Arhitectura si Structura Craniului, Anatomia topografica a capului si gatului, Regiunile craniene superficiale

Arhitectura craniului
Forma capului uman rezulta din interactiunea mai multor factori. Dezvoltarea encefalului a determinat cresterea neurocraniului. Preluarea de catre membrele superioare a functiei de prehensiune impreuna cu pozitia bipeda si viteza mica de deplasare au dus la disparita botului si la aparitia viscerocraniului.

Pozitia bipeda si viteza mica de deplasare

Interpunerea organelor de simt intre neuro si viscerocraniu au dus la alungirea viscerocraniului. Actiunea gravitatiei precum si a muschilor cu insertie craniana (muschii masticatori si ai cefei) au dus la rotunjirea craniului. Adaptarea formei la functiile oaselor este insotita de o arhitectura functionala a scheletului capului.

Structura craniului
Bolta craniului este formata din 2 lame osoase compacte si intre ele se gaste un strat de os spongios. Grosimea acestor oase nu este uniforma (in medie 5mm dar ajunge pana la 10mm la nivelul protuberantei occipitale interne). Este mai groasa la barbati, se subtiaza la varstnici. Baza craniului prezinta diferente mari de grosime. La cresterea rezistentei craniului contribuie si duramater care captuseste neurocraniul. Structura funcionala a durei mater a fost descrisa de anatomistul roman Grigore Popa. Suturile craniene cresc rezistenta craniului. La nivelul viscerocraniului au fost descrise 4 perechi de stalpi de rezistenta. Prin intermediul acestor stalpi, fortele rezultate din presiunea masticatorie este transmisa la neurocraniu, unde se continua cu capriorii de rezistenta ai acestuia. Cei 4 stalpi de rezistenta sunt urmatorii: 1)Stalpul fronto-nazal porneste de la nivelul incisivilor si al caninului superior, trece prin procesul ascendent al maxilei si liniile de forta se raspandesc in marginea supraorbitala a frontalului. Alte linii de forta se gasesc infraorbital. 2)Stalpul zigomatic porneste de la primul molar superior, trece prin fata anterioara a maxilei, a osului zigomatic, apoi fortele se impart. Unele urmeaza traiectul procesului orbital al osului zigomatic, ajung in marginea supraorbitala a osului frontal, unde se unesc cu cele provenite din stalpul fronto-nazal. Alte linii de forte trec prin arcada zigomatica si se continua cu liniile temporale. 3)Stalpul pterigo-palatin porneste de la ultimii molari superiori, urca prin tuberozitatea maxilei si a lamei perpendiculare a palatinului; de asemenea urca prin procesul pterigoidian si ajung la corpul osului sfenoid. 4)Linia mandibulara. Presiunile masticatorii exercitate asupra liniei alveolare a mandibulei urmeaza traiectul liniilor oblice de pe corpul mandibulei apoi trec prin ramura si prin capul mandibulei si se transmit la mastoida. La nivelul bazei craniului se intalnesc capriori de rezistenta care preiau fortele de la nivelul stalpilor de rezistenta ai viscerocraniului si le transit spre arcurile de rezistenta ale boltii craniului.

Capriorii de rezistenta sunt in numar de 6: -cele 2 stanci ale temporalului -cele 2 aripi mici ale sfenoidului -un caprior frontal alcatuit din crista gali si corpul sfenoidului -un caprior occipital format de creasta occipitala interna.

Cei 6 capriori converg catre portiunea bazilara a occipitalui si spre corpul osului sfenoid care reprezinta piesa de maxima rezistenta a neurocraniuilui care se fracturaza extrem de rar. La nivelul boltii craniului se gasesc 3 arcuri de rezistenta orientate sagital si 2 arcuri transversale. Unul dintre arcuri este cel medio-sagital. Acesta trece prin cresta osului frontal, sutura sagitala, protuberanta occipitala interna si creasta occipitala interna. Se mai intalnesc 2 laturi laterosagitale . Anterior linia ltemporala a forntalului urmeaza linia temporala superioara, procesul mastoidian si baza craniului. In continuare trece prin arcada zigomatica, osul zigomatic si revine pe linia temporala a frontalui. Arcurile transversale sunt reprezentate in partea anterioara de creasta transversala a frontalului iar posterior trec prin liniile nucale. Aceste arcuri de rezistenta sunt intarite de catre suturi. Majoritatea suturilor sunt dintate (specific omului) . Frontalul si parietalul realizeaza suturi care sunt taiate oblic in dauna tabliei externe ceea ce impiedica deplasarea oaselor inspre exterior.

Anatomia topografica a capului si gatului

Limita dintre cap si gat este reprezentata de o linie care porneste de la menton, urmeaza marginea inferioara a corpului mandibulei pana la nivelul gonionului, apoi are un traiect ascendent pe marginea posterioara a ramurei mandibulei pana la conductul auditiv extern, ocoleste procesul mastoidian si se contina dea lungul liniei nucale superioare pana la protuberanta occipitala externa. Gatul este delimitat de trunchi printr-o linie care porneste de la linia jugulara a sternului, urmeaza marginea anterioara a claviculei pana la nivelul articulatiei acromio-claviculare, nivel de la care se traseaza o dreapta pana la procesul spinos al celei dea 7-a vertebre cervicale. Regiunea cefalica (capul) este impartita in 2 regiuni: 1)Craniana 2)Faciala Limita dintre craniu si fata este data de o linie care porneste de pe glabela, urmeaza arcada orbitara, urmeaza marginea postero-superioara a osului zogomatic, apoi trece prin marginea superioara a arcadei zigomatice pana la ductul auditiv extern.

Regiunile craniene au fost subimpartite in regiuni superficiale si regiuni profunde. Regiunile superficiale sunt: 1)Regiunea fronto-parieto-occipitala 2)Regiunea sprancenoasa 3)Regiunea temporala 4)Regiunea auriculara 5)Regiunea mastoidiana 6)Regiunea meningo-encefalca Viscerocraniul a fost impartit in regiuni superficiale si profunde. Regiunile superficiale sunt: 1)Regiunea palpebrala 2)Regiunea nazala 3)Regiunea labiala 4)Regiunea geniana 5)Regiunea mentoniera 6)Regiunea maseterina Regiunile profunde sunt: 1)Regiunea fosei zigomatice 2)Regiunea fosei pterigo-palatine 3)Regiunea cavitatii bucale 4)Regiunea faringiana 5)Regiunea pteri-faringiana 6)Regiunea foselor nazale 7)Regiunea orbitala

Regiunile de la nivelul gatului se impatr intr-o regiune posterioare numita si regiunea cefei sau regiunea nucala si regiunea cervicala propriu-zisa, impartita regiuni superficiale anteroare si laterale. A)Regiunile anterioare: 1)Regiunea supra-hioidiana care este subinpartita in regiunea submandibulara si regiunea submentala. 2)Regiuni subhioidiene care sunt regiunea laringiana, regiunea traheala, regiunea tiroidiana si regiunea trigonului carotic. B)Regiunile laterale: 1)Regiunea sterno-cleido-mastoidiana 2)Regiunea parotidiana 3)Regiunea supra-claviculara

Regiunile craniene superficiale

Regiunea fronto-parieto-occipitala
Limitele superficiale: -In partea anterioara limita este data de orizontala trasata pe marginea superioara a sprancenelor -Posterior limita este data de orizontala trasata prin liniile nucale superioare -Limita laterala este marcata de linia temporala superioara Stratigrafia regiunii: Pielea este groasa, adera de planul musculo-aponevros. Partea posterioara a regiunii este acoperita cu par iar anterior este glabra(fara par). Urmatorul strat este reprezentat de tesutul celular subcutanat in care se gasesc lame conjunctive scurte si rezistente care solidarizeaza pielea de planul musculo-aponevrotic. Planul urmator este cel musculo-aponevrotic alcatuit din muschiul ocipito-frontal si aponevroza epicraniana. Aceste 3 straturi alcatuiesc scalpul. Planul urmator este alcatuit de tesutul celular sub musculo-aponevrotic care este lax, si pemite alunecarea scalpului. Planul urmator este alcatuit de periost, urmat de bolta craniului si de duramater.

Regiunea sprancenoasa
Regiunea sprancenoasa este o regiune ingusta, situata intre regiunea frontala si regiunea palpebrala. Suprafata sa corespunde sprancenelor. Are aceeasi stratigrafioe cu regiunea precedenta, in continuarea careia se si gaseste.

Regiunea temporala
Regiunea temporala este o regiune pereche, situata pe partile laterale ale capului. Limitele regiunii sunt date de linia temporala superioara si de arcada zigomatica. Stratigrafia regiunii este urmatoarea: Pielea este subtire si mobila. Ea este urmata de tesutul celular subcutanat in care sunt cuprinsi muschii pielosi(temporoparietal si auricularii anterior si superior). In acest tesut subcutanat se mai gaseste artera temporala superficiala cu venele satelite, nevul auriculo-temporal si vase limfatice. Stratul urmator este stratul aponevrotic alcatuit din aponevroza epicraniana sub care se gaseste fascia muschiului temporal. Profund de ea se gaseste muschiul temporal. Sub acesta se gaseste periostul, urmeaza fosa temporala a craniului in alcatuirea caruia participa 4 oase : 1)anterior: frontalul 2)posterior: solzul osului 3)superior: parietal 4)inferior: aripa mare a sfenoidului Stratul urmator este format de duramater. Regiunea auriculara cuprinde pavilionul urechii. Regiunea mastoidiana cuprinde mastoida Regiunea profunda meningo-encefalica cuprinde meningele si encefalul.