare a activităţii vegetative. El este interconectat cu glanda hipofiză
prin legături nervoase şi vasculare, realizând de altfel, cel mai important complex neuro-endocrin.

UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi, România, 2011 2

 Copyright © Guţu Pavel. Toate drepturile rezervate.
MGII, Gr. 27
Epitalamusul
Este format în principal din 2 structuri:

- trigonul habenlach
- şi glanda epifiză

Metatalamusul
Conţine neuronii terţiari ai căilor optice şi auditive

Subtalamusul
Este o regiune care conţine nuclei cu funcţii motorii, separaţi prin fascicule de substanţă albă, aceste
fascicule interconectează:

- nucleii subtalamici,
- nucleii talamici,
- corpul striat,
- cerebelul şi
- substanţa albă.

Dpdv funcţional aparţine nucleilor bazali.

Telencefal
Dpdv structural e format din substanță albă şi substanță cenușie. Substanţa cenuşie e organizată sub
forma scoarţei cerebrale şi e dispusă la periferie, dar avem şi o dispoziţie centrală sub forma acestor
nuclei bazali (caudat şi lenticular). Substanţa albă este dispusă pe de o parte între nucleii bazali şi
scoarţă, sub forma centrului oval, sau dispusă între nucleii bazali sub forma capsulelor (internă,
externă, extremă).

Sistemul ventricular
Reprezintă stadiul final al evoluției lumenului tubului neural primitiv. La nivelul măduvei
spinării e reprezentată de canalul ependimar, la nivelul rombencefalului e reprezentată de ventriculul
4. În mezencefal avem apeductul lui Sylvius, în diencefal avem ventriculul 3. Ventricul 3 comunică
prin orificiile lui Monreau cu ventriculii laterali, situaţi în emisferele cerebrale.

Sistemul ventricular conţine LCR, secretat de plexurile coroide. Aceste plexuri sunt de fapt o
variaţie a sistemului arterial. Se prezintă ca nişte sinuozităţi plasate pe plafonul ventriculului 4 şi
ventricului 3 sau a ventricului lateralt. LCR este drenat printr-un sistem propriu spre spaţiul
subarahnoidian, şi de aici prin sistemul venos în sistemul venos general. Dacă apare vreo obstrucţie,
se acumulează lichid şi se produce hidrocefalie.

Dezvoltarea sistemului nervos

Sistemul nervos central

SNC apare în S3, iniţial sub forma unei îngroşări a ectodermului, pe linia mediană, îngroşare
denumită placă neurală, situată iniţial anterior nodulului primitiv. Apariţia plăcii neurale se formează
sub inducţia notocordului. Această îngroşare se invaginează şi se formează şanţul neural, marginile
şanţului neural devin proeminente şi se numesc plici neurale. Aceste plici neurale fuzionează pe linia

UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi, România, 2011 3

 Copyright © Guţu Pavel. Toate drepturile rezervate.
MGII, Gr. 27
mediană şi se formează tubul neural, şi bineînțeles ectodermul supraiacent se reface. Procesul de
fuziune începe în regiunea cervicală şi progresează în direcţie cranială şi direcţie caudală. Astfel
capetele tubului neural rămân deschise şi se vor numi neuropori cranial, respectiv caudal. Prin
intermediul acestor deschideri tubul neural comunică cu cavitatea amniotică. Aproximativ în Z25
neuroporul cranial se închide, iar în Z27 se închide şi neuroporul caudal. În final tubul neural prezintă
două porţiuni:

- O porţiune mai voluminoasă (din care se dezvoltă encefalul)

- O porţiunea mai îngustă (din care se va forma măduva spinării)

Porţiunea cefalică prezintă, iniţial, 3 dilataţii denumite vezicule cerebrale primitive (primare):

- Prozencefal (creierul anterior)

- Mezencefalul (creierul mijlociu)
- Rombencefalul (creierul posterior).

Tubul neural formează 2 flexuri:

- Cervicală, situată la joncţiunea dintre rombencefal şi măduva spinării.

- Cefalică, localizată în regiunea mezencefalului.

La embrionul de 5 săptămâni, prozencefalul e format din 2 porțiuni:

- Telencefalul, alcătuit la rândul său din 2 evaginaţii laterale, viitoarele emisfere cerebrale
reunite printr-o mică porţiune centrală numită lamina terminală (membrana care închide
neuroporul cranian)
- Diencefalul (situat posterior) , conţine veziculele optice.

Mezencefalul este separat de rombencefal printr-un şanţ profund numit istmul rombencefalic.

Rombencefalul este alcătuit la rândul său din 2 porţiuni:

- Metencefalul, din care se formează puntea şi cerebelul

- Mielencefalul, care va forma bulbul rahidian.

Cele două porţiuni sunt separate (metencefalul şi mielencefalul) prin flexura pontină.

Lumenul tubului neural va forma sistemul ventricular.

Fiecare din aceste structuri (măduva spinării, bulb, punte, diencefal). În principal se formează o serie
de aglomerări neuronale sub forma unor plăci:

- La nivelul măduvei spinării: Două plăci bazale care conţin neuroni motori, şi două plăci
alare care conţin neuroni senzitivi. Cele două plăci sunt unite printr-o placă ventrală şi una
dorsală, între ele delimitându-se canalul medular (ependimar)
- La nivelul diencefalului: găsim 2 plăci alare şi bazale care se vor organiza în nuclei.
Diencefalul e alcătuit dintr-o palcă doraslă subţire şi o placă alară groasă, din care se
dezvoltă talamusul şi hipotalamusul. De asemenea diencefalul va contribui la formarea
glandei hipofize (ce se dezvoltă şi din punga lui Rathke, diverticul ce se formează pe
planşeul cavităţii bucale înaintea membranei buco-faringiene. Din punga lui Rathke se va

UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi, România, 2011 4

 Copyright © Guţu Pavel. Toate drepturile rezervate.
MGII, Gr. 27
forma adeno-hipofiza, lobul intermediar şi cu porţiunea tuberală (tija hipofizei). diencefalul
va forma lobul posterior, neurohipofiza, care astfel va conţine celule neurogliale.

Telencefalul

Este format din 2 evaginaţii laterale, reunite printr-o porţiune centrală, numită lamina terminală. La
nivelul laminei terminale se încrucişează fascicule comisurale, alcătuite din fibre nervoase care fac
legătura între cele două comisuri. Cele 2 evaginaţii se dezvoltă şi acoperă suprafeţele laterale ale
diencefalului, mezencefalului şi metencefalului, astfel încît se formează structura definitivă a
encefalului. Din acest motiv diencefalul apare situat în itnerior emisferelor cerebrale.

Sistemul nervos periferic

Este format de nervii cranieni, nervii spinali, sistemul nervos autonom (simpatic şi parasimpatic). În
general SNP se dezvoltă din crestele neurale, care imediat ce s-au desprins din ectoblast se dispun pe
laturile tubului neural, după care se fragmentează şi formează mase ganglionare mai mici, care
migrează în diferitele regiuni ale corpului şi formează diferitele tipuri de ganglioni.

Neuropir este structura formată de:

Corpul neuronal, înconjurat de

- terminaţiile axonice,
- dendritice
- Celule gliale
- Capilare

Fibrele nervoase în principal sunt clasificate în 3 categorii:

- Clasa A
o Alpha, cele mai groase şi cu viteza cea mai mare de conducere.
o beta
o gamma
Ce se diferenţiază prin cantitatea de mieline şi viteza de conducere. Sunt în principal fibre
somatice,aferente şi mielinizate.
- Clasa B
Sunt mai puţin mielinizate, fibre eferente preganglionare.
- Clasa C
Fibre nemielinizate, cele mai subţiri şi cu viteza cea mai mică de conducere.

UMF „Gr. T. Popa”, Iaşi, România, 2011 5