depa~esc randul in partea superioara, etc. Literile quadrataeapartin acestei grupe de inscriptii. Forma eleganta a fost.

copiata aproape exact de copi~tii cartilor, trasaturile fjind insa mai libere ~i mai fine.
2) In acta (texte legislative, scrisori, documente diverse, gravate in general pe bronz) se gase~te scrierea numita actuaria sau capitala rustica. Are formemaiinguste.maimult lungi ded.t largi, neglijate adesea. Trasaturile orizontale, foarte scurte ;;i adesea abia marcate, sunt oblice fata de haste. Trasatura orizontala a literii A lipse~te. Literile F ~i L, H ~i R, hasta prima a lui N, depa~esc randul in partea supe rioara; cozile literilor G ~i Q. hasta a doua a literii V, coboara sub rand. Apare deasemenea in carti unde inlatura cu timpul scrierea eleganta, dar va fi ~i ea lnlocuita de unciala.

Scrierea capitala predomina in manuscrise pana prill sec. VII; apoi e inlocuita prin minuscula, dar se pastreaza pana astazi in inscriptii, in titluri, in initiale de versuri, de proze, de nume, etc. Datarea ~i descifrarea textelor in capitala este destul de grea. De altfel, manuscrisele pastrate sunt putine. Cele mai importante au fost reproduse de Zangemeister ~i Wattenbach in Exempla codieum latinorum litieris majuseulis scriptorum (in fo1. Heidelberg 1876 ~i 1879). Ni s'au pastrat numai fragmente de scriere capitaJa eleganta: resturi din 4 manuscrise ale lui Virgiliu. Din scrierea rustica au ramas mai multe fragmente din sec. IV-VI, iotre care citam cele trei fragmente din Virgiliu de 103. Vatican, etc. Exemplu de scriere capitala ne da ~i tabloul 2. b) Scrierea cursiva veche. Alaturi de capital a caligrafica, Romanii au intrebuintat de timpuriu scrierea cursiva majuscula, care, prin transformari ~i combinari succesive Cll aIte genuri de scriere, a dat na~tere minusculei medievale. Evolutia ei complicata a impios pe paleografi sa imparta fa- zele cursivei dupa criterii diferite: Jaffe distingea eursiva antiea sau romana, medie sau neoromana ~i noua sau me dievala; Thomson ~i Bartlett van Hoesen afirma continuitatea absoluta a evolutiei, recunoscand 0 singura perioada; Tangl ~i Bretholz disting eursiva majuseula (sec. I-IVp. Ch. n.) ~i cea

minusf:u!ii (sec. IV Inainte); Wattenbach, Steffens, Paoli, Prou, BaJ:one, etc. cursiva veche 10tre sec. I-IV:;;i cea nouii Intre sec. IV-XII, prima fiind 0 modificare a literilor capitale, cu cre" area uoor e1emente noi, iar a doua un conglomerat de capitale, unciale :;;iminuscule, 10 care predomina. la Inceput uncialele :;;iapoi minuscule Ie.
SCRIERE CURSIV A VECHE
(sec. 1)

0--]1 f

l';:~v/ f/;:;.r f)vv-. !' ;: r/r /;j-j}mr 1"J ./'"' 't "l1ft r J JY'.771'fr;;r-~l r h t:~7' ~

.J f(' 1r,rv/V"v~r'l'ri~rr" /.h7~~ffJ-:]f };:)";J{cJ~/'h-.r:/~>4J~&.-JI ]/V'/"()"V)-)T<'T' '\:1' J"VT/r:r!j ... /V','rttt~.>->r~~al

"",,) ( .I. v \
''''C

J rTf

Jvf..f)
fJ

Transcriere tenuisse. caussam. pet.itori. expediat hae. ne procedant. artes. male. agentibus. si vobis. videtur. po/res. conscripli. decermimus. ut. etiam proIa tis. rebus. iis. judicibus. necessitas. judicandi impomitur. qui intra rerum. agendarum. dies. (Papirus n. 8507. Muzeul din Berlin, apud Steffens, pI. tOI).

fac-simile

~ )'~')1 l'l'\~

1'" ... er"'" h',~Lc-1\.'<4""" -

r5":r

Transcriere . censio est nam noster magna habet pecuni [am]. (Grafit din Pompei, apud Barone, p.30).

In vreme ce capitala eleganta :;;irustica din manuscrise prezinta In sec. I deja forme fixate, cursiva veche din documente se transforma. neincetat, pregatind apariria a doua. genuri noi de scriere. Inlocuind doua sau mai mu]te linii drepte
4

din alfabetul capital printr'o singura linie curba a dat na~tere formelor caraeteristice ale uncialei, iar inegalitatea liniilor ~i modificarile structurii unora din litere due la crearea minusculei. Chiar din primele texte pastrate, unele litere (M, N, 0, U) sunt mai scurte deca.t celelalte, iar altele sunt mai lungi (B, D, H, F, Q, R). Spre sfar~itul sec. III ~i la inceputul sec. IV f'ormele minuscule se accentuiaza, fiind deplin stabilite pentru B, D, M, P, Q, R, S, T. Textele in cursiva veche se pot imparti in trei categorii : 1) monumentele epigrafice (grafite ~i inscriptii), unele inscriptii cre~tine sau pagane din Roma, inscriptiile murale ~i unele texte gasite la Pompei, tabletele ceruite din Pompei ~i din Transilvania, unele texte ~colare, etc., intre care citam papirusul celebru din Herculanum asupra luptei de la Actium (31 a. Ch. n.) din muzeul din Neapol, tabletele ceruite din casa bancherului L. Caecilius Jucundus (55-57 p. Ch. n.) sau cele din Transilvania (131-167 p. Ch. n.), prezinta trecerea de la scrierea capitala la cea cursiva, cu multe litere de forma liniara. Buda superioara a lui B dispare, iar cea inferioara trece in partea stanga, dand literii 0 forma asemanatoare lui D; acesta e inlocuit cu 0 forma uncial a sau minuscula; E se reduce la doua hnii u~or indinate sau rotunzite, ~i uneori la forma unciala, trasata printr'o linie curba cu 0 linie mica orizontala la mijloc; G se apropie de forma capitala sau trece la cea semi-unciala; M e format din patru linii aproape paralele, prima fiind mai lunga; 0 din 2 trasaturi concave in acela~ sens, adesea separate, a doua fiind mai mica; R devine 0 verticala dreapta sau u~or indoita, cu 0 linie curba in partea de sus, trecere catre forma minuscula; I are forma care trece in unciala. 2) Monumentele literare pe papirus sau pe pergament, intre care citam un papirus de la sfar~itul sec. I (colectia ar hiducelui Rainer) sau fragmentul unui discurs fixat de editori sub imparatul Claudiu (41.54 p. Ch. n.), gasit in Egipt (muzeul din Berlin), etc., prill faptul ca sunt trasate cu cerneala pe un material care nu opune rezistenta, au numeroase litere legate intre ele. Litera B are aceia~ forma ca in grupa precedenta; D e facut dintr'o singura trasatura in for~a uncial.i; E tinde catre forma unciala, din dona linii, dar a-

nunta forma cursiva dintr'o linie, gasita in papirusurile din grupa urmatoare; H, M, N sunt facute fara a ridica pana; P !,'i R au forma din grupa precedenta. Cuvintele sunt separate prin puncte, iar pe unele vocale apar accente. 3) Cateva papirusuri, intre care citam rolul matricol al soldatilor cohortei prima Augusta Praetoria Lusitanorum equitata din Apollinopolis Major (in Egiptul de sus) din anul 156 p. Ch, n. scris in capitala rustica cu adnotatii cursive, un act de vanzare pe papirus din 166 sau scrisoarea lui Aurelius Archelaus catre tribunul militar Julius Domitius (sec. H) reprezinta elemente de trecere intre cursiva veche ~i cea noua. Literile M ~i N pastreaza forma din capitala rustica, B, P, R, S pe cea din tabletele ceruite pompeiene, iar D, E ~i U au forma capital a cu inceput de retunzire, care da apoi tipul uncial. c) Scrierea uncialii. Pe baza unui pasagiu mult discutat -din opera sf. Ierolllm, autorii din epoca medie ~i moderna au considerat uncialele drept caractere capitale de dimensiuni mari, adica avand inaltimea de 0 uncie (a douasprezecea parte diu picior). La inceputul sec. XVIII, Papebroeck numea unciale literile cursive lungite din primele randuri ale -diplomelor ~i MabilIon marile capitale rustice din fragmentele virgiliene de la Vatican. Dupa Nouveau traite de Diplomatique (1750-65) unciala este o majuscula rotunda, deosebita de capitala prin unele elemente. Majoritatea paleografilor prime!,'te astazi aceasta definitie, pe care Prou 0 exprima astfel: unciala este 0 scriere capitala, in care unghiurile !,'i hastele unora din caracterele capitalei s'au rotunzit. Scrierea unciala rezulta din capitala cursiva, in care, odata cu inlocuirea stilului prin calamus ~i a tabletelor ceruite prin papirus sau pergament, literile i~i simplifica trasarea. Prou da un exemplu interesant al acestei transformari : litera E, modificata in parte in scrierea cursiva, cere a patru trasaturi; cu vremea, scribuI ajunge sa traga cu 0 singura apasare a condeiului cele doua extremitati !,'i hasta care Ie lega, adaugaodu-i apoi linia mediana; capata astfel un E cu

hasta rupUi sus ~i jos in unghiu obtuz, apOl 0 hasta curbata ~i, prin accentuarea curbei, un E uncial:
capital cursiv pompeian uncial

u~or

Autorii benedictini ai tratatului pornenit ~ipaleografii De Vaines, Natalis de Wailly, etc. considera noua litere caracteristice ale scrierii unciale (litera cea mai tipica este M, aparuta in sec. II):

A~ec;hfl)~'Tu
Wattenbuch exclude literile: G, care pastreaza forma din unciala ~i in manuscrisele cu scriere capitala ~i I, care pastreaza in unciala forma din capitala. Paoli exclude pe U (V) care exista ~i In manuscrisele cu capitala. Prau nu recunoa~te drept caraeteristice decat literile A, D, E, M, excluzand deasernenea pe H ~i Q, care apartin prin structura lor alfabetului rninuscul cursi v.
SCRIERE UNCIALA (sec. V)

.r,,,,/~ecce~ lleCll SSl 01' fit. f\1"~5.-C c l- S I ~e-J'e-b

()nAe-ST~!9 UO"~Jffl elL 'l-J U r el'J.N C 1, e~ l-JU

s.

Transcriere Pax ecce, dilectissimi fratrcs, e cclesiae reddita est, et quod difficile nuper incredulis. (Ms. Sf. Ciprian. Bibl. Nationalii Paris. n. 10592, fol. 14, apud Prou. Album, pI. I, 1).

La inceput, caracterele unciale apar sporadic: in manuscrise se gasesc amestecate capitale rotunde, minuscule ~i uociale. Cu vremea se coostitue unciala caligrafica, intalnita io cartile scrise pe pergament la sfar~itul sec. IV. Din aaceasta epoca paoa la sfar~itul sec. VII, unciala predomina In scrierea cartilor, fiiod apoi imitata in unele din noile genuri de scriere. Exemple de scrieri amestecate s'au pastrat din sec. III, intre altele un fragment din Tit-Liv pe papirus ~i doua inscriptii io onoarea gramaticului P. Flavius Pudens Pomponianus, gasite la Timgad. Cel mai vechiu exemplu cunoscut de scriere unciala caligrafica ~i complecta este manuscrisul palimpsest al scrierii De republica a lui Cicero. S'au past rat numeroase alte lucrari in scriere uncial.i; interesant este un evangheliar din biblioteca seminarului din Autun, terminat in 754. in care textul e scris in unciala, iar paragrafele in miouscula cursiva, exemplu de trecere catre noul gen de scriere latina.
2. MINUSCULA

CURSIV

a) Minuscula cursivii veche deriva din majuscula cursiva veche, prin modificarea luogimii ~i structurii unora din liSCRIERE MINUSCULA CURSIV A VECHE
IV) (mijlocul sec.

Transcriere Cum in omnibus bonis benignilas tua sit pra[editatum] etiam scholasticos et maxime, qui a me cultore t[uo hono-] rificentiae tuae tradunlur, quod honesle resp[icere velil], non dubito, domine praedicabilis. Quaproptlerj ... (Papirus din Strasburg, Steffens, pI. 13).

tere. Chiar din sec. I, unele texte cu majuscula curSlva veche cuprind litere mai mici (M, N, 0, U) sau mai lungi (B, D, H, F, Q, R) decat celelalte. La sfar~itul sec. HI litereleB, D, M, P, Q, [?, S, T, au forme minuscule definitive. Probabil In cursul sec. IV, procesul de transformare continua;. la sfar~itul acestui secol era constituita 0 scriere cursiva compleet minuscula, cu numeroase legaturi Intre litere. Aceasta scriere apare mai ales In scrisori sau aete, pe unele monumente epigrafice, In note marginale sau In textul manuscriselor, etc. In afara de exemplele sporadice din textele cu scriere majuscula cursiva (sec. I-IV), Intalnim minuscula cursiva In texte din sec. IV: scrisoarea pe papirus gasita in Egipt ~i pastrata la Strasburg, tableta de plumb gasita la Trier, etc. In chartele din Ravena, scrise in sec. V ~i VI, gasim cele mai caraeteristice exemple. Pentru transcrierea cartilor s'a Intrebuintat uneori 0cursiva deosebita de cea minuscula din documente: trasaturile deasupra ~i dedesuptul randului sunt mai miei, literilemai groase ~i mai dese, partea superioara a hastelor e trasata tot din doua linii, dar acestea sunt atat de apropiate ca se confunda, dand impresia h3stelor In forma de maciuca din minus cuIa carolina. Aceasta scriere e numita de Steffens semi-cursivii ~i e reprezentata mai ales prin manuscrisul din biblioteca Ambrozianii din Milan, cuprinzand Antichitatile judaice ale lui Flavius Josephus (sec. VI). b) Scrierile numite nationale erau scrieri minuscule cursive Intrebuintate In Halia, Franta ~i Spania, Incepand din sec. VII. Considerate multavreme de paleografi ca inventii separate ale diferitilor barbari a~ezati In imperiul roman, ele nu prezinta in realitate deosebiri esentiale. Pale-ografii moderni au mentinut totu~i denumirile vechi, nu ca indicatii ale originilor diferite, ci ca specificari ale regiunilor sau popoarelor unde au fost mai mult Intrebuintate. Sunt trei ;rupe regionale ale minusculei cursive vechi: lombard a sau mai exact italiana, merovingiana i vizigotica. 1) Minuscula cursivii italiano-lombardii apare in acte ~i manuscrise din sec. VH-XII In Italia ~i In Galia sudicii. Are-

aspecte variate dupa regiuni sau dupa forma textului. In documentele notariale din Lombardia ~i din principatele sudice ale Italiei, minuscula cursiva aminte~te pe cea din aetele din Ravena (sec. VI), dar literile sunt mai scurte ~i mai groase, fiind scrise pe pergament. In sec. IX dispare dubla trasatura din hasta literilor b ~i 1. In sec. VIII apare ligamentul ii, care pare a corespunde italianului z. Influenta carolina transforma minuscula lombarda din sec. X, dar se pastreaza e buclat la partea superioara ~i ridicat deasupra randului, ligamentele Ta, Te, ii, etc. La sud, influenta. franca se resimte mal putin.
SCRIERE MINUSCULA CURSIVA ITALIANO-LOMBARDA (Scriere lombarda propriu zisa)

Transcriere [Monti]cello est positum fundo Castrutiano qui cognominatur Te[seIlo .. ] ...agrestis, cullum et incultum et cnm omnibus a predicto M[onticeIlo ..] (Charta din Ravena 9 decembrie 970. Ia Bib!. Nat. Paris. ms. Iat. n. a. 2573, p. 6, apud Prou, Album, pI. II, 1).

In documentele caucelariei potificale ~i in aetele notarilor romani din sec. VIII-XIII se intrebuinteaza minuscula cursivii curia/a (litteTa Tomana), care prezinta litere cu forme caraeteristice:

care modificari. Sub pontificatullui Benedict VIII (1012-1024) cancelaria apostolica. incepe a intrebuinta minuscula carolina. Sub Pascal II (1099-1118) apar ultimele acte papale eu seriere curiala. Notarii romani 0 mai utilizeaza insa pana in sec. XIII. In documentele curiale ~i notariale din Neapol apare o scriere analoaga., dar mult mai greu de deseifrat din eauza ligamentelor ~i a eozilor variate ~i eurioase ale literilor.
SCRIERE MINUSCULA CURS IVA ITALIANOLOMBARDA
(Scriere romana)

. l~

"v'

Sf

;,~t /-'.. .

~~_",,~~-~~.:t_\-.(;;. .~~-:;~ --.::

Q ' ".

?'

"

;~'~~r",~~~~"
>

'h~~~".;:~~

- ,J~.~~t ~~1" sill~~~i

tu-r~l~-~~
1) huius splendedissimae

-~:w.,.~~t1w~l~nri
Transcriere urbis ... (papirus din Ravena, an. 572. apud Barone,p, 31). 2) PASCHALlS. EPlSCOPUS SERVUS SERVORUM DEL... Pie postulatio voluntatis elfectu ... (indu )bitanter as sum at. Quia igitur ... (Bula lui Pascal II din 21 mart 1102. Arh. Nat. Paris. L 223. 1, apud Prou. Album. pI. II. 2).

sec. VII-VIII cu 0 minuscula semi-cursiva, analoaga celei din sec. VI, dar avand litere drepte in loc de indinate, trasaturi mai groase ~i ligamente mai rare. Sf. Columban aduce influente irlandeze in manasiirea Bobbio, fondata de el Ianga Piacenza. In sec. IX minuscula carolina inlocue~te semi-cursiva din nordul Italiei. In sudul Italiei, In special in priocipatele lombarde din Beneveot ~i Capua, minuscula cursiva ia 0 mare desvoltare, ajungand la 0 perfectiune artistica deosebita in textele scrise de calugarii maoastirilor de La Cava ~i Monte Cassino. ScriSCRIERE MINUSCULA (Scriere CURSIV A IT ALIA NO-LOMBARDA din Monte Cassino)

Transcriere Sed in lege domini fuit voluntas ejus, et in lege ejus meditabitur die ac nocte. Et erit tanquam lignum quod plantatum est secus decursus aquarum. Quod fructum suum dabit in tem(pore) : (probabil din 10<J9, ms. n. 364, Bib!. Mazarine, Paris. apud Prau, Album, pI. 1lI, 1).

erea rotunda ~i grosolaoa din sec. VIII-IX se perfectioneaza io sec. X, caod unele litere (i, m, n, u) locep a-~i ingro~a indoiturile; in sec. XI apar unghiuri, care se accentuiaz.i in sec. xn, daod na~tere unor litere cu forme exirem de elegaote, inflorite ~i buclate, unite adesea intre ele prin trasaturi comune. Dnele litere iau forme cu totul speciale: a, d, e, i, s, r, t. In sec. IX-X, a dio codicele de la Montecassino are forma unui 0 ~i a uoui c sau a doi c legati io partea inferioara; in sec. X-XIII, are forma unui 0 unit cu c. In afara de forma unciala, d are in sec. IX-X 0 forma cu hasta dreaptii. Litera e are forma unui c cu un 0 deasupra; i are trei forme, dintre cari una seamana cu l; rare doua forme deosebite; s are forma unui f, fara taetura la mijloc; t sea-

mana cu cel majuscul sau se aseamana ~i cu a (0 unit cu c. dar cu bucla acestuia in sus sau doi c legati in partea de sus). Dam aici alfabetul acestei scrieri:

o:abc tot-fg-hz)lh.lmno PCJ trftrt;uu-,,?,;

In manuscrise apar literile unite: et, eius, et, Ii, gi, nt. ri, sp, st, ii. 2) Minuscula cursivii merovingianii sau Iranco-galicii este intrebuintata in Galia sub dinastia merovingiana ~i mai ales in sec. VII-VIII. Nu poate atinge forma caligrafiea perfecta a serierii lombardo-italiene, deoarece in sec. IX e inlocuita eu minuscula carolina, mentinandu-se doar sporadic pana in sec. XII-XIII. Trasaturile scrierii merovingiene se apropie de acelea ale scrierii minuscule cursive din Italia, dar literile sunt drepte sau chiar inclinate putin spre stanga,. mai inguste ~i mai ascutite: hastele literilor b, d, l, r, s sunt mult ridicate deasupra randului, hastele literilor d, r, s, coborand ~i sub rand; literile amestecate ~i ligamentele foarte nump.roase fae aceasta scriere confuza ~i greu de descifrat. Textele pastrate se impart in trei eategorii: Diplomele regilor mel.'ovingieni (38, publicate de Lauer ~i Samaran) ne dau cele mai vechi exemple de minuscula cursiva franco-galica. Literile au 0 forma neregulata; sunt inclinate u~or spre stanga, eu hastele extrem de lungi; prescurtarile sunt rare; cuvintele sunt separate vag, adesea ultima iitera a unui cuvant fiind legata de prima din euvantul urmator sau unele cuvinte fiind desf,lcute in silabe. Cateva litere au aspecte caracteristice: a este format din doi c uniti, fiind inchis la partea de sus, dnd nu e suprapus sau legat de litera urmatoare; e este format dintr'un c unit cu e sau dintr'un semicerc cu 0 bucla inchisa deasupra, iar cand e legat de alta litera seamana unui 8; care deasupra 0 trasatura in forma de drlig mai inalta dedt randul; g are doua bucle; i se prelunge~te adesea sub rand,. avand capul ingro~at printr'un mic ca.rlig la stanga; r sea'mana cu s, dar capu'l se frange in unghiu ascutit spre dreapta

SCRIERE

MINUSCULA CURSiVA MEROVINGIANA (Cancelaria regala)

Transcriere eo quod porcione sua in villa noncoban(ti ...) (genetri)ci sua Bertane quondam ligebus obven(ire ...) (reteni)rit. Qui ipse Amalgarius taliter dedit .. in predicto loco Bactilionevalle de ... (Diploma de la Teodoric III, din 30 Iunie 679, Arh. Nat. K 2, no. 13; apud Prou, Album, pI. IV, I).

in vreme ce s se curbeaza; tare piciorul indoit spre dreapta, lar capul cu 0 bucla inchisa in partea stanga, etc.:
CL

a
a

{'
c

8
e

J~
r

f
s

et
t

&
et

In dirti apare' uneori 0 scriere minu1>cula mai mult sau rnai putin cursiva. Adesea, in sec. VII ~i VIII, acela~ manuscris cuprinde mai multe feluri de scriere: cursiva majuscula. unciala ~i minuscula, dupa copistul care scria par- tea respectiva. (Exemplu este manuscrisul lui Eugyppius, de la inceputul sec. VIII, gasit la Saint-Martin de Tours ~i pastrat la Bib\. Nationala din Paris). Literile au forma celor din diplome, dar trasaturile sunt mai groase ~i mai regulate, hastele mai scurte ~i ligamentele mai rare; este de fapt 0 cursiva caligrafica. Manuscrisul lui Grigore din Tours (ga-

sit la Corbie ~i pastrat la Bib1. Nat. din Paris) transcris in sec. VII are prescurtari putine. iar literile cele mai multe seamana celor din diplome. Litera a est.e adesea scrisa deasupra ~i deschisa sus; in rand e inchisa spre a nu se confunda cu u; t are forma unui 8 legat de litera urmatoare, iar ligamentul et (&) se va pastra pana astazi.
SCRIERE MINUSCULA CURSIV A l'1EROVINGIANA (Malluscrise)

ita dispersi

Transcriere sunt ut vix in vicensimu quoque repperentur stadio, multi enim ex eis prorsus non sunt inventi. Tunc illi a lapidibus, ut diximus, caesi et humo pro strati paenitentiam ... (Gregoire din Tours, His/aria Frallcarum. ms. din sec. VIl, Nat. Paris. ms. lat. no. 17655, apud Prau, Album, p!. V. I).

Bib!.

Cartile scrise in sec. VIII-IX in Calia ~i in special in manastirea Corbie, cuprind 0 minuscula regulata ~l mult
SCRIERE MINUSCULA CURSIVA MEROVINGIANA (Scriere din manastirea Corbie)

Transcriere Cuperemus quidem de vestra(rum) ... (gaudi)re. Ut congratularemur po(tius) ... contra disciplina ecclesiastica ... et bene facta perveniunt, (ms. sec. VIII, Bib! Nat. Paris, ms. lat. 3836; Prou, Album, p!. IV, 2).

apud

mai caligrafica deca,t grupele precedente, numita "scrierea din Corbie", care se aseamana mult cu cea intrebuintata in nordul Italiei. ExemplJ.l ne da colectia de canoane a lui Dionysius Exiguus transcrisa in sec. VIII (Bib!. Nat. Paris), etc. 3). Minuscula cursivii vizigoticii, numita ~i littera toletana dupa vestita ~coala caligraica din Toledo, se prezinta sub doua forme. Una putin lizibila ~i lipsita de eleganta face trecerea de la cursiva majuscula la minuscula vizigotica; se intalne~te mai ales in sec. VII-VIII. A doua e 0 forma evoluata, cu trasaturile rotunde ~i elegante, care atinge apogeul in sec. IX in ~coala caligrafica din Toledo. Aceasta minuscula se distinge de sc!"ierea italo-lombarda prin cateva litere caracteristice: a are forma unui u; e are forma dubla, ca un e minuscul actual ~i ca un epsilon (e); c are forma moderna; g are forma unciala; r ~i s se disting prin buda superioara in unghiu la r ~i curbata la s; t are forma a 2 c uniti complect:

Semnele de prescurtare constau in trasaturi orizontale deasupra raodului, cu unul sau doua puncte suprapuse. Titlurile sunt scrise cu litere capitale oblonge, unite sau intretaiate; semnaturile cuprind notire cu litere unciale sau cu 0 cursiva minuscula primitiva; data e fixata dupa era spaniola, care incepe la 1 ianuar 38 a. Ch. n.; unele cifre romane au forme speciale.
SCRIERE MINUSCULA CURSIV A VIZIGOTICA 1) Cursivii propriu zisii

Transcriere Quam mirabilis sit ecclesiae catholicae pulcritudo (sec. VI, Merino, Ese. Pal. pI. 3, 1; apud Barone,

p. 40).

Siquis
usque

Transcriere parenlibus infantulum acceperit Dulriendum ad decem annos, per singulos annos si[n]gulos solidos pretii pro ... (Lex Wisigothorllm, ms. sec. VIll, Bib\. Nat. 4667, aplld Prou, Album. pI. V. 2).
R

Dupa cronicarii Lucas de Tuy ~i Rodrigo, arhiepiscop de Toledo (sec. XIII), in sinodul tinut la Leon prin 1079 s'a decretat inlocuirea scrierii toletane cu minuscula carolina, probabil ca urmare a inlocuirii liturghiei mozarabe cu cea romana. In orice caz, scrierea carolina patrunde in chartele ~i cartile din nordul ~i nord-vestul Spaniei cam intre 1071 ~i 1085; in cancelaria regala a Castiliei apare sub Alfons VI (1065-1109) ~i devine predominanta sub Alfons VII (1126-57)' Totu~i, in actele particulare nu apare pan a prin 1120. Scrierea vizigotica se mentine in u nele provincii, iar in Galicia apar exemple chiar pan a in sec. XII. Intre textele scrise cu minuscula vizigotica citam legile Vizigotilor (sec. VIII), un exemplar din cartea Sf. Ildefons despre Sfanta Fecioara (sec. IX-X), 16 manuscrise gasite in manastirea Silos (pastrate la Bib\. Nationala din Paris), etc.

a) Minuscula caHgrafica primitiva numita ~i scrierea semi-unciala este 0 forma de tranzitie, creata prin adoptarea ~i caligrafiarea treptata a minusculelor cursive, io masura degajarii lor din majuscula cursiva veche. In doua rezumate din Tit-Liv, scrise io sec. III, apar minusculele caligrafice b, d, m, p, q, r; in textele mixte din sec. IV se adauga minusculele a, f, s; in sec. V, in manuscrisul Institutiuoilor lui Cassian, de exemplu, nu mai sunt majuscule dedt E ~i N cu forma unciala. 10 manuscrisul Sf. Ilarie (bib1, capitulara Sf. Petru din Roma) din 509 sau 510, nu-

mai Neste minuscule.

majuscul. In textele urmatoare

toate literile sunt

SCRIERE SEMIUNCIALA
(sec. VI)

... ~ a

CO~~

U ... '

t-t d.~Co~

CU Irce-o-nd...rnt-te--'
Transcriere non cognovi nisi per legem. nam concupiscentiam ne [sciebamJ (ms. Sf. Augustin. Bib!. Orleans. apud Prou. p. 97).

"p~'

no. 169;

Inca din cursul evolutiei sale, aceasta scriere de tranzitie, care pare a avea la baza numeroase forme unciale, este adoptata in unele parti ale Europei, dand nai;1tere la scrieri caligrafice complect formate: minusculele irlandeza, anglosaxona ~i carolina. b) Minuscula caligrafica irlandeza, numita in sec. IXXU scriptura Scottica sau io opera unui anonim din sec. X litterae tunsae sau tonsae, deriva din minuscula caligrafica primitiva adusa in Irlanda de misionari catolici romani in sec. V ~i VI. Scribii lotrebuintau doua tipuri de scnere: 1) 0 scriere rotunda, cu litere de format mare, cu trasaturi groase i?i cu haste lungi. Prezeota frecventa a catorva litere majuscule de forma uociala (R, S, B) justifica numele de semi-unciala. A fost I'ntrebuintata mai ales I'n cartile liturgice, deveoiad 0 forma tip, care se va imita io carti1e de acest gen pan a in sec. XUI. Literile caracteristice sunt: r are forma asemanatoare unui n minuscul; b i?i l au hasta eurbata la mijloc cu logro~are in forma triunghiulara la 'l?d~oitudi.; s aminte~te pe eel din minuscula cursiva vizigotIca sau pe cel modern. Literile sunt fOdrte apropiate unele de aItele, cu numeroase ligamente. 2) 0 scriere ascutitii, mai cursiva ~i cu minuscule mai perfecte deriva din cea rotunda in cursu I sec. VII. Aceasta
l)

scriere are acelea~ caraeteristice din semi-unciala, dar dureaza mai multa vreme. Astazi inca unele texte imprimate 0 utilizeaza: Literile caraeteristice din scrierile irlandeze sunt:
it

p,fJ

Majoritatea manuscriselor sunt impodobite cu miniaturi sau cu majuscule inconjurate de broderii sau spirale ~i terminate cu capete de pe~ti sau de pasari sau conturate cu ~iruri de punete J'o~ii. Intre prescurUirile intrebuintate doua sunt proprii manuscriselor irlandeze: autem (nota tironiana cu semn de prescurtare) ~i enim.
SCRIERE MINUSCULA CALlGRAFICA IRLANDEZA

p~r",m~rf?tuc\r~

qlnckl~JalS lnlm
, . cedi
I . t,..
t~

'puldm.1Jm~
. UttltnUfTt; pr:l.JnC/pe;

1r' dre-

qiJest; post; p~01

d>-;~

sa:an.dawm B:phrouser arlp,0rmCTI, _.dram:z:;s. cfomrn~ rurorufa!q Sumus gwa: !,eductrlfL rll.e- or;rz;

Transcriere 1) patre summo servata (sec. VI!. Steffens. pI. 26) 2) quid vultis mihi (sec. VII, ibidem. pI. 30) 3) (se)pulchrum. Altera au/em die. quae est post Parasceven, con venerunt principes sacerdotuID et Pharisei ad Pylatum, dicentes: domine recordati SUIDUsquia seductor ille dixit. .. (sec. VUI, Evangheliar scris de Holcundus. BibI. Nat. ms. n. a. 1587, f. 3t v.; apud Prou. Album. pI. VI).

lat.

Intre textele cu semi-unciala irlandeza citam Evangheliile gasite in manastirea Kells (dupa prima jumatate a sec. VII), iar cu scriere ascutita Cartea din Dimma (dupa unii scrisa prin 650, dupa altii in sec. VIII), etc.

Scrierea irlandezii trece in Marea Britanie :;;i pe continent cu c.ilugarii intemeietori de manastiri. La sfar:;;itul sec. VI, Sf. Columban fondeaza manastirile din Annegray, Luxeuil :;;iFontenay, iar la inceputul sec. VlI cea din Bobbio. Discipolii sai fondeaza manastiri in Faremoutiers, Jouarre, Rebais, Saint-Gall. Au dus cu ei carti care au servit de model; au atras calugari irlandezi care au fiicut sa se raspandeasca influenta minusculei irlandeze. c) Minuscula caligrafidi anglo-saxona, numita de L. Delisle hiberno-saxond :;;i de Traube insulara este 0 scriere irlandezii transportata de c.ilugarii din Irlanda in manastirile foodate de ei in nodul Marii Britanii. Una din cele mai vechi :;;coli caligrafice se afla in manastirea din Liodisfarne. Scrierea rotunda este intrebuintata in texte liturgice :;;iliterare. Scrierea ascutita este iotrebuintata la ioceput mai mult in documente. In sec. X minuscula carolina patrunde, tot mai puternica, peotru a inlocui cu totul vechea scriere regionala, dar io prima jumatate a sec. XI se mai pastreaza vechea forma a lui g :;;i un r de forma ascutita. In textele io limba saxooa, unele sunete proprii acestei limbi erau redate io scrierea anglo-saxona prin semne imprumutate din alfabetul runic. Dentala spiranta e redata prin th = thorn din alfabetul ruoic sau prio d taiat de 0 transversala (vezi literile caracteristice); in sec. XVI abia, apare forma tho Pentru bilabiala w se introduce runa wen, asemanatoare uoui p; w apare abia io cursul sec. XIV.

\)t'SCI'Pt'

h e1l.1 S

'7n1,1'bmW~f10"
Transcriere I) discipuli eius (an. 700, Steffens. pI. 31). 2) multum laborando (an. 737; ibid. pI. 32).

Iotre textele scrise xona, citam Evangheliile

ell

minuscula caligrafica anglo-sascrise in semi-unciala la Lindis5

farne de episcopul Eadfrid prin 700 (British Maseum) sau Liber Vitae, manuscris de prin 840 cu lista donatorilor bisericii din Durham, pontificalul sf. Dunstau de la sfar$itul sec. X (Bib!. nat. Paris) $i acela al arhiepiscopului Egbert de York din sec. X sau XI (Bib!. nat. Paris), scrise in semi-unciala. d) Minuscula caligrafica carolina, dupa numele lui Carol cel Mare, in vremea diruia se impune, era numita deasemenea franca. sau romana., dupa presupusul loc de origina, minuscula rotunda. sau minuta erecta, dupa forma ei. Varietatea de scrieri din Europa apuseana la sfar$itul sec. VII $i inceputul sec. VIII nu ne permite sa urmarim fdzele a paritiei acestei forme. Pentru Bretholz, Steffens, etc. ar fi 0 transformare a minusculei cursive merovingiene, debarasata de ligarnente; pentru cei mai multi paleografi ar fi o forma semi-uncialasau minuscula caligrafica primitiva transformata sub influenta scrierilor cursive, fapt care ar fi probat de notele marginale din carti apartinand sec. VI-VII sau din uncle manuscris~ din sec VIII, redactate intr'un amestec de minusculi caligrafica $i cursiva. Deasemenea, se discuta inca locul de origina a minusculei caroline. Din putinele manuscrise datate ale epocii este greu de stabilit acest lucru. Sickel pare totu$i a se apropia de adevar, cand atrage atentia ca $colile din Roma $i in special Schola Conturum, in care miouscula semi-unciala era intrebuintata cu preferinta, erau atunci foarte active $i produceau 0 serie de manUSCl se cu caracter bisericesc (catai loagele $i vietile papilor, colectii canonice, opere liturgice) care se raspandesc in lumea intreaga. Unii paleografl, ca A. Gaudenzi au pus in sarcina papei Adrian I reforma care a dus la alcatuirea minusculei perfecte. Altii, ca Delisle, Thomson, Fumagalli, Barone, etc. 0 atribue lui Carol cel Mare. In 789, acesta ordona revizuirea cartilor liturgice scrise in greoaia $i adesea indescifrabila minuscula cursiva merovingiana $i inlocuirea vechii scrieri cu una mai buna $i mai estetica. Aceasta sarcina revine calugarilor din manastirea Saint-Martin din Tours, pe atunci sub staretia invatatului calugar englez A1cuill din York (796-804). In $coala din

'hCI"f'YJ'Tl

If" qUf1n C~
f , "

o
"E

f1....,1~ceftl-rJ,

bla't.}. bb, d."e

1'7\ U'Yl~

~al)l'

Ml d1.S./ethlti~eU)omnQS

Transcriere 1) XLI. Anastasius. natione Romanus. ex patre Maximo. sedit annos Ill. dies X. Hic constituit quotienscumque evangelia recitantur. sacerdotes non sederent. Hic fecit ordinationes II presbyteros V diacoflos V episcopos. (ms. Jat. din 796. Bib\. Nat. Pari,. no. 145\ ; apud Prou. Album, pI. VIr. 1). tj et in episcopis. Patriarcha l1.reca lingua pater principum sive <;ummus patrum interprotatur, quia prirnum idem apostolicum reti-net locum, et ideo quod summa honore fllngitur tali no-(mine) ... (Raban Maur. De inslifut;one clericorum, ms. din 819, Bib\. Nat. Paris 2440: apud Prou. Album. p\. VIi. 2). 3) hominis quem con I firmasti tibi (sec. VIII , apud Barone, p. 45). 4) Oblata tibl domine munera ... (sec. X, ibidem) 5) Ego dixi dii estis; et filii excp\si omnes (sec. XI. ibidem).

Tours, ca ;;l In celeblte ;;coli france, se studiaza ;;i se intrebuinteaza capitala clasica cu trasaturi drepte ~i largi alaturi de capitala rustica cu tdisaturi lungi, rotunzite ~i fine, unciala ;;i semi-unciala perfectionate. Din comparatia acestor scrieri cu minuscula romana a ie~it probabil aHabetul minusculei caroline. De Wailly (Elements, I, 390-3) arata chiar ca literile c, i, 0, p, x, z seamana cu caracterele capitale ~i unciale, de care se deosebesc a, b, d, e, f, g, 1, m, n, r, s, iar literile h, g, I, u seamana uncialelor. Minuscula carolina are trei perioade de evolutie: a) in sec. VHIIX se pare ca predomina formele cursive, care se observa in a deschis, in g, r, illdoite in unghiu ascutit, etc. Litera I este semi-unciala, iar u minuscul. Hastele lungi sunt uneori ornate. Trasaturile groase ;;i ce1e subtiri sunt distincte. b) In perioada a doua (neocarolina), din sec. X, apare regularitatea grosimii ~i rotunzimea corpului, earn fara gust. Forma veche a lui a deschis ;;i alte influente cursive dispar. c) In perioada a treia, in sec. XI-XlI, apare scrierea carolina perfectionata, in care fiecare litera are forma sa determinata ~i independenta fata de ce1elalte, in care linierea e fina ~i dreapta, cuvintele perfect distincte, prescurtarile intrebuintate cu moderatie, punctuatia corecta. Pe de alta parte, aceasta scriere variaza dupa intrebuintare: a) In carli in general exista spatiu intre cuvinte, mai ales din sec. IX inainte; in titlurile scrise in capitala ;;i unciala cuvintele sunt unite. In sec. VIII-IX a este deschis ca in cursiva sau uncial; in sec. XI este numai uncial. In sec. IX hastele au luat torma unor maciuci prin ingro~area partii superioare, la literi]e b, d, h, 1; in sec. XI aceasta ingrol?are ia forma unui triunghiu cu un tel de ca.rlig la stanga, lucru care a aparut sporadic deja in cursu I sec. IX-X. r n sec. VIII-IX, g era format din trasc'ituri distincte: 0 linie 0rizontala, una verticala ul?or inclinata de ]a dl'eapta spre stanga ;;i 0 coada mare semicirculara deschisa spre stanga; in sec. IX cele doua trasiituri superioare se confunda, dand o trasatura curba; in sec. X g e format din doua bucle, care se inchid definitiv in sec. XI. In sec. VIII, m ~i n SUHtinclioate spre dreapta l?i gambe1e se subtiaza spre bazii, iar

in sec. XI sunt drepte ~i cu gambele de aceia~ grosime; m are ultima gamba indoita spre stanga, iar n are adesea forma capitala sau unciala. Acum apare y (e cu sedila) in 10cui diftongului ae (sec. XI). ca ~i semnul pus deasupra randului pentru h (sec. XI; este spiritul aspru grec). Prescurtarile sunt rare; ligamentul merovingian & se mentine. Titlurile sunt scrise cu capitala, unciala $i semi-unciala. Ligamentele dispar cu totul in epoca lui Carol cel Mare si Ludovic Piosul (sec. IX). Scrierea carolina din manuscrise este InJocuitii. in parte in sec. XII cu scrieri noi, mentinandu-se insa in charte. b) In acte. Minuscula cursiva merovingiana, care dispare din carti la sfar$itul sec. VIII, se pastreaza in cancelaria lui Carol cel Mare, dar influentata de minuscula carolina dreapUi, avand mai putine ligamente, mai multe litere izolate ~i cuvinte separate. Spre st:ar~itul domniei lui Carol ~i in cursul sec. IX, se apropie tot mai mult de carolina. Legaturile de cuvinte ~i literile suprapuse dispar, hastele se prelungesc mult deasupra randului subtiindu-se la capat :;;i curbandu-se la dreapta, cozile se prelungesc mult sub rand. Se constitue astfel scrierea numita minusculd diplomaticd carolingiand sau minuscula fraJ1cezii. Majoritatea caraeterelor acestei scrieri au formele din minuscula livresca, dar sunt mai subtiri ~i mai inalte. Litera a formata din c unit cu i, persista deschisa in partea superioara pana in sec. XI. Unele litere pastreaza forma arhaic.'i din rninuscula merovingiana: care deasupra capului 0 prelungire in forma de carja; e are capul buc1at deasupra randului; r e legat de literile alciturate; tare bara orizontala indoita spre stanga in semicerc inchis; 0 este oval, iar in nurneroase charte din sec. IX-X are deasupra 0 prelungire vcrticala asemenea celei de la c; n are forma majuscula din carb. Primul rand al diplomelor regale cuprinde adesea text scris cu litere lungite, pana in prima jumatate a sec. XIV. In chartele particuIare se distinge in sec. XI 0 minuscula asemenea celei din carti ~i, peotru aetele emanand de la duci, conti, episcopi cu cancelarie proprie, 0 minuscula cu haste prelungite. In sec. XII scrierea chartelor este foarte eleganta ~i ingrijita, cu prescurtari regulate, litere $i cuvinte distincte. b aceast<'i;.

epoca mjnuscula diplomatica franceza atinge apogeul, impunandu-se definitiv in toate cancelariile europene, unde se mentine pana in cursul sec. XIII. Literile caracteristice ale minusculei caroline sunt, a, g, m, f, r, s:

f
f

1-'-r
r ~

Textele cu aceasta scriere sunt extrem de numeroase. Adesea, mai ales in Franta sub influenta ~coIilor caligraficodecorative din nord, apar decoratii exeClltate in textul manuscriselor prin litere intretaiate, litere ornate, reprezentari de scene sau personagii. Intre cele mai vechi texte cu scriere carolina citam evangheliarul scris de Godescal in 781 din ordinul lui Carol cel Mare ~i al sotiei lui Hildegarda, cu lilitere de aur pe pergament vopsit cu purpura, etc. Minuscula carolina e ultima forma din prima perioada de evolutie a scrierii latine.

In aceasta perioada, care cuprinde a doua parte a evului mediu (sec. XII-XV), scrierea latina inlatura mare parte din balastul trecutului, atingand 0 faza de desvoltare ~i de raspandire mult superioara celor precedente. Pan a in 'sec. XII ~i chiar in sec. XIII ea fusese apanajul unui numar res trans de scribi clerici educati in scolile caligrafice ale manastirilor. Putini oameni se puteau exprima in scris fara ajutorul acestor scribi de meserie. Din sec. XII inainte, poate in urma extensiunii luate de invatamantul universitatilor, po ate gratie u~urintei de a-~i procura materialul, hartia, scrierea piitrunde tot mai adanc in domeniul public, cuprinzand nu numai intreg clerul occidental, dar ~i numero~i laici. Numeroase personagii ale acestei epoci au lasat posteritatii autografe, fie in forma de simple semnaturi, fie in forma de scrisori, de acte sau de opere literare, teologice, filosofice ~i ~tiintifice.

In afara de vechile forme de scriere, pastrate de unii traditionali~ti ~i mai ales de copl~tii lucrarilor teologice ~i textelor sacre, perioada go1.ica-humanistica cuprinde doua scrieri noi, Cll semne alfabetice complecte, atat majuscule cat ~i minuscule: a~a zisa scriere goticii care se raspande~te repede in intreaga Europa centrala, rasariteana ~i nordica, pastrandu-se ~i astazi inca in unele forme din scrierea germana; scrierea humanisticii, facutii cunoscuta Occidentului prin operile marilor humani~ti italieni din sec. XIII-XV sau prin acte1e cancelariei papale ~i care va servi drept tip caracterelor latine tipografice.

Numirea Iloticii." nu a voit sa aminteasca vre-o legatura intre aceasta scriere ~i poporul germanic al Gotilor sau cu arta ogivala a catedralelor. Ea servea oamenilor Rena~terii ~i admiratorilor acestei epoci pentru desemnarea oarecum dispretuitoare a multor aspecte sau institutii medievale, pentru ei "barbare ~i intunecate". Paleograful italian Carini a numit aceasta scriere "monahala", gandindu-se desigur ca ea a aparut intre peretii manastirilor, un de se desvoltase arta caligrafica pana in sec. XIII, sau prin contrast cu scrierea humani~tilor profani. In fapt, scrierea gotica este 0 modificare, uneori exagerata ~i pedanta. a minusculei caroline, care atillsese in sec. XI-XIII 0 perfectiune caligrafica, care i-a atras din partea paleografului german Wattenbach numlrea de aus-

gebildete Minuskel.
Inca din sec. XI, minuscula carolina prezinta oarecare semne de degenerare. Se remarca tendinta scribilor de a frcinge curbele trasaturilor ~i de a transforma in unghiuri colturile rotunzite ale literilor. Contrastul intre trasaturile groase ~i cele subtiri se accentuiaza deasemenea. In sec. XIII, tendintct aceasta se accentuiaza. mai ales in actele nesolemne : scrierea obi~nuita, 0 cursiva minuscula cu trasaturi facute fara a ridica condeiul, devine verticala sau se apleaca spre stanga; literile se deschid dar ligamentele se inmultesc; apar trasaturi comune pentru doua litere alaturate; in gene-

ral scrierea este mai deasa, mai inalta ~i mai colturoasa, tinzand catre 0 forma noua, pe cale de constituire. In sec. xnI evolutia continua paralel in acte ~i in textele cartilor, dand na~tere la doua forme de trecere: a) 0 minuscula destul de repede trasata, cu numeroase caraetere de cursiva, cu litere formate din linii frante, dar Cll resturi destul de numeroase de curbe. Numita de paleografi minuscula semi-gotica, aceasta scriere face trecerea intre minuscula romano-carolina ~i cea gotica propriu zisa. b) 0 minuscula mai gros ~i mai incet trasaUi, cu aspect caligrafic, cu alternanp distincta de trasaturi groase ~i subtiri, cu litere pline, nedesfacute, fine, cu cozi ~i haste scurte, cu trasaturi extrem de fine servind de elemente decorative ca prelungiri ale unghiurilor, apare mai des in carti1e liturgice ~i va f'lervi drept tip scrierii caligrafice gotice. In sec. XIV, scrierea gotica este deplin formata. Ea cuprinde trei mari grupe dupa forma ~i modul intrebuintarii. a) Littera formata, lettre de forme, cu aspecte caligrafice pedecte, este cea mai eleganta ~i mai caracteristica. Se Intrebuinteaza in mod constant pentru copierea ~i redactarea operelor teologice sau a cartilor sacre, precum ~i in unele manuscrise de lux. Rareori 0 intalnim in randul intaiu al actelor solemne, emanate din cancelariile suveranilor occidentali. b) Littera notaria sau notata, letire de note este 0 scriere cursiva eu aspecte mai mult sau mai putin caligrafice, dupa modul intrebuintarii. Apare uneori in cartile uzuale, dar mai ales in actele obi~nuite ale cancelariilor regale, in aetele notarilor ~i ale particularilor. U neori serve~te pentru note sau ciorne, devenind ilizibila ~i exagerat de cursiva. c) Litiera mercantilis, amestec de caraetere cursive ~i caligrafice gotice, se utilizeaza mai ales de negustori pentru redaetarea ciornelor, ordinelor de plata, etc. In cursul sec. XIV, scrierile gotice se raspandesc in tot cuprinsul Europei catolice. Intalnim influente:;;i in textele romane~ti scrise in latine:;;te in sec. XIV ~i XV de scribi veniti din Ungaria :;;i din Polonia. Singurile tinuturi occidentale in care textele gotice nu predornioa sunt Spania ~i

f ..:~"<......

.................................

t:'\'~i~
;'~

;;4'"~ r",..-r
-utT'"~ .~~ 1 ,........ ~ _.... -

nl~

:-

_ - ..-

........... -....

'.

"

""i

~F1~f'

~~.(' ~ ~('
.. --'--;;7'-----.- .. "7""

~~t.~~rf~

r,~ ~ ~l
<J(QI ~
-._ .

te-~l,1~~~/~

\{ tbur ~ .'1.~t.tt" b( fCttm (g-!tft r~ qut ,",urt1. Clf:tr . \ .~ ~ ariu~<tt"~\! 1ttJ; C02J,1 -.t\~\!t""(lt" at qW./l~ UU4!~. , S
."1>\.~" !f, '1m onrta 4
/ '':. ._--" _.

.---_

CUt\! ~ ttU qUd:U.r'1.1 <nlft!t:V$1u:.t"

.._... _. __ .... _. --',"." . ~.~-.

'i
~

!~.CDltCetUnbtt wi'. t'ft CO' ~~) l ,.-!Jlmttrfluolt ~t~ .

.tl$tlf. tffmmttlt J)tt ..
__ ~ L. ~._. __ ._ ,. _. ~ __ ...;

Transcriere 1) Universis presentes litteras inspecturis et concedirnus recepilTus charta Senlis; et de noz caligrafica, Bib!. Nat. 3) conseiller parlement, notaire (gotica bastardei Nat. Paris, formata, lat. Eva abbatissa

Sancti Remigii c/ensis, ...

filia domini ...
e/ octo

Silvane

Now>ritis
domo

quad nos volumus

in monialem cursiva: Ii prelat

quad Agnes
viginti

nos/ra (scriere 2) sunt obeir

et sororem.

solioos ...

din Iulie 1253 a stare\ei Eva din Saint ReillY de Blbl. Nat. Paris; apud Prou, Album. pI. XIII, 3). eglise cors
e/ cels

de seinte

qui out la cure ne vue It copiat in 1294 de 2). il enseingnenl.., du Roi", Prou,

de noz armes a cels (scriere "Perinz de Falons".

garder, "La

et cil qui Sornme en son. du(dit

qui ont la cure Paris

de lui quand

ms. de

n, 938 fr" apud du roy Gilles,

Album. pI. XIII,

Nicole et secretaire

seigneur) decora\ii Paris, copiat ~i influen\e in 1500. ale Bibl,

eu trasaturi

exagerate. din Prou,

; epistoliar

al bisericii

94;'9, apud

Album, pI. XX, 2).

Italia unde se intrebuinteaza mai mult scrierea rotunda ceva servi drept tip celei humanistice. In sec. XVI, aceasta scriere rotunda, cu forme noi ~i variate, inl,'itura treptat gotica, impunandu-se in sudul ~i apusul Europei. In Germania numai, alfabetul modern mai pastreaza numeroase caracteristice ale goticei medievale. Scrierile gotice din sec. XIV poseda alfabet complect majuscul ~i minuscul, spre deosebire de scrierile precedentecare apartineau mai mult sau mai putin uneia din aceste ca-tegorii. Literile sunt alcatuite din linii frante, cu alternanta marcata de trasaturi groase ~i subtiri; profilul este aeeentuat prin alternanta trasaturilor sau prin prelungirile lor; hastele ~i cozile sunt groase, dar ies foarte putin din rand. Adesea intalnim litere cu trasaturile separate, litere deschise ; in sehimb legaturile intre litere se inmultesc: 0 caracteristica a serierii gotice este legarea literilor veeine prin trasaturi comune, mai ales cand e yorba de litere avand curbe opuse. Semnele de prescurtare. relativ rare, iau in cursiva forme ornamentale: pornind de la capul sau piciorul literii,_ se curbeaza deasupra cuvantului, uneori ocolindu-l pana sub linie (jumatatea a doua a sec. XIV pana in sec. XV-XVI). Majusculele iau forma stilizata a caracterelor capitale ~i unciale; uneori sunt simple minuscule trasate mai man ded.t restul literilor din rand. Foarte des, majusculele care ineep un rand sau un paragraf sunt trasate mult mai man ~i impodobite cu prelungiri ~i ornamente liniare sau chiar eu miniaturi ~i desemne. In cursul sec. XIII ~i in prima jumatate a sec. XIV apar in stanga coloanelor fire ro~ii sau ro~ii ~i albastre, impletite in forma de tulpini de plante, cu ramificatii ornamentale, cu frunze avand trei loburi aseutite la YarE, cu foi de iedera sau de vita de vie stilizate, care inconjura textul pornind de la 0 asemenea majuscula. lntre minusculele gotice. cele mai caracteristice sunt: a pastreaza uneori forma de c unit cu i din minuseula carolina, modificand-o treptat pana la forma actuala; bare hasta extrem de redusa, confundandu-se uneori cu v; d pastreaza forma unciala mult ingro~ata; fare trasatura mediana mult accentuata spre dreapta; s pastreaza forma care va trece in alfabetul modern german, dar nu se mai confunda cu f, de~

oarece trasatura mediana e inlocuita printr'un unghiu mar-cat in partea stanga; Tare doua forme: una derivata din minuscula carolina, cu bucla sus in dreapta, iar a doua cu bucla a~ezaLa orizontal in partea inferioara a corpului literii, la baza randului, forma pe care 0 intalnim ~i in documentele romane~ti. Sunt legate prin trasaturi comune mai ales grupurile urmaLoare de litere: bo, de, do, ad, pe, po, etc .. Literile got ice caraeteristice sunt:

Unul din cele mai vechi texte gotice deja formate estepsaltirea quadripartita, copiata in 1105 in manastirea Saint-Martin din Tours (Bib!. Nat. Paris). Din sec. XIII-XV ~i chiar in sec. XVI, textele pastrate sunt foarte numeroase, deoarece aceasta scriere are 0 raspandire mult superioara celorlalte forme. Citam: textul scris la Trier in 1191 (Bib!. catedralei din Trier, 133); martirologul copiat In 1218la SaintGermain-des-Pres (Bib!. Nat. Paris, 12833); dictionarul latin al lui Uguccio din Pisa, copiat in 1298 la Bolbec (Idem, 16678); un ms. al lui Toma d'Aquino, scris in 1320 (Idem, 11133); etc.

In sec. XII ~i XIU, cancelaria papala produce unul din cele mai trumoase tipuri de scriere minuscula romano-carolina. Incepand din timpul pontificatului Iui Inocentiu III (1198-1216), se fixeaza amanuntit regulile de redaetare ~i transcriere a aetelor apostoljce, reguli care vor fi cuprinse la sfar~itul sec. XIII in manuale speciale. Este fixata insa~i forma literilor, care pastrau in intregime aspeetul rotund al vechii minuscule romane, cu haste ~i cozi mai scurte decat in formele precedente ~i cu foarte putine tendinte catre fdingerea trasaiurilor in unghiuri. Este determinata intrebuintarea majusculelor pentru inceputurile frazelor ~i numelor proprii. La sfaqitul cuvinteIor, litera s trebuia sa aiba forma cu dubla curba. Prescurtarile sunt mai putine ~i au inteIesuri perfect determinate: astfeI, formula salutului, sa?utcm et

apostoiicam benedictionem se prescurta prin salt et aplicam b;;; prescurtarile prin sigla cu litera suprapusa, ca m i = mihi, t i = tibi, erau interzise. Scrierea varia dupa natura literilor. In a~a numitele "mici bule" se grupau tituli sau aetele gratioase ~i mandamenta, ordinele. Cele dinLii aveau grupele de litere ct ~i st scrise in mod special: c sau s erau sepa~ rate de t printr'un spatiu alb, dar se legau cu t printr'o trasatura orizontala, unita la r.indul ei prin doua trasaturi verticale ce porneau din capetele literilor c sau s ~i t; in mandamente, aceste grupe de litere se scriau in forma obi~nuita. In tituli, semuul de prescurtare ia forma unui 8 deschis in partea de jos; in mandamente forma unei linii onzontale. Cand personngiile carora se adresa bula erau pnvite din punet de vedere al functiunii, nu al persoanei lor, numele propriu Ie era inlocuit prin doua punete a~ezate orizontal. Uneori, scrisori adresate special unui mare demnitar bisericesc, fara a privi pe eventualul urma~ al acestuia, cuprindeau totu~i cele doua punete in locul numelui sau propriu. Pentru exemple ale scrierii cancelariei pontificale in aceasta epoca, a se vedea P. H. Denifle ~i T. G. Palmieri, Specimina paleographica ex Vaticani tabularii Romanorum pontificum registris selecta et photographica arte ad unguem express a, Roma 1888, in-fol. Cu toata puternica concurenta a scrierii gotice, care patrunsese ~i in Italia, aceasta minuscula rotunda apare nu numai in cancelaria papala, dar ~i in unele opere italiene din sec. XIV. Un manuscris al Divinei Comedii, copiat in 1337 de ser Francesco ser Nardi de Barberino ~i pastrat in Biblioteca din Milan, e scris in minuscula rotunda. Astfel se explica, in primul sfert al sec. XV, repedea desvoltare ~i raspandire a unei scrieri rotunde, care va exercita 0 puteroica influenta asupra formarii ~i evolutiei scrierii latine moderne. Apreciind re5>turile de scriere minuscula rotuuda din aetele cancelariei pontificale, dar gasindu-le insuficiente, humani~tii au transcris operile antice sau au scris operile lor cu 0 minuscula imitata dupa cea diplomatica franceza derivata din carolina propriu zisa. Modelele se iau mai ales din cartile apartinand sec. X ~i XL Este 0 imitatie at<1t de complecta, incat se pastreaza ~i intrebuintarea lui e cu

sedil.i pentru redarea diftoogului ([e. In unele maouscnse se imitau chiar majusculele ornamentate din sec. XII. Aceasta scriere noua a fost numita in sec XV littera antiqua, rotonda, tonda, romana, iar paleografii moderni au

rl~T,H"""'~~l

n:'~'tl.'l1$

f:'latf..laO

\.nnU'Utti.nn
('T):Ull

hi tp1Ctl\1nEi.Cto,!1::tao~ T..tl1c,J
b

at- 1n.1
~~,

cntntd~
nl

ttlOnttn

('f'"JCtme'nl('11roulm.ltc~"luO t>.

1l<t<:....

tltod.nl

ndl ~t

t'c:-<le-mc'n . QJ11tlluc:'" .'m ..

W_~
~?' "

Q'l;~:Etdetntna:l.tutu-t:t~OT\of'ROO:U.lti ;'11>: "~,, .u-n;:\1l1l pttmn:ln .. f{.lnl~"nnt$ ~$

muC" I:y: Cunt' -

.<

t'---g:tOl$ ~lFro'p('L'unL1 nO!.

~.

('rl'tlgn~(". R.a: . tgtu'l" per roll1<m romp<"<'

'" ~
"

r-on~ F'('r~lul':'C'ttrnnl.1\ p.lna thnt-'omn~

t."1a$

.1i~lnn,

~~C"'U1~

~.

t\'mAd

r''L\ln non

n:ltgtone'f'ai

potnro:tn1 d~rI. ~,ohlnr. ~cu.,al~ lehgIOU1$4,,:,I,1 '-. nlJ.ltttolmtw. <'\; tUtuS t~et.u~ttonlS 1111udu (".(,
bot-t:ttl~K"tH)T.tf,(,,

Hqui {'but': 'lultldnH .l .

..~~ rtt,h"lt~, f\;\mpttunlee ..

,J ~

ttt..lm

bhetl.ug .1reu.Cu-e 'C'c

monl"t'(""

ur m..tgn.ul1 tnunt .. ~ f1tguc: non 41rllthlllt15. Sc!d. ptlne~na.. pn::ctbtt; t1tlS 1

n~ ... .dnl0T11t1011'tbu~ t n-llqtu:.: k"ltm;

li ..m cum tnfatntme"'ouomdt t

I

.. lo, ct; u
.., '"

rl
t.--.> ~

mfen.:tttt f\,Lull

-'~

~ccgtt c.tntun

!l't..\nl

tt.:.:

tl~:

ct~\umn..1

~\tOT'C

i.lu1(''J,..nagta

~{'

. l

r.

tnt".1rcnCC'1tl1d10 ee COtl~t1~,nc n

.,

~'~~l'l()tnmt";('1ttn

unnfn .. 't'dh~1tlone", ubt dH:'l~cum ra~.

?<'.{;c.

::'~~r:;: y.,,~.

tUot11UL ag;\ f'e-ml"t'O'tt1tn; ":..~nnon$ tnt'('"'Cu.t:M.\"l"O.ilmnm

, b..c ~

lUC, o:cepr., o.ro'" ,n rebu' {'cCetunlU1O ti:. d.efm~

d..,'C. apn"",. c

&e. ~~
;';-., ~'C:

o..~

mth""tt'

. . rdhTc!:d.n-d\gwn~1 at

~"F'..,m ....,
fln.e-ol.
IDS.

fi:' ., -:: ;. ii-~

.\b eo ded"a

non J"'ttft. Rc..mtt."u~.<.eta

it< <fro H."" bee "hh"9""'tlc

:.2'c':cnr. Ho,tt,,{i, ~,me:, ,..I.l\ettJ1d~:"..~~~~tdJg'~-,,_d<=~n:":,,~n... .'\:'"

Scrisorile lui Cicero. copiate in 1458 (Bibl. Nat. Pari~. apud Prou, Album, pI. XX, 1. lat. 10337, fol. 1).

numit-o sCTiere humanisticii. Poggio di Guccio Bracciolini (13801459) ~i Nicco16 Niccoli (1364-1437) au intrebuiotat cei diotai

littera anliqua pentru transcrierea autorilor latini. eel din urma ar fi creat chiar 0 ~coala caligrafica la Florenta. Forma humaoistici'i se impune io iotreaga Italie. Prin iotrodu-cerea ei io tipografie, ea p<1trunde ~i io restul Europei, iolocuind scrierea gotica ~i pregatind crearea uoei ooi forme de scriere, moderna ilalicti.. 10 F raota, scrierea humanistica p<1trunde mai tarziu, cu ocazia expeditiilor regilor fraocezi in Italia. Iocepaod dio timpul lui Ludovic XII (1498-1515), ea apare in documeotele solemne ale cancelariei regale. 10 Germania, ou poate inlatura forma gotica, care ramaoe prepooderenta. Scrierea humaoistica posed a alfabet comDleet majuscuI ~i miouscuI. Literile suot perfect distincte. Iotaloim rareori Iigameote (uneori litera r). Singura deosebire formala fata ,de aHabetul Jatin actual 0 constitue litera s, care pastreaza forma gotica la inceputuI ~i in cursuI cuvintelor, dar ia forma cu dubla bucla la sfar~itul lor. S'a pastrat ~i IigamentuI merovingiao &:= el, care trece in scrierea actuala. Forma este extrem de eleganta ~i clara. Prescurtarile sunt putine ~i reprezentate prin semne cu inteles precis, Apar adesea majuscule impodobite cu ghirlande ce inconjura 0 parte sau i'ntreaga coloana textului, cu miniaturi sau cu ornamente colorate. Intre cele mai vechi exemple de scriere humanistica, citiim un manuscris al lui Valerius Flaccus, copiat in 1429 (Bibl. Laurentianii); un exemplar dio Istoria lui Trogus Pompaeus, copiat in 1433 (British Musecm, add. ms. 12012); ms. comediilor Iui Terentiu copiat ~n 1438 (Bibl. Nat. Paris, ms. Iat. n. a. 458), etc. 10 timpul pontificatului papilor Eugen IV (1431-14471 ~i Sixt IV (1471-1484), scrierea humanisticii este adoptata in breve, unde se transformii in cursul sec. XVI, preg<1tind forma italica, adoptatii de ti pografi.

Odata cu iotroducerea tinerile regate ale Ungurilor latina ca limba a cancelariei

oficiala a catolicismului roman, ~i Polonilor au adoptat Iimba stapanitoruJui ~i ca limba di-

plomatica. In mod natural, au acceptat forma minuscula caTolino-romana, care se consolidase definitiv in sec. XI-XII, predominand in Europa occidentala ~i centrala. Regasim de-asemenea in textele scrise in U ngaria ~i Polonia in sec. XIII-XIV importante influente gotice, atenuate doar prlO influenta minusculei rotunde din cancelaria papilor, Cll care aceste regate se afJau in stranse legaturi. Aparute in imediata apropiere ~i avand legaturi permanente cu Ungaria ~i Polonia, statele romane~ti au resimtit intluenta regatelor vecine ~i in domeniul redactarii actelor oficiale in limba latina. Putinele documente pastrate ne impi~dica sa tragem .concluzii definitive in ceia ce prive~te intrebuintarea limbii ~i scrierii latine in cancelariile domne~ti in cursul sec. XIV ~i XV. Vom incerca in alta parte sa lamurim, pe cat se poate, aceasta problema. In orice caz, consta tam aci di, in .cursul sec. XIV :;;i XV, cancelariile domne~ti din Muntenia ~i Moldova au intrebuintat limba latina pentru redactarea actelor privitoare la chestiuni de politica ~i legaturi internationale. Pana la introducerea limbii slavone ca limba oficiala a cancelariilor domne~ti, adica in epoca in care propaganda catolica lncearca sa atraga pe locuitorii acestor tinuturi sub ascultarea Bisericii romane, limba latina a fost probabil intrebuintata ~i in actele privitoare la chestiuni interne sau in textele cu c;aracter reliisios, literar, etc. De la aceasf'a data, numai corespondenta cu strainatatea catolica se va face in latine~te ~i cu ajutorul alfabetului latin. Domnii romani au avut in permanenta. in cancelaria lor diaci sau scribi pentru textele in limba latina. Ace~ti diaci veneau din Transilvania, din Maramure~ sau din Polonia, ori apartineau deservantilor cultului catolic stabiliti in principatele carpatodunarene ~i fiind in majoritate de origina ungara sau polona. Datorita caracterului special al acestor scribi, forma scrierilor din documente, din inscriptii sau din legendele latine de pe pecetiile voevodale va urma fazele de transformare a scrierii latine ungaro-polone. Scrierea latina din documentele romane~ti are la baza o minuscula carolina-romaDa, modificata sub 0 dubla infJuenta: a scrierii gotice, care patrunsese in Ungaria;;i Polo-

nia prin mijlocirea legaturilor cu imperiul german; a scrierii rntunde din cancelaria papala, care a atins in sec. XV forma humanistica ~i care a patruns in tarile noastre fie indirect, prin scribii unguri ~i poloni educati in sfera ei de influenta, fie direct, prin reprezentantii cultului catolic din Muntenia ~i Moldova. In actele latine din cancelaria moldoveneasca pan a la Alexandru eel bun, literile suot adesea unite, cu unghiuri mai ascutite, cu mari deosebiri Intre trasaturile groase ~i cele subtiri. Influenta gotica, destul Je accentuata, se exemplifica mai ales in forma literii r, care are bucla din dreapta legata de partea inferioara a triunghiului ~i a~ezata orizontal in partea de jos a randului, caracteristica pe care 0 regasim in cancelaria polona a acestei epoci. Litera s la inceputul sau in cursul cuvintelor are forma pastra.ta in alfabetul german iar la sfar~itul cuvintelor forma cu dubla buda din scrierea rotunda romana. Litera majuscula S are forma a doua bude inchise suprapuse, cea inferioara fiind putin mai mare. Prescurtarile sunt destul de numeroase ~i reprezentante printr'o linie orizontala. Uneori, in primul rand al textului apar majuscule mult mai mari ca cele obi~nuite. In actul dat de Alexandru cel bun in 1421 in fa voarea Ringalei, literile initiIe din cuvintele Nos ~i Voievoda ~i primele trei litere (All) din numele domoitorului sunt lungite foarte mult, amintind formele preluogite din dodul intaiu al documentelor Staufenilor. Majoritatea majusculelor din documentele latino-romane ale acestei epoci sunt minuscule de forma mai mare, cu mici modifjcari, ceia ce adauga un argument pentru origina carolina a alfabetului intrebuin(at. In actele posterioare lui Alexandru cel bun, scribii moldoveni arata 0 inflt-lenta mai accentuata inca a scrierii rotunde de origioa papala. Aspectulliterilor este extrem de elegant, de~i mai cursiv. Prescurtarile se imputineaza, ligamentele se mentin, majuscule!e se degajeaza oet, avand forme mai mari ca paoa atunci, chiar io raodurile diolauntrul textului. 0 cursiva eleganta prezinta corespondenta lui Stefan cel Mare cu scaunul papal. In Munteoia pana la Mircea cel batrao, cancelaria domneasca intrebuinta 0 scriere latina cu caracter gotic mult mai pronuntat decat in Moldova contemporana. Deosebirea

iotre trasaturile groase ;;i cele subtiri e mai acceotuata, scrierea e mai colturoasa, cu prelungiri oroameotale, cu majuscule mai distincte, cu ligameote mai numeroase, cu litere unite, cu prescurt.'iri mai putine. In general, in primul ra.nd al textului, initialele numelor proprii ~i prima litera a randului sunt mai mari ca de obiceiu. Uneori primele cuvinte (de obiceiu invocatia catre divinitate) sunt scrise cu caractere gotice perfect distincte, mai mari ~i mai groase dedit celelalte litere ale textului, iar prima litera din rand ia 0 forma ornamentala care se prelunge~te pe toata inaltimea textului; un exemplu elegant al acestei scrieri ne of era diploma data in 1396 la Arge~ de Vlad, fiul lui Mircea cel batran. Diploma data de domnul muntean Mircea in 1391 la Lvov, scrisa probabil de un scrib polon, prezinta tI'asaturile elegante ale scrierii polone gotice. Actele din sec. X V prezinUi 0 influenta lIlai accentuata a scrierii rotunde, dar au 0 forma mai putin eleganta, CJ prescurtari mai numeroase decat in textele moldovene~ti contemporane, cu ornamente mai rare. sec. XVI ~i urmatoarele, limba latina se intrebuinteazii in cancelariile domnilor romani doar pentru corespondenta exterioara. Scrierea urmeaza evolutia din Occident, apropiindu-se tot mai mult de forma tipografica. Abia dupA inlaturarea scrierii slavone, alfabetullatin se impune ~i in transcrierea limbii romane, capatand forme variate dupa personalitatea ~i talentul scriitorului. Formele vechi ale scrierii latine din principatele romane~ti pot fi urmarite in originalele sau facsimilele din posesia Academiei Romane. Transcrieri ;;i comentarii se gasesc in colectiile de documente adunate ~i editate de 1. Bogdan :;;i apoi, in forma mai complecta, de M. Costachescu (documente moldovene~ti). Exemple ale acestei scrieri dam in plan:;;ele anexate la sfar:;;itul acestni manua1.

In

A treia

perioada

a evolutiei

scrierii

latine, din sec. XVI

6

pana astazi, cuprinde formele moderne care trec f;)l In sCrJerea cuvintelor din limbile nationale cu alfabet latin. Elementele constitutive ale scrierilor moderne au fost, in general, caraeteristicile linguistice f;)i scripturale nationale eliberate de sub jugul goticei (numai scrierea germana ramane in cadrul formei gotice, pe care 0 perfectioneaza creand un alfabet cu foarte putine analogii cu cel latin), tipurile gotice sau humanistice adoptate de oamenii moderni, elementul personal sau individual adus de scribi. Varietatea nesfarf;)ita a formelor face aproape imposibjla 0 clasificare compleeta, ingreunand in acelaf;) timp lectura f;)i interpretarea praetica a diferitelor scrieri. Lasand la 0 parte variatiile personale sau scrierile cu substrat complex, nu vom pomeni aci decat cateva tipuri caracteristice, care constituesc perfectionari, compleetari sau exagerari ale scrierilor precedenle f;)icare servesc de punet de sprijin pentru celelalte forme. 1. SCRIEREA

ITALICA.

Minuscula humanistica a dat repede naf;)tere unei forme cursive cu caractere foarte putin modificate, dar cu litere mai aplecate spre dreapta f;)icu trasaturi mai ascutite, pe care 0 intalnim deja in brevele pontificale din primii ani ai sec. XVI. Aceasta scriere a fost adoptata de tipograful roman Aldo Manuzio, care tiparef;)te in 1501 la V pnetia 0perile lui Virgiliu f;)i Petrarca, cu caractere gravate special in metal de Francesco Griffo din Bologna. Unii paleografi, necunoscand existenta acestei scrieri in brevele pontificale, o atribue lui Griffo, iar altii 0 atribue lui Aldo Manuzio, numind-o aldind. Recunosca.nd lui Aldo meritul de a 0 fi introdus in tipografie, majoritatea paleografilor 0 numesc seriere ifalicd, deoarece d aparut in peninsula $i de aci s'a raspandit in restul Europei. Tot in grupa caracterelor italice este cuprinsa 0 minuscula derivata earn in acela~ timp din scriere a humanistica, dar avand trasaturile mai groase, hastele literilor b, d, h, l ingro~ate in partea superioara f;)i curbate spre dreapta, iar aspectul general mai cursiv decat acela .11 italicei tipografice. Paleografii au numit-o italiea cursiva sau scrittura cancellaresea, deoarece apare intaiu in unele acte ale cancelariei pontificale. Este scrierea adoptata de marile per-

sonagii ale sec. XVI in Italia ~i chiar in Franta. Eruditii sunt singurii care VOl' mai pastra scrierea rotunda traditionala, impregnata inca cu elemente arhaice notariale. SCRIERE IT ALICA
Vt altrYU#J orl, ptf1nY' altmUn Ncr ,idr ur [o1H<:lnruy ,finttalU1j

~f1rm :
iduH ,(J(Tet

Transcriere Ut alterum ore, pectore alterum gestent: Nee, idem ut loquantur, sentiantque idem, curret. (apud Barone, p. 53).

Scrierea nu este de cat 0 humanistica mai aplecata, scrisa mai fin ~i mai repede, mai apropiata de cursiva. Literile caracteristice sunt.: a, care rei a forma rotunda din minuscula carolina (a), simplificand forma buclata din humanistica; f ~i s, care amintesc formele humanistice, dar sunt mai elegante ~i mai distincte, trasatura lui f trecand de ambele parti ale trunchiului vertical; u care are doua forme grafice (v, u), intrebuintate in mod indifereni ca vocal a sau consoana. Prescurtarile, putin nUll?eroase, sunt reprezentate prin liniute verticale. Semnul de prescurtare a encliticei que este punct-virgula (q;). Hastele sunt mici, ornamentele au disparut, literile sunt perfect distincte, fara ligamente. Se pastreaza insa merovingianul & ~i carolingianul (l'=ae. Faptul ca a fost adoptata in imprimerie contribue la raspandirea italicei in cancelariile diferitelor state italiene, in transcrierea codicelor ~i chiar in actele private. Prin numero~ii Italieni care se stabilesc in Franta in cursul sec. XVI, ca ~i prin Francezii care studiaza in universitatile itaiiene, priu mae~trii caligrafi sau prin luptatorii ce strabat campiile Italiei in cursul rasboaielor franco-spaniole, scrierea italidi patrunde in Europa apuseana, fie in forma aldina, fie in forma cancellaresca. Dar, dupa abia vreo jumatate de secol, alterata prin artificii pedante sau prin influenta personala a scribului, ea degenereaza ~i se transforma intr'o eursiva fara earacter general. Totu~i, in imprimerie. scrierea italica perfectionata ~i simplificat.i, in care s de forma asemanatoare lui f este inlocuit eu s eu dubla buela, se

mentine multa vreme. AsUizi inca, ea se intrebuinteaza pentru notele cartilor, pentru titluri de carti, pentru citate sau pentru cuviote din text, pe care in scrierea normala suutem siliti sa Ie subliniem.

Origina acestei scrieri nu este complect determinata. Paleografii francezi a~eaza aparitia ei in sec. XV in Franta. Italienii 0 considera nascuta in Italia, dar propagata ~i denumita de Spanioli. In cursul sec. xv apare in Franta 0 scriere compusa din caractere intermediare intre forma gotica ~i fqrma 1'0mano-humanistica. Numirea de littera bastarda 0 intalnim inca prin 1460 intr'un caet de modele de scrieri alcatuit de un calugar din diocesa Nantes (Bibl. Nat. Paris, ms. lat. 8685). In cursul acestui secol, ca ~i in secolele urmatoare, aceasta scriere se mentine in regatul francez. In Italia, unele documente de la sfar~itul sec. XV, mai ales din cancelaria papala, au adoptat 0 scriere cu caractere intermediare intre scrierea tonda sau humanistica ~i cea cancellarescii sau cursiva italica cu influente got.ice. Legaturile diplomat ice intre scaunul pontifical ~i Spania au provo cat adoptarea acestei scrieri in peninsula iberica, unde ia nu mirile de bastardilla sau littera bastarda, deoarece cuprindea caractere caligrafice diferite. Forma spaniola a scrierii bustarde atinge perfectiullea caligrafica in sec. XVI, dar in formele imprumutate altor popoare prezinta inca nesiguranta. Literile au corpul mic ~i ingust cu trasaturile aproape egale ca grosime in cursiva ~i cu alternanta pronuntata intre trasaturile groase ~i cele subtiri in caligrafica, cu hastele ~i cozile extrem de lungi, terminandu-se la capete cu 0 ingro~are in forma de maciuca, ce amintea terminatiile caroline. Formele sunt oarecum exagerate din cauza budelor ~i a prelungirilor decorative. Literile sunt perfect distincte, rareori legate. Literile unite au disparut~ prescurtarile sunt rare. Uneori forma u serve~te pentru a desemna atat sunetul consonantic, cat ~i pe cel vocalic.

Tran scriere Tra gli altri innurnerabili fattori fattici

per

I'adietro. (apud Barome, p. 54).

Gratie irnportantei politice a Spaniei, scrierea bastard a se propaga repede in Europa occidentala, un de ajunge predominanta in sec. XVII. Italia se reintoarce in diplome, in charte :;;i chiar In cod ice, la Napoli devenit provincie spaniola, la Parma ai dirui duci :;;i principi din casa Faroese au fost In relatii neintrerupte cu curtea din Madrid, la Roma unde cancelaria papala 0 introduce in locul italicei in breve, in motu proprii, in scrisorile particulare, precum :;;i in alte provincii itaIiene din sfera de influenta spaniola. lntrebuintarea ei se mentine pana spre sfar:;;itul sec. XVIII, cand este inlaturata de scrierile influentate de caraeterele tipografice, mai ales ca preponderenta spaniola nu mai exista.

In

In cursul pcrioadei a doua de evolutie a scrierii, cancela ria pontifical;} a adopta t scrierea gotica pentru redactarea bulelor. Prin introducerea manierismului, prin degenerared. provocaUi de pedanteria unor scribi, prin adaugarea unor elemente stcaine :;;i in special beneventine antice, apare in cursul sec. XVI 0 forma noua de scriere, care ramane pana in sec. XIX in cadrele cancelariei pontificale. Paleografii it:alieni i-au dat diferite numiri: gotica, longobarda, lieges2, littera sancti Petri; predornina insa numirea de scrittura bollatica, adica utilizata in redaetarea bulelor papale. Este 0 scriere stranie, cu forme urate ~i nedescifrabile. cu litere inclinate spre stanga, cu trasaturile groase :;;i subtiri exagerate, coofuze :;;i amestecate, rupte in mai multe bucati. Prescurtarile sunt neregulate :;;i indicate adesea prin semne convention ale al caror inteles nu corespuude celor pre-

cedente. Initialele textului sunt uneori exagerat ornamentate cu frunze, ghirlande sau linii.

de

man

~l

Benedictus

Transcriere episcopus servus (servorum Dei) (apud Barone, p. 55).

Prima urma de scriere bollatica apare in bulele papale sub pontificatul lui Clement VIII (1592-1605). Deformarea continua sa se accentueze, atingand apogeul sub Alexandru VIII (1689-1691). Dupa peste un secol, in care alterarile 0 fac inca mai bizara ~i mai nede8cifrabila, scrierea bollatica este iol.Hurata dio caocelaria apostolica de Leon XIII, la 29 decembrie 1878. 4. SCRIEREA TIPOGRAFICA 5I SCRIEI<EA CURSIV A MODERNA 10 epoca moderna, noi criterii impart scrierea caraeterelor alfabetului latio io scriere fipografica. ~i scriere cursiva. sau manualii. a) Scrierea tipografica. Inca din sec. VI p. Ch. n. Chicuno~teau arta imprimarii cartilor ~i stampelor sub for-

nezii

ma primitiva a xylografiei, adica imprimarea cu ajutorul unor plan~e sau caraetere gravate, pe care se intindea culoarea. Plan~ele ~i caraeterele erau din lemn. Prin mijlocirea Arabilor, este adusa in sec. XII in Europa, un de patrunde cu lncetul din cauza fragilitatii lemnului care servea pentru tipare. In 1436, loan Gensfleisch din Mayenta, supranumit Gutenberg (1397-1468) inventeaza caraeterele mobile din metal. Tipografia moderna a luat na~tere. In 1450, Gutenberg se asociaza cu gravcrul loan Fust (1410-1465), apoi cu Albrecht Pfister (1420-1470). La randul sau, Fust se asociaza cu ginerele sau Petru Schoeffer (1425-1502) care aduce oarecari imbunatatiri noii arte. In 1462 Mayenta hind asediata, mae~trii tipografi se impra~tie creand imprimerii noi in diferite centre ale Europei. Tn 1464, Conrad Sweynheim ~i Arnold Pannartz instaleaza 0 imprimerie in manastirea Subiaco din apropierea Romei, adoptand scrierea humanistica. Exemplul lor e urmat de francezul Nicolae Jenson, care intemeiaza 0 imprimerie la Venetia in 1469, ~i de germanii Mihail Friburger din Colmar, Ulrich Germg ~i Martin Crantz, care se stabilesc in 1469 la Paris, chemati de Jean de la Pierre, priorul Sorbonei ~i de profesorul Guillaume Fichet. In 1488 i~i incepe aetivitatea tipograful Aldo Manuzio (1450-1515) la Venetia. lntrebuinteaza intai caraeterele humanistice, dar mai tarziu insarcineaza pe Francesco Griffo din Bologna sa-i graveze 0 forma noua de litere, scrierea italica, cu care tipare~te in 1501 operile lui Virgiliu. In cursul sec. XVI, arta tipografica se propaga repede. Imp:-imeriile familiilor Aldo, Junta, Estienne, Froben ~i altele ii aduc triumfuI final. Cartile nu mai sunt scrise cu manrt, decat cand e yorba de opere ce urmeaza a fi daruite vreunui principe sau vreunui personagiu inalt. Caracterele i~i urmeaza evolutia ditre forma aetuala a scrierii tipografice. eu timpul eftinatatea materialului, hartia, nu mai face necesara intrebuintarea prescurtarilor, care dispar. bj Scrierea manuala sau curSlva se pastreaza doar in aetele notariale, in documentele diplomatice ~i in scrisorile

ma primitiva a xylografiei, adica imprimarea cu ajutorul unor plao~e sau caractere gravate, pe care se iotindea culoarea. Plao~ele ~i caracterele erau din lemn. Prio mijlocirea Arabilor, este adusa in sec. XII in Europa, unde patrunde cu i'ncetul din cauza fragilitatii lemnului care servea pentru tipare. In 1436, loan Gensfleisch din Mayenta, supranumit Gutenberg (1397-1468) inventeaza caracterele mobile din metal. Tipografia moderna a luat na~tere. In 1450, Gutenberg se asociaza cu gravcrul loan Fust (1410-1465), apoi cu Albrecht Pfister (1420-1470). La randul sau. Fust se asociaza cu ginerele sau Petru Schoeffer (1425-1502) care aduce oarecari imbunatatiri noii arte. In 1462 Mayeota hind asediata, mae~trii tipografi se impra~tie creand imprimerii noi in diferite centre ale Europei. t n 1464, Conrad Sweynheim ~i Arnold Pannartz instaleaza 0 imprimerie in manastirea Subiaco din apropierea Romei, adoptand scrierea humanistica. Exemplul lor e urmat de francezul Nicolae Jenson, care intemeiaza 0 imprimerie la Venetia in 1469, ~i de germanii Mihail Friburger din Colmar, Ulrich Germg ~i Martin Crantz, care se stabilesc in 1469 la Paris, chemati de Jean de la Pierre, priorul Sorbonei ~i de profesorul Guillaume Fichet. In 1488 i~i incepe activitatea tipograful Aldo Manuzio (1450-1515) la Venetia. lntrebuinteaza intai caracterele humanistice, dar mai tarziu insarcineaza pe Francesco Griffo din Bologna sa-i graveze 0 forma noua de litere, scrierea italica, cu care tipare~te in 1501 operile lui Virgiliu. In cursul sec. XVI, arta tipografica se propaga repede. Imp:imeriile familiilor Aldo, Junta, Estienne, Froben ~i altele ii aduc triumful final. Cartile nu mai sunt scrise cu man:'!. decat cand e yorba de opere ce urmeaza a fi daruite vreunui principe sau vreunui personagiu inalt. Caracterele i'~i urmeaza evolutia catre forma actual a a scrierii tipografice. eu timpul eftinatatea materialului, hartia, nu mai face necesara i'ntrebuintarea prescurtarilor, care dispar. b} Scrierea manuala sau cursiva se pastreazii doar in actele notariale, in documentele diplomatice ~i in scrisorile

particulare. Si in acest domeniu, introducerea hartiei face ca prescurUirile sa dispara. Caracterele sunt foarte variate, dupa cancelarii sau dupa scribi. Din ce in ce mai mult se imprima scrierii caracterul personal al scriitorului. Evident, se resimte deasemenea 0 puternica influenta a caracterelor tipografic<O'.

Este evident faptul ca lectllra ~i illter/JI'darea corecta a inscriNiilor presupun cuno~tiinte aprofundate de limba latina. Limba "epigrafica" latina, cu toate particularitiiple sale, respecta regulile generalc ale latinei ~i 0 serioasa forma~ie filologica este indispensabiHi cpigrafistului. In cde ce urmeaza vom prezenta cateva caracteristici ale alfabetului latin utilizat In epigrafie, pre cum ~i evolutia sa In timp. Asemenea cuno~tinte servesc nu numai la lectura unor inscrip~jj, ci ~i la datarea lor. Variatiile formei liwrelor de-a lunglll epocilor permit determinarea perioadei de elaborare a unei anume inscrip~ii. Fire~te ca exista ~i criterii cronologice mai precise decat cele legate de forma textului epigrafic, Insa In absenp acestora, aspectul general al scrierii poate oferi indicii relevante pentru datare. Totu~i, o anume prudenta este necesara, dat fiind faptul ca natura materiallllui litic (piatra, marrnura), abilitatea lapicididului, provenienta regionala a epigrafei conditioneaza ~i de forma textului epigrafic. Latina era la origll1e doar dialectul din Roma ~i nu se intindea dincolo de malul drept al Tibrului. In fapt, latina litZg1/{/) pentru limba vorbita de romani este mult mai frecventa dedt romana lingua, In timp ce In sens politic /{/til1i (Latinum nOll/ell) hominc.r nominis Lati11l) a fost denumirea acelor populatii din Latium "asociati" ai romanilor care sc bucurau de privilegii speciale, dar care nu rareori au fast, In primele secole de istorie romana, In conflict cu Roma. Din punct de vedere lingvistic, latina face parte din farnilia indo-europeana, In care reprezinta 0 arie marginala a grupului de limbi kentlllli. Inrudite de Indeaproape cu latina erau unele dialecte Invecinate (pe care unii lingvi~ti Ie nurnesc "ausonian"), foarrc pu~in cunoscute, In afad de falisca (dialectul din ora~ul Falerii).
17

Este evident faptul ca lecturct ~i il/terjJretarea corecta a inscrip~iilor presupun cuno~tiin~e aprofundate de limba latina. Limba "epigrafica" latina, cu toate particularita~le sale, respecta regulile generalc ale latinci ~i 0 serioasa fonna~ie filologica este indispensabila cpigrafistului. In cele ce urmeaza VOlTl prczenta dteva caracteristici ale alfabetului latin utilizat in epigrafie, precum ~i evolu~ia sa in timp. Asemenea cuno~tinte servcsc nu nurnai la lectura unor inscrip~jj, ci ~i la datarea lor. Variatiile formei literelor de-a lungul epocilor permit determinarea perioadei de elaborare a unei anume inscrip1ii. Fire~te ca exista ~i criterii cronologicc mai precise decal' cele legate de forma textului epigrafic, insa in absenp acesrora, aspecrul general al scrierii poate oferi indicii relevante pentru datare. Totu~i, o anurne prudenta este necesarii, dat fiind faptul ca natura materialului litic (piatra, marmura), abilitatea lapicididului, provenien~a regionala a epigrafei conclitiondlza ~i ele forma textului epigrafic. Latina era la origll1e doar dialectul din Roma ~i nu se intindea clincolo de malul drept al Tibrului. In fapt, latintl lillgua, pentru limb a vorbita de romani este mult mai frccventa decat romana lingua, in timp ce in sens politic latini (LatimllJI nOll/eli, !)o1JlillcJ nominis L"atilll) a fost denumirea acelor populatii din J,atium "asocia~i" ai romanilor care se bucurau de privilcgii speciale, dar care nu rareori au fost, in primele secole de istorie romana, in conflict cu Roma. Din punct de vedere lingvistic, latina face parte din familia indo-europeana, in care reprezinta 0 arie marginala a grupului de limbi kentum. Inrudite de it;deaproape CLllatina erall uncle dialecte invecinate (pe care unii lingvi~ti Ie nurncsc "aLlsonian"), foane pu1in cunoscutc, in afara de falisca (dialectul din ora~ul Falerii).
17

Majoritatea indo-europeni~tilor considera de fapt existenta unui grup italic care includea, pc de 0 parte, lu/il1ojclkrca ~i, pe de alta parte, OJco-ttl1lbriana. Cercctarile mai noi au aratat ca separarea intre oscoumbriana ~i launo-falisca estc antcrioara migrarii in Peninsula ~i ca cele doua grupuri trebuie considerate fundanlcntal distincte, ceea ce a dus la prabu~irea mitului unei "lirnbi itaEce comune": "separarea latinilor de osco-umbrieni nu este un fapt italic, ci un fapt dialectal indo-european, in Italia indo-emopcnii venind in doua straturi cxtrem dc c1ifcrite... daca itaLica comuna ar fi existat, asemanarile dintre a~a-numitcle limbi italice ar fi vechi ~i diferentele recente, or realitatea este alta". (G. Devoto, Storia delia lingua di Roma2, Bologna. 1944). Oricum, simbioza latino-italica se realiza cu u~urinta datorita afinitatii de rasa ~i de lirnba. Etrusca era 0 limba complet diferita de latina, ba clliar, dupa toatc probabilitatile, nu era nici macar 0 limba indocuropeana. Etruscii au trait mai multe secole in contact strans cu romanii. Roma a fost, intr-o perioada a istoriei sale, dominata de etrusci care, sub dinastia Tarquinilor, au c10mnit peste Roma. Dupa Titus Livius (lX, 36, 3), in perioada regalitatii, etrusca era preda ta public la Roma. Latina a asimilat un numar de cll\inte etruscc, identificabile c1atorita prczentei unor clemente morfologice caracteristice, io special a sufn;:clor ca -na, -ena, -ena, -fna (Ponenna, Ra7Jel111a, afcina, C MaecenaJ). Etrusca a fost intcrmediara dintrc latina ~i greaca pentru uncle cuvintc care, dupa aspcctul lor fooetic sau morfologic, ou puteau fi imprumutatc dircct dio grcadi: e.g. lat. groma (instrument de masurare a terenului) prm'ine din gr. )I{Jcupcuv clar a trecut prin ctruscul *Crtfllla. Foarte puternica a fost influcnta ctrusca asupra ooomasti6i romane incepand cu sistemul nominal compus din trci elemente (praenomen, nomen ~i cognomen) care este comun ~i altor populatii italice, dar c1iferit de cel al tuturor celorlaltc popoare inclocuropene: tipul onomastic CaittJ luliuJ CaeJar corespuncle celui ctrusc Larce ZtlXtl iV1ttlN. ~i uocle numc rornane frecvente au 0

corespondenta Fapi; Petrol/itts

= etr.

precisa in etrusca: At/1m Petrttlli ete.

etr. Allie, -Fabius

etr.

Latinii au imprumutat alfabetul de la etrusci care, la randul lor, il preluasera din lumea greaca.Acest fapt nu este caracteristic doar populatii1or din Latium. Toate populatiile indo-europene ale Italiei primitive -falisci, osco-umbrieni, veneti ~.a.- au preluat alfabetul de la etrusci (cf.M. Lejeune, Notes linqllirtiq1lt italiqlfe. Sur les adaptaliom de l'alplJabet etmsqllc aI/x lal/guE's indo-elllvpeel1nes d'ltalie, in Revue des Etudes latines 35,1957, p. 88-105.). Cat prive~te datarea acestui imprumut cultural, in cazul latinei dispunern de un tennim/J ante quem, reprezentat de cea mai veche inscriptie latina cunoscuta (fibula de aur de la Praeneste, datata in jurul anulLll 6UOa. Chr.). In consecinta, se poate afirma ca este foane probabil ca alfabetul latin -dqi de originc greaca (alfabetul calcidic folosit la Cumae-, sa fi ajuns la rolTlani prin intermediul etruscilor. ~-\cest fapt pare verosimil in special pentru ca r grccesc este redat prin surda C ~i pentru ca G', modificare lllterioara a lui C, este 0 inovatie a sec. III a. Chr. pe care Plutarh 0 atribuie lui SpurillS Carvilius Ruga; acum se ~tie ca etrusca nu poseda sonorelc ~i deci r grecesc avea aceea~i valoare cu K. Aceasta nu ducea la inconvenience in ctrusca; nu tot astfe! in latina unde fonemcle C ~i G erau net distincte. La inceputul istoriei sale, alfaberul latin a fost supus unor modiflcari impuse de fonetica latiniL Cum etruscii nu faceau distinqie intre sonore ~i surde, toate literele grecqti notau guturalele gamma, kappa, qoppa, traduse prin acela~i suneL De~i latinii distinge~l1 sonorclc de smde (vocalcle tari/mute), datorita originii sale etrusce, alfabetul latin nu avea la inccput un SCIT1I1 special pentru guturalul sonor ~i a afectat trei semne oclusinllui surd, notate diferit in funqie de vocala ce urma: ltuinte de i ~i ~ era notat cu C, inainte de ! sau de 0 consoana cu K, inainte de Q ~i 1l cu Q. Inscriptiile arhaice reflecta aceasta repanitie care nu era foarte rigmoasa. 1ntr-o inscriptie arhaica din Forum (elL, 12, 1), dativul lui rex (regi, in latina clasica) este notat reeet. Toml se va schimba insa pentru ca situatia grafiei nu corespllndea realitatilor fonetice. K

\'a deveni practic 0 litera moarta, Q mai serve~te doar pentru a desemna labriovelara Qu ~i, in sec. HI a. Chr. s-a decis, la initiativa gramaticianului Spurius Caryilius Ruga, crearea literei G (C prevazut cu un semn diacritic). Noua litera a fost plasata pe locul al ~aptelca, inlocuind dzeta, folosita de ctrusci, dar inutila pemru romani. Dupa aparipa literei G, a!Jabetlll latin cuprindea 21 de litere (acesta este ~i numarul precizat de Cicero,De natllra deo17l11/,II, 37, 93). Catre sfaqitul Republicii, au fost introduse cloua noi litere, Y ~i Z, pentru transcrierea lui upsilon ~i dzeta. Astfel, a!labetullatin ajungc sa cuprinda 23 de litere, numar cc se va mentine in epoca Imperiului (Desprc evolutia ~i istoria alfabett;lui latin, cE. R. Bloch, Problellles de l'ecritNre en Etrtt1'1'eet d Rome, in L 'Ecritllre et lap.ryc/jologie des pellples, A. Colin, Paris, 1963). Romanii utilizau pentru inscriptii 0 serine cu literc capitale (alfabetul rnonumental) -0 scriere cu rnajuscule ce se incadra intre doua linii paralele. Majoritatea inscriptii10r latine sunt in alfabctul monumental. Alfabetul utilizat in inscript1ilc anterioare see. 1 a. Chr. prczinta un pregnant caracter arhaie. Reproducerile se gasesc in lucrarea lui F. Ritschl, Priscae Latinitalis II/om/menta epigraphica ad archetypol"tllli fidem exempk, litho,graphicis rejJ1'tie.rcntata (Berlin, 1862), aparuta ca supliment la ClL I ~i in artkolul alplJabetlim din DA (1, 1877, p. 215, fig. 238). Inscriptii1e arhaicc sum prezentate in monumentalul elL, I, Imcriptiol1Cs antiquZ:uil7lae ad C. Cal'sr:l1is morkm (Berlin, 1R63) ~i doua c01pora mai recente -A. Ernout, Rcctfl~il de textes latim arcbai'qNes2, Paris, 1957; A. Degrassi, InJCIipliolles latillae liberae rei publicae, I-II, Fircnze,1957-1963. Dupa cum se poate constata, in accste inscriptii literele mai au elemente disproportionate, inegalc -in special literele A,E, 1', 0 care sunt abia recognoscibile. Probabil ca formcle aces tor litere provin clin trei cursive arhaice. Aceste elemente disproportionate (cursive) vor disparea insa cu timpul, iar scrierea epigrafid'i va atingc, la inceputul Tmperiului, 0 reala perfeqiune. Perfeqiunea inscriptiilor monumentale ale epocii imperiale se datoreaza maiestnel ~i meticulozitatii lapicizilor, unele epigrafe fiind adevarate opere de

ana. Alfabetele (montlillental ~i ami,i) utiuzate in timpul lmperiului nu prezinta 1n aspectul lor, decat difercn~c de detaJiu. l-\ceste diferen~e permit datarea inscripriilor respective Intr-o anumita perioada a epocii imperiale (cf. J. Mallon, R. Marichal, Ch. Perrat, L'cCfiture latine de la Ctlpitale romaine tl la mimlJcu/e, Paris, 1939). Tipurile caracteristice de alfabet datand din epocik lui Augustus, Traian ~i Constantin sunt prezentate In lucrarea lui E. Huebner, Exempla Jcripturae epigraphicae latial/ae a CaeJariJ dictatoriJ mort' ad aetatem ]mtinial/i, Berun, 1885). Tentativa IlTlparatului Claudius, erudit ~i gramatician, de a introduce trei htne n01 menite sa nOteze Lconsonantic (de pilda, ~ ini~ial In CLrdlnlul 1'IIIgm), sunctul p.,'i 5i sunetul intermediar Intre i ~i 1!. (ca ,"ocala mediana intr-un cuvant ca optil1Jm) nu a depa~it limitele domniei sale. Scrierea are un aspect pu~in difcrit ciind este vorba de texte legislative, de acte pubJice sau private gravate In bronz. 0 asemenea scriere se nume~tc artuaria. Capitalele (majusculele) sunt alungite, relativ negujent redate, dintingandu-se net de capitalele elegante. De asemenea, trcbuie selTll1alaUlcxistel1~a unei scrieri ami,'e ("de mana"), rapid a ~i libera, utilizata in cazul scrisorilor, a inscrip~iilor parietale ~i a cclor pe vase ceramice ~.a. Acestei scrieri Ii apar~in inscrip~iile murale (graffill) de la Pompei, precum ~itextc.:le gravate pe tabJi~cle de ceara descoperitc in cas a bancherului L. Caecilius lucundus (datate in anD 55-57 p. Chr.). Alfabetul scrierii cursive ("de mana") este utilizat ~i In ca~ul tablitelor cerate ale Daciei -tripticele transilvane- descoperite ]a J\lbutnus NIaior (Ro~ia I\10mana) ~i datate in intervalul 131-167 p. Chr. (ClL, T, p. 924-959 = lOR, I, Tab CerD, [J [] [J 0 [1 V). Aceast;] scriere cursiva dispare la fincle see. 11r p. Chr. La inceputul see. IV p. Chr. Inralnim 0 scriere cursiva, rapida, simpJificata ~i foarte greu de descifrat. La Incepurul Tetrarhiei, din alfabetul m.onumemal, se dezvolta 0 adoua scriere cursiva, care va sta la baza scrierii medievale. Scricrea Zlncialii, cu forme mult rotuniite, apare pe papirusuri ~i pergamente, dar ~i pe inscriprii1e africane incepand cu finele see. In p. Chr.

Pentru lectura corecta a inscrip~iilor este absolut necesad cunoa~terea cu exactitate a modului de legare (combinare) a mai multor litere - a~a-numitele ligatud. Acesta este un procedeu de economisire a spa~iului ~i, in cazul scrierii cursive, poate avea 0 mare varietate ~i complexitate. Ligaturilc cele mai frecvente grupeaza cate 2 litere, mai rar 3 ~i extrem de rar 4 litere. Eg ligatud care grupeaza 4 litere: 0(10) t(erra) J(il) l(clJiJ) t(tbi). Uneori sc utiliza un accent special (a.spcx) ~i un semn nU1uit sicilitlJ sau un accent circumflex pentru Literele care trebuiau dublate: de pilda, OJA OHa, 50s JItUJ. Cuvintele puteau fi abrclJiale sau scrise complet despartite unele de aItele prin semne distnctive ce aveau forma unor puncte, patrate, triunghiuri ori motive vegetalc - de pilda, frunza de icded, bcdcrac dislir(2,tlcntcJ. CI!"cle. Asemenea grecilor, pentru a indica numerele, romanu utilizau literele alfabetului: I 1; V 5; X 10; L 50;--C~ 100; D 500; M 1000. In ceea ce prive~te cifrcle, lectUfa lor nu este Intotdeauna facila, datorita prescuwlrilor: pentl~u a indica mille romanu utilizau 0 bad orizontal{l deasupra zecilor -de pilda, XX Celn 20 203. Pentru a indica sutele de mii, romanu incadrau cifra X intr-un patrat incomplct (fad latura de jos) -de ex., X CCC DC / lOx 100 000 + 300 000 + 600 1 300 600.

Celc mai multc inseriptu au supravie\uit sculptatc in piatd. Adcscori intiilnim placi fixate pc perqii unor cladiri, dar ~i stele separate care cuprindcau atat texte oficialc, dlt ~i funcrarc. Se scriau chiar ~i pc bazelc construqiilor texte votive. 1nscrip\iile funerarc ori votive erau adesca scrise pe statui sau pe alte obieetc oferite divinitatu. Pe tab lite de plumb ori de am sc scriau texte de , , blestem, care apoi erau prinse cu un ac ~i ingropatc in pamant. Un grup apartc il constituie ,grajjili grava~i pe pcrqii cladirilor ~i pe artefaete miei. Inserip\iile ll1Clzate pc vase con~in numcle propietarului/ producatorului.

Inscriptiile erau incizate In piatra, filde~, ~1 in artefacl:e de metal cu 0 dalta, insa se folosea ~i poansol1ul pentru fOtlTlarea literelor. Pemru a se putea cici mai u~or, inscriptiile incizate erall adesea pictate cu vopsea de culoare ro~ic; aSl:fd se pmeau corecta ~i evemualele erori ale lapicidului. Pe vasele din lut se grava cu un obiect ascutit. Asemenea piese sum izvoare importanre pri,-ind cultura scrisa a acelel perioade ~i modul cum a fost Insu~ita scrierea de carre oarneniL simpli.

In editiile de inscriptii este inlportant sa fie mentionate: starea originala a textului, lipsurile, direqia de scriere ete. Acestlli scop ii serve~te sistemltl Leidell, inventat ~i milizat Incepand din anul 1931. -intre paranteze rotunde ( ): litcre, cuvinte sau pasaje Intregite in cuvinte sau nume abrc\"iate -AVG Atlg(mlu.r); D. ? D(omintts) N(oster). -intre paranreze ascu~ite < >: litere inutile, scrise din cruare dclapicizii antici. -intre paranteze drepte [ ]: literc corodate (lipsa, in fractud), disparute In forma gcnuina a rcxtului antic. -Intre doua parantezc drepte [[ ]]: cllvintc sall mllTIC proprii martelate - rase din Anrichitate (r/(iIJ/1/tltio Jllell1oriae). numarul pllnctelor scmnaleaza numarul litcrelor pierdute. [..4..] in cazul in care au disparut nwlte litere, cifra reprezinta numarul acestora. --- - numarul nesigur al literclor pierdmc sall de venire indescifrabile. vacat -loc lasat liber de lapicidlll antic. -Inceputul noului rand. -- -sagcata reprezinta direqia scrisului. : -despaqirea cuvintelor sau propozitiilor.

23

Universitatea "Petru Maior" Targu-Mure~

DEPARTAMENTUL I.F.R.D.

Adrian HUSAR

'V

EPIGRAFIE LATINA

Pentru uzul studenfilor

. Iniv-;rsitatea "Lucian Blaga" SIBn)'

~I B t OfECA C;ENTRAL.~ L,
v

! fJ02. 'L_ 20 t)

J' /

I. NOTIUNI GENERALE PRIVIND SCRIEREA LATINA.

Cuno~erea scrisului la Roma este foarte veche, chiar din vremea regilor, operatiunea de a scrie fiind numita prin dom cuvinte : linere - a trasa litere eu 0 culoare ~iscribere - a grava litere pe un material duro In epoea Republicii, scrierea se va extinde foarte mult, despre textele acestea foarte vechi avand multe informatii din care insa s-au piistrat foarte putine. In indelungata evolutie a scrierii l~ romani au existat mai multe forme grafice ~ianume : alfabetul arhaic, alfabetul cursiv ~ialfabetul monumental.

Dupa cum se ~ie, alfabetul roman provine din eel gree, un rol intermediar avandu-i etruscii. Formele unOI'litere apartinand acestui alfabet difera de ceea ce cuno~em noi. Initial, acesta avea un nunillr mai mic de litere ~ianume 21, dintre cele care lipseau era ~iconsoana G introdusa ulterior. Din aceastii cauza, conservand cu tenacitate traditia, prenumele Gaius ~ Gnaeus s-au scris ~imai tarziu cu litera C ~ianume : Caius, Cnaeus (prescurtateC ~iCN), dar s-au pronuntat, dupa cum spun ~iautorii antici, numai Gaius ~i Gnaeus. La s~itul sec.al II-lea i.Chr., la Roma se introduc dom noi litere : Y ~iZ p~ntru scrierea cuvintelor de origine greaca ~ide atunci pana la siar~itullmperiului, alfabetullatin va avea 23 de litere.

Este scrierea curenta, de zi cu zi. Ea provine din alfabetul arhaic, dar se va interfera cu scrierea monumentala. S-au piistrat inscriptii cu 0 astfel de scriere, cum sunt cele de la Pompei sau ce1e descoperite in Dacia, in mine1e de aur din jurul localitatii Albumus MaioI' (Ro~ia Montana). Mentionam ca 0 astfel de scriere apare ~i pe 0 serie de obiecte care au 0 larga circulatie (vezi cap.IV.7). Studierea inscriptiilor de acest gen presupune insi'i 0 cuno~ere profunda a limbii latine, 0 mare experienta, astfel de texte fiind rare, descifrarea lor apartinand .epigr~il(lr versati.

In forma pe care 0 cuno~em, scrierea monumentaJa se definitiveaza la SIar~itulepocii republicane. Ea va fi scrierea uzitata pe monumente, dar ~ipe obiecte pana la incheierea istoriei Romei antice. In acest riistimp de peste 500 de ani, numarul inscriptiilor de pe tot cuprinsul inlparatiei romane este de ordinul a zecilor de mii, studiul lor constituind obiectul propriu-zis al epigrafiei latine.

S" cf-X h'r Jrvl1(/rJC'il~b~)

f

I'}

m )c"'(..Y1<

(((1.<{/'-J "'" )'-'rl 'D

~-y 1 ). ~'
('\"'I1\..(.()
C!.r./ /

/) r 1-;:' (.,) / .../ b

ry"
1

-tJ I lI'v C)

0,if hT1 <.J t hi 6 .V)"

OM ) ( '{

Vl

j2(u)~
. "'\ v'
l L~

\ ~~ ("1:-J 't S'

V"/y'y)

>h ) 11.-n~rl!~
('1/ ~
I
~.).f

FIL

exJ L v~

91c..

ch t<':- {;

LtJf1 (?l

l"n" Z) c.<yy~ tl1"4J (~,-;'-({-z-t ~ 'Ll.'l.~YYJ}h (f e .

(t?

~~((y

C~IDnidA descoperitli la Gomea (jud. Cara~-Severin), cu inscriptia cursiva din secolele III-IV p.Chr. (IDR, III/I, 30)

AIfabetul monumental are 23 de Iitere :

A, B, C, D, E, F, G~H, I, K, L, M, N, 0, P, Q, R, S, T, V, X, Y, z.

AlaCD1ElFGH[lM NOPQJf~STVX .

A~CDtEfGH~lM NOPQB.STVX
3) Epoca Flavilor

.ABCDEfGHfilM
.NOPQRS1\fX

AraCD~fG1~IlJM

NOrQ&TVX
AlECJDJJEIFGIHI fflLM ..

NO 1PQR~TV')(

De~iau existat unele fantezii ortografice, cum au fost cele ale imparatului Claudius (41 54), acest alfabet a riimas nesehimbat. Trebuie, de asemenea, sa retinem ca litera V reprezinti'i doui'isunete : consoana v ~i vocala u. Diferenta de pronuntare era clara inca din antichitate, dupa cum 0 dovede~e ~ievolutia ei in limbile romanice (lat. uentus, uenire ~ in rom. "vant", "a veni Dec~ este necesar sa avem in vedere aceasti'iparticularitate de seriere ~i pronuntare cand deseifriiminscripliile latine. Alfubetul monumental se caracterizeaza prin eleganta ~i prin armonia formelor, dar serierea depinde, in mare mi'isura, de indemanarea gravorului, dar ~i de caracterul monumentului. In general, nu sunt particularitati de seriere intre diferite pl'ovinci~ inovatiile avand un caracter izolat. De asemenea, evolutia formei literelor in epoca Principatului, de~i sesizati'ide epigr~~ nu este chiar decisiva, cum este cazulin epigrafia greaca. In acest sens, sa se retina totu~i evolutia alfabetului dupa grupele stabilite de R.Cagnat, intre care se pot distinge unele diferente. In epoca tfuzie a imperiul~ scrierea capati'iun caracter mai neglijent, dar pe 0 sene de monumente oficiale ea ~i pi'istreazacaracterul elegant din secolele anterioare.
lf ).

Dorinta de a serie cat mai mult pe 0 suprafali'ioarecare, dar ~icomoditatea gravorului a determinat aparitia abrevierilor ~i a ligaturilor. Acestea din urma reprezinti'i reunirea in monograme a doua sau chiar a mai multor litere. S-a ajuns la 0 uniformizare a ligaturilor, manualele de epigrafie prezentfuld liste cu astfel de combinatii de litere, dintre care selecti'im cele mai frecvente care apar in textele din aceasta culegere. Ligaturi de doui'ilitere :

Ligaturi de tre~ Iitere :

tJ
ant

Aate
~

M
aur

/\A.
mae

!W
man

/\iR
mtr

mar

KE
nte

N3
nib
~
U!al

f'f
ntf

\A:..
uae

\[
ute

Sunt ligaturi formate chiar din mai multe litere :

AE
ante

M
elmat

RR
patr

Stela funerara de la Ampelwn (Zlama). Sa se observe nwneroasele ligaturi (IDR, IIl/3, 345)

Sunt dom accente (apex ~i sicilicus) rar folosite; se intaInesc pe inscriptiile din primele dom secole ale imperiului. Apex -ul este un accent asculit ~i indica vocalele lungi; cand se intaIne~e pe consoane este 0 eroare. Sicilicus are forma unui accent circumflex, ori a unei bare orizontale, indicand ca litera respectiva trebuie dublata. De ex.:

in inscripliile din epoca imperiala, in general, cuvintele sunt despiirlite prin spalii albe, dar se folosesc ~i anumite semne cum ar fi punctele rotunde, cele mai frecvente, dar sunt ~i forme rectangulare, triunghiulare, altele alungite ca ni~e sageli sau diferite K)rme de frunze (hedere distinguentes). Sunt cazuri cand se face abuz de astfel de semne numai din ratiuni estetice.

Pentru indicarea numerelor, latinii, ca ~i grecii, s-au servit de literele alfabetului. Aceste cifre Ie uzitam ~i noi la scrierea numeralelor ordinale, la notarea secolelor, anilor de studii etc. 100 500 1000

Sunt cateva particularitali : se folose~e IV dar ~i IllI, care apare mai des pe monumente, ca ~i VIllI, mai uzitat ca IX. Pentru indicarea diferitelor funClii foarte frecvent deasupra cifrei se graveaza 0 bara orizontala. De ex.,

II VIR
Pentru scrierea cifrelor mai mari de
0

= duumvir mie se graveaza

bara deasupra cifrei.

XXII DLV = 22555 Pentru cifre de ordinul sutelor de mii, cifra este incadram intr-un patrat deschis = 500000

fVl I XXI I

22 x 100000 14

+ 110000 + 600

2310600

Lespede Incastratli in zidul de incintli al Romulei indican~ P?rti~ea de zid executatll de L~a XXII Pr~lgenIa; r. 4 fiind citit: "(a construit legiunea) 1002 scnpule plitrate". Un scripul = 100 picioare plitrate"" 8,74 m2 Un exemplu de a scrie cifre ~i unitlifi de mlisura (IDR, II, 326)

SU.!1t i alte numeroase semne pentru cifre, fractii ~i diviziuni de unitati de masura. Cum, ~ indeob~e, intr-lill curs general, introductiv, nu se descifreaza inscriptii atat de complicate, nu este cazul sa Ie prezentiim, pentru un studiu aprofundat fiind necesara reluarea manualului lui RC$at.

Cuvantul alfabet - alphabetum - este compus din numele primelor doua litere ale scrierii grece~ti : "A},rpa ~i Bf;w. Era utilizat ~i in ~colile latine, impreuna cu cuvantul elementum, format din pronuntarea consoanelor I, m, n din mijlocul ~irului. Elementa discere insemna a invata alfabetul. Alfabetul cuprinde in!?irarea caracterelor ce reprezinta articulatiile ~i sunetele vorbirii in scrierea diferitelor popoare. Studiul originii ~i evolutiei alfabetice constitue paleografia comparatii.

Arta scrisului a aparut ~i a evoluat sub influenta a doua principii: ideograha sau reprezentarea ideilor ~i fonetismul sau reprezentarea sunetelor. 1. IndaUi dupa aparitia societatii, oamenii au simtit nevoia de a fixa ideile ~i amintirile. Gratie instinctului natural al imitarii mediului inconjurator, au utilizat imagina desemnata a obiectelor insufletite sau neinsufletite din acest mediu, pentru a evoca 0 ideie sau alta. Astfel au aparut hiero~lifele ('[a [F(J0yXvrprxc, y!!a,u,uaw = scrierea sapata de preoti, de la cIE!!Evr;; = preot ~i '(},V(PW a sapa), imitatii ale obiectelor materiale, imprumutate naturii sau industriei omene~ti, in desenuri mai mult sau mai putin rudimentare. Scrierile cunoscute se reduc la cateva sisteme hieroglifice primitive: hieroglifele egiptene, scrierea chineza, cuneiforma meso po-

tamiana, hieroglifele mexicane, scrierea caleuliforma a Maya~ilor din Yucatan. Evolutia lor a variat. Ln general, scrierea hieroglitica se caraeterizeaza prin reprezentarea fidela a obieetelor inconjuratoare. Ea cuprinde trei categorii de semne: a) Caracterele figurative exprima notiunea unui obiect prin imaginea lui. Nu putem exprima decat un foarte mie numar de idei de ordin pur material. b) Caracterele tropice sau simbolice, posteric)are celor figurative, permit redarea unoI' idei materiale in legatura cu cea evocata de caraeterul figurativ la care sunt adaugate. Caraeterul figurativ al unui ora~ era un patrat. Un anumit {)ra~ e;:a reprezentat adaugandu-se un caraeter simbolic care sugera 0 caraeteristica a acestuia. c) Caracterele enigmatice, cele mai tarzii, exprimau idei abstraete. ImagiLla un ci inimi reprezenta notiunea de suflet.
2. Serierea ideografica reprezenta ideia, nu sunetul. Nu putea exprima variatiile vorbirii, deosebirile de limba, termenii frazei sau f1exiunea cuvintelor. Prin pronuntarea cuvantului care corespundea desenului, oamenii au Jegat imagina de sunet, facand primul pas catre scrierea fonetid.

Prima foema fonetica a imagini cu origina ideografica mat din alipirea sunetelor ce La aceasta forma, pe care 0 nigmistica actuala, s'au oprit Maya~ii din Yucatan.

fost rebZ!"'ul: unirea mai multor pentru a reda un cuvant forcorespundeau acelor imagini. regasirn aproape intacta in eAztecii din Mexic ~i probabil

3. In limbile monosilabice, ca cea chineza, de la rebus se treee in mod natural la scrierea silabi;:ii. Fiecare semn ideografic corespundea in vorbire unui cuvant monosilabic, care a devenit pronuntarea lui constanta, reprezentand din punct de vedere fonetic 0 silaba izolata. Aci s'an oprit acum vreo patru mi.i de ani Chinezii. 4. In limbile polisilabice, ca cea egipteana sau cele mesopotamiene, evolutia fonetismului este mai inceaUi. Rebusul serve~te inca pentru stabilirea valorilor silabice, dar com-

plexitatea cuvintelor cere noi procedee pentru descompunerea lor in silabele constitutive ~i pentru reprezentarea acestora prin semne invariabile eu origina ideografica. 5. Scrierea egipt.eana continua sa evolueze, dand na~tere la forme noi: semne de exprimare a silabelor, care predomina in hieratica sau serierea preoteasea (de 1.1 CUt [1;'!?CC[l;UX y!?ct,u,ucna); semnele alfabetice. care predomioa in demotica sau serierea populara (de 1.1 'Ht (Jr;,U07.LxCt y!?cl,u,{{cna). La Egipteni, ca ~i 1.1 Semiti. vocalele aveau caraeter nedeterminat ~i variabil. In silabele eontinand 0 singura consoana urmata de vocale sau numai voeale, aeestea din urma sunt oeglijate ~i dispar din pronuntarea semnului, care nu mai reprezinta' deeat eonsoana sau vocala initiala, adica devine semn alfabetic. In cuvintele polisilabiee are loe un proees analog: vocalele din interiorul cuvintelor dispar, ramanctnd consoanele ~i vocalele initiale sau finale .11 earor rol estemaiimportant.de~i sunt mai mult ni~te aspiratii u~oare eu sunet vocalic inerent deeat vocale propriu zise. Abia Arienii vor recla locul vocalelor in pronuntare:,;i in alfabet. Semnele alfabetice apar in textele dip timpul diuastiei a treia. Sunt modificari ale hieroglifelor. reprezentand eooSOCLoasau vocala initiala a cuvantului eorespuozator ideogramei originale. Litera alfabetiea a a fost reprezentata 10tre altele ~i prin hieroglifa modifieata a vulturului, numit Akhom sau Ahom. 6. In diferitele inseriptii egipteoe pastrate s'au gasit impreuoa semne eu aspect ideografie, forme rebusiste, semoe silabiee ~i litere alfabetiee evoluate. Serierea egipteaoa a pastrat pana in ultimele vremuri ale iotrebuintarii ei urmele tuturor fazelor prin care a trecut. Nu a isbutit sa iolature ideografia, oiei valorile silabice. Nu a redus oici semnele 0mofone la cate un semn invariabil peotru a crea alfabetul propriu zis. lntre piedieile puse in calea unei asemenea purificari a serierii, cea mai puterniccl a fost religia. Toate scrierile primitive, nascute sub egida c1erului ~i inspirate dio simbolismul religios, erau strans legate de religie, aparand poporului ca daruri ale divinitatii. Egiptenii oumeau siste-

mul ideografic al hieroglifelor "scrierea cuv/ntelor divine". La Mesopotamieni, cuiul, elementul fundamental al scrierii era a~ezat pe un altar ca emblema a zeului Nisroh, inteligenta ~i cuvantul divino Caracterele de origina feniciana, intrebuintate in scrierea sanscritei, erau numite de Indieni "devanagari", "scriere divind", deoarece descoperirea lor era atribuiUi IUI Brahma. La Germani, runele erau sfinte ~i investite cu putere magica, fiind un dar al lui Odin. Inlaturarea elementelor vechi ar fi insemnat a inLitura partea de simbolism care ii sustinea caracterul sacru ~i a lovi in insa~i credintele religioase. Asemenea schimbare nu se putea infaptui decat in urma unei revolutii religioase ca aceia a cre~tinismului sau prin mijlocirea unui popor strain ~i mai tanar, cu traditie mai putin puternica, la care sistemul grafic egiptean nu avea acela~ caracter sacru ~i putea deci fi modificat. Poporul fenician, a~ezat pe coastele Siriei, raspundea acestor conditii, datorita cawra a isbutit sa dea omenirii primul alfabet propriu zis.

1. Marturiile antichitatii (Platon. Plutarch, Lucan, Pliniu cel batran, Diodor de Sicilia, Pomponius Mela, Aullus Gellius, Tacit. Clement de Alexandria, etc.) ~i cercetarile paleografi]or moderni au recunoscut origina alfabetului fenician in hieratica egipteana din epoca vechiului imperiu, adid dinaintea navalirii H'ycso~ilor (inainte de 1700 a Ch. n.). Intr'adevar, poporul fenician indeplinea toate conditii1e necesare indeplinirii acestei opere de simplificare ~i de 01'dooare a scrierii. Vecini cu Egiptenii, uneori dominati politice~te de ace~tia, Fenicienil au fost din vremuri inaintate sub influenta civilizatiei infloritoare din valea Nilului. Activitatea lor comercia]a, nevoia de a gasi mijloace simple de exprimare peotru transactiile ~i socotelile lor, i-au impins sa locerce simplificarea scrierii hieratice pe care incepusera a 0 utiliza in parte. Geniul specific al rasei Ie-a u~urat sarCIna. Treptat, contactul permanent intre Egipteni ~i Fenicieni

provocat nevoia de a transcrie texte sau transactii dintr'o limba in cealalta. S'au creat mai multe regule fixe de asimilare pentru articulatii1e fanetice ale arganului vocal semitic ~i ale celui egiptean. Articulatii1e camune sau exact a'd

Alfabet Hleralica egljJleana Alfabel fenician Alfabel ebrQlc

cadmean Altabel proprlu grec zis

d,~apta : stanga fa stanga: 10 dreapta

Z~ ~ ~

~ ~

'Aleph Beth
Ghimel

.6.

.A

';Afd
~;Jir_
~r"'~t'-a..
~ J[')'7".I,

'A

'7
"\

:J
~

~
7 /"'\."
to>

~
:

e
r

>
A

m ?

r
II

~ ~ ? '1
Z t:jHtJ
$

Dalelh

" I'
6 to>

:-r
j

~ Hei ~ Vav

y
I

;:(" y I

; If,,,o.;
' \?r.I

:::':~'~OlJ Y
Z
H

e
Or

l 'l
.y &

.::..) '7 ..... ~ .?

,lC,

t,
ir

~ Zain rr ~ Cheth ~ Thetfl ~ , JOd .':l ~ Kal

,
Lamea Mem

B
Ell Z

8 H
EB

'?""
~ 3;ni
:: lwTGl.

tt
1 K

Z
1
l "'\ "\

5 S
: :
I< k

:t

::: /(olTTJ'fol.

v
I'" rv

~h:fbJ", /\

7
'-)

~
.)

~f;;
::>

M N

, Nun '= Samecll

11;;

~ a
')
jJ'

3)
tl '1

! ~
0

'Aln

:, a
f

~ l
0

=<r(rr<1

L-

= Of' (~!O;l 0
<:: 7ft

Pet

7 <-

r
'1

n
L

=
>

Tade Kat Rer$

Sin

,0" 'j..onrr<:4

<P'i' '?
'\
'vV

':.S
g

'.:j
+

i' .,

'P '?
'" '"
-v,
T

rp '?
f>
.N\ T

q
p f') (100)

>

Of::;
::: <:reo
V

Tav

-r

~ 'Tc(:;;

semanatoare in ambele idiame au fast imprumutate de Fenicieni fara nici a greutate, redandu-se prin semne fanetice ~rdinare a carar pranuotare era carespuDzataare. Articulatille semitice care nu-~i gaseau corespandente exacte la or.ganul egiptean au fast transcrise prin reprezentarea semnu-

lui unei articulatii egiptene mai apropiate. Semnele luate au pastrat in cele mai multe cazuri valoarea ~i forma din hieratica 2. Alfabetul fenician, constituit definitiv, cuprinde 22 litere. Din tabloul comparativ No.1 reese di 15 litere feniciene i~i au origina precisa in hieratica egipteana. CeleJalte ~apte, de~i au forme mai indepartate de tipul hieratic, pot fi considerate ca evoluari ale acestui tip, deoarece modificarile lor par produse pe baza acelora~i legi con stante. Importanta operei feniciene consUi in alegerea celor douazeci ~i doua de forme hieratice a diror simplificare grafica a dat primul alfabet veritabil, dar mai ales in inlaturarea tuturor semnelor cu caracter nefonetic din scriere. 3. Toate alfabetele propriu zise, care au fost sau mai sunt intrebuintate pe suprafata pamantului i~i au la baza mai mult sau mai putin alfabetul fenician, cu variatii de forma sau cu reprezenUiri fonetice dupii spiritul limbii ~i graficei respeeti ve. Ioventia Fenicienilor pare cii s'a impra~tiat aproape simultan in ciuci directii deosebite, formand cinci curente principale de derivatie, din care s'au separat mai tarziu numeroase ramuri ~i famiJii alfabetice. In studiul nostru ne intereseazii numai trunchiul central, a ciirui sfera de influenta a cupriI1s in antichitate Grecia. Asia mica ~i Italia. 1 cuprinde diferitele forme ale alfabetului grec, precum ~i alfabetele derivate din acesta: familia asiatica ~i familia italica. In toate formele acestui trunchiu alfabetic se observa transformarea constanta a semnelor de aspiratie muiaUi sau chiar dura In semne reprezentand vocale.

Una din cele mai vechi traditii grece5ti pretinde ca alfabetul a fost introdus la popoarele pe1asgice de navigatorii fenicieni condu:;;i de Cadmus. UQul din prime1e nume ale alfabetului grecesc era ffJmvX~i'a ypur,uaTCt Were feniciene Studiul formelo, primitive ale alfabetului grec confirmii a-' ceastii origina, care e IntariUi de faptul cii nomenclatura tra1.

-ditionala ca ~l intelesul numelor date literilor grece~ti sunt identice acelor din alfabetul fenician sau din alfabetul ebraic derivat din acesta:

Ex.

='Aleph a. ~ b. = Beth n':l c. J '~..1 = Ghimel d. i =Daleth etc. etc. (v. tabloul comparativ

,,~ :J
n,:,

Nume fenician

Nume

grec

Inteles

_A,a "A),pa =' Alfa =Beta 1,/ Ta,u,ua = Gamma A,a Aiha = Delta No. 1).
1
"11

8,(3 8~w

oou casa Jug u~a

2. Alfabetul cadmean, I'nLilnit I'n inscriptii descoperite I'n insula Thera ~i datate din sec. IX ~i prima jumatate a sec. VIII a. Ch. n., este cea mai veche forma cunoscuUi a transpunerii alfabetului fenician in scrierea greaca. A fost adus probabil de numero~ii corabieri ~i neg-ustori fenicieni care circulau sau se stabileau I'nainte inca de aceast,i epod. I'n insulele arhipelagului grecesc. Din tabloul comparativ al alfabetului feoician ~i al alfabetului cad mean (No.1), scris de la dreapta la stanga ~i de la stanga la dreapta, se COllstata 0 asemanare isbitcare a multor semne, care I'ntaresc origina stabilita prin identitatea numelor ~i I'ntelesului numelor literilor. Alfabetul grec primitiv are 22 litere ca ~i cel fenician. Literile a, y, c, v, g, Yj, X, }", v, 0, Jr, ,0, e, T seamana sau se apropie atat de mult de prototipele feniciene corespunzatoare, ca nu yom mai discuta origina lor.

Unele litere se deosebesc I'nsa, fie prin complectarea trasaturilor, fie prin schimbarea ~ , ~ cad mean

atrofierea pozitiei:

sau

=R

grec,

se transforma cu cea superl-

prin buclarea partii inferioare prin oara, pentru a se distinge de A. Fen. ferioara. Fen. rizontale.

analogie

1.. = l

7...

cadmean

= I grec, pierde

liniutele

0-

Fen. trasatura Fen. trasaturi Fen.

:: ~

,r"

eadmean

= lVI

gree,

pierde

ultima

din stanga.

+ =}, ~

eadmean

= ~ gree,
= g,
(J,

pierde

eele doua .

inferioare.

t':;r:: t,'1

eadmean

'"

;ree,

pierde

trasatura din dreapta ~i i~i sehimba poz~tia. Fen. W = M eadmean = l' gree, se i!1verseaza tun je:;;te trasaturile.

~i i~i

1'0-

Alfabetul eadmean se deosebe~te de eel fenieian prin ex prima rea distineta a voealelor :;;iprin sehimbarea direetiei serisului. a) Greeii, Italienii ~i popoarele germaniee au adaugat alfabetului de origina semita semne pentru exprimarea sunetelor voealiee, eare jueau in limba Jor un rol esential ~i fix. Aeeasta eornpleetare s'a faeut prin transformarea guturalelor moi ~i a semi-vocalelor semite in vocale veritabile. Greeii au intI'ebuintat urmatoarele vocale: a e redat de

A..,,A

din fen.

~ ~

aleph hei rar

(spirit

lin')

"

.],~
'(

" " " "

" "

(aspiratie)

y sau u "
0

,y
0

y
0

"
Semnul loa rea dubla

2; 7}

1-

aln (nuanta ealica')

-

vo-

jod

H, I-I rezultat din fen. H, TI= Chet, are vade vocala lunga sau de semn de aspiratie u~oara.

b) Schimbarea directiei scrisului. In textele prime ale serisului eadmean, directia era aceia~ ea In scrierile semitiee, adid de la dreapta spre stanga (Herodot, V, 58). In inscril'-

tiile descoperite pana acum se gasesc texte scnse intr'un singur rand de la dreapta spre stanga, chiar dupa aparitia celorlalte alfabete grece~ti. lnfluenta inscriptiilor pe baso-re1iefe ~i pe vase pietate a dat 0 explicatie plauzibila schimbarii directiei scrisulu1. La un moment dat, se luase obiceiul de a se trasa inscriptii explicative in jurul figurilor reprezentate pe baso-relieuri sau pe vase pietate. Deoarece aceste inscriptii luau forma dupa Figura ce incadrau (rotunda. oval a sau elipsoidii) prima pa!'te era scrisa de la dreapta spre stanga iar partea a doua se continua dipatand directia de la stanga spre dreapta. In inscriptiile obi~nuite acest sistem apare destul de repede; scribu1 sapa primul rand de la dreapta spre stanga ~i continua sapand ra-ndul al doilea de la stanga spre dreapta, al treilea lua sensul primului, al patrulea sensul celui de-al doilea ~i a~a mai de parte. Acest sistem de scriere in directii alternate evoca mersul boului 1a plug: dupa ce trage prima brazda intr'o directie se intoarce ~i porne~te in directie contrara pentru a trage brazda a doua. Aceasta imagina a fost exprimata in limba vorbita prin cuvantul {loVoT:(!oq)'r/o61 (dela ,8ovs =..: bou ~i OT:(!ErpW = intorc). Dupa un timp, primu1 rand e scris de la stanga spre drea pta ~i al doilea de la dreapta spre stanga. In fine apar randuri izolate ~i apoi texie intregi scrise de la stanga spre dreapta. Aceasta evolutie e infaptuitii aproape in intregime in vremea cand Grecii intrebuintau alfabetul cadmean. Traditia spune cii legile 1ui Soron erau scrise cu randuri in directii alternate.
J

3. Alfabetele grece~ti derivate din alfabetul cadmean, dupa clasificarile invatatilor germani Franz, Mommsen ~iKirchoff, revizuite de paleograful francez Lenormant, se impart in patru grupe : a) Alfabetul eolo-dorian are 28 litere, dacii tinem seama de cele utilizate in diferite regiuni. Sunt in plus: F,.-o, W", M = (JUY ~i X =~,iar Hera utilizat ca semn de aspiratie. Are mai multe derivate distinete intre care se numara .alfabete1e corintian, argian, calcedonian, etc. b) Alfabetul ionian are 24 1itere. Ii lipsesc cele cinci

din alfabetul eolo-dorian, dar are pe Q drept 0 lung. H este utilizat ca vocala. c) Alfabetul din insulele grece~ti are 27 litere. N'are _7kf = aall, nici X = ~din alfabetul eolo-dorian. X = X este ~a in ionian; H este ~i vocala ~i aspiratie. Are - doua semne care exprima pe w lung ~i 0 scurt ~i care variaza dupa insula. d) Alfabetul atic are 21 litere. Lipsesc literile suplimentare din eolo-dorian, Q din ionian ~i ~ din to ate celelalte trei alfabete. H este aspiratie. Literile noi fata de cadmean sunt urmatoarele: F a fost numit de gramaticii mai noi d'{yal~f~a, de~i nu este un dublu y, ci un dublu 1. Pentru a exprima sunetele t~i v, mai dure decat sunetul lui Y chiar in difrongii au ~i f'V,_ s'a luat litera feniciana y (cadmeana )", '<.) ~i, pentru a marca intensitatea mai mare a articulatiei s'a dublat litera prin suprapunere: ~ , V/ 7 '\ laterale:

a~ezat ori'lOntal trasaturile Z sau prototipul

~i apoi F.

1+1

exprima articulatia

dubla

fenician al literii cadmeene $ ~i

III =

.+ '"'+ ,-r .. ::E

(la.

Rezulta

din

sau din dublarea

1+1

u) sau tl)=<p are origina indoelnica; rezulta poate din

X sau ~i uneori -Jr par modificari ale lui k pentrl1 a ex prima un kh, iar nu pe simplul Ie X sau dedus tot din k, mai reprezinta pe ~.

+
+

ffi
0

~,t
=
OJ

,)f(

reprezentand

pe

Y.

sau pe 'l/J, nu au on-combinat cu un

gIlll definite.
Q

s'a format din 0 cadmean

-=

deschis la partea de jos (n): diara disparand cu timpu1. Traditia atribue introducerea

8 8

liniuta intermeY

semnelor $,

(ft,

~i

<{f

lui,

Palamede, vestitul erou din rasboiul troian; literile S ~i IJ)" mai sunt atribuite lui Epicharmos, iar H vocal a ~i Q lui Simonide. Alte isvoare pretind ca alfabetul ionian a fost introdus la Atena de gramaticul Callistrates din Samos, in timpul rasboiului peloponesiac. 4. Dupa formarea alfabetelor derivate, ordinea literilor se schimba: _-1 13 r L1 E F z elK A l\!l N S 0 II 'I P ~ T Y <P .If\

Se adauga apoi Q. Fiind nevoie de inca un semn, mai ales pentru a reprezenta numarul 900, se adauga semnul (JC!V -= Y' = M- derivat din fenicianul W (nu trebue sa-l confundam eu consoana JJll= ,u). 5. In anul 403 a. Ch. n., sub arhontatul lui Euclide, poporul atenian inlatura veehiul alfabet atic din actele publice ~i adopta alfabetul ionian, mai clar ~i mai complect. De~i preponderenta politica a Atenei se naruise, acest ora~ pastrase inca 0 puternica influenta culturala i,'i sufleteasca, datorita careia alfabetul ionian se va impune tuturor fractiunilor poporului grec. 6. Prin Greci, alfabetul fenician patrunde ill Asia Mica, diud nai,'tere la doua alfabete principale: alfabetul frigian ~i alFabetul lician, a caror caracteristiea e rolul important i,'i mu1timea vocalelor.

Alfabetul grec trece in Italia, dand na~tere la trei alfabete principale: etrusc, falisc ~i latin.
1.

Alfabetul etrusc i~i are origina probabil in alfabetul

eolo-dorian. adus de coloniile de arti~ti greci din diferitele regiuni ale Etruriei, veniti in Italia prin colonia lacedemoniana din Tarent. Numeroasele sale derivate se impart in doua grupe distincte: la sud alfabetele umbrian, sabellic, osc, etc., iar la nord alfabetele eugunian, rhetian ~i cel redus al Salasilor din Alpi.

38

CONSTANTIN

I. ANDREESCU

TABLOU No.2

Cree calcedontan

Latin prlmitiv

AA
B B < C
[>

A/Affi.

<
D

D f'
F
I
H

tEll
f:' F \'

~Z
H
I
~ 1=

v
NV
fV\

l-- L
MM/M

NNN
0

<>

000
r

p
f? R

'IQa..

R K '7 5
T V

r
'$

I \
\

T
V

+X
y
<>
C)

\ I I
I

W
Q

\
\

2. Alfabetul falisc deriva din elemente etrusce mai numeroase ~i din unele forme latine. Origina sa dubla se explica prin a~ezarea geografica a Faliscilor, intre Etrusci ~i Romani.

3. Alfabetul latin nu are nimic etrusc sau falisc. El a fost introdus la Roma in epoca Tarquinilor cand coloniile calcidiene din Sicilia ~i Italia sudica (Cumae, Regium, Neapol, Naxos, Mesina, Hymera) exercitau 0 puternica influenta asupra Romanilor. EI face deci parte din derivatele alfabetului eolo-dorian, evoluat in forma calcidiana. Alfabetul calcidian avea 24 litere. Cellatin nu are decat
21.

Lipsesc semnele articulatiilor

aspirate

ffi= =
th,

(II

ph

~i x = ch, care erau straine organului vocal roman. Cand se vor introduce cuvinte grece~ti, aceste articulatii aspirate se vor reprezenta prin consoaoele dure corespondente, urmate de h: th, ph, ch. Din tabloul comparativ No. 2 reese ca literile ramase sunt perfect asemanatoare. Cuprinde literile:

ABC

D E F Z H I K L M N 0 P Q R S T V Z.

4. Alfabetul latin sufedi urmatoarele modificari pana la fixarea definitiva: a) Contopirea celor douii siflante S $i Z. In forma primitiva, alfabetul latin cuprindea doua sifIante, care corespuudeau la doua articulatii deosebite ale organului vocal. Distinctia intre aceste articulatii era probabil atat de mica, incat siflanta Z dispare, fiind inlocuita aproape Intotdeauna cu S ~i uneori cu DS (Mazentius devine Masentius sau Madsentius). Aceasta disparitie a lui Z are loc in vremea alcatuirii celor 12 table de legi. b) Contopirea celor doud guturale C i K. In alfabet se pastreaza tot timpul semnele celor doua guturale care corespundeau la origina la doua articulatii deosebite : c reprezenta sunetul g, iar k sunetele k sau c. lnfluenta etrusCd trans formand toate guturalele latine ill dure, litera c nu mai reprezinta guturala moale g, ci devine omofona cu k, care nu mai este intrebuintat. Schimbarea aceasta este terminata inainte

de epoca revizuirii legislative romane ~i a redacUirii legii celor 12 table. c) Aparitia literii G. Guturala moale nu a dispiirut cu totul ca sund. I se creiaza deci un nou semn, prin adiiugarea unei liniute la capatul buclei inferioare a lui C: G. Noua litera este a~ezata in alfabet intre F ~i H, in locul ramas libel' prin disparitia literii Z. Inventia literii G este atribuita gramaticului Spurius Carvilius, libertul lui Spurius Carvilius Riga, care trae~te in prima parte a sec. VI de la fondarea Romei (a doua parte a sec. III a. Ch. n.). Marturiile scripturale ne arata ca aparuse mai inainte, In a doua jumatate a sec. V ab. U. c. (a doua jumatate a sec. III a Ch. n.). d) Introducerea lui Y. In sec. VII de la fondarea Romei (partea intaia a sec. I a. Ch, n.) se introduce litera y, luata de la Greci, pentru cuvintele imprumutate din limba acestora. Origina sa e confirmata de numele latin y-graecum. Este a~ezat ia sfar~itul alfabetului dupa litera x, care Inceteaza de a mai fi "ultima nostrarum", cum 0 numea Quintilian. e) Reintroducerea literii Z. Patrunderea cuvintelor grece~ti in limba latina necesita, pentru scrierea lor core eta, reintrodlicerea literii Z. Aceasta reintroducere are loc in partea a doua a sec. VIr de la fondarea Romei (partea intaia a sec. I a. Ch. n.), odata cu introducerea lui Y. lntrebuintarea sa devine generala ie vremea lui Cicero. Vechiul sau loc fiind ocupat de litera G, Z este a~ezat la sfar~itul alfabetului, dupa Y. A;;adar, la sfar~itul sec. I a. Ch. n. alfabetullatin aye]. 23 litere a~ezate astfel:

ABC

D E F G H I K L M N 0 P Q R S T V X Y Z.

5. In aceasta forma se va pastra alfabetul 1atin cateva secole. Se fae totu;;i Ineercari de introducere a unoI' noi semne. Unele isSutese sa se impuna, altele dispar repede. a) lmparatul Claudiu (41-54 p. Ch. n.) incearca sa introduc.i trei semne Doi: d sau F rasturnat (numit gre~it de gramatici digamma rasturnat) pentru a indica sunetul v consoana; ::r = anti sigma sau sigma inversata pentru a indica sunetele BS ~i PS: 1- pentru a indica sunetul intermediar intre u ~i i. Aceste semne dispar dupa moartea lui.

b) Pan a prin sec. VII p. Ch. n. litera I tinea loc ~i de onsoana ~i de vocala. Necesitatea distingerii lor, pentru cuvinte1e striiine mai ales, aduce erearea literii J, prin alterarea lui I. Litera I reprezinta sunetul vocalic, iar J sunetul 'Consonantie. Noua litera e a~ezata intre 1 ~i K. c) Distinctia Intre V eonsoana ~i V vocal a se face prin introdueerea lui U deosebit. Aeeasta distinetie e definitiva abia in opera poetului italian Giovanni Georgio Trissino (1478-1550) autorul primei tragedii dupa regulile antice, 50phonisbe. Litera U reprezinta sunetul voealic, iar litera V su-netul eonsonantie. Sunt a~ezate intre T ~i X: TUVX. d) In scrierea anglo-saxona, pentru sunetul redat qin sec. XVI prin th se utilizeaza litera thorn din alfabetul runic sau litera d eu hasta barata. Litera thorn apare din see. VUl, dar in general scribii intrebuintau mai des ped taiat, incepand din primul sfert al see. IX. Incepand din primul sfert a1 sec. X, intrebuintarea lui thorn devine mai freeventa; spre 'Sfar~itul sec. XIV ia forma lui y ~i apoi dispare fiind inloeuit cu eombinatia tho e) In scrierea anglo-saxona din aceia~ epoca, bilabiala w este serisa eu litera runieel. wen, foarte asemanatoare lui p latin. In eursul see, XIV semnul ia forma lui Wactual. f) In alfabetele moderne apar litere speeiale unoI' limbi: <;, $, T. ii, a, e, e, e, ete. In urma aeestor adaugari, alfabetul latin modern cuprinde 27 litere prineipale:

eu variatiile lor. 6. Paleografii au facut anumite deosebiri intre scrieri, dupa modul de executare sau dupa marimea ~i forma generala a literilor aeeluia~ alfabet la aeela~ grup social. a) Executarea ace1ora~ semne alfabetiee nu este aceia;; Intotdeauna, ei variaza dupa valoarea ~i caraeterul textului, dupa timpul sau aplicatia scribului, dupa aspeetul general al semnelor trasate. Literile alfabetului latin au fost executate ealigrafie ~i cursiv. Literile caligrafice (de la xii}).os = humos ~i ygdepw = a serie, a zugravi) erau trasate incet, eu multa grija ~i atentie,

avand aspect elegant ~i frumos. Le regaslm In literile caligrafice ~i tipografice actuale. Apar In opere literare, in inscriptii ~i in acte mai importante. Liferile cursive (dela curro-ere = a alerga) erau 0 degenerare a literilor caligrafice. Erau trasate repede, grabnic, liber ~i aveau aspect mai putin estetic. Serveau la redactarea actelor particulare sau mai putin importante, a ClOrnelor de acte juridice sau de opere literare, etc. b) Miirimea ~i forma acelora~ semne alfabetice da na~tere distinctiei in majuscule ~i minuscule: Literile majuscule sunt formele vechi ~i mai mari ale alfabetului. Puteau fi to ate cuprinse intre doua linii paralele. Se gasesc mai ales in monumentele epigrafice ~i in textele romane primitive. Cu timpul apar numai In titluri, in initialele substantivelor germane, etc.

Literile minuscule sunt 0 coruptie a celor majuscule. Mai mlCI ~i cu inaltimi inegale, ele pot fi inscrise intre patru linii paralele: unele sunt cuprinse in intregime intre cele doua linii mijlocii; altele au corpul cuprins intre aceste doua linii, iar prelungirile su perioare sau i nferioare (hasta sau coada) se intind pan a la liniile extreme. Au aparut izolate intaiu in cursiva, au predominat in mijlocul evului mediu ~i predomina inca.

ClJp

 1 SIGLA PROPRIU ZIsA

SAU PRESCURTAREA

PRIN TRU CHI ARE

Siglele: singulae litterae~ (Cicero), litlerae singulares sine coagmentis sillabarum (Aulus Gellius), signa verborum (sf. Ieronim), erau intrebuintate de Evrei, Greci ~i Romani, poate sub influenta sistemului de scriere al vechilor Egipteni, :;;i reprezinta cea mai veche forma de prescurtare: prescurtarea prin suspensiunea sau prin trunchiarea euvintelor. A. Sigla simpla consta intr'o litera initiala urmata int0tdeauna de un puoet. Litera reprezenta lotregul cuvant, prescurtat prin suprimarea restului literelor: Ex. C. C(aius); S. = S(enatus); D. M. S.=D(iis) M(anibus) S(aetum) ; S. T. T. L. -= SUi) tUbi) t(erra) l(evis). Sigla rasturnata desemna nume sau titluri femenine: Ex. W M(area); d fUlia); .J IUberta).

B. Sigla compusa consta dio primele doua, trei, patru, etc. litere ale cuvaotului prescurtat, urmate de un punet: Ex. CLAUD. = Claud(ius); PRAEF. = Praef(edus); AUG. = Aug(ustus). Pluralul era reprezentat prin dublarea, triplarea, etc. literii initiale din sigla simpla sau a ultimei litere din sigla compusa: Ex. FF. = filii; DDD. = Domini tres; CAESS.=Caesari duo; AUGGG. Augusti tres. Dublarea literii siglei reprezenta superlativul adjeetivelor: Ex. CC. = carissimus.

L.. Prescurtarea cuvintelor compuse, de~i a parut multora drept 0 exceptie, nu era decat 0 forma evoluata a siglei, in care se a~e7,au alaturi siglele cuvintelor componente: Ex. SIGF. = sig(ni)f(er) deriva dela SIC. F. sig(num) f(er).

+ -=~

Sistemul de prescurtare a cuvintelor compuse prin alaturarea siglelor partilor componente a dat na~tere unui nou grup de prescurtari: prescuriarea prin conirac{ia cuv{mtului, pastrandu-se fie initialele silabelor, fie literile caracteristice, fie lite rile de la inceput ~i cele de la sfar~it. A. Prescurtarea prin contractie, in care cuvantul e reprezentat prin aHiturarea fiecarei initiale silabice a aparut in inscriptii1e din sec. II p. Ch. n. ~i ne amiote~te sistemul de scriere hieratica a Egiptenilor: Ex. N.B. = n(o)b(is); FCR. = f(e)c(e)r(unt); HRD. = h1e)r(e)d(es) ;

MS. = m(en)s(es);

MN.

m(i)n(us).

apare in aceia~ epodi:

Ex.

MM.

m(airi)m(onium);

BFO. = b(ene)f(ici)o.
C. Prescurtarea prin notae juris (no/arum laierculi la Mommsen) consta in forme speciale aparute in aceia~ vreme in operile de drept. in noiae juris, probabil sub influenta prescurtarii sau tachygrafiei silabice de care yom vorbi mai tarziu, apare sistemul de suspensiune silabidi in Iorma definitiva, cu reprezentarea cuvantului prin initiala fiecarii silabe sau a silabelor principale; deasemenea, se pare ca ele mai permiteau desemnarea flexiunii, adica a ultimei litere a cuvantului, lucru ce va fi regasit la notele tironiene ~i la tachygrafia silabica. Aceste notae juris, a diror origina e obscudi, existau desigur inainte de sec. IV. Cu toata prohibirea lui Teodosiu (438), ele se mentin ~i abia prohiblrea lui Justinian Ie suprima definitiv. Erau scrise cu litere majuscule urmate de puncte sau intovara~i.te de semne de prescurtare numite tituli (-);

Ex.

S. P. Q. R. = S(enaius) P(opulus)g(ue) D. S. S. = d(e) S(enatus) s(ententia); CA = ca(usa); APi) = app(ellat).

R(omanus);

teaza in special pentru cuvintele sacre (nomina sacra) ~i consta in scrierea primei sau primelor litere ~i a ultimei litere a cuvantului, Insotite de titulus. A luat mare extindere in Occident mai ales dupa sec. IV, d'tnd patrund aci manuscrise grece~ti ale cartilor sfinte. Acestea, poate sub influenta originalelor ebraice, au cautat sa exprime tetragrama numelui lui Jehova printr'o forma analoaga, care cuprindea numai prima scurtari vantul naloage:
O{(Javog; =

~i ultima

litera

cuvantuJui

xvr;nog,

anume

KC, KE:

K~[, KW, KN, dupa caz, urmand

din epigrafia
Bcog,

greaca. in

un exemplu vechiu de preDeasemenea se intrebuinta cu~i alte prescurUiri a-

prescurtat

ee.
JlAR ~i IlHR

Alaturi

de RC ~i 0C, au aparut nvcv,Lw;

J'i"'Nf\ =
ANHRIlC

= naTlj(J;
XC

OYNOC =
IKHii sau IHC

= "AJl(J(Jwnog;
= clc(Jovuahj,u;

LiLl ~i Li.dLl == LiavcfrJ;

'[(J(Ja~), ; lilHM XC

IC ='Ir;(Jovg:

CP = ~um;(J; CTC = .:sTavQog; MHP = J[f)T1)(J, cu unele variante. La inceput n'au avut ec:hivalente irr limba latina decat cuvintele
Beog ~i TIvcu,ua,

= XQlgTOg;

= Xtog;

apoi

'II7(JOvg 5i XQW70g;

\jC

= OS
In sec.

IfNA = SPS

(spiritus);

Hie = IHS;

XPC

= XPS.

V apare DMS = D(o)m(inu)s Sistemul de prescurtare se extinde ~i la cllvinte ce nu se refera direct la divinitate. Sub inflllenta lui SPS (spiritus) apare SCS (sanetus). NRf, Sub NRO influ(nosbienta lui DNS sau J)lVlS (dominus) ter, nostri, nostro). In sec. VI apar l'rescurtarile apar NR, titlurilor

de functiuni

serice~ti : eps = ep(iscopu)s, diacs = diac(onu)s; pbr -= p(res)b(vte)r. - In concluzie, prescurtarea prin contractie cu flexiune, pe care 0 regasim 5i In notae juris, a primit in sec. IV un impuls nou de la Greci, capatand aspeete mai bogate, intaiu in domeniul exprimarii cuvintelor sacre, iar din sec. V :;;i VI ~i in domeniul cuviDtelor profane.

in sec. VII (diploma lui Thierry IU dio 11 septembrie note tironiene in diploma IUt Clotar II din 14 iunie-IS

677; iulie

625).
In general, notele tirooiene ~i derivatele lor silabice-ne dau intormatii importante asupra orgaoizarii caocelariilor, asupra scribilor ~i confectionarii aete1or. Oeasemenea, ele ajuta la critica documentelor, permit<ind recuooa~terea autenticitatii unora sau a confectiuoilor posterioare. Dupa cum unele sigle sau derivate ale lor au trecut in brachygrafia medieval a odata cu sistemele de prescurtare prin trunchiare ~i contractie, tot astfel note tironiene sau silab ice all ramas in scrierea obi~nuita ~i dupa sec. XL Sunt semne care exprimau cuvinte sau silabe foarte uzuale, ca ef, est, enim, id est, autem, us, vel, con, dar din care, Jupa sec. XII, n' au ramas dedH com, ef ~i us.

Prescurtarile medievale se pot grupa in mai multe tegorii, dupa modul lor de realizare: 1. prin trunchiare 2. prin contractie 3. prin litere suprapuse 4. prin semne cu inteles propnu 5. prin semne cu inte1es relativ 6. prin litere legate sau monogramatice 7. prin sem:1e conventionale 8. scrierile secrete ~i cifrele diplomatice.

ca-

Prescurtarea prin trunchiare sau prin suspensiune consUi ill scrierea primei sau a primelor litere ale cuvantului ~i in inlocuirea celor care lipsesc printr'un semn de prescurtare: A. Semnele de prescurtare sunt de doua categorii: 1) Semnele generale indica prescurtarea, fara a specifica in ce mod. Le vom regasi la prescurtarea prin contractie: