1

1. NOTIUNI GENERALE
1.1. Gramatica
Gramatica este un ansamblu de reguli referitoare la modificarea cuvintelor si la mbinarea
lor n enunturi n procesul comunicrii. Prtile constitutive ale gramaticii sunt: morfologia,
care studiaz cuvntul, n calitatea sa de semn lingvistic stabil, modificrile sale formale,
corelate cu valorile gramaticale care rezult din aceste modificri, si sintaxa, studiul
enuntului, ca asociere de cuvinte si produs final al activittii verbale, form de baz a
comunicrii umane*.
Cele dou prti constitutive ale gramaticii formeaz un mecanism integrat, unitar, nct
practic o parte nu se poate studia fr referire la cealalt, deoarece structura cuvintelor se
modific n functie de combinatiile sintactice n care acestea apar n enunt. ,Morfologia nu are
existent independent de sintax, cci formele cuvintelor ar fi indiferente, mai bine-zis nici n-
ar exista, dac nu ar avea o ntrebuintare sintactic, tot asa cum sintaxa n-ar exista dac nu i
s-ar pune la dispozitie cuvinte pe care s le organizeze n fraze. De aceea nici nu ne trebuie o
morfologie care s nu tin seama de ntrebuintarea formelor, dup cum nu ne-ar servi la nimic
o sintax care n-ar porni de la formele existente ale cuvintelor(Al. Graur, Gramatica azi, p.
29). Influentele reciproce dintre morfologie si sintax duc la integrarea prtilor gramaticii n
morfosintax.
Gramatica are legturi strnse si cu celelalte compartimente ale limbii: vocabularul,
formarea cuvintelor, fonetica etc.
Raporturile dintre gramatic si vocabular se reflect n chiar notiunea de cuvnt ca unitate
lexical, cuvntul fiind de fapt materialul de constructie al gramaticii. Formele si sensurile
cuvintelor se descoper n combinarea cu alte cuvinte si corespund unor ntrebuintri sintactice
diferite. Un cuvnt nu rmne la forma-tip, ci are toate formele gramaticale pe care le poate
lua n timpul flexiunii, forme care pot fi foarte deosebite ntre ele (de exemplu, verbele
neregulate).
Sistemul gramatical este n relatie de interdependent si de complementaritate cu
sistemul lexical, prelund de la acesta inventarul morfemelor independente si constituind
prtile fundamentale ale sistemului limbii. Cuvintele devin categorii lexico-gramaticale
diferentiate ntre ele semantic, morfologic, sintactic si deictic.
Raporturile dintre gramatic si formarea cuvintelor privesc procedeele folosite: derivarea,
compunerea, schimbarea valorii gramaticale, care sunt mijloace gramaticale prin excelent.
Unii specialisti consider formarea cuvintelor un domeniu de granit ntre compartimentele
limbii.
Legtura dintre gramatic si fonetic se refer la folosirea cu valoare gramatical a unor
elemente de ordin fonetic: accentul, intonatia, pauza, alternantele fonetice etc., de care se
folosesc att morfologia, ct si sintaxa.
Gramatica este de asemenea legat de stilistic, n toate variantele sale, ntruct
abaterea, diversificarea si individualizarea stilistic se constat si se analizeaz numai prin
raportarea la normele gramaticale ale limbii literare.
Ajutnd la dezvoltarea gndirii logice si fiind definit metaforic ,gimnastic a mintii,
gramatica este strns legat de logic, multi gramaticieni socotind-o interfata lingvistic a
gndirii, dar este fals ideea c se poate pune semn de egalitate ntre logic si gramatic.
2

Gramatica influenteaz regulile scrierii, ortografia si punctuatia (,auxiliarul grafic al
sintaxei). Normele ortografice actuale se bazeaz pe dou principii gramaticale: principiul
morfologic si principiul sintactic.
Toate aceste legturi ale gramaticii cu celelalte prti constitutive ale limbii au ca numitor
comun nsusirea corect a cuvintelor att sub aspectul formei si al continutului, ct si al tuturor
combinatiilor n care intr ntr-un enunt.
n functie de perspectiva teoretico-metodologic, de destinatie si de scopul propus,
gramaticile pot fi: istorice (diacronice), care urmresc evolutia sistemului fonetic, a morfologiei
si a sintaxei de-a lungul timpului, descriptive (sincronice), care se limiteaz s descrie
realitatea lingvistic si structurile diferitelor ipostaze ale limbii, fr a interveni n ierarhizarea
normativ. Gramatica normativ stabileste regulile exprimrii corecte, punnd accentul pe
formele si constructiile corecte, iar gramatica corectiv atrage atentia asupra formelor sau
constructiilor neacceptate de norma literar. Acestea sunt gramatici cu destinatie general,
pentru publicul larg, dar sunt si gramatici de diferite tipuri adresate specialistilor si, n functie
de metodele folosite, acestea pot fi traditionale sau moderne. n realitate, nu exist tipuri
,exclusive de gramatici, ci tipuri predominante.
Lucrarea de fat are un caracter descriptiv, dar si normativ-aplicativ, urmrind cu
precdere problemele de corectitudine/incorectitudine gramatical.

1.2. orfologia
Morfologia este partea gramaticii care cuprinde reguli privitoare la forma cuvintelor si la
modificrile acesteia n vorbire si n scriere. Din perspectiv modern, este stiinta care are
drept obiect de studiu cuvntul sau morfemul (n calitatea sa de semn lingvistic minimal din
structura unui cuvnt). Este compartimentul limbii cu cea mai complex sistematizare, iar
structura morfologic este partea cea mai stabil a unei limbi, determinnd n mare msur
specificul acesteia.
Cuvntul morfologie este mprumutat n limba romn din limba francez (morphologie),
avnd la origine gr. morph ,form si logos ,stiint, studiu, cercetare.
Studiul morfologiei este organizat n clase lexico-gramaticale numite 5grti de vorbire,
caracterizate prin anumite trsturi generale, formale si de continut si care se definesc pe baza
a trei criterii: criteriul semantic, morfologic si sintactic. Aceste criterii se regsesc n definitiile
clasice ale prtilor de vorbire, n care se arat ce exprim clasa respectiv (sensul lexical),
caracteristicile de form (flexiunea n raport cu diverse categorii gramaticale) si functiile
sintactice ale cuvintelor, rolul acestora ntr-un enunt. Din definitiile unor prti de vorbire poate
lipsi sensul lexical (este vorba de cuvintele asemantice: prepozitia si conjunctia) sau functia
sintactic (la substantiv, pronume, numeral, verb, unde acestea sunt multiple si mai mult sau
mai putin specifice); singurul element constant n definirea prtilor de vorbire este cel
morfologic, care se refer la modificarea structurii cuvintelor, adic la flexiune.
Gruparea n prti de vorbire asigur ncadrarea oricrei unitti lexicale ntr-un numr de
clase diferentiate prin particularittile specifice care conditioneaz si permit cuprinderea lor n
organizarea comunicrii.
n gramaticile romnesti sunt nregistrate urmtoarele prti de vorbire: substantivul,
adjectivul, numeralul, 5ronumele, verbul, adverbul, 5re5ozitia, conjunctia si
3

interjectia. Dintre acestea, primele cinci se grupeaz n categoria cuvintelor flexibile, adic
pot prezenta modificri formale, iar adverbul, prepozitia, conjunctia si interjectia n cea a
cuvintelor neflexibile, care particip la realizarea comunicrii ntr-o unic form, n general
neanalizabile la nivel morfematic, cu mentiunea c adverbul ocup o pozitie intermediar,
deoarece cunoaste categoria gramatical a intensittii, prin care se apropie de cuvintele
flexibile, dar variatiile n raport cu aceast categorie sunt exprimate perifrastic, prin urmare
forma cuvntului rmne nemodificat.
Facem precizarea c Gramatica limbii romne, editia din 2005, notat n continuare GALR,
ia n consideratie particularittile flexionare si selectiile asociative n delimitarea prtilor de
vorbire substantiv, adjectiv, pronume, verb. Numeralul, clas eterogen, cu particularitti
gramaticale profund diferite, este ncadrat n clasa semantic a cantitativelor, care reuneste
unittile lingvistice a cror semnificatie implic informatii ,cantitative referitoare la numr,
cantitate, dimensiune, durat, intensitate etc.
Flexiunea substantivului, adjectivului si a numeralului se numeste flexiune nominalg sau
declinare, pronumele are un tip propriu de flexiune, 5ronominalg, foarte apropiat de cea
nominal prin unele categorii comune; verbul, care se deosebeste radical de celelalte prti de
vorbire flexibile, are o flexiune verbalg, cunoscut sub numele de conjugare.
Criteriul semantic priveste semnificatia general a unei clase de cuvinte si mparte prtile
de vorbire n dou categorii: cuvinte autosemantice, care exprim notiuni, obiecte,
circumstante si pot fi prti de propozitie (substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele,
verbul, adverbul, interjectia) si cuvinte asemantice, care nu denumesc ceva din realitate, dar
stabilesc relatii n limitele enuntului - ntre cuvinte, la nivelul grupului de cuvinte, ntre grupuri
de cuvinte la nivelul propozitiei si al frazei -, avnd rol de lianti sau instrumente gramaticale.
Aici sunt ncadrate n mod traditional prepozitiile si conjunctiile.
Cuvintele cu sens lexical de sine stttor sau autosemantice au un inventar bogat,
deschis, supus nnoirii att prin mprumuturi, ct si prin formatii interne (este vorba mai ales
de substantive, adjective, verbe), pe cnd cuvintele asemantice (prepozitia, conjunctia, unele
adverbe de mod) au un inventar restrns, nchis, stabil, cu caracter abstract si preponderent
gramatical.
Criteriul sintactic are n vedere functiile sintactice ndeplinite de prtile de vorbire n
propozitie. Se disting astfel: prti de vorbire apte de a ndeplini o functie sintactic proprie
(substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul si adverbul) si cuvinte care nu
reprezint unitti sintactice (nu functioneaz ca prti de propozitie), ci ajut la exprimarea
functiilor sintactice, ca elemente de relatie n propozitie si n fraz (prepozitia, conjunctia,
interjectiile si unele adverbe).
ntre prtile de vorbire nu exist o granit precis, fiind posibile treceri de la o parte de
vorbire la alta prin procedeul numit conversiune sau schimbarea valorii gramaticale,
transpozitie lexico-gramatical sau derivare improprie etc. Acest transfer dintr-o parte de
vorbire n alta se realizeaz fr modificri ale formei cuvintelor, cu exemplificri n cele ce
urmeaz: substantiv devenit prepozitie: ,A reusit gratie talentului su, substantiv devenit
adverb: ,Vara cltoreste mult, ,Doarme bustean, ,Singur cuc, adjective devenite
substantive: ,Bgtrnii sufereau de frig; ,Un nenorocit i-a tiat calea; ,Cel istet se
descurc ntotdeauna; ,Obraznicul mnnc praznicul, pronume relativ-interogativ devenit
4

adverb: ,Ce frumos, adverb devenit adjectiv: ,Un domn bine, ,Un asa afront, ,Haine
gata, prepozitie devenit conjunctie: ,El cu ea formeaz un cuplu reusit, numeral devenit
adverb: ,nti ascult, dup aceea vorbeste etc.
Prin articulare, practic, orice parte de vorbire poate fi substantivat: ,Albastrul de
Voronet, ,Eul din noi, ,Zecele primit la examen l-a fcut fericit, ,Plimbatul de dimineat,
,Binele fcut nu se uit usor, ,A subliniat un .5e" din text, ,E un ,dar" la mijloc, ,Oful
nostru dintotdeauna. Multe prti de vorbire devin foarte adesea adjective: artist cetgtean,
femeie cosmonaut, biatul acesta, a sa mam, 5rima iubire, om instruit, ran
sngerndg, o asemenea fapt etc.
Interjectii provenite din substantiv la cazul vocativ: Doamne!, mam!, soro!, nene!,
domle; din verbe la modul imperativ: uite!, pzea; din numeral: (argotic) sase!
Trecerile de la o parte de vorbire la alta pot fi uneori doar ocazionale sau limitate
contextual. De exemplu, adverbul binisor devine substantiv numai n locutiunea: cu binisorul,
dup cum adjectivul si adverbul clar este substantiv doar n clar de lun.

1.3. Locutiunile 5grtilor de vorbire
Locutiunile sunt definite, aproape n toate gramaticile, ca grupuri de cuvinte mai mult sau
mai putin sudate, care au nteles unitar si care se comport, din punct de vedere gramatical,
ca o singur parte de vorbire. Dintre particularittile semnificative ale locutiunilor pot fi
mentionate: pierderea total a autonomiei unui element component, n situatiile n care acesta
nu mai exist independent n limb (a da brnci, a nu avea habar, a da ortul popii, a se da de-
a berbeleacul), conservarea unor forme flexionare iesite din uz (a bate cmpii, a merge ca pe
roate, a bga n boale, cte bordeie, attea obicee), forme care si schimb comportamentul
gramatical: verbe tranzitive la origine se construiesc prepozitional (a da de stire, a bga de
seam, a avea de gnd, a prinde de veste), pstrarea unor arhaisme lexicale si gramaticale
(fr noim, pe ndelete, pe sponci, n pofida, de prisos), ordinea fix a elementelor care
alctuiesc locutiunea si imposibilitatea de a fi dislocate din punct de vedere sintactic (a o lua la
sntoasa, a duce la bun sfrsit, a bga de seam, a tine minte, ct pe ce, odat ce).
Dup clasa morfologic ale crei caracteristici gramaticale le preiau, locutiunile pot fi:
substantivale (prere de ru, aduceri aminte/aduceri-aminte, btaie de cap, nod n papur),
adjectivale (de exceptie, cu snge rece, cu scaun la cap, slab de nger) pronominale (cine stie
cine, te miri ce, nu stiu care, Mria Sa, Excelenta Sa, Majestatea Sa), verbale (a bga de
seam, a da nval, a da buzna, a iesi la lumin, a scoate din srite), adverbiale (zi de zi, din
cnd n cnd, cu noaptea n cap, n dreapta, n urm, pe de rost), prepozitionale (n ciuda,
odat cu, n mijlocul, n caz de, de-a lungul), conjunctionale (chiar dac, cu toate c, din
moment ce, n caz c), interjectionale (Doamne pzeste!, ia te uit!, nu zu?!, pe naiba!).
Adjectivele, verbele, adverbele, prepozitiile si conjunctiile au cele mai multe locutiuni, pentru
celelalte prti de vorbire, numrul acestora este nesemnificativ.
Cu toate c au fost cercetate sub multiple aspecte, locutiunile gramaticale nu au fost
prezentate sistematic ntr-un studiu special sau n vreo gramatic si de aici dificultatea
diferentierii lor de expresii, de mbinrile libere de cuvinte si de cuvintele compuse, cu
implicatii n studiile de vocabular si de gramatic, de cultivare a limbii. Recunoasterea sau
nerecunoasterea statutului locutional al unui grup de cuvinte are repercusiuni n analiza
3

sintactic a propozitiei si a frazei, mai ales cnd este vorba de locutiunile prepozitionale si
conjunctionale.

1.4. Categoriile gramaticale
Categoriile gramaticale sunt modalitti prin care se realizeaz flexiunea prtilor de
vorbire. n limba romn lista lor cuprinde: genul, numgrul, cazul, determinarea, gradul
de intensitate, 5ersoana, diateza, modul si tim5ul.
Genul, cu cele trei specii ale sale, masculin, feminin si neutru, este o categorie
gramatical proprie substantivului, adjectivului, pronumelui, numeralului si verbelor la
participiu si gerunziu. De retinut c substantivele nu-si schimb forma dup gen (copil si
copil, de exemplu, nu sunt dou forme ale aceluiasi cuvnt, ci dou cuvinte diferite), dar
celelalte prti de vorbire amintite mai sus si schimb forma (frumos-frumoas, doi-dou,
acesta-aceasta, citit-citit nu sunt dou cuvinte diferite, ci numai dou forme gramaticale ale
aceluiasi adjectiv, numeral, pronume, verb). Toate cele trei genuri gramaticale se manifest, n
general, prin desinente la toate prtile de vorbire care au aceast categorie gramatical.
Numgrul gramatical, divizat n singular si plural, apare n flexiunea tuturor prtilor de
vorbire flexibile, cu exceptia numeralului (la care ideea de numr este exprimat lexical). El
indic un exemplar sau mai multe, n cazul substantivului, adjectivului, pronumelui si
numeralului. La verb se manifest pentru a indica dac actiunea este fcut de un singur autor
sau de mai multi.
Cazul se realizeaz n limba romn prin cinci valori: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ,
vocativ, marcate prin desinente. Este o categorie gramatical proprie substantivului,
pronumelor si numeralelor cu valoare de substantiv, iar la celelalte prti de vorbire (adjectiv,
forma de participiu) cazul se explic prin acord.
Gradul de intensitate, cu variettile pozitiv, comparativ (cu subdiviziunile: de
superioritate, de egalitate, de inferioritate) si superlativ (cu subdiviziunile: relativ si absolut)
este o categorie gramatical comun unei mari prti din adjectivele calificative (cu anumite
exceptii) si unei prti din adverbe (n special celor de mod), care nu se exprim niciodat n
limba romn prin terminatii gramaticale (cu exceptia neologismelor de origine savant), ci
prin cuvinte auxiliare: mai, tot asa, foarte, prea etc.
Persoana se manifest n flexiunea unor pronume (personale, reflexive, de ntrire, de
politete, posesive) si n flexiunea verbului (n cadrul modurilor personale), realizndu-se n trei
valori: persoana I - vorbitorul, persoana a II-a - conlocutorul si persoana a III-a - o alt
persoan despre care se vorbeste; valorile sunt marcate fie prin forme supletive, n cazul
pronumelui (eu, tu, el; al meu, al tu, al su etc.), fie prin desinente, n cazul verbului
(alergam, alergai, alergau etc.). La verb si la pronumele care au persoan, aceast categorie
este asociat cu valorile de numr.
Diateza, cu speciile activ, reflexiv, pasiv, modul, cu speciile indicativ, conjunctiv,
conditional, prezumtiv, imperativ, infinitiv, gerunziu, participiu, supin, si tim5ul, cu speciile
prezent, trecut, viitor - sunt categorii gramaticale specifice verbului, exprimabile prin mijloace
variate, uneori diferite de terminatiile de tipul desinentelor, si anume prin sufixe gramaticale,
pentru unele moduri (infinitiv, gerunziu, participiu) sau pentru unele timpuri (prezentul unor
verbe, imperfectul si perfectul simplu, mai-mult-ca-perfectul tuturor verbelor). Prin urmare,
6

flexiunea verbului, numit conjugare, const n schimbarea formei cuvintelor din aceast clas
dup diatez, mod, timp (categorii specifice clasei), persoan si numr (categorii comune
verbului cu alte prti de vorbire), fcnd ca verbul s aib cel mai mare numr de forme
gramaticale dintre toate prtile de vorbire flexibile.
Categoria determingrii este specific grupului nominal, exprimnd diferite grade de
individualizare; se realizeaz prin urmtoarele valori: nedeterminat (student), determinat
nehotrt (un student), determinat hotrt (studentul), marcate cu ajutorul articolului, care
reprezint modalitatea gramatical afixal de integrare enuntiativ cu implicare n flexiunea
nominal.
1.5. orfemul
Toate elementele componente ale unui cuvnt (radicalul, tema, prefixele, sufixele,
desinentele, accentul si intonatia) poart denumirea general de morfeme.
Morfemul este notiunea definitorie a morfologiei, creia i d si numele, si reprezint
unitatea minimal de expresie dotat cu semnificatie lexical sau gramatical. Ca semn
lingvistic minimal, morfemul poate reprezenta un cuvnt (la, gata, si, deci, vai) si chiar un
enunt (Mars!). Cel mai adesea ns, morfemul particip la comunicare ca parte component a
cuvntului si a enuntului.
Se deosebeste de fonem, care este unitatea fundamental a fonologiei, avnd capacitatea
de a diferentia cuvintele (or/er, dar/dor, foc/for etc.) fr a avea un sens propriu, si de
cuvnt prin faptul c nu are autonomie functional, morfemul fiind de fapt un component al
structurii cuvntului. Formei unui morfem i corespunde o valoare gramatical (de exemplu, - i
din elevi reprezint semnul pluralului). Aceeasi valoare, de plural, poate fi redat, n functie de
contextul fonetic sau morfologic, si prin alte forme: -e (fete, creioane), -le (basmale, sandale),
-uri (ruri, mtsuri) etc., morfemul reprezentnd, din aceast perspectiv, o clas de
variante, numite alomorfe. Clasa de alomorfe poate fi reprezentat de un numr variabil de
variante si are o relevant special n descrierea morfemelor gramaticale. De exemplu,
unittile morfematice -g, -e fac parte din aceeasi clas de alomorfe (ale morfemului de
,singular), dup cum -e, -i reprezint morfemul de ,plural, pentru c particip la opozitia
singular/plural (mam/mame, carte/crti, perete/pereti). Invariantele (morfemele) se
realizeaz n pozitii n care toate celelalte variante sunt excluse. Foarte rar sunt admise mai
multe variante n variatie liber: nivel-e/nivel-uri, item-i/item-e/item-uri, cpsun-e/cpsun-
i, copert-e/copert-i etc., semnificatia cuvntului rmnnd aceeasi, spre deosebire de band-
g/benz-i/ band-e, vis-e/vis-uri etc.
Morfemele se realizeaz prin anumite alomorfe n functie de contextul fonetic sau de cel
morfologic. De exemplu, alomorfele -i, ntlnit dup un i aton: indici-i, sacrifici-i si -g, realizat
numai dup un radical n vocal labial: ou/ou-g sunt considerate alomorfe fonetice.
Alomorfele se realizeaz (destul de rar) n contexte care nu pot fi caracterizate fonetic sau
morfologic: om/oam-eni, rs/rs-ete, cap/cap-ete. Asemenea alomorfe se plaseaz la nivelul
alomorfelor lexicale.
Ca si cuvintele, unittile morfematice cunosc fenomenul de omonimie, adic aceeasi
unitate fonic poate functiona ca suport al unor semnificatii complet diferite, dezambiguizarea
realizndu-se prin contextul morfematic si prin participarea la sisteme diferite de opozitii. De
exemplu, -g din arip-g, -i din tax-i, -e din part-e sunt morfeme de singular n flexiunea
7

nominal, spre deosebire de -g dinadun-g, -i din sar-i si -e din spun-e, expresie a persoanei n
flexiunea verbal. Omonimia se poate manifesta si n interiorul aceluiasi tip de flexiune: -e
asociaz singularul din cart-e cu pluralul din templ-e, si chiar n flexiunea aceluiasi cuvnt: -e
din fet-e-le este alomorf al morfemului de plural, dar exprim genitiv-dativul singular n fet-e-
i; n aceast situatie, dezambiguizarea se face dup cel de-al doilea component al flectivului.
Morfemele pot fi constituite din unitti fonetice segmentale (vocale si consoane), care
sunt reprezentate prin foneme propriu-zise (floare), su5rasegmentale, reprezentate prin
accent si intonatie, care pot diferentia att cuvinte (fin-afn, mozic-mozac), ct si forme
gramaticale omografe: nominativ-vocativ (Petre - Petre!), vocativ-genitiv/dativ plural
(fratilor!-fratilor), imperativ-indicativ prezent (Stai cuminte!- Tu stai cuminte) si morfemul
zero (), care reprezint o marc a valorilor gramaticale, este purttorul unei informatii
gramaticale, opunnd, ntre ele, diferite forme dintr-o paradigm: alb- /alb-, pom- /pom-i;
cnta- /cnta-m, cnta-i.
Clasificarea morfemelor se face dup diverse criterii. Unul dintre aceste criterii este
reprezentat de posibilitatea de combinare a acestora. Unele morfeme pot aprea singure sau
combinate cu un morfem zero: cap, frig, loc, om, vnt si nu pot comuta cu zero. Alte morfeme
sunt dependente (sufixele, prefixele, desinentele), ele se ataseaz unui morfem independent:
copil-as, re-vedere, cnt-a-se-r-m si nu pot comuta cu zero.
n functie de continutul exprimat, morfemele pot fi lexicale si cuprind morfeme-rdcin
(student-, cas-) si afixe derivative (ne-, des/dez-, str-; -ar, -esc, -mente etc.) si morfeme
gramaticale (totdeauna dependente), din care fac parte sufixele, care exprim la verbe modul
si timpul (gnd-esc, cnt-a-se, vz-nd) si desinentele, care exprim persoana si numrul
verbului (striga-m), genul, numrul si cazul n flexiunea nominal (scoal-a, elev-i, frumoas-ei
cas-e).
La acestea se mai poate aduga o alt clas, aceea a morfemelor lexico-gramaticale,
care au att valoare gramatical, dar pot forma si cuvinte noi. Este cazul prefixelor arhi-,
extra-, hiper-, ultra - etc., care marcheaz superlativul, formnd n acelasi timp si cuvinte noi:
arhiplin, extrafin, hipersensibil, ultracentral, si sufixelor substantivale motionale -, -it, -eas,
-oare etc., care sunt att sufixe lexicale, formnd cuvinte noi: student-student, pictor-
pictorit, buctar-buctreas, regizor-regizoare, dar si sufixe gramaticale,
exprimndcategoria gramatical a genului. O pozitie intermediar o are sufixul lexico-
gramatical cu valoare de superlativ -isim (rarisim).
Morfemele mai pot fi clasificate si n functie de pozitia fat de morfemul independent. Se
disting morfeme dependente ante5use (prefixe: co-raport, afixe mobile sau morfeme libere
de tipul verbe auxiliare, adverbe, prepozitii, conjunctii, pronume reflexive etc.: am auzit,
foarte ru, a cnta, sg ascult, se duce) si morfeme dependente 5ost5use (sufixele,
desinentele, articolul ca mijloc de determinare nominal: ac-ar, cnt-a-se, student-ei, fat-a).
Dup structura expresiei morfemele sunt continue (formate dintr-un sir nentrerupt de
foneme: copil-as, ani-lor, romn-esc), discontinue, care, la rndul lor, pot fi repetate (fatg
harnicg) si ntrerupte (ntlnite mai ales la formele de infinitiv ale verbelor: a alerga si la
formele genitivale: al studentului) si interne (alternantele din rdcin: a/g - zare/zri, d/z
- strad/strzi, z/j - obraz/obraji, l/i - colonel/colonei, chel/chei, sc/st - basc/bsti, forme
supletive, nedetasabile din structura rdcinii: eu, m, mie; sunt, esti, eram, fusei, fost).
8

Unii lingvisti consider c to5ica poate juca rol de morfem gramatical. n enuntul Oamenii
fac greseli subiectul este exprimat prin substantivul articulat, iar obiectul prin cel nearticulat,
indiferent de topic, pe cnd ntr-un enunt ca Soricelul vede pisica cuvintele soricelul si pisica
sunt, pe rnd, subiect sau complement direct, n functie de pozitia n enunt.

1.6. Structura morfematicg a cuvntului
n strns legtur cu unele categorii gramaticale si, implicit, cu flexiunea, se afl
structura morfematic a cuvintelor care poate cuprinde urmtoarele componente: radicalul,
tema, 5refixele, sufixele si desinentele. Ultimele trei (prefixele, sufixele si desinentele)
sunt denumite, cu un termen generic, afixe. Alturi de aceste componente, n structura
cuvintelor sunt prezente alternantele fonetice, accentul si intonatia, care contribuie la
exprimarea unor valori gramaticale.
Structura morfologic a unui cuvnt precum descntasei poate cuprinde urmtoarele
componente: morfemul-rdcin cnt- (partea fix a unui cuvnt, nedivizibil si neanalizabil
n prti componente, baz a derivrii), prefixul des- care, mpreun cu sufixul -a, formeazun
verb de la substantiv, sufixul -a- (sufix al timpurilor trecute pentru verbele de conjugarea I),
sufixul -se- (sufix al mai-mult-ca-perfectului) si desinenta -i (exprim categoria de persoan si
numr, n cazul de fat persoana a II-a, numrul singular).
Rdcina si afixele lexicale constituie mpreun radicalul, partea care apare constant n
tot cursul flexiunii si asigur unitatea cuvntului. Se poate reduce la o singur unitate
morfematic (reprezentnd un morfem independent): cart-e, mas-, ori poate fi reprezentat
printr-o grupare de morfeme lexicale cuprinznd si unul sau mai multe morfeme lexicale
dependente (pt-ut-ul, re-n-tiner-i).
Tema este o structur morfematic complex, alctuit din rdcin si unul sau mai
multe afixe (sufixe si prefixe). De exemplu prelucra- poate fi tema perfectului, prelucrase- este
tema mai-mult-ca-perfectului. Dup unii specialisti (v. Iorgu Iordan, Vladimir Robu, Limba
romn contemporan, p. 353) tema este identic cu radicalul atunci cnd n structura
acestuia intr rdcina + sufixe si prefixe.
Sufixul gramatical mpreun cu desinentele reprezint flectivul, partea cuvntului n care
se manifest modificrile flexionare, componenta variabil: prelucra-se-m, voi alerga, am
intr-a-t, cas-e-le. n flexiunea nominal, flectivul asociaz unitti morfematice reprezentnd
categoriile de numr, caz, determinare, dar si de gen (n formele adjectivului); flectivul verbal
este alctuit din unitti morfematice purttoare ale valorilor de numr si persoan (desinente),
de timp si mod (sufixe gramaticale).
De regul, topica structurii morfologice a cuvintelor n limba romn este radical + sufix
gramatical + desinent: cred-ea-m, dar pot aprea, mai ales la verbe, forme amplificate:
radical+sufix1+sufix2+ desinent1+desinent2: ven-i-se-r-m.
Separarea radicalului de flectiv se face adesea cu dificultate, datorit alternantelor
fonetice care pot aprea n radical (soart-sorti, fat-fete, cal-cai) sau ntre radical si flectiv
(cred, cread, crezi).
Exist situatii n care radicalul prezint n cursul flexiunii forme supletive, la verbele
neregulate (f-i, f-u-se-i, er-a-m, fos-t, est-e, est-i; ar-e, av-ea-m, aib-, ia-u, lu-a etc.)
sau la unele pronume personale (eu, mie, el, lui etc.) sau reflexive (sie, si, si, se etc.).
9

Alternantele fonetice marcheaz, pe lng mijloacele flexionare propriu-zise, unele
categorii gramaticale (genul, numrul, persoana, cazul) si apar de regul n corpul rdcinii
(fat-fete, art-arat) sau al sufixelor lexicale (nedreptate-nedreptti), iar celeconsonantice
apar mai ales n partea final a cuvntului, la granita cu desinenta (student-studenti, obraz-
obraji, romnesc-romnesti).
Accentul poate marca, mai rar, diferite categorii gramaticale att n flexiunea nominal,
ct si n cea verbal (nr-nurri, zro-zeruri, aprpie-apropi).
Intonatia constituie n flexiunea nominal o marc a cazului vocativ (frate!, lasilor!), iar
n cea verbal o marc a modului imperativ (nceteaz!, stati!).
n limba romn sunt si prti de vorbire neanalizabile (adverbe, prepozitii, conjunctii,
interjectii) la care nu se pot detasa prti componente, deci nu pot fi analizate din punct de
vedere morfematic.


























10

2. PRTILE DE VORBIRE FLEXIBILE
2.1. Substantivul
Substantivul este partea de vorbire flexibil care denumeste clase de obiecte n sens
larg: fiinte (om, printe, fat), lucruri (carte, sac, loc), fenomene ale naturii (ceat, vnt,
zpad), actiuni (scriere, urcare, vedere), stri (criz, bucurie, tristete), nsusiri (frumusete,
buntate, ntelepciune), relatii (prietenie, rudenie, dusmnie).
Genul, numrul, cazul si determinarea sunt categoriile morfologice ale substantivului;
dintre acestea genul este fix, prin urmare substantivul se schimb numai dup numr si caz,
realiznd ceea ce se numeste declinare.
Flexiunea substantivului se realizeaz sintetic, prin desinente, prin articolul definit,
precum si prin alternante fonetice care modific radicalul substantival. Categoriile gramaticale
se exprim si analitic, prin prepozitii, prin articolul nedefinit sau prin mrcile de caz proclitice
lui, al.
Ca centru al grupului nominal, substantivul se asociaz cu
O adjuncti s5ecifici - determinanti (copilul, un copil, acest copil, trei copii, asemenea
copil),
O adjuncti genitivali (casa printilor) si cu
O adjuncti nes5ecifici - adjectivali (biat istet),
O 5re5ozitionali (ru de munte),
O verbali (carte de citit, ran sngernd) sau
O 5ro5ozitionali (satul n care triesc).
Forma-tip, adic forma sub care se gseste substantivul n dictionare este cea de
nominativ-acuzativ, singular, nearticulat.
Dintre toate prtile de vorbire, substantivele sunt cuvintele folosite cel mai frecvent n
vorbire, sunt cele mai numeroase si n permanent nnoire, datorit numrului mare de obiecte
care trebuie denumite, cu mprumuturi care se adapteaz mai mult sau mai putin la sistemul
fonetic si morfologic al limbii romne. Alturi de verb, substantivul este implicat n definirea
celorlalte clase lexico-gramaticale.
2.1.1. Clasificarea substantivelor
Substantivele limbii romne se clasific dup mai multe criterii.
O prim clasificare a substantivelor este cea dup natura denumirii si priveste dihotomiile
substantive comune (a5elative) - substantive 5ro5rii.
Substantivele comune
Substantivele comune denumesc obiecte de acelasi fel, fr a le distinge (copil, cas,
pom, afacere, francez, ru, primvar), obiecte concrete, animate sau inanimate, numrabile
(discrete). Constituie categoria cea mai numeroas, considerat prototipic; se scriu
ntotdeauna cu initial mic.
Substantivele 5ro5rii
Substantivele proprii denumesc numai anumite obiecte individualizate pentru a le
deosebi de altele din aceeasi categorie. Numele proprii alctuiesc un sistem de denominatie
suplimentar, fiind atribuite unor obiecte desemnate prin numele comun, generalizator al clasei
din care face parte si, spre deosebire de numele comune, sunt intraductibile. Ele se ncadreaz
11

n numeroase grupe semantice. Pot fi individualizate nume proprii de persoane sau
antroponime (prenume: Ion, Maria, Grigore, nume de familie: Popescu, Stefnescu, Vasiliu,
supranume: Nababu, Pstorel, personaje literare: Harap-Alb, Pcal, Scufita-Rosie), nume de
locuri sau toponime (urbanonime: Iasi, Cluj, Craiova, hidronime: Arges, Dunrea, Trnave,
oronime: Carpati, Bucegi, Buila, oiconime: Romnesti, Cincu, Tunari, nume de strzi si
cartiere: Rul Doamnei, Mguricea, Primverii), nume de astri sau astronime: Saturn, Carul-
Mare, Gemenii, inclusiv Luna, Pmntul, Soarele, nume de animale sau zoonime: Grivei,
Lbus, Joiana, nume de ntreprinderi si institutii: ntreprinderea de Echipamente Aerospatiale,
Facultatea de Litere, Ministerul Afacerilor Externe, organe si organizatii de stat, politice sau de
alt natur, nationale sau internationale: Guvernul Romniei, Uniunea Scriitorilor din Romnia,
Teatrul National, Editura Academiei, Organizatia Natiunilor Unite, numele marilor epoci istorice
si numele unor evenimente cultural-istorice: Antichitatea, Evul Mediu, Renasterea, Reforma,
Unirea Principatelor, Congresul International de Onomastic, Primul Rzboi Mondial, nume de
srbtori: Crciun, Boboteaz, Paste, Schimbarea la Fat, 1 Decembrie, Anul Nou, numele
unor publicatii: Studii si cercetri lingvistice, Romnia literar, titlurile unor opere de tot felul:
O noapte furtunoas, Simfonia a VI-a, Dictionarul toponimic al Romniei, Legea
nvtmntului, nume de produse industriale: aparat foto Nikon, televizor Philips, tigri
Snagov, vin Busuioac de Bohotin, nume de vehicule si ambarcatiuni: rapidul Orient Expres,
crucistorul Aurora.
Numele proprii se transfer de multe ori dintr-o subclas onomastic n alta, n functie
de necesittile denominative. Apartenenta unui nume propriu la o anumit subclas
onomastic este determinat contextual. Prin figura de stil numit antonomaz, substantivele
proprii pot deveni substantive comune variabile n numr si articulate cu articol nehotrt: un
cotnar, o dacie, un iuda, o caiaf, un cresus, un hercule, scrise cu initial mic; fac exceptie
numele proprii ale unor creatori folosite pentru a denumi operele sau forma de prezentare a
acestora: un Sadoveanu (volum), un Lipatti (disc), un Rembrandt (tablou). Prezenta articolului
nedefinit marcheaz conversiunea numelui propriu n substantiv comun. Si substantivele
comune devin proprii prin procedeul numit onimizare: Ciobanu, Ursu, Cataram, Brum,
Ghiocel.
Substantivele proprii prezint toate categoriile gramaticale ale substantivelor: gen,
numr, caz, determinare, cu unele particularitti explicabile prin specificul lor denominativ.
Principala distinctie ntre substantivele proprii si cele comune, n scris, este de natur
ortografic: numele proprii se scriu cu initial majuscul.
n plan gramatical, distinctia ntre numele propriu si cel comun se face prin cteva
particularitti ale substantivelor proprii: au o singur form de numr, fie singular: Craiova,
Bacu, Dunrea, Crisul, Popescu, Cantemir, Cantacuzino, Ioana, Maria, Toma etc. (pot aprea
si la plural doar numele proprii de grup: Popestii, Cantemirestii, Cantacuzinii, Mariile, Tomii),
fie plural: Videle, Dragoslavele, Rosiori, Carpati, Anzi, Canare, Florii, Snziene, Rusalii,
Saturnalii, Gemenii etc. (din motive stilistice, metaforice sau metonimice, exist tendinta de
refacere a singularului: Carpatul, Bucurestiul, Iasiul, Galatiul). n general, numele proprii se
comport ca substantive nonnumrabile si se ncadreaz n cele dou clase ale substantivelor
defective de numr: singularia tantum si pluralia tantum.
12

n ce priveste genul, substantivele proprii au, ca si cele comune, trei genuri: masculin,
feminin si neutru. Fixarea lor la o anumit clas de gen se face fie dup genul substantivului
comun care desemneazobiectul: acest Buila (munte), aceast Boboteaz (srbtoare), acest
Unirea (magazin), fie dup forma lor, mai ales dac numele proprii provin de la cele comune:
aceast Mgura, acest Frsinet, aceast Padina sau acelasi nume propriu prezint variante de
gen: acest/aceast Cioaca (deal), acest Neptun/aceast Neptun (statiune). Genul gramatical
nu corespunde ntotdeauna genului natural att la antroponime (nume de familie, prenume,
dar mai ales hipocoristice): acest Popescu/aceast Popescu, acest Toma/aceast Toma, acest
Gabi/aceast Gabi, acest Sasa/aceast Sasa, ct si la zoonime: acest Misca/aceast Misca,
acest Zdreant/ aceast Zdreant etc. Ele se ncadreaz n asa-numitul gen comun.
Flexiunea cazual a numelor proprii preia, n general, modelul flexionar al numelor
comune, dar unele tipuri de nume proprii au si alte particularitti. De exemplu, numele
persoan (nume de familie, prenume, supranume) si numele de animale realizeaz genitiv-
dativul cu ajutorul afixului proclitic lui: lui Ionescu, lui Badea, lui Vlad, lui Guru, lui Azoric, lui
Chichirichi (articulare proclitic neadmis de norma literar la numele feminine, cu exceptia
celor cu terminatie nespecific de gen precum: Catrinel, Carmen, Calipso, Ingrid, Lili, Miriam,
Zizi). Numele proprii feminine terminate n -ca, -ga au forme diferite de genitiv-dativ fat de
substantivele comune cu aceeasi terminatie: Puica-Puici/Puichii, Draga-Dragi, Floarea-Floarei
fat de puica-puicii, draga-dragii, floarea-florii. La acuzativ substantivele proprii primesc
prepozitia 5e: O vd pe Ana, l ascult pe Radu, l citeaz pe Cosma.
Includerea unor substantive n categoria numelor comune sau n cea a numelor proprii
este adesea nesigur, ezitant, datorit faptului c mai exist substantive cu ,statut
intermediar, insuficient marcat. n aceast situatie se afl, de exemplu, numele lunilor anului,
numele unor rase de animale sau specii de plante, numele unor dansuri populare, epitete
afective. Dac pentru numele lunilor anului regulile sunt unice (cu initial mic: decembrie), la
celelalte regulile nu sunt ntotdeauna ferme (de exemplu, se recomand scrierea cu majuscul
pentru: Bazna, ras de porci, Gloria, soi de gru, dar cu initial minuscul pentru: cretesc,
ionatan, domnesc, merinos, clusul, brul, alunelul etc.).
Din punct de vedere sintactic, substantivul propriu, ca si cel comun, poate fi centru al
grupului nominal, atrgnd diferite tipuri de adjuncti. Astfel, numele propriu se poate asocia cu
articolul hotrt si nehotrt: un Ploiesti/Ploiestiul; cu adjuncti adjectivali antepusi sipostpusi:
btrnul Vasile/Vasile cel btrn; cu adjuncti nominali sau pronominali: Mriuca mosului/a lui;
Sibiul anului 2007/nostru; cu adjuncti prepozitionali: Ana de la tar; cu adjuncti verbali: Joian
de muls. Are aceleasi functii sintactice ca si substantivul comun.
Dup structura morfematicg substantivele se clasific n substantive sim5le,
substantive com5use si locutiuni substantivale.
Substantivele sim5le, comune si proprii, sunt formate dintr-un singur cuvnt. Ele pot fi
cuvinte de baz, nederivate (carte, stilou, Ana), cuvinte derivate cu sufixe (copilas, pdurar,
alunis, bostnrie, cnepiste, fget, clujean, junimist, geamgiu, ndrzneal, agerime,
policioar, Victoras, Ionut, Argesel, Ialomicioara), cu prefixe (antevorbitor, arhiepiscop,
copresedinte, constean, contracandidat, interfat, neliniste, nonvaloare, postcalcul, reaparitie,
strbunic, suprasolicitare, ultrasunet) sau rezultate prin derivare regresiv, formate de la
verbe sau de la substantive (auz<auzi, cnt <cnta, joc<juca; balneolog<balneologie,
13

sculptor<sculptur, pictor<pictur, cais<cais; alun<alun). Formatiile parasintetice sunt mai
putine: inconvenient, incompatibilitate, desconsideratie, nvesmntare etc.
Substantivele com5use att comune, ct si proprii, sunt unitti provenite din
minimum dou morfeme independente, care pot exista n limb si separat. Convergenta se
face prin alturare si se scriu aproape ntotdeauna cu cratim (bloc-turn, decret-lege, cine-
lup, redactor-sef, rea-credint, prim-ministru, prim-plan, prim-solist, prim-balerin(), prim-
doamn, bun-simt, daco-roman, floarea-soarelui, vita-de-vie, cal-de-mare, cuvnt-nainte,
zgrie-nori, pap-lapte, las-m-s-te-las, Cluj-Napoca, Trgu-Jiu, Turnu-Severin, Sfarm-
Piatr, Ft-Frumos) sau prin contopire (dacoromn, bunvoint, blocnotes, bunstare,
frdelege, triplusalt, surdomut, primadona, mrinimie, concertmaistru, scurtmetraj, valvrtej,
vinars, untdelemn, Cmpulung, Dacoromania, ntregalde, Delavrancea).
Alte substantive compuse sunt formate numai din elemente tematice - sufixoide si prefixoide -
(agorafobie, caligrafie, cacofonie, democratie, pinacotec, toponimie, xenomanie) sau prin
abreviere. Acestea sunt de dat recent si pot fi realizate prin combinarea unor silabe din
cuvintele componente (PLAFAR=Plante farmaceutice), din silabe si cuvinte (ROMARTA=Arta
romneasc), din initiale de cuvinte (ACR, ONU, SUA) sau din initiale si fragmente de cuvinte
(TAROM=Transporturile Aeriene Romne). Substantivele compuse din initiale de cuvinte se pot
scrie cu sau fr punct dup fiecare liter si se pronunt cu accent pe ultima silab.
Substantivele compuse prezint o serie de particularitti n flexiune si pun frecvent probleme
de ortografie, mai ales scrierea cu cratim sau fr cratim.
Locutiunile substantivale
Locutiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar si comportament
morfologic de substantiv. Spre deosebire de substantivele compuse, al cror grad de sudur
este foarte avansat, substantivele care alctuiesc locutiunea substantival si pierd
individualitatea semantic si ocup o ordine fix n grupul locutional. Exemple: aducere
aminte/aducere-aminte, aprindere de plmni, btaie de joc, dare de mn, fctor de bine,
nod n papur, orbul ginilor, prere de ru, ru de mare, tragere de inim etc. Locutiunile
substantivale provin din conversiunea unor locutiuni verbale: aducere aminte/aducere-
aminte<a-si aduce aminte, prere de ru<a-i prea ru, tragere de inim<a-l trage inima,
btaie de joc<a-si bate joc, tinere de minte<a tine minte etc. sau, mai rar, din grupri ce
includ pronume: un nu stiu cine/ce, un te miri cine/ce. Locutiunile substantivale de origine
verbal sunt frecvent nume de actiune sau de stare: btaie de joc, tinere de minte. Mai putine
locutiuni sunt nume de agent: bgtor de seam (locutiune substantival si adjectival).
Locutiunile substantivale contin n structura lor cel putin un substantiv si au
comportamentul gramatical al substantivului: flexioneaz, se articuleaz, ndeplinesc functii
sintactice, exceptie fac cele strine, care se utilizeaz ca atare: mea culpa, coup de foudre,
dolce farniente, axis mundi etc. Locutiunile substantivale provenite din izolri (cf. un nu stiu
cine/ce, un te miri cine/ce) nu contin substantive si provin din combinarea cu articolul
nehotrt n forma de singular.
Ca si substantivul corespunztor, locutiunea substantival poate fi centrul unui grup
nominal, polariznd n jurul su determinanti nominali: aducerile-aminte ale copilriei,
adjectivali: dureroasele aduceri-aminte, adverbiali: aduceri-aminte pentru totdeauna etc.
14

Dup criteriul etimologic substantivele romnesti sunt substantive mostenite din
latin: cap, cas, floare, frate, frunte, gur, moar, ochi, pine, soare etc. si din substrat:
abur, barz, brad, buz, coacz, grumaz, mazre, mnz, strung, smbure, urd, viezure
etc; substantive m5rumutate din diverse limbi si n perioade diferite: din vechea slav:
boier, mil, munc, ndejde, noroc, obraz, ograd, plug, podgorie, praf, slug, vreme etc.; din
maghiar: aldmas, belsug, chin, gazd, gnd, hotar, mester, oras, tlhar, vam etc.; din
turc: baclava, basma, cafea, cataif, cearsaf, chibrit, cioban, nufr, pilaf, rachiu, serbet, salu
etc.; din neogreac: calapod, climar, hrtie, mirodenie, piper, prvlie, prosop, sindrofie,
trandafir, zahr, zodie etc.; din german: blit, boiler, capelmaistru, container, crenvurst(i),
cufr, dictat, halb, laitmotiv, matrit, ventil etc.; din francez: automobil, bacalaureat, balon,
comedie, convoi, cosmar, diviziune, fotograf, pension, septicemie, sergent etc.; din italian:
ancor, acont, bariton, basorelief, capodoper, chitar, partitur, spaghete, stagiune, tenor,
teracot, valut etc.; din englez: baschet, bypass, corner, dispecer, display, fotbal,
gentleman, handicap, meci, spicher, suporter, transplant etc.; substantive formate n limba
romng prin derivare: bietel, copilandru, stejris, frsinet, ariniste, strmos, necredint,
imoralitate, prin compunere: binecuvntare, bunvoint, rea-voint, rea-credint,
miaznoapte, porttigaret, scurtmetraj, prin schimbarea categoriei gramaticale: aproapele,
binele, frumosul, alesul, plimbatul, doiul, eul, sinele, oful.
Criteriul semantico-gramatical mparte substantivul n substantive abstracte,
substantive masive, substantive colective, substantive .verbale" si .adjectivale".
Substantivele abstracte sunt o subclas de substantive care denumesc entitti abstracte,
neperceptibile senzorial. Referentii substantivelor abstracte sunt nsusiri (buntate, cinste,
consecvent, curaj, demnitate, istetime), relatii sau atitudini (proprietate, posesie, vecintate,
prietenie, dusmnie), actiuni (cntare, vedere, alegere, venire, coborre), notiuni teoretice
(dreptate, adevr, minciun, constiint) etc. Unele sunt substantive nonnumrabile (calm,
curaj, onestitate, cinste, lene, team, important) si nu se combin de regul cu articolul
nehotrt dect n situatia n care exist un determinativ (un mare curaj, o teribil team).
Spre deosebire de substantivele singularia tantum, abstractele nonnumrabile nu se pot asocia
cu niste (team, calm etc.). Substantivele abstracte devin numrabile n anumite situatii: cnd
se asociaz cu referenti de tip concret (satisfactii imediate, politici monetare, tineretile mele),
la formatiile cu prefix negativ (imoralitate/imoralitti, infidelitate/infidelitti, discordie/
discordii) sau n anumite formule (rbdri prjite, respectele mele). Substantivele abstracte
numrabile sunt mai apropiate de cele concrete si admit asocierea cu niste numai la plural
(niste aptitudini), niciodat la singular partitiv (o aptitudine).
Substantivele masive sunt, conform GALR, o subclas semantic de substantive
comune care desemneaz materia nediferentiat, care nu poate fi mprtit n entitti discrete
(alam, ap, aur, vin, nisip, snge etc.). Particularittile semantice ale masivelor sunt
continuitatea si omogenitatea. Ca s fie ,continue, masivele au nevoie de un suport, de o
msur sau de o raportare la alt entitate (o halb de bere, un kilogram de zahr, un litru de
ulei), iar caracterul ,omogen const n faptul c partea pstreaz calitatea ntregului
(exemplu: o parte din aur este tot aur, pe cnd o parte dintr-un pom nu mai este pom, sau,
rezumnd, aur+aur=aur, un pom, adugat altui pom, nseamn doi pomi). Caracterul ,masiv
este marcat de un determinativ cantitativ de tipul: mult, putin, destul, niste sau (fier, argint,
13

sare, orez). Masivele sunt nonnumrabile, cu form unic de singular (aur, fier) sau de plural
(tietei, confeti), dar este frecvent trecerea masivelor spre nonmasive, implicnd modificri
semantice (brnz-brnzeturi, blan-blnuri, fier-fiare), sau invers, de la nonmasive spre
masive.
Substantivele colective reprezint o subclas de substantive caracterizate semantic
prin referirea la o entitate prezent ca ansamblu de unitti, repartizate n diferite clase
lexicale: neam, popor, familie, armat, cler, barou, flot, juriu, lig, trib, clan, dinastie, harem,
droaie, ciread, hait, stol, roi, hoard, recif, brdet, zmeuris, tufis, ariniste, maldr, morman,
serie, divizie, pereche, duzin, cvartet, triumvirat etc.
Pot primi acceptie colectiv, n utilizri metaforice, si alte substantive comune: elit, crem,
drojdie (a societtii).
Substantivele .verbale" si .adjectivale" sunt subclase de substantive care au
caracteristici gramaticale de substantiv si de verb (nume de actiuni: cntare, alergat, mers,
nume de activitti: spat, cules, navigatie, nume de stri: bucurie, tristete, nume de agent:
vnztor, fumtor, purttor, butor) sau caracteristici de substantiv si de adjectiv, referitoare
la stri sau nsusiri (atentie, buntate, nltime). Att substantivele ,verbale, ct si cele
,adjectivale au flexiune de tip nominal: au mrci specifice de gen, numr si caz (rug/rugi),
morfeme de determinare (intuitie/intuitia/o intuitie).
Majoritatea substantivelor ,verbale si ,adjectivale sunt feminine (citire, disparitie,
tristete, voiosie) sau neutre (cules, ales, zcut, dezgust), foarte putine sunt masculine (numele
de agent). Cele mai multe au forme de plural (plecri, mustrri, atentionri, tristeti, bucurii,
rutti).
2.1.2. lexiunea substantivului
Categoriile gramaticale ale substantivului sunt genul, numgrul, cazul si determinarea.
2.1.2.1. Genul substantivului
Genul substantivelor este fix (substantivele nu flexioneaz dup gen) si constituie
principalul reper pentru formarea pluralului si a cazurilor. Substantivele se organizeaz n trei
genuri: masculin, feminin si neutru. Genul masculin admite contextele un-doi sau acest-
acesti (copil, nger, copac - copii, ngeri, copaci), substantivele feminine admit contextele o-
dou sau aceast-aceste (fat, scoal, salcie - fete, scoli, slcii), neutrele admit contextele un-
dou sau acest-aceste (popor, nume, tablou - popoare, nume, tablouri). La singular neutrul
este identic, formal, cu masculinul (un creion-un om), iar la plural cu femininul (dou case-
dou scaune).
Masculinele si neutrele au la singular urmtoarele terminatii identice:
consoang (pom, sac; tren, lac);
u silabic (codru, ministru; teatru, tabu);
u nesilabic (leu, bou; muzeu, hublou);
i vocalic accentuat (colibri; taxi);
i semivocalic (pui, tei; cui, roi);
e accentuat (bebe; piure);
e neaccentuat (frate, perete; apendice, pntece);
o (picolo; radio, studio);
a accentuat (papa; cinema).
16


Masculinele, n plus fat de neutre, mai pot avea si terminatiile: a neaccentuat (paria,
prslea) si g neaccentuat (pap, pop), comun, de data aceasta, cu terminatia femininelor.
Substantivele feminine au urmtoarele terminatii:
a (-ea) accentuat si neaccentuat (basma, sarma, acadea, stea; tuia, soia);
g (mam, cas);
e (carte, idee);
i accentuat si neaccentuat (zi, tanti);
o (cacao).
Datorit faptului c aceste terminatii sunt comune mai multor genuri deodat este greu
de oferit niste indicii sigure de stabilire a unor clase onomasiologice. Sunt doar cteva grupri
semantice unitare din punctul de vedere al genului, de exemplu: sunt feminine numele zilelor
sptmnii (luni, marti etc.), numele prtilor zilei (sear, dimineat etc.), numele
anotimpurilor (iarn, var etc.), numele de fructe (prun, cireas, coacz), dar apar si
exceptii: mr, grepfrut (neutre), ananas, pepene, strugure (masculine), nume de actiuni
provenite din infinitive verbale (sosire, cntare, plecare), nume de nsusiri (blndete, rutate),
nume de stri si sentimente (iubire, ur, team); sunt masculine numele lunilor anului
(ianuarie, februarie etc.), numele sunetelor si al literelor (a, b, c), care au si variante de genul
neutru: a-uri, b-uri, c-uri; numele notelor muzicale (do, re, mi etc.), numele cifrelor (unu, doi,
trei etc.), numele de arbori (nuc, stejar, cires), cu cteva exceptii feminine: salcia, tuia,
magnolia; numele de ocupatii brbtesti, cu exceptia unor feminine precum: cluz, ctan,
gazd, ordonant, patrul, santinel.
Genul neutru prezint o anumit regularitate, n ce priveste ntelesul, deoarece contine
aproape numai substantive inanimate: creion, exemplu, indiciu, indigo, nume, vis, dar are si
exceptii: animal, dobitoc, macrou, mamifer, personaj, popor.
Si la substantivele proprii terminatiile formei-tip nu au adesea corespondent cu
genurile gramaticale. De exemplu, substantivele proprii terminate n -a/-ea sau -g: Luca,
Toma, Costea, Oprea, Auric, Fnic, Gavril sunt masculine, terminate n consoan sau u
vocalic: Carmen, Irinel, Lenus, Lulu sunt feminine, dar pot fi si masculine si feminine nume
precum: Sasa, Adi, Gabi, Vali, Jojo, Toto.
Exist substantive care au variante paralele de acelasi gen, norma literar admitnd
numai o form considerat corect si foarte rar sunt admise ambele variante. De exemplu, la
masculin avem: berbec/berbece, fluture/flutur, genunchi/genunche, greier/greiere,
mugur/mugure (prima form este corect). Sunt admise dou forme pentru bulgr/bulgre,
pieptn/pieptene; la feminin: angin/anghin, caraf/garaf, caramel/caramea,
sarma/sarmal, lcr-mioar/lcrimioar (floare), parodontoz/ parodentoz, suso-
teal/sosoteal (prima form este corect). Sunt admise dou forme corecte pentru:
corigent/corijent, corvoad/corvad, dictie/dictiune, lscaie/letcaie, mnstire/mnstire,
piunez/pionez, tumoare/tumor, vlcea/vlcic, vodc/votc; la neutre: glont/glonte,
itinerar/itinerariu, linoleum/linoleu, milieu/mileu, maiou/maieu, salariu/salar, serviciu/servici,
taxi/taxiu, urcior/ulcior (prima form este corect). Se admit dou forme corecte pentru:
cartilaj/cartilagiu, cearceaf/cearsaf, pntec/pntece, sandvici/sendvis, tobogan/ topogan.
17

Uneori, formele diferite din cadrul aceluiasi gen pot avea sensuri diferite: bolero (dans)-
bolerou ,ilic, file ,muschi, fileu ,plas, filet ,ghivent.
Exist si substantive care au variante paralele, dar de genuri diferite, neadmise dect n
parte de norma literar: ciorchine/ciorchin, foarfec/foarfece, fruct/fruct, (este corect prima
form). Sunt admise de normele limbii literare ambele variante n: colind/colind (cntec),
basc/basc (beret).
Alte perechi de substantive de genuri diferite au si sensuri diferite: fascicul
,mnunchi/fascicul ,parte tiprit dintr-o lucrare, garderob ,dulap/garderob
,mbrcminte, loc amenajat.
Substantivele nume de fiinte (animate) se mai disting si dup felul n care genul
marcheaz cele dou sexe (masculin si feminin). Astfel, avem: a) substantive heteronime,
care au radicale diferite pentru cele dou genuri: biat-fat, brbat-femeie, berbec-oaie,
cocos-gin, frate-sor, ginere-nor, mos-bab, unchi-mtus; b) substantive mobile, care
redau cele dou sexe prin derivare cu sufixe motionale. Cel mai adesea, prin motiune se
formeaz feminine de la masculine: student-student, pictor-pictorit, oltean-olteanc, urs-
ursoaic, croitor-croitoreas, regizor-regizoare etc. Mai rar se formeaz substantive masculine
de la cele feminine: cintez-cintezoi, cioar-cioroi, vulpe-vulpoi, curc-curcan, gsc-gscan;
c) substantive e5icene sunt substantivele (ndeosebi nume de animale, dar si de persoane)
care au o singur form (de masculin sau de feminin) pentru ambele sexe: cocostrc, crocodil,
cuc, elefant, fluture, pelican, pitigoi, rinocer, tntar, uliu; custode, mecanic, ministru, rector,
decan, bariton, bas, tenor, cantor, pap, pas, pop, soldat, voievod (masc.); cmil, giraf,
lcust, lebd, closc, matc, pupz, veverit, zebr; beizadea, calf, cluz, ctan,
cunostint, haimana, ordonant, santinel, sopran, gravid, luz, moas, (fem.) si nume de
animate personale de ambele sexe ncadrate la genul neutru: star, vip etc. n limbajul afectiv
sau n vorbirea familiar pot aprea derivate motionale precum cmiloi, elefntit, pupzoi;
generleas, ministreas, care sunt neliterare.
Un numr redus de substantive, derivate sau compuse ,afective pot functiona, dup caz,
att ca masculine, ct si ca feminine: complice, ggut, gur-casc, ncurc-lume,
mogldeat, pap-lapte, terchea-berchea, trie-bru, ca si numele de persoan hipocoristice:
Adi, Gabi, Stefi, T(h)eo, Vali. La aceste substantive invariabile genul poate fi determinat
contextual, fie ca masculin, fie ca feminin: un/o pap-lapte. Aceste substantive apartin unei
subclase de interferent a masculinului cu femininul, numit gen comun.
Arhigenul se refer la substantivele defective care nu au genul precizat prin nicio marc
gramatical. Astfel, unele substantive defective de plural, din categoria singularia tantum, pot
fi interpretate att ca masculine, ct si ca neutre, n contextul acest: aur, lapte, mrar, mei,
orez, ptrunjel, piper, snge, unt etc. Alte substantive, defective de singular, din categoria
pluralia tantum, pot fi la plural feminine sau neutre n contextul aceste: ite, mruntaie,
moaste, zori. Si unele toponime se regsesc n cele dou arhigenuri: Buzu, Cluj, Olt, Otopeni,
Ponoarele.
2.1.2. 2. Numgrul substantivului
Numrul este categoria gramatical care exprim distinctia dintre singular si plural, dintre
unitate si pluralitate n cadrul unei clase de obiecte de acelasi fel. Substantivele au n mod
obisnuit ambele numere, adic particip la opozitia de numr singular/plural si se numesc
18

substantive numrabile sau discrete (GALR). Exist si substantive care se folosesc numai la
singular (singularia tantum) sau numai la plural (pluralia tantum), care nu particip la opozitia
de numr, flexiunea lor reducndu-se la unul dintre termenii opozitiei: singular sau plural.
Acestea sunt substantivele nonnumrabile sau nondiscrete (GALR). Sunt singularia tantum:
unele substantive nume de materii (argint, mtase, miere, cimbru, unt, vat, zahr), denumiri
ale unor discipline, sporturi (geografie, grafic, sah), substantive abstracte (inteligent, fric,
lene, foame), nume proprii (Anton, Maria; Bistrita, Vlcea). Au numai form de pluralia tantum
urmtoarele substantive: nume de materii (clti, confeti), nume care pot prezenta o totalitate
(aplauze, moravuri, nuri, represalii, zori), termeni latinesti folositi n publicistic (addenda,
miscellanea), nume de obiecte formate din dou prti identice (blugi/bluejeans, ghilimele,
ochelari), nume proprii (Busteni, Carpati, Bucuresti, Videle).
Unele forme de plural n -uri ale numelor de materii reprezint substantive colective, care
exprim sorturi, feluri: almuri, blnuri, finuri, verdeturi. Alte substantive sunt invariabile,
avnd la ambele numere aceeasi form: arici, kamikaze, ochi, pui, tei (masc.); regizoare,
dansatoare, maree, canoe, marti, joi (fem.); nume, pntece (neutru).
Desinentele de plural grupate dup genuri sunt urmtoarele:
O masculin: -i (plopi, fii, socri, cheflii)
O feminin: -e (case, fete, nghetate)
-i (luni, alei, sorti)
-le (osanale, msele, zile)
-uri (certuri, vremuri)
O neutru: -e (scaune, teatre)
-uri (dulapuri, lacuri)
-i (exercitii, studii).
Unele substantive au forme duble de plural. La feminin desinentele -e si -i sunt uneori
n concurent. Sunt corecte formele de plural cu desinenta -e la urmtoarele substantive:
dorinte, monede, uzine si nu dorinti, monezi, uzini si au pluralul corect n -i substantivele
feminine: boli, coli, duzini, roti si nu boale (cu exceptia expresiei ,a bga n boale), coale,
duzine, roate (cu exceptia expresiei ,a pune/bga bete n roate). Exist si situatii cnd ambele
forme sunt corecte: ciresi/cirese, cpsuni/cpsune, coperte/coperti, rpe/rpi, poiene/poieni.
La neutre desinentele -e si -uri pot crea forme paralele de plural. Sunt corecte formele
cu desinenta -e n: bareme, cotidiene, itinerare, morminte, seminare, suvenire si cu -uri n
chibrituri, defileuri, hoteluri, obiceiuri (cu exceptia expresiei ,cte bordeie, attea obiceie),
transplanturi. Sunt corecte ambele forme de plural n: chipie/chipiuri, nivele/niveluri,
tunele/tuneluri, virusuri/virusi (agent patogen). Alteori, formele diferite de plural marcheaz
diferente de sens: bande-benzi, mase-mese, ciubuce-ciubucuri, minute-minuturi, coate-coturi-
coti, gheme-ghemuri/game-uri, cmine-cminuri, coarne-corni-cornuri, vise-visuri.

Alternantele fonetice
Alternantele fonetice sunt utilizate, pe lng desinente, pentru marcarea suplimentar a
opozitiei de numr (fat-fete, sear-seri; mac-maci, frag-fragi, pas- pasi). Uneori, alternantele
fonetice apar cu precdere la cuvintele vechi si foarte rar la neologisme. De aceea apar si
probleme de cultivare a limbii. De pild, este corect mnz-mnji, obraz-obraji, dar diez-diezi,
19

chinez-chinezi; colonel-colonei, miel-miei, dar emul-emuli; can-cni, vam-vmi, dar fabric-
fabrici, statie-statii; masc-msti, dar fresc-fresce; sindrom-sindroame, dar simptom-
simptome. n limba romn sunt foarte putine substantivele cu forme neregulate la plural: om-
oameni, nor-nurori, sor-surori, cap-capete, rs-rsete.

2.1.2.3. Cazul substantivului
Cazul exprim tipurile de relatii si functiile sintactice ale substantivului n cadrul enuntului.
n limba romn exist cinci cazuri, definite n functie de raporturile dintre cuvinte n cadrul
propozitiei, adic dup rolul sintactic: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ. Se formeaz
cu ajutorul desinentelor, iar cazurile oblice (G, D, Ac.) pot fi nsotite si de anumite prepozitii
specializate sau de alti operatori sintagmatici, morfemele: al, a, ai, ale. n flexiunea
substantivelor, nominativul este ntotdeauna omonim cu acuzativul si uneori cu vocativul, iar
genitivul cu dativul.
Substantivele masculine si neutre articulate nehotrt au, la singular, o form cazual
unic (frate, creion). Substantivele feminine au o form la nominativ-acuzativ (carte, cas) si
alta la genitiv-dativ (crti, case), omonim cu forma de plural.
La plural, substantivele articulate nehotrt, apartinnd celor trei genuri, au o singur
form cazual (frati, creioane, crti).
Nominativul este cazul denumirii obiectului vzut ca autor al unei actiuni si poate
ndeplini urmtoarele functii sintactice: subiect (Copilul alearg); nume predicativ (Vlad este
regizor); apozitie (acordat sau neacordat n caz: Ana, fiica mea, este student; I-am dat
Mariei, prietena ta, cartea promis); predicativ suplimentar (A fost trimis ca observator).
Functia sintactic prototipic a nominativului este cea de subiect.
Genitivul este cazul posesiei sau al apartenentei si are functia sintactic prototipic de
atribut genitival pe lng un substantiv articulat (Coliba haiducului). Fr prepozitii poate
ndeplini urmtoarele functii sintactice: atribut (Carnetul studentului); nume predicativ (Livada
este a bunicilor); complement indirect al unui adjectiv de provenient verbal (Semne
prevestitoare ale furtunii); apozitie acordat (Lucrarea lui Mihai, a prietenului nostru, este
bun); predicativ suplimentar (Ideea o credeam a profesorului).
Genitivul prepozitional, cerut de unele prepozitii sau locutiuni prepozitionale (asupra, contra,
deasupra, mpotriva, mprejurul, naintea, ndrtul, n fata, n spatele, n dreptul, n jurul, n
mijlocul, din cauza), poate ndeplini urmtoarele functii sintactice: atribut substantival
prepozitional (Triumful mpotriva rului); complement indirect (Lupt contra naturii); nume
predicativ (Decizia lor a fost mpotriva legii); predicativ suplimentar (Victoria o credeam
mpotriva anarhiei); complement circumstantial de diverse feluri (S-a asezat n fata cminului;
A ajuns naintea plecrii trenului; Va primi pe msura eforturilor depuse; A ntrziat din cauza
vremii; A venit n vederea pregtirii examenului; n ciuda frigului de afar, a plecat fr
palton).
n afar de functia specific de atribut, genitivul mai are si alte valori care sunt
subordonate valorii de posesie: genitivul denumirii sau apozitiv (Tara Lovistei, arta filmului);
genitivul subiectiv (Sosirea rndunelelor); genitivul superlativ, devenit o sintagm similar
cuvintelor compuse (minunea minunilor, viteazul vitejilor).
20

Dativul, cazul destinatiei si atribuirii unei actiuni, are ca functie sintactic prototipic
functia de complement indirect, determinnd un verb (vorbesc oamenilor), un adjectiv
(credincios stpnului), o interjectie (bravo olimpicilor). Poate aprea fr prepozitie (Le scriu
prietenilor) sau cu una din prepozitiile: gratie, datorit, multumit, contrar, conform, potrivit
(A cstigat datorit perseverentei).
n afar de functia de complement indirect, dativul mai poate ndeplini urmtoarele functii
sintactice: complement circumstantial de loc numit si dativul locativ (Stai locului!, Duc-se
pustiului); complement circumstantial de mod (A actionat conform indicatiilor); atribut n dativ
(dativul adnominal) al unor substantive nearticulate care desemneaz grade de rudenie,
functii, demnitti (nepot de frate mamei, domn trii, preot desteptrii noastre) sau provenite
din verbe care pstreaz regimul cazual din care provin (acordarea de burse studentilor,
trimiterea de ajutoare btrnilor); apozitie acordat (I-am telefonat Mariei, prietenei mele);
nume 5redicativ (Vizita era conform uzantelor).
Acuzativul este cazul complementului direct cerut de un verb tranzitiv si de interjectii
tranzitive (El ascult muzic, Ea culege flori; Iat omul, Uite usa). Se foloseste cu precdere
nsotit de prepozitii sau locutiuni prepozitionale (cu, de, fr, n, la, lng, pe, pentru, de la,
fr de, mpreun cu, n loc de etc.). Poate ndeplini urmtoarele functii sintactice: complement
direct (Am cutreierat tinutul; l astept pe colegul meu); complement circumstantial de loc si de
timp (cnd substantivele redau unitti de msur pentru spatiu si timp: A parcurs n galop
kilometri; Are de asteptat ani de zile); complement circumstantial de mod (E suprat foc);
complement circumstantial decauz (M topesc de dor); complement indirect (Se apr de
dusmani); complement de agent (E ascultat de profesor); atribut (Pomul de lng drum);
atribut apozitional (Am ntlnit-o pe ea, pe fata din film); nume predicativ (Casa este din
brne); predicativ suplimentar (L-a propus ca sef). Prototipic este functia sintactic de
complement/obiect direct.
Vocativul este cazul chemrii sau al adresrii. Substantivul n vocativ poate aprea
independent si atunci formeaz o propozitie de sine stttoare, neanalizabil (Marie!, Fratilor!)
sau ca un element incident ntr-o propozitie (Ce vrei, copile?). Poate fi inclus parantetic ntr-un
enunt, fr a contracta relatii sintactice cu celelalte componente. Independenta cazului vocativ
se manifest prin absenta functiilor sintactice.
Au form de vocativ numai substantivele animate (mam, tat, frate, sor, doamn,
domnisoar, domn, prieten, amic, drac, diavol, doctor, profesor, sofer etc.), dar, prin
personificare, si substantivele nonanimate pot fi folosite la vocativ (Ct de frumoas te-ai
gtit/Naturo, tu, ca o virgin (G. Cosbuc), Codrule, codrutule! Oltule, ru blestemat).
Topica substantivului n vocativ este liber (Tu, Ioane, vezi-ti de treab, Ioane, vezi-ti de
treab, Vezi-ti de treab, Ioane!).

2.1.2.4. Determinarea substantivului
Categoria gramatical a determinrii, specific substantivului, exprim gradul de
individualizare a referentului si se realizeaz prin asocierea substantivului cu forme ale
articolului nedefinit (nehotrt) si ale articolului definit (hotrt) ca morfem al determinrii.
Determinarea se exprim att sintetic, prin afixe enclitice (formele articolului hotrt), ct
si analitic, prin afixe proclitice (formele articolului nehotrt).
21

Afixele proclitice, reprezentate de articolul nehotrt sau nedefinit, cunosc urmtoarele
realizri, prezentate ntr-o form simplificat astfel: substantivele masculine au cte o form
pentru singular si plural N-Ac, respectiv G-D: (un/unui) munte - (niste/unor) munti; (un/unui)
pom - (niste/unor) pomi; (un/unui) metru - (niste/unor) metri; substantivele neutre au forme
identice cu substantivele masculine la singular si cu cele feminine la plural: (un/unui) creion -
(niste/unor) creioane; substantivele feminine au la singular N-Ac. si G-D urmtoarele forme:
(o) fat - (unei) fete -(niste/unor) fete; (o) lamp - (unei) lmpi - (niste/unor) lmpi;
substantivele feminine colective cu pluralul n -uri: blnuri, cerneluri, mncruri, verdeturi,
vremuri au trei forme: o form la N-Ac. singular (o) blan, o form la G-D singular (unei) blni
si o form la plural N-G-D-Ac. (niste/unor) blnuri.
Afixele proclitice nu sunt fixe, ele se pot afla n imediata vecintate a substantivului (un
student, o cas, niste popoare) sau la distant de acesta, prin intercalarea unor adjuncti
adjectivali ai substantivului (un bun student, o alt cas etc.).
Afixele enclitice, reprezentate de articolul hotrt sau definit, se realizeaz prin atasarea,
la forma nearticulat, a articolului hotrt enclitic, cu rol de morfem. Articolul poate fi atasat la
radical, prin nlocuirea desinentei formei nearticulate sau direct, avnd urmtoarele forme:
(u)l, -le pentru masculin/neutru, N-Ac., singular: biatul, scaunul, respectiv
regele, numele, indicele (pentru substantivele cu terminatie vocalic -e);
a pentru substantivele feminine: scoala, femeia, mantaua, ideea si pentru
substantivele masculine cu terminatie vocalic: papa, tata, popa, badea, nenea etc.;
i, pentru masculin, N-Ac., plural: elevii, ministrii, puii, geamgiii si -le pentru
feminine/neutre: mamele, crtile, testoarele, teatrele, prenumele etc.;
lui pentru masculin/neutru, G-D, singular: nvttorului, domnului, nivelului si -i
pentru feminin, G-D, singular: mamei, crtii, testoarei;
lor pentru masculin, feminin, neutru, G-D, plural: nvttorilor, domnilor,
nivelurilor/nivelelor, mamelor, crtilor, testoarelor.

Afixele enclitice sunt fixe si nu se disociaz de forma substantivului pe care l
determin. Ele au si functia suplimentar de indice al categoriilor de numr si caz. Afixele
determinrii permit rezolvarea unor omonimii (o/unei nvttoare-niste/unor nvttoare) si
dezambiguizeaz sincretismele de numr si caz la substantivele invariabile (un/unui pui-
niste/unor pui) etc.
Probleme de articulare apar mai ales la substantivele compuse, ntruct flexiunea propriu-
zis si articularea lor depind de gradul de sudur dintre termenii constitutivi si de structura
intern a formatiei.
Pot fi variabile si articulabile la ultimul termen urmtoarele tipuri de substantive compuse:
scurtmetrajului, binecuvntrii, prim-ministrului, la primul termen: florii-soarelui, bunului-simt,
situatiei-limit, vitei-de-vie, la ambii termeni: apei-negre, bunei-credinte, caprei-negre;
invariabile, dar articulabile: tata-mare, lui tata-mare; invariabile si nearticulabile: vorb-lung,
coate-goale, mate-fripte, ncurc-lume, las-m-s-te-las etc. Sunt incompatibile cu mrcile
gramaticale enclitice compusele devenite nume proprii de familie: Saptefrati, Barbneagr,
Fruntelat etc.
22

Substantivele compuse cu elemente tematice: filantrop, psiholog, microfilm, cineast,
fotofobie, xenomanie, cronofag etc., se comport ca orice substantiv, avnd flexiune si
articulare enclitic. La fel se comport si substantivele compuse parasintetic (formate prin
compunere si sufixare): mrinimia-mrinimiei, incompatibilitate-incompatibilitti si cele
compuse din abrevieri: gostat, aprozar, aragaz, ONG, DNA, INM, CNN, CNSAS etc.
Substantivele compuse din abrevieri realizeaz flexiunea prin atasarea la final a afixelor
flexionare: gostatul, aprozarul, aragazul, ONG-uri, DNA-ul, INM-ul, KGB-ul, CNN-ul, CNSAS-ul
etc. La unele substantive provenite din abrevieri exist n prezent tendinta de a le folosi
nearticulat, ca nume proprii: O.N.U./ONU a admis...
Substantivele nsotite de adjective posesive conjuncte: maic-mea, taic-meu, fiic-mea
prezint anumite particularitti morfologice: substantivul (care indic de obicei relatii de
rudenie) este nearticulat (cf. sor-mea, frate-su); la substantivele masculine cazurile G-D
sunt marcate proclitic prin morfemul lui: lui taic-meu/su (fat de tatlui meu/su); la
substantivele feminine formele speciale ale adjectivului posesiv la G-D sunt: -mei/-mii, -tei/-tii,
-sei/-sii, iar la vocativ -meo! (maic-mii, sor-tii, fiic-sii, nor-meo). Folosirea afixului proclitic
lui si la substantivele feminine (lui maic-mea, lui cumnat-mea) caracterizeaz vorbirea
nengrijit.
Articolul hotrt enclitic, singular si plural, se leag cu cratim n mprumuturile a cror
final prezint deosebiri ntre scriere si pronuntare: site-ul, show-ul, puzzle-ul, acquis-ul, n
mprumuturile care au finaluri grafice neobisnuite la cuvintele vechi din limba romn: lobby-
ul, dandy-ul, party-ul, hippy-i, playboy-i, story-uri, la cuvintele greu flexionabile: x-ul, 10-le,
11-le, pH-ul (v. DOOM2).

2.1.3. Clasificarea substantivelor n declinri
Gramatica traditional distinge trei declinri ale substantivului, identificate dup
terminatia formei de singular la N-Ac, si anume:
Declinarea I cuprinde substantivele comune terminate n: - (fem. si masc): fat, tat, -
: pijama, -e: sosea si substantivele zi si cacao.
Declinarea a II-a cuprinde substantivele masculine si neutre terminate n consoan:
pom, unchi; scaun; -u (accentuat si neaccentuat): codru; atu, ru; -i (vocalic si semivocalic):
taxi, crai, arici; -: studio; - (sot). Articolul specific pentru substantivele acestei declinri
este -l.
Declinarea a III-a cuprinde substantivele masculine, feminine si neutre terminate n -e
neaccentuat: frate, parte, codice si primele cinci zile ale sptmnii: luni, marti, miercuri, joi,
vineri.
n GALR sunt zece declinri, stabilite dup alte tipare flexionare, pe care le redm mai
jos:
Declinarea I cuprinde substantive feminine terminate la N-Ac. singular n - (fat) si
(sarma, stea, zi) si la plural n -e si -le (fete, sarmale, stele, zile).
Declinarea a II-a cuprinde substantive feminine terminate la N-Ac. singular n -
(scoal) si la plural n -i (scoli).
Declinarea a III-a cuprinde substantive feminine terminate la N-Ac. singular n -e
(carte) sau -ie (femeie, baie) si la plural n -i (scurt), -i si (crti, familii, bi).
23

Declinarea a IV-a cuprinde substantive masculine terminate la N-Ac. singular n -u
(codru), - (erou) sau (elev) si la plural n -i, -i, -i (scurt) (codri, eroi, elevi).
Declinarea a V-a cuprinde substantive masculine terminate la N-Ac. singular n -e
(cine) si la plural n -i scurt (cini).
Declinarea a VI-a cuprinde substantive neutre terminate la N-Ac. singular n -u (cadru),
- (bru) sau (scaun) si la plural n -e, -ie, -ii (cadre, scaune, brie, consilii).
Declinarea a VII-a cuprinde substantive neutre terminate la N-Ac. singular n -u (lucru),
- (cadou) sau (drum, alibi, radio) si la plural n -uri (lucruri, cadouri, drumuri, alibiuri,
radiouri).
Declinarea a VIII-a cuprinde substantive feminine cu trei forme: - la N-Ac. singular
(lips), -e la G-D singular (lipse) si -uri la plural (lipsuri).
Declinarea a IX-a cuprinde substantive feminine cu trei forme: - la N-Ac. singular
(treab), -i la G-D singular (trebi) si -uri la plural (treburi).
Declinarea a X-a cuprinde substantivele invariabile, cu o singur form la
N-Ac-G-D singular si plural, terminate n: -i (pui), -i (scurt) (luni), consoan palatal
(ochi) si pe cele terminate n -e la singular si plural (nvttoare).
Exist si alte tipuri de clasificri, destul de complicate si greoaie, adesea inoperante.
Modelele de declinare pe genuri propuse de Mioara Avram n Gramatica pentru toti, Humanitas,
1997, considerm c sunt cele mai adecvate si le prezentm n continuare.

Substantive masculine nearticulate
Singular
N.G.D.Ac. (si
V.)
tat frate cumtr
u
erou brba
t
-
V. (forma
special)
- - cumetr
e
- brba
te
-
Plural
N.G.D.Ac.V.
tati frati cumetr
i
eroi brba
ti
-


Substantive masculine articulate

Singular
N.Ac. (si V.)
tata fratele socrul eroul puiul seful
G.D. tatei fratelu
i
socrul
ui
eroulu
i
puiulu
i
sefulu
i
V.(form
special)
- - socrul
e
eroule puiule sefule
Plural
N.Ac.(si V.)
tatii fratii socrii eroii puii sefii
G.D.(si V.) tatilo
r
fratilor socrilo
r
eroilor puilor sefilor

24

Substantive feminine nearticulate
Singular N.Ac.
(si V.)
fetit tar basm
a
pine femei
e
vie
G.D. fetite tri basm
ale
pini femei vii
V.(form
special)
fetito - - - - -
Plural
N.G.D.Ac.V.
fetite tri basm
ale
pini femei vii

Substantive feminine articulate
Singular N.Ac.(si
V.)
fetita tara basmaua pinea femeia via
G.D. fetitei trii basmalei pinii femeii viei
Plural
N.Ac. (si V.)
fetitele trile basmalele pinile femeile viile
G.D. (si V.) fetitelor trilor basmalelor pinilor femeilor viilor


Substantive neutre nearticulate
Singular
N.G.D.Ac
(si V.)
loc sufl
et
bici lucr
u
stud
iu
tabl
ou
buto
i
schi
V.(form
special)
- sufl
ete
- - - - - -
Plural
N.G.D.Ac
(si V.)
locu
ri
sufl
ete
bice lucr
uri
stud
ii
tabl
ouri
buto
aie
schi
uri

Substantive neutre articulate
Singular N.Ac.
(si V.)
locul suflet
ul
bi-
ciul
lucrul studi
ul
tablo
ul
cuiul
G.D. loculu
i
suflet
ului
biciul
ui
lucrul
ui
studi
ului
tablo
ului
cuiulu
i
V.(form
special)
locule suflet
ule
- - - - -
Plural N.Ac.
(si V.)
locuri
le
suflet
ele
bicele lucrur
ile
studii
le
tablur
ile
cuiele
G.D.
(si V.)
locuri
lor
suflet
elor
bicelo
r
lucrur
ilor
studii
lor
tablo
urilor
cuielo
r

23

Nu toate substantivele sunt grupate n clase de declinare cu flexiune regulat. Sunt si
substantive neregulate sau cu flexiune neregulat care priveste variatia radicalului,
desinentele, pozitia accentului. De exemplu: om/oameni, cap/capete, ou/ou, nor/nurori,
sor/surori, oaspe/oaspeti, frate/frtni, tat/ttni, caro/carale, marf/mrfuri,
vreme/vremuri, tat/tatei, pop/popii, pap/papei,
favoare(a)/favorii/favoruri,grandoare(a)/grandorii/grandori, rndunic/rndunele, sa(ua)/sei
etc.

2.1.4. #aportul substantivului cu alte clase lexico-gramaticale
ntre substantive si celelalte clase lexico-gramaticale se produc foarte adesea
transferuri de unitti. Substantivele pot proveni din alte prti de vorbire prin conversiune, prin
derivare sau compunere.
Conversiunea, prin care se formeaz substantive de la orice parte de vorbire, este un proces
productiv n limba romn. ntre diferitele tipuri de conversiune,
substantivarea/substantivizarea este procesul cel mai extins din punctul de vedere al
numrului si al variettii formelor transferate.
Verbul este substantivizat n limita unor forme modale nepersonale: infinitivul lung
(cntare, trecere, pornire, coborre), participiul si supinul (cntat/cntatul, trecut/trecutul,
cules/culesul, pornit/pornitul, urt/urtul), gerunziul (intrnd/intrndul/ un intrnd,
suferind/suferindul/un suferind); adjectivul si locutiunile adjectivale se substantivizeaz:
rosul/un rosu, Rosu (nume de familie si nume de localitate), dreptul/un drept, albul/un alb,
Albul (nume de familie), Alba (nume de localitate), negrul/un negru, Negru (nume de familie),
bogatul/un bogat, sracul/un srac, galben-verzuiul/un galben-verzui, un slab de nger, un
greu de cap; conversiunea pronumelui se limiteaz la cteva forme izolate ale pronumelui
personal: eul, ale pronumelui reflexiv: sinea, sinele, ale pronumelui nehotrt: un altul, un
oarecare, ale pronumelui negativ: nimicul/un nimic; numeralul se substantivizeaz total n
cazul numeralului partitiv: doime, treime, ptrime etc. si oarecum accidental n cazul celorlalte
forme de numeral: doiul, unsprezecele, secundul, un tert, opturi; adverbele sunt partial o clas
supus transferului n clasa nominal: binele, rul, aproapele, curmezisul; interjectiile se
substantivizeaz prin articulare enclitic sau proclitic: oful, vaiul, bisul; substantivarea
prepozitiilor si a conjunctiilor tine de formele de metalimbaj, este autonimic: Lipseste ,la din
text; l sterg pe ,iar.
Trecerea substantivului n alt clas lexico-gramatical, prin conversiune, este un
fenomen mai rar ntlnit n limba romn.
Adverbializarea substantivului apare mai ales n constructiile eliptice, cu valoare
modal: alb (ca o) colilie, a dormi (ghemuit ca un) covrig, singur (ca un) cuc, a iesi (ca un)
glont etc.; sunt adverbializate substantivele care se refer la momente sau intervale de timp:
ziua, noaptea, dimineata, duminica, vara, iarna etc.
Adjectivizarea substantivului are caracter exceptional: Cini mai brbati, femeie
cosmonaut, artist cetgtean, ,zilele-mi co5ile, ,co5ila-mi murmurare (Eminescu).
n mod exceptional substantivul devine prepozitie: Gratie talentului ei a luat premiul I.
Au un statut morfologic incert, de substantiv sau de interjectie, cuvinte precum:
Doamne!, Mam!, Soro!, Salut! / Noroc
26


2.2. djectivul
Adjectivul este partea de vorbire flexibil care exprim o nsusire calitativ sau
cantitativ a unui obiect. El este subordonat substantivului (sau unui substitut al lui) cu care se
acord n gen, numr si caz.
Categoriile gramaticale care asigur flexiunea adjectivului sunt genul, numrul, cazul,
determinarea si comparatia sau gradele de intensitate, care se exprim prin mijloace analitice.
Adjectivul poate fi (doar formal) articulat enclitic cnd este antepus substantivului,
articolul fiind de fapt al substantivului: frumoasa fat, ntregul univers. Determinarea este
exprimat o singur dat, prin atasarea articolului definit la primul dintre componentii
sintagmei nominale, aducnd o informatie semantico-gramatical si individualiznd obiectul, si
nu calitatea (vechiul oras=orasul vechi).
Forma-tip a adjectivului este cea de masculin-neutru singular nearticulat.
2.2.1. Clasificarea adjectivelor
n functie de continutul exprimat si de tipul informatiei semantice adugate
regentului, adjectivele sunt: calificative (propriu-zise sau descriptive), care exprim
caracteristici variate ale obiectelor denumite de substantiv: bun, frumos, tnr, btrn, urt,
mare, mic, alb, negru, dulce, amar etc., ndeplinind functia sintactic de atribut, n calitate de
constituenti ai grupului nominal, dar pot fi si nume predicative sau predicative suplimentare
atunci cnd sunt constituenti ai grupului verbal (Femeia este/rmne singur),
determinative, iar dup GALR, pronominale si cantitative (de fapt pronume, numerale,
verbe cu valoare adjectival: acel om, casa mea, orice lucru, nssi mama, niciun pom, dou
tablouri, ran sngernd, bilete vndute), categoriale, care caracterizeaz referentul
denumit de substantiv si l ncadreaz ntr-o anumit clas: centru scolar fat de centru
sportiv, cultural. Aceast categorie de adjective apartine mai mult limbajului tehnico-stiintific:
divizor comun, triunghi isoscel, tensiune arterial, acid clorhidric etc. Se deosebesc de
adjectivele calificative prin faptul c nu au grade de intensitate, nu se substantivizeaz si nu se
adverbializeaz, sunt aproape ntotdeauna postpuse. n anumite contexte acestea pot interfera
cu adjectivele calificative. De exemplu, adjectivul comun (,banal) este calificativ n figur
comun, dar categorial cnd are sensul ,general n opinie comun, divizor/numitor comun.
Dup form, adjectivele calificative se clasific n simple: bun, cinstit, mic, alb, vioi
etc., compuse prin contopire sau sudare: atotputernic, binevoitor, cumsecade, ruvoitor si
prin alturarea elementelor componente: rosu-aprins, verde-brotcel, galben-pai, gol-golut,
nou-nscut, sus-mentionat, cultural-artistic, stiintifico-fantastic etc. si locutiuni adjectivale.
Locutiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu nteles unic, care echivaleaz cu un
adjectiv. Cel mai adesea n structura lor intr o prepozitie si un substantiv: cu judecat, de
isprav, din topor, fr cap etc., substantiv + prepozitie + substantiv: burduf/tob de carte,
sor cu moartea, prepozitie + substantiv + adjectiv: de mod veche, de uz intern, cu punga
groas, cu snge rece etc. Sunt locutiuni care au n structura lor un pronume: de nimic, cte si
mai cte, tot unul si unul.
Locutiunile adjectivale nu contin, de regul, n structura lor un adjectiv. Din acest
motiv, ele sunt invariabile, nu se acord n gen, numr si caz cu determinatul, iar din punct de
27

vedere sintactic au valoarea unui atribut substantival prepozitional sau pronominal, nu
adjectival: priveliste de vis, oameni de nimic.
Exist si locutiuni adjectivale variabile, care se acord n gen, numr si caz cu
substantivul determinat: ri de gur/clant, dati dracului, btuti de Dumnezeu, slabi de nger,
plini de important, sus-pusi etc. Unele locutiuni adjectivale pot avea grade de comparatie: un
om de treab, un om foarte de treab, iar altele pot avea ele nsele sensuri de superlativ: de
exceptie, de milioane, de mai mare dragul.
Dup flexiunea complet a adjectivelor calificative, acestea se grupeaz n adjective
variabile/flexibile si adjective invariabile/neflexibile.

djective variabile

Adjectivele variabile se pot grupa dup numrul de forme flexionare n adjective cu
patru forme, acestea constituind majoritatea adjectivelor: curat-curat-curati-curate, aspru-
aspr-aspri-aspre, ambiguu-ambigu-ambigui-ambigue, mititel-mititea-mititei-mititele; cu trei
forme, adjective care nu disting genul la plural: nou-nou-noi, drag-drag-dragi, larg-larg-
largi, adnc-adnc-adnci, rosu-rosie-rosii, argintiu-argintie-argintii, prietenesc-prieteneasc-
prietenesti, adjective care nu disting numrul la feminin: fumtor-fumtori, fumtoare,
adjectivul atipic june cu o singur form pentru m.sg. si f.pl.: june, f.sg. jun, m.pl. juni; cu
dou forme, adjective care nu disting genul: mare-mari, dulce-dulci, verde-verzi, limpede-
limpezi, adjective care nu disting numrul: m.sg. si pl.: vioi, rotofei - f. sg. si pl. vioaie,
rotofeie, adjective care nu disting genul, iar la feminin nici numrul: dibaci-dibace, stngaci-
stngace, tenace-tenaci, rapace-rapaci, sagace-sagaci, vorace-voraci.
Un grup de adjective, care arat cantitatea nedefinit: multi, putini, destui, numerosi,
feluriti, diversi, anumiti, toti au cinci forme flexionare: (mult, mult, multi, multe, multor);
cnd sunt antepuse, acestea au la G-D plural o flexiune dubl: sintetic, cu desinente ca orice
adjectiv (atragerea multor/numerosilor/diversilor/anumitor clienti), si analitic (cu prepo-zitiile
a si la: angajarea a multi/numerosi/feluriti/diversi tineri, a comunicat la multi/anumiti/diversi
prieteni). Combinarea celor dou tipuri duce la forme incorecte de tipul opiniile a multor
oameni.

djective defective
Adjective defective sunt acele adjective a cror paradigm este incomplet, deoarece
ele figureaz n sintagme fixe, n limbaje specializate: tesut adipos, statiune balnear (nu au
form de m. pl.); foc bengal, substantiv epicen (au numai forme de neutru sg. si pl.), gland
tiroid, lire sterline (au numai forme feminine de sg. si pl.).
djective invariabile
Adjective invariabile sunt cele cu o form unic pentru singular si plural, indiferent de
gen, numr si caz. Sunt mult mai putine dect cele variabile si pot fi cuvinte vechi: ferice,
gata, ditai/ditamai, coscogeamite, sadea, doldora, cumsecade, otova, dar sunt mai ales
neologisme: bej, kaki, lila, roz, bleumarin, forte, pane, sic, ad-hoc/ad hoc, atroce, eficace,
feroce, locvace, motrice, propice, perspicace, vivace.
28

Numeroase prefixoide, abrevieri si trunchieri sunt folosite adjectival n limba actual:
muzic disco, coafur afro, serviciu O.K., cupluri gay, nivel macro/micro, mlai extra, mod
retro etc. Tot invariabile sunt si adjectivele formate cu prefixe de la substantive: vest
antiglont, echipament antisoc, past anticarie, etap postconflict etc.
Adjectivele capt forme de gen, numr si caz prin acord cu substantivul.
Oferim cteva modele de declinare a adjectivelor variabile nearticulate.
Adjective cu 5atru forme

m.n.sg.

f.sg

m.5l.

f.n.5l.
N.Ac. bun; acru, ru bun, acr, rea buni, acri, ri bune, acre,rele
G.D. bun, acru, ru bune, acre,rele buni, acri, ri bune,acre, rele

Adjective cu trei forme

m.n.sg.
f.sg m.5l. f.n.5l.
N.Ac. drag,
roditor
drag,
roditoare
dragi,
roditori
dragi,
roditoare
G.D. drag,
roditor
dragi,
roditoare
dragi,
roditori
dragi,
roditoare

Adjective cu doug forme

m.n.sg.
f.sg m.5l. f.n.5l.
N.Ac. tare, dibaci tare, dibace tari, dibaci tari, dibace
G.D. tare, dibaci tare, dibace tari, dibaci tari, dibace

Nu toate adjectivele au forme de vocativ. Dintre cele care au vocativ, unele, masculine,
se termin, la singular, n -e si -ule: iubite prieten!, tinere domn!, scumpule copil!, btrnule
codru!; altele, feminine, se termin la vocativ n -g: drag mam!, scump fat! La plural,
masculin si feminin, flectivul specific de vocativ este -lor: btrnilor munti!, frumoaselor
cmpii! n limba literar sunt preferate ns formele de vocativ identice cu nominativul: prieten
scump!, dragul meu prieten! iubit mam!
2.2.2. lternante fonetice
Alternantele fonetice constituie un mijloc suplimentar de marcare a valorilor gramaticale
de gen, numr si caz, exprimate, n primul rnd, prin desinente. Alternantele care afecteaz
radicalul adjectival, comune si substantivului, marcheaz opozitia de gen, de numr si de caz.
Prezentm mai jos alternantele vocalice care afecteaz mai ales silaba accentuat a
radicalului: e/a: ntreg-ntreag, negru-neagr, des-deas, sec-seac, dar adjectivele
neologice l mentin pe e neschimbat: dens-dens, integru-integr, intrinsec-intrinsec; o/a:
frumos-frumoas, domol-domoal, gol-goal, dar adjectivele neologice l mentin pe o
nealterat: baroc-baroc, ipohondru-ipohondr, major-major, monoton-monoton, patriot-
29

patriot; e/a: biet-biat, desert-desart - deserti, desarte, dar e rmne nealterat n
desuet/desuet; /i: tnr-tineri, vnt-vineti etc. Derivatele cu sufixul
vechi -esc cunosc alternanta e/a n romnesc-romneasc, strmosesc-strmoseasc, pe
cnd cele cu sufixul neologic omonim nu o aplic: dantesc, livresc, romanesc, carnavalesc,
grotesc, burlesc; face exceptie pitoreasc.
Alternantele consonantice se produc ntre consoane simple sau ntre grupuri de
consoane: c/c: mic-mici, adnc-adnci, srac-sraci, flasc-flasci, basc-basci, osc-osci; g/g:
stng-stngi, ntng-ntngi, vitreg-vitregi; s/s: des-desi, ales-alesi si n grupurile
consonantice st: trist-tristi, prost-prosti, capitalist-capitalisti, str: albastru-albastri, terestru-
terestri, ecvestru-ecvestri, ilustru-ilustri, ks scris x: fix-ficsi, ortodox-ortodocsi; d/z: crud-
cruzi, cald-calzi, scund-scunzi, surd-surzi; z/j: breaz-breji, treaz-treji, viteaz- viteji, drz-drji,
dar nu se aplic alternanta la ursuz-ursuzi (apare n variatie liber la mofluz-mofluzi/mofluji),
precum si la neologisme: confuz-confuzi, obez-obezi sau la cele care arat apartenenta etnic:
englez-englezi, chinez-chinezi, francez-francezi; l/i: gol-goi, moale-moi, stul-stui, chel-chei,
frumusel-frumusei, misel-misei, dar domol-domoli, fudul-fuduli.
Ca o concluzie n legtur cu alternantele fonetice, trebuie retinut c unele alternante existente
n flexiunea adjectivelor din fondul vechi si popular nu se mai aplic, sau nu se mai aplic n
mod regulat, la adjectivele neologice.
2.2.3. radele de intensitate
Comparatia, numit si categoria intensittii (GALR), este categoria morfologic specific
adjectivului, n grupul nominal, si adverbului, n grupul verbal, care exprim raporturi
cantitative sau calitative ntre obiecte sau procese care au o nsusire comun. Sunt trei grade
de comparatie: gradul 5ozitiv, gradul com5arativ, gradul su5erlativ.
Gradul 5ozitiv reprezint nivelul de referint, baza la care se raporteaz gradele de
comparatie propriu-zise, fr stabilirea vreunui raport de comparatie: ap rece, munte nalt.
Gradul com5arativ, exprimat analitic cu ajutorul unor adverbe sau locutiuni adverbiale
devenite morfeme ale gradelor de intensitate, are trei forme: com5arativul de egalitate, de
su5erioritate, de inferioritate.
Com5arativul de egalitate se formeaz cu morfemele la fel de, tot asa de, tot att
de, deopotriv de asezate n fata adjectivului la gradul pozitiv, iar termenul al doilea al
comparatiei este introdus prin ca (si), ct (si), la fel ca (si), ntocmai ca (si): Fiica este la fel de
frumoas ca si mama.
Com5arativul de su5erioritate foloseste ca morfeme pentru termenii de comparatie
adverbele de mod mai, dect, ca (ultimele dou functionnd ca prepozitii):
El este mai bun dect/ca ea.
Com5arativul de inferioritate foloseste morfemul mai putin + adjectivul cu forma
gradului pozitiv si adverbele (cu functie de prepozitie) dect, ca: El este mai putin rezistent
dect/ca ea.
Gradul su5erlativ exprim o nsusire aflat la un grad extrem si este de dou feluri:
su5erlativ relativ si su5erlativ absolut, fiecare dintre acestea putnd fi de su5erioritate si
de inferioritate.
Su5erlativul relativ se formeaz de la comparativul de inegalitate, precedat de
aformantul (cel, cea, cei, cele) acordat n gen, numr si caz cu substantivul determinat.
30

Termenul al doilea al comparatiei, cnd exist, foloseste prepozitiile din + singularul, dintre +
pluralul, de + un adverb. De exemplu: El este cel mai bun din sat; El este cel mai bun dintre
toti; El este cel mai bun de aici (superlativ de superioritate) si El este cel mai putin favorizat
din clas; El este cel mai putin favorizat dintre toti; El este cel mai putin favorizat de acolo
(superlativ de inferioritate).
Su5erlativul absolut se exprim cu ajutorul adverbului gramaticalizat (devenit
morfem) foarte pentru superlativul de superioritate si foarte putin pentru superlativul de
inferioritate. n afar de aceast form literar gramaticalizat, se mai utilizeaz adverbul
popular si familiar tare: tare putin, adverbele cu sens intensiv: colosal, extraordinar, fantastic,
formidabil, groaznic, grozav, nemaipomenit, nespus, prea, teribil, uimitor, uluitor (majoritatea
urmate de prepozitia de) si unele locutiuni adverbiale populare: peste msur, din cale-afar,
(de) mai mare dragul, de mama focului, mai mare rusinea, nevoie mare etc.
n anumite expresii populare apar unele substantive adverbializate cu sens superlativ:
nghetat tun, gol 5uscg, plin ochi, singur cuc, suprat foc.
Superlativul mai poate fi redat si prin alte mijloace, cum ar fi: lungirea vocalelor sau a
consoanelor: greeu, maare, acruu; rru, gallben; desprtirea n silabe: n-cn-tat; repetarea
adjectivului: frumos, frumos; slab, slab; vechi, vechi; repetarea substantivului, n cazul
genitiv: minunea minunilor, voinicul voinicilor, frumoasa frumoaselor sau diverse constructii
exclamative echivalente semantic cu superlativul: Asa frumoas s-a fcut! Ce biat destept!
Bun treab! De asemenea, superlativul absolut mai poate fi exprimat cu ajutorul unor prefixe
neologice: arhi-, extra-, hiper-, super-, ultra- (arhiplin, extrafin, hipersensibil, superdotat,
ultraregalist) sau a sufixului neologic -isim (rarisim). Mai trebuie adugate la acestea si unele
prefixe vechi: prea-, rs-, str- (preacurat, rstlmcit, strbun).
Sunt si adjective care nu au categoria comparatiei: adjectivele pronominale si numerale
(,determinative) si adjectivele provenite de la verbe (ex. tigar fumegnd); adjective cu
sens absolut, care nu poate fi comparat: absolut, brbtesc, complet, definitiv, desvrsit,
egal, etern, final, general, infinit, initial, mort, oral, perfect, pozitiv, pulmonar, strmosesc,
unic, vesnic, viu etc.; adjective cu form de pozitiv, dar al cror sens indic gradul absolut al
nsusirii: colosal, excelent, extraordinar, genial, splendid, superb, teribil, urias, vesnic;
adjective care sunt la origine (n latin) comparative sau superlative: anterior, posterior,
ulterior, exterior, interior, inferior, superior, major, minor; optim, maxim, minim, proxim,
suprem, infim, extrem, ultim.
2.2.4. $chimbarea valorii gramaticale a adjectivului
Schimbarea valorii gramaticale a adjectivului se realizeaz prin: substantivarea
adjectivului cu ajutorul articolului hotrt propriu-zis enclitic (Lenesul mai mult alearg), al
articolului nehotrt (Un necunoscut s-a apropiat de el), al pronumelui semiindependent cel
(Cel ntelept ascult), prin adverbializarea adjectivului pe lng un verb: cnt frumos; doarme
linistit. Singurul adjectiv cu form distinct de cea a adverbului este adjectivul bun, spre
deosebire de adverbul bine, iar adjectivul singur nu poate deveni adverb (el st singur, ea st
singur), prin urmare, functia lui sintactic va fi ntotdeauna de predicativ suplimentar.
Clasa adjectivelor se mbogteste n permanent cu cuvinte apartinnd altor clase
gramaticale sau chiar pe baza unor afixe independente. Astfel, se formeaz adjective de la
substantive prin procedeul derivrii cu sufixe, de la substantive sau de la verbe: studentesc,
31

dialectal, cenusiu, chefliu, codas, caritabil, hipiot, fructuos, regulat; gritor, convingtor,
certret, citibil, admirabil, electrizant etc.; prin compunere cu un substantiv: cuminte, verde-
brotcel, galben-pai; prin conversiune: femeie cosmonaut, artist cettean, cini mai brbati;
prin trunchiere: marf super, zahr extra, revist porno, cupluri homo, camer video etc.
Adjective provenite de la verbe: copii supradotati, carte citit, cmpii nverzite, ran
sngernd, mncare aburind, temperaturi crescnde, stele tremurnde etc. Adjective
provenite de la adverbe si locutiuni adverbiale: vorbe aiurea, figur aparte, asa om, lucru
anapoda, asemenea oameni, anume form; acord de facto, msuri in extremis, discurs ex
cathedra, comentariu in extenso etc.
2.2.5. unctiile sintactice ale adjectivului
Adjectivul ndeplineste urmtoarele functiuni sintactice: atribut adjectival (inclusiv la
vocativ): Cad frunzele ruginii; Te astept, drag mam; nume predicativ: El este deosebit;
predicativ suplimentar: Ea vine singur; complement indirect: Din ncreztor a devenit
pesimist; complement circumstantial: de mod comparativ: E mai mult isteat dect desteapt;
de timp: De mic citea mult; de cauz: Plngea de necaz; de relatie: De bun, e bun, dar
degeaba.


























32

2.3. Pronumele
Pronumele este partea de vorbire flexibil care se declin si tine locul unui substantiv,
prelund unele caracteristici gramaticale ale acestuia. Este o parte de vorbire cu sens foarte
abstract, reprezint indicatorul unui obiect sau al unei persoane si poate substitui orice
substantiv, deoarece apare n aceleasi contexte cu acesta.
Pronumele este o subclas de proforme, ,forme care stau pentru alte entitti din
discurs, evocndu-le sau substituindu-le (GALR): Oamenii au nteles, unii sunt bucurosi, altii
tristi; Am strigat-o pe Maria, ea nu m-a auzit.
Majoritatea pronumelor flexioneaz dup gen, numr si caz, iar pronumele personale,
reflexive, de ntrire si cele posesive au si categoria persoanei.
Pronumele este o clas nchis de forme, cu frecvent mare n vorbire, foarte
neomogen, cu multe forme neregulate, supletive, accentuate si neaccentuate, cu diferente
ntre forma pronumelui si cea a adjectivului corespunztor. Toate pronumele fac parte din
vocabularul fundamental al limbii, provin din latin sau sunt formate n limba romn din
cuvinte latinesti.
Exceptnd pronumele personale si cele reflexive, celelalte specii de pronume pot deveni
adjective pronominale pe lng un substantiv sau un alt pronume cu care se acord n gen,
numr si caz, uneori cu modificri de form. De exemplu altul - pronume nehotrt, alt -
adjectiv pronominal nehotrt; niciuna - pronume negativ, nicio adjectiv pronominal negativ.
n limba romn pronumele se clasific n urmtoarele subclase semantice:
a) 5ronume 5ersonale: pronume personale propriu-zise, pronume de politete,
pronume de ntrire, pronume reflexive, pronume posesive;
b) 5ronume ne5ersonale: pronume demonstrative, pronume de cuantificare
(pronume nehotrte, pronume negative), pronume relative, pronume interogative, pronume
hibride (pronume relativ-interogative, pronume relativ-exclamative).

2.3.1. !ronumele personale
2.3.1.1. Pronumele 5ersonal 5ro5riu-zis
Pronumele personal propriu-zis desemneaz diferite persoane n functie de autorul unui
enunt: persoana I sg. (eu) arat persoana care vorbeste (locutorul), iar la plural (noi) un grup
care include si locutorul; persoana a II-a sg. (tu) arat persoana creia i se adreseaz
vorbitorul (interlocutorul), iar la plural (voi) un grup care-l cuprinde si pe interlocutor;
persoana a III-a sg. (el/dnsul/nsul, ea/dnsa/nsa), plural (ei/dnsii/nsii,ele/dnsele/nsele)
arat persoanele sau obiectele despre care se vorbeste, cnd acestea sunt altele dect
interlocutorii. Doar pronumele de persoana I si a II-a se refer strict la persoane, cele de
persoana a III-a se refer att la persoane, ct si la obiecte.
Flexiunea pronumelor personale propriu-zise este complicat si neregulat: primele
dou persoane si schimb forma dup persoan, numr si caz, iar persoana a III-a si dup
gen; la dativ si acuzativ apar forme paralele: accentuate sau nonclitice si neaccentuate sau
clitice; nominativul este, din punct de vedere formal, diferit de acuzativ. Pronumele personal
devine astfel singura parte de vorbire la care se ntlnesc cuvinte care diferentiaz formal
nominativul de acuzativ (eu-mine, m, tu-tine etc.).
33

Tabloul formelor pronumelui personal propriu-zis este urmtorul:

1 sg 2 sg. 3 sg.
m. si n. f.
N eu tu el ea
G lui ei
D. acc.
(nonclitice)
mie tie lui ei
D. neacc.
(clitice)
mi, mi
mi-,-mi,-mi-
ti, ti
ti-,-ti,-ti-
i, i,
-,-i,-i- i-,-i,-i-
i, i,
-,-i,-i- i-,-i,-i-
Ac. Acc
(nonclitice)
mine tine el ea
Ac. neacc. m
m-,-m,
te
te-,-te,-te-
l
l-,-l,-l-
O
o-,-o,-o-
V Tu!

1 5l 2 5l. 3 5l.
m. si n. f.
N noi voi ei ele
G lor lor
D. acc.
(nonclitice)
nou vou lor lor
D. neacc.
(clitice)
ne, ni
ne-,-ne,-ne-,
ni-,-ni-
v, vi
v-,-v, -v-,v-,-
v-
vi-,-vi-
le, li
le-,-le,-le-,
li-,-li-
le, li
le-,-le,-le-,
li-,-li-
Ac. Acc
(nonclitice)
noi voi ei ele
Ac. neacc. ne
ne-,-ne,-ne-
v
v-,-v,-v-,v-
i
i-,-i,-i-
le
le-,-le,-le-
V Voi!

Numai persoana a III-a (singular si plural) are forme de genitiv, la persoana I si a II-a
pronumele personal este preluat de pronumele posesive (al/a...meu/mea...; al/a...tu/ta...;
al/a...nostru/noastr...; al/a...vostru/voastr...). Uneori se confund formele de genitiv ale
pronumelui personal de persoana a III-a (lui, ei, lor) cu formele adjectivului posesiv.
La acuzativ, formele nonclitice sunt nsotite de prepozitii sau locutiuni prepozitionale
(pe, la, n, despre, pentru, n loc de, mpreun cu).
Formele clitice, care reiau sau anticipeaz un complement (l vede pe el, Pe el l
ntlneste) si care apar de obicei n aceleasi propozitii cu cele nonclitice, pot fi conjuncte (-
)mi(-), (-)ti(-), (-)i(-), (-)ne(-), (-)ni(-)(-)vi(-), (-)le(-), (-)li(-), -m, -o, -v (de ex. lundu-mi,
mi-a dat, apucnd-o etc.) sau independente (cu protetic): mi, ti, l, i.
34

n combinatie cu nu si s sunt recomandate formele conjuncte (nu-l, nu-i, s-mi, s-ti,
s-l etc.), nu cele independente (nu l, nu i, s mi, s l).
Cliticele de dativ si acuzativ intr n dou structuri sintactice cu semnificatie posesiv:
dativul 5osesiv si acuzativul 5osesiv.
Dativul 5osesiv este cazul dativ, folosit postpus, cu valoare posesiv pe lng un
substantiv articulat sau un adjectiv cu care este conjunct, cu rol sintactic de atribut pronominal
n dativ: Pe fata-mi trist, n frumoasa-ti cas; pe lng un verb care se refer la un
substantiv articulat, antepus sau postpus verbului, liber sau conjunct: mi ajut mama,
Ajutndu-mi mama, Ti-am cumprat discul; ti apreciez talentul; pe lng o prepozitie sau
locutiune prepozitional din clasa celor care se construiesc cu genitivul: n fata-mi, asupra-i, n
juru-i etc.
Structurile cu dativ posesiv verbal tind s nlocuiasc structurile corespondente cu
posesiv, care sunt emfatice. Astfel, n loc de Am cumprat discul tu, Au venit rudele sale sunt
preferate formele Ti-am cumprat discul, I-au venit rudele.
Dativul posesiv ,cliticizat pe substantiv sau adjectiv reprezint n limba actual o constructie
nvechit, artificial, admis cu precdere n poezie.
Acuzativul 5osesiv reprezint acele structuri sintactice care contin un clitic de
acuzativ cu valoare posesiv pe lng un substantiv articulat, mai rar un pronume: M bate
pantoful, M roade invidia, M-a controlat la ochi.
Formele clitice si cele nonclitice pot aprea n ipostaza de expletive: au doar rol stilistic
(n enunturi colocviale, populare, argotice), nu au functie sintactic.
Dativul etic (5artici5ativ sau al interesului afectiv) se refer numai la cliticele
expletive de pers. I si a II-a sg. si exprim participarea afectiv a vorbitorului si a
asculttorului la actiune: i-l ia de urechi si fuge, i ti-l apuc de mn, Cnd mi-ai venit?
Cliticele pot aprea pe rnd sau concomitent (i-l arunc ct colo/ Ti-l arunc ct colo/i ti-l
arunc ct colo). Este singura situatie cnd dou clitice de acelasi caz pot aprea n aceeasi
structur sintactic, necoordonate.
Dativul cu valoare neutrg priveste formele clitice expletive ale pronumelui personal
de persoana a III-a la dativ singular ()i ntlnite mai ales n constructii cvasilocutionale: D-i
nainte, D-i cu bere, d-i cu vin, Ce s-i faci, asta e! i d mna s vorbeasc.
Acuzativul cu valoare neutrg se refer la formele clitice expletive (o, le) ale
pronumelui personal de persoana a III-a, singular si plural, feminin, cazul acuzativ care intr
ca formanti n structura unor constructii populare fixe: A luat-o la sntoasa, Au fcut-o lat,
O tine una si bun, A sfeclit-o, A o da n bar, A bgat-o pe mnec si n constructii argotice
de tipul: Le are cu fumatul, Le vede bine la matematic, Le nimereste bine etc.
Pronumele personale propriu-zise pot dobndi valori discursive suplimentare: valoare
generalg (nedeterminatg) are n vederefolosirea persoanei a II-a singular pentru orice
persoan: Nici tu una, nici tu alta; Ce tie nu-ti place...; 5luralul autorului: Noi am analizat
subiectul...; 5luralul maiestgtii: Noi, domnul Moldovei; 5luralul autoritgtii: Noi, prefectul
judetului; 5luralul modestiei: Facem si noi ce putem.
Formele paralele de persoana a III-a, sinonime cu pronumele personal el sunt:
nsul/nsa, nsii/nsele, care era un pronume nedeterminat n limba veche, azi se foloseste
33

numai dup prepozitiile ntru, dintru, printru (cu eliziunea lui -u): ntr-nsul, dintr-nsul, printr-
nsul.
Pronumele dnsul reprezint un compus care a rezultat din prepozitia de + pronumele
personal nsul. Are o flexiune simpl, care se schimb dup gen, numr si caz: dnsul/dnsa;
dnsului/dnsei; dnsii/dnsele; dnsilor/dnselor.
Dnsul nu nlocuieste dect un nume de persoan (nu nume de alte fiinte sau lucruri) si
nu este sinonim cu dumnealui.
Pronumele personal propriu-zis formeaz cteva derivate: a tutui, eu (propriul eu, eul
din noi), non-eu(l).
Functiile sintactice ale 5ronumelui 5ersonal 5ro5riu-zis
Pronumele personal propriu-zis poate ndeplini functiile sintactice pe care le ndeplineste
si substantivul: subiect: Ea m ajut cel mai mult; nume predicativ: Ndejdea me este el;
apozitie: Participantii, adic ei, vin mine; atribut pronominal genitival: Sosirea lor m
bucur; atribut pronominal n dativ: Nepot lui Mihai noug; atribut pronominal prepozitional:
Scrisoarea de la voi a fost ca un balsam; complement direct: l vd venind singur;
complement indirect: Nu le dau de stire; complement prepozitional: Se ascunde de voi;
complement de agent: Muzica a fost compus de el; circumstantial de diverse tipuri: Mergi cu
noi; Locuiesti lngg mine; A luat startul naintea noastrg etc.

2.3.1.2. Pronumele de 5olitete
Pronumele de politete (de reverent) reprezint o subclas a pronumelor personale care
exprim o atitudine de reverent fat de persoana cu care sau despre care se vorbeste. Are
forme numai de persoana a II-a sau a III-a singular si plural: dumneata (cu formele familiare
mata, matale, mtlic, mtlut, tlic), dumneavoastr; dumnealui, dumneaei (mai rar
dumneasa), dumnealor.
Flexiunea pronumelui de politete este foarte srac: doar dou dintre ele au genitiv-
dativ (dumitale, dumisale), restul avnd aceeasi form (la toate cazurile).
Gradul de politete exprimat de acest pronume este diferit n functie de persoan si de
numr. De exemplu, dumneata exprim un grad redus de politete, avnd un caracter familiar,
mai intim, pe cnd dumneavoastr exprim un grad mai nalt de politete, oficial, distant.
Locutiunile 5ronominale de 5olitete sunt utilizate n stilul oficial, solemn: Domnia
Ta/Lui/Ei/Sa/Voastr, Domniile Voastre/Lor. Alte locutiuni pronominale de politete sunt folosite
ca formule protocolare, pentru persoane de diferite ranguri. De exemplu:
Maiestatea/Majestatea Ta/Sa/Voastr pentru regi, regine, mprati si mprtese, Alteta
Sa/Voastr pentru printi si printese, Excelenta Sa/Voastr pentru sefi de stat, de guvern,
ambasadori, Sanctitatea Sa/Voastr pentru pap si pentru patriarhi, nalt Preasfintia
Sa/Voastr pentru patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, Cuviosia Ta/ Sa/Voastr, Mria
Ta/Sa/Voastr pentru domnitorii romni si sotiile lor, Magnificenta Sa pentru rectori etc.
Abrevierea n scris a pronumelor de politete se face astfel: dumneata: d-ta; dumitale:
d-tale; dumnealui: d-lui; dumneaei: d-ei; dumneasa: d-sa; dumisale: d-sale; dumneavoastr:
dv., dvs., d-voastr; dumnealor: d-lor.
36

Locutiunile pronominale de politete mai uzuale se abreviaz astfel: cele din seria cu
Domnia: D-Ta (D-Tale), D-Lui, D-Ei, D-Sa (D-Sale), Dvs. sau Dv., D-Lor;
Maiestatea/Majestatea Sa: M.S.; Excelenta Sa: E.S.; nalt Preasfintia Sa: .P.S. etc.

2.3.1.3. Pronumele si adjectivul 5ronominal de ntgrire
Pronumele de ntrire (de identificare) este pronumele care are rolul de a sublinia
persoana la care se refer, identificnd-o cu precizie. Ca pronume, n limba romn actual, se
foloseste foarte rar: A remarcat nsusi; Voi lmuri nsmi faptele; el functioneaz cu precdere
ca adjectiv pronominal de ntrire, nsotind un pronume: eu nsumi/nsmi, acestia nsisi, pe
sine nsusi sau un substantiv, n antepozitia sau postpozitia acestuia: nssi
directoarea/directoarea nssi; foarte rar poate nsoti si un adjectiv pronominal posesiv: un
manuscris al tu nsuti; o semntur a ta nsti.
Echivalentele sale semantice sunt: chiar, tocmai, personal, singur, propriu (el
nsusi/chiar el/el singur/el personal/tocmai el).
Pronumele si adjectivele pronominale de ntrire sunt compuse din formele pronumelui
personal nvechit: nsu, ns, nsi, nse + formele clitice de dativ ale pronumelui personal sau
reflexiv: mi, ti, si, ne, v, si, le. La origine este pronumele latinesc de ntrire ipse. Romna
este singura dintre limbile romanice care pstreaz n structura sa acest pronume latinesc.
Prezentm mai jos paradigma complet a formelor pronumelui/adjectivului de ntrire:

Pers. 1 sg. m. fem. sg.
N. Ac. (eu, mie, pe mine) nsumi (eu, pe mine) nsmi
G. D. - (mie) nsemi
Pers. 2 sg. m. fem. sg.
N. Ac. (tu, tie, pe tine) nsuti (tu, pe tine) nsti
G. D. - (tie) nseti
Pers. 3 sg. m. n. fem. sg.
N. Ac. (el, lui, sie, pe sine) nsusi (ea, pe sine) nssi
G. D. - (ei, sie) nsesi
Pers. 1 5l. m. fem. 5l.
N. Ac. (noi, nou) nsine (noi, nou) nsene
G. D. - -
Pers. 2 5l. m. fem. sg.
N. Ac. (voi, vou, dvs.) nsiv (voi, vou, dvs.) nsev
G. D. - -
Pers. 3 5l. m. fem. si neutru 5l.
N. Ac. (ei, lor) nsisi (ele, lor) nsesi/nsele
G. D. - -


Pronumele de ntrire are o flexiune bogat, marcnd opozitiile de persoan, numr,
gen, caz. n marcarea acestor opozitii sunt antrenate ambele componente din structura
compusului: ns-u-mi, ns-i-ne, ns-e-ti, ns-e-le.
37

Categoria cazului se manifest prin patru valori: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ. Nu
are forme de vocativ. La masculin apare omonimia comun masculinelor nearticulate
(N=Ac=G=D): el nsusi=lui nsusi; la feminine apare omonimia comun femininelor
nearticulate (N=Ac=G=D): ea nssi=ei nsesi; la plural apare omonimia specific
substantivelor nearticulate (N=Ac=G=D): ei nsisi=lor nsisi; ele nsele=lor nsele. Opozitia
N=Ac/G=D estemarcat doar la formele de feminin singular, prin flexiune intern la primul
dintre componente: nsmi/nsemi, nsti/nseti, nssi/nsesi.
De retinut c la feminin, pers. a III-a plural sunt corecte dou forme: nsesi/nsele, iar
variatia dup caz se face doar la feminin singular, formele de G.D. (mie nsemi/tie nseti, ei
nsesi).
Trebuie evitate constructiile pleonastice din sintagme precum: eu nsumi personal, chiar
ea nssi. Pronumele apare frecvent n sintagme cvasilocutionale: stima de sine nsusi/de tine
nsuti si nu particip la procese lexicale de compunere sau conversiune.
Cnd este folosit ca pronume, functia sintactic este aceea de subiect: nsusi s-a
orientat n viat, iar ca adjectiv, are functia sintactic de atribut adjectival: Ele nsele au
recunoscut greseala; Autorul nsusi a fcut observatii.

2.3.1.4. Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv apare exclusiv pe lng un verb (fiind la aceeasi persoan cu acesta)
si exprim identitatea dintre subiectul verbului si complementul direct sau indirect. Are numai
cazurile dativ si acuzativ si forme proprii numai la persoana a III-a, nediferentiate dup numr
si dup gen:
D. acc. (nonclitice) sie, siesi
D. neacc. (clitice) si, si, si-, -si, -si-
Ac. acc. (nonclitice) sine
Ac. neacc.(clitice) se, se-, s-, -s-

La persoana I si a II-a singular si plural, formele sale sunt omonime cu ale pronumelui
personal (mi, ti...ne, v).
Pronumele reflexiv se distinge de pronumele personal prin identitatea dintre persoana
pronumelui si a verbului (identitate care nu exist la pronumele personal): m mbrac fat de
m mbrac; mi cumpr fat de mi cumpr.
Sunt situatii cnd pronumele reflexiv, formele clitice, functioneaz ca substitute ale
numelui obiect direct sau indirect si ndeplinesc ele nsele functia de complement direct sau
indirect: se mbrac, mi rezerv, si cumpr. O alt situatie este aceea n care pronumele s-a
gramaticalizat, devenind marc a diatezei reflexive, fr s aib functie sintactic: se teme, si
nchipuie, si revine, m uit. Tot aici se ncadreaz si verbele reflexive impersonale: se cade, se
pare, se ntmpl, se poate etc., reflexiv-pasive: se zice, se aude, seconstruieste, se curt
etc. ori reflexivul dinamic sau subiectiv, care exprim participarea intens la actiune: se
gndeste, si imagineaz etc. Cele dou situatii se disting prin posibilitatea relurii pronumelor
reflexive neaccentuate prin formele accentuate: se mbrac pe sine; mi repar mie, si cumpr
sie si prin imposibilitatea relurii n celelalte cazuri; nu putem spune se teme pe sine, si revine
lui, si nchipuie lui.
38

CllLlcele reflexlve de daLlv poseslv apar mal rar in comparaLle cu cele personale de daLlv poseslv isl
veJe Je locto isl cooooste looool oosolol isl stle lotetesol sl favorlzeaz adesea exprlmrl pleonasLlce 5lo
tlslplt oveteo so 5lo ltoslt tlmpol so LxlsL imblnrl cvasllocuLlonale in a cror sLrucLur cllLlcele de daLlv
poseslv sunL obllaaLorll osl stpol plosol osl mosco llmbo osl cltl ptlvlteo osl loo lolmo io Jlotl lar
alLele in care cllLlcul esLe faculLaLlv o(sl) loo msotl Je ptecootle o(sl) iotootce ptlvlteo o(sl) pooe
spetoote io cloevo
Pronumele reflexiv se transfer n clasa substantivului prin dou forme articulate hotrt:
sinele (sinonim cu substantivul provenit din pronumele personal eul), si sinea, prezent n
structura unor locutiuni adverbiale: n sine, n sinea mea/a ta/a sa/a lui. Uneori, valoarea
pronominal evolueaz spre o valoare adjectival: Afacerea n sine (,propriu-zis) era
tentant sau adverbial: Actioneaz n sine si pentru sine (,independent).
Pronumele reflexiv face parte din sintagme care au devenit, datorit frecventei, clisee:
ncredere n sine, uitare de sine, stpnire de sine, a se minuna de sine, de la sine nteles, de
sine stttor etc.
Functiile sintactice ale 5ronumelui reflexiv
ronumele reflexlv poaLe avea urmLoarele funcLll slnLacLlce aLrlbuL pronomlnal in daLlv (reflexlvul
poseslv) 5lo voJot mosloo (so) sl lovlt ptleteoll (sl) aLrlbuL pronomlnal prepozlLlonal looJo Je sloe
complemenL dlrecL le sloe oo se cooooste 5o iottecot pe sloe complemenL lndlrecL sl compt o cotte
complemenL lndlrecL prepozlLlonal 5lo omlotlt Je sloe Ate otlj Je sloe complemenL clrcumsLanLlal loce
totol ptlo sloe 5e iocblJe io sloe

2.3.1.5. !ronumele si adjectivul pronominal posesiv
Pronumele posesiv este pronumele care exprim ideea de posesie, substituind att
numele obiectului posedat, ct si numele posesorului: Pomul lor a nflorit, al meu nu. n cadrul
relatiei de posesie, obiect posedat - posesor, posesivul este al doilea termen: casa mea, o
cas a mea. Foarte rar posesorul poate fi antepus obiectului posedat, de obicei n constructii
arhaice sau poetice: Pe-ale noastre meleaguri, Ale tale gnduri m nspimnt.
Pronumele posesiv este ntotdeauna nsotit de pronumele semiindependent (morfemul
suplimentar de marcare a relatiei de posesie) al (a, ai, ale), care substituie numele obiectului,
acordndu-se cu acesta n gen si numr. Cnd functioneaz ca adjectiv (caietul meu; cartea
mea), poate fi folosit fr formantul al sau cu acest formant dac substantivul nsotit are si alti
determinanti (acest caiet al meu; o carte a mea) ori dac preced substantive (ai nostri
colegi). Are forme deosebite dup genul si numrul obiectului posedat si dup persoana si
numrul posesorului. Flexiunea lui este urmtoarea:
Pers. I Pers. a- II-a Pers. a III-a
un singur 5osesor forme 5ro5rii 5ron. 5ersonal
a) un singur m.n. al meu al tu al su al lui, al ei
obiect posedat f. a mea a ta a sa a lui, a ei
b) mai multe obiecte posedate
m. ai mei ai ti ai si ai lui, ai ei
f.n. ale mele ale tale ale sale ale lui, ale ei
39

mai multi 5osesori
a) un singur m.n. al nostru al vostru - al lor
obiect posedat f. a noastr a voastr - a lor
b) mai multe m. ai nostri ai vostri - ai lor
obiecte posedate f.n. ale noastre ale voastre - ale lor

La persoana a llla penLru un slnaur posesor pronumele poseslv are forme proprll ol so o so ol
sl ole sole dar se folosesc sl formele de aenlLlv slnaular ale pronumelul personal ol o ol ole lol ol o ol
ole el cnd inloculesLe numele a mal mulLl posesorl acesLa nu are forme proprll sl aLuncl uLlllzeaz forma
lnvarlabll a pronumelul personal ol o ol ole lot
ue menLlonaL c doar formele proprll ale pronumelul poseslv poL fl ad[ecLlve poseslve inLrucL se
acord in aen numr sl caz cu subsLanLlvul pe carel deLermln pe cnd formele corespondenLe ale
pronumelul personal nu reallzeaz acesL acord Compar soto so sl soto lol sototll sole sl sototll lol sototlle
sole sl sototlle lol ue mulLe orl forma so amblaulzeaz enunLul nu ofer relaLll despre aenul subsLanLlvulul
cotteo so (a lul a el?) enLru clarlLaLe se recomand foloslrea pronumelor personale in aenlLlv el lol lot
Datorit articolului, pronumele posesiv poate avea o form de G-D plural: alor mei/alor
nostri/alor si si o form de G-D singular feminin echivalent cu cea de plural nominativ, cnd
functioneaz ca adjectiv postpus substantivului: fiicei mele/tale/ sale/noastre/voastre.
Dac adjectivul la genitiv feminin singular include si articolul posesiv n structura sa,
acesta trebuie s aib forma a, singura form de feminin (nu are form de genitiv, dar
posesivul are aceast form). Prin urmare, se spune corect: Unei prietene a mele, nu a mea
sau ale mele.
n constructia cu prepozitia de (care si-a pierdut sensul partitiv, dobndind sensul ,de
felul) + pronume posesiv, norma actual admite att pluralul, ct si singularul: Un prieten de-
ai mei/de-al meu; O prieten de-ale mele/de-a mea (cf. Dictionarul ortografic, ortoepic si
morfologic al limbii romne, ed. a II-a, 2005).
Pronumele posesiv precedat de o prepozitie sau locutiune prepozitional care, de regul,
cer genitivul, nu st n cazul genitiv, ci n acuzativ (naintea mea, n jurul su), deoarece
aceste prepozitii, fiind formal articulate, sunt sinonime substantivului: cartea mea, romanul
su. n aceste situatii ntrebarea poate duce la identificri gresite ale cazului.
Asociate cu substantive nearticulate care desemneaz grade de rudenie, posesivul se
scrie ntoteauna cu cratim: fiic-mea, taic-meu, sor-sa etc., inclusiv variantele familiare,
alterate: frate-miu, frat-su, taic-su, tac-su, soru-sa, sor-sa, m-sa, fie-sa etc.,
nerecomandate n limba literar. Comportamentul flexionar al acestor forme este diferit:
flexioneaz doar posesivul (sor-mii, maic-tii, cumnat-sii) ori ambele componente (nevesti-
sii)
Functiile sintactice ale 5ronumelui/adjectivului 5osesiv
Pronumele/adjectivul posesiv are urmtoarele functii sintactice: subiect: Ai nostri au
plecat; nume predicativ: Grdina este a voastr; atribut pronominal: Am urmrit discursurile
alor nostri; atribut adjectival: Se vor comenta articolele voastre; atribut prepozitional: ntr-o
regiune de-ale noastre; complement direct: i ntmpin pe ai nostri; complement indirect: Le
explic alor si ce nu e bine; complement circumstantial: Se duce la ai lui; Merge cu ai lui.
40

Posesivul poate dobndi semnificatii particulare n anumite contexte: ai mei (=familia
mea, printii mei, copiii mei), al meu (=sotul meu), ai nostri/ai vostri (=persoane care fac
parte dintr-un anumit grup) si intr n structuri cvasilocutionale, fixate prin uz: propria mea
persoan, ntreaga mea fiint etc.

2.3.2. !ronumele nepersonale
Pronumele nepersonale nu prezint flexiune n raport cu categoria gramatical a
persoanei. Se disting urmtoarele subtipuri semantice: pronumele demonstrativ, pronumele de
cuantificare (pronumele nehotrt si pronumele negativ), pronumele interogativ, pronumele
relativ. n afar de cele patru subclase semantice mai sunt dou subclase hibride: pronumele
relativ-interogativ si pronumele relativ-exclamativ.

2.3.2.1. Pronumele si adjectivul 5ronominal demonstrativ
Pronumele demonstrativ tine locul unui obiect artnd n acelasi timp plasarea acestuia n
spatiu sau timp, identitatea, asemnarea sau diferentierea fat de alte obiecte sau persoane:
acesta, acela, acelasi, cellalt. n functie de aceste sensuri, pronumele si adjectivul pronominal
demonstrativ se clasific n pronume demonstrativ de apropiere, de deprtare, de identitate,
de diferentiere, de calificare.
Pronumele demonstrativ de a5ro5iere are urmtoarele forme:
$ingular !lural
m. si n. m.
N. c. acesta sta acestia stia
. . acestuia stuia acestora stora
f. f si n.
N. c. aceasta asta acestea astea
. . acesteia asteia/steia acestora stora
Aceleasi forme le au si adjectivele demonstrative postpuse. Cnd sunt antepuse, formele
adjectivale nu au particula deictic -a (acest oras, acesti oameni), iar forma aceasta/asta
devine aceast/ast: aceast/ast copil.
uac forma pronumelul sl ad[ecLlvulul pronomlnal ocest(o) esLe llvresc o caracLerlsLlc la llmbll
scrlse penLru exprlmarea oral colocvlal se folosesLe frecvenL forma osto/sto care a pLruns in llmba
llLerar vorblL sl in unele consLrucLll Asto e sltootlo! Asto Jo! Asto oo se poote! Sau in imblnrl adverblale
Lemporale ostzl osttoomo ostseot eLc
ronume|e demonstrat|v de deprtare are ca sl pronumele demonsLraLlv de aproplere dou serll
paralele ocel oceeo ocel oceleo eLc sl varlanLa famlllar lo olo eLc (cu o nuanL semanLlc
depreclaLlv) lormele pronumelul sl ale ad[ecLlvulul demonsLraLlv de deprLare posLpuse sunL
urmLoarele
$ingular !lural
m. si n. m.
N. c. acela la aceia ia
. . aceluia luia acelora lora
f. f. si n.
41

N. c. aceea aia acelea alea
. . aceleia leia acelora lora

La fel ca si adjectivele demonstrative de apropiere, si adjectivele de deprtare antepuse
pierd pe a deictic (acel elev, acei elevi), forma feminin aceea devine acea, iar varianta
colocvial aia devine a: acea tnr/a tnr.
Cnd sunt antepuse, adjectivele preiau forma de caz a substantivului (acelui om, acelei
femei); n postpunere se acord cu substantivul n caz (omului aceluia), acord neglijat de
multe ori.
Conform GALR, cel (forma aferezat a lui acela) si al sunt pronume semiindependente,
care cunosc mai multe valori contextuale. Cel este formant n structura formelor oblice ale
numeralelor ordinale si n structura superlativului relativ, al este formant n structura
posesivelor/genitivelor si n structura numeralului ordinal.
Pronumele demonstrativ de identitate este compus din formele pronumelui
demonstrativ de deprtare acela si particula invariabil -si: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi
etc.
Are urmtoarele forme:

$ingular !lural
m./n . f. m. f./n.
N. c. acelasi aceeasi aceiasi aceleasi
. . aceluiasi aceleiasi acelorasi acelorasi
Pronumele demonstrativ de diferentiere este un pronume compus, organizat n dou
categorii: de deprtare: cellalt, cu varianta popular llalt, si de apropiere: stlalt, care
apare mai mult n limba vorbit n diverse variante: cestlalt, (a)istalalt, astalalt etc. a rezultat
din compunerea pronumelui demonstrativ cu adjectivul demonstrativ alt si flexioneaz dup
gen, numr si caz. Forma adjectival veche alalt se regseste n adverbele alaltsear,
alaltieri. Functioneaz si ca adjectiv, avnd aceleasi forme ca pronumele, att n antepunere,
ct si n postpunere.

Are urmtoarele forme flexionare:
Singular Plural
m./n. si f. m. si f./n.
N. Ac. cellalat/cealalt ceilalti/celelalte
(llalt/ailalt) (ilalti/alelalte)
(stlalt/astlalt) (stilalti/astelalte)
G. D. celuilalt/celeilalte celorlalti/celorlalte
(luilalt/leilalte) (lorlalti/lorlalte)
(stuilalt/steilalte/asteilalte) (storlalti/storlalte)
Variantele cu -nt (cellant, ailant) n loc de -lt (cellalt, ailalt) trebuie evitate.

Pronumele demonstrativ de calificare are forma atare. Este folosit foarte rar ca
pronume si doar n mbinarea ca atare (Omul ca atare prea interesant). Foarte adesea apare
42

ca adjectiv pronominal demonstrativ antepus: atare fapt/eveniment/om; atari
fapte/evenimente/oameni. Au valoare de adjective demonstrative calificative cuvinte precum:
asa, asemenea, astfel de, de provenient adverbial, invariabile si ntotdeauna antepuse: asa
coleg/coleg/colegi/colege.

Functiile sintactice ale 5ronumelui demonstrativ
Functiile sintactice ale pronumelui demonstrativ sunt comune cu ale substantivului:
subiect: Acesta este binevenit; nume predicativ: Omul a rmas acelasi; atribut: Opinia aceluia
m intereseaz; complement direct: Pe acesta l asteptam; complement indirect: I-amdruit-o
celeilalte; predicativ suplimentar: O gsesc aceeasi, neschimbat.

2.3.2.2. Pronumele de cuantificare
Din aceast clas fac parte, conform GALR, pronumele cu statut de cuantificatori, adic
pronumele care exprim raportul parte-ntreg: pronumele nehotrte si pronumele negative.


A. PRONUELE SI ADJECTIVUL PRONOINAL NEHOTRT
Pronumele nehotrt (nedefinit) este pronumele care tine locul unui nume, dar nu ofer
indicatii precise asupra acestuia. Reprezint o clas bogat de pronume, dar eterogen din
toate punctele de vedere (flexiune, sens, structur).
Dup structura morfematic pronumele nehotrt se clasific n: sim5le (neanalizabile):
unul, altul, att(a), cutare, mult, putin, tot; com5use din elemente de compunere (ori-, fie-,
oare-, alt-, vre-, -va) si pronumele relative (care, cine, ce, ct): oricare, oricine, orice, oricte;
fiecare, fiecine, fiece, fiecte; oarecare, oarece, oarecine, oarecti; altcineva, altceva,
altcareva; vreunul, vreuna, vreunii, vreunele; cineva, careva, ceva, ctiva; formele populare si
nvechite se formeaz si cu particula -si-: orisice, orisicare, orisicine, oaresicare, cinevasi sau
variante construite cu fite-, fiste-/fieste-: fitecine, fitece, fistecine, fiestecine, fiestecare;
locutiuni 5ronominale nehotgrte: cine stie cine/ce/care; nu stiu cine/ce/care; te miri
cine/ce/care. La toate acestea se adaug si adjectivele populare: alde, niscai, niscaiva, niste.
Unele pronume nehotrte au corespondente adjectivale, altele nu. Au realizri exclusiv
pronominale: cineva, careva, altcineva, altceva, altcareva, altctva, oricine, fiecine, oarecine si
au realizri exclusiv adjectivale: anumit, anume, alde, niste, niscai(va). Toate celelalte forme
au realizri pronominale si adjectivale. Unele adjective pronominale nehotrte au forme usor
modificate: unul devine un, una devine o, vreuna devine vreo. ntre realizrile pronominale si
cele adjectivale ale cuantificatorilor exist diferente de frecvent. Astfel, ceva, orict, oricare
se realizeaz mai frecvent ca pronume si mai rar ca adjective pronominale, iar ctva, fiece se
realizeaz mai frecvent ca adjective pronominale, mai rar ca pronume.
Flexiunea pronumelor/adjectivelor nehotrte este foarte diferit de la un caz la altul.
Pronume precum: unul, altul, vreunul si adjectivele corespunztoare: un, alt, vreun au flexiune
complet (7-8 forme), altele au cte dou forme: cineva, altcineva, fiecine, oricine, dar si
pronume/adjective invariabile: altceva, ceva, careva, orice, oarecare, niscai, niscaiva, niste,
alde, fiece.
43

Prezentm ca model de flexiune formele pronumelui unul (n parantez formele
adjectivale); la fel se declin si altul (alt), vreunul (vreun).
Singular Plural
m./n. f. m. n./f.
N. Ac. unul una unii unele
(un) (o) (unii) (unele)
G. D. unuia uneia unora
(unui) (unei) (unor)
Alte pronume/adjective nehotrte au mai putine forme: att, atta (att), attia (atti),
attea (atte), attora (attor); ctva, cteva, ctorva; cutare, cutruia (cutrui), cutreia
(cutrei); oricare, oricreia (oricrei), oricruia (oricrui), oricrora (oricror); orict, orict,
oricti, oricte, orictor; fiecare, fiecruia (fiecrui), fiecror; cineva, cuiva.
Unele pronume si locutiuni pronominale nehotrte devin, prin articulare, substantive: un
oarecare, un fitecine, un te miri cine/ce.

Functiile sintactice ale 5ronumelui nehotgrt
Functiile sintactice ale pronumelui nehotrt sunt aceleasi cu ale substantivului: subiect:
Unul a cstigat, altul a pierdut; nume predicativ: Cu timpul a ajuns cineva; atribut: Nu
cunoastem povestea fiecruia dintre ei; complement direct: Vreau s ajut pe oricine;
complement indirect: A spus vreunuia dintre voi?; complement prepozitional: Te gndesti la
cineva anume?; complement circumstantial: Vei sosi aici naintea oricui altcuiva, Lucreaz cu
ctiva cunoscuti; predicativ suplimentar: Am gsit-o alta acum, mai ncreztoare.
Pronumele nehotrt este cel mai deschis inovatiilor lexicale. Cele din seria mult, putin,
atta pot fi derivate cu sufixe diminutivale, rezultnd unitti lexicale populare sau colocviale:
multisor, multicel, multicic, putinel, putintel, putintic, attica, atticuta; cutare, cutric,
cutrit, Cutrescu.
Uneori pronumele nehotrt devine substantiv cu sensul ,persoan necunoscut,
anonim: un oarecare, un oarecine, un cineva, un fistecine, un altul, o alta. Unii cuantificatori
pot fi identificati n locutiuni pronominale de tipul: cine stie cine, nu stiu cine/te miri cine
(=cineva), cine stie ce, te miri ce (=ceva) etc.

B. PRONUELE SI ADJECTIVUL PRONOINAL NEGATIV
Pronumele negativ este pronumele care nlocuieste un substantiv sau un enunt prezentat
ca inexistent. Apare de obicei singur n enunt, fr determinri, impunndu-i verbului forma
negativ, indiferent de pozitia sintactic pe care o ocup n enunt: N-a venit nimeni, N-a
retinut nimic, Niciunul nu este admis.
Dup structura morfematic pronumele negative pot fi sim5le: nimeni (pentru persoane),
nimic (pentru obiecte) si nu pot aprea ca adjective, n schimb se pot substantiviza, prin
articulare: un nimeni; un nimic/nimicul/nimicuri; nimic este invariabil, nimeni are si forme de
genitiv-dativ: nimnui; pronume com5use: niciunul, niciuna, niciunuia, niciuneia, niciunii,
niciunele, niciunora, care pot functiona si ca adjective sub formele niciun, nicio, iar din punct
de vedere semantic se refer att la persoane, ct si la obiecte. Au flexiune complet, identic
cu a pronumelui/adjectivului nehotrt unul/un.
44

Functiile sintactice ale 5ronumelui negativ
Pronumele negativ poate ndeplini urmtoarele functii sintactice: subiect: Nimeni nu se
ndoieste de acest lucru; atribut: Nu face jocul nimnui; complement direct: Nu imit pe
nimeni; complement indirect: N-a dat nimnui explicatii; predicativ suplimentar: Nu l-au fcut
nimic, nici ministru, nici ambasador; complement circumstantial: Se plimb fr nimeni dup
el; Nu se nhitase cu nimeni.
Pronumele negativ apare n structura unor expresii frazeologice si paremiologice: Nimeni
nu se naste nvtat, A nu se da pe nimeni si pe nimic, Ca la noi - la nimeni; n copacul fr
poame nimenea nu arunc piatra, Cnd nimeni nimic nu va vorbi de tine, mai bine s te neci,
De moarte si de nunt nimeni, niciodat nu e gata.

2.3.2.3. Pronumele si adjectivul 5ronominal interogativ
Pronumele interogativ substituie un cuvnt (substantiv, pronume) asteptat ca rspuns la
un enunt interogativ. Are urmtorul inventar: cine, ce, care, ct, al ctelea. Cu exceptia lui
cine, toate celelalte forme functioneaz si ca adjective. Se caracterizeaz printr-o intonatie
specific si este folosit n propozitii interogative directe (Cine vine?), indirecte (L-am ntrebat
cu cine vine), subordonate: subiective (Chiar nu se stie cine va veni?), predicative (ntrebarea
e cine va fi acolo), atributive (La ntrebarea cine a jucat cel mai bine nu ati rspuns).
Pronumele/adjectivele interogative au diferite functii semantice: de identificare (Cine e
noul vostru coleg?, La ce concurs participi?, Care este situatia?), de categorizare (Ce este
vecinul nostru?), de selectie (Cine vrea s nceap?, Care dintre voi a vzut filmul?, Ce ti-a
plcut mai mult?), de definire (Ce este teoria consonantist?), apreciere cantitativ
nonnumrabil (Ct zahr se pune?, Ct rbdare s ai?), apreciere numrabil (Cti bani ti
trebuie?).
Flexiunea acestor pronume este eterogen, iar folosirea lor este dispersat. Astfel, cine
presupune un referent personal, este numai pronume, nu si adjectiv. Nu are flexiune de gen,
este folosit numai la singular si are dou forme cazuale supletive: cine (N-Ac.), cui (G-D).
Acordul unui verb cu cine subiect se face numai la persoana a III-a singular, chiar dac
rspunsul asteptat va fi la plural: Cine a stabilit data plecrii, voi?
Pronumele interogativ ce este invariabil, poate aprea ca pronume (Ce ai luat acolo?) sau
ca adjectiv interogativ ntotdeauna antepus substantivului (Ce masin ai luat?). Ca pronume se
refer la inanimate sau are sens general, ca adjectiv nu este specializat semantic (Ce prieteni
inviti? Ce film vezi?). n propozitiile exclamative apare cu sensul ,ct, devenind astfel adverb
cu sens superlativ sau adverb relativ: Ce frumoas te-ai fcut! Ce pcat!; Merge ce merge si
se opreste brusc. Face parte din locutiunile adverbiale din ce n ce (,treptat), numai ce
(,deodat).
Care este att pronume, ct si adjectiv pronominal, prezint flexiune de gen, numr si
caz. Ca adjectiv este ntotdeauna antepus substantivului.
Pronume Adjectiv
Sg. Pl.
N. Ac. care care care care
G. m./ n. crui(a) crui cror(a) cror
f. crei(a) crei
43

D. m./n cruia crui crora cror
f. creia crei
Acordul unui verb cu pronumele care subiect se face numai la persoana a III-a singular
sau plural si nu cu persoana a II-a singular sau plural: Care (dintre voi) vine mine?, nu Care
veniti mine?
Pronumele si adjectivul interogativ ct are forme diferite dup gen si numr, iar la plural
si dup caz.
Singular Plural
m./n. f. m. f./n.
N. Ac. ct ct cti cte
G. D. - - ctor
Ca adjectiv pronominal apare ntotdeauna antepus substantivului (Ct timp ai la
dispozitie?). Pronumele si adjectivul interogativ al ctelea, a cta apare n contextul
numeralelor ordinale si este creat dup modelul structural al acestora.
Functiile sintactice ale 5ronumelui interogativ
Functiile sintactice ale pronumelui interogativ sunt identice cu ale substantivului: subiect:
Cine cnt?; nume predicativ: Ce nseamn asta?; atribut pronominal genitival: A cui e
greseala?; complement direct: Pe cine ati ascultat?; complement indirect: Cui i-ai telefonat?;
complement circumstantial: Spre ce te ndrepti?; complement de agent: De ctre cine ai fost
admonestat?

2.3.2.4. Pronumele si adjectivul 5ronominal relativ
Pronumele relativ substituie un nume ntr-o propozitie subordonat neinterogativ, fiind n
acelasi timp si element de relatie ntre propozitiile subordonate si regentele lor. Spre deosebire
de conjunctii, care sunt numai elemente de relatie subordonatoare, pronumele relative au si
functie sintactic, formnd o parte de propozitie n subordonata pe care o introduc.
Pronumele relative sunt sim5le: care, cine, ce, ct, omonime cu pronumele interogative,
numite adesea si pronume relativ-interogative sau interogativ-relative, com5use: ceea ce, cel
ce, cei ce, cele ce si forma regional de (Copilul de cnt e colegul meu).
Pronumele relativ care, invariabil dup gen si numr la N-Ac., la G-D are forme variabile
dup numr, iar la singular si dup gen (cruia, creia, crora). Acordul pronumelui n genitiv
care preced substantivul determinat se realizeaz astfel: pronumele relativ se acord n gen si
numr cu substantivul substituit din regent (de care este separat de articolul posesiv), iar
articolul posesiv se acord cu substantivul din atributiv: Am o prieten al crei frate este
student; Am un prieten a crui mam este profesoar. Am niste prieteni ale cror surori sunt
studente.
O greseal, destul de frecvent ntlnit, const n exprimarea functiei de complement
direct a pronumelui relativ care, fr prepozitia pe: Povestea care am auzit-o, Fata care am
ntlnit-o, Omul care l-am cunoscut, n loc de: Povestea pe care am auzit-o, Fata pe care am
ntlnit-o, Omul pe care l-am cunoscut.
Pronumele relativ invariabil ce tinde, n limbajul familiar, s-i ia locul lui care n
propozitiile atributive. Cine, cu dou forme cazuale supletive: cine (N-Ac.), cui (G-D), se
46

foloseste n propozitiile atributive numai cu forma de genitiv-dativ: Mergem pe la casa cui ne
are.
Pronumele relativ compus cel ce, format din pronumele demonstrativ semiindependent
cel(acel) + pronumele relativ ce, distinge opozitii de gen, numr si caz; nu este niciodat
adjectiv. Are urmtoarele forme:
Singular Plural
m./n. f. m. f./n.
N. Ac. cel ce ceea ce cei ce cele ce
G. D. celui ce celei ce celor ce

Forma ceea ce, socotit de unii cercettori adevratul pronume relativ compus, are
valoare neutr (,faptul care), este invariabil, iar flexiunea sa se realizeaz cu ajutorul
prepozitiilor: a pentru genitiv si dativ (Istorisirea a ceea ce este necesar; conform a ceea ce s-
a analizat); la pentru dativ (D atentie la ceea ce nu trebuie) sau acuzativ (M gndesc la ceea
ce mi-ai spus). Valoarea neutr a lui ceea ce reiese si din neacordarea sa (ceea ce era permis;
ceea ce este necesar). Pronumele ceea ce nu are corespondent adjectival. Avnd o frecvent
deosebit de ridicat n vorbire, pronumele relative care, cine, ce, ct(), cti, cte intr ca
elemente componente n structura unor locutiuni si expresii: care mai de care, care ncotro,
care pe care, s nu care cumva; te miri ce; de vreme ce, din moment ce, n vreme ce pe
msur ce, ndat ce, imediat ce; cine stie cine, cine stie ce; ce mai la deal, la vale, ce mai
ncoace si ncolo; ct pe ce, ct ai bate din palme, ct ai zice peste, ct ai clipi din ochi, ct
negru sub unghie, ct frunz, ct iarb, cte verzi si uscate etc.
Functiile sintactice ale 5ronumelor si adjectivelor 5ronominale relative
Pronumele relative au functie sintactic n propozitia subordonat pe care o introduc.
Exemple: Eu vd cine nu este atent (cine este subiect al completivei directe pe care o
introduce si din care face parte); El stie ce nu-ti convine (ce subiectul propozitiei subordonate
ce nu-ti convine); nume predicativ: Eu stiu ce este mama ta; atribut adjectival: Eu stiu ce
anotimp iubesti; atribut pronominal: Stiu despre al cgrui copil ati vorbit; complement direct:
Noi stim ce ai scris; complement indirect: Stiu cui ai telefonat; complement circumstantial:
Stiu spre cine alergi.













47

2.4. Numeralul
Numeralul este partea de vorbire flexibil (cu cea mai redus flexiune, multe numerale
fiind invariabile), care exprim: un numr (doi, patru, zece), determinarea numeric a
obiectelor (trei case, cinci copaci), ordinea obiectelor prin numrare (al doilea an, a patra
grup). Face parte din clasa semantic a cantitativelor si reuneste, n calitatea lui de ,expresie
a numrului, cuvinte si grupri de cuvinte cu trsturi morfologice si sintactice specifice.
Numeralul este o parte de vorbire eterogen att n privinta diferitelor categorii de
componente, ct si n ce priveste comportamentul morfologic si sintactic; el este omogen
numai din perspectiv semantic, exprimnd un numr definit (nuantat n directia cantittii sau
a ordinii).
Numeralele se clasific dup structurg si dup relatia numericg exprimat.
Dup structurg numeralele sunt sim5le (unu, doi, opt), com5use (unsprezece,
douzeci, treizeci si trei) si derivate (doime, sutime, nzecit, nmiit).
n functie de relatia numericg exprimat, numeralele sunt cardinale, cu subspeciile:
colective, multiplicative, fractionare, distributive, adverbiale si ordinale.
2.4.1. Numeralul cardinal
Numeralul cardinal exprim ideea de numr n mod direct si fr alte conditionri,
ncadrndu-se n contextul cti, cte (urmate, dup caz, de numele obiectului determinat
numeric): Cti sunt prezenti? Cinci (studenti).
Este clasa cantitativelor numerice cel mai bine reprezentat, de la care se formeaz,
prin diferite procedee, toate celelalte tipuri de numerale.
Numeralele cardinale sunt folosite fie ca adjective (doi studenti), fie ca substitute (Au
ascultat toti studentii, dar 5atru au fcut si comentarii), fie ca substantive (Doi plus doi fac
5atru).
Dup structurg numeralele cardinale propriu-zise sunt sim5le: de la unu la zece
inclusiv, sut, mie, milion, miliard, numeralul ,negativ zero care exprim o multime vid (zero
grade), si com5use, grupate dup mai multe tipare:
O numerale de la unsprezece la nousprezece (cnd numeralul zece este legat de
alt numeral prin prepozitia spre);
O numeralele pentru zeci, sute, mii, milioane etc.: douzeci, cinci sute, trei mii;
O numerale pentru zeci + unitti legate prin conjunctia si: treizeci si opt;
O numerale savante (putin folosite): bilion, trilion, catralion, cvintilion.
Numeralele simple de la unu la zece si substantivul mie sunt mostenite din latin, sut,
milion, miliard, trilion, cvadrilion, cvintilion si zero sunt mprumutate.
Numeralul un(unu)/o (una) are flexiunea cea mai bogat, prezentnd forme diferite
pentru valoarea adjectival, atunci cnd nsoteste un substantiv cu care se acord (un pom, o
cas); cnd apare singur are valoare substantival sau pronominal (articulat). Cu valoare de
numeral, unu se scrie ntotdeauna nearticulat: unu din doi, unu la cinci, o mie unu, ora unu. n
mod traditional ns, acesta se articuleaz n componenta unor locutiuni adverbiale (pn la
unul) sau adjectivale (tot unul si unul, de unul singur).
Numeralul cardinal, spre deosebire de formele sale omonime, articolul nehotrt sau
adjectivul pronominal nehotrt, are numai form de singular.
48

Cu valoare de adjectiv are urmtoarele forme:
masc./neutru sg. fem. sg.
N. Ac. un elev N. Ac. o elev
G. D. unui elev G. D. unei eleve
Cu valoare de substantiv
masc./neutru sg. fem. sg.
N. Ac. unu(l) N. Ac. una
G. D. unuia G. D. uneia
Numeralul doi (masc.)/dou (fem., neutru) are forme diferite dup gen. Cazul este
exprimat analitic, cu ajutorul prepozitiilor folosite n fata formelor de acuzativ: prepozitia a
pentru genitiv (Mam a doi bieti/a dou fete) si prepozitia la pentru dativ (Am sunat la doi
cunoscuti/la dou cunoscute). Forma sintetic de G-D duor nu este literar. Cu valoarea lui doi
se folosesc uneori substantivele cuplu, pereche.
Numeralele simple cu flexiune de substantiv: zece, sut, mie (fem.), milion, trilion,
miliard (neutre) flexioneaz dup gen, numr, caz, articulare (zecile, sutelor/ unor sute,
milionului, miliardelor).
Numeralul zero este un numeral cardinal negativ cu flexiune de substantiv neutru cu
pluralul n -uri (trei zerouri). Cnd are valoare de numeral are numai form de singular, chiar
dac dup el urmeaz un substantiv la plural (zero puncte). Poate fi antepus: zero lei, zero
cstig, dar si postpus: cstig zero, desinenta zero, ntlnire de gradul zero. Cnd este precedat
de un numeral, flexiunea cazual se realizeaz analitic: Extragerea a patru zerouri/a patru (de)
zero.
Numeralele cardinale compuse pun adesea probleme de form: cele de la 11 la 19
trebuie s pstreze nealterat structura unitate + prepozitia spre + zece, exceptnd formele
(corecte) paisprezece (nu patrusprezece) si saisprezece (nu sasesprezece). n vorbirea
obisnuit se ntlnesc si variante precum: unspe, doispe, cinspe, saispe sau unspce, saispce
etc.
Numeralul corespunztor lui 12 are forme deosebite dup gen: doisprezece pentru
masculin si dousprezece pentru feminin si neutru. Prin urmare, sunt corecte formele
dousprezece mii/milioane, ora dousprezece, clasa a dousprezecea. Cu valoarea lui 12 este
folosit substantivul duzin, mai ales n limbajul comercial.
Numeralele de la 20 la 90 au structura unitate + zeci: treizeci, nouzeci, unde zece este
tratat ca substantiv feminin precedat de celelalte numerale cardinale. Face exceptie numeralul
saizeci (nu sasezeci).
Numeralele cincizeci si optzeci prezint variantele cinzeci, respectiv obzeci, admise doar
n pronuntare. Toate se scriu mpreun, fr cratim.
Numeralele compuse corespunztoare lui 21-99 au structura: unitate + zeci +
conjunctia si + unitate, scrise n trei cuvinte, cu blanc, fr cratim (nouzeci si nou). Sunt
incorecte variantele de tipul: dousunu/douzesunu, treijdoi/treizejdoi, saistrei,
patrusopt/pasopt, doar n derivatul pasoptist.
De la 20 n sus numeralele se leag prin prepozitia de de substantivul nearticulat pe
care l determin att n forma scris, ct si n exprimarea oral, chiar si atunci cnd numeralul
49

este redat prin cifre: douzeci si dou/22 de zile; patruzeci si opt/48 de ore, dou sute
cincizeci/250 de lei etc.
Scrierea fr prepozitia de este admis numai n cazul n care substantivul apare
abreviat n scris: 20 m, 34 kg, 120 p, darnerecomandabil n vorbire. La numeralele mai mici
de 20 (2-19) prepozitia de este tolerat atunci cnd substantivul nsotit denumeste o cifr, o
not muzical, o liter: patru (de) 10, doi (de) fa, trei (de) i.
Pentru exprimarea cazurilor G-D, n afar de cteva numerale care au forme cazuale
exprimate sintactic (unu, zece, sut, mie, milion, bilion, miliard), celelalte numerale le exprim
analitic, cu ajutorul prepozitiilor: prepozitia a pentru genitiv: observatori a opt tri; tat a doi
copii si prepozitia la pentru cazul dativ: Am fcut daruri la zece copii. De mentionat c n cazul
numeralului unu G-D poate fi exprimat prepozitional atunci cnd este corelat cu alte numerale:
Opinia a unu sau (a) doi studenti.
Constructia prepozitional (a) se utilizeaz att dup prepozitii care cer genitivul: S-au
luat msuri mpotriva a doi colaboratori, ct si dup prepozitii care cer dativul: Datorit a trei
medici a fost salvat.
Cnd numeralele de la doi n sus sunt precedate de pronumele semiindependente cei,
cele sau de determinanti ca acesti, acei, ceilalti, alti, acestia marcheaz forma cazual:
Performantele celor trei sportivi; Prerea acestor/altor zece insi conteaz; S-a decis soarta
celor/acestor trei oameni.
Numeralul nu se acord, de obicei, n gen cu substantivul, folosindu-se forma de
masculin: Nota/pagina doi; Antena 1 [unu]. Apar adesea ezitri n cazul: pagina doisprezece,
dar si pagina dousprezece.
n legtur cu indicarea orei, numeralul unu si compusele cu unu se folosesc la
masculin (ora unu/douzeci si unu), dar numeralele cu doi si compusele cu doi, se folosesc la
feminin (ora dou/dousprezece, douzeci si dou). Este incorect formularea ora doisprezece.
Numeralele cardinale pot fi substantivizate prin articulare: doiul, saptele, unsprezecele,
suta, mia, niste sute, niste mii sau prin asociere cu alte cantitative: fiecare sut, multe mii etc.
Mai multe numerale cardinale intr n componenta unor compuse substantivale: trei-frati-
ptati, sngele-de-nou-frati, de-doi (dans trnesc), triunghi; nume proprii: Saptefrati,
Sapteochi, Cincilei etc. sau n componenta unor locutiuni (mai ales unu si doi) adjectivale:
oameni tot unul si unul, discutie n doi peri, bumbac sut la sut, adverbiale: sigur sut la
sut, a vorbi n doi peri; verbale: a fi cu ochii n patru, a o lua la trei pzeste, interjectie
(argotic) sase!

2.4.2. Numeralul ordinal
Numeralul ordinal, spre deosebire de cel cardinal, nu este un cantitativ, ci indic
ordinea obiectelor sau a actiunilor ntr-o serie numeric. Se ncadreaz n contextul al ctelea,
a cta, iar formantii si sunt al...lea (masculin), a...a (feminin): al doilea, al optulea; a doua, a
opta. Dup numeralul cardinal, numeralul ordinal are frecventa cea mai ridicat si poate avea
valoare adjectival (Al cincilea concurent nu s-a mai prezentat), adverbial (nti ascult, apoi
vorbeste), de substitut (Doi colegi au fost de acord cu mine, al treilea nu).
Structura tipic a numeralului ordinal este: formantul al/a + numeral cardinal propriu-
zis + articolul enclitic -le + particula deictic -a: al cincilea/a cincea, al treizeci si unulea/a
30

treizeci si una, al o sutlea/a (o) suta, al o mielea/a (o) mia, al (un) milionulea/a milioana, al
(un) miliardulea/a miliarda, al dou miliardelea/a dou miliarda. Fac exceptie: nti(ul), (cel)
dinti, primul (toate corespunznd numeralului 1), secund, tert (ca sinonime pentru al doilea,
al treilea) si Cvintul, folosit numai n sintagma Carol Cvintul.
nti articulat si nearticulat att n antepunere, ct si n postpunere, este folosit cu
valoare adjectival: ntiul concurent, ntia concurent, rndul nti, banca nti/ntia - n
variatie liber (cf. DOOM2). Numeralul nti precedat de prepozitia de a dat nastere variantei
vechi, invariabile dinti care doar n postpunere apare singur: nevasta dinti, iar n
antepunere este asociat cu pronumele semiindependent cel, cea si are topica liber: cea
dinti nevast/nevasta cea dinti, cel dinti om/omul cel dinti.
Prim(ul), cu formele: prim(ul), prima, primi(i), prime(le), G-D primului, primei, primilor,
primelor, are valoare de adjectiv si intr n structura unor cuvinte compuse care, cu exceptia
lui primvar, se scriu cu cratim: prim-ministru, prim-viceprim-ministru, prim-plan, prim-
procuror, prim-solist(), prim-balerin(), prim-doamn etc.
Primar() se mai pstreaz n limba romn actual numai ca adjectiv n constructiile
vr primar, var primar.
Numeralele ordinale se declin numai articulate: cele sintetice cu articolul hotrt
enclitic, cele analitice cu formantul cel. Formele lor flexionare sunt urmtoarele:
Singular Plural
m. si n. f. m. f. si n.
N.-Ac. ntiul ntia ntii ntile
G.-D. ntiului ntii ntilor ntilor
Singular Plural
m. si n. f. m. f. si n.
N.-Ac. cel de(-)al doilea cea de(-)a doua cei de(-)al doilea cele de(-)al doilea
G.-D. celui de(-)al doilea celei de(-)a doua celor de(-)al doilea celor de(-)al doilea
Constructia cu cel/cea + prepozitia de + numeral ordinal cunoaste dou variante de
scriere, ambele corecte, n functie de tempoul rostirii: fr cratim, pentru un tempo lent: cel
de al doilea biat, cea de a doua fat, cu cratim, ntr-un tempo rapid: cel de-al doilea biat,
cea de-a doua fat. Formantul cel si schimb forma dup gen, numr si caz, iar numeralul
ordinal variaz doar dup gen (v. supra).
Numeralele ordinale pot fi redate n scris prin litere sau cifre, iar pentru numerele mai
mici este specific acestui numeral notarea cu cifre romane nsotite de formantii al, a
(antepusi) si -lea, -a (postpusi). n ultimul timp exist tendinta nlocuirii cifrelor romane cu
cifre arabe, precum si a nlocuirii numeralelor ordinale cu cele cardinale, care asigur o
exprimare mai rapid si economie de spatiu: secolul 21, capitolul 3, n loc de secolul al XXI-lea,
capitolul al III-lea.
2.4.2.1. Numeralul colectiv
Numeralul colectiv exprim o grupare determinat de obiecte, iar specificul su este
ideea de nsotire: amndoi/amndou (numeral vechi, mostenit din latin), ambii/ambele
(neologic), toti/toate trei, toti/toate patru, toti/toate cinci alturi de formele
tustrei/ctesitrei/ctesitrele, tuspatru/ctesipatru, tuscinci/ctesicinci etc.
31

Amndoi/amndou are forme distincte de gen numai la nominativ si acuzativ. La
genitiv-dativ formele amnduror/amndurora nu sunt distincte dup gen, ci dup
comportamentul sintactic si dup topic: amnduror, fr particul deictic, cnd preced
substantivul (Mama amnduror bietilor/fetelor; Le-am spus amnduror colegilor/colegelor) si
amndurora, cu particul deictic, cnd urmeaz substantivului (Le-am propus printilor
amndurora, Le-am spus amndurora ce era de spus).
Ca adjectiv, fie antepus, fie postpus substantivului, presupune articularea hotrt a
acestuia: amndoi copiii/amndou fetele; copiii amndoi/fetele amndou.
Ambii/ambele, sinonimul neologic pentru amndoi/amndou, are la G-D formele
ambilor/ambelor, dar poate fi folosit si n constructii analitice cu prepozitia la pentru dativ: la
ambii/la ambele. Este ntotdeauna antepus si, deoarece d impresia de articulare, substantivul
care i urmeaz nu este articulat: ambii elevi/ambele eleve.
Pentru numeralele mici (pn la 10) se foloseste - cu precdere n vorbirea popular -
o locutiune format din toti/toate (tus-) sau ctesi- + numeralul cardinal cu valoare de
numeral colectiv compus: toti/toate patru alturi de tuspatru/ctesipatru (prietenii/prietenele).
Reproducnd modelul lui amndoi, n limba vorbit se folosesc si numeralele colective
amntrei, amnpatru, amncinci, elementul amn- provenind din lat. ambo.
De subliniat faptul c duo, duet, trio, tert, tertin, triplet, troic, treime, duzin,
chenzin, n pofida sensului pe care l au (redau o cifr exact), sunt, din punct de vedere
morfologic, substantive.
2.4.2.2. Numeralul multi5licativ
Numeralul multiplicativ arat proportia n care creste o cantitate numeric sau o
calitate. Este un derivat parasintetic, format de la numeralul cardinal simplu (2-8, 10, 100,
1000) cu prefixul n- (m-) si sufixul participial -it: ndoit, ntreit, mptrit, nzecit, nsutit,
nmiit. Numerale multiplicative neologice sinonime sunt: dublu, triplu, iar n limbajul stiintific
cvadruplu, cvintuplu, sextuplu.
Numeralul multiplicativ seamn ca form cu adjectivele participiale si se comport ca
acestea, acordndu-se n gen, numr si caz cu substantivul determinat: cstig nzecit -
cstiguri nzecite. Cnd determin un verb acesta devine adverb: a cstigat ndoit; cu aceast
valoare este sinonim cu numeralul adverbial corespondent: de dou ori.
Numeralul dublu s-a substantivizat n terminologia sportiv n sintagme precum dublu
mixt, dublu fete/bieti, iar numeralul triplu formeaz compusul triplusalt, triplet etc.

2.4.2.3. Numeralul fractionar (5artitiv)
Numeralul fractionar este numeralul care denumeste o parte, o fractiune dintr-un ntreg
sau dintr-un grup de obiecte. Reprezint niste derivate substantivale formate de la numeralul
cardinal + sufixul -ime: doime, treime, sutime etc., flexionnd dup gen, numr, caz,
determinare. Este un numeral livresc, folosindu-se cu precdere n aspectele specializate ale
limbii (muzic, sport, matematic): doimi, ptrimi, optimi, saisprezecimi etc.
Numeralul fractionar se leag de determinant prin prepozitiile de, din: optime de
secund, o ptrime din suprafat.
n limbajul matematic numeralele cardinale sunt legate prin prepozitiile pe sau supra:
doi pe trei, patru supra doi. Popular, sunt folosite si constructiile: pe din dou, pe din trei.
32

n limbajul administrativ este folosit formula numeral cardinal + expresia la sut, la
mie: sapte la sut/mie. Cu valoarea lui la sut, sutime se poate folosi substantivul neutru
procent, iar cu valoarea lui la mie, miime se foloseste substantivul feminin promil(e).
De multe ori, n exprimarea mai putin ngrijit, apar constructii pleonastice de tipul un
procent de doi la sut, omitndu-se faptul c procent nseamn ,la sut.
n uzul curent substantivele jumtate si sfert, iar n limba popular substantivul litr, au
sensul numeralelor fractionare doime, ptrime. Acestea pot intra n structura unor locutiuni
adjectivale (cu sens superlativ): un om si jumtate sau adverbiale: pe sfert, pe jumtate (A
cstigat doar pe sfert/pe jumtate din sum).

2.4.2.4. Numeralul distributiv
Numeralul distributiv exprim repartizarea si asocierea obiectelor n grupuri egale,
unitare numeric. Prin alturarea unor numerale cardinale apropiate ca valoare numeric,
numeralul distributiv exprim aproximatia: Au dat cte dou, trei rspunsuri si au plecat, Vor
rspunde la 7, 8 ntrebri.
Numeralul distributiv este format ntotdeauna din adverbul cte si un numeral cardinal
(uneori repetat): cte unu(a)/unu(a) cte unu(a), cte doi/doi cte doi etc. Mai rar, numeralul
distributiv se formeaz din adverbul cte si un numeral fractionar: cte un sfert, cte o
jumtate, cte o ptrime etc.
Valoarea numeralului distributiv poate fi adjectival sau substantival si are flexiunea
numeralului cardinal.

2.4.2.5. Numeralul adverbial (de re5etare)
Numeralul adverbial arat de cte ori se repet o actiune sau n ce proportie se afl o
calitate/cantitate la diferite obiecte sau la acelasi obiect n ipostaze diferite. Determin un verb,
adjectiv sau adverb, iar structura sa cuprinde prepozitia de (dup care pot urma adverbe ca
aproximativ, circa, vreo sau prepozitia peste) + numeralul cardinal de la doi n sus +
substantivul ori (pluralul substantivului oar): de (vreo) dou ori, de (aproximativ) trei ori etc.
Numeralul corespunztor lui unu este o dat ,o singur dat, omofon cu odat
,odinioar si cu formatiile bazate pe odat/o dat: odat cu/odat ce, o dat n plus, o dat
pentru totdeauna, dintr-o dat.
Pot fi constituite formatii mixte de numerale distributive: cte o dat (care s-a sudat n
forma adverbului nehotrt cteodat), de cte dou ori etc.
O alt structur a numeralului adverbial cuprinde numeralul ordinal + substantivul
oar (uneori dat sau rnd): ntia (prima) oar/dat, n primul rnd; a doua oar/dat, n al
doilea rnd.
Pentru primele trei numerale exist si dublete neologice, cu caracter livresc primo,
secundo, tertio (notate n scris 10, 20, 30).
Neologismul bis, folosit dup un numeral cardinal (numr al unei pagini, al unei case: 9
bis), are valoare adjectival; atunci cnd indic repetarea unui pasaj (muzical, literar) are
valoare adverbial, cu semnificatia ,nc o dat. De aici si verbul derivat a bisa; poate fi
substantivizat: A oferit melomanilor dou bisuri.
33

Din limbajul matematic a ptruns n limbajul familiar pronumeralul n, folosit ca numeral
adverbial la feminin: (pentru) a n-a oar.
Functiile sintactice ale numeralului: nominativ: subiect: Doi alearg. Al treilea
priveste. Amndoi sunt multumiti; nume predicativ: Prietenii mei sunt doi/amndoi. El a rmas
al cincilea; predicativ suplimentar: Au plecat amndoi. Ea s-a ntors a doua; atribut
apozitional: Exemplele date, zece, sunt suficiente; genitiv fr prepozitie: atribut apozitional:
Sfatul lor, al celor doi, a fost bun; atribut substantival: Casa amndurora este pe plaj; nume
predicativ: Bunurile sunt ale amndurora; genitiv cu prepozitie: atributsubsLanLlval Colaborarea
co ombll a fosL bun nume predlcaLlv SunLem impottlvo celot Jol complemenL clrcumsLanLlal Au venlL
inalnLea celot ttel complemenL lndlrecL Sau unlL impottlvo ptlmolol Jotlv ft ptepozltle complemenL
lndlrecL C s le arL omoJototo Labloul aLrlbuL apozlLlonal Anel ptlmel candldaLe l sau daL expllcaLll
Jotlv co ptepozltle aLrlbuL subsLanLlval Succese daLoraLe celot Jol invLLorl complemenL clrcumsLanLlal
A inLrzlaL dln cauza celot Jol ocozotlv ft ptepozltle complemenL dlrecL Am cules ttel Alea Joo
predlcaLlv supllmenLar ll socoLlm ptlmol ocozotlv co ptepozltle nume predlcaLlv 1oLl sunL Je zece aLrlbuL
subsLanLlval prepozlLlonal vorbesLe despre colaborarea co ttel dlnLre ele aLrlbuL apozlLlonal e Marla sl
pe Ana pe ombele leam inLlnlL complemenL dlrecL ll aplaudm pe cel ttel complemenL lndlrecL Se
Leme Je ol ttelleo complemenL clrcumsLanLlal cblot zece sl LoL nul a[una vocotlv fr funcLle slnLacLlc
Pel cel Jol de acolo! aLrlbuL vol omoJol venlLl alcl!






















34


2.5. Verbul
Verbul este partea de vorbire flexibil care exprim actiuni, stri, procese, evenimente.
Este o parte de vorbire bine reprezentat numeric si care se mbogteste continuu, constituie
centrul grupului verbal si are rolul de purttor al mrcilor de predicativitate.
Flexiunea verbului, complex si mai bogat dect a tuturor celorlalte prti de vorbire, se
numeste conjugare si se realizeaz n functie de urmtoarele categorii gramaticale: diatez,
mod, timp, aspect, persoan, numr. Categoriile de gen si caz se limiteaz doar la formele
participiale.
2.5.1. Clasificarea verbelor
Se poate face din perspective diferite: semantic, morfologic, sintactic.
n ce priveste criteriul semantic, se disting categorii de verbe foarte diferite: verbe
incoative (arat nceputul unei actiuni: a ncepe, a porni, a demara, a debuta, a nflori, a
mboboci, a nmuguri); verbe de declaratie (a ntreba, a rspunde, a spune, a zice); verbe
afective (a iubi, a plnge); verbe de miscare (a alerga, a fugi, a pleca, a umbla, a veni, a se
duce); verbe de stare (a se afla, a rmne, a sta, a exista); verbe senzitive (a auzi, a
observa, a vedea); verbe volitive (a vrea, a dori, a aspira). Tot aici sunt incluse si verbele
durative (exprim o actiune care se desfsoar ntr-un timp relativ ndelungat: a curge, a
astepta, a munci, a gndi, a tri); verbele iterative (arat c actiunea se repet: a (se)
perinda, a repeta, a bttori); verbele momentane (exprim o actiune care dureaz putin: a
aprea, a se naste, a muri, a decola, a adormi, a tresri, a intra, a sri, a se ndrgosti);
verbele eventive (arat o modificare a subiectului sau a obiectului: a se nfrumuseta, a se
mbogti, a se ntrista, a se nsenina, a se nnegri, a se vesteji); verbele dinamice (arat
participarea intens, cu interes, a subiectului la actiune: a se bucura, a se ruga, a se agita);
verbele factitive (cauzative) (arat c subiectul determin pe altcineva s fac actiunea: a
se opera, a se tunde, a se machia).
Din punct de vedere morfologic verbele pot fi clasificate n verbe regulate si verbe
neregulate, iar din perspectiv sintacticg acestea se clasific n verbe 5redicative
(nonco5ulative) si verbe ne5redicative (co5ulative).
Dup posibilitatea de a avea un complement direct distingem verbe tranzitive, verbe
intranzitive si verbe ergative.
n functie de relatia verb-subiect, verbele sunt 5ersonale sau im5ersonale.
O alt clasificare a verbelor priveste folosirea lor cu sau fr pronume reflexive clitice
(n dativ sau acuzativ) cnd verbele pot fi verbe 5ronominale (reflexive) si verbe
ne5ronominale (nereflexive).
Sunt verbe care au ntotdeauna form reflexiv: a se alia, a se autocita, a se bizui, a se
ci, a se cicatriza, a se coagula, a se dumiri/dumeri, a se ivi, a se ntmpla, a se mndri, a se
poticni, a se pripi, a se ramoli, a se rsti, a se repercuta, a se sfii, a-si asuma, a-si nsusi, a-si
aroga, a-si reveni si verbe care sunt numai nereflexive: a trebui, a merita, a exista, a petrece,
a ploua, a rci, a rde. Altele pot fi pronominale sau nepronominale, n functie de sens: a
ajunge-a se ajunge, a alege-a se alege, a aminti- a-si aminti, a astepta-a se astepta, a duce-a
33

se duce, a exprima-a se exprima, a mbrca-a se mbrca, a pomeni-a se pomeni, a lsa-a se
lsa, a uita-a se uita, a stpni-a se stpni.
Verbele reflexive pot avea pronumele n acuzativ sau n dativ. Ele pot avea diverse
valori semantice: reflexiv-obiective - subiectul gramatical face actiunea pe care tot el o
sufer: a se spla, a-si nchipui, a-si aminti; reflexiv-dinamice (5artici5ative) - exprim
participarea intens a subiectului la actiune: a se ruga, a se teme, a se gndi; reflexiv-
reci5roce - actiunea este ndeplinit de dou sau mai multe subiecte si asupra fiecruia se
rsfrnge actiunea celuilalt: se ceart des, se nteleg bine, si scriu adesea, si dau palme, se
ntreptrund; reflexiv-5asive - subiectul gramatical sufer actiunea efectuat de
complementul de agent: se construieste, se face curat, se repar, se ia hotrrea; reflexiv-
im5ersonale, folosite numai la persoana a III-a singular, fr sens pasiv: Se mnnc bine,
Se cltoreste prost, Se doarme bine afar; reflexiv-eventive - exprim transpunerea n alt
stare: Se roseste de furie, S-a mbolnvit, S-a nsntosit; reflexiv-5osesive cu pronume
reflexiv n dativ, obiectul posedat fiind complement direct/indirect, iar reflexivul corespunznd
unui adjectiv posesiv: si aranjeaz prul, Ti-ai vzut copilul?, Vezi-ti de drum!
Verbe 5ersonale
Verbele personale reprezint clasa cea mai numeroas si se definesc prin faptul c se
combin cu un acant-subiect n nominativ, acordndu-se cu acesta n numr si persoan, au o
paradigm complet pentru cele sase persoane: a cnta, a citi, a nvta, a spune, a veni, a
urca: Mama cnt/citeste, vine etc. Tot aici sunt incluse si verbe onomatopeice ca: a cloncni,
a cotcodci, a mri, a mieuna, a necheza sau verbe ca: a apune, a coincide, a germina, a
izvor, a nfrunzi etc., care, desi au paradigma complet pentru cele sase persoane, realitatea
lingvistic impune doar persoana a treia singular sau plural si le confer caracteristica
morfologic a unipersonalittii.
Verbe im5ersonale
Verbele impersonale sunt verbele care nu admit un subiect personal: ninge, plou,
fulger, tun, burniteaz, se nsenineaz, se nsereaz, se face ziu, se face cald.
Exist si verbe personale care au ntrebuintri impersonale la anumite forme sau
sensuri, valoarea impersonal reiesind din folosirea lor contextual. Aceste verbe sunt socotite
impersonale improprii si se pot construi cu un pronume personal n dativ: a-i plcea, a-i veni,
a-i folosi, a-i ajunge, a-i rmne, a-i psa, a-i arde sau fr pronume n dativ: trebuie (s),
ajunge(c), rmne (s), merit (s), se cuvine (s); verbe construite cu pronumele n
acuzativ: m priveste c, m surprinde s, m avantajeaz s, m mir c, m uimeste c etc.
Multe dintre aceste verbe oscileaz ntre utilizri impersonale, preponderente ca frecvent, si
utilizri personale (cf. mi placi, M surprinzi, M uimesti etc.). Pronumele personale care
nsotesc unele dintre formele de mai sus au functie sintactic de complemente indirecte,
respectiv complemente directe.
Sunt si verbe impersonale la diateza reflexiv, numite si verbe reflexiv-impersonale: se
aude, se zice, se zvoneste, se impune, se cade, se cuvine, se nimereste, se ntmpl. n aceste
situatii cliticul se nu are functie sintactic, ci este doar morfem al diatezei reflexive. Aceste
verbe impun o subiectiv introdus prin s/c.
36

De multe ori, din nevoia de a ,subiectiviza enuntul, apar n uz reorganizri sintactice
care ,personalizeaz verbul, dnd nastere la constructii incorecte de felul: Eram s alunec, M-
am ntmplat acolo, Trebuiam s ajung la timp.
Ex5resii verbale im5ersonale
Expresiile verbale impersonale sunt alctuite din verbul copulativ a fi si un adverb de
mod ca nume predicativ: e bine, e important, e posibil, e sigur. Formeaz un predicat nominal
cu sens impersonal si se construiesc cu o subiectiv: E bine s asculti. Verbul copulativ poate fi
subnteles: adevrat (c), bine (c), pcat (c). n locul adverbului poate fi o locutiune
adverbial cu valoare de numepredicativ: e de folos, e de mirare, e de prisos, e cu putint, sau
un supin folosit adverbial: e de dorit, e de nenteles, e de vzut etc. Unele expresii impersonale
se pot asocia cu un pronume personal n dativ: Mi-e bine/ru/greu/cald/frig etc.
Verbe 5redicative (nonco5ulative)
Verbele predicative (noncopulative) sau autonome sunt verbele cu sens de sine stttor
si pot ndeplini singure functia sintactic specific, predicatia. Ele constituie majoritatea
verbelor limbii romne.
Verbe ne5redicative
Verbele nepredicative nu pot forma singure predicatul. Se mpart n dou categorii:
verbe auxiliare si verbe co5ulative.
Verbe auxiliare
Verbele auxiliare sunt instrumente morfologice, morfeme gramaticale, care ajut la
formarea diatezei si a unor timpuri si moduri compuse. Acestea sunt verbele: a fi, a avea, a
vrea.
Verbul auxiliar a fi particip la formarea viitorului anterior (voi fi asteptat), a
conditionalului perfect (as fi asteptat), a conjunctivului perfect (s fi terminat), a prezumtivului
perfect (o fi terminat, ar fi terminat, s fi terminat), a infinitivului perfect (a fi terminat). A fi
particip de asemenea la construirea tuturor formelor diatezei pasive (tu esti asteptat, tu erai
asteptat, tu fusesei asteptat, tu s fi fost asteptat).
Verbul auxiliar a avea particip la formarea perfectului compus (am ascultat), a
viitorului (am s ascult), a conditionalului (as asculta, as fi ascultat).
Verbul auxiliar a vrea intr n structura viitorului (voi merge) si a prezumtivului (voi fi
mergnd, voi fi mers).
Exist, dup opinia unor autori, si verbe semiauxiliare care pot exprima: posibilitatea
(pot s ascult), intentia (vrea s nvete), evitarea unei ntmplri iminente (era s cad, st s
pice).
Verbe co5ulative
Verbele copulative sunt verbele care formeaz, numai mpreun cu un nume predicativ,
predicatul nominal. Ele sunt verbe de relatie ntre subiect si numele predicativ, copule care si-
au pierdut, total sau partial, sensul lexical. Trstura specific este aceea c ele presupun
folosirea n acelasi timp a dou nominative: unul care este subiectul sicellalt care este numele
predicativ (El este medic). Sunt verbe intranzitive, nu particip la opozitiile de diatez. Verbele
copulative pot fi reduse la dou sensuri: ,a fi si ,a deveni. Exceptnd verbul a deveni, care
nu poate aprea dect ca verb copulativ, toate celelalte verbe copulative au si utilizri
37

noncopulative. Prin urmare, devin copulative si verbele a ajunge, a se face, a iesi cnd au
sensul ,a deveni (El a ajuns/s-a fcut/a iesit nvttor). Inventarul verbelor copulative variaz
de la autor la autor, de la gramatic la gramatic.
Verbul a fi cunoaste toate cele trei ipostaze: auxiliar (as fi stiut, s fi stiut), copulativ
(Biatul e inteligent), predicativ (noncopulativ). Este verb noncopulativ cnd are urmtoarele
sensuri: ,a exista, a se afla: E acolo un sat uitat de lume, Cine-i la telefon?; ,a proveni:
Colegul meu e din Arad, Ceaiul e din China; ,a data/a dinui: Tabloul e din secolul trecut; ,a
se ntmpla: Era prin toamn; ,a costa/a valora: Ct e kilogramul de rosii?; ,a se duce: Am
fost la munte cu trenul; ,a dura: Ct mai e pn sun de intrare?; ,a se petrece: Totul e
doar n vis; ,a pleca/a sosi: La ce or e trenul?; , a nsemna/a prevesti: Ce e cnd visezi
zpad?; ,a se produce: Pe drum a fost un accident. n toate aceste situatii a fi este predicat
verbal, iar substantivul sau substitutul adiacent este subiect, nu nume predicativ.
Verbe tranzitive (obiective) si verbe intranzitive
Verbele tranzitive sunt verbele care au sau pot avea un complement direct: Am citit o
carte, El spune adevrul. Sunt situatii cnd complementul direct nu este exprimat (Acum
ascult, Citesc zilnic, nvt toat ziua); n acest caz verbele sunt tot tranzitive, dar folosite n
form absolut.
Unele verbe sunt ntotdeauna tranzitive (a bea, a citi, a coase, a repara, a simti); altele
sunt ntotdeauna intranzitive, adic nu pot avea un complement direct. Aici intr: verbele
copulative: a deveni, a se face, a ajunge, a iesi, a rmne, a nsemna, a prea, a fi, care cer
subiect si nume predicativ (Ea este/devine/rmne actrit, Viata nseamn lupt); verbele de
stare: a exista, a sta, a sedea, a rmne, a locui etc.; verbele de miscare: a merge, a alerga, a
fugi, a sosi, a iesi, a intra etc.; verbe nereflexive precum: a cdea, a nota, a strnuta, a
transpira, a tusi (El cade/noat etc.) sau verbe reflexive ca: a se nsntosi, a se cuminti, a se
potoli etc., care admit un singur nominal, a crui functie este de subiect; verbele: a plcea, a
trebui, a conveni, a ajunge (mi place/convine situatia, mi trebuie o slujb, mi ajung banii),
la care nominalul postverbal este subiect, nu complementdirect; verbele: a conta, a paria, a
insista, a strui, a depinde, a se supra, a se teme (Ea conteaz pe printi, El se teme de
examen etc.), verbe bivalente, construite cu un nominal-subiect si unul complement
prepozitional, dar nu si cu un complement direct.
Sunt verbe care pot fi tranzitive sau intranzitive n functie de context: ex. ncep lucrul
(tranzitiv) si Programul ncepe de dimineat (intranzitiv); L-a ajutat pe vecin la bagaje
(tranzitiv) si I-a ajutat vecinului la bagaje (intranzitiv), i place de Maria (intranzitiv cu regim
prepozitional), O place pe Maria (tranzitiv). Uneori constructia tranzitiv este n variatie liber
cu cea intranzitiv: Mi-l amintesc pe tata (tranzitiv) si mi amintesc de tata (intranzitiv).
Unele verbe pot avea dou complemente directe (verbe bitranzitive sau dublu
tranzitive: a ntreba, a ruga, a examina, a sftui, a anunta, a sftui): unul al persoanei, altul al
obiectului: M nvat un cntec; l anunt ceva. Tranzitivitatea caracterizeaz doar verbele la
diateza activ. La diateza pasiv complementul direct devine subiect: cf. Maria a citit o carte si
Cartea a fost citit de Maria. De multe ori, acelasi verb, tranzitiv la diateza activ, se
intranzitivizeaz cnd trece la diateza pasiv sau cnd are form reflexiv: cf. Am dat un
exemplu (tranzitiv), A fost dat un exemplu, S-a dat un exemplu (intranzitiv).

38

Verbe ergative (inacuzative)
Verbele ergative (inacuzative), spre deosebire de verbele tranzitive care au actantul un
complement direct, acestea au un actant unic, n pozitia de subiect, fr ca verbul s fie pasiv:
Florile se usuc, Grnele se coc, Soarele arde.
Locutiuni verbale
Locutiunile sunt combinatii de cuvinte n structura crora intr si un verb, caracterizate
prin unitate semantic si gramatical, care se comport ca un verb: a da drumul, a lua loc, a
face fat, a lua piuitul (cuiva), a trage la msea, a o face lat, a tine piept, a se da de gol, a da
bir cu fugitii etc.
ntr-o locutiune verbul este purttorul valorii gramaticale (diatez, mod, timp,
persoan, numr), celelalte componente contribuind semantic la nchegarea locutiunii. Uneori
comportamentul gramatical al locutiunii verbale poate fi diferit de cel al verbului din structura
locutiunii. Exemplu: a lua este verb tranzitiv, dar n locutiunea a lua aminte (la ceva) este
intranzitiv; locutiunea a face rost este intranzitiv, dar verbul sinonim a procura este tranzitiv.
n structura oricrei locutiuni intr un verb si un substantiv. Verbul are rolul gramatical,
realiznd flexiunea, iar substantivul are rol semantic, dirijnd sensul. Substantivul este
ntotdeauna invariabil morfologic si este nedeterminabil sintactic (nu poate primi niciun
determinant). Ex.: a da n gropi, a face praf, a trage mta de coad, a intra la ap.
n unele locutiuni se conserv arhaisme: a lua la rost, a da sfar n tar, a da ortul
popii, a se da n stamb, a da brnci, a veni de hac, a nu avea habar, a lua cu japca, a da
trcoale, a o lua razna, a da iama, a da ghes etc.
De cele mai multe ori locutiunea verbal are un corespondent verbal (a o lsa balt = a
renunta), alteori nu au un corespondent simplu (a-l lua gura pe dinainte).
Multe locutiuni se caracterizeaz prin expresivitate: a-si lua lumea n cap, a-i lsa gura
ap, a se sterge pe bot, a i se aprinde clciele, a da cu oistea n gard, a prinde cu mta n
sac, a-si pune pofta-n cui, a bate apa-n piu etc.
Verbele care intr cel mai des n structura locutiunilor verbale sunt verbe din fondul
principal lexical: a da, a lua, a face, a fi, a sta, a avea, a bga, a tine etc. Sunt si locutiuni care
provin din calcuri sintactice: a face fat, a face curte, a lua act, a cdea de acord etc.

2.5.2. Clasificarea verbelor n conjugri
Numrul de conjugri a variat de-a lungul timpului n gramaticile romnesti de la 4
clase (n clasificrile traditionale etimologizante) pn la 38 de clase, numrul lor putnd creste
pn la zeci de clase dac se iau n calcul si verbele neregulate.
Vom prezenta n continuare dou clasificri: a) o clasificare potrivit cu traditia
gramaticii romnesti, pornind de la sufixul de infinitiv, dar avnd n vedere si particularittile
flexiunii n totalitatea formelor verbale, cu 4 grupe mari de conjugri; b) forma simplificat de
clasificare, realizat de GALR, pe baza criteriului omonimiilor specifice si al afixelor specifice, cu
11 grupe de conjugri.
a) Conjugarea I (tare) cuprinde verbe terminate la infinitiv n -a, fr sufixul -ez: a
cnta, a lupta, a mnca si conjugarea I (slabg) care cuprinde verbe terminate la infinitiv n -
39

a cu sufixul -ez: a agrea, a lucra, a mima. Conjugarea a II-a cuprinde verbe terminate la
infinitiv n -ea: a avea, a cdea, a plcea, a tcea, a vrea.
Conjugarea a III-a cuprinde verbe terminate la infinitiv n -e: a merge, a conduce, a
spune, a face. Aici se diferentiaz verbele sigmatice care au sufixul de perfect -se- si sufixul
de participiu -s (a spune, a se duce, a merge, a rmne) si verbele asigmatice, cu sufixul de
perfect -u- si cu sufixele de participiu -u-t (a cere, a bate, a face, a ncepe).
Conjugarea a IV-a cuprinde verbe terminate la infinitiv n -i si -: a auzi, a citi, a iubi,
a gndi, a hotr, a cobor, a ur.
O caracteristic important a acestor verbe priveste forma de pers. I singular, indicativ,
prezent, care, pentru unele coincide cu rdcina infinitivului: a fug/i-fug; a cobor/-cobor, iar
pentru altele, aceeasi form adaug rdcinii sufixul -esc/-sc: a dor/i-doresc; a hotr/-
hotrsc.
b) Conjugarea I cuprinde clasa verbelor cu sufixul infinitival -a si suf. prez. ind. : a
cnta, a ara, a spla; a afla, a intra; a apropia, a mngia, a njunghia, a continua.
Conjugarea a II-a cuprinde clasa verbelor cu sufixul infinitival -a si cu sufixul de
prezent -ez, -eaz-: a aranja, a avansa, a bloca, a lucra; a scnteia, a sublinia; a ngenunchea,
a veghea.
Conjugarea a III-a cuprinde verbele cu sufixul infinitival - si cu sufix de prezent : a
cobor, a dobor, a omor, a vr.
Conjugarea a IV-a cuprinde verbele cu sufixul infinitival -i, sufix de prezent si
omonimia desinential 3 ind. prez. = 6 ind. prez.: a acoperi, a diferi, a referi; a contribui, a
ngdui, a sui.
Conjugarea a V-a cuprinde verbele cu sufixul infinitival -i, sufix de prezent si
omonimia desinential 1 ind. prez. = 6 ind. prez.: a adormi, a fugi, a pieri, a sri, a veni.
Conjugarea a VI-a cuprinde verbele cu sufixul infinitival -i si sufixul de prezent -esc, -
est-: a citi, a isprvi, a fugri, a frunzri, a mri, a nimeri, a pietrui, a tgdui.
Conjugarea a VII-a cuprinde verbele cu sufixul infinitival - si sufixul de prezent -gsc,
-gst-: a hotr, a pr, a ur, a zvor.
Conjugarea a VIII-a cuprinde toate verbele regulate cu infinitivul n -ea: a prea, a
plcea, a tcea, a vedea, a zcea.
Conjugarea a IX-a cuprinde verbele cu infinitivul n -e (neaccentuat) si cu sufixul de
perfect simplu -u, sufix prezent si la formele de participiu: a asterne, a concepe, a face, a
ncepe, a trece. Conjugarea a X-a cuprinde verbele cu infinitivul n -e, cu perfect simplu n -
se- si participiul n -s: a arde, a merge, a prinde, a sterge, a trage.
Conjugarea a XI-a cuprinde verbele cu infinitivul n -e, cu perfect simplu n -se- si
participiul n -t: a coace, a fierbe, a frnge, a frige, a nfige, a rupe, a sparge.
GALR opereaz si cu alte clasificri ale verbelor regulate: o clasificare n functie de
variatia accentual, privitoare la deplasarea accentului de pe radical pe flectiv, si o clasificare
dup criteriul alternantelor, adic dup participarea acestora la realizarea diferitelor distinctii
gramaticale.


60

2.5.3. Categoriile gramaticale ale verbului
2.5.3.1. Diateza
Diateza este categoria gramatical specific verbului privitoare la raportul dintre actiune
si autorul ei, si are valorile: activg, 5asivg si reflexivg. Diatezele cu statut clar sunt diateza
activ si diateza pasiv, cea reflexiv avnd un statut controversat si suscitnd numeroase
dezbateri teoretice si diferente de interpretare.
Diateza activg arat c subiectul gramatical realizeaz actiunea: Eu citesc; Tu alergi,
El scrie. Nu dispune de mrci specifice si caracterizeaz toate verbele si locutiunile verbale.
Verbele impersonale care nu au sens pasiv sunt considerate, conventional, prin forma lor,
active, desi nu au subiect: a ninge, a se lumina. Verbele la diateza activ pot fi tranzitive: Am
citit o carte si intranzitive: Plec acas. Tipul specific pentru diateza activ este cel
nepronominal.
Diateza 5asivg arat c subiectul suport actiunea realizat de un autor neprecizat
sau desemnat prin complementul de agent: Piesa este interpretat de un mare pianist;
Problema a fost rezolvat de ctre elev.
Trebuie fcut precizarea c forme de diatez pasiv au numai verbele active
nepronominale tranzitive. Sunt si verbe active tranzitive care nu au diatez pasiv: a avea (cu
exceptia locutiunii a avea n vedere), a vrea, a comporta, a durea, a putea.
Diateza pasiv are dou tipuri formale: un tip specific cu verbul auxiliar a fi la forma
flexionar de mod, timp, persoan si numr + participiul verbului de conjugat, variabil n
numr si gen, n functie de subiect, cu care se acord, si un tip nespecific, asa-numitul
reflexiv-pasiv sau pasiv-reflexiv, reprezentat de verbe reflexive cu pronume n acuzativ: Aici au
fost construite dou case si Aici s-au construit dou case. ntre cele dou tipuri sunt diferente
stilistice: pasivul cu a fi este livresc, cellalt este popular.
Se recunoaste formal dup prezenta complementului de agent. Prin urmare,
complementul direct de la forma activ devine subiect, iar subiectul - complement de agent:
Decizia a fost luat de noi amndoi. Sunt anumite verbe al cror sens pasiv poate fi redat si
printr-o form reflexiv: Muzeul s-a deschis ieri.
Uneori pot aprea confuzii ntre predicatul verbal exprimat printr-un verb la diateza
pasiv si predicatul nominal al crui nume predicativ este un adjectiv provenit dintr-un
participiu. Pentru a evita aceast confuzie, n afara posibilittii introducerii complementului de
agent, trebuie tinut seama si de ntelesul constructiilor respective: n primul se exprim o
actiune suferit de subiect, n al doilea este vorba de o nsusire a subiectului. A se compara:
Sala este nchis (de cineva) - Sala este nchis (nu deschis).
Diateza reflexivg este o diatez controversat ca existent de ctre multi specialisti.
Ea arat c actiunea este fcut de subiectul gramatical si suportat de obiectul direct (sau
indirect) exprimat prin pronumele reflexiv care reprezint subiectul: El se abtine de la butur;
Ea si asum riscurile.
Diateza reflexiv ridic mai multe probleme. Formele verbale precedate sau urmate de
pronumele reflexiv se (s-, -se) sau si (si-, -si), precum si de formele clitice de acuzativ sau
dativ mprumutate de pronumele personale, au mai multe valori, dintre care diatezei reflexive
i apartin numai dou: valoarea dinamicg si cea im5ersonalg. Este vorba de acele constructii
61

verbale cu pronume reflexive care se limiteaz la rolul de morfem al diatezei si nu ndeplinesc
functiuni de parte de propozitie.
Valoarea dinamic a diatezei reflexive nseamn participarea intens, interesat a
subiectului la realizarea actiunii, deosebindu-se de formele de la diateza activ
corespunztoare. A se compara: afl cu se afl, duce cu se duce, te rogi cu rogi, ndur cu se
ndur, a aminti - a-si aminti, a imagina - a-si imagina.
Valoarea impersonal a diatezei reflexive este proprie formelor verbale cu pronume
reflexiv n acuzativ (se, s-, -se), incompatibile cu un subiect, dar putnd subordona o
propozitie subiectiv: Se confirm c a sosit, S-a crezut c va fi primul. Exist constructii
verbale cu pronume reflexiv care au fie valoare pasiv (Pata se curt usor), fie valoare activ:
m spl, te mbraci; valoare eventiv: a se nrosi; valoare reciproc: Se insult adesea, Se
sftuiesc, V bateti ntre voi; valoare posesiv: Mi-am luat paltonul, si gsise carnetul.
n aceste situatii pronumele reflexiv n dativ, neaccentuat, cu valoare posesiv, are
functie sintactic de atribut.
2.5.3.2. odul
Este categoria gramatical specific verbal care arat felul n care vorbitorul consider
actiunea sau starea exprimat de verb. Aceasta poate fi privit ca real, exprimat prin
formele modului indicativ, ca posibil, exprimat prin formele modului conjunctiv,
conditionat sau dorit, exprimat prin formele modului conditional, ca porunc sau ndemn,
exprimat prin formele modului im5erativ, nesigur, presupus - prin formele modului
5rezumtiv. Ea mai poate fi privit ca denumire sub forma modului infinitiv, n chip de
circumstant a altei actiuni sau stri sub forma modului gerunziu, ca nsusire a unui obiect
sub forma modului 5artici5iu sau ca finalitate sub forma modului su5in.
Modurile indicativ, conjunctiv, conditional, imperativ si prezumtiv sunt moduri
5ersonale (5redicative). Ele apar independent, si schimb forma dup categoria persoanei
si formeaz predicatul unui enunt.
Verbele la mod personal reprezint nucleul unei propozitii (independente, regente sau
dependente).
Infinitivul, gerunziul, participiul si supinul sunt moduri ne5ersonale (ne5redicative),
ntruct sunt dependente de un mod predicativ si de aceea nu pot constitui un predicat si nu
au nici categoria persoanei. Doar modul participiu poate exprima categoria genului (asociat cu
numrul si cu cazul).
A. odurile 5ersonale (5redicative)
Indicativul
Indicativul exprim o actiune real si sigur. Nu dispune de mrci formale specifice,
apare att n propozitii principale, ct si n propozitii secundare. Are cele mai multe forme,
sapte n total, pentru exprimarea timpului cnd se petrece actiunea: prezent, imperfect, perfect
simplu, perfect compus, mai-mult-ca-perfectul, viitor I, viitor II (sau anterior).
Conjunctivul
Conjunctivul (numit si subjonctiv) arat o actiune posibil cnd apare n propozitii
principale (S mai trec pe la facultate?). Cel mai adesea se ntlneste n propozitiile
subordonate, cnd valoarea sa se reduce cel mai adesea la denumirea actiunii, iar aceast
valoare depinde de valoarea verbului regent.
62

n propozitiile principale are valoare de imperativ: S fii mai asculttor dac vrei s
pricepi.
Modul conjunctiv are ca marc distinct conjunctia s si se organizeaz n dou serii
temporale: prezent si perfect.
La persoana a III-a, conjunctivul poate aprea uneori fr s, fiind suficiente
desinentele specifice pentru a se evita omonimia cu indicativul: Treac-mearg!, Bat-te
norocul!, Fie cum o fi!; Hotrasc singur!, Zic ce-o vrea!, Fereasc Dumnezeu!, n imprecatii:
Trsneasc-l Dumnezeu!
Conditionalul
Conditionalul, numit n unele gramatici si 5otential, ntruneste dou valori: de conditie
si de dorint. Prima apare n subordonate, cea de-a doua apare cu precdere n propozitii
principale: Dac as putea, as continua drumul. Se caracterizeaz prin forme compuse din
verbul auxiliar a avea (as, ai, ar, am, ati, ar) si infinitivul verbului autonom. Are dou timpuri:
prezent si perfect.
Prezumtivul
Prezumtivul red o actiune posibil, dar nesigur, presupus. Este un mod folosit mai
ales n vorbirea popular (multe gramatici nici nu-l nregistreaz). Are o structur perifrastic,
organizat n dou timpuri: prezent si perfect. La prezent este constituit din formele de viitor
ale verbului auxiliar a fi, urmate de gerunziu (vom fi stiind), iar la perfect aceleasi forme ale
auxiliarului sunt urmate de participiu (vom fi stiut). Formele prezumtivului perfect coincid cu
cele de viitor anterior, conditional perfect, conjunctiv perfect (voi fi aflat, as fi aflat, s fi aflat).
Valoarea de prezumtiv reiese doar din context, prin sensul de prezumtie, de ndoial.
Propozitiile care contin verbe la prezumtiv au o accentuare special. Modul prezumtiv nu are
diateza pasiv din cauza structurii sale perifrastice.
Im5erativul
Imperativul red o actiune posibil, voit si care se realizeaz n nuante de ordin (Fugiti
de aici!), de ndemn (ncearc s asculti), de rugminte (Nu te eschiva). Se caracterizeaz
printr-o intonatie specific, dispune doar de persoana a II-a singular si plural cu form
afirmativ si negativ.
Im5erativul afirmativ (5ozitiv) preia la singular forme ale indicativului prezent fie
omonime cu persoana a II-a singular (taci!, mergi!, fugi!), fie cu cea de persoana a III-a
singular (ascult!, gndeste!, hotrste!), fie cu ambele (treci de acolo! - verb intranzitiv si
trece-l strada! - verb tranzitiv).
Unele verbe au forme speciale: du!, adu!, f!, vino!, zi! si derivatele cu prefixe de la
acestea: condu!, revino!, prezi!
Im5erativul negativ se formeaz la singular din adverbul de negatie nu + infinitivul
scurt: nu alerga!, nu cobor!, nu duce!, nu fi!
Persoana a II-a plural afirmativ si negativ este omonim cu persoana a II-a plural a
indicativului prezent (jucati! - nu jucati!, rmneti! - nu rmneti!, fugiti! - nu fugiti!) cu
exceptia lui a fi: fiti! - nu fiti! fat de sunteti.
Omonimia dintre imperativ si indicativul prezent se rezolv printr-o intonatie special cu
care se asociaz imperativul (fiind marcat prin semnul exclamrii).

63

B. odurile ne5ersonale (ne5redicative)
Infinitivul
Infinitivul este un mod nepredicativ si nepersonal care denumeste actiunea. Intr n
structura unor forme verbale compuse: viitorul I si conditional-optativul si poate ndeplini
functiuni sintactice de: subiect (A nvta e necesar), nume predicativ (Obligatia mea este de a
respecta regula jocului), atribut (Plcerea de a merge pe jos), complement direct (Poate
alerga), complement indirect (Este capabil de a o lua de la capt), complement circumstantial
(Munceste mult pentru a reusi).
O trstur specific a infinitivului este echivalenta sa cu conjunctivul n diferite
constructii: Se hotrste a vorbi/s vorbeasc; Vrednic de a conduce/s conduc; nainte de a
ncepe/s nceap. n limba vorbit folosirea infinitivului n locul conjunctivului este pretioas,
dar n stilul stiintific si administrativ este preferat n constructii precum: V rog a-mi aproba...
Infinitivul poate avea si valoare de imperativ si este unica situatie cnd are functie de predicat:
A se agita nainte de folosire!, de indicativ (n constructii livresti): Pretinde a sti/c stie totul;
de gerunziu: S-a sturat a repeta/repetnd.
Modul infinitiv are dou timpuri: prezent (a vorbi) si perfect, foarte rar folosit (a fi
vorbit). La prezent exist asa-zisa form ,lung, pstrat n formele inverse de optativ
popular (Fire-ar/fir-ar s fie!). n limba actual orice infinitiv lung reprezint din punct de
vedere morfologic un substantiv feminin abstract terminat n -e (uitare, plcere, ardere,
uimire, hotrre). Din punct de vedere formal, infinitivul contine prepozitia a + radical + sufix,
variabil dup conjugare: conjugarea I -a (a cnta), conjugarea a II-a -ea (a vedea),
conjugarea a III-a -e (a culege, a spune), conjugarea a IV-a -i, - (a iubi, a ur).
Gerunziul
Gerunziul este un mod nepredicativ si nepersonal care prezint actiunea n desfsurare
(ascultnd, aprnd, ducnd, suind, cobornd); sunt situatii cnd exprim si actiuni finite:
Terminnd de nvtat, a plecat la plimbare.
Structura gerunziului este simpl: radical + sufixul -nd la verbele terminate n -a, -ea,
-e, - (cntnd, tcnd, mergnd, hotrnd) si sufixul -ind la verbele n -i sau de alte categorii
(suind, fugind, scriind, ngenunchind, supraveghind).
Sunt corecte formele n -nd ale verbelor a crea, a agrea (crend, agrend).
n combinatie cu formele neaccentuate ale pronumelui (personal si reflexiv), foloseste si
vocala de legtur -u-: dndu-mi, ascultndu-l, amgindu-se, amintindu-si. Face exceptie
combinatia cu pronumele o: vznd-o.
Forma negativ se realizeaz cu prefixul ne- (neavnd, nestiind). ntre prefix si
rdcin se poate pune adverbul mai (nemaiauzind, nemaivznd).
Sub forma acestui mod, verbele ndeplinesc functiuni sintactice de: complement direct
(Aude btnd n poart), complement circumstantial de diferite feluri (Ascultndu-l, i dai
dreptate; Povestind, se nflcra peste msur), predicativ suplimentar (Ea vine zmbind),
subiect (Se aude tunnd).
Modul gerunziu particip la formarea prezumtivului prezent (voi fi ascultnd), a
conjunctivului prezumtiv prezent (s fi ascultnd), a conditionalului prezumtiv prezent (as fi
ascultnd).

64

Partici5iul
Participiul este un mod nepredicativ si nepersonal care denumeste actiunea suferit sau
ndeplinit de un subiect. Este inclus n structura unor timpuri si moduri compuse (perfect
compus, viitor anterior, conjunctiv perfect, conditional perfect) si intr n structura diatezei
pasive, unde se comport ca un adjectiv, flexionnd dup gen si numr si acordndu-se cu
subiectul: Crtile sunt vndute deja.
Participiul cu sens pasiv poate fi folosit n locul conjunctivului sau al infinitivului dup
verbele: a trebui, a se cuveni, a se lsa (Trebuie luate msuri = Trebuie s ia msuri; Se
cuvine subliniat = Se cuvine a fi/s fie subliniat; Se las rugat = Se las s fie rugat).
Participiul nu poate avea diateza reflexiv. Ex.: Copiii se amuz Copiii amuzati sau Se
imagineaz un scenariu Scenariu imaginat.
n constructiile participiale absolute, cnd participiul este echivalent cu gerunziul la
diateza pasiv, el poate avea un subiect propriu: Odat predat lucrarea, studentii pot pleca.
Modul participiu are urmtoarele forme structurale: verbele n -a, -, -i, -ea, -e (cu
sufixul de perfect simplu -u-) au structura radical + sufix de perfect (-a-, --, -i-, -u-) +
sufixul participial -t: asezat, hotrt, iubit, vzut, crezut, cerut). Acestea sunt asa-numitele
verbe asigmatice.
Verbele n -e (cu sufixul -se - la perfectul simplu) au structura: radical + sufixul de
participiu (-t sau -s): adus, apus. Sufixul -s apare la majoritatea verbelor sigmatice: condus,
ales, rmas; sufixul -t se utilizeaz la cteva verbe: copt, fiert, fript, nfipt, frnt, nfrnt, rupt,
spart, supt.
Forma negativ se formeaz cu prefixul negativ ne- care accept punerea ntre el si
baz a adverbului mai: nemaintlnit, nemaivzut.
Verbul la participiu poate ndeplini functiuni sintactice de: atribut (Spectacolul vzut m-
a deceptionat), nume predicativ (Opiniile erau mprtite), predicativ suplimentar (Te simt
nelinistit), complement indirect (Din nfrnt ce era, a devenit victorios), diferite nuante
circumstantiale: Ajutat, vei reusi; Ajuns acolo, s-a apucat de lucru.

Su5inul
Supinul este un mod nepredicativ si nepersonal care denumeste, ca si infinitivul,
actiunea. Spre deosebire de infinitiv, supinul nu are timpuri, el primind valoarea temporal a
verbului regent: De vzut, vd; De vzut, am vzut; De vzut, o s vd. Are form analitic,
alctuit din participiul invariabil, precedat de una din prepozitiile: de (cea mai frecvent), la,
pe, dup, pentru (cules). Dup verbele impersonale a se cuveni, a trebui prepozitiile pot lipsi:
Se cuvinte mentionat, Trebuie vzut.
Sub forma acestui mod, verbul ndeplineste functiuni sintactice de: atribut (Loc de
fumat), subiect (De muncit e greu), nume predicativ (Textul e de retinut pe de rost),
complement direct (Elevii au de scris), complement indirect (S-a sturat de asteptat),
complement circumstantial (S-a dus la pescuit).
Supinul apare n dou ipostaze morfosintactice: un supin articulat, apartinnd flexionar
si sintactic clasei substantivului (mersul pe jos, asteptatul n frig, rsritul soarelui, clcatul
ierbii, fumatul de timpuriu), si un supin nearticulat, nonsubstantival, apartinnd clasei verbului
(S-a pus pe nvtat, S-a lsat de fumat, S-a apucat de cosit).
63


2.5.3.3. Tim5ul
Timpul este categoria gramatical specific verbal care exprim momentul svrsirii
actiunii prin raportare la momentul vorbirii, care poate fi de anterioritate (trecut), de
simultaneitate (5rezent) sau de posterioritate (viitor).
Timpurile se clasific, dup un criteriu semantic si sintactic, n timpuri absolute, care
se raporteaz direct la momentul vorbirii si reprezint majoritatea, si timpuri relative, care se
raporteaz la momentul vorbirii prin intermediul altui timp: imperfectul, mai-mult-ca-perfectul
si viitorul anterior.
Dup criteriul formal (morfologic) timpurile sunt simple (sintetice) si compuse
(analitice). Timpurile simple sunt: prezentul indicativ, imperfectul, perfectul simplu, mai-mult-
ca-perfectul; timpurile compuse sunt: prezentul conditionalului, perfectul compus al
indicativului si perfectul celorlalte moduri, viitorul I si al doilea (anterior).
Prezentul indicativ
Prezentul indicativ arat o actiune care se desfsoar concomitent cu momentul
vorbirii: Citesc o carte. Se ntlneste la modurile: indicativ (fr mrci specifice, cu exceptia
unor verbe de conjugarea I construite cu sufixul -ez: lucrez, desenez, si de a IV-a n -i si -,
construite cu sufixul -esc sau -gsc: iubesc, ursc, conjunctiv (conjunctia sg + forme de
prezent ale indicativului pentru persoana I si a II-a singular si plural si forme n general proprii
pentru persoana aar + infinitivul scurt) si infinitiv (prepozitia a, care poate lipsi n unele
contexte, + infinitivul scurt).
Prezentul indicativ poate avea si alte valori stilistice: prezentul momentan:
- Ce faci? - Ascult muzic; prezentul durativ: Cu ce te ocupi? - Pictez. - Sunt pictor;
prezentul iterativ sau de re5etitie: Zilnic face acest drum; prezentul istoric sau narativ,
folosit n locul perfectului pentru a caracteriza o actiune trecut: Evenimentele au loc n 1907;
prezentul etern sau gnomic, arat fenomene sau adevruri general valabile, eterne. Se
foloseste frecvent n proverbe, maxime si n legi stiintifice: Cinii latr, ursul merge; Doi si cu
doi fac patru.
Prezentul se foloseste frecvent cu valoare de viitor, nsotit obligatoriu de determinri
circumstantiale temporale (Smbt plecm la munte) si de imperativ (ncui si pleci).
Prezentul indicativ este un timp simplu organizat n dou tipuri de forme: forme tari, cu
accentul pe radical la singular si la persoana a III-a plural (a cnta) si forme slabe, cu
accentul pe sufixul secundar -ez la verbele n -a (dansez), -esc si -gsc la verbele n -i (a iubi),
respectiv - (a hotr).
Desinentele de prezent - variate, unice fiind cele de la pers. I si a II-a plural: -m, -ti.
Modele de conjugare tare:
-a -ea -e -i -
ascult-q-q vd-q-q spun-q-q fug-q-q cobor-q-q
ascult-q-i vez-q-i spu-q-i fug-q-i cobor-q-i
ascult-q-g ved-q-e spun-q-e fug-q-e coboar-q-g
ascult-g-m ved-e-m spun-e-m fug-i-m cobor--m
ascult-a-ti ved-e-ti spun-e-ti fug-i-ti cobor--ti
ascultq-g vd-q-q spun-q-q fug-q-q coboar-q-g
66


Modele de conjugare slab:
-a -i -
dans-ez-q iub-esc-q hotr-gsc-q
dans-ez-I iub-est-I hotr-gst-i
dans-eaz-g iub-est-e hotr-gst-e
dans-g-m iub-i-m hotr--m
dans-a-ti iub-i-ti hotr--ti
dans-eaz-g iub-esc-q hotr-gsc-q

ncadrarea verbelor de conjugarea I si a IV-a n paradigmele cu sufixele -ez, -esc, -gsc
este de multe ori greu de fcut, ntruct nu poate fi dedus pe baza vreunor criterii. De
exemplu, verbele neologice n -a prefer formele cu -ez: debiteaz, copiaz, cloneaz,
printeaz, manevreaz, ncadreaz, salveaz. Unele perechi pot merge n paralel, ambele fiind
admise n norm: anticip-anticipeaz, nvie-nviaz, schioapt-schiopteaz, altele s-au
diferentiat ca sens: acord ,d, ,face acordul gramatical si acordeaz (un instrument),
concur ,tinde spre, ,converge si concureaz particip la un concurs, contract ,se strnge,
se micsoreaz si contracteaz ,ncheie un contract, ,se molipseste, reflect ,oglindeste si
reflecteaz ,mediteaz, se gndeste, toarn (un lichid) si turneaz (un film), manifest
,arat, exprim, face cunoscut si manifesteaz ,particip la o manifestatie.
La verbele de conjugarea a IV-a n -i s-a impus varianta literar cu sufixul -esc la verbe
ca: bnuieste, humuieste, rscoleste, trguieste, dar sunt si verbe admise de norm cu ambele
forme (cu si fr sufix): biruie-biruieste, biciuie-biciuieste, chinuie-chinuieste, nvrte-
nvrteste, mntuie-mntuieste, strduie-strduieste. Alte perechi s-au specializat ca sens:
ndoaie ,pliaz, ncovoaie si ndoieste ,are ndoieli, ,dubleaz, ciuruie ,curge cu zgomot,
ciuruieste ,gureste, trece prin ciur.
Pe lng tipurile flexionare mari prezentate mai sus, exist si unele tipuri secundare:
cele de conjugarea I cu tema n -i semivocalic sau n consoan palatal: a tia, a ncheia, a
deochia, a apropia a cror paradigm este: -q--ql -e, -(e)m, -(a)ti, -e; cu o consoan + l sau
r naintea sufixului infinitivului: a umbla, a intra care se diferentiaz de categoria fr sufixul -
ez numai prin desinenta -u vocalic la persoana I singular si -i vocalic la persoana a doua
singular (umblu, umbli; intru, intri).
Verbele de conjugarea a IV-a cu tema n -i semivocalic (a sui) au paradigma: -q, -q, -
e, -(i)m, -(i)ti, -e.
Im5erfectul
Imperfectul exprim o actiune n curs de desfsurare, sincron cu o alt actiune
trecut: Cnd ai venit, eu ascultam muzic. Poate avea si o utilizare absolut: Odinioar
munceam mai mult sau iterativ: Sptmnal venea la noi. Din cauza valorii sale durative,
este folosit mult n naratiuni.
Imperfectul se foloseste adesea cu valoarea altor moduri si timpuri: de conditional
perfect: Dac m anuntau, veneam si eu sau de optativ, mai ales n formule de politete
(imperfectul modestiei si al reverentei): Voiam s v rog ceva. Imperfectul ludic apare n
limbajul copiilor, cu valoare de prezent: Eu eram Alb-ca- Zpada si veneam la voi.
67

Imperfectul este un timp simplu alctuit din radical + sufix + desinent. La verbele de
conjugarea I si la cele de conjugarea a IV-a cu infinitivul n - sufixul imperfectului este -a-, iar
pentru restul verbelor (cele n -ea, -e, -i) sufixul imperfect este -ea-. Desinentele sunt
urmtoarele: -m, -i, -, -m, -ti, -u.
Modele de conjugare:
I IV (n -) II III IV (n -i)
nvt-a-m dobor-a-m apr-ea-m spun-ea-m ven-ea-m
nv-a-i dobor-a-i apr-ea-i spun-ea-i ven-ea-i
nvt-a-q dobor-a-q apr-ea-q spun-ea-q ven-ea-q
nvt-a-m dobor-a-m apr-ea-m spun-ea-m ven-ea-m
nvt-a-ti dobor-a-ti apr-ea-ti spun-ea-ti ven-ea-ti
nvt-a-u dobor-a-u apr-ea-u spun-ea-u ven-ea-u

Tim5ul 5erfect este o specie de trecut, care arat c desfsurarea actiunii este
anterioar momentului vorbirii si se ntlneste la modul indicativ sub forma perfectului simplu
si a perfectului compus, precum si la modurile conjunctiv (s + fi + participiul invariabil n gen
si numr), conditional (conditionalul prezent al verbului a fi + participiul invariabil) si infinitiv
(a fi + participiul invariabil).
Perfectul sim5lu
Perfectul simplu exprim o actiune ncheiat n trecutul imediat (de obicei ultimele 24
de ore): Vzui c e un lucru de calitate si l si cumprai. n vorbirea obisnuit perfectul simplu
este folosit mai mult regional, n special n Oltenia si Banat, iar cu valoare de trecut propriu-zis
are un caracter livresc sau este restrns la anumite ntrebuintri cu unele nuante stilistice:
ironie (Bine o potrivisi!), repros (Crp ceasul de veni si ea!).
Perfectul simplu este alctuit din radical + sufix + desinent. Verbele n -a, -, -i au
sufixul omonim cu cel de infinitiv:

-a - -i
cnt-a-i cobor--i ven-i-i
cnt-a-si cobor--si ven-i-si
cnt-g-q cobor--q ven-i-q
cnt-a-rg-m cobor--rg-m ven-i-rg-m
cnt-a-rg-ti cobor--rg-ti ven-i-rg-ti
cnt-a-rg-q cobor--rg-q ven-i-rg-q
Verbele n -ea au sufixul -u-, iar cele n -e au sufixul -se- pentru verbele sigmatice
(mersei, scrisei, spusei) si -u- pentru verbele asigmatice (cerui, fcui, trecui):
-ea -e
pr-u-i mer-se-i trec-u-i
pr-u-si mer-se-si trec-u-si
pr-u-q mer-se-q trec-u-q
pr-u-rg-m mer-se-rg-m trec-u-rg-m
pr-u-rg-ti mer-se-rg-ti trec-u-rg-ti
pr-u-rg-q mer-se-rg-q trec-u-rg-q
68

Verbele cu sufixul de perfect n -se- au adesea un radical putin diferit de al prezentului
si al imperfectului (duc-dusei, trimit-trimisei, coc-copsei, aleg-alesei).
Desinentele la perfectul simplu sunt urmtoarele: -i, -si, -q, -r-m, -r-ti, -r-q. Dup
cum se observ, la plural, apare o desinent -r-, specializat pentru acest numr, la care se
ataseaz desinenta obisnuit. Toate verbele au accentul pe sufix, cu exceptia verbelor
sigmatice n -e, care au accentul pe radical, iar la pers. I si a II-a au accentul pe sufix.
Perfectul com5us
Perfectul compus exprim o actiune realizat si ncheiat n trecut: Am citit cartea. Este
un timp compus, format din auxiliarul a avea la indicativ prezent + participiul invariabil al
verbului de conjugat:
am ascultat/aprut/pus/citit/hotrt
ai ascultat/aprut/pus/citit/hotrt
a ascultat/aprut/pus/citit/hotrt
m ascultat/aprut/pus/citit/hotrt
ati ascultat/aprut/pus/citit/hotrt

au ascultat/aprut/pus/citit/hotrt
Cnd dou verbe la perfectul compus sunt coordonate, auxiliarul trebuie repetat: Am
auzit si am vzut.
ai-mult-ca-5erfectul
Mai-mult-ca-perfectul exprim o actiune ncheiat naintea altei actiuni trecute:
Terminasem lucrul cnd am hotrt s plec. Este un timp de relatie, folosit mai rar n vorbire,
fiind perceput ca un timp livresc. Rareori apare ca un timp absolut: Se deprinsese cu rul. Este
un timp sintetic alctuit din radical + sufixul perfectului simplu + sufixul specific -se- +
desinent. Desinentele sunt aceleasi ca la perfectul simplu, cu exceptia pers. I: -m, -si, -q,-r-
m, -r-ti, -r-q. Desinenta -r, extins de la perfectul simplu, apare la mai mult ca perfect la
formele de plural. Sunt folosite si formele fr desinenta -r- (noi zisesem, voi ziseseti, ei
zisese), care sunt neliterare.
Modele de conjugare:
-a -ea -e
apuc-a-se-m vz-u-se-m zi-se-se-m cer-u-se-m
apuc-a-se-si vz-u-se-si zi-se-se-si cer-u-se-si
apuc-a-se-q vz-u-se-q zi-se-se-q cer-u-se-q
apuc-a-se-rg-m vz-u-se-rg-m zi-se-se-rg-m cer-u-se-rg-m
apuc-a-se-rg-ti vz-u-se-rg-ti zi-se-se-rg-ti cer-u-se-rg-ti
apuc-a-se-rg-q vz-u-se-rg-q zi-se-se-rg-q cer-u-se-rg-q
-i -
auz-i-se-m ur--se-m
auz-i-se-si ur--se-si
auz-i-se-q ur--se-q
auz-i-se-rg-m ur--se-rg-m
auz-i-se-rg-ti ur--se-rg-ti
auz-i-se-rg-q ur--se-rg-q
69

Viitorul 5ro5riu-zis
Viitorul propriu-zis exprim o actiune care se petrece dup momentul vorbirii: Ne vom
opri imediat. Se foloseste si cu alte valori: valoarea modului imperativ: Ve pleca acum!,
prezumtiv: O sti ea ce are de fcut?, valoarea de prezent al politetei: O s v rog s
avetirbdare, cu valoare de perfect: George Enescu va muri departe de tar.
Din punct de vedere formal, viitorul este un timp analitic, compus din formele de
indicativ prezent ale verbului auxiliar a vrea + infinitivul scurt al verbului de conjugat:
voi luda / putea/merge / iubi / ur
vei luda /putea /merge / iubi / ur
va luda / putea/ merge / iubi / ur
vom luda / putea / merge / iubi / ur
veti luda / putea / merge / iubi / ur
vor luda / putea / merge / iubi / ur
,Viitorul imediat, folosit n limba vorbit, se exprim printr-o constructie perifrastic:
formele de prezent indicativ ale verbului auxiliar a avea + conjunctivul prezent al verbului de
conjugat (am s plec, ai s pleci, are s plece, avem s plecm, aveti s plecati, au s plece).
n limba vorbit se mai foloseste un alt tip de viitor, cel alctuit din auxiliarul invariabil
o + conjunctivul prezent al verbului de conjugat (o s astept, o s astepti, o s astepte, o s
asteptm, o s asteptati, o s astepte).
Viitorul anterior
Viitorul anterior este un timp de relatie care exprim o actiune care urmeaz s aib loc
dup momentul vorbirii si naintea altei actiuni viitoare. Este un timp livresc, mai putin folosit
n vorbirea comun, fiind nlocuit prin diferite perifraze: nainte de a..., dup ce.
Are forme compuse din viitorul auxiliarului a fi + participiul invariabil al verbului de
conjugat:
voi fi lucrat / disprut / ajuns / venit / cobort
vei fi lucrat / disprut / ajuns / venit / cobort
va fi lucrat / disprut / ajuns / venit / cobort
vom fi lucrat / disprut / ajuns / venit / cobort
veti fi lucrat / disprut / ajuns / venit / cobort
vor fi lucrat / disprut / ajuns / venit / cobort
!rezentul conjunctiv
Prezentul conjunctiv exprim, ca timp absolut, o actiune care are sens de prezent sau
viitor: Tu s pleci acum, iar ea s plece mine. n subordonate se ,modeleaz dup
semnificatia temporal a verbuluiregent: Te sftuiesc s accepti propunerea fcut (sens de
prezent), O s te sftuiesc s accepti propunerea fcut (sens de viitor), Te-am sftuit s
accepti propunerea fcut (sens de perfect).
Poate avea si valoare de imperativ: S vin aici mai repede! n mod exceptional la pers.
a II-a cu valoare de imperativ, conjunctivul se poate folosi fr conjunctia s: Iesi imediat si
vii cnd te chem eu!
Prezentul conjunctiv este alctuit din forme sintetice precedate de conjunctia s care
este element constitutiv al verbului. Formele sintetice sunt omonime cu ale indicativului
70

prezent, exceptnd persoana a III-a singular si plural: s astept, s astepti, s astepte, s
asteptm, s asteptati, s astepte.
La persoana a III-a are aceleasi desinente cu persoana a III-a a indicativului prezent,
dar inversate dup categoriile de verbe: verbele n -a, -: indicativ prezent - (cnt,
coboar); conjunctiv prezent -e (s cnte, s coboare); verbele n -ea, -e, -i: indicativ prezent
-e (apare, merge, vine); conjunctiv prezent - (s apar, s mearg, s vin).
Verbele de diferite conjugri cu radicalul terminat n -i semivocalic au desinenta -e si la
prezent indicativ si la prezent conjunctiv: apropie-s apropie, suie-s suie, stie-s stie, scrie-s
scrie; au forme identice n - verbele a oua, a ploua: s ou, s plou. Variante admise n
norm: s mntuie - s mntuiasc, s sovie - s soviasc, s nvrt - s nvrteasc, s
tcne - s tcneasc.
Anumite verbe pot fi folosite la prezent conjunctiv persoana a III-a singular si fr
conjunctia s: Fie ce-o fi!, Fac ce-o vrea! Triasc linistit! Treac de la mine! Bat-l norocul!
(v. supra).
!erfectul conjunctiv
Perfectul conjunctiv red, ca timp absolut, o actiune trecut fat de momentul vorbirii:
S fi mncat ceva nainte de plecare; ca timp relativ red o actiune fie anterioar altei actiuni:
Nu stiu s fi trecut pe acolo, fie simultan: S fi fost acolo, nu se ntmpla ce s-a ntmplat, fie
posterioar: Pn s fi mers acolo, trebuia s telefoneze.
Perfectul conjunctiv este un timp compus, cu o structur invariabil dup persoan si
numr, alctuit din forma s fi + participiul invariabil al verbului de conjugat. Omonimia
formelor se rezolv prin pronumele personal: eu s fi alergat, tu s fi alergat, el/ea s fi
alergat, noi s fi alergat, voi s fi alergat, ei/ele s fi alergat (prut, nceput, zis, iubit,
cobort).
Prezentul conditional
Prezentul conditional exprim o actiune realizabil n prezent sau n viitor, cnd are
valoare absolut: As lucra cu plcere, dac ar fi conditii mai bune; Dac m-ai invita, as veni si
eu.
Cnd are valoare relativ, prezentul conditional exprim actiuni simultane: A lsat s se
nteleag c ar accepta oferta sau posterioare actiunii din regent: A anuntat c ar putea
participa si el.
Este un timp compus din auxiliarul verbului a avea (as, ai, ar, am, ati, ar) + infinitivul
prezent al verbului de conjugat: as cnta, ai cnta, ar cnta, am cnta, ati cnta, ar cnta
(vedea, alege, veni, dobor).
Se poate folosi si cu forme inverse, n care auxiliarul este postpus, iar infinitivul apare
antepus, n vechea sa form lung, atunci cnd ntre ele nu se interpune un pronume
neaccentuat: dar(e)-as, venire-ai, dormire-ar; cnd ntre auxiliar si infinitiv se intercaleaz un
pronume neaccentuat, infinitivul va fi la forma scurt, cea obisnuit: mnca-l-ar, lovi-o-ar,
vedea-l-as.
Prezentul conditional-5rezumtiv, folosit n vorbirea indirect, este alctuit din
prezentul conditional al verbului auxiliar a fi + gerunziul verbului de conjugat: as fi cntnd, ai
fi cntnd, ar fi cntnd, am fi cntnd, ati fi cntnd, ar fi cntnd (prnd, mergnd, iesind,
cobornd).
71

Perfectul conditional
Perfectul conditional exprim o actiune trecut (As fi participat si eu) sau una simultan
momentului vorbirii, n formele de politete (As fi dorit s v atrag atentia). Este un timp
analitic, format din prezentul conditional al verbului auxiliar a fi + participiul invariabil al
verbului de conjugat: as fi cntat, ai fi cntat, ar fi cntat, am fi cntat, ati fi cntat, ar fi
cntat (aprut, priceput, iubit, dobort).
Prezentul 5rezumtiv
Prezentul prezumtiv exprim, cnd are valoare absolut, o atitudine simultan cu
momentul vorbirii (Va fi intuind el ceva), o actiune viitoare (Mine dimineat va fi circulnd
autobuzul?) sau o actiune situat imprecis n timp (Va fi citind cu regularitate presa); ca verb
relativ, poate exprima actiuni simultane sau posterioare fat de regent, care poate fi la
trecut: Eram convins c va fi stiind ce are de fcut.
Prezentul prezumtiv este un timp compus din formele de viitor indicativ ale verbului
auxiliar a fi + gerunziul verbului de conjugat:
voi (oi) fi umblnd / aprnd / pricepnd / iubind / dobornd
vei (gi) fi umblnd / aprnd / pricepnd / iubind / dobornd
va (o) fi umblnd / aprnd / pricepnd / iubind / dobornd
vom (om) fi umblnd / aprnd / pricepnd / iubind / dobornd
veti (gti) fi umblnd / aprnd / pricepnd / iubind / dobornd
vor (or) fi umblnd / aprnd / pricepnd / iubind / dobornd
Perfectul 5rezumtiv
Perfectul prezumtiv cu valoare absolut indic o actiune trecut (O fi aflat el ceva). Cu
valoare relativ exprim tot o actiune trecut si situat anterior (Nu stia dac o fi reusit),
simultan (L-a auzit cnd o fi strigat) sau posterior (I-a prescris un tratament care i va fi
ajutat) fat de actiunea din regent.
Ca form este un timp compus din formele de viitor indicativ ale verbului auxiliar a fi +
participiul invariabil al verbului de conjugat:
voi (oi) fi cntat / aprut / priceput / iubit / dobort
vei (gi) fi cntat / aprut / priceput / iubit / dobort
va (o) fi cntat / aprut /priceput / iubit / dobort
vom (om) fi cntat / aprut / priceput / iubit / dobort
veti (gti) fi cntat / aprut / priceput / iubit / dobort
vor (or) fi cntat / aprut / priceput / iubit / dobort
Prezentul infinitiv
Prezentul infinitiv exprim o actiune nesituat precis n timp (A munci este o plcere).
Poate avea valoare de imperativ (A se agita nainte de folosire!). n propozitiile subordonate
preia valoarea temporal a verbului regent: o actiune trecut (A nceput a lcrima) sau una
viitoare (O s nvete a asculta).
Prezentul infinitiv are o form simpl. Contine prepozitia a + radicalul verbului +
sufixele de infinitiv (-a, -ea, -e, -i, -) ale celor patru conjugri: a arta, a plcea, a depune, a
iubi, a ur.
Infinitivul lung, rar folosit (doar n formele inversate ale conditionalului: venire-ai,
ascultare-as), se formeaz prin adugarea terminatiei -re la forma scurt a infinitivului: cnta-
72

cntare, plcea-plcere, duce-ducere, iubi-iubire, hotr-hotrre. Prezentul infinitiv-
5rezumtivului, foarte rar ntlnit, se formeaz din prezentul infinitiv al verbului auxiliar a fi +
gerunziul verbului de conjugat: a fi cntnd (prnd, trecnd, iubind, cobornd).
Perfectul infinitiv
Perfectul infinitiv exprim o actiune trecut, de regul anterioar celei din regent
(Gestul de a fi sfidat juriul nu a fost trecut cu vederea), dar poate exprima si o actiune trecut
posterioar (nainte de a fi sunat tu, ea avea bagajul fcut). Este un timp rar folosit, compus
din prezentul indicativ al auxiliarului a fi + participiul verbului de conjugat, precedat
ntotdeauna de prepozitia a: a fi cntat (prut, nceput, venit, hotrt).
2.5.3.4. Persoana
Persoana este categoria gramatical nespecific verbului, care indic, prin forma
verbului si prin pronumele care nsoteste verbul, dac subiectul este cel care vorbeste (Eu
nvt), cel cu care se vorbeste (Tu nveti) sau despre cel care se vorbeste (El nvat). Persoana
se manifest la verb numai n cadrul modurilor personale (indicativ, conjunctiv, conditional si
imperativ).
Persoana se exprim prin desinente atasate la rdcini sau la teme verbale simple
(cnt-, cnt-a-se-m), iar n formele modale si temporale compuse, ca si la toate formele
diatezei pasive, se exprim prin formele variabile ale verbelor auxiliare (am, ai, a, am, ati, au
+ participiul, pentru perfectul compus; voi, vei, va, vom, veti, vor + infinitivul, pentru viitor;
as, ai, ar, am, ati, ar + infinitivul, pentru conditional).
Dup posibilitatea formal de a exprima diferite persoane, verbele se clasific n verbe
5luri5ersonale (majoritatea), care au forme pentru toate persoanele (a cnta, a scrie, a
munci) si verbe uni5ersonale dup form si im5ersonale prin continut, care au numai
persoana a III-a singular sau plural (a ploua, a ninge, a fulgera, a tuna, a consta, a se cuveni,
a adulmeca, a cotcodci, a guita, a ltra, a mieuna, a mri, a ateriza, a bubui, a coincide, a
curge, a apune, a izvor etc.).
ntre aceste clase de verbe se produc treceri n ambele sensuri. Sunt verbe personale
folosite cu sens impersonal (cf. mi place s... cu el mi place, ea rmne acas cu rmne s
mai vedem) asa cum exist si verbe unipersonale dup form si impersonale prin continutcare
se folosesc, mai ales cu sensuri figurate, ca verbe pluripersonale: El tun si fulger toat ziua,
Ce tot mri acolo?
De cele mai multe ori persoana gramatical coincide cu persoana real. Sunt situatii,
acceptate de norma literar, cnd forma de pers. a II-a sg. sau a III-a sg. se poate folosi n
locul tuturor persoanelor: Unde dai si unde crap; Se vorbeste cam mult.
2.5.3.5. Numgrul
Numrul se exprim solidar cu persoana, prin desinente, iar la modul participiu
mpreun cu genul (si cazul). Cel mai adesea numrul gramatical este identic cu cel real, cu
unele ,abateri stilistice, precum folosirea pers. I plural cu valoare de singular: ,pluralul
autorului (Vom urmri n acest studiu..., Ne propunem s nftism n cele ce urmeaz...),
,pluralul autorittii/maiesttii (Noi, Mircea Voievod poruncim...), ,pluralul modestiei (Noi,
primarul comunei, anuntm...), ,pluralul politetii (Sunteti persoana pe care o respect cel mai
mult), ,pluralul ironic (S fim seriosi!) etc.
73

Pentru a exprima semnificatia ,generic (,orice, ,toat lumea), se folosesc mai ales
formele de persoana a II-a (Ai carte, ai parte, Ai crede c l-a nghitit pmntul) si formele de
persoana a III-a (Orice nas si are nasul, Cine mparte parte-si face).
2.5.3.6. Genul
n flexiunea verbului, categoria gramatical de gen se exprim numai n cadrul modului
participiu, mpreun cu categoria de numr.
Participiul variabil are forma unui adjectiv cu patru forme: una pentru masculin si
neutru singular cu desinenta zero, alta pentru feminin singular, cu desinenta -a, o form
pentru masculin plural cu desinenta -i asilabic, cealalt pentru feminin si neutru plural cu
desinenta -e.
Participiul invariabil, din forme modale si temporale analitice, nu va exprima, fireste,
categoria gramatical de gen.
2.5.4. unctiile sintactice ale verbului
Verbele autonome si locutiunile verbale la moduri predicative ndeplinesc functia de
predicat verbal (Omul munceste), predicat nominal (Omul este inteligent). La moduri
nepredicative: subiect (E lesne a nvta/de nvtat; Se aude tunnd), nume predicativ (A
cltori nseamn a te bucura; Este de neimaginat ct de bine se descurc; Este linistit si
odihnit), predicativ suplimentar (Ea vine zmbind), atribut (Plcerea de a cnta; Acestea sunt
sfaturi de urmat), complement direct (Nu poate sta pe loc; Stie a se stpni; Avem de nvtat;
Aud susotindu-se), complement indirect (Se temea a merge noaptea; Se sturase de
umblat/umblnd), complement circumstantial (Plecnd, a lsat lucrurile neterminate; Am
ntlnit-o nainte de a lua trenul; S-a dus la pescuit), predicat (A se pstra la rece!; De rezolvat
urgent!).
2.5.5. Verbe cu flexiune neregulat. Modele de conjugare
Verbele cu flexiune neregulat sunt verbele care au structur izolat n cadrul
sistemului verbal, neregularittile producndu-se n puncte diferite ale formei verbale (n
radical sau la afixe). Desi sunt putine la numr: a fi, a avea, a vrea, a da, a lua, a sta, a sti, a
bea, a mnca, a usca, sunt foarte des folosite n vorbire. Dintre toate a fi este cel mai
neregulat verb, avnd cinci teme n cursul flexiunii. La celelalte verbe gradul de neregularitate
este diferit, pornindu-se de la modificarea total a radicalului, cnd rezult forme supletive (v.
f-, fi-, fos-, est-, est-, sunt-, er- de la verbul a fi sau ar-, av-, aib- de la verbul a avea; ia-, ie-,
lu- de la verbul a lua) si pn la neregularitti produse n structura sau n selectarea afixelor
(v. verbul a sti care are sufixul -u- la perfect si participiu n loc de -i-: stiui..., stiut etc.).
Prezentm formele neregulate ale acestor verbe:
Verbul a fi:
Indicativ 5rezent: eu sunt, tu esti, el/ea este, noi suntem, voi sunteti, ei/ele sunt.
Im5erfect: eu eram, tu erai, el/ea era, noi eram, voi erati, ei/ele erau.
Perfect sim5lu: eu fui/fusei, tu fusi/fusesi, el/ea fu/fuse, noi furm/fuserm, voi
furti/fuserti, ei fur/fuser.
Perfect com5us: eu am fost, tu ai fost, el/ea a fost, noi am fost, voi ati fost, ei/ele au
fost.
74

ai-mult-ca-5erfect: eu fusesem, tu fusesesi, el/ea fusese, noi fuseserm, voi
fuseserti, ei fuseser.
Viitor I: eu voi fi, tu vei fi, el/ea va fi, noi vom fi, voi veti fi, ei/ele vor fi. Viitor II
(anterior): eu voi fi fost, tu vei fi fost, el/ea va fi fost, noi vom fi fost, voi veti fi fost, ei/ele
vor fi fost.
Conjunctiv 5rezent: eu s fiu, tu s fii, el/ea s fie, noi s fim, voi s fiti, ei/ele s fie.
Conjunctiv 5erfect: eu s fi fost, tu s fi fost, el/ea s fi fost, noi s fi fost, voi s fi
fost, ei/ele s fi fost.
Conditional 5rezent: eu as fi, tu ai fi, el/ea ar fi, noi am fi, voi ati fi, ei/ele ar fi.
Conditional 5erfect: eu as fi fost, tu ai fi fost, el/ea ar fi fost, noi am fi fost, voi ati fi
fost, ei/ele ar fi fost.
Im5erativ 5ozitiv: fii!, fiti!
Im5erativ negativ: nu fi!, nu fiti!
Infinitiv 5rezent: a fi.
Infinitiv 5erfect: a fi fost.
Gerunziu: fiind.
Partici5iu: fost, fost; fosti, foste.
Su5in: de fost.
Verbul a avea:
Indicativ 5rezent: eu am, tu ai, el/ea are, noi avem, voi aveti, ei/ele au.
Im5erfect: eu aveam, tu aveai, el/ea avea, noi aveam, voi aveati, ei/ele aveau.
Perfect sim5lu: eu avui/avusei, tu avusi/avusesi, el/ea avu/avuse, noi avurm/
avuserm, voi avurti/avuserti, ei avur/avuser.
Perfect com5us: eu am avut, tu ai avut, el/ea a avut, noi am avut, voi ati avut, ei/ele
au avut.
ai-mul-ca-5erfect: eu avusesem, tu avusesesi, el/ea avusese, noi avuseserm, voi
avuseserti, ei/ele avuseser.
Viitor I: eu voi avea, tu vei avea, el/ea va avea, noi vom avea, voi veti avea, ei/ele vor
avea.
Viitor II (anterior): eu voi fi avut, tu vei fi avut, el/ea va fi avut, noi vom fi avut, voi
veti fi avut, ei/ele vor fi avut.
Conjunctiv 5rezent: eu s am, tu s ai, el/ea s aib, noi s avem, voi s aveti, ei/ele
s aib.
Conjunctiv 5erfect: eu s fi avut, tu s fi avut, el/ea s fi avut, noi s fi avut, voi s fi
avut, ei/ele s fi avut.
Conditional 5rezent: eu as avea, tu ai avea, el/ea ar avea, noi am avea, voi ati avea,
ei/ele ar avea.
Conditional 5erfect: eu as fi avut, tu ai fi avut, el/ea ar fi avut, noi am fi avut, voi ati
fi avut, ei/ele ar fi avut.
Im5erativ 5ozitiv: ai!, aveti!
Im5erativ negativ: nu avea!, nu aveti!
Infinitiv 5rezent: a avea.
Infinitiv 5erfect: a fi avut.
73

Gerunziu: avnd.
Partici5iu: avut, avut; avuti, avute.
Su5in: de avu.t
Verbul a vrea:
Indicativ 5rezent: eu vreau, tu vrei, el/ea vrea, noi vrem, voi vreti, ei/ele vor.
Im5erfect: eu vream, tu vreai, el/ea vrea, noi vream, voi vreati, ei/ele vreau.
Perfect sim5lu: eu vrui/vrusei, tu vrusi/vrusesi, el/ea vru/vruse, noi vrurm/
vruserm, voi vrurti/vruserti, ei vrur/vruser.
Perfect com5us: eu am vrut, tu ai vrut, el/ea a vrut, noi am vrut, voi ati vrut, ei/ele
au vrut.
ai-mult-ca-5erfect: eu vrusesem, tu vrusesesi, el/ea vrusese, noi vruseserm, voi
vruseserti, ei/ele vruseser.
Viitor I: eu voi vrea, tu vei vrea, el/ea va vrea, noi vom vrea, voi veti vrea, ei/ele vor
vrea.
Viitor II (anterior): eu voi fi vrut, tu vei fi vrut, el/ea va fi vrut, noi vom fi vrut, voi
veti fi vrut, ei/ele vor fi vrut.
Conjunctiv 5rezent: eu s vreau, tu s vrei, el/ea s vrea, noi s vrem, voi s vreti,
ei/ele s vrea.
Conjunctiv 5erfect: eu s fi vrut, tu s fi vrut, el/ea s fi vrut, noi s fi vrut, voi s fi
vrut, ei/ele s fi vrut.
Conditional 5rezent: eu as vrea, tu ai vrea, el/ea ar vrea, noi am vrea, voi ati vrea,
ei/ele ar vrea.
Conditional 5erfect: eu as fi vrut, tu ai fi vrut, el/ea ar fi vrut, noi am fi vrut, voi ati fi
vrut, ei/ele ar fi vrut.
Im5erativ 5ozitiv si negativ: -
Infinitiv 5rezent: a vrea.
Infinitiv 5erfect: a fi vrut.
Gerunziu: vrnd.
Partici5iu: vrut, vrut; vruti, vrute.
Su5in: de vrut.
Observatie: Formele ,comprimate ale verbului a avea: am, ai, a; am, ati, au sunt ale
auxiliarului de perfect compus (n combinatie cu participiul invariabil al verbului autonom), iar
formele as, ai, ar; am, ati, ar, apartinnd aceluiasi verb, sunt ale auxiliarului de conditional-
optativ (n combinatie cu infinitivul scurt al verbului autonom). Formele ,comprimate ale
verbului a vrea: voi, vei, va; vom, veti, vor sunt ale auxiliarului de viitor I si viitor II (anterior).
Verbul a da:
Indicativ 5rezent: eu dau, tu dai, el/ea d, noi dm, voi dati, ei/ele dau.
Im5erfect: eu ddeam, tu ddeai, el/ea ddea, noi ddeam, voi ddeati, ei/ele
ddeau.
Perfect sim5lu: eu ddui, tu ddusi, el/ea ddu, noi ddurm, voi ddurti, ei/ele
ddur.
ai-mult-ca-5erfect: eu ddusem, tu ddusesi, el/ea dduse, noi dduserm, voi
dduserti, ei/ele dduser.
76

Conjunctiv 5rezent: eu s dau, tu s dai, el/ea s dea, noi s dm, voi s dati, ei/ele
s dea.
Im5erativ 5ozitiv: d!, dati!
Im5erativ negativ: nu da!, nu dati!
Gerunziu: dnd.
Partici5iu: dat, dat; dati, date.
Su5in: de dat.
Verbul a sta:
Indicativ 5rezent: eu stau, tu stai, el/ea st, noi stm, voi stati, ei/ele stau.
Im5erfect: eu stteam/stam, tu stteai/stai, el/ea sttea/sta, noi stteam/stam, voi
stteati/stati, ei/ele stteau/stau.
Perfect sim5lu: eu sttui, tu sttusi, el/ea sttu, noi stturm, voi stturti, ei/ele
sttur.
ai-mult-ca-5erfectul: eu sttusem, tu sttusesi, el/ea sttuse, noi sttuserm, voi
sttuserti, ei/ele sttuser.
Conjunctiv 5rezent: eu s stau, tu s stai, el/ea s stea, noi s stm, voi s stati,
ei/ele s stea.
Im5erativ 5ozitiv: stai! stati!
Im5erativ negativ: nu sta! nu stati!
Infinitiv 5rezent: a sta.
Gerunziu: stnd.
Partici5iu: stat (cu valoare verbal)/sttut (cu valoare adjectival).
Su5in: de stat.
Verbul a lua:
Indicativ 5rezent: eu iau, tu iei, el/ea ia, noi lum, voi luati, ei/ele iau.
Im5erfect: eu luam, tu luai, el/ea lua, noi luam, voi luati, ei/ele luau.
Perfect sim5lu: eu luai, tu luasi, el/ea lu, noi luarm, voi luarti, ei/ele luar.
ai-mult-ca-5erfect: eu luasem, tu luasesi, el/ea luase, noi luaserm, voi luaserti,
ei/ele luaser.
Im5erativ 5ozitiv: ia!, luati!
Im5erativ negativ: nu lua!, nu luati!
Gerunziu: lund.
Partici5iu: luat, luat; luati, luate.
Su5in: de luat.
Verbul a bea:
Indicativ 5rezent: eu beau, tu bei, el/ea bea, noi bem, voi beti, ei/ele beau.
Im5erfect: eu beam, tu beai, el/ea bea, noi beam, voi beati, ei/ele beau.
Perfect sim5lu:eu bui, tu busi, el/ea bu, noi burm, voi burti, ei/ele bur.
ai-mult-ca-5erfect: eu busem, tu busesi, el/ea buse, noi buserm, voi
buserti, ei/ele buser.
Conjunctiv 5rezent: eu s beau, tu s bei, el/ea s bea, noi s bem, voi s beti, ei/ele
s bea.
Gerunziu: bnd.
77

Partici5iu: but, but; buti, bute.
Su5in: de but.

Verbul a mnca:
Indicativ 5rezent: eu mnnc, tu mnnci, el/ea mnnc, noi mncm, voi mncati,
ei/ele mnnc.
Conjunctiv 5rezent: eu s mnnc, tu s mnnci, el/ea s mnnce, noi s mncm,
voi s mncati, ei/ele s mnnce.
Im5erativ 5ozitiv: mnnc!, mncati!
Verbul a usca:
Indicativ 5rezent: eu usuc, tu usuci, el/ea usuc, noi uscm, voi uscati, ei/ele usuc.
Conjunctiv 5rezent: eu s usuc, tu s usuci, el/ea s usuce, noi s uscm, voi s
uscati, ei/ele s usuce.
Im5erativ 5ozitiv: usuc!, uscati!
Observatie: Lista verbelor neregulate se mreste dac se iau n calcul si derivatele cu
prefixe de la unele dintre acestea: a reda, a preda; a consta; a prelua, a relua.


Verbe defective
Verbe defective sunt acele verbe care au o conjugare incomplet, adic nu pot fi folosite
pentru unele valori din paradigm. Caracterul defectiv se manifest n grade diferite. De
exemplu, verbele vechi si populare va si a psa ,a merge se folosesc numai la prezent
indicativ n expresia mai va, primul, si numai la imperativ n forma pas/pas!, al doilea.
Sunt verbe neologice care nu si-au creat forme de timpuri trecute sau de gerunziu: a
accede, a concede, a converge, a desfide, a diverge, a divide, a inflige, a transcende; verbul
vechi a rage nu are participiu; verbele a vrea si a putea nu admit nicio form de imperativ;
verbele a detraca, a radiofica nu au forme de prezent indicativ si conjunctiv.

2.5.6. #aportul verbului cu alte clase lexico-gramaticale
Verbul este o clas extrem de productiv care si mbogteste n permanent inventarul
att prin formatii neologice, ct si prin creatii interne de formare a cuvintelor.
Transferul altor prti de vorbire n clasa verbelor se realizeaz prin derivare cu sufixe si
prin compunere. Astfel, sufixul lexical -iza,
atasat unor baze adjectivale sau substantivale, d nastere unor formatii verbale ca: a
ambiguiza, a abstractiza, a cosmetiza, a citadiniza, a croniciza, a culpabiliza, a globaliza, a
minimaliza, a optimiza; a computeriza, a contoriza, a disponibiliza, a victimiza; sufixul -(i)ona,
atasat unor baze substantivale, formeaz verbe precum: a creiona, a ocaziona, a inscriptiona,
a frectiona/frictiona, a atentiona, stationa, perchezitiona, solutiona; sufixul vechi si neproductiv
-ui din verbe ca: a dltui, a zimtui, a pietrui, a drmlui, a drcui, a tgdui, a treblui, a jelui,
pretui, a mirui, a vietui, cunoaste o revigorare n verbe neologice ca: a retribui, a restitui, a
substitui, a aflui, a bipui, a sms-ui, a zipui; a drinkui, a tepui, a smenui; sufixul -i, atasat unor
formatii onomatopeice, creeaz verbe ca: a bzi, a flfi, a mri, a scrti, a vji etc.
78

Prin procedeul compunerii se obtin formatii cu structura adverb + verb: a binecuvnta,
a binemerita, a binevoi, a binedispune, a prostdispune sau cu diferite prefixoide: autoanaliza,
autodota, autoguverna, autoproclama, autodenunta, autosesiza, autointitula; telemediatiza,
telefotografia, telecomanda, teleimprima, radioactualiza, radiotelegrafia, supraalimenta,
supraevalua, supraestima, supraordona, suprasolicita, superviza, superpune etc.
Verbul trece n alte clase lexico-gramaticale prin derivare progresiv sau prin derivare
regresiv, prin compunere sau prin conversiune.
Prin derivare progresiv, cu sufixe, se pot forma substantive, adjective, adverbe,
pornindu-se de la baze verbale. Sufixele se ataseaz cu precdere bazelor infinitivale: cntare,
crezare; vedere, citire, posomorre; cheltuial, mntuial; greseal, toropeal; dorint, cint,
voint; sritur, apuctur, ncurctur; adptoare, vntoare, secertoare, nvttoare,
muncitoare, educatoare; suis, treieris, urdinis; urcus, frecus, alunecus; lucrtor, distribuitor,
nvttor; traficant, manipulant, speculant etc., dar sunt situatii cnd sufixul selecteaz numai
baze participiale: strnsur, rsur, arsur, friptur, fiertur, sprtur, ruptur, sperietur etc.
Alte sufixe convertesc verbul n adjectiv: credincios, urcios, sfios, suprcios; iubret,
vorbret, descurcret; remarcabil, utilizabil, influentabil, criticabil etc., iar altele, destul de
putine, l convertesc n adverb de mod: trs, chiors.
Prin derivare regresiv se formeaz de la baze verbale substantive neutre sau feminine: cnt,
alint, gres, plac, suspin, tremur, vz, auz; rug, team, ur, pr, lips, specul etc.
Conversiunea verbului priveste doar formele modale nepersonale ale acestuia: infinitivul
lung, participiul, gerunziul si supinul. Transferul verbelor n clasa substantivelor s-a realizat
integral la formele infinitivului lung, disprut ulterior din tabloul flexiunii verbale: cntare,
durere, trecere, culegere, alegere, pornire, partial, la formele supinului: cntat, durut, trecut,
cules, ales, pornit, cobort si izolat la formele de gerunziu: un intrnd, intrndul, un suferind,
suferindul, suferinzii.
Prin conversiune verbul se adjectivizeaz prin formele participiului, manifestnd flexiune
de tip adjectival: student pregtit-student pregtit; studentei pregtite, studentilor pregtiti;
cmp ars-cmpie ars; cmpurilor/cmpiilor arse etc.
Transferul verbului n clasa morfologic a adverbului este legat de formele predicative
poate si trebuie. Poate este adverb cnd selecteaz conjunctia c (Poate c va veni) sau cnd
se asociaz unui verb la conjunctiv perfect (Poate s fi asteptat mai mult), poate pstreaz
sensul de posibilitate, probabilitate, functionnd ca adverb. Forma trebuie poate fi luat drept
adverb cnd este urmat de un verb la conjunctiv perfect, sau cnd selecteaz conjunctia c si
dobndeste semnificatia de posibilitate, probabilitate (Trebuie s fi fost plecat de acas,
Trebuie c e suprat de nu mai d pe la noi).
Numeroase interjectii onomatopeice stau la baza unor forme verbale derivate: a bzi,
a fsi, a glgi, a scrti, a grohi, a ronti, a pocni, a bufni, a trosni etc. unele interjectii de
adresare (numai interjectiile tranzitive) pot primi afixe verbale: haidem, haideti, altele pot
primi anumite clitice: iat-o, iat-l, iact-l, nat-ti-l etc.




79

3. PRTILE DE VORBIRE NEFLEXIBILE
3.1. Adverbul
Adverbul este partea de vorbire neflexibil, profund eterogen, care arat caracteristica
unei actiuni, stri sau nsusiri, ori circumstanta n care se realizeaz o actiune.
Spre deosebire de alte prti de vorbire neflexibile (prepozitie, conjunctie, interjectie),
unele adverbe cunosc categoria gramatical a intensittii, care se realizeaz perifrastic
(folosindu-se tot anumite adverbe cu valoare de cuvinte ajuttoare) si nu reprezint un criteriu
flexionar propriu-zis.
Adverbul apare ntotdeauna n calitate de determinant fat de un element regent, el
nefiind o parte de vorbire independent. Astfel, adverbul poate determina un verb (Cnt
frumos, Merge pe jos, Vine acum, Pleac acolo), un adjectiv (Este asa de frumoas, E profund
afectat de cele ntmplate) sau un alt adverb (Vorbeste cam mult, E cam greu s stii totul),
ndeplinind pe lng aceste prti de vorbire functia de complement circumstantial.
Adverbul poate aprea si n grupul nominal, determinnd un substantiv (locul de aici),
un pronume (acela de acolo) sau un numeral (primul de sus), pe lng care ndeplineste
functia sintactic de atribut.
Adverbul se apropie, prin anumite caracteristici sintactice sau functionale, de prepozitii
sau de conjunctii. De exemplu, la adverbe ca: napoi, nainte, deasupra, dedesubt, n fat etc.,
deosebirea dintre cele dou clase (adverb si prepozitie) este legat de form si de
comportamentul sintactic. Dup prepozitie trebuie s urmeze obligatoriu termenul asociat,
termen care lipseste n cazul adverbului: n fata lor nu era nimeni si n fat nu era nimeni;
Deasupra lor era doar cerul si Deasupra era doar cerul. De obicei prepozitiile, la nivelul
structurii interne, se deosebesc de adverbe prin anumite particule: -a, -l (naintea, n fata,
ndrtul, dedesubtul), dar sunt si situatii cnd formele sunt identice (ex. deasupra).
n situatiile n care termenul asociat nu se exprim, anumite prepozitii se comport ca
adverbele si doar contextul ne ajut laidentificarea corect: Bei ceaiul cu zahr sau fr?,
Acum sunt ocupat, vorbim dup, Totdeauna voteaz pentru.
Adverbele: asemenea, aidoma, contrar, conform, potrivit, referitor se apropie de
prepozitii, ntruct impun determinativului un anumit caz sau o anumit prepozitie: Gndeste
aidoma colegilor si, Actioneaz conform (cu) planului (cu planul).
Unele adverbe relative, desemantizate, pot deveni conjunctii: Cnd ai o fire att de
sensibil, nu poti privi lucrurile cu detasare; Cum ai ajuns tu, a nceput s plou, Unde a
insistat atta, a obtinut ceea ce si-a dorit.
3.1.1. Clasificarea adverbelor
Se realizeaz dup origine, dup structurg si dup nteles.
Dup origine, adverbele se clasific n adverbe 5rimare (mostenite sau mprumutate)
care au statut adverbial incontestabil. Sunt adverbe neanalizabile, monomorfematice,
constituind nucleul clasei: asa, abia, agale, aici, aidoma, aiurea, apoi, azi, ba, bine, cam, cnd,
ct, chiar, cum, da, doar, foarte, ieri, lesne, mai, mcar, mereu, mine, nicieri, nu, oare, pre,
sus, tocmai, unde etc., si adverbe provenite, prin conversiune, din alte prti de vorbire: din
adjective: atent, corect, frumos, ngrijit (Lucreaz atent/corect...), din participii cu valoare
adjectival: ncntat, ncruntat, nvolburat, rspicat (Priveste ncruntat); din substantive care
80

denumesc anotimpuri, zilele sptmnii, momente ale zilei, folosite la singular sau plural,
articulate sau nearticulate, cnd devin adverbe de timp: Seara citim pn trziu, Duminica
iesim din oras, Duminic merg la printi, Vara mergem la mare, Iernile si le petrecea la tar.
n forma articulat la plural, ele rmn substantive folosite cu sens iterativ.
Substantivele nearticulate: bustean, burduf, bocn, covrig, cobz, ciorchine, cuc, foc,
grmad, glont, lulea, ochi, pusc, strun, tun, folosite invariabil pe lng verbe sau adjective,
capt valoare de adverbe de mod: Doarme bustean, A iesit glont, S-a suprat foc; Singur cuc,
nghetat tun, ndrgostit lulea. Devin adverbe pronumele ce, ct cnd determin un verb (A
plns ce/ct a plns si apoi s-a linistit), un adjectiv (Ce frumoas s-a fcut!) sau un adverb (Ce
mult s-a bucurat!, Ct de bine mi pare!).
Prin derivare cu ajutorul sufixelor se pot forma adverbe pornind de la verbe: chiors,
trs; de la substantive: pieptis, crucis, copcel, frteste, brbteste, omeneste, prieteneste,
voiniceste; de la adjective: lungis, mortis, realmente, finalmente, completamente, totalmente;
de la adverbe: binisor.
Prin schimbarea valorii gramaticale, adverbele pot trece, la rndul lor, n alt parte de
vorbire. Astfel, prin articulare enclitic sau proclitic sau prin antepunerea unui adjectiv,
adverbele se substantivizeaz: binele, un bine, acel bine, rul, un ru, acel ru.
Numeroase adverbe si locutiuni adverbiale devin, printr-o aparent articulare, prepozitii
si locutiuni prepozitionale cu genitivul: mpotriv-mpotriva, mprejur-mprejurul, ndrt-
ndrtul, napoi-napoia, nainte-naintea, n fat-n fata, n jur-n jurul, n mijloc-n mijlocul, n
spate-n spatele.
Cteva adverbe pot deveni adjective invariabile, dac au regent un substantiv: asa,
asemenea, aievea, aiurea, alene, anume, bine, gata, repede (Vis aievea, Asemenea oameni, O
doamn bine). Adverbul jos devine adjectiv cnd determin substantive: Temperaturi joase.
Adverbele relative, prin desemantizare, devin conjunctii: cum (,imediat ce): Cum a
aflat rspunsul, a si plecat; unde (,fiindc, deoarece): Unde nu-si pregtise discursul, nu a
mai participat la conferint; cnd (,dac): M-as supra cnd as afla c tu l-ai prt (v. supra).
Dup structurg, adverbele se clasific n adverbe sim5le, adverbe com5use si
locutiuni adverbiale.
Adverbele sim5le cuprind att adverbele neanalizabile (acum, aici, azi, atunci, ieri,
mine, bine, destul, mereu, usor), ct si pe cele provenite prin conversiune (sigur, frumos) si
prin derivare (cndva, ntocmai, actualmente).
Adverbele com5use contin dou categorii: a) adverbe formate prin compunere si ale
cror elemente apar sudate, motiv pentru care multi specialisti le consider adverbe simple:
acas, adineauri, altdat, altfel, anevoie, binenteles, cteodat, dedesubt, deloc, laolalt,
nencetat, nicicnd, numaidect, odat, undeva, vreodat; b) adverbe formate prin compunere
din dou cuvinte nesudate complet si separate prin cratim: azi-noapte, ast-noapte, ast-
var, azi-mine, ieri-alaltieri, mine-poimine, ieri-dimineat, harcea-parcea, talmes-balmes,
trs-grpis, (ni)tam-nisam.
Unele adverbe cunosc variante formale realizate cu ajutorul particulelor -a si -le(a):
acum-acuma, aici-aicea (au caracter literar); aci-acilea, acolo-acolea (au caracter regional).
Anumite adverbe au sudat particula -si, formnd astfel unitti lexicale distincte:
ct/ctusi (n expresia ctusi de putin), iar/iarsi, tot/totusi. Particula -si poate aprea si n
81

interiorul adverbelor pronominale nehotrte, compuse cu oare/ori: oaresicum, oaresict,
orisict. Aceste forme apartin registrului familiar sau popular. Particulele adverbiale au statut
facultativ, ntrind baza lexical: aici/aicea, acum/acuma, atunci /atuncea, nicieri/nicierea.
Locutiunile adverbiale sunt grupuri de dou sau mai multe cuvinte care alctuiesc
un tot unitar sub raport semantic si care au comportament morfologic si sintactic de adverb:
rnd pe rnd (=,succesiv), cot la cot (=,mpreun), de poman (=,degeaba). Spre
deosebire de alte tipuri de locutiuni, la care particip obligatoriu un component care reprezint
partea de vorbire respectiv, n cazul locutiunilor adverbiale adverbul nu reprezint o
component obligatorie.
n structura locutiunilor adverbiale intr: substantive, adjective, pronume, participii,
adverbe legate prin prepozitii sau conjunctii. Sunt locutiuni adverbiale cu structur simpl,
alctuite din prepozitie si o parte de vorbire (substantiv, adjectiv, pronume, numeral, adverb):
la ntmplare, la un loc, de cu sear, de fapt, n grab, n sil, pe rnd, la o adic, cu totul,
peste tot, de la sine, ca atare, pe nimic, pe din dou, dintr-o dat, n doi, cu una cu dou, n
general, n principal, cu binisorul, din contr, pe nserate, pe alese, pe ascuns, pe furis, peste
poate, de-a dreptul, de-a berbeleacul, de-a binelea.
Exist locutiuni adverbiale care contin cuvinte inexistente independent n limba romn:
ntr-adins, cu ghiotura, pe ndelete, pe de rost, cu toptanul, de-a valma, n zadar.
O serie de locutiuni sunt formate prin repetarea unor cuvinte si au o structur simetric
sau sunt alctuite din cuvinte rimate: asa si asa, clip de clip, din timp n timp, din loc n loc,
ncetul cu ncetul, nas n nas, unde si unde, de colo pn colo, n fel si chip; de sil, de mil; de
bine, de ru; de voie, de nevoie; cu chiu, cu vai; de ieri, de azi; harcea-parcea, talmes-
balmes, trs-grpis, calea-valea.
Pe lng locutiunile adverbiale care prezint unitate semantic si gramatical, exist si
expresii adverbiale care sunt unitti lexicale mai mult sau mai putin nchegate, care nu au
unitate morfologic (nu se comport ca un adverb), ci numai unitate sintactic: ct ai clipi din
ochi, cu o falc-n cer si una-n pmnt, cu noaptea-n cap, pe nepus mas, la pastele cailor, la
dracu-n praznic.
Unele expresii sunt plasate la nivel propozitional: ct ai bate din palme, ct vezi cu
ochii, ct l tine gura etc.
Dup nteles, majoritatea adverbelor si locutiunilor adverbiale sunt circumstantiale: de
loc: aici, acolo, acas, afar, aiurea, mprejur, nainte, ndrt, undeva, de jur mprejur, ici-
colo, n lung si-n lat; de tim5: acum, adesea, astzi, mine, odinioar, dintr-o dat, din cnd
n cnd, n veci, zi si noapte; de mod, cu numeroase subclase: de mod 5ro5riu-zis sau
cantitative: destul, doldora, enorm, mult, orict, suficient, de ajuns, ct de ct, cu toptanul;
de com5aratie: asemenea, ca, dect; de duratg sau continuitate: nc, mereu, necontenit;
de afirmatie sau de negatie: da, fireste, desigur, cu sigurant; nu, deloc, nicidecum, defel;
de ndoialg sau 5robabilitate: parc, poate, pesemne, posibil, probabil; de restrictie
(exclusivitate): barem, doar, dect, ncaltea, mcar, numai; de a5roximatie: aproximativ,
aproape, cam, gata-gata, ct pe ce; ex5licative: adic, anume, bunoar; de 5recizare:
chiar, tocmai, taman, mai cu seam, n special; cu nteles conclusiv: asadar, deci, prin
urmare, n consecint, ca atare; cu nteles cauzal: de aceea, de asta, pentru aceea;
concesiv: totusi, cu toate acestea.
82

Adverbe 5ronominale si ne5ronominale
Adverbele 5ronominale provin din rdcini pronominale, sunt nrudite prin nteles cu
unele dintre pronume, deci vor urma clasificarea acestora: adverbe pronominale
O demonstrative: acum, atunci, aici, acolo, dincoace, dincolo, asa, astfel, altfel,
att;
O relativ-interogative: unde, cnd, cum, ct;
O nehotgrte: cndva, undeva, oriunde, ntructva, odat, oricnd, uneori,
oricum, oarecum, fiecum, cumva;
O negative: niciodat, nicicnd, nicieri, niciunde, nici(de)cum, nicict.
Adverbele ne5ronominale sunt toate celelalte adverbe.

3.1.2. radele de intensitate
Gradele de intensitate reprezint singurul aspect de flexiune adverbial; se realizeaz
analitic, prin morfeme adverbiale antepuse, fr ca forma adverbului s se modifice. Sistemul
de formare este identic cu cel al adjectivelor, cu deosebirea c morfemul cel de la superlativul
relativ este invariabil la adverb. Model de comparatie:
Pozitiv: bine
Com5arativ:de su5erioritate: mai bine ca/dect
de egalitate: la fel de (tot asa de, tot att de, deopotriv de) bine
de inferioritate: mai putin bine ca/dect
Su5erlativ:
a) relativ de su5erioritate: cel mai bine din/dintre
relativ de inferioritate: cel mai putin bine din/dintre
b) absolut de su5erioritate: foarte bine
absolut de inferioritate: foarte putin bine
Superlativul absolut se poate forma si cu adverbe cu valoare expresiv, cum ar fi:
colosal (de), formidabil (de), extraordinar (de), grozav (de), teribil (de). Sunt unele adverbe
care se folosesc numai la gradul comparativ de superioritate: mai abitir, mai ales, mai prejos,
mai presus.
Adverbele care provin din adjective cu sens comparativ sau superlativ (definitiv, egal,
excelent, extrem, formidabil, minimum, maximum, minus, optim, ulterior) nu au grade de
comparatie.
Adverbele si locutiunile adverbiale predicative care exprim necesitatea, probabilitatea,
siguranta (adevrat, binenteles, sigur, desigur, fireste, negresit, poate, pesemne, probabil,
posibil, de prisos, cu sigurant, fr ndoial, de bun seam, fr doar si poate) pot constitui
singure predicatul verbal al unei propozitii regente.
Propozitia subordonat este subiectiv, introdus prin conjunctia cg sau sg: Fireste c a
reusit; Fr doar si poate c se va ntoarce.
Predicatul format de aceste adverbe poate fi nominal, cnd admite lng el verbul
copulativ a fi: Bine c va ploua, Posibil s apar.


83

3.1.3. unctiile sintactice ale adverbului
Functia sintactic specific este cea de complement circumstantial: de loc, de timp, de
mod (S-au deplasat n fat, Pleac de dimineat, I-a spus rspicat ce avea de spus); mai poate
avea si functia de predicat verbal (Binenteles c accept), subiect (Se lucreaz nemteste),
nume predicativ (E usor s refuzi; Cine e contra), complement direct (Ea stie greceste ,limba
greac, Vorbeste nemteste ,limba german n cas), atribut adverbial (Vremurile de
odinioar s-au dus, Copilul din spate nu e atent), predicativ suplimentar (Te stiam aproape).

























84

3.2. !repozitia
Prepozitia este partea de vorbire neflexibil cu rol de element de legtur n propozitie,
marcnd relatia dintre un termen subordonat si regentul su. Astfel, ea leag un substantiv,
pronume, numeral de atributele lor (Carte de rugciuni, Mare de corali, Unul dintre elevi, Trei
dintre noi) si un verb, adjectiv, adverb sau o interjectie de complementele lor (O strig pe
mama, Se teme de cini, Identic cu originalul, Tria departe de lume, Halal de ei!).
n calitate de conector, prepozitia se ncadreaz obligatoriu ntr-o structur ternar
(cas de tar, mndru de voi, cnt la pian), n care cei doi termeni sunt implicati ntr-o relatie
de dependent. Prepozitia particip la organizarea enuntului fr a avea o functie sintactic
proprie, rolul ei fiind acela de a stabili legturi ntre dou unitti sintactice. Prepozitia
marcheaz numai raporturi de subordonare ntre dou componente, de obicei, ale propozitiei.
Alturi de conjunctii, prepozitiile formeaz categoria asa-numitelor instrumente
gramaticale, ele reprezentnd simple cuvinte auxiliare.
ntruct exprim numai raporturi, prepozitiile au un continut semantic abstract,
neautonom, dedus doar din context. Unele prepozitii sunt monosemantice (lng), dar cele mai
multe sunt polisemantice. De exemplu, prepozitia prin poate avea sensul de ,a strbate (prin
acoperis), poate indica interiorul (prin cas) ori modalitatea (prin viclenie).
Prepozitiile fac parte din vocabularul fundamental, avnd o frecvent foarte ridicat n
limb si provenind n majoritate din limba latin: asupra, ctre, cu, de, dup, fr, ntre, la,
lng, pe, pentru, peste, pn, spre, sub. Lor li se adaug si prepozitii vechi, de alte origini:
basca din turc, bez si mpotriv din slav, precum si prepozitiile neologice la, per, pro,
supra, versus, via etc.
3.2.1. Clasificarea prepozitiilor
Prepozitiile se clasific dup structur si dup cazul pe care l impun substantivului
(pronumelui). Dup structur, prepozitiile pot fi: prepozitii simple, prepozitii compuse si
locutiuni prepozitionale.
!repozitiile simple sunt prepozitiile formate dintr-un singur cuvnt, fie originare, fie
provenite din alte prti de vorbire.
Prepozitiile simple originare sunt cele neanalizabile, care pot fi mostenite sau
mprumutate (v. mai sus), la care se adaug si prepozitiile fuzionate: din<de+n, prin< arh.
pre+n, printre<arh. pre+ntre, dintre<de+ntre, deasupra<de+asupra, despre<de+spre,
pentru<lat. per+intro, peste<p(r)e+spre. Gradul de sudur a prepozitiilor este diferit: ex.,
structura compus a prepozitiilor pentru si peste este de nerecunoscut, la altele este oarecum
transparent: din, dintre, prin, printre.
Prepozitii simple provenite prin conversiune din alte prti de vorbire: din substantive
nearticulate (gratie), din participii (datorit, multumit), din gerunzii (exceptnd, privind), din
adverbe (de cele mai multe ori fr modificri formale: asemenea, aidoma, ntocmai, conform,
contrar, potrivit, si cu modificri formale, prin ,articularea adverbelor de loc: dedesubtul,
napoia, naintea, mprejurul, ndrtul, nuntrul).
!repozitiile compuse sunt prepozitiile formate prin compunere din dou sau mai
multe prepozitii simple care se ortografiaz separat. Ele sunt centrate n jurul prepozitiilor de,
pe, pn: de ctre, de dup, de la, de pe, de lng, de peste, de sub, pe la, pe dup, pe lng,
83

pe sub, pn n, pn spre, pn sub. Mai putine sunt cele compuse din trei prepozitii: de pe
la, de pe lng, pn pe la, pn pe lng, pn pe dup sau din patru: de pn pe la, de pn
pe lng.
Asocierea prepozitiilor ca si drept, respectiv drept si pentru n exemple ca Drept pentru
care am ncheiat procesul-verbal, Ca drept multumire, nu reprezint prepozitii compuse, ci
mbinri pleonastice suprtoare.
ocutiunile prepozitionale
Locutiunile prepozitionale sunt combinatii de cuvinte mai mult sau mai putin sudate
care au comportament gramatical de element relational n propozitie si care corespund, ca rol
gramatical, prepozitiilor. Fiecare constructie locutional trebuie s contin cel putin o
prepozitie.
Locutiunile prepozitionale pot avea urmtoarele structuri: prepozitie + substantiv
articulat hotrt: n fata, n fruntea, din dreptul, din cauza, prin spatele, n susul, n josul, n
pofida, de-a lungul, de-a latul; substantiv nearticulat + prepozitie: fat de, fat cu, n loc de;
adverb cu form nemodificat + prepozitie: afar de, alturi de, alturi cu, dinainte de,
dincoace de, dincolo de, asemenea cu, mpreun cu, laolalt cu, relativ la, ct despre; verb +
prepozitie: ncepnd cu; conjunctie + prepozitie: si cu. Cteva locutiuni s-au format pe baza
unui adjectiv: privitor la, referitor la, potrivit cu, indiferent de. Alte mbinri au structuri diferite
fat de cele prezentate si au un statut discutabil: dat fiind, ct priveste, n (ceea) ce priveste,
din punct(ul) de vedere, odat cu, ncepnd cu.
Unele locutiuni prepozitionale se prezint n dou sau mai multe variante: afar de/n
afar de/n afara (Au participat toti afar de/n afar de/n afara lui X); n decurs de/n
decursul etc. Locutiunile prepozitionale: de-a curmezisul, de-a latul, de-a lungul, n/la stnga,
n/la dreapta sunt omonime cu locutiunile adverbiale: cf. S-a pus de-a curmezisul cu S-a pus
de-a curmezisul drumului; Coteste la stnga si La stnga lui.
Unele locutiuni prepozitionale circul de preferint n anumite registre stilistice. Astfel,
n raport cu, n functie de, ca/drept urmare se ntlnesc frecvent n stilul administrativ sau
stiintific, extinzndu-se si n exprimarea colocvial. Constructii ca: n raport de, n functie de,
urmare a sunt nerecomandabile.
n limba romn actual, n diferite stiluri, anumite locutiuni prepozitionale ori expresii
cvasilocutionale precum: n cadrul, n contextul, la nivelul, legat de, n legtur cu, pe baza,
vizavi de etc. au devenit clisee lingvistice prin folosirea lor abuziv.
Clasificarea prepozitiilor dup cazul impus substantivelor (pronumelor).
Prepozitiile si locutiunile prepozitionale se pot construi cu unul din cazurile: genitiv,
dativ, acuzativ.
Impun cazul genitiv: prepozitiile simple: asupra, contra, deasupra, dedesubtul,
naintea, dinaintea, napoia, dinapoia, ndrtul, dindrtul, mprejurul; prepozitiile compuse:
pe deasupra, pe dedesubtul, pe dinapoia, pe dindrtul; locutiunile prepozitionale: n fata, n
fruntea, n dosul, pe din dosul, n mijlocul, n toiul, pe seama, de-a lungul, de-a latul, de-a
curmezisul, n privinta, n ciuda, n pofida, n vederea.
Prepozitiile si locutiunile prepozitionale cu regim de genitiv se pot construi n anumite
situatii si cu alte cazuri: cu acuzativul, cnd sunt urmate de un adjectiv posesiv: A luat totul
asupra sa, Din cauza mea nu a mai plecat, A iesit naintea noastr, datorit acordului cu
86

substantivul din locutiune; cu dativul, cnd sunt urmate de formele pronominale clitice cu
valoare posesiv: asupra-i, nainte-i/-mi, mpotriv-i, n fat-mi, n urm-i. Prepozitia contra
are regim dublu: cu genitiv, dar si cu acuzativ: contra cost, contra cronometru.
Prepozitiile cu dativul sunt limitate la datorit, gratie, multumit, potrivit, contrar. Ele
provin din conversiunea altor prti de vorbire sau calchiate dup modele strine (v. mai sus).
Adverbele asemenea, aidoma, asijderea, ntocmai, conform, contrar devin prepozitii care
impun cazul dativ.
Prepozitiile cu acuzativul: a, ctre, cu, de, din, dintre, drept ,n calitate, sub, lng,
alturi de, mpreun cu, n jur de, vizavi de, la vreme de, n raport cu.
Exist si verbe care impun anumite prepozitii: a atenta la, a decurge din, a recurge la, a
rezida n, a rezulta din. De asemenea, modurile infinitiv si supin sunt precedate n general de
prepozitii: a culege, de/pentru cules; a bea, de/pentru but.
Prepozitiile intr si n structura unor cuvinte compuse: substantive: leu-de-mare,
frdelege; adjective: desvrsit, cuminte; numerale: unsprezece, cincisprezece, sau a unor
locutiuni: substantivale: btaie de cap, prere de ru; adjectivale: de exceptie, cu dare de
mn; verbale: a lua la rost, a gsi cu cale, a bga n draci; adverbiale: de prisos, pe de rost,
de voie, de nevoie; prepozitionale: n raport cu, vizavi de; conjunctionale: n loc s, de vreme
ce, sub pretext c; interjectionale: pe naiba!, da de unde!

























87

3.3. Conjunctia
Conjunctia este partea de vorbire neflexibil, lipsit de semnificatie notional, cu rol de
element de legtur n propozitie si n fraz.
Conjunctiile, alturi de prepozitii si de relative (pronominale, adjectivale, adverbiale)
alctuiesc clasa conectorilor. Spre deosebire de prepozitii si de relative, care functioneaz
numai n propozitii unde exprim raporturi de subordonare, conjunctiile se utilizeaz att n
propozitie, ct si n fraz, ndeplinind att raporturi de coordonare (n propozitie si n fraz),
ct si raporturi de subordonare (numai n fraz): Mama si fiica au aceleasi pasiuni, A candidat,
dar a pierdut; Nu reuseste niciodat s plece la timp.
Conjunctiile leag: dou prti de propozitie: Fratele si sora mea pleac smbt sau
duminic (conjunctia si leag dou subiecte, iar sau leag dou complemente circumstantiale
de timp), dou propozitii (coordonate sau subordonate): A cumprat ce a gsit si ce a putut
(conjunctia leag dou completive directe); Vine dac poate si cnd poate (conjunctia leag o
conditional si o temporal), o parte de propozitie de o propozitie ntreag: Plecm dimineat
sau cnd vrei tu. Caracteristic pentru conjunctii este legtura fcut ntre propozitii.
Majoritatea conjunctiilor sunt mostenite din latin sau formate n limba romn din
elemente mostenite din latin (cu exceptia conjunctiei coordonatoare or, mprumutat din
francez); conjunctiile dar si iar au etimologie necunoscut. Conjunctiile fac parte din
vocabularul fundamental, avnd o mare frecvent n limb.
3.3.1. Clasificarea conjunctiilor
Se face n functie tipul de raport sintactic pe care l stabilesc si de structura lor.
Dup tipul de raport sintactic sau dup functia ndeplinit, conjunctiile se clasific n
coordonatoare si subordonatoare.
Conjunctiile coordonatoare, la rndul lor, se mpart n: copulative: si, nici,
locutiunile precum si, cum si, si cu, ca si; disjunctive: sau, ori, fie, au (vechi si pop.), care
pot aprea n corelatie cu ele nsele: fie..., fie..., sau..., sau..., ori..., ori...; adversative: dar,
iar, ns, ci, or, locutiunile numai c, doar c; concluzive: deci, asadar, carevaszic,
vaszic, locutiunile prin urmare, n consecint, n concluzie, de aceea, ca atare, asa c.
Conjunctiile subordonatoare introduc n fraz propozitii subordonate si se mpart n
conjunctii nespecializate (multifunctionale) si conjunctii specializate.
Conjunctiile nespecializate sunt: c, s, dac, de, ca...s, care pot introduce propozitii
subordonate subiective, predicative, atributive, completive directe si indirecte, conditionale,
cauzale, circumstantiale. De exemplu, conjunctia dac poate introduce: subiective: E bine
dac repeti rolul; predicative: Problema este dac accept invitatia; atributive: ntrebarea
dac a procedat bine sau nu l obsedeaz; completive directe: L-a ntrebat dac se simte
bine; completive indirecte: Se gndeste dac mai trebuie s plece; conditionale: Dac ai
rbdare, o s-l vezi; cauzale: Dac n-a exersat suficient, a cntat prost; opozitionale: Dac
azi e ru, mine va fi bine.
Conjunctiile si locutiunile specializate sunt: temporale: ct, ct timp, cum, de cum,
dup ce, imediat ce, ori de cte ori, pn (nu), pn s/ce; cauzale: c, deoarece, fiindc,
ntruct, cci, din cauz c, din moment ce, din pricin c; finale: s, ca s, ca nu cumva s,
pentru ca s; modale: precum, ca si cum, ca si cnd, de parc, pe msur ce; consecutive:
88

nct, de s, nct s; concesive: desi, cu toate c, chit c, mcar c, chiar dac/de, nici s,
s si; cumulative: pe lng c, dup ce c, plus c.
Dup structur, conjunctiile se clasific n: simple, compuse si locutiuni
conjunctionale.
Conjunctii simple sunt considerate cele primare (neanalizabile): si, dar, iar, ns, ci,
fie, sau, ori, or, c, s, de. n categoria conjunctiilor neanalizabile intr si cele a cror structur
complex originar este greu de recunoscut astzi, cum ar fi cci (<c+ce), dac (<de + c).
Sunt analizabile conjunctiile formate prin compunere. Acestea pot avea elemente
sudate: deoarece (<de + oare + ce), desi (<de + si), fiindc (<fiind + c), ntruct (<ntru +
ct) etc. sau nesudate: ca s.
Conjunctiile compuse sunt cele alctuite, prin compunere, din dou conjunctii
propriu-zise nesudate: ca s, nct s, ci si sau un adverb relativ si o conjunctie: cum c,
precum c, cnd s.
ocutiunile conjunctionale
Locutiunile conjunctionale sunt grupuri de cuvinte cu unitate de sens si care au valoare
de conjunctie. Sunt foarte numeroase si au o structur variat. Cu exceptia locutiunilor
copulative precum si, ct si, si cu si a locutiunii populare adversative numai c ,dar, toate
sunt subordonatoare. Locutiunile conjunctionale sunt mai specializate dect conjunctiile. n
structura lor se afl ntotdeauna o conjunctie sau o alt parte de vorbire cu rol jonctional
(pronume sau adverb relativ), alturi de substantive, pronume, verbe, adverbe si prepozitii.
Ele sunt alctuite din: adverb + element de relatie subordonator: mcar c/s/de, chiar
dac/de, si dac, chit c, indiferent c, n afar c, nainte s, imediat ce, ndat ce, nu numai
c, asa nct, plus c, chiar fr s; substantiv + element de relatie subordonator: n timp ce,
de vreme ce, pe msur ce, din moment ce, o dat ce, sub pretext c, din cauz c, din pricin
c, n loc s; prepozitie (locutiune prepozitional) + element de relatie subordonator: de ce,
dup ce, pn ce, pn s, dect s, pentru c, pentru ca s, fr (ca) s, dup cum, dup
ct, pe ct, cu ct, pe lng c, dup ce c, fat de cum, fat de ct, ca si cum, ca si cnd;
locutiuni conjunctionale n structura crora intr adverbe relative: acolo unde, atunci cnd, asa
cum, cu ct, de cnd, de cum, de unde, dup cum. Unele locutiuni au o structur eterogen:
cu toate c, ori de cte ori, nu (care) cumva s, de parc, dup ce c, ca si cnd, ca si cum,
pn cnd s. Exist si locutiuni conjunctionale, n general cele noi, care nu contin elemente
conective, precum: ca atare, n concluzie, prin urmare etc.
Trebuie fcut distinctia dintre locutiunile conjunctionale si unele mbinri libere,
insuficient cristalizate: dat fiind c, avnd n vedere c, pentru aceea c, prin aceea c,
datorit faptului c, n ciuda faptului c, cu conditia c, n cazul c, sub pretextul c, mai ales
acelea n care substantivul continut este articulat, iar sensul nu i se schimb. Si totusi,
corespondentele nearticulate ale unora dintre ele au statut de locutiune: n caz c, sub pretext
c, pe motiv c, la fel ca si gruparea dat fiind c.
Cu valoare de conjunctie pot fi folosite si alte prti de vorbire: pronumele si adjectivele
relative: cine, ce, care, cti (cte), al ctelea, cel ce, ceea ce si compusele acestora cu ori-
(oricine, orice, oricare, orict); adverbele relative: unde, cnd, cum, precum, prect, ct,
ncotro si compusele lor cu ori- (oriunde, oricnd, oricum, orincotro); alte adverbe sau
89

locutiuni adverbiale (asadar, parc, pasmite); prepozitia cu si locutiunea prepozitional
mpreun cu.
Spre deosebire de conjunctiile subordonatoare, pronumele, adjectivele si adverbele
relative au o dubl calitate: element de relatie subordonator si parte de propozitie n
subordonata pe care o introduc.
Adverbul relativ poate avea sensul modificat si atunci devine conjunctie, pierzndu-si
functia sintactic: Cum era neatent, n-a auzit ntrebarea (cum si pierde sensul modal,
introducnd o subordonat nespecific, o cauzal, si devine echivalent cu din cauz c).
Pronumele si adverbele relative, unele conjunctii (dac, de, c, s) sunt total
nespecializate; ele pot introduce aproape toate tipurile de propozitii.
Unele conjunctii se folosesc n perechi corelative att n coordonare, ct si n
subordonare. n coordonare perechile corelative apar n raporturile copulative si disjunctive si
contin repetarea aceluiasi element. Este vorba de perechile disjunctive: fie...fie, sau...sau,
ori...ori, precum si de perechile copulative si...si, nici...nici, sau de unele adverbe care capt
statut conjunctional. Tot aici ar intra si aici...aici, acum... acum, mai... mai, ba...ba,
cnd...cnd, unde...unde. Ex.: Ori vrei, ori nu vrei, pleci la lucru; Ba e vesel, ba e trist.
n subordonare conjunctiile se coreleaz cu un adverb, pronume sau locutiuni
adverbiale din regent. De obicei elementele correlative sunt diferite: un adverb (locutiune
adverbial) n regent corelat cu o conjunctie subordonatoare din aceeasi sfer semantic:
acum...cnd, acolo...unde, att...ct, dac...apoi, acela...care.
Exist si situatii (rare) de omonimie a corelativului cu elementul de relatie, ns
calitatea sa morfologic este diferit: Cum l vzu, cum l si recunoscu (cum - conjunctie cu
sensul ,ndat ce si cum - adverb de timp cu sensul ,imediat).
n perechi corelative pot s apar numai adverbe, care, prin repetare, se
desemantizeaz si devin conjunctii: si...si, nici...nici, aici...aici, acum...acum, cnd...cnd,
ba...ba.
Dintre acestea, perechile si...si, nici...nici au sens cumulativ: Nici voi, nici noi nu am
stiut sau varianta pozitiv Si voi, si noi am stiut. ntre termenii coordonati ai unei perechi
conjunctionale se pune virgul. Cf. A fost plecat smbt si duminic cu A fost plecat si
smbt, si duminic.
Dac unele prti de vorbire pot deveni prin conversiune conjunctii, conjunctia nu si
schimb niciodat calitatea morfologic. Doar n metalimbaj conjunctia poate functiona ca
substantiv: Din text a fost omis ,si.










90

3.4. nterjectia
Interjectia este partea de vorbire neflexibil care exprim senzatii, stri psihice,
impulsuri volitionale sau reproduce sunete si zgomote din natur.
Interjectia este o clas eterogen care reuneste cuvinte neflexibile a cror semnificatie
este neconceptualizat, instabil si depinde n mare msur de intonatie si de contextul
situational sau lingvistic.
Interjectia este folosit cu precdere n limba vorbit, avnd un caracter oral, iar n
limba literar scris aceasta apare n literatura beletristic, unde reproduce anumite moduri de
exprimare. Fiind o parte de vorbire n continu miscare att n ce priveste inventarul unittilor
continute, ct si forma fiecrei unitti n parte, interjectia este cel mai putin supus normrii
lingvistice. De aici si variantele care apar la multe interjectii (fr ca acest lucru s mpiedice
ntelegerea semnificatiei): aoleu/aoleo/auleu, hait/haiti, hop/hopa, iaca/iac/iact,
de/dec/deh, m/mi, st/sst etc.
3.4.1. Clasificarea interjectiilor
Chiar din definitia de mai sus rezult o prim clasificare semantic a interjectiilor n: a)
interjectii propriu-zise, prin care se exprim senzatii, sentimente, emotii, stri afectiv-
emotionale, acte de voint: a, ah, vai, aoleu, bravo, ei, haiti, mre, bre, of, ho, stop, mersi,
pardon, uau. Sunt incluse n aceast categorie si cuvintele care exprim chemarea sau
alungarea animalelor si a psrilor: cutu-cutu, pis-pis, pui-pui, his, cea, nea, zt, mars, us; b)
interjectii onomatopeice (cuvinte imitative) care redau sau ncearc s reproduc:
zgomote din natur: bang, buf, bldbc, gl-gl, cioc, poc, pleosc, tic-tac, tusti, zdup, vj,
sunete ale diferitelor vietti: be(h)e(he)e, cotcodac, cucurigu, cirip, cri, cucu, chit, ga-ga, guit,
ham, miau, pitpalac, pu-pu-pup, sunete care ncearc s reproduc acte spontane: ha-ha-ha,
hapciu, hc, gl-gl, ptiu.
Numeroase cuvinte apartinnd altor prti de vorbire pot fi folosite ca interjectii, numite
adesea interjectii improprii (secundare). Acestea provin din: vocative: mam, miculit,
nene, neic, frate, soro, Doamne, domnule, domle, drace, naiba sau din imperative: uite, iat,
iac, poftim. Si formele verbale: m rog, asta-i bun, nu mai spune, vorba vine, folosite ca
niste clisee verbale, devin interjectii; la fel unele substantive si adverbe folosite exclamativ:
ajutor, liniste, foc, salut, valea, afar, aiurea, nainte, napoi, jos, sus. Formulele de salut, de
politete sau de urare: Bun ziua!, Srut mna!, Noapte bun!, Poft bun!, Baft!, Noroc!, La
multi ani!, La revedere!, Adio! sunt considerate interjectii secundare prin faptul c sunt n mare
msur desemantizate. Multe dintre aceste interjectii se afl la granita cu propozitiile eliptice
de predicat.
Dup structur, interjectiile pot fi: interjectii simple, interjectii compuse si
locutiuni interjectionale.
nterjectiile simple sunt cele alctuite dintr-un singur cuvnt, neanalizabile: ah, na,
of, vai, amin, bogdaproste, bre, haide, halal, mersi, pardon, salve, servus, adio, alo, bravo,
stop, ura; bldbc, cucurigu, pitpalac; cele provenite prin conversiune din alte prti de
vorbire: poftim, aiurea, pzea, precum si cele formate prin compunere cu termeni sudati: iac
< ia + c, iact < iac + iat. Tot simple sunt si interjectiile repetate: cirip-cirip, ham-ham,
ga-ga, ha-ha, mi-mi, lipa-lipa, mac-mac, cutu-cutu, pis-pis; boc-boc, cioc-cioc, tronc-tronc.
91

Interjectiile com5use sunt interjectiile formate prin compunere din dou interjectii
simple identificabile: ei na, ei as, haida-de, hei-rup, ding-dang, tic-tac, hodoronc-tronc, tranca-
fleanca, trosc-pleosc, tura-vura.
Locutiunile interjectionale
Locutiunile interjectionale sunt grupri de cuvinte care au n componenta lor o
interjectie primar si unul sau dou cuvinte provenind din alt clas lexico-gramatical,
asociate cu intonatii specifice, si care redau reactii afective sau sentimente ale locutorului. Au
comportamentul unor cuvinte incidente sau apar ca enunturi independente: ei bine!, mi s
fie!, ia vezi!, nu zu?!, ia te uit!, fir-ar s fie!, ba bine c nu!, da de unde!, na-ti-o bun!, pe
naiba!, pcatele mele!, Doamne fereste!, Doamne iart-m!, Fereasc Dumnezeu!, Doamne
feri!, slav Domnului!
Din punct de vedere sintactic interjectiile se clasific n interjectii izolate si
interjectii neizolate.
Interjectiile izolate de context sunt neintegrate n enunt, deci incapabile de a
ndeplini functiunea de prti de propozitie, comportndu-se asemntor substantivelor n
vocativ. Izolarea lor este marcat prin pauze, transpuse n scris prin virgul sau semnul
exclamrii. De regul, se despart prin virgul, dar sunt si situatii cnd semnul exclamrii preia
rolul virgulei, alteori apar amndou. Ex.: Ia!, ascultati ce zice omul!, Ei, ncotro o lum?,
Trezeste-te, bre, omule!
Cnd nsotesc substantive n vocativ sau verbe la imperativ nu se despart prin virgul:
Mi omule!, Ia te uit!
Sunt izolate ntotdeauna interjectiile: ah, au, bre, de, ei, mi, of.
n aceeasi categorie a interjectiilor izolate intr si asa-numitele interjectii
propozitionale: ura, hai, bravo, adio, pa, pardon, mersi. Ele alctuiesc propozitii neanalizabile
si independente. Aceleasi interjectii pot aprea uneori izolate (Bravo, ai cntat bine!, Na, c-am
ncurcat-o!), alteori neizolate (Bravo lor!, Na crtile!).
Interjectiile neizolate sunt interjectiile care se integreaz n structura sintactic a
propozitiei. Ele pot juca n propozitie rol de predicat: Hai mai repede!, Bravo lor! sau de nume
predicativ: Era vai de capul lor; Halal de ei!
Cnd sunt predicate, interjectiile primesc compliniri specifice verbului: complement
direct: Iat-i!, complement indirect: Bravo tie!, complement circumstantial: Hai mai repede!,
predicativ suplimentar: Iat-o profesoar!.
Interjectiile, n special cele onomatopeice, pot juca n propozitie rol de: subiect (pe
lng un verb reflexiv-impersonal sau reflexiv-pasiv): S-a auzit deodat poc!, predicativ
suplimentar: L-a lsat paf!, atribut interjectional: Halal viat mai duce si el!, complement
direct: Am auzit deodat trosc!, complement circumstantial de mod: Venea pe drum sontc-
sontc.
Interjectiile particip la formarea unor expresii sau locutiuni: a lsa loc de bun-ziua, a
se da huta, cu chiu cu vai, pui de bogdaproste; prin conversiune devin substantive: cucul,
pupza, oful, hopul, fsul, zdupul, baubaul, picul, pitpalacul, heirupuri, bipuri, bisuri, iar prin
derivare, verbe: a bzi, a ciripi, a cotcodci, a fsi, a grohi, a hrsi, a lipi, a mcni, a
mormi, a mieuna, a ofta, a pleosci, a pocni, a scrti, a scrsni, a trosni, a tcni, a vji, a
92

zbrni, a zdrngni. De la aceste verbe s-au format substantive: bzit, ciripit, cotcodcit,
grohit, lipit, mieunat, oftat, scrsnet, pocnet, scrtit, vjial/vjire/vjit/vjitur.



CUPRINS
93