Anatomia dintelui

Dintii sunt structurile cele mai dure din organismul uman, fiind folositi la muscarea, sfasierea si mestecarea alimentelor, ca un prim pas in digestie. Dintii au un rol si in vorbire, un proces controlat prin directionarea fluxului de aer in gura, cu ajutorul dintilor, limbii si a buzelor. Fiecare dinte are doua parti principale - coroana dintelui - partea vizibila de la suprafata - si radacina situata in maxilar. Aceste doua parti se intalnesc la gatul dintelui (colet), situat chiar sub marginea gingiei. Coroana - Aceasta este partea vizibila a dintelui, situata deasupra marginei gingivale si acoperita cu smalt. Cu cat inaintam in varsta, dintii pot parea mai lungi. Acest fapt se datoreaza bolilor parodontale, care produc retragerea gingiei si dezgolirea dintelui. De asemenea, dintii pot parea mai mici, datorita tocirii smaltului. Dintii incisivi au coroana cu capatul lat si ascutit, in forma unei dalte, iar caninii au capatul ascutit ca osageata. Molarii si premolarii presinta osuprafata mai plata, cu ridicaturi si adancituri. Gatul dintelui - Numit si colet, este locul in care coroana intalneste radacina. Radacina dentara - Radacina dintelui se extinde in osul maxilarului, iar forma sa depinde de tipul dintelui. Incisivii si caninii au o singura radacina, premolarii au o radacina sau doua, iar molarii pot avea doua sau trei radacini, in functie de locatie. Radacinile sunt acoperite de ciment si sunt sustinute cu ajutorul ligamentului periodontal. La capatul fiecarei radacini se afla un orificiu, numit foramen apical, prin care ies vase de sange si nervi. Smaltul - Smaltul este invelisul exterior, dur, al coroanei dentare. Smaltul poate rezista fortei de mestecare, muscare si zdrobire, insa poate fi si foarte fragil. Este predispus la fisurare. Lezarea smaltului nu este dureroasa. Dintele nu poate repara singur smaltul, asa cum oasele rupte se sudeaza, prevenirea deteriorarii fiind esentiala. Smaltul este translucid (permite trecerea luminii) insa nu este transparent. Desi smaltul se afla la exterior, stratul de sub acesta - dentina - este responsabil de culoarea dintilor. Smaltul poate fi patat de cafea, ceai tutun si din cauza igienei deficitare. Medicul poate rezolva aceasta probema prin abraziunea smaltului sau prin alte metode ce implica afectarea dentinei. Cimentul dentar - Asa cum smaltul acopera coroana, cimentul acopera radacina. Nu este la fel de alb sau dur precum smaltul, insa este atasat de mici fibre (ligamentele periodontale), care ajuta la ancorarea dintelui in maxilar.

Dentina - Dentina este o substanta asemanatoare cu osul, aflata sub smalt si care alcatuieste cea mai mare parte a dintelui. Pentru a schimba culoarea dintelui, este necesara schimbarea culorii dentinei. Culoarea dentinei este gri-alba sau galbuie, nu un alb pur. Petele pot fi produse de diverse boli, fluor, sau antibiotice, administrate in perioada de dezvoltare. Dentina inconjoara si protejeaza nervii si vasele de sange - pulpa - din coroana si radacina. Dentina este un tesut viu si transmite impulsuri dureroase. Se poate repara singura. Pulpa dentara - In mijlocul dintelui se afla pulpa dentara, o cavitate ce contine vase de sange, nervi si tesut conector - pulpa. Pulpa hraneste dintele si asigura vitalitatea sa. Partea pulpei situata in radacina se numeste canal radicular, iar partea situata in coroana se numeste camera pulpara. Atunci cand este expusa infectiei, pulpa transmite durere severa si formeaza un abces dentar. In acest caz, pentru salvarea dintelui, este necesara extractia pulpei si obturarea canalului radicular. Ligamentul periodontal - Radacina dintelui este atasata de osul alveolar prin ligamentul periodontal. Acest ligament contine vase de sange si nervi, constituind o zona de amortizare flexibila intre dinte si os. Foramenul apical - Deschizatura mica de la capatul fiecarei radacini, care permite trecerea vaselor de sange si a nervilor. SISTEME DE NUMEROTARE A DINTILOR

Pentru a simplifica modul in care este indicat un anume dinte s-au inventat anumite sisteme de numerotare ale dintilor cunosute atat de medic cat si de tehnicianul dentar. Exista mai multe astfel de sisteme valabile in diferite colturi

ale lumii. Cele mai cunosute sunt: 1. Schema de notare americana

Se foloseste in armata Statelor Unite ale Americii. Notarea dintilor permanenti incepe cu numarul 1 la nivelul molarul 3 al hemiarcadei drepte superioare si se sfarseste cu numarul 32, acesta fiind molarul 3 al hemiarcadei drepte inferioare. Notarea dintilor temporari incepe cu litera A la nivelul molarului secund al hemiarcadei drepte superioare si se termina cu litera T la nivellul molarului secund al hemiarcadei drepte inferioare.

2. Schema dentara aritmetica Este un sistem vechi de numerotare a dintilor, preconizat de Dane si Haderup (1887), care nu se mai foloseste in ziua de astazi. 3. Schema FDI - sistem de notare folosit in Romania

Schema Federatiei Dentare Internationale este un sistem de numerotare a dintilor, recunoscut international, inventat de Pirquet in 1924 si modificat de Federatia Dentara Internationala (FDI) in 1970. Explicatia numerotarii dintilor: fiecarui dinte ii apartin 2 numere. Primul numar reprezinta hemiarcada, iar cel de al 2-lea numar reprezinta dintele (incisiv, canin, premolar sau molar). Hemiarcada dreapta superioara se noteaza cu 1, hemiarcada stanga superioara cu 2, cea inferioara stanga cu 3 iar cea inferioara dreapta cu 4. In cazul dintilor temporari hemiarcada dreapta superioara se noteaza cu 5, cea stanga superioara cu 6, cea stanga inferioara cu 7 iar cea dreapta inferioara cu 8. Dintii se noteaza astfel: incisivul central se noteaza cu 1, incisivul lateral se noteaza cu 2, caninul 3, primul premolar 4, cel de al 2-lea premolar 5, primul molar 6, al 2lea molar 7 si cel de al 3-lea molar se noteaza cu 8. In dentitia temporara molarii se noteaza cu 4 respectiv 5.

ARCADELELE DENTARE TEMPORARE

La copii exista asa-zisa dentitie temporara sau "dinti de lapte", 20 la numar: 8 incisivi, 4 canini si 8 molari. Acestia incep sa erupa incepand cu varsta de 6 luni, iar dentitia completa se formeaza pana la varsta de aproximativ 2 ani si jumatate.

Acesti dinti vor fi insa inlocuiti treptat cu cei definitivi intr-un proces lent, care debuteaza in jurul varstei de 6 ani si se finalizeaza pana la 12 ani. Maselele de minte (al treilea molar) nu au legatura cu dentitia temporala sau cu cea definitiva. Ele pot sa erupa la orice varsta, incepand cu 17 ani.

ARCADELE DENTARE PERMANENTE

Avem doua dentitii, cea de copii si cea a adultului. La omul adult exista in mod normal un numar de 32 dinti, cate 16 pe fiecare arcada (superior, pe maxilar si inferior, pe mandibula). Pentru ca au forme si roluri diferite, dintii au fost impartiti in incisivi, canini, premolari si molari. Astfel, pe fiecare arcada se gasesc patru incisivi, doi canini, patru premolari si sase molari. Incisivii si caninii sunt folositi pentru prehensiune (muscare), iar premolarii si molarii pentru mestecare. Putei localiza i identifica tipurile de dini pe arcada dentar din imaginea de mai jos:

Incisivii - dinii frontali, tioi, cu form de dalt (patru superiori i patru inferiori), folosii la tiatul alimentelor. Caninii - au form conic (de coli) i folosesc la sfiatul alimentelor. Premolarii - au la suprafaa ocluzal o coroan bicuspid sau tricuspid. Servesc la sfrmare i sfiere. Molarii - folosesc la mestecat, avnd mai multi cuspizi (formaiuni de relief) pe suprafaa ocluzal.