1.1 REORIENTAREA CERINTELOR DINSPRE CANTITATE SPRE CALITATE CONSTIENTIZAREA PROBLEMELOR DE MEDIU.

In cadrul acordului de integrare a tarii noastre in UE, una dintre masurile impuse, printre altele, este implementarea sistemului de agricultura ecologica. Aparent ceva nou si usor de pus in practica, cunoscandu -se faptul ca nu se admit imput-uri de ordin chimic, sintetic, lucru pe care noi l -am si respectat si il respectam in continuare pe multe din suprafetele agricole. Ingrijorator, insa, este lipsa cererii pe piata a produselor certificate ecologic, precum si puterea redusa de cumparare a consumatorului , cunoscut fiind faptul ca pretul de vanzare a unui produs ecologic va fi mai ridicat decat omologul sau obtinut in sistem conventional. Deci, cel putin pentru inceput, intreaga cantitate de produse agricole ecologice trebuie exportata. In urma unui studiu efectuat de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor s-a preconizat ca pana in anul 2004 consumul national de produse ecologice sa atinga cota de 10 % din productia totala, restul mergand la export.

Actele normative care opereaza in productia de alimente se orienteaza, in special, in functie de schimbarea de gandire intervenita fata de sectorul agricol. Nu se refera, exclusiv, la productia agricola primara, ci iau in considerare intregul lant alimentar, de la productia primara la consumatorul f inal. Acest complex agroalimentar este caracterizat prin: cresterea responsabilitatii celor care practica acest tip de activitate, cresterea nivelului de informare si, prin acestea, ofera posibilitatea de a ajunge lider pe piata. Similar cu abordarea acestui complex agroalimentar, in acceptia conventionala, se poate aborda si lantul producerii si procesarii produselor agroalimentare ecologice, fata de provocarile care s -au ivit in ultimii 10 ani, catre un sector durabil, competitiv, actionand in mod independent pe piata, pe baza standardelor specifice in vigoare pe piata U.E.

Comisia Codex Alimentarius defineste agricultura organica ca "o abordare holista a sistemului de management al productiei, care promoveaza si intretine dezvoltarea sanatoasa a agro-ecosistemelor, incluzand biodiversitatea, ciclurile biologice si activitatea biologica a solului. Accentul este orientat catre utilizarea practicilor manageriale in acord cu utilizarea input -urilor exterioare fermei, luand in considerare conditiile regionale la care sistemele trebuie sa se adapteze. Aceasta se realizeaza prin utilizarea, acolo unde conditiile permit, de metode agricole, biologice si mecanice, in opozitie cu utilizarea substantelor de sinteza, pentru a realiza orice functie specifica i n sistem.cu utilizarea." (Codex Alimentarius Commission - Guidelines for the production, processing, labeling

and marketing of organically produced foods, CAC/GL 32 -1999.) In diferite tari se utilizeaza termenii ecologic, biologic sau organic, care sunt sinonimi (organic - termen utilizat in tarile de limba engleza; biologic - in tarile de limba franceza, italiana, portugheza, olandeza; ecologic - in tarile de limba daneza, germana si spaniola.)

PRINCIPIILE DE BAZA ALE PRODUCERII SI PROCESARII DE ALIMENTE ECOLOGICE (ORGANICE, BIOLOGICE)

- Producerea de alimente cu calitati nutritive ridicate, in cantitati suficiente. - Interactiunea in mod constructiv cu ciclurile si sistemele naturale. - Incurajarea dezvoltarii sistemelor de tip ferma, implicand to ate verigile din circuitul biologic: microorganisme, sol, flora si fauna. - Mentinerea si cresterea fertilitatii solului pe termen lung. - Promovarea sistemelor de exploatare rationala a resurselor de apa. - Utilizarea, in masura posibilitatilor, in sistem inchis, in ceea ce priveste disponibilitatea nutrientilor. - Asigurarea conditiilor de dezvoltare a animalelor, in conformitate cu prevederile legale ale productiei ecologice. - Minimizarea tuturor formelor de poluare, rezultate din tehnologiile agri cole. - Mentinerea biodiversitatii sistemului agricol. - Obtinerea de efecte pozitive pentru cei implicati in productoa ecologica, prin cresterea calitatii vietii, inclusiv prin asigurarea securitatii mediului, in conformitate cu Carta Drepturilor Omului .
Obiectivele agriculturii ecologice ar putea fi astfel sintetizate:

- sa evite toate formele de poluare, atat la nivelul produselor cat si la nivelul mediului; - sa mentina fertilitatea naturala a solurilor, prin aceasta putandu -se asigura de o maniera durabila securitatea alimentara a planetei; - sa permita agricultorilor un nivel de viata decent; - sa produca, in cantitati suficiente si la un nivel calitativ corespunzator alimente -produse de care depinde, intr-o mare masura sanatatea consumatoril or.

SITUATIA PE PLAN NATIONAL SI INTERNATIONAL

In toate tarile Uniunii Europene se manifesta o reala vointa de dezvoltare a agriculturii ecologice, care va detine peste 10 % din suprafata cultivata.

Suprafata agricola utila in "bio" in unele tari se prezinta astfel: Italia - peste 1.100.000 ha, Germania, Marea Britanie - 600.000 ha, Franta - 400.000 ha, Spania - 380.000 ha, Austria - 250.000 ha, iar in SUA si Japonia in jur de 20 % din sistemul de productie alimentara este ecologica. Spre deosebire de agricultura conventionala, care reprezinta un sistem energo intensiv, costisitor pentru societate, cu potential daunator asupra mediului inconjurator si a sanatatii populatiei (Lampkin, 1990), conceptul agriculturii ecologice se bazeaza pe o abordare ho lista, in cadrul careia natura este perceputa mai mult decat elementele componente, considerate individual. Principiile agriculturii ecologice se regasesc in principiile ecologiei, stiinta care studiaza interrelatiile dintre organisme si mediu. In termeni practici, aceasta inseamna ca agricultura organica se inspira si invata din existenta ecosistemelor naturale. Fermele si societatile agroindustriale ecologice sunt, in general, de dimensiuni mici sau mijlocii. In toata lumea, majoritatea fermelor ecologi ce ocupa suprafete mici (0,5-30 ha), cultiva si/sau cresc un numar mic din una, doua sau trei specii de plante si animale si, respectiv prelucreaza unul, doua sau trei produse agricole diferite. Agricultura ecologica este un sistem de productie care excl ude utilizarea fertilizatorilor artificiali, a pesticidelor, hormonilor de crestere si aditivilor in hrana animalelor. Agricultura ecologica se bazeaza pe asolamentul culturilor, respectiv metode biologice de protectie a plantelor, care sa mentina fertilit atea solului, sa asigure plantele cu substante nutritive, sa combata bolile, buruienele si daunatorii.

In Romania, productia ecologica se defineste prin obtinerea de produse agroalimentare fara utilizarea produselor chimice de sinteza, in conformitate cu regulile de productie ecologica, care respecta standardele, ghidurile si caietele de sarcini nationale si sunt atestate de un organism de inspectie si certificare. Cererea de produse agricole ecologice fiind in crestere, se poate considera o noua oportunitate pentru exportul agriculturii romanesti. Romania, desi este cel mai mare producator din zona, cu cea mai curata agricultura, din cauza imposibilitatii financiare pentru chimizare masiva, poate face fata acestei provocari, dar nu poate exporta produ sele agricole ecologice decat sub certificare straina, costisitoare si anevoioasa. Metodele de productie ecologica utilizate in obtinerea produselor vegetale primare neprocesate, animale si produse animaliere neprocesate; produselor de

origine vegetala si animala procesate, destinate consumului uman, preparate din unul sau mai multe ingrediente de origine vegetala si / sau de origine animala; furajelor, furajelor compuse si materiilor prime trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - respectarea principiilor productiei ecologice; - neutilizarea de fertilizatori si amelioratori ai solului, pesticide, materiale furajere, aditivi alimentari, ingrediente pentru alimente, substante folosite in alimentatia animalelor, substante ajutatoare pentru pregatire a furajelor, produse pentru curatarea si dezinfectarea adaposturilor pentru animale si alte produse, decat a acelor produse permise sa fie folosite in agricultura ecologica. Dezvoltarea tehnologiilor de cultura pentru agricultura alternativa, respectiv "agricultura ecologica" se impune tot mai mult prin performantele socio economice realizate. Acest lucru poate fi usor de indeplinit, printr -un management corespunzator al tuturor factorilor care contribuie la obtinerea unor productii ridicate pe unitatea de suprafata si in final recunoasterea calitatii produselor finite, in acest caz, certificarea productiei ca fiind ecologica.Acest obiectiv major, certificarea productiei de grau, obtinut prin aceasta tehnologie si a produselor finite este urmarit in prezentul proiect. Potentialul productiv in sistem ecologic de agricultura al tarii noastre poate sa ajunga pana la 15-20% din suprafata totala agricola, suprafetele cele mai mari fiind concentrate in zona de deal - munte unde tehnologiile de intretinere si exploatare a pasunilor s-au bazat pe metode traditionale - ecologice (aplicarea gunoiului de grajd, exploatare prin pasunat si/sau cosit, folosirea trifoiului ca planta furajera si amelioratoare a fertilitatii solului, utilizarea sistemului mixt vegetal-zootehnic), dar nu sunt de neglijat nici suprafetele arabile din zona de In Romania, in anul 2001, suprafata cultivata dupa modul de productie ecologica a fost de 28800 ha, in 610 exploatatii agricole, din care 160 exploatatii zootehnice pentru cresterea vacilor de lapte. (Sursa : Strategia de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare si silviculturii pe termen lung si mediu, 2001 -2005 si 2005 - 2010 ; MAAP, 2002) Productia certificata ecologic a fost de 24400 tonesi se refera la productia obtinuta din zonele de cultura pentru cereale, plante tehnice si leguminoase in partea de sud a tarii, iar pentru productia animaliera in zona de nord. Deoarece Romania nu are o piata interna de produse ecologice, intreaga productie certificata a fost exportata pe pietele europene unde cererea pentru astfel de produse este destul de mare. Daca in perioada 1950 - 1990 obiectivele urmarite de agricultura erau de crestere a productiei in vederea satisfacerii cerintelor alimentare, avand in vedere populatia in crestere, astazi se cauta gasirea de noi solutii, care au ca

obiective respectarea mediului, realizarea unui sistem de productie viabil din punct de vedere economic, intretinerea si valorificarea resurselor naturale. Aceast nou tip de agricultura este numita agr icultura durabila si ea presupune un ansamblu de tehnici si practici ce trebuie sa garanteza o productie satisfacatoare, care sa asigure nesarul de alimente, tinandu -se cont de protectia mediului inconjurator. Cu alte cuvinte in agricultura durabila se pun in aplicare acele masuri ce se pot lua in cadrul unui sistem agricol ce satisfac necesitatile generatiei actuale fara a compromite sansa generatiilor viito are de a-si satisface propriile necesitati. In ultima perioada se vorbeste tot mai mult de reducer ea poluarii de origine agricola, de lupta contra eroziunii solului, de pastrarea calitatii diverselor peisaje, de protejare pe termen lung a resurselor naturale. Sistemele extensive agricole aduc elemente favorabile mediului, pentru ca presupun mai putine elemente chimice, permit limitarea poluarii solului, a apelor de suprafata si adancime, permit evitarea degradarii peisajelor, a eroziunii solului, alunecari de teren, insa productiile sunt mai reduse. Dupa anul 1990, decalajul inregistrat intre indicato rii cantitativi care exprima potentialul de productie si cei calitativi, se datoreaza nivelului scazut al dotarii cu utilaje si echipamente necesare desfasurarii procesului de productie, precum si cu imput-urile aferente, ceea ce a condus la realizarea uno r tehnologii de cultura extensive. O alta cauza o prezinta faramitarea si dispersarea mare a exploatatiilor agricole ca urmare a aplicarii legii Fondului funciar 18/1991, in prezent suprafata agricola a tarii ( 14,8 mil. ha) fiind dispersata in cca 40 milioane parcele.

In anul 1972 se constituie I.F.O.A.M. - Fedratia Internationala a Miscarilor de Agricultura Organica, cu sediul in Germania, ce grupeaza peste 670 de organizatii si institutii din peste 100 de tari din intreaga lume. Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.) recunoaste prin votul majoritar al Parlamentului European din 19 februarie 1986, existenta agriculturii alternative, pe baza unei rezolutii care adopta Regulamentul 2092/91. Pe parcursul anilor au fost formulate o serie de reglementari, dintre care o importanta deosebita o reprezinta Regulamentul C.E.E. 1936/1995 care face precizarea ca de la 1 ianuarie 2000 pentru agricultura ecologica se va folosi numai material de semanat / plantat provenit tot din agricultura ecologica. In acord cu statisticile I.F.O.A.M. (februarie 2001) suprafata agricola mondiala destinata productiei ecologice se cifreaza la 15.8 milioane ha, cele mai mari

suprafete fiind detinute de Australia (7.6 milioane ha), Argentina (3 milioane ha), Italia (1 million ha). Repartitia suprafetelor pe continente este astfel : Oceania 48.5%; Europa 23.6% ; America latina 20% ; America de Nord 7.5% ; Asia 0.33% ; Africa 0.14%.