Bazele anatomice necesare anesteziei in MD Vezi Anestezia in medicina de Valerian Popescu Bazele anatomice ale anesteziei in MD Anesteziile au fost

clasificate dupa intinderea teritoriilor anesteziate: -anestezii locale -anestezii regionale -anestezii generale In practica medicinei dentare se folosesc frecvent anesteziile locale si regionale. 1)Anestezia locala (anestezie terminala) Are in vedere suprimarea ssensibilitatii pe o zona limitata cuprinzand strict teritoriul pe care se opereaza. Agentul anestezic actioneaza asupra receptorilor algici si a terminatiilor nervoase. Acest tip de anestezie se poate obtine astfel: a)refrigeratie: racirea tesutului b)anestezia de contact: mucoasa este permeabila pt unele substante anestezice si permite actiunea acestora asupra unor terminatioi nervoase libere. Se poate obtine prin mentinerea unui tampon imbibat cu anestezic timp de 2-3 minute pe o anumita zona de mucoasa. Este numita anestezie prin inbibitie. Se poate anestezia gingia si mucoasa bucala. Se foloseste pe mucoasa planseului foslor nazale. Se poate anestezia nervul lingual care in dreptul ultimului molar inferior se gaseste submucos. Se poate folosi si cu un anestezic care este pulverizat gen spray anestezic. c)anestezie prin infiltratie: se realizeaza prin injectarea substantei anestezice in jurul sau chiar in tesutul pe care se intervine chirurgical. In acest fel se blocheaza receptorii periferici si fibrele terminale ale nervilor senzitivi. Se obtine suprimarea sensibilitatii dureroase pe un teritoriu limitat. Metoda este folosita pentru anestezierea partilor moi, uneori si a osuslui. Tehnica este folosita in medicina dentara atunci cand se procedeaza la infiltratia directa suprima sensibilitatea la locul interventiei. Anestezicul este injectat intradermic sau intramucos sau in tesutul subcutanat, alteori si mai profund. Se poate depune in straturi succesive. Alteori se procedeaza prin infiltratia prin baraj, prin 2 intepaturi este circumscrisa suprafata de operat. Anestezicul este depus pe un traseu sub forma de romb. d)anestezia plexala: urmareste blocarea plexului dentar in grosimea procesului alveolar. Meoda se aplica in cazul interventiei pe un segment osteodentar limmitat. Se foloseste acolo unde maxilarele au o structura spongioasa si corticala este subtire. Aceasta situatie este intalnita la maxila, mai putin in dreptul primului molar datorita procesului zigomatic care este mai gros.

La mandibula la exterior se gaseste os compact cu o grosime destul de mare. Din aceasta cauza acet tip de anestezie se poate aplica in zona incisivilor unde grosimea sului spongios este mai mare dar si in aceasta zona rezultate bune se obtin la copii si la tineri. La varstnici osul ese mai calcificat si anestezicul difuzeaza mai greu. Metoda este indicata pentru interventiile pe procesul alveolar si pe dinti. Intepatura si depunerea solutiei anestezice se face in mucoasa mobila. Depunerea anestezicului sub o mucoasa fixa care adera de periost provoaca dureri mari si duce la necroza muco-periostului. La nivelul maxilei intepatura se face in frenul buzei superioare daca se urmareste anestezierea buzei frontale. Inteparea frenului este mai putin dureros. Palatinal mucoasa adera de periost. Punctul de intepare se alege cu 1cm deasupra coletului dintelui. Cantitatea de solutie anestezica este mica, sub 0,5 cm cubi. Metoda este dureroasa. In zona linguala intepatura si depunerea anestezicului se face la limita dintre mucoasa mobila si cea fixa. e)Anestezia intraligamentara: intepatura se face in papila intradentara, acul patrunde intre os si dinte unde se depune anestezicul. f)Anestezia intraosoasa 2)Anestezia regionala Urmareste impiedicarea temporala a transmiterii senzatiei de durere. Se realizeaza prin depunerea uni substante anestezice prin infiltrare in apropierea unui nerv. In acest fel se obtine anestezia teritoriului deservit de nervul respectiv. Inervatia senzitiva a ADM si a fetei este asigurata de ramurile nervului trigemen. Prin urmare blocarea transmiterii impulsurior printr-o ramura (trunchi) se obtine anestezia unui teritoriu mai mare. Metoda este numita anestezia regionala tronculara. Depunerea anestezicului intranervos duce la instalarea imediata a anesteziei. De multe ori este greu de intepat nervul iar inteparea nervului precum si actiunea chimica a anestezicului produce tulburari de sensibilitate pe o perioada mai indelungata. Intepaera nervului este foarte dureroasa. Depunerea anestezicului perinervos produce anestezia la un interval de 5 pana la 15 minute. Desi structurile faciale sunt inervate de mai multi nervi (trigemenul, facialul prin intermediari, glosofaringianul, vagul si hipoglosul) pt anesteziere prezinta importanta doar nervul trigemen. FIG 1 Nervul oftalmic - inerveaza pielea de pe regiunea frontala, pleoapa superioara, glanda lacrimala, globul ocular, si pielea din zona mediana a piramidei nazale. Nervl maxilar - inerveaza maxila, dintii arcadei superioara, gingia, mucoasa bucala, bolta palatina, mucoasa sinusului maxilar, mucoasa nazala, buza superioara, aripa nasului, pleoapa inferioara, regiunea geniana. Nervul paraseste craniul, trecand prin gaura rotunda apoi trece prin zona superioara a fosei pterigo-maxilare, prin fisura orbitara inferioara, se angajeaza in santul

apoi canalul suborbitar si iese prin orificiul suborbitar. Dpdv practic fosa pterigopalatina se imparte in 3. Nervul pterigopalatin - format din 3-4 ramuri subtiri care intra in ganglionul pterigopalatin. Acest ganmglion are valoare parasimpatica si este dependent de nervul facial prin marele nerv pietros. Are un rol vaso-motor si regleaza secretiile. Din ganglionul pterigopalatin se desprind mai multe ramuri (faringiene, orbitare). Nervul sfenopalatin - emite ramuri nazale, palatine si orbitale. Ramurile nazale: -externe destinate cornetelor superior si mijloci -interne pt septul foselor nazale cu ramura teminala care este nervul nazo-palatin care are un traiect oblic, descendent spre anterior. Strabate canalul incisiv si trece prin gaura incisiva. Inerveaza septul nazal si o portiune din mucoasa palatina si aume segmentul situat anterior de o linie care uneste caninii. Nervii nazali posterior si inferior - strabat lama verticala a osului palatin si se distribuie la cornetul inferior si la mucoasa sinusului maxilar. Ramurile palatine se desprind din ganglionul pterigopalatin, au un traiect vertical, descendent, trec prin canalul pterigo-palatin, pe partea mediala a tuberozitatii maxiei si se impart in mai multe ramuri: -nervii palatini mici (palatini posteriori): sunt 2-3 destinati valului palatin -nervul palatin mare (palatin anterior): strabate gaura palatina mare care se gaseste pe bolta palatina in dreptul ultimului molar superior apoi se orienteaza spre anterior fiind situat in santul dintre procesul palatin si procesul alveolar -ramurile orbitale: in nr de 2-3, trec prin fisura orbitala inferioara, se distribuie la periostul de pe planseul orbitei FIG 2 Nervul suborbital - trece prin fosa pterigopalatina, prin fisura orbitara inferioara. In orbita se gaseste pe planseul acesteia in santul si canalul suborbital. Iese prin orificul suborbital. In traiectul sau emite ramuri colaterale cum sunt nervii alveolari superiori si dupa ce trece prin orificiul suborbitar se desface in ramurile terminale. Nervii aleveolari superiori si posteriori sunt in nr de 3-4, se desprind in fosa ptreigopalatina, au un traiect descendent si sunt situati pe tuberozitatea maxilei. Proximal se gasesc in santuri apoi se angajeaza in grosimea osului unde sunt situate in canale. Unle ajung la mucoasa sinusului maxilar, altele ajung la alveolele molariolor superiori. Se gasesc si fibre care nu patrund in os. Acestea se distribuie la gingie si la mucoasa vestibulara si formeaza nevul gingival.

Nervul alveolar superior si mijlociu considerat inconstant, se desprinde din nervul suborbital in canalul suborbitar. Trece prin grosimea peretelui sinusului maxilar, printr-un canal ce bombeaza in sinusul maxilar. Se distribuie la os, mucoasa, dinti, in zona premolarilor. Nervii dentari superiori si anteriori se desprind din nervul suborbitar cu putin inapoia orificiului suborbitar. Trec printr-un canal situat in peretele sinusului maxilar, apoi pe planseul fosei nazale emit mai multe ramuri: o ramura ce se anastomozeaza cu nervul dentar superior si mijlociu, ramuri pt mucoasa sinusului maxilar, ramuri pt mucoasa fosei nazale, ramuri osoase, nazale si gingivale destinate zonei incisivilor si a caninilor. Deasupra alveolelor dentare in grosimea procesului alveolar se gasesc anastomoze intre toti nervii alveolari care formeaza plexul dentar. Din acest plex se desprind ramuri destinate dintilor, ligamentelor dento-alveolare,osului, gingiei, mucoasei de pe planseul sinusului maxilar, mucoasei de pe plaseul foselor nazale. Dupa trecerea prin orificul suborbitar, nervul suborbitar se imparte in ramurile terminale: ramuri palpebrale pt pleoapa inferioara, ramuri nazale pt partile laterale ale piramidei nazale, ramuri labiale pt buza superioara.