Teoria preferintelor comune (Public Choice) Este legata de normele lui James Buchanan si Gordon Tullock Obiectivul esential

al acestei scoli din Virginia este de a afla cum se cheltuie banii publici. Subordonat acestui scop general, ei vor sa afle in ce masura si prin ce retele si mijloace, deciziile politice determina afectarea efi cienta sau nu a produselor, ce relatii exista intre sistemul politic, modul lui de functionare ca sistem institutional si optimul economic, ce legatur a exista intre Homo-oeconomicus politicus si binele colectiv, care sunt motivele birocratizarii economice si sociale, si in fine pt ce voteaza in fapt c etateanul. Apeland la mijloace de anailza specifice economiei, economistii amintiti arata c a exista o piata politica populata de un homo politicus, o varianta a lui homo oeconomicus si care odata ajuns sus, invata repede lectia pietei; invata ca interesele personale primeaza celor colective. Punctul de plecare in analiza lor il reprezinta statul , statul providential sau al bunastarii generale, legitimat economiceste si politic sa intervina. Vis-a-vis de acest stat, ei se vad indreptatiti sa intrebe: Cine garanteaza ca s tatul uzeaza in maniera cea mai profitabila de mijloacele de care dispunem? Cine poate garanta ca structura deciziilor sale se suprapune cel mai bine pe str uctura preferintelor publice? Cine ne asigura ca deciziile luate de stat ne aduc rezultatele dorite? Punand sub semnul indoielii un raspuns afirmativ la toate aceste intrebari, anim atorii teoriei preferentiale publice conchid ca statul bunastarii generale e o constructie angelica cu corespondent doar intr-un plan ideatico-utopic. Ace stei imagini fictive a statului divin, ei ii opun o alta, a unui stat insufletit , pamantean, incadrat de functionari publici care sunt si ei oameni, co nstruiti din acelasi aluat ciudat si greu definibil specific naturii umane. Adica indivizii supusi greselilor, pacatelor, slabiciunilor, susceptibili de a se insela sau dispusi de a se lasa inselati sau corupti. Aceasta ipoteza de lucru, banala in aparenta,i-a ajutat sa realizeze o analiza i n aparenta radicala. Functionarii de stat, constienti de propriile lor interese, incearca in mod firesc tentatii ca propriile lor interese sa fie satis facute. Calea cea mai la indemana este uzul functiilor pe care le ocupa. In acest exercitiu al lor nimic nu ii poate opri. Statutul conferit de pozitia pe care o ocupa actioneaza ca un resort si cu efect cumulativ negativ. Situatie in afara oricarui mecanism concurential, care ar putea sanctiona defect e, functionarii publici decid si cheltuiesc dintr-un buzunar colectiv, fara nici un risc personal sau cum spune Buchana, servesc obstesc cu banii altor a. Singura regula de conduita normala ar trebui sa fie dictata de interesul de constiinta pe care cetatenii au pus pret atunci cand au votat. Intrebarea lui Buchana : Ce ramane din aceasta licarire( a intereului de constii nta) in fata unor tentatii mari si neobstaculate? Nimic sau aproape nimic; functionarul este motivat direct, dar controlat indirec t si impersonal. Rezultatul acestui mecanism in care prezente sunt doar stimulentele dar lipsesc mijloacele eficace de control pe care numai piata liber a le ofera, se traduce intr-un aparat de stat cu proportii. Solutia pt un asemenea rezultat tine de firescul si de structura naturii umane. Este considerata fireasca solutia minimului de stat.