OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

$/&+,0,$VDX&87$5($3(5)(&,81,,
Cap I ALCHIMIA SPIRITUAL
Se ntmpl cteodat s vin la mine cineva pentru a mi se plnge c nu reuseste
s scape de un viciu care l chinuie. Sracul de el, a ncercat de sute de ori dar nici o dat
nu a reusit. Atunci i spun: 'Ei bine, dar asta e minunat, este de-a dreptul Iormidabil! Asta
dovedeste pur si simplu ct suntei de puternic! M priveste uluit si se ntreab dac nu
cumva mi bat joc de el. Atunci i spun: Nu, deloc, nu rd de dumneata, dar pur si simplu
dumneata nu-i dai seama de propria Ior. - Dar care Ior? Eu nu reusesc niciodat, sunt
mereu victim si asta este o dovad c sunt slab. - Ba nu, nu gndesti corect. S analizm
cum s-au petrecut lucrurile si ai s nelegi c nu glumesc deloc. Cine a Iormat viciul
acesta?... Dumneata. La nceput el n-a Iost mai mare ca un bulgre de zpad pe care-l
puteai ine n palm. Dar jucndu-te mereu cu el, adugndu-i puin zpad, distrndu-te
s-l rostogolesti, s-l mpingi, a tot crescut pn a ajuns ct un munte care acum nu te mai
las s treci mai departe. La nceput si viciul de care te plngi nu a Iost dect un mic gnd,
dar l-ai ntreinut, l-ai alimentat, l-ai 'rostogolit si acum te simi strivit de el. Ei bine, eu
m minunez de Iora dumitale, dumneata i-ai construit acest viciu, esti tatl lui, este Iiul
dumitale si este att de zdravn c nu mai reusesti s-l pui la pmnt. De
ce nu te bucuri? - Pi, cum s m bucur? - Ai citit cartea lui Gogol, 'Taras Bulba?
- Nu. - Ei bine, i-o povestesc eu. Bineneles, povestea este mult mai lung.
Taras Bulba era un cazac btrn care si trimisese cei doi Iii s studieze la
seminarul din Kiev, unde au rmas trei ani. La rentoarcere, erau doi Ilci voinici. Fericit
c-i revede, si maniIest dragostea printeasc, n glum, (cazacii se pare c au un Iel al
lor, Ioarte special, de a-si maniIesta dragostea!) le-a dat un brnci. Dar bieii n-au luat-o
ca pe o glum, au ripostat si l-au pus pe tatl lor la pmnt. Cnd s-a ridicat, puin cam
siIonat, Taras Bulba nu a Iost ctusi de puin suprat, din contr, a Iost mndru c a Iost n
stare s Iac doi Iii att de zdraveni.
'Si atunci, de ce nu esti si dumneata la Iel de mndru ca si Taras Bulba cnd vezi
c Iiul dumitale te-a pus la pmnt? Dumneata esti tatl, dumneata l-ai hrnit, l-ai ntrit
prin gndurile dumitale, prin dorinele dumitale: deci esti Ioarte puternic. Dar, dac vrei,
iat cum l poi nvinge. Cum procedeaz un tat care vrea s-si cumineasc Iiul care Iace
nebunii. Nu-i mai d bani, si Iiul, lipsit de mijloace este nevoit s reIlecteze si s-si schimbe
comportamentul. Atunci, dumneata de ce s i mai ntreii Iiul? Ca s-i in piept? Haide,
strnge-i puin surubul! Din moment ce dumneata l-ai adus la via, stii c ai putere asupra
lui. AltIel toat viaa te vei lupta
cu el sau vei suIeri, Ir ca s gsesti niciodat mijlocul potrivit de a iesi din diIicultate.
Din pcate, sunt prea puini aceia care ajung s priveasc lucrurile astIel. Se lupt
cu disperare cu anumite tendine negative care se maniIest n ei Ir s-si dea seama c
pentru a ajunge acolo, au Iost Ioarte puternici. Cu ct dusmanul din voi este mai puternic,
cu att aceasta dovedeste c Iora voastr este mai mare. Da, acesta este modul n care
trebuie s gndii.
Observai numai ct suntei de crispai cnd luptai cu voi nsiv si cte greuti
ntmpinai; se d o btlie grozav n voi si aceast btlie v umple de contradicii.
De obicei considerai c tot ceea ce este inIerior n voi v este dusman si vrei s-l ucidei;
dar acest dusman este Ioarte puternic, cci l clii de sute de ani n lupta pe care o purtai
contra lui si cu Iiecare zi el devine tot mai amenintor. Este adevrat c avem dusmani
care triesc n noi, dar dac ei ne sunt dusmani, este vina noastr care nu suntem alchimisti
destul de pricepui pentru a transIorma totul.
Ce spune Apostolul Pavel ? 'Mi s-a nIipt o eap n carne. De trei ori l-am rugat
pe Mntuitor s mi-o ndeprteze si El mi-a spus: 'Iertarea mea s-i Iie de ajuns, cci
puterea mea se mplineste n slbiciune. Cel care simte o slbiciune n trupul, inima sau
mintea sa, se crede srcit, dar se nsal, cci aceast slbiciune din el poate Ii izvor de
bogii. Dac toate dorinele i-ar Ii satisIcute, ar rmne pe loc. Pentru ca s progreseze,
el trebuie s se simt mboldit, nepat, si tocmai aceast imperIeciune, aceast eap
nIipt n carnea lui este cea care l oblig s lucreze n adncime, s se apropie de Ceruri,
de Domnul. Cerul las s avem anumite slbiciuni tocmai ca ele s ne mping spre munca
spiritual, cci ceea ce este n aparen o
slbiciune, este n realitate o Ior.
Trebuie s punem la munc slbiciunile noastre, pentru ca ele s ne Iie utile. V
mirai si spunei: 'Dar bine, slbiciunile trebuie s le dm la Iund, s le anihilm!. ncercai
si vei vedea dac v va Ii usor: voi vei Ii cei nvinsi. Problema se pune la Iel cu orice
deIect sau viciu, indiIerent dac este vorba de lcomie, senzualitate, violen, poIte
nemsurate sau vanitate, trebuie s stii cum s le mobilizai pentru ca ele s lucreze alturi
de voi n direcia pe care ai ales-o. Dac vrei s lucrai singuri, nu vei reusi. Dac v vei
goni toi dusmanii, tot ceea ce v rezist, cine va mai lucra pentru voi, cine o s v mai
serveasc?
Exist animale slbatice pe care, cu rbdare, oamenii le-au domesticit si pe care
acum le in lng cas. Calul era slbatic, cinele era asemenea lupului si dac omul a Iost
n stare s le domesticeasc, aceasta s-a datorat Iaptului c a stiut s cultive n el anumite
caliti. Cu siguran c ar putea mblnzi si Iiare slbatice, dar pentru aceasta omul ar
trebui s-si dezvolte alte caliti.
Asa c Iii Iericii: suntei cu toii Ioarte bogai din moment ce avei cu toii
slbiciuni! Dar este absolut necesar s stii s le utilizai si s le punei la lucru. Eu v-am
dat exemplul cu animalele, dar exist si alte Iore ale naturii ca Iulgerul, electricitatea,
Iocul, torentele... Acum c stie cum s le stpneasc si s se Ioloseasc de ele, omul se
mbogeste. Si cu toate acestea, la nceput ele i-au Iost toate Iore ostile. Oamenilor li se
pare Ioarte normal s se Ioloseasc de Iorele naturii, dar dac le spui s utilizeze vntul,
Iurtunile, cascadele, Iulgerele din interiorul lor, se mir. Si, cu toate acestea, nimic nu este
mai normal si atunci cnd vei cunoste regulile alchimiei spirituale, vei sti cum s
transIormai si s utilizai chiar si otrvurile care sunt n voi.
Da, pentru c ura, Iuria, gelozia si altele... sunt otrvuri; dar n nvmntul Fraternitii
Universale vei aIla cum s le Iolosii si vi se va spune chiar cum s v servii de toate
Iorele negative din voi, din care avei din plin. Deci, bucurai-v cci avei n Ia o
perspectiv bun.
De acum nainte, n mintea voastr, totul trebuie s se schimbe. Bineneles c nu
trebuie s v aruncai imediat asupra rului si s ncepei s mncai din el cu polonicul. n
Iiecare Iptur, chiar si n cea mai bun, sunt ntotdeauna ascunse tendine inIernale care
vin dintr-un trecut Ioarte ndeprtat. Nu se pune problema de a le scoate pe toate deodat,
sub pretextul de a le utiliza.
Trebuie s Iacei mai nti o puncie, s preluai doar civa atomi, civa electroni
pe care s i digerai bine. Nu este cazul s v bgai n glceav cu InIernul cci el este cel
care va iesi nvingtor. Trebuie s stii cum s procedai. Trebuie s continuai s lucrai cu
Iorele superioare prin rugciuni, armonie, dragoste si, din cnd n cnd, atunci cnd din
adncul vostru iese ceva care scoate ghearele, dinii, unghiile pentru a v provoca la vreo
nesbuin, atunci capturai-l, luai-l n studiu n laboratorul vostru si Iacei-l s-si secrete
otrvurile pentru ca voi s le putei utiliza: vei observa atunci c rul aduce tocmai acel
element de care avei nevoie pentru
a obine deplintatea. Dar, v repet, Iii Ioarte ateni si dup cele ce v-am spus nu Iii
nesocotii si nu v cobori s v msurai cu rul. Nu spunei: 'Aha! Am neles acum, las
c-i art eu lui! cci s-ar putea s nu mai urcai. Unora li s-a ntmplat. S-au crezut Ioarte
puternici, n timp ce de Iapt nu erau suIicient de ancorai n sine, n lumin, si acum, bieii
de ei, n ce hal sunt! Toate Iorele negative sunt clare pe ei, pe cale de a-i distruge!
Se spune n Talmud, c la sIrsitul timpurilor, cei Drepi, adic Iniiaii, se vor
ospta din carnea Leviatanului, acest monstru care trieste pe Iundul oceanelor. Da, va Ii
sIrtecat, srat... si pstrat, probabil n congelatoare. Apoi, la momentul potrivit, toi cei
Drepi se vor ospta cu buci din carnea lui. Ce perspectiv mbucurtoare!
Dac ar trebui s nelegem aceasta literal, cred c o mulime de crestini, de estei,
ar Ii pe drept cuvnt dezgustai. Dar trebuie s interpretm si iat interpretarea. Leviatanul
este o entitate colectiv care reprezint locuitorii planului astral (simbolizat prin ocean) si
dac acest monstru va constitui ntr-o zi ospul celor Drepi, aceasta nsemneaz c cel ce
stie s-si stpneasc si s-si utilizeze poItele si pasiunile din planul astral, poate gsi n ele
un izvor de bogii si de binecuvntri.
Capitolul II ARBORELE UMAN
Avem unele organe ale cror Iuncii nu vi se par nici spirituale, nici estetice, nici
prea curate si care totusi sunt deosebit de necesare, cci Iiecare celul, Iiecare organ al
nostru este legat de alte celule si de alte organe n acelasi Iel n care rdcinile unui copac
sunt n legtur cu ramurile, Irunzele, Ilorile si Iructele. Si dac omul taie aceste rdcini,
adic suprim organele care sunt Iundamentul existenei sale, decurg de aici consecine
teribile. Este drept c aceste organe pot provoca cteodat evenimente dramatice, dar noi
trebuie s le lsm s triasc ncercnd s extragem din ele Iore pe care apoi s le
transIormm.
Ni se ntmpl s ne mirm citind biograIiile unor oameni celebri - brbai sau
Iemei - si constatnd c muli dintre ei aveau comportamente anormale, tendine
monstruoase sau chiar criminale. Necunoscnd structura omului, nu putem nelege cum
de era posibil asa ceva. n realitate este Ioarte simplu: din cauza tendinelor lor inIerioare
cu care trebuiau n mod continuu s lupte pentru a le domina, acesti oameni reuseau,
constient sau inconstient, s realizeze greIe n proIunzimile Iiinei lor. Cu ct pasiunile lor
(rdcinile lor) erau mai puternice si mai nIocate, cu att ddeau Iructe mai gustoase,
opere remarcabile. n timp ce muli alii, care nu aveau nici unul din acele deIecte, au
rmas sterili, n-au dat nimic omenirii si au trit o via cu totul
nensemnat si mediocr.
Prin aceasta nu vreau s le gsesc o scuz sau s spun c trebuie s ne cultivm
tendinele negative, nu, dar trebuie s nelegem aceast sublim IilosoIie care ne nva
cum s utilizm Iorele rului pentru a produce creaii mree.
Cu ct trunchiul si ramurile se ridic mai mult spre cer, cu att rdcinile se nIund
mai adnc n pmnt. Cel care nu nelege aceasta se sperie vznd ct se ntinde rul. Nu
trebuie s ne Iie Iric: totul n natur este construit dup legi Ioarte nelepte. Dac nu
avem rdcini adnc nIipte, nu vom putea Ii capabili s extragem din sol elementele
hrnitoare de care avem nevoie si nici s rezistm la intemperiile vieii. S analizm acum
mai proIund aceast analogie ntre om si arbore. Rdcinile corespund stomacului si
sexului. Da, omul este nrdcinat n pmnt datorit stomacului care i permite s se
hrneasc si sexului care i permite s se nmuleasc. Trunchiul sunt plmnii si inima,
adic sistemul respirator si cel circulator cu curenii arteriali si venosi. n trunchi curentul
descendent transport seva preparat care hrneste copacul, n timp ce curentul ascendent
transport seva brut n Irunze unde este transIormat. La Iel se petrec lucrurile si n noi
cu circulaia sanguin; sistemul arterial poart sngele curat, iar sistemul venos pe cel
viciat. Cele dou curente lucreaz mpreun pentru conservarea arborelui uman.
Frunzele, Ilorile si Iructele corespund capului. Toate gndurile sunt Iructele
omului, cci el IructiIic prin cap. Dar trunchiul (cu ramurile) la Iel ca si Irunzele, Ilorile si
Iructele sunt legate ntre ele.
S vedem acum ce analogii putem stabili ntre copac si diIeritele noastre corpuri.
Rdcinile corespund corpului Iizic, trunchiul corpului astral, si ramurile corpului mental.
Aceste trei corpuri: Iizic, astral si mental Iormeaz natura noastr inIerioar -
personalitatea. Aceste trei corpuri sunt cele care ne permit s acionm, s simim si s
gndim, dar n regiunile inIerioare. Apoi, vedem c corpul cauzal corespunde Irunzelor,
corpul buddhic Ilorilor si corpul atmic Iructelor. Ele Iormeaz trinitatea superioar -
individualitatea; si datorit lor omul poate gndi, simi si aciona n regiunile superioare.
De exemplu, stomacul este o uzin n care se transIorm materia brut; acolo se
gsesc rdcinile Iiinei noastre Iizice. Materia prim pe care am dat-o stomacului este
apoi succesiv prelucrat n plmni, n inim, n creier; ea devine gnduri, sentimente, iar
acestea, la rndul lor, coboar n organism pentru a hrni celulele cu energia lor subtil.
NATUR SUPERIOAR
Corp atmic (Aciuni superioare)..................... ..........................Fructe
Corp buddhic (Sentimente superioare)............... ..........................Flori
Corp cauzal (Gnduri superioare).................... .........................Frunze
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Corp mental (Gnduri)...................................... .......................Ramuri
Corp astral (Sentimente)................................. ...................Trunchi
Corp Iizic (Aciuni)....................................... ..........................Rdcini
NATUR INFERIOAR
Acesta este modul n care se Iac schimburile permanente ntre Iiina noastr Iizic
si Iiina noastr psihic dar si ntre Eul inIerior si Sinele superior. Fr aceste schimburi, n
lipsa acestei circulaii de energii, am muri.
n mod simbolic, omul reprezint deci un arbore cu rdcini, trunchi, ramuri,
Irunze, Ilori si Iructe. Dar, dac este evident c toate Iiinele posed rdcini, trunchi si
ramuri, majoritatea sunt copaci Ir Iructe, Ir Ilori si chiar Ir Irunze.
Bineneles c Iiecare Iiin poate Iace ca n ea s nIloreasc Ilori; numai c, pentru
aceasta ea trebuie s creeze, s dein Ioarte multe cunostine si s sacriIice timp pentru ca
aceste Ilori s ajung s se deschid, s exhale parIumuri si s Iormeze Iructe.
Fructele sunt operele diIeritelor virtui. n Irunze, Ilori si Iructe putem vedea
dragostea, nelepciunea si adevrul. Frunzele reprezint nelepciunea, Ilorile dragostea si
Iructele adevrul. Cel a crui constiin a cobort prea adnc n materie nu mai cunoaste
nici lumin, nici cldur, nici via. El se aIl n partea grosier a arborelui, n cele trei
corpuri: Iizic, astral, mental. Dar miscarea, cldura, lumina se maniIest numai n Irunze, n
Ilori si n Iructe. Cel ce caut nelepciunea, dragostea, adevrul, trieste n Irunze, n Ilori
si n Iructe: n cele trei corpuri superioare.
Corp atmic (Adevr)....................................... .......................................Fructe
(Viaa)
Corp buddhic (Dragoste).................................... ........................................Flori
(Cldura)
Corp cauzal (nelepciune)............................... ........................................Frunze
(Lumina)
Corp mental ..................................................... ..........................................Ramuri
Corp astral ...............................................................................................Trunchi
Corp Iizic ................................................................................................Rdcini
Rdcinile sunt deci cele care pregtesc hrana pentru Iructele care se coc n vrIul
Iiinei, ele sunt legate de Iructe; ele sunt punctul de plecare, iar Iructele sunt punctul de
sosire. Cnd Iructele s-au prguit, lucrul rdcinilor nceteaz. Fructele, cu smburele sau
seminele lor constituie viitoarele rdcini ale unui nou arbore; n ele ncepe s ncoleasc
tulpina. Faptul c unele plante au Iructele direct n rdcini (tuberculi) indic tocmai
existena legturii dintre rdcini si Iructe. Plantele cu tuberculi sunt cele care n-au stiut s
se dezvolte n lumea spiritual; ele au rmas sub pmnt...
Vedei c exist de asemenea cte o legtur ntre trunchi si Ilori, ntre ramuri si Irunze.
Acelasi lucru se ntmpl si la om unde corpul Iizic este legat de spirit, inima de suIlet si
intelectul inIerior de corpul cauzal sau de inteligena superioar. De aceea exist schimburi
si o strns legtur ntre brute si Mari maestri, ntre oameni obisnuii si sIini, ntre oameni
cu talent si genii.
Spirit....................................................Fructe................................Mari maestrii, Iniiai
SuIlet....................................................Flori.........................................SIini
Inteligen............................................Frunze......................................Genii
Intelect.................................................Ramuri si muguri.....................Oameni cu talent
Inim....................................................Trunchi....................................Oameni obisnuii
Corp Iizic.............................................Rdcini....................................Brute
Si acum, ia s privim: Irunzele sunt cele care transIorm seva brut n sev
preparat; tot asa alchimistii transIormau, cu ajutorul pietrei IilozoIale, toate metalele n
aur. Da, dar un alchimist trebuie s Iie superior unui bun chimist. Chimistul nu este obligat
s introduc n experienele sale alte elemente dect cele materiale, n timp ce alchimistul
este! Iat de ce unii alchimisti, cu toate c pregteau totul cu migal, cunoscnd la
perIecie Iormula pietrei IilozoIale, nu reuseau s obin rezultate. Ei nu erau nici buni, nici
adevrai alchimisti. Un alchimist adevrat stie c, n aIara elementelor chimice pe care le-a
preparat respectnd Iormula exact, trebuie ca din el s mai emane o Ior care s
declanseze procesul speciIic. Din punct de vedere intelectual, multe persoane sunt n
posesia unor secrete, dar ele nu pot obine rezultate cci nu posed puterea si virtuile
necesare. Fabricarea pietrei IilozoIale nu este att un proces Iizic ct este un proces psihic
si spiritual. Cel care doreste s obin piatra IilozoIal trebuie s aproIundeze virtuile si s
le realizeze n el nsusi; doar n aceste condiii materia l va asculta.
Capitolul III CARACTER $I TEMPERAMENT
Despre orice Iiin vie, animal, insect sau om se spune n general c si are
caracterul propriu, sau pentru a utiliza un termen mai larg, caracteristici proprii. n
limbajul curent, termenii de 'temperament sau 'caracter se utilizeaz nediIereniat si cu
toate acestea n realitate ele desemneaz lucruri diIerite.
Temperamentul este prin esen legat de latura vital; el este sinteza tuturor
instinctelor, tendinelor si impulsurilor pe care omul are diIiculti n a le corecta sau a le
suprima, ntruct ele si au rdcinile n natura sa biologic si Iiziologic. Deci,
temperamentul este mai curnd nrudit cu latura animalic a omului.
n ceea ce priveste caracterul, Ir a ne disocia de temperament, el reprezint
latura inteligent, constient, voluntar. Caracterul este rezultatul muncii constiente a
omului, prin care el a reusit s modiIice - s adauge sau s reduc - ceva n temperamentul
su, cu ajutorul inteligenei, a sensibilitii sau a voinei sale. Caracterul este
comportamentul unei Iiine constiente care stie exact ceea ce Iace si ncotro se ndreapt,
n timp ce temperamentul reprezint numai impulsiunile de origine biologic, tendinele
inconstiente. Caracterul poate Ii considerat o sintez a tuturor particularitilor
temperamentului dominate si stpnite.
Fiecare om vine pe lume cu un anumit temperament, bine deIinit, care este aproape
imposibil de modiIicat. Dar, cum caracterul este Iormat din tendinele constiente ale
omului, care gndeste, cntreste, care doreste s se remarce n bine sau n ru, el si poate
crea un comportament, un mod de maniIestare care adeseori vine n contradicie cu
temperamentul su. Acesta este caracterul. Privit astIel, caracterul este temperamentul
nuanat, colorat, orientat si dirijat ctre un scop, ctre un ideal. El este asemenea unei
obisnuine create n mod constient si care ajunge, n Iinal, o a doua natur. La nastere
caracterul nu exist nc, el se Iormeaz cu timpul. La copii, acest lucru este evident: ei au
temperament, dar nu au nc caracter.
Hipocrate a delimitat patru tipuri de temperamente: sanguin, bilios (sau coleric),
nervos si limIatic. Dar mai exist si alte clasiIicri. n astrologia tradiional, ntlnim
sapte: solar, lunar, mercurian, venusian, marian, jupiterian si saturnian. Se mai pot Iace
trei distincii Iuncie de: predominana laturii biologice - omul instinctiv - , predominana
laturii aIective - omul sentimental - si predominana laturii sentimentale - omul intelectual -
.
Temperamentul deIineste deci ceea ce omul este, dar mediul, Iamilia, societatea,
instruirea, si asa mai departe, exercit o inIluen asupra lui, transIormndu-l si Iormndu-i
caracterul. ntruct individul si Iormeaz caracterul sub inIluena mediului si a condiiilor
n care trieste, se explic de ce el se poate mbunti sau nruti. Voina personal si
constient intervine cu o pondere important n Iormarea caracterului si ea reprezint ceea
ce omul a hotrt sau a acceptat s Iie, dar si inIluena celorlali este Ioarte important.
Nu este nevoie s v explic din nou c, Iaptul c ne nastem cu un anumit
temperament, nu este lipsit de o bun motivaie. Stii c aceasta este consecina vieilor
anterioare, a ncarnrilor precedente: n trecut, prin gndurile sale, prin dorinele sale, prin
Iaptele sale, omul s-a legat de anumite Iore care, n prezent, determin subconstientul su,
adic temperamentul; si aici el nu prea poate interveni.
Este ca si n sistemul osos: nici aici el nu poate s modiIice nimic: nici s-si mreasc
craniul, nici s-si lungeasc nasul, nici s-si ndrepte brbia. n mod similar, cu toate c n
natur totul se transIorm sau se poate modiIica prin atotputernicia gndului si a voinei,
asupra elementelor inconstiente constituind temperamentul, modiIicrile posibile sunt att
de lente si de imperceptibile nct, la scara unei singure ncarnri, se poate considera c ele
sunt inexistente. n schimb, caracterul poate Ii modiIicat, ameliorat, Iormat si tocmai
acestea sunt sarcina si munca discipolului unei nvturi Spirituale.
S lum exemplul unui om dinamic, Iurtunos, chiar violent: este att de brusc si de
categoric nct nu poate pronuna o Iraz Ir a-i rni pe ceilali sau Ir a le prejudicia
interesele. Temperamentul su impulsiv l mpinge mereu la erupii si explozii. Dar, ntr-o
bun zi, omul acesta realizeaz c Ielul lui de a Ii i aduce prejudicii si cu voin, ajunge
dup puin vreme s-si mbunteasc caracterul, s-si toarne, cum se spune, puin ap
n vin. n realitate, el a rmas capabil de a riposta prin injurii sau lovituri - si aceasta pn
la sIrsitul existenei sale - dar, datorit voinei, a ajuns s se poat stpni, s gseasc
gestul, cuvntul, privirea care s nu provoace stricciuni. Acesta este caracterul.
Caracterul este deci o Iorm de comportament (Ia de ceilali si Ia de sine)
Iormat n jurul temperamentului. Este o atitudine, un mod de a aciona care rezult din
unirea, din mbinarea diIeritelor elemente, caliti sau deIecte determinate. Munca
discipolului trebuie deci s se bazeze pe aceast cunoastere a temperamentului si a
caracterului pentru ca, chiar si atunci cnd temperamentul nu l predispune, s reuseasc
totusi s-si Iormeze un caracter care s se maniIeste prin buntate, grandoare si
generozitate. Binenneles c nu este un lucru usor, cci altIel toat lumea si-ar Ii Iormat
deja un caracter divin, dar trebuie lucrat n acest sens.
S revenim la exemplul cu arborele. Unde se aIl temperamentul su? n rdcini.
Rdcinile sunt cele care determin ntreaga structur, calitile si Iora arborelui. n ceea
ce priveste caracterul... este de la sine neles c un copac nu poate avea caracter si totusi
Iructele si Ilorile sale au anumite caliti, proprieti particulare (sunt astringente, laxative,
calmante, excitante, hrnitoare etc.) despre care se poate spune c ele constituie caracterul
su.
Ei bine, arborele nu si-ar putea produce maniIestrile caracteristice, Iructele si
Ilorile, dac nu ar avea rdcini. n mod similar, nici omul n-ar putea avea un caracter dac
n-ar avea mai nti temperament. Temperamentul constituie rezervorul din care el si
extrage elementele necesare caracterului. Este ca si ntr-o uzin sau ca ntr-un laborator:
un anumit laborator produce un anumit produs; o anumit uzin este specializat n
anumite produse de Iabricaie. Produsele sunt bine determinate. La animale nu se poate
vorbi despre caracter.
La pisici, cini sau soareci, caracterul este maniera lor proprie de a musca, de a
zgria, de a ltra, de a mnca, de a alerga. Deci, Ioarte puin. Animalele au doar
temperament, cci asa cum v-am spus, caracterul este o particularitate pe care omul si-o
Iormeaz n mod constient; n timp ce animalele nu pot Iace nimic pentru a se transIorma,
ele sunt ceea ce le-a Icut natura. Deci, diIerena dintre animale si oameni este aceea c
animalele sunt limitate prin temperamentul lor, ele sunt condamnate a nu iesi din limitele
impuse de natur, rmn Iidele instinctelor lor. Cnd se sIsie ntre ele, animalele sunt
nevinovate, ele nu ncalc legile naturii, cci acioneaz conIorm legilor naturii. n timp ce
omul dispune de multe posibiliti si condiii Iavorabile pentru a se transIorma n bine sau
n ru, sau chiar pentru a nclca legile naturii si pentru a Ii
neasculttor.
Am ajuns acum la o problem practic si anume: cum s ne transIormm.
Evident, este un lucru diIicil, cci materia Iiinei noastre Iizice si psihice este rezistent si
nu se las chiar att de usor modelat. Cu toate acestea este posibil, si vom vedea cum
anume.
ntlnim materia sub patru Iorme: solid, lichid, gazoas si plasm,
corespunztoare celor patru elemente: pmnt, ap, aer, Ioc. Fiecare dintre aceste
elemente se caracterizeaz printr-o subtilitate si o mobilitate superioare precedentelor.
Putem spune c regsim aceste elemente chiar si n om: corpul Iizic corespunde
pmntului; corpul astral (inima) corespunde apei; mentalul (intelectul) corespunde aerului
si corpul cauzal (spiritul) corespunde Iocului. n ce raporturi se aIl aceste elemente?
Pentru a le nelege vom citi o pagin din marea carte a naturii vii.
Cineva se ntorcea ntr-o zi dintr-o plimbare pe malul mrii. L-am ntrebat: Ei, si
ce-ai vzut acolo? - Oh, nimic deosebit! - Cum, chiar n-ai vzut nimic? - Nu, nu era nimic
special de vzut: marea era linistit, soarele strlucea, atta tot. - Da, dar era acolo ceva
esenial, ceva pe care dac l-ai Ii observat si l-ai Ii neles, ar Ii putut s-i schimbe ntreaga
via, ntreaga Iiin.
Bineneles c s-a uitat la mine cu mirare. L-am ntrebat: Stncile, le-ai vzut? -
Da. - Si ai observat ce Iorme prelucrate au? - Da. - Ei bine, cine a Icut asta? - Apa,
bineneles, aruncndu-se asupra lor. - Si ce a determinat apa s Iac aceasta? - Aerul. - Si
cine a pus n miscare aerul? - Probabil c soarele. - Ah, slav Domnului! Dar, m privea
tot Ir s neleag si atunci i-am explicat.
Soarele pune n miscare aerul, aerul acioneaz asupra apei, si apa asupra
pmntului. S traducem: spiritul lucreaz asupra intelectului, intelectul lucreaz asupra
inimii si inima lucreaz asupra corpului Iizic. De aceea este necesar s nvai s lucrai cu
spiritul vostru, cci el v ilumineaz intelectul, acesta la rndul lui v va lumina inima iar
inima v va puriIica corpul Iizic. Deci, putei s v transIormai dac nelegei
interaciunea celor patru elemente: caracterul se va transIorma mai nti si poate c ntr-o
bun zi, chiar si temperamentul va putea Ii puin modiIicat. Exist si posibilitatea de a ne
transIorma total, dar cu condiia de a ncepe cu nceputul: cu spiritul. Introducei n spiritul
vostru o Iiin sublim, un ideal nalt, si concentrai-v
zilnic asupra lui: el va introduce n voi vibraii noi care se vor propaga ncetul cu ncetul
pn n adncul Iiinei voastre. Bineneles c este o munc de lung durat ale crei
rezultate nu le vei remarca imediat, dar aceasta nu trebuie s v opreasc din drum.
Uitai-v ct vreme i-a trebuit mrii ca s Iasoneze stncile! Asa nct, avei ncredere si
curaj, cci ntr-o zi vei sIrsi si voi prin a v Iasona ' stnca voastr ' adic corpul Iizic.
Capitolul IV MO$TENIREA REGNULUI ANIMAL
Fiina uman este o sintez a tot ceea ce exist n univers. Asa nct s nu v mire
cnd m auzii spunnd c si animalele se aIl n ea; ele se aIl n subconstientul omului,
sub Iorm de instincte, impulsiuni, tendine. Viaa noastr instinctual si pasional
reprezint o mulime de animale pe care avem sarcina de a le domestici si de a le pune la
munc, asa cum omul a Icut deja cu calul, boul, cinele, capra, pisica, oaia, cmila,
eleIantul si altele.
Pe vremea cnd Adam si Eva triau n Paradis, ei convieuiau n Irie cu animalele
si acestea la rndul lor triau pasnic mpreun. Adam le avea n grij si toate l ascultau si l
nelegeau. mi vei spune c n-ai ntlnit niciodat o astIel de relatare n nici o lucrare a
vreunui istoric; da, dar dac avei la dispoziie Akasha Vhronica, Analele umanitii, putei
aIla c nainte de cdere, cnd Iiina uman avea lumina, cunoasterea, Irumuseea, puterea,
toate Iorele naturii erau n armonie cu ea si o ascultau. Dar ulterior, cnd omul a hotrt
s asculte si s urmeze alte voci si alte voine, simbolizate n Genez prin sarpe, el si-a
pierdut lumina ca si puterea asupra animalelor, n snul crora s-a produs atunci o
adevrat scindare: unele au continuat s urmeze omul si i-au rmas credincioase, altele i-
au declarat rzboi pentru c nu au putut s-i ierte greseala.
Bineneles, majoritatea oamenilor este departe de a accepta o asemenea idee, ei nu
vd nici o legtur ntre natura lor si cea a animalelor. Dar eu v pot spune c multe din
strile noastre interioare au Iorma tigrilor, a mistreilor, a crocodililor, a leoparzilor, a
cobrelor, a scorpionilor, a caracatielor, n timp ce altele au Iorma psrilor pline de
duiosie, de buntate. O ntreag Iaun misun n interiorul nostru. Dac v nchipuii c
animale preistorice ca dinozaurii, ihtiozaurii, pterodactilii, diplodocus sau mamuii au
disprut, v nselai, cci ele exist nc n noi. mi vei spune: 'Dar nu exist atta loc n
noi! Da, bineneles, dar ele exist sub o alt Iorm n corpurile noastre: astralul inIerior si
mentalul inIerior. Trebuie s nelegei c importante nu sunt nici Iorma si nici dimensiunea
Iizic a animalului, ci natura sa, chintesena maniIestrilor sale.
Fr ndoial c ai remarcat c indiIerent de aspectul su Iizic, Iiecare animal se
recunoaste printr-o nsusire propie. Despre iepure nu se vorbeste att despre modul n care
se hrneste sau despre urechile sale lungi si mari ct despre temperamentul su Iricos.
Despre lup nu se pomeneste att gtul su gros sau capacitatea de a parcurge distane
lungi ct despre instinctul su de a ucide: cnd i este Ioame si atac o stn, deseori nu
ucide o singur oaie, ct i-ar Ii suIicient pentru a-si potoli Ioamea, ci mai multe. Leul are
drept caracteristic mndria si
cutezana; tigrul, cruzimea; vulturul, privirea ptrunztoare si dragostea de nlimi; apul,
senzualitatea; porcul, murdria; pisica, independena si supleea; boul, rbdarea; cmila,
sobrietatea; cocosul, combativitatea, s.a.m.d... Dac ar trebui s trecem n revist toate
animalele, nu am mai termina.
Deci, animalele se regsesc n noi prin calitile sau prin deIectele lor. Pe de alt
parte exist persoane a cror Iigur ne aminteste Iigura unui animal. Deseori, am veriIicat
si eu ct dreptate avea Iizionomistul elveian Lavater observnd asemnri ntre anumii
indivizi si unele animale: purcelusi, berbeci, maimue cini, cai, cmile, gini, pesti, etc.
Urmrii-v si vei putea descoperi o sumedenie de animale n voi: vei vedea c un
anume sentiment este un leu, c un altul este scorpion... Gndurile corespund lumii
naripate, ele au o analogie cu psrile, n timp ce sentimentele mbrac un domeniu Ioarte
vast: reptile, patrupede, oameni si deasemenea elementalii, larve, spirite desncarnate... Din
toate populaiile si triburile care au existat, niciunul nu a disprut. Totul trieste n om, dar
v este greu s nelegei n ce Iel si n ce stare a materiei mai subzist ele. Pentru moment
eu v spun doar cteva cuvinte, dar voi s reinei c n om se regseste totul: munii,
lacurile, rurile, mineralele, metalele, si bineneles, animalele.
Si acum s vedem care este rolul omului? Omului i revine sarcina de a mblnzi, de
a armoniza si de a rempca tot ce se aIl nluntrul su. n acest Iel, Iiarele vor deveni
animale domestice care vor munci pentru el. Este n interesul lui, si asta se vede n viaa de
toate zilele: ranul care are multe animale domestice le pune la lucrul pmntului, la crat,
si trieste si se mbogeste de pe urma produselor lor.
Oamenilor le revine un rol imens n creaie, rol pe care l-au uitat ndeprtndu-se
de Izvor. Ei nu mai stiu pentru ce sunt predestinai si n loc s educe animalele dinuntrul
lor, ei se comport ca si ele: se sIsie si se mnnc unii pe alii.
Ceea ce este ct de ct omenesc, sunt hainele, decoraiile, casele, cteva cri, cteva
opere de art, da, acestea denot puin cldur, dar viaa interioar nu este prea
grozav... n ea misun tot soiul de Iiare slbatice; da, aceleasi instincte, aceleasi poIte,
aceleasi cruzimi. S nu credei cumva c omul a scpat de animale. Dar cum nu le vede, el
nu crede c ele pot exista n gndurile si n sentimentele sale. Si cu toate acestea exist!
Gelozia, ura, dorina de rzbunare, toate acestea sunt animale.
Sarcina noastr este acum de a le mblnzi, de a le dresa pn la a le aduce n stare de a ne
servi. Furia, vanitatea, Iora sexual, toate trebuie nhmate, domesticite, pentru a ne servi
de ele. Cel ce stie s domesticeasc Iiarele care triesc n el poate s se bizuie pe munca lor
si prin ele va tri n belsug.
Privii ce se ntmpl n unele regiuni sau n unele ri nc slbatice. Dac copiii,
ograda, turma nu sunt supravegheate, dac nu se iau msuri pentru a le apra, Iiarele le
pot ataca, ucide si devora. Tot astIel, dac omul nu se stie apra, Iiarele vin din cnd n
cnd si i sIsie proprii copii. Acestia sunt gndurile lui pozitive, sentimentele Irumoase,
elanurile, inspiraiile pe care le-a produs. Dac el nu si le protejeaz, ele sunt devorate de
altele, de Iore ostile care stau la pnd si care vin s distrug ograda, turma, copiii... si
apoi se ntreab de ce este srac, nenorocit, slab. De cte ori nu am veriIicat aceasta! Cnd
cineva mi spune: 'Am avut proiecte Irumoase, dar nu le mai am. Mi-am pierdut inspiraia,
entuziasmul... mi vine s-i spun: 'Asta i s-a ntmplat pentru c nu ai Iost vigilent,
pentru c ai adormit si Iiarele au venit si i-au distrus totul. De multe ori ns nu spun
nimic, cci mi dau seama c nu voi Ii crezut. Si totusi, cum s explici Iaptul c toate
aceste elanuri Irumoase au disprut?
Aceast problem a animalelor din om este Ioarte important. Pentru a le domina
trebuie s Iii puternic, iar Iora nu se obine dect prin puritate si prin dragoste. n India,
de exemplu, unii ascei sau yoghini care s-au retras n pduri nu-si Iac griji din pricina
Iiarelor care se plimb n jurul lor Ir a le Iace vreun ru. Animalele sunt Ioarte sensibile,
ele simt aura, lumina care eman din aceste Iiine. Oamenii sunt cei care si-au pierdut
sensibilitatea, dar ele, animalele, simt. Deci, pentru a se Iace ascultat de animalele din
interiorul su, omul trebuie s sporeasc n el lumina, puritatea si dragostea, cu alte
cuvinte s se apropie din ce n ce mai mult de Dumnezeu. n acele momente animalele simt
c el redevine un adevrat stpn al lor si sunt obligate s-l asculte. AltIel vei putea Iace
tot ce vei crede, dar ele tot nu vor asculta.
Nu sunt singurul care a Icut aceast descoperire: naintea mea, mii de persoane au
descoperit cum animalele i se supun celui ce merge pe drumul de lumin. Dar, eu vorbesc
mai curnd despre animalele din interior, cazul celorlalte nu este att de important: nu
mergei prea des prin pdure cu riscul de a ntlni Iiare. Cnd am Iost n cltorie n India
mi s-a ntmplat s vizitez si regiuni unde triau tigri. Am Iost prevenit, dar ceea ce este
extraordinar este c n-am vzut nici mcar unul singur. Cum de s-a ntmplat asa...? Ei
bine, sau se temeau de mine, simind c sunt mai crud dect ei si dispreau din calea mea,
sau n-am avut acest noroc, nu
meritam s-i ntlnesc. Asadar nu stiu dac sunt sau nu n stare s mblnzesc Iiare
din pdure...
Si n timpul persecuiilor mpotriva crestinilor au existat cazuri n care Iiarele, n
arene, cruau unele victime. Si, din contr, altele erau imediat sIsiate. Dar acolo, nu era
totdeauna cazul unor persoane insuIicient de pure sau lipsite de credin, ci acele persoane
erau predestinate acelui Iel de a muri. Cci, Ielul n care omul moare nu este niciodat voia
ntmplrii, Iie ea musctur de sarpe, prbusirea unei case, ap oprit, otrav, nnec,
glonte sau cuit, totul este hotrt de dinainte dintr-un motiv bine determinat. Fiecare Iiin
are legturi proprii cu unul din cele patru elemente, si de la caz la caz, cel care trebuie s
acioneze este pmntul, apa, aerul sau Iocul.
Domesticirea propriilor animale este o munc care merit ntreprins si reusita ei
atrage multe avantaje. Cine reuseste s mblnzeasc animalele din interiorul su poate
apoi s acioneze si asupra celor din exterior. Nu se poate aciona asupra altora pn nu s-
a reusit mai nti asupra celor din interior. Eu am vzut muli mblnzitori n multe ri.
Bineneles c simplul Iapt c ei mblnzesc Iiarele nu nseamn neaprat c au reusit s-si
stpneasc Iiarele din interiorul lor: ei au reusit un dresaj prin teama pe care au inspirat-o
animalelor si ele i ascult,
cci nu au ncotro, dar att; cnd si slbesc vigilena, animalele se arunc imediat asupra
lor.
Pe vremea cnd eram elev de liceu la Varna, n Bulgaria, un mblnzitor de serpi a
venit ntr-o zi s Iac o demonstraie n Iaa noastr. Era mbrcat n galben si purta saci cu
serpi de toate Ielurile, chiar si veninosi. Scotea civa, i punea pe podium si ncepea s-i
Iixeze cu asiduitate. Privirea sa era extraordinar si serpii ddeau napoi. Noi eram Ioarte
impresionai. Dar la puin timp dup aceea, am aIlat c a murit muscat de unul din serpii
si. Cu siguran c nu Iusese suIicient de vigilent.
Dac s-ar Ii supravegheat, dac ar Ii reusit s se stpneasc si dac mai ales, ar Ii stiut s
radieze acea dragoste n Iaa creia chiar si animalele cele mai crude se nclin, cu
siguran c nu ar Ii Iost muscat.
n Iine, s trecem peste toate acestea. Reinei ns ideea c toate regnurile naturii
exist n noi. Sistemul nostru osos corespunde regnului mineral; sistemul circulator
regnului animal, sistemul nervos regnului uman. Urmeaz apoi sistemul auric, mult mai
subtil dect reeaua sistemului nervos si care este limita ntre lumea uman si cea angelic.
Toate nvturile iniiatice sunt de acord asupra acestui punct: omul este un
rezumat al creaiei, de aceea el este numit 'microcosmos sau lumea cea mic prin
reIlectarea si sinteza 'macrocosmosului, a lumii celei mari, universul. Aceast cunoastere
explic munca Iniiailor; din moment ce toate zonele din univers se aIl n ei, ei stiu c
declansnd n ei anumite miscri, vor reusi s ating Cerul. Dar dac Cerul este coninut n
om, din pcate, tot n om exist si InIernul. Da, din pcate toi diavolii se aIl si ei acolo.
Din Iericire sunt puin amorii, paralizai, cloroIormizai si unii dintre ei nu mai misc; dar
dac sunt reanimai, asa cum poi reanima un sarpe, esti imediat muscat. Pentru a readuce
un sarpe la a Ii inoIensiv el trebuie rcit. El devine periculos la cldur. Exist mai multe
Ieluri de cldur si n special una dintre ele este Ioarte propice trezirii sarpelui, adic a
Iorei sexuale. De cte ori nu suntem muscai pentru c nclzim prea mult acest sarpe. De
aceea Iniiaii se strduiesc s-l rceasc puin, pentru a-l Iace inoIensiv. Iat la ce serveste
Irigul. Trebuie s Iim puin mai reci n acest domeniu, dar n schimb, s pstrm o alt
cldur, cea a inimii. Limbajul naturii este extraordinar! Si cum ar putea Ii nclzit acest
sarpe? Nu este nevoie s v nv eu cci oamenii o stiu prea bine: cu alcool, cu
aIrodisiace, cu anumite atitudini, cuvinte, priviri, parIumuri, muzici. n acel moment,
sarpele se trezeste, si primul lucru pe care l Iace, este s-l muste pe nesocotitul care l-a
trezit.
Sarpele, dragonul se aIl n noi... si porumbelul, de asemenea, care are o
semniIicaie opus celei a sarpelui. Porumbelul si sarpele nu se iubesc. Sarpele urste
porumbelul si porumbelul se teme de sarpe. V-am explicat deja identitatea, din punct de
vedere astrologic dintre vultur (porumbel) si scorpion (sarpe). V reamintii c cele patru
Animale sIinte: leul, taurul, vulturul si omul corespund la patru semne zodiacale: Leul,
Taurul, Scorpionul si Vrstorul. De ce corespunde vulturul semnului Scorpionului?
Pentru c n trecut vulturul era cel care ocupa acest loc, dar dup cderea omului, vulturul
a Iost nlocuit de scorpion care reprezint vulturul czut. Scorpionul trebuie s redevin
vultur si porumbel n acelasi timp. ntregul proces de sublimare al Iorei sexuale este
coninut n acest simbol.
Capitolul V TEAMA
n anumite circumstane instinctul este un bun povuitor, n altele ns nu. n
vremurile cnd omul se aIla nc ntr-un stadiu Ioarte primitiv, Ioarte aproape de condiia
de animal, instinctul era cel mai bun sIetnic al su; dar de cnd, graie dezvoltrii creierului
su, a atins un nivel superior, el a nceput s capete si ali ghizi: raiunea si inteligena, care
sunt acum sItuitorii pe care trebuie s i asculte. Ceea ce n trecut era acceptabil sau chiar
bun, n prezent nu mai este admisibil. S lum de exemplu teama. Pentru animale, Irica
este un ghid Ioarte bun: ea le salveaz, prin ea ele nva. Dar omului nu-i mai este permis
s se team. De aceea rolul Iniierii a Iost dintotdeauna acela de a nva omul s nving
Irica. ncercrile ngrozitoare la care
erau supusi discipolii n Sanctuarele antice nu aveau adesea alt scop dect acela de a-i
obliga s-si nving aceast Iric mostenit de la regnul animal.
Nu s-a gsit un alt remediu mai bun mpotriva Iricii dect dragostea: dac iubii nu
v mai este Iric. Stiina este si ea eIicient dar nu n asa msur cu dragostea, pentru c
dragostea, ca si Irica, aparine tot de domeniul instinctelor si este mai usor s stpnesti un
instinct cu un alt instinct dect prin stiin sau raiune. Cteodat se poate ntmpla ca
raiunea s atenueze Irica dar rezultatul nu este de lung durat si nici prea sigur. n timp
ce, dac atingei inima cuiva, el se va arunca n Ioc pentru voi.
Dac o Iemeie va vedea un necunoscut n pericol, poate c va ezita s nIrunte riscurile pe
care le poate ntmpina salvndu-l, dar dac n pericol este propriul ei copil, ea se va
repezi s-l salveze Ir a mai sta pe gnduri. La Iel, o Iat temtoare nu va traversa
niciodat noaptea un cimitir, dar dac trebuie s o Iac pentru a-si ntlni iubitul, o va Iace
Ir nici un Iel de ezitare. Dragostea este aceea care i d curaj.
n alte cazuri, cunoasterea poate Ii ntr-adevr o arm contra Iricii. V-ai rtcit
ntr-o pdure si nu cunoastei drumul; e normal s v Iie Iric; dar dac stii cum s v
orientai, dac avei o lamp, mergei Ir s v temei. ntotdeauna ne este team de ceea
ce nu cunoastem, de ceea ce nu stim cum s Iolosim: ca si animalele crora le este team
de Ioc, sau primitivii care tremurau n Iaa Iorelor naturii, nestiind ce sunt ele. Acum c
oamenii au ajuns s mblnzeasc aceste Iore, ei lucreaz n centrale electrice sau nucleare
acionnd linistii un buton sau altul, deschiznd un robinet, Ir a se teme, cci stiu ce si
cum s manipuleze. Dar cineva care nu este n tem, bineneles c se va teme s Iac orice
manevr.
Omul cultivat, omul civilizat nu se mai teme deci de Iorele naturii... dar n schimb
se teme de nevast, de vecini, de seIi, de boal, de srcie, de moarte si mai ales de ceea ce
spun ceilali despre el. Poate c el nu se teme nici de Dumnezeu si nici de Diavol, dar
tremur de Irica opiniei publice, si este n stare s sacriIice totul pentru ea. Exist multe
Iaete ale Iricii pe care omul civilizat nu a Iost nc n stare s le nving, cci Irica este un
instinct nrdcinat adnc n suIletul omenesc; el trebuie s duc o lupt ndelungat pentru
a o nvinge. Frica mbrac Iorme diIerite; o gonim ntr-o parte, ea apare n alta...
Nastratin Hodja, care nu era prost deloc, remarcase c, desi nu voiau s o
recunoasc, tuturor le era Iric de cte ceva si ntr-o bun zi, pe cnd rmsese Ir nici o
lecaie, se hotr s se mbogeasc Icndu-i pe oameni s recunoasc c se tem. Se duse
deci la Sultan si i spuse: 'Fie ca binecuvntrile lui Allah s coboare asupra ta! Am venit
s-i cer o Iavoare: d-mi voie s cer cte un bnu Iiecrui supus din regatul tu care
poart n el o Iric. - A, sta este un lucru mrunt si i-l acord.
Trecu o vreme si Nastratin Hodja reveni cu trei cmile ncrcate cu monezile pe care le
adunase, cci ntr-un Iel sau altul, toi pe care i ntlnise, dovediser prin vorbele sau
comportamentul lor c se temeau de cte ceva sau de cte cineva. El se nIis naintea
sultanului spunnd: 'Toi supusii ti au Iost nevoii s-mi dea cte un bnu, n-a existat nici
unul care s nu Ii Iost obligat s-si mrturiseasc cel puin o Iric... asa c acum am venit
la si la tine ca s-mi dai un bnu. - Oh, de la mine va trebui s pleci cu buzele umIlate cci
eu nu m tem de nimic. Dar, cum era Ioarte generos, l invit pe Nastratin Hodja s
rmn la mas si s mnnce si s bea mpreun cu el si cu civa curteni. Deodat, cam
pe la mijlocul ospului,
Nastratin Hodja, care era asezat lng Sultan, i spuse cu voce tare: 'Maiestate, n
drumurile mele am ntlnit o Iemeie Iermectoare. Pentru a-i mulumi c mi-ai permis s
m mbogesc, as vrea s i-o oIer cci este ntr-adevr demn de haremul tu. Dac vrei,
plec chiar acum s o caut si s i-o aduc. - Ssst! Nu vorbi asa tare! spuse Sultanul, o s
aud Iavorita mea. - Aha, vezi deci chiar si tu te temi! Atunci, haide, d-mi si tu un bnu!
M vei ntreba: 'Dar este ntr-adevr chiar att de important s nu te temi? Putem
tri totusi chiar si cu Irica! Da, este drept, dar ia s vedem: ntlnii pe drum un cine...
Dac o luai la Iug pentru c v temei de el, cinele, care simte teama, va ncepe s latre
si s v urmreasc, iar ali cini vzndu-l, se vor altura si ei urmrindu-v si ltrndu-
v... si iat cum, pentru c v-ai temut avei acum o ntreag hait pe urmele voastre. Dac
n loc s v Ii temut si s Ii Iugit v-ai Ii ntors ctre cine ordonndu-i s tac, el v-ar Ii
lsat n pace.
De altIel, n general, cnd v pomenii n Iaa unui pericol, nainte de a aciona,
trebuie s rmnei ctva timp nemiscai. Nu vorbii, nu miscai, strngei puternic pumnul
drept respirnd proIund, conectndu-v la Dumnezeu si astIel vei putea s v dominai
celulele. Apoi vei Iace ceea ce este necesar pentru a v salva, dar mai nti nu miscai.
Dac Iacei o singur miscare, este ca si cum ai arunca n aer un baraj: apa dezlnuit se
va revrsa si nu vei mai Ii capabili s restabilii situaia. Asa s-a ntmplat atunci cnd au
Iost vzui oameni srind pe Iereastr sau aruncndu-se n Ioc.
n Iaa pericolului, trebuie s rmnei imobili si s v conectai la Providen;
atunci vei simi pacea instalndu-se n voi, prima condiie pentru ca s se trezeasc Iorele
beneIice; le vei simi, le vei vedea puterea, cci ele sunt mereu prezente n voi, dar trebuie
s le creai condiiile de a se maniIesta.
Aceast lege este valabil att pentru lumea interioar ct si pentru cea exterioar.
Cnd v simii ameninai n interiorul vostru 'nu o luai la Iug, altIel si acolo inamicul
v va urmri si cu ct vei alerga mai mult, cu att vei Ii mai mult hruii si muscai.
Facei ca si n cazul cinelui: ntoarcei capul, privii-i puin n ochi pe toi acei monstri
care v nspimnt si ei o vor lua la Iug. Iat ceea ce voi nu stii s Iacei si n loc s
inei piept pericolului, alergai la Iarmacie sau la psihiatrie.
Ei bine, este calea cea mai sigur pentru a deveni victim, cci ceea ce mai trebuie s stii
este c atunci cnd v temei de ceva, creai condiiile pentru ca acel ceva s se produc.
Deci, dac vrei, ntr-adevr ca un ru s nu se produc, ncepei prin a nu v teme de el.
De cum v vor simi puternic, vei Ii lsat n pace.
S lum exemplul unui brbat care se teme s ntlneasc Iemei dezbrcate de
teama de a Ii tentat si de a-si pierde controlul... (stiu c acum, aceast temere este din ce n
ce mai rar ntlnit, cci acum tentaiile sunt mai curnd cele cutate, dar s lum totusi
acest exemplu) ei bine, teama va Ii aceea care va crea condiiile pentru cderea lui. Si de
Iapt, ce este ru n a vedea o Iemeie dezbrcat? Nu este nici un ru, ru este a Ii slab si a
ceda. Pur si simplu nu trebuie s Iim slabi. Nu trebuie s esum si apoi s ne justiIicm
spunnd: 'A Iost mai tare dect mine. Cel ce spune c ceva a Iost mai tare dect el, si-a
semnat singur sentina. Nimic nu trebuie s Iie mai puternic dect voi.
Ci oameni nu se reIugiaz n dosul acestei Iraze: A Iost mai tare dect mine! si
tuturor li se pare normal, bineneles, pentru c toi sunt slabi si se neleg unii pe alii. Dar
un Iniiat va spune: Iat un om lipsit de voin si de cunoastere, care va ntlni mereu
ceva mai tare dect el: Iie Iurie, senzualitate, gelozie, dorin de rzbunare, va exista
ntotdeauna ceva care l va pune la pmnt.
Si atunci, cnd va veni, n Iine, acel moment n care el va Ii stpn pe situaie? Dac nu
ncepem nc din aceast ncarnare s Iacem eIorturi pentru a nvinge unele din slbiciunile
noastre, n urmtoarea, ne vom aIla n acelasi stadiu.
Oamenii sunt la discreia temerilor lor Ir s stie c ele sunt rezultatul unei lipse
de cunoastere, a unei lipse de lumin. Dovada: cnd ptrundem ntr-un loc ntunecos, nu
ne simim n largul nostru pn n momentul n care reusim s Iacem lumin. Vedei, deci,
ce concluzii Iormidabile putem trage de aici pentru viaa spiritual! ntunericul este
ignorana si ne este Iric pentru c simim ce pericole prezint ea.
Dac aproIundm aceast problem, vom constata c nssi morala care le-a Iost
dat oamenilor are la baz Irica: Irica de a-i vedea cednd slbiciunilor lor.
Pentru cei puternici, care au capacitatea de a se stpni, totul este bun si lor totul le este
permis. Dar cu cei slabi trebuie luate ntotdeauna msuri de prevedere: trebuie s li se
interzic chiar si Cerul, cci Cerul i va nnebuni. Gndii-v: cnd suntei slabi, totul
devine periculos: dragostea, Irumuseea, puritatea, lumina, bucuria... Si chiar si a tri este
periculos. Si atunci ce mai rmne? Nimic. Cte reguli nu au Iost inventate din cauza
slbiciunilor omenesti! Dar n ziua n care omul va deveni mai puternic, ceea ce i este
acum interzis, i va Ii atunci recomandat. Cnd anumite reguli morale nu-si vor mai avea
raiunea de a Ii, ele vor Ii suprimate. Cnd omul nu va mai Iura sau nu va mai Ii adulter,
care va mai Ii raiunea acestui Iel de porunci?... Si eu v voi spune chiar c instituia
cstoriei a Iost inventat doar atunci cnd dragostea a nceput s dispar. Pentru c
oamenii nu au mai stiut ce nsemneaz adevrata dragoste, a Iost necesar ca ei s Iie legai
printr-un contract. AltIel, adevrata cstorie este nssi dragostea. Natura nu recunoaste
dect aceast cstorie. n Iaa societii, dac nu ai Iost la primrie sau la biseric, nu
suntei cstorii, dar natura nu recunoaste aceast cstorie, ea nu recunoaste dect
dragostea. Si aceasta este att de adevrat! Cstoria a Iost instituit, dar reuseste ea oare
s mpiedice oamenii de a se despri? Nu, singura care i poate ine mpreun este
dragostea.
V-am spus c dragostea constituie cea mai bun arm mpotriva Iricii si v-am dat si
exemple. Dar, n realitate, singur Dragostea ndreptat ctre Creator, druit Celui care
conduce totul, care distribuie totul, care deine toate bogiile, care este Cel mai Irumos,
Cel mai puternic, poate s v dea ntr-adevr sentimentul c suntei la adpost. Si cnd v
simii la adpost, ntr-adevr nu v mai este Iric: iat o important lege psihologic. Dar
psihologii preIer s se ocupe de toate dezechilibrele si aberaiile mai curnd dect de
sentimentele care permit omului s ias nvingtor n toate situaiile vieii. Privii-i pe cei
care au acceptat martiriul pentru credin, pentru o idee: de unde venea Iora lor?... Atunci
voi de ce s rmnei toat viaa n situaia de a tremura n Iaa unor lucruri minore?
Privii un om cu bani: privii-l cum merge, cum d ordine, cum ncearc s se
impun... Dar ia s-i luai banii si vedei ce se ntmpl cu el: este prbusit, se sinucide
pentru c nu se mai simte aprat de nimic. Deci puterea lui sta n bani, el nsusi nu era nici
tare, nici puternic.
Se spune n Evanghelii c cei ce se tem nu vor intra n mpria lui Dumnezeu -
aceasta dovedeste ct este de important pentru un discipol s-si nving teama. El poate
avea alte virtui, dar dac este temtor, toate celelalte virtui nu-i sunt suIiciente pentru a-i
permite s intre n mpria Domnului. Aceasta v mir? Nu, nu trebuie s v mire. De
cte ori nu s-a observat c Irica se opune maniIestrii celorlalte caliti!
Luai, de exemplu, Irica de singurtate, de srcie, de dezonoare, de boal, de moarte
care i Iace pe unii oameni lasi, necinstii, cruzi, egoisti! Cte crime nu se comit de ctre
oameni care se tem s nu piard un lucru la care in Ioarte mult si de care se aga! n
Antichitate, cel ce voia s Iie considerat Iniiat trebuia s nIrunte ncercri n care s
dovedeasc c-si nvinsese Irica. Si noi, la rndul nostru, trebuie s nvingem Irica, stiind
c n dosul ncercrilor la care suntem supusi, a pericolelor care ne amenin, st ascuns
Dumnezeu. Da, Dumnezeu este Cel ce st ascuns n spatele ncercrilor noastre, pentru a
ne instrui. De aceea, pentru a ne elibera de Iric, trebuie s nvm s ne uitm complet pe
noi nsine pentru a ne reIugia n constiina legturii noastre cu Dumnezeu.
Dac este scris c trebuie s disprei, unde vrei s v mai ascundei? S-a ncercat
scoaterea unor oameni n aIara oricrui pericol, ducndu-i Ioarte departe, n locuri unde
domnea linistea, dar n momentul n care au ajuns la reIugiu, moartea i-a surprins ntr-un
alt Iel. n loc s ne temem, trebuie s ne spunem c suntem n minile Domnului si c tot
ceea ce se va ntmpla este hotrt de El. Dac El consider c noi suntem de Iolos aici, ne
va salva, dac nu, va decide s plecm. Este inutil s pretindem c noi ne putem pstra
viaa, ea nu ne aparine, ea aparine Domnului.
Frica este consecina acestei necunoasteri. De aceea, pentru a nvinge Irica, trebuie s ne
consacrm viaa Domnului, pentru ca El s dispun de ea dup cum va crede de cuviin.
Singura temere pe care avem voie s o avem si este chiar necesar este aceea de a nu
nclca legile divine. Cel ce nu se teme de aceasta este pierdut, si toate pericolele l
pndesc. Teama de a nu nclca legile divine este un sentiment salvator, care trebuie s Iie
mereu prezent n suIletele noastre.
Deci, de acum nainte, ori de cte ori v vei aIla n Iaa unor greuti, n loc s v
temei si s o luai la Iug, ncercai s le inei piept, altIel dusmanii nu v vor lsa.
Pentru a nvinge dusmanii din planurile astral si mental, trebuie s Iii curajosi, adic s
avei dragostea si lumina, cci lumina (cunoasterea) si cldura (dragostea) produc Iora
care v va permite s i nvingei.
Capitolul VI CLI$EELE
Dac vei ntreba un biolog depre ereditate, el v va spune c toate trsturile
caracterului pe care un copil le prezint la nastere sunt coninute n cromozomi si c
modiIicnd cromozomii se poate aciona asupra caracterului. Este adevrat c cromozomii
conin elementele necesare Iormrii caracterului unui copil, dar ei nu constituie dect
aspectul biochimic al problemei.
Stiina ezoteric aIirm c tot ceea ce exist pe pmnt si are dublul. Tot astIel si
corpul nostru Iizic are un dublu: corpul eteric, care are exact aceeasi Iorm, aceleasi
Iunciuni ca si el, Iiind constituit ns dintr-o materie diIerit, mult mai subtil.
Corpul eteric este sediul memoriei, el este cel care are proprietatea de a nregistra si de a
pstra memoria evenimentelor exterioare, dar si a propriilor noastre aciuni, dorine si
gnduri.
Putem compara aceste nregistrri cu niste clisee IotograIice care ne permit s
copiem aceleasi imagini n mii de exemplare. Odat nregistrat Iiecare gnd, sentiment sau
aciune, se va repeta n mod obligatoriu: asa se naste un obicei. Pentru a schimba un
obicei, trebuie s schimbm cliseul.
Dar vei nelege mai bine dac v voi da un exemplu. Ce este o smn? Un
cliseu. Traseele liniilor de Ior nu sunt vizibile, dar ia s o punei n pmnt si s o udai:
soarele o va nclzi si n curnd vei vedea aprnd un col, o tulpin, Irunze... Totul exista
dinainte desenat n interiorul smnei de ctre o mn Ioarte inteligent.
Cum altIel s-ar putea explica toate aceste proporii, aceste dimensiuni, toat aceast
Irumusee a unei plante, dac nu ar exista, ascuns n Iiecare smn, cte un cliseu ale
crui linii de Ior s canalizeze energiile? Tot asa, dac unii oameni sunt mereu mpinsi
spre a comite o anume crim, aceasta se ntmpl pentru c exist n ei, depuse, anumite
clisee, care, ca si liniile de Ior, i mping n acea direcie.
La nceput, nu se stie cnd anume, poate n aceast via, sau poate n alta, ei au
avut un gnd, un sentiment, au Icut un gest care s-a imprimat pe materia eteric a
creierului; si acest cliseu odat gravat, ei repet mereu acel gest sau sentiment pentru c
natura este Iidel. De aceea v spuneam mai nainte c cromozomii nu sunt suIicieni
pentru a explica temperamentul unui copil, acesta vine mult mai de departe. Dar biologii,
care n-au studiat niciodat aceste probleme din punct de vedere iniiatic, nu stiu c n
corpul eteric al omului se gsesc clisee
anterioare vieii prezente, si c tocmai ele au o importan superioar celei a
cromozomilor.
S analizm cteva cazuri Ioarte simple din viaa cotidian. Cineva studiaz pianul.
Dac neglijeaz legile nregistrrii, el ncepe s studieze o pies nou cntnd-o repede si
cu mai mult sau mai puin atenie. Bineneles c n aceast rapiditate si neatenie Iace cel
puin o greseal, dac nu mai multe. Iar aceast greseal, odat nregistrat n
subconstientul su, s-a Iixat: si dup 20 sau 30 de ani, chiar atunci cnd va sti bucata pe
dinaIar, dac nu se va supraveghea, va repeta greseala n acelasi loc, cci cliseul exist!
De aceea eu i sItuiesc pe muzicieni s
nceap s studieze o pies nou Ir grab, not cu not, lundu-si atta timp ct este
necesar pentru a avea un cliseu impecabil. Apoi vor putea s cnte din ce n ce mai repede,
si vor cnta Ir greseal, cci n subconstient a Iost imprimat cliseul corect.
Ceea ce v spun acum este valabil n toate domeniile. Dca nu aplicai aceast
metod, vei Ii obligai s rencepei de patru, de cinci, de zece ori si asta nc nu este tot,
va trebui s Iii ateni tot timpul si asta nsemneaz multe eIorturi inutile. n timp ce, cu
nelepciune si inteligen putei economisi si eIorturile, si timpul. Nu trebuie s ne grbim,
trebuie s lucrm ateni la primul cliseu pentru ca el s Iie perIect. Observai un gravor:
dac este grbit sau nervos, el traseaz pe metal o linie usor strmb si apoi, s-a terminat,
n-o mai poate sterge, este gravat. Dar oamenii nu prea sunt buni psihologi: ei se reped
asupra lucrurilor sau a Iiinelor Ir atenie, Ir delicatee sau precizie comind astIel
erori pe care le repet apoi toat viaa. Fac ulterior eIorturi pentru a le remedia, dar n van;
aceleasi prostii, aceleasi slbiciuni, aceleasi vicii se repet la inIinit. Cci aceast lege este
valabil n toate domeniile. Un om se apuc de Iumat, de mbrisat Iete, de bgat mna n
buzunarele altora, si s-a terminat, cliseul este imprimat n memoria celulelor, el se va
repeta mereu. Este la Iel ca n imprimerie. Dac nu schimbai cliseul, vei imprima mereu
acelasi text.
Cunoasterea ne Iereste de suprri, de decepii si de amrciuni. Dar oamenii care
nu au instructori, si permit cte puin din orisice si totul se nregistreaz.
Natura este Iidel si corect, ea nregistreaz totul. Obisnuii s spunei: Fac asta doar o
dat, pentru prima si ultima dat! dar Iapta s-a nregistrat si vei ncepe de dou ori, de
trei ori de zeci de ori... De aceea nu este de loc recomandabil s v lansai n aventuri
riscante cu titlu de experiene, asa cum este astzi obiceiul, mai ales la tineri, care vor s
guste totul, s cunoasc totul, s experimenteze totul. Si atunci se arunc n plceri,
pasiuni, nebunii: drogul, violena, sexualitatea Ir Iru...
Da, dar iat c, odat gravat cliseul, cnd tinerii vor s se redreseze si s urmeze o alt
cale, ei nu o mai pot Iace si de aici vine tragedia.
Si totusi, exist un mijloc de a scpa de sub inIluena cliseelor vechi. Metoda este
simpl: trebuie pregtite clisee noi, avnd o alt atitudine, obisnuii-v s avei gnduri si
sentimente diIerite, s Iacei alte gesturi. ncepei, astIel, o nou nregistrare.
S lum ca exemplu un tren: orisice ai ntreprinde, el va merge numai pe direcia
sinelor pe care a Iost plasat si dac vrei s mearg n alt direcie, va trebui s montai alte
sine. Ei bine, cliseele sunt niste sine, si discipolul trebuie s traseze n el nsusi alte sine,
adic s-si propun un alt ideal, alte tendine, alte interese. Dac nu stie cum s procedeze,
degeaba va spune: Am s m schimb, am s m mbuntesc. Data viitoare va merge mai
bine... dar cum el nu a Icut nimic pentru a se mbunti, si data viitoare va Ii la Iel ca
cea precedent, iar trenul va trece prin acelasi loc. Nu este nevoie s spunei nimic, dar s
schimbai direcia sinelor, adic
s introducei un cliseu nou: trenul va urmri aceast nou direcie. Dar trebuie s Iii
constieni de Iaptul c introducerea unui nou cliseu nu nsemneaz stergerea celui vechi:
nu, el nu se sterge, el rmne n arhive, n subconstient, numai c este ascuns sub alte
straturi. Dar pentru ca el s rmn ngropat acolo, trebuie s Iii de o deosebit vigilen,
altIel cum ai sczut vigilena, vechiul cliseu se va maniIesta.
Trebuie s stii c nimic nu se sterge, nimic nu dispare, pentru c inteligena
cosmic, care ine Ioarte mult s aibe arhive, a avut grij s pstreze ntreaga istorie a
lumii, tot trecutul de mii de ani. De ce credei c oamenii sunt singurii care pstreaz
arhive? Natura le pstreaz si ea, altIel ar Ii mpiedicat n activitatea ei.
Si chiar si voi, pe parcursul evoluiei voastre, s-ar putea ntmpla s avei nevoie s v
cunoastei vieile trecute. Cum le-ai putea cunoaste dac totul s-ar sterge si dac nicieri
aceste viei trecute nu ar Ii menionate? n realitate nimic nu s-a sters si dac ajungei s
accedei la aceste arhive, putei s v citii ntreaga istorie, diIeritele ri n care ai vieuit,
ce ai Iost, lucrurile importante pe care le-ai nIptuit sau crimele pe care le-ai comis. Si
vei nelege atunci Legile Karmei, motivul pentru care acum v aIlai ntr-o situaie sau
alta.
Dac Marii Iniiai ne-au adus o ntreag stiin reIeritoare la Justiia Divin, este
pentru c ei au avut posibilitatea de a Iace acest studiu. Si voi putei Iace aceleasi studii si
vei ajunge la aceleasi concluzii. Drumul exist, este suIicient s l parcurgei.
Unele persoane sunt obsedate de gnduri sau de sentimente asemenea unor roiuri
de viespi de care nu pot scpa. Cum se explic aceasta? Este mult de explicat. Spaiul este
strbtut de tot Ielul de Iore, de cureni, de entiti care au Iost create de Iiinele care l
populeaz. Unele dintre creaiile noastre sunt Ioarte Irumoase, dar altele sunt monstruoase
si cnd gsesc o poart deschis, ele intr. Dac nu suntei prudeni, ateni si legai de
lumea sublim si v lsai mintea, suIletul, inima deschise tuturor hoinarilor din spaiu, vei
putea Ii deseori incomodai. Si invers, dac stii cum s v pregtii interior putei s
atragei doar Iore beneIice care vor veni s v viziteze sau s v nsoeasc pentru a v
inspira si a v bucura tot timpul.
Vei spune:,Dar gndurile si sentimentele constituie clisee!. Nu, sunt Iore pe
care cliseele le atrag. Si atunci ce sunt cliseele? Atitudinile, obiceiurile pe care ni le-am
Iormat sunt cele care determin Ielul inIluenelor pe care noi le atragem. Dac cliseele sunt
Ioarte Irumoase, imaginile care vor veni s se imprime n voi vor Ii Ioarte Irumoase, dar
dac aceste clisee sunt deIormate, bineneles c nu va iesi ceva prea grozav.
Asezai un talisman beneIic undeva, si el va atrage inIluenele corespunztoare
Iorelor cu care este impregnat, n timp ce un talisman maleIic, asezat de exemplu pe
pragul unei case, va atrage asupra locuitorilor casei tot Ielul de nenorociri. Si iat cum, din
neIericire, oamenii poart n ei nsisi 'talismane' maleIice pe care le-au pregtit de mult
vreme datorit ignoranei lor si viciilor lor si cu care nu Iac altceva dect s atrag rul.
Pentru a modiIica destinul, trebuie schimbate cliseele, adic Icute eIorturi pentru a
crea noi obisnuine, noi atitudini, pn ce vechiul cliseu va Ii acoperit de unul nou. De
exemplu, un om se hotrste c nu-si va mai calomnia vecinul sau c nu se va mai nIuria.
Dar iat c, ntruct nu a schimbat cliseul, la prima ncercare rateaz. Este decepionat,
suIer, regret, si promite c cu proxima ocazie se va comporta altIel... Dar si data
viitoare povestea se repet identic. Pentru ca s nu se mai ntmple la Iel, el trebuie s Iac
eIortul de a modiIica ceva n ceea ce Iace si n
modul n care o Iace si atunci cnd reuseste o dat, are toate sansele de a reusi si dile
urmtoare, cci noul cliseu se graveaz din ce n ce mai adnc. Aceasta este valabil pentru
toate celelalte tendine negative de care vrei s scpai: necinstea, senzualitatea, mncarea
Ir msur, lenea si altele. Din ziua n care ai reusit s implantai n voi cliseul ideal, din
ziua aceea putei dormi linistii, cci el va Ii cel care se va ocupa de a atrage tot Ielul de
lucruri minunate care vor ncepe s vin la voi de la marginile universului; de cum vd
noile clisee pe care le-ai introdus n voi, ele pornesc la drum... dar avei rbdare, cci este
nevoie de timp pentru a
parcurge milioanele de kilometri pentru a ajunge pn la voi!
Destinul omului este nscris n cliseele cu care el vine pe pmnt. Cnd privim copii
mici, ei ne ncnt cci au un aer att de nevinovat! Dar dac am cunoaste cliseele cu care
acesti copii au venit pe lume si la ce acte i vor mpinge aceste clisee n ziua n care ele se
vor maniIesta, ne-am minuna mai puin. Fiecare vine pe pmnt cu cliseele pe care si le-a
pregtit n ncarnrile anterioare, iar gndurile si sentimentele care vin s l chinuie nu sunt
altceva dect consecinele cliseelor pe care el si le-a Iormat. n timp ce, n cel ce si-a
Iormat clisee bune, orice s-ar ntmpla, nimic ru nu poate ptrunde. El simte doar n
preajma lui curenii ri, dar este aprat.
Si acum, v voi mai da nc o metod. Suntei cuprinsi de gnduri sau sentimente
negative si orice ai ntreprinde pentru a le goni, nu reusii, ele continu: nu lucrai nc de
suIicient vreme la schimbarea cliseelor pentru ca aceast munc s si arate deja
rezultatele. Ce putei Iace atunci, n aceast situaie? Putei lua o atitudine de observator.
V ndeprtai puin si ncepei s observai linistii toate aceste Iiine si entiti rele,
maniIestrile lor, manevrele lor. Numai simplul Iapt c le luai sub observaie v plaseaz
deja deasupra lor si atunci iat ce se petrece: cnd se simt observate, ncep s Iie
stingherite... si dac n acel moment proiectai asupra lor niste raze de lumin, ele se
mprstie pentru c nu le place lumina. Ele pot reveni, si
este aproape sigur c vor reveni (atta vreme ct nc nu ai instalat n voi clisee noi, ele
vor reveni), dar le vei pune din nou sub observaie, vei proiecta din nou asupra lor un
Iascicul de lumin si astIel vei sIrsi prin a le nltura. Da, pur si simlu pentru c v-ai
plasat deasupra lor. Iat secretul.
n via exist o lege: cel care se aIl deasupra deine supremaia, puterea de
comand, dreptul de a pretinde, de a amenina. Chiar dac este nebun, un rege poate pune
n miscare o armat ntreag. De ce? Pentru c prin poziia sa, el este superior. Deci, si
voi, dac prin vigilen v plasai deasupra acestor entiti, ele sunt obligate s v dea
ascultare. Iat, avei acum metode. Deci, de acum nainte, n loc s plngei, s v smulgei
prul din cap, Iolosii-le. Metoda cea mai eIicient este bineneles aceea de a schimba
cliseele, dar este nevoie de mult mai mult timp si eIort.
Vedei cte lucruri sunt de nvat! Viaa este att de vast si de bogat nct nc
nici nu stim ce este ea de Iapt! De aceea este necesar o Scoal Iniiatic pentru a nva
cum s lucrm n aceast via, cum s declansm sau, din contr, s neutralizm o Ior
sau alta. Numai cu aceast condiie v putei dezvolta armonios.
CAPITOLUL VII ALTOIUL
Exist o stiin cu ajutorul creia, dac o cunoaste, omul poate nu numai s-si
remedieze deIectele, pasiunile, tendinele inIerioare, ci chiar s proIite de pe urma lor.
Aceast stiin este cea a altoirii.
Stii, desigur, c agricultorii au gsit aceast tehnic pentru a ameliora calitatea
Iructelor. Dac, de exemplu, unui pr slbatic Ioarte viguros, dar care nu produce dect
Iructe slbatice i se pune un altoi de la un pr de o calitate excelent, acesta va proIita de
vigoarea arborelui slbatic si va da niste pere minunate. Dar, n aceast operaie, trebuie
cunoscute legile naturii, cci nu orice altoi poate Ii greIat pe orice Iel de arbore. Exist
aIiniti si corespondene si ntre Iructe, iar pe un arbore care Iace Iructe cu smbure nu
poate Ii altoit un altul care Iace Iructe cu semine.
Oamenii se consider experi n aceste tehnici, dar cnd este vorba de domeniul lor
psihic sau spiritual, nu mai sunt la Iel de capabili, nici la Iel de ndemnatici. Vedem savani
cunoscui, mari scriitori, artisti, IilozoIi, oameni politici tributari unor vicii, unor pasiuni de
care nu se pot lepda. Ci artisti Ioarte talentai, chiar geniali, au Iost victimele patimii
buturilor, ale drogurilor, s-au ruinat la jocuri de noroc sau din cauza Iemeilor. Nu am s-i
numesc aici... si au murit avnd aceste slbiciuni. Dac ar Ii cunoscut legile altoirii ar Ii
putut greIa pe aceste slbiciuni caliti si virtui.
Cum trebuie procedat? S presupunem c ntreinei o relaie de dragoste Ioarte
senzual. Considerai-o ca pe o Iorm minunat, un copac Iormidabil din care putei
extrage energiile altoind pe el o ramur dintr-o alt dragoste pur, nobil, elevat... si
atunci, sevele produse de natura vostr inIerioar vor urca, vor circula prin aceste ramuri,
prin aceste amprente, aceste noi circuite trasate n creierul vostru, vor produce niste Iructe
extraordinare, o dragoste miraculoas care v va aduce inspiraii si ncntri
nemaintlnite. n loc s v Iac viaa imposibil, senzualitatea v va servi ca o Ior
puternic care v va conduce pn la Mama Divin, pn la Tatl Ceresc. Si dac
vanitatea voastr este aceea care v consum toate Iorele, toate energiile, putei Iace de
asemenea un altoi. Dac n loc s dorii mereu s aprei glorios n Iaa lumii, a naivilor, a
prostnacilor, vei lua hotrrea de a mobiliza aceast vanitate si a o pune n slujba unui
ideal, ea va deveni o Ior Iormidabil care v va stimula, v va proiecta ctre Cer, si ntr-o
zi ea se va trasIorma din vanitate n glorie divin.
Dac suntei coleric, este posibil ca din cauza acceselor de Iurie s v Ii distrus deja
pn acum cteva prietenii si s v Ii stricat unele premise bune pentru viitor. Ei bine,
avei posibilitatea de a transIorma aceast Ior brutal, care izbucneste ca un tunet, de a o
sublima, prin altoire, devenind un neobosit lupttor pentru a combate si a nvinge tot ceea
ce este inIerior, un soldat al lui Hristos, un servitor al lui Dumnezeu, de nenvins. n loc s
distrugei ceea ce este minunat, Iora voastr marian v va ajuta s construii. Este
suIicient s gsii altoiurile potrivite.
Cliseele si altoiurile sunt dou metode diIerite pe care trebuie s nvai s le
utilizai. Cliseele trebuie s le nlocuii, dar cu altoiurile este altceva, este suIicient s le
adugai. Pentru altoire trebuie s pstrai rdcinile, s nu le smulgei niciodat, cci ele
sunt Ioarte viguroase ca si trunchiul; pe ele trebuie s aplicai altoiul, pentru c ele sunt
cele care conin Iora. Aceste Iore le putei lega de o entitate, de un spirit luminos, de un
nger sau de un arhanghel. Acestea sunt altoiurile. Toi Iniiaii au Iost obligai s pun
altoiuri, s-au legat ntotdeauna de Iiinele cele mai sublime, iar Iructele pe care le-au dat au
Iost din cele mai bune.
Vei spune: n istorie exist un anume erou, un anume sInt, un anume proIet, pe
care l admir si care m inspir. n el voi aIla altoiurile pe care le caut. Da, exist si
aceast posibilitate, dar cum ei se aIl undeva departe, n trecut, nu le vei putea vorbi si
nici nu vei putea intra n relaie cu ei ca si cu o Iiin vie. Sau chiar si atunci cnd, dintre
cei n via pe care i cunoastei, alegei ca model un prieten, un IilosoI, un artist pe care l
admirai, este bine, dar altoiurile vor Ii ntotdeauna imperIecte, cci acele Iiine au si ele
anumite slbiciuni, anumite lipsuri, nu sunt de neclintit, nici absolut de puternici, generosi,
luminosi sau plini de cldur.
Exist ns o Iiin care depseste n inteligen, n dragoste, n putere, n
generozitate toate Ipturile pe care le putem ntlni pe pmnt, si care constituie o mare
surs distribuitoare de altoiuri: aceasta este Soarele. Lui trebuie s v adresai pentru a vi
le procura. De acum ncolo, n timp ce vei contempla rsritul Soarelui, i vei spune: O,
dragul meu Soare, doresc s neleg att de multe lucruri, dar m simt att de limitat! De
aceea m ntorc ctre tine care esti lumina, care luminezi ntreg pmntul, ca s-mi
druiesti si mie, te rog, cteva altoiuri din inteligena ta. Si el vi le va drui, gratuit, v
garantez! Si atunci vei pune aceste altoiuri n creierul vostru.
S-ar putea s v trimit chiar si un specialist, dac voi nu stii cum s procedai. Apoi vei
putea cere si alte altoiuri: de buntate, de Irumusee, de inteligen... n Soare se aIl totul,
putei s cerei tot ceea ce dorii. Numai s nu cerei toate altoiurile deodat, ci unele dup
altele, cci n timp ce v vei ocupa de unul, celelalte se vor usca si vor muri.
Unii dintre voi se ntreab dac glumesc... Nu, vorbesc Ioarte serios, si tot ceea ce
v spun acum a Iost veriIicat de mine timp de ani de zile. Si nc nu v-am spus totul n
aceast privin, dar ceea ce eu nu v voi spune, v va spune Soarele nsusi. Tot ceea ce
cunosc eu, mi-a Iost comunicat de ctre Soare. Suntei mirai aIlnd c Soarele poate Iace
revelaii, dar acesta este adevrul!
Un mare maestru v poate da cteva altoiuri, este posibil, pentru c, n mod
simbolic, prin lumina si cldura lui (nelepciunea si dragostea) el este un reprezentant al
Soarelui, dar nici un maestru nu poate Ii comparat cu Soarele. Bineneles c un om poate
Ii asemntor lui, n msura n care el lumineaz, nclzeste si vitalizeaz Ipturile din jurul
lui. Dar el, Soarele, lumineaz, nclzeste si hrneste ntregul pmnt; prin el totul se naste,
creste si se coace. Puterea unui Iniiat nu poate Ii att de mare, chiar dac el Iace bine
oamenilor. Nimeni nu se poate asemui Soarelui.
Razele Soarelui au puterea de a nlocui tot ceea ce este uzat, impur sau ntunecos
n voi, cu condiia s nvai cum s le primii. Dac v deschidei lor cu tot suIletul, ele
ncep s lumineze: ele nlocuiesc omul vechi din voi si v regenereaz, v rennoiesc, v
renvie; gndurile voastre, sentimentele, Iaptele, toate devin altele. Din pcate, oamenii
care simt senzaii grozave cnd mnnc, beau, Iumeaz sau se mbriseaz nu simt nimic
atunci cnd se aIl n Iaa Soarelui. Aceasta este din cauz c se aIl la un nivel de vibraii
prea sczut; si atunci, tot ceea ce este inIerior i impresioneaz, acioneaz asupra lor, n
timp ce razele Soarelui i las indiIereni.
Dar, cu ct discipolul avanseaz, evolueaz, el devine mai sensibil la razele Soarelui si ele
produc n el revelaii, ncntri, senzaii cu adevrat ceresti.
Iat nc un lucru complet nou: psihologia nc nu a descoperit c de noi depinde
ca razele Soarelui s produc n suIletul nostru, n inima noastr, Ienomene de cea mai
mare importan, care ne pot regenera, renaste. Dar bineneles c trebuie s ne pregtim,
altIel vom rmne mereu n aIara Soarelui. Trebuie s ne pregtim cu cteva zile nainte,
cu luni nainte pentru a Ii liberi, lucizi, pentru a simi ce sunt razele Soarelui, ct sunt de
puternice, de pure, de divine.
Dar cel mai puternic, cel mai sublim altoi este acela de a te lega la Domnul,
spunnd: Doamne, eu simt c nu sunt nimic. Accept, Te rog, s ptrunzi n mine, s
lucrezi si s Te maniIesti n mine. Eu vreau s lucrez pentru mpria si pentru Dreptatea
Ta. Si dac n acel moment Dumnezeu accept copacul vostru, adic pe voi nsiv, care
n trecut produceai Iructe ce nu puteau Ii mncate, va produce pe viitor Iructe delicioase
si parIumate. Au rmas doar rdcinile si trunchiul, dar altoiul, adic lumea invizibil,
lumea divin, lumea cereasc a produs Iructele Sale.
Ce s-a ntmplat n Iapt? Ai consacrat Cerului toate Iorele brute si clocotitoare din
interiorul vostru, si Cerul le-a luat pentru a le transIorma. Se ntmpl s gsii n pdure
pere mici slbatice, necomestibile, dar dac le punei cteva minute n cuptor, ele devin
dulci si comestibile. Ce s-a petrecut? Cldura le-a transIormat. Si dac omul este n stare
s Iac ca niste pere s devin bune de mncat, oare credei c nu este n stare lumea
invizibil s transIorme toate Iructele voastre acre n Iructe zemoase si dulci?
Un discipol care si cunoaste tendinele inIerioare, cere altoiuri spunnd: Doamne
Dumnezeule, dac sunt singur, nu voi reusi s m transIorm, te rog, ajut-m Tu, dispune
Tu de mine, lucreaz Tu prin mine, sunt n serviciul Tu, voi mplini voia Ta. Si n acel
moment, probabil c nu Domnul nsusi va Ii cel care va veni, dar El va trimite pe unul din
ngerii sau din arhanghelii Si, asa cum le-a trimis si patriarhilor, proIeilor, apostolilor si
tuturor sIinilor: ngerii au venit s i viziteze si s i instruiasc.
Acestea sunt probleme de o importan deosebit si acei care le-au neglijat sau le-
au ignorat nu vor putea evolua. Oamenii au capul tare, dar viaa si va asuma sarcina de a-l
Iace 's se coac. Eu stiu ce stiu. Tot ceea ce v spun, a Iost veriIicat si experimentat de
mine nsumi; eu vi le revelez pentru a v ajuta si acum este rndul vostru s simii, s
nelegei si s luai hotrri pentru a avea rezultate.
Fr a dispune de toate aceste cunostine, nu v putei mbunti cu adevrat. Dar
cunoasterea nu este suIicient, trebuie s si iubii aceste mari adevruri pentru a dori s le
realizai, si trebuie s avei de asemenea o voin de nestrmutat pentru a persevera n
munc. Iat cele trei condiii necesare: mai nti cunoasterea, apoi voina si n Iine puterea.
Unele Iiine au realizat o asemenea lucrare asupra propriei lor materii nct ei nu
mai sunt aceiasi. La exterior, bineneles nu s-au schimbat vizibil, dar n interior sunt
diIerii: ei nu mai suIer ca si nainte, nu se mai simt la Iel de strivii si de limitai, nu mai
sunt n ntuneric, ei dein bogii si cunostine noi, noat n Irumusee, radiaz...
Aceasta este schimbarea!
A te schimba nu nseamn a deveni de nerecunoscut Iizic, nu vei Ii nc recunoscut
peste tot, este vorba de schimbarea interioar a vibraiilor, a emanaiilor: v vei scuIunda
mna n ap, iar muribundul care va bea aceast ap, va nvia. Iat adevrata schimbare!
CAPITOLUL VIII Utilizarea energiilor
Tot ceea ce este necesar pentru a le Iace plcere, pentru a-i amuza, pentru a-i
distra se aIl la dispoziia oamenilor. Recunosc c este atrgtor, interesant, dar pentru
mine nu este un motiv pentru ca eu s m reped la ele, chiar din contr. n Iaa a tot ce mi
se prezint m-am obisnuit s-mi pun ntrebarea: Cu ce contribuie aceasta la progresul
meu spiritual? Dac vd c nu cu mare lucru, c va Ii mai mult timp pierdut si energii
risipite, nu m opresc la acel lucru.
Ei da, asa este, viaa are tot Ielul de tentaii si dac discipolul nu a nvat nc s se
controleze suIicient pentru a le rezista, el cade prad lor, apoi regret, pentru c simte c a
slbit, c s-a urit. Pentru majoritatea oamenilor, este de la sine neles s Iii tentat si s
cedezi tentaiilor; dup unii, chiar pentru asa ceva te aIli pe pmnt. Dar s nu ne ocupm
de ceea ce Iace majoritatea, ci de ceea ce Iac discipolii. Discipolul ar putea evita multe
dintre erori, dac nainte de a se lansa ntr-o aventur, si-ar spune: Fcnd acest lucru,
sau altul, mi satisIac dorinele, dar care vor Ii oare repercusiunile conduitei mele asupra
mea si a celor din jurul meu? Cel ce nu si pune aceste ntrebri este apoi mirat de ceea ce
i se ntmpl. Nu trebuie s se mire: ceea ce i se ntmpl era de prevzut, consecinele
sunt ntotdeauna previzibile.
Vei spune: Dar nu este posibil s prevezi toate consecinele actelor tale. Da,
avei dreptate, viaa este bogat n evenimente de tot soiul, care se pot produce ntr-un
mod cu totul neprevzut pentru a schimba cursul lucrurilor. Cu excepia celor ce posed
Iacultatea de a se ridica pn la planurile subtile pentru a cunoaste cu exactitate adevrul,
este imposibil s prevezi totul. Dar n ceea ce priveste esenialul, cu condiia s Iii cinstit,
sincer, el este usor de prevzut. Evident, dac vrei s te legi la ochi, este cu totul altceva.
Deci, v repet, n Iaa oricror posibiliti care vi se oIer, studiai bine situaia si
alegei-o pe aceea care este cea mai beneIic progresului vostru spiritual. Cci cunoasterea
modului n care si cheltuieste energiile, n ce domeniu, pentru ce activiti, este de o
importan absolut pentru evoluia Iiecrei Iiine. Aici, Iiecare dintre noi este responsabil.
Cerul nu ne-a dat viaa pentru ca noi s o risipim; tot ceea ce Iacem se noteaz, se nscrie.
Da, si n cartea naturii vii putei citi aceasta: Fericii cei care si consacr si si utilizeaz
toate energiile Iizice, aIective si mentale pentru binele umanitii, pentru mpria
Domnului si pentru Dreptatea Sa.
Dac vei observa oamenii, vei vedea c ei niciodat nu se gndesc la aceast
chintesen care le-a Iost dat pentru a tri, la ct este ea de preioas, ct o preuieste
Domnul, care este originea ei si ct munc a depus natura pentru a o pregti si a ne-o
distribui. De aici se vede c omul nu este evoluat, cci si cheltuieste toate Iorele n accese
de Iurie, n excese de sexualitate, n activiti egoiste si criminale... Si iat cum Iorele
acestea, att de preioase, se risipesc pentru a alimenta InIernul. Dac v voi spune c
oamenii sunt aceia care susin InIernul, vei Ii surprinsi... si totusi, acesta este adevrul.
Majoritatea oamenilor, prin ignorana lor, nu Iac dect s susin, s menin si s
hrneasc InIernul; ei sunt Ioarte instruii n diIerite domenii, dar n-au auzit vorbindu-se
niciodat despre responsabilitatea lor n utilizarea energiilor lor si nu n universiti vor aIla
aceste lucruri.
n calitate de discipol, prima voastr sarcin este s devenii constieni de modul n
care v cheltuii Iorele, pentru c ele v-au Iost numrate, cntrite, msurate. Dac Cerul
vede c voi le cheltuii n aciuni duntoare, el v va nchide robinetele. Va spune: Omul
acesta este Ioarte periculos, trebuie legat! Nu v-ai ntrebat niciodat de ce unii oameni au
devenit beivi? Pentru c lumea invizibil a vrut s i lege.
Dac acei oameni ar dispune de toate Iacultile lor, ei ar distruge lumea ntreag,
utilizndu-si energiile n activiti distructive. n timp ce asa, alcoolul i cloroIormizeaz, i
abrutizeaz si ei ajung n imposibilitatea de a Iace un ru cuiva. Evident, acesta nu este
cazul tuturor alcoolicilor; pentru unii exist alte explicaii.
Trebuie s Iii mereu constieni de Ielul n care v utilizai energiile, s v ntrebai
n ce direcie le canalizai si n ce scop. Acesta este lucrul cel mai important.
n ziua de astzi, a te revolta, de exemplu, a devenit o obisnuin, o mod. Se
discut, se strig, se Iac maniIestaii, greve, se dau Ioc masinilor, s.a.m.d, toi se simt
ndreptii n lupta lor mpotriva patronilor sau a unui guvern pe care l socotesc nedrept
si crud. Eu sunt de acord c nici nedreptatea si nici cruzimea nu trebuie acceptate. Dar
cum se Iace c toi acesti revoltai nu si-au pus niciodat ntrebarea dac nu exist cumva
si un motiv de revolt mai Iolositor? n loc s-si piard timpul si energiile revoltndu-se
mpotriva unei anumite situaii, unei anumite persoane, sau a unui anume partid, de ce nu
se revolt mai nti mpotriva propriilor lor slbiciuni, a propriei lor mediocriti, a propriei
lor lene? Acela da, este ntr-adevr un motiv de
indignare, de dezgust, de Iurie si merit osteneala de a lupta. A! nu, nu, prostiile lor,
viciile lor si le justiIic, si le mngie, si le hrnesc, dar Ia de ceilali sunt necrutori!
nainte de a v revolta mpotriva unuia sau altuia, ceea ce de multe ori nu serveste
la nimic, un adevrat discipol se revolt mpotriva tuturor entitilor rele care s-au instalat
n el, din vina lui, bineneles. El caut s le goneasc pentru a se elibera. Dac revolta
exist n univers, nsemneaz c ea are un rost. Da, dar oamenii nu au neles rolul revoltei:
unde, cnd, cum si mpotriva cui s se revolte... Trebuie s ne revoltm, dar mpotriva
tuturor acelora care s-au instalat n noi sub Iorm de slbiciuni si care ne nsal, ne rod.
Atunci, totul se va schimba. Ci nu sunt nenorocii, nemulumii pentru c sunt constieni
de deIectele lor, de slbiciunile lor! Da, dar ei nu sunt nc suIicient de revoltai pentru a
iesi din aceast situaie si ea continu. Ei sunt nemulumii, bineneles, dar nu Iac nimic
pentru a mbunii situaia.
ncetai de a v mai revolta mpotriva soiei, a soului, a seIului s.a.m.d. si revoltai-
v mpotriva voastr nsiv. Vei spune: Da, dar dac nu m revolt mpotriva celorlali, ei
vor continua s abuzeze. Nu, nu ai neles nimic.
Pentru ca ceilali s-si schimbe comportamentul, nu trebuie s i combatei; ei se vor
schimba de la sine cnd vor simi c voi v-ai schimbat, c radiai, suntei luminosi,
inteligeni. Deci, revoltndu-v mpotriva voastr nsiv i vei nvinge pe ceilali, i vei
transIorma. Eu am gsit acest mijloc. AltIel cum vrei s luptai mpotriva attor dusmani?
Revoltai-v mpotriva voastr nsiv pentru a v cura, pentru c adevraii
dusmani se aIl n voi. Nu i cutai n aIara voastr, ei se aIl nuntru.
De exemplu, un om si propune: 'De acum, am terminat cu Iemeile, mi-au adus prea
multe nenorociri, prea multe suprri, dar dac el nu s-a revoltat nc niciodat mpotriva
entitilor din interiorul su, care l ndeamn mereu n aceiasi direcie, iat c-l asteapt
noi necazuri. Si ce anume i spun aceste entiti: 'Bineneles, toate Iemeile care le-ai
ntlnit pn acum au Iost crude, necredincioase, dar cea care i place acum i va aduce
bucuria, inspiraia, si bietul nenorocit este din nou prins n capcan.
Cum s v Iac s nelegei c suntei sItuii de ctre dusmani camuIlai care nu cer
dect epuizarea voastr, ruina voastr? Si voi, Ir ca s v dai seama, i mngiai, i
legnai, i hrnii cu energiile voastre cele mai preioase. Ei bine, a venit acum momentul
s v revoltai, ncepnd prin a recunoaste c dusmanii vostri cei mai mari nu sunt n
exteriorul vostru, ci n voi. Si atunci cnd vei izbuti s v nvingei dusmanii interiori, vei
ajunge s v nvingei si dusmanii din aIar, prin exemplul vostru, prin atitudinea voastr,
prin vorbele, privirile si emanaiile voastre.
De ce oamenii nu au gsit nc aceste mijloace? Cuitele, revolverele, bombele n-au
rezolvat niciodat problemele. Ia gndii-v, oare de cnd se Iolosesc acestea s-au
mbuntit cumva lucrurile cu adevrat? ncepei deci, prin a v revolta mpotriva voastr
nsiv, si apoi, slav Domnului, va Ii ntotdeauna suIicient vreme pentru a v revolta
mpotriva celorlali, dar prin mreia si atotputernicia dragostei.
Nu uitai niciodat c Cerul v priveste de sus si priveste la tot ceea ce Iacei cu
toate bogiile pe care vi le-a druit: le utilizai ntr-un scop pur egoist sau ntr-unul divin?
Dac v-ai pune Ioarte clar aceast problem n Iiecare zi, ct de multe lucruri ai putea
mbunti n voi nsiv! Bineneles c nu vei reusi imediat, dar vei nva cel puin s Iii
constieni. AltIel rmnei supusi Karmei.
Atta vreme ct nu v-ai luat constient viaa n mini, pentru a reusi s acordai
toate particulele Iiinei voastre cu vibraiile divine, vei rmne la bunul plac al Iorelor
oarbe ale naturii. Majoritatea oamenilor sunt n aceast situaie, cci nu li s-a artat
importana prelucrrii interiorului lor. Dar s stii c, dac v opunei Inteligenei cosmice
ducnd o via contrar planurilor ei, v vei dezagrega si vei sIrsi prin a dispare.
'Inteligena cosmic este Ioarte crud, vei spune, dac ea distruge Ipturile ce i se opun.
n realitate, ea nu se ocup deloc cu asa ceva. Ea n-a vrut s distrug niciodat pe nimeni,
dar dac, din prostie sau din ignoran v izbii de imensitatea ei, Iorele mpotriva crora
luptai sunt att de puternice, nct este Ioarte natural s Iii dizlocat.
Dac un biet individ porneste singur mpotriva unei armate ntregi, el va Ii repede
anihilat. Dac, izbindu-se de un geam, o insect si sparge capul, ce vin are geamul? Omul
acioneaz ca si insecta: se exerseaz s lupte mpotriva legilor divine, mpotriva
splendorilor universului, i Iace plcere s se certe; dar l asteapt dezagregarea. Nu
Dumnezeu este cel care l va anihila, ci propria lui ncpnare.
Un discipol caut ntotdeauna s se acordeze nti cu Inteligena cosmic si pentru
aceasta, el ncepe prin a veghea la modul n care si utilizeaz energiile; asta trebuie s
reinei.
Dintre toate lucrurile pe care vi le spun, la unele trebuie s v gndii n Iiecare zi,
iar la altele, cnd circumstanele v-o permit. Dar ceea ce v spun astzi, trebuie s avei
mereu n prezent n minte, cci eu nu voi Ii mereu cu voi pentru ca s v-o repet. Putei lsa
deoparte multe alte puncte, dar nu pe acesta. n Iiecare zi vi se cere s Iii constient, s v
dai seama n Iiecare situaie n ce mod v Iolosii energiile, cu att mai mult cu ct putei
Iace aceasta oriunde v aIlai. Pe strad, n metrou, la dentist, n buctrie, putei s
aruncai o privire n voi nsiv si s v ntrebai: Ia s vedem, dac m angrenez n aceast
activitate, sau n alta, ce am s cheltuiesc?... Oh, la la, voi Ii obligat s pierd tot ce am pur
si divin pentru a hrni porcii. Atunci nu, nu m angajez n aceast treab, energiile mele nu
sunt destinate s renvie morii. Ca si Iisus care spunea: Lsai morii s ngroape morii
si voi, cei vii, urmai-m. Vedei, lucrul pentru care v cheltuii energiile este un punct
esenial pentru evoluia voastr.
CAPITOLUL IX Sacrificiul, transmutaia materiei.
Foarte puini sunt oamenii care sunt constieni c n Iiecare zi trebuie s adauge
vieii lor cte ceva nou, ceva mai puternic, mai luminos; ei nici mcar nu si dau seama la
ce pericole se expun trind o via domoal n care se complac, la sumedenia de boli Iizice
si psihice care i pndeste si care nu asteapt dect momentul potrivit pentru a intra n ei,
pentru a-i musca, pentru a-i roade. Inteligena cosmic nu l-a construit pe om ntr-un chip
att de minunat pentru ca el s se lase s adoarm, s se cloroIormizeze; ea l-a creat
pentru ca el s poat nainta nencetat pe calea evoluiei, care l va conduce pn la ngeri...
pn la Dumnezeu.
n realitate, aceast lege a evoluiei nu acioneaz numai n existena uman.
Fiecare regn din natur, mineral, vegetal, animal, uman... tinde s se apropie de regnul
superior.
Pietrele sunt cele mai vechi pe acest pmnt, ele sunt inerte, insensibile, Ir nici o
posibilitate de a se misca sau chiar de a creste. De aceea, idealul lor este de a deveni
plante.
Idealul plantelor este de a deveni animale. Ele sunt nrdcinate si nu pot nici s se
deplaseze, nici s aibe sentimente la Iel ca si animalele, de aceea ele doresc s se rup de
sol si s se miste. Intrnd ntr-un corp animal, celulele lor vor putea s evolueze. Pentru
ele nu exist alt mod de evoluie dect acela de a se lsa mncate sau arse.
Idealul animalelor este de a deveni oameni raionali. Idealul oamenilor este s
devin ngeri, iar cel al ngerilor s devin arhangheli sau diviniti. Cci, pe scara
evoluiei, Iiecare categorie de Iiine posed caliti pe care precedenta nu le avea.
Deci Iiecare tinde s se apropie de cea dinaintea ei, pentru a depsi stadiul la care a ajuns
deja.
Dar trecerea omului la stadiul de nger nu se poate Iace dect prin Ioc, prin Iocul
sacriIiciului. Aici, etimologia ne va ajuta s nelegem. n latin, la nger se spune
'angelus, la Ioc 'ignis, si la miel 'agnus. n bulgar, la nger se spune 'anguel, la Ioc
'ogan si la miel 'agne. Dac Iacem o apropiere ntre toate aceste cuvinte, vom nelege
de ce Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a Iost comparat cu Mielul care trebuia s Iie sacriIicat
nainte de crearea lumii. De unde vine aceast tranziie? n trecut, atunci cnd se dorea
construirea unei case, n unele ri exista obiceiul de a jertIi prin Ioc un miel pentru ca
construcia s Iie solid si protejat. Aceasta avea ca scop s le reaminteasc oamenilor c
naintea creaiei lumii a Iost necesar sacriIicarea unui 'miel sau a unei Ipturi vii, pentru
a ediIica aceast construcie pe baze indestructibile.
Hristos este Mielul Divin, spiritul dragostei care atrage, apropie, susine iar
dragostea este aceea care a Iost pus ca baz a creaiei; el este cel care s-a sacriIicat, s-a
nzidit, care a impregnat materia acestui ediIiciu. El este liantul, cimentul care menine
coeziunea universului. Peste tot, de la pietre pn la stele, dragostea este cea care susine
sarpanta. Dac dragostea dispare, si corpul nostru ncepe s se dezagrege, cci puterea
dragostei este cea care uneste toate celulele, toate particulele. SacriIiciul reprezint
maniIestarea cea mai nalt, cea mai divin a dragostei. Este Omega, ultima liter, nu mai
exist o alta. Iisus a venit pentru a pronuna aceast ultim liter. Alii vor veni dup el
pentru a o realiza, pentru a o pune n aplicare, dar nu vor mai aduga nimic care s poat
depsi sacriIiciul; sacriIiciul rmne pentru eternitate actul cel mai sublim.
Secretul Iericirii este de a Iace sacriIicii. Cei care sunt capabili sunt cei privilegiai,
ei au neles sensul vieii, ei pot deveni tai si mame. Toi oamenii stiu c exist tai, mame,
copii, dar Ioarte puini sunt cei care sunt capabili s descopere ceea ce conine aceast
simpl imagine de Iamilie. Tatl, mama si copilul sunt un rezumat al unei ntregi nvturi.
Cel ce se poate sacriIica pentru un altul, este copt pentru a deveni printe. Cel care este
incapabil de sacriIiciu este nc copil. El este poate printe n plan Iizic, dar este numai o
aparen si Cerul nu o consider ca atare.
A Ii tat sau mam este un ideal nalt de atins, dar s rmi copil nu este un ideal.
Idealul este s Iii nti tat sau mam pentru ca apoi s devii copil. Da, cci dac suntei
Iruct, putei apoi s devenii smn, avei dreptul; dar dac nc n-ai devenit Iruct si vrei
s devenii smn, aceasta nu este posibil, cci seminele vin dup Iructe si pentru a da
acest Iruct, trebuie s Iii tat sau mam, trebuie s Iii capabil de dragoste impersonal.
Idealul este, deci, s devii tat sau mam pentru a putea aduce copilul pe lume, adic
sacriIiciul, Iructul impersonal al tatlui si al mamei care sunt luminai. Toi cei care nu stiu
s Iac sacriIicii nu pot aduce pe lume
copii, pentru c nc nu sunt copi.
La 13 sau 14 ani, copilul ajunge la perioada de pubertate. Pubertatea este o Iaz de
transIormare a Iiinei umane; din egoist si personal cum era, el devine capabil s druiasc,
s produc, adic s Iac sacriIicii. nainte de pubertate, copilul este ca un pmnt steril
care preia mereu. Dar dup pubertate este capabil att Iizic ct si psihic s produc Iructe.
Iat de ce v pot spune c dac nu avei acest izvor care s sneasc n voi, adic dac
dragostea voastr nu este pur si dezinteresat, totul va Ii secat si nu vor exista recolte, nu
vei da nici Ilori si nici Iructe, vei Ii un desert, un pmnt sterp. Si cine vrea s Irecventeze
un pmnt sterp?
Bineneles c sacriIiciile pe care le Iacei trebuie s aibe un rost. Exist persoane
care, asa-zicnd, Iac sacriIicii si se cstoresc cu un brbat sau cu o Iemeie, pentru c prin
aceast cstorie, cred ei, l vor salva pe acel brbat care este beiv sau pe acea Iemeie care
este neurastenic. Dar chiar vor reusi ei, oare, s-i salveze? Numai Dumnezeu stie! Vedei,
aici buntatea, generizitatea nu lipsesc. Ceea ce lipseste este lumina. Oamenii sunt orbi si
nu pot prevedea. Si atunci, este pcat c toate aceste caliti, aceste virtui s Iie cheltuite
n zadar. Este mai bine ca ele s Iie consacrate unui lucru divin, care va ajuta mii de
persoane si nu una singur. Si mai mult dect att, nici nu este sigur c acea persoan
poate Ii ajutat. Ceea ce este ns sigur, este c cel care a vrut s o ajute va deveni si el o
victim.
Decidei-v deci s lucrai pentru o idee divin si toate sacriIiciile pe care le vei
Iace pentru aceast idee se vor transIorma n aur, n lumin, n dragoste. Iat secretul. Cel
mai mare secret este ideea, ideea pentru care lucrai. Dac lucrai pentru voi nsiv, pentru
a v satisIace dorinele, pasiunile, poItele, toate sacriIiciile pe care le vei Iace pentru a
reusi se vor transIorma n cenus, nu i lumin. Muli oameni sacriIic un capital enorm de
bani, sntate, dar cum scopul lor este mai mult sau mai puin pmntesc, aceste sacriIicii
nu vor duce la cine stie ce rezultate. Iat ceea ce nu se cunoaste: ct de important este
ideea care st n spatele Iiecrei aciuni. Ideea este latura magic, piatra IilozoIal care
transIorm totul n aur. De aceea v
spun: lucrai pentru o idee divin, pentru ca lumina s triumIe n lume, pentru ca mpria
lui Dumnezeu s vin pe pmnt. Tot ceea ce vei Iace pentru aceast idee se va
transIorma n aur, adic n sntate, n Irumusee, n lumin, n Ior.
Noi trebuie s-i oIerim Cerului n dar viaa noastr si s spunem: 'De acum nainte
voi prsi plcerile si bucuriile trectoare, care nu mi aduc nimic, si voi lucra pentru
mpria Domnului. Si vei sacriIica tot mai mult activitile care v uresc si de
asemenea unele impulsiuni inIerioare cum sunt: Iuria, gelozia, ura... De ce? Pentru a
elibera Iorele spirituale care sunt limitate si subjugate de ctre aceste obiceiuri, cci
obiceiurile sunt acelea care v mpiedic s dai Iructe. Privii copacul: cnd este npdit
de insecte, el nu poate da Iructe si trebuie curat cu ajutorul insecticidelor. Tot asa,
trebuie s eliminai din corpul, din inima si din voina voastr toate aceste plceri
nesntoase care sunt pe cale s aspire sucul destinat s hrneasc Eul vostru superior. Nu
putei da Iructe, nici nu putei Iace sacriIicii, pentru c adpostii n voi alte Ipturi care v
beau si v epuizeaz Iorele. Trebuie s v lepdai de aceste insecte si de
aceste omizi.
Pot s v mai dau o mulime de magini pentru a v Iace s nelegei aceast idee!
Luai de exemplu o sticl: dac ea este deja plin, cum vei Iace pentru ca s introducei n
ea un alt lichid? Trebuie mai nti s o golii. La Iel se ntmpl si cu Iiina uman. Dac ea
nu se goleste de vicile sale, de obiceiurile duntoare, cum vor putea virtuile si calitile
divine s se instaleze n ea? Este deja plin!... Iat adevratul sens al sacriIiciului: s
golesti, s renuni la anumite obiceiuri rele, pentru a putea introduce n tine altceva. De
cum renunm la un deIect, o calitate vine s-i ia locul n noi.
Cartea naturii st dechis n Iiecare zi n Iaa voastr, si putei gsi n ea tot ceea ce
avei nevoie pentru comportamentul vostru curect n via. De ce nu cutai s nelegei
aceasta? De ce nu v Iolosii ochii pentru a vedea si urechile pentru a auzi? Pentru c
suntei prea ocupai cu bucuriile si cu plcerile care v mpiedic. Cnd v vei hotr s
renunai la aceste lucruri si la aceste plceri, vei descoperi niste Iore Iormidabile, ochii
vostri se vor deschide si vei descoperi tot ceea ce este scris n cartea naturii. Iat secretul!
V aIlai cteodat n Iaa unor probleme de neneles pentru voi si v spunei: Eu
de ce nu neleg? Sunt alii care neleg! Dai-v singuri rspunsul: 'Este pentru c eu m
complac n bucurii si plceri inIerioare care mi consum Iorele. Iat de ce nu mi mai
rmn si pentru ochii mei interiori. Nu exist o alt explicaie pentru incapacitatea voastr
de a vedea. Forele voastre trebuie s Iie disponibile pentru a se duce n alt parte si a trezi
alte celule. Dar oamenii sunt nestiutori si spun: 'Trebuie s mai gust din aceast plcere
cci dac renun, voi suIeri. Ei nu au neles nimic! Cerul nu ne cere s suIerim, ci s ne
raIinm plcerile, s le Iacem mai subtile, mai pure.
Cu ct renunai mai mult la plcerile trectoare, cu att suntei mai ptrunsi de viaa
adevrat. Cel care astzi m va putea nelege, si va schimba complet viaa, cci ceea ce
v spun eu acum este realitatea si nu cuvinte goale.
II
Pentru majoritatea oamenilor, cuvntul sacriIiciu este nsoit de ideea de diIicultate,
de privaiune, de suIerin. Ei bine, tocmai aici se nseal. Stiina iniiatic spune c
sacriIiciu nu este o privaiune ci o substituire, o transpunere, o deplasare ntr-o alt lume.
Aceeasi activitate se continu, dar cu materiale noi, pure si luminoase.
SacriIiciul este deci transIormarea unei materii n alta, a unei energii n alta;
renunm la ceva pentru a cpta altceva, mai bun, n loc. Iat ce este sacriIiciul. Luai, de
pild, o bucat de crbune: este neagr, urt, murdar; o sacriIicai si ea devine Ioc,
cldur, lumin, Irumusee. Cel care nu vrea s Iac sacriIicii, rmne n urciune, Irig si
ntuneric.
Atta vreme ct vei tri cu ideea c sacriIiciul v va aduce suIerin si v va srci,
bineneles c nu vei Ii dispusi s Iacei sacriIicii. De aceea trebuie s adoptai punctul de
vedere iniiatic: el ne nva c nu trebuie s renunm la un lucru dect pentru a-l nlocui
cu altul mai bun. Vrei s renunai la un obicei duntor: de exemplu jocul, butura sau
Iemeile?... Atta vreme ct nu l nlocuii, el va veni s v tenteze, s v chinuiasc, pentru
c nu ai trezit n voi o alt cerin capabil s s o nving pe prima, si putem spune c v
expunei chiar la pericole grave, pentru c aceast renunare devine o reIulare. Atta
vreme ct oamenii nu vor nelege aceasta, ei vor trece prin experiene Ioarte dureroase si
atunci, bineneles c v vor explica c nu este cazul s Iacei sacriIicii, cci nu numai c nu
vei reusi, dar vei Ii chiar si mai nenorocii.
Nu trebuie s v privai, nu trebuie s renunai, doar s v deplasai, adic s Iacei
sus ceea ce Iceai jos: n loc s bei ap dintr-o balt unde abund microbi, s bei ap
dintr-un izvor pur si cristalin. S nu bei deloc, ar nsemna moartea. Dac cineva v va
spune c nu trebuie s bei, numai apa din canalizri este cea pe care nu trebuie s o bei,
altIel trebuie s bei, dar s bei apa cereasc. Si aceast idee este exprimat simbolic n
Genez. Cnd Adam si Eva se aIlau n Paradis, Dumnezeu le-a permis s mnnce din
Iructele tuturor arborilor, mai puin din Iructele Arborelui Cunoasterii Binelui si Rului.
Dumnezeu nu voia s-i priveze pe Adam si Eva de hran, El voia doar s-i Iac s
neleag c exist hran mai bun si mai beneIic dect alta.
Un adevrat spiritualist nu se priveaz: el mnnc, bea, respir, iubeste, dar n
stri de constiin minunate, necunoscute pentru omul obisnuit. Cnd vorbim despre
renunare, oamenii se nspimnt si si spun: Dac renun, am s mor. Si este adevrat
c vor muri. Dac ei nu neleg c prin renunare vor accede la ceva mai bun, ei vor muri.
Nu este vorba de a renuna la a bea, a dormi, a respira, a iubi, a Iace copii, ci de a le Iace
pe toate acestea ntr-un mod superior. n Iiecare zi trebuie s ne preocupm s Iacem
aceast nlocuire pentru a crea o miscare, o circulaie a energiilor, altIel totul stagneaz, se
atroIiaz si iat mucegaiul, Iermentaia, putreziciunea. Mereu trebuie s curg ap
proaspt. Si pentru a Iace s curg aceast ap, trebuie s ne legm n Iiecare zi de Cer,
s meditm si s ne rugm, cci cu adevrat nou este numai ceea ce vine din Ceruri.
Bineneles c oamenii gsesc adesea singuri soluia nlocuirii. Cnd o Iemeie vrea
s scape de un so care i aduce numai ncurcturi, ea caut un altul. n mod instinctiv,
oamenii se conduc dup preceptele nelepciunii eterne, numai c ele nu sunt ntotdeauna
bine aplicate. Un om crede c, schimbnd Iemeia, va Ii mai Iericit: nu este ns sigur c
astIel va gsi Iericirea. Este chiar posibil ca voind s scape de o scorpie, s dea peste o alta
si mai rea! Sau se doreste schimbarea unui regim politic, dar nici urmtorul nu este mai
bun. Oamenii simt n mod conIuz c trebuie s schimbe ceva, da, numai c schimbrile nu
trebuie Icute att n exterior, ct n Sine.
S revenim la exemplul Iocului, pe care vi l-am dat nainte. De ce Iniiaii, atunci
cnd trebuie s Iac o ceremonie magic, sau preoii, atunci cnd trebuie s oIicieze slujba,
aprind cel puin o lumnare, o veioz, pentru ca lumina s Iie prezent? Ceea ce v voi
revela n legtur cu acest subiect este extrem de important si vei Ii obligai s realizai
acest lucru n viaa voastr dup ce l vei cunoaste. Pentru a alimenta Ilacra, lumnarea i
Iurnizeaz materialele si Icnd aceasta, ea se micsoreaz. Combustia este deci un
sacriIiciu. Dac nu exist sacriIiciu, nu va exista nici lumina. Pentru ca lumina si Iocul s
existe, este necesar un combustibil si acest combustibil este lumnarea. Si noi reprezentm
o lumnare, avem tot Ielul de materiale combustibile. Aceste materiale Ir culoare,
moarte, sunt deIectele, viciile noastre. Singur Iocul sacriIiciului le va putea aduce la via,
le va putea Iace luminoase, cu condiia ca o scnteie s vin si s dea Ioc materiei.
Atta vreme ct omul duce o via obisnuit, el rmne Icut din materie
nensuIleit, neagr, ca un copac mort. El se lumineaz, se nIrumuseeaz, prinde via,
se nclzeste numai dup ce a Iost vizitat de Iocul spiritului. Numai c, pentru aceasta, el
trebuie s-si sacriIice viaa egoist. Ceea ce i mpiedic pe oameni s Iac acest sacriIiciu,
este teama de a dispare. Bineneles, exist ceva care va dispare, este adevrat, dar acest
ceva trebuie s dispar pentru ca altceva s poat lua nastere.
Substana lumnrii dispare pentru ca s apar lumina si cldura. Vei spune c dup un
timp, din lumnare nu va mai rmne nimic; da, dar omul poate arde nelimitat. Odat
aprins, el nu se mai poate stinge. ntotdeauna va exista n el o materie care va arde.
Idealul este de a arde pentru Iocul sacru al dragostei divine, cci n aceast
vlvtaie vei gsi secretul vieii. Majoritatea oamenilor nc nu au Iost aprinsi, ei nu vor s
sacriIice nimic din natura lor inIerioar, ei nu vor s Iie consumai, de aceea rmn ca niste
lumnri stinse. Ei trebuie s ia o hotrre. Pentru a avea aceast lumin si aceast
cldur, va trebui ca ntr-o zi s se hotrasc si s ard totul.
Uitai-v la un Ioc: cu ct plcere aduce lumea crengi pentru a-l alimenta! Aceste crengi
ar putea rmne undeva, prsite, inutile. Dar, odat aprinse, privii ct bucurie ne
produce Iocul. Si toate aceste energii se ridic n sus ctre soare, napoi de unde au venit...
Trozniturile pe care le auzii, sunt bucuria, Iericirea, eliberarea energiilor. Sunt lanuri care
se rup: prizonieri care ies din nchisoare si se elibereaz.
Dac exist obiceiul de a ne ruga Domnului aprinznd o lumnare, arznd tmie,
aceasta se Iace deoarece lumnarea sau tmia care ard sunt simbolul sacriIiciului, care
consumndu-se, produce rezultate. Nu se obine nimic Ir sacriIiciu. Singur, sacriIiciul,
care transIorm energiile trecndu-le de la o stare la alta, produce vindecarea, iluminarea.
El este adevrata transmutare alchimic. De Iiecare dat cnd aprind un Ioc sau o
lumnare sunt ptruns de proIunzimea acestui Ienomen care este sacriIiciul si aceasta m
Iace ntotdeauna s gndesc c, pentru a avea lumin, chiar si cea interioar, este necesar
un sacriIiciu, este ntotdeauna necesar s ardem ceva n noi.
Oamenii au acumulat n interiorul lor att de multe lucruri pe care le-ar putea arde.
Dac ei ar Ii n stare s ard toate impuritile, toate tendinele egoiste, pasionale, care i
mping spre ntunecimi, acestea ar produce o asemenea lumin, o asemenea Ior, care i-ar
transIorma complet. Dar, n loc s le ard, ei le pstreaz cu grij pe toate. Asteapt mai
nti s li se Iac Irig, adic s ajung lipsii de dragoste, de prietenie, de duiosie, ca n
vremurile de Irig grozav cnd nu mai ai cu ce s te nclzesti si ncepi s arzi scaune vechi,
dulapuri vechi. Da, este necesar ca omul s treac prin peripeii, prin mari nenorociri, prin
mari decepii pentru ca, n sIrsit, s se hotrasc s ard vechiturile care s-au adunat n el
de veacuri. Dar va veni si timpul acesta, va veni pentru toat lumea. Cei care m-au neles,
se vor duce cu bucurie s pun pe Ioc tot ce este mucegit n ei, ros de viermi sau de
molii... si hai la Ioc cu ele, si ce vlvtaie imens!
Natura inIerioar, personalitatea, este predestinat a alimenta spiritul. Trebuie s
nelegei aceasta odat pentru totdeauna, si s nu mai tot ntrebai de ce toi avei natur
inIerioar si cum s scpai de ea. Nu trebuie s scpai de ea, pentru c Ir ea nu ai
putea supravieui pe pmnt. n timp ce cu ea, avei toate elementele necesare pentru a
alimenta spiritul. Trebuie s stii c exist o lege magic conIorm creia dac vrei s
obinei rezultate Ioarte nalte, trebuie s sacriIicai ceva din personalitatea voastr, pentru
c, prin aceast renunare vei elibera o energie care va alimenta succesul. Aceast lege st
la baza sacriIicilor rituale pe care le gsim nc din antichitate n toate religiile. Atunci cnd
implorau zeii pentru succesul unei aciuni, cei vechi sacriIicau animale, cu gndul c
energiile coninute n sngele care
curge se va propaga n atmosIera nconjurtoare si va alimenta anumite entiti care i vor
ajuta la realizarea cererii lor. Dar a venit Iisus si El i-a nvat pe oameni s nu mai
sacriIice lucruri exterioare: animale, Iructe, Iin, ulei, cci chiar dac aceste daruri
reprezentau un sacriIiciu pentru cel ce le Icea, nu era totusi un sacriIiciu la Iel de
important ca si renunarea la anumite slbiciuni, poIte sau dorine. Acestea din urm
constituie adevratul sacriIiciu. Deci, Iisus a venit si a cerut oamenilor s nu mai sacriIice
animalele exterioare, bietele de ele, care n-au gresit cu nimic pentru a merita o soart att
de crud, ci animalele interioare. Si cum natura inIerioar este locuina tuturor acestor
jivine, ea trebuie ars la Iocul sacriIiciului pentru ca ea s poat elibera toate Iorele
acumulate n ea. n acel moment, spiritul, sub Iorm de lumin, de cldur si de via se va
gsi n abunden.
Bineneles c n organismul se produce deja o combustie, si graie ei exist viaa.
Dar aceasta este numai o via vegetativ, o via animal. Eu v vorbesc de viaa
spiritual. Acolo se ntmpl altceva, nu corpul Iizic este acela care arde, nu celulele, ci
natura inIerioar, si cu toate c nu este vizibil, ea este imens. Ne putem nclzi si ne
putem lumina graie ei timp de secole.
Pentru moment, din neIericire, omul nu-si arde natura inIerioar, ci doar corpul
Iizic. Privii cum, mbtrnind, el devine tot mai scund si mai mic! Aceast combustie Iizic
este natural, normal, nu trebuie s ne preocupe. n schimb, combustia naturii inIerioare
este cea care trebuie s ne preocupe zilnic, pentru a avea lumin si cldur pentru vesnicie.
Capitolul X Vanitate yi glorie divin
Se povesteste c odat un discipol a venit la Maestrul su si i-a spus: 'Eu nu sunt
mulumit de nlimea mea; as vrea s Iiu la Iel de mare ca si soarele pentru a umple spaiul
si a Ii vzut de lumea ntreag. Ajut-m s-mi ndeplinesc aceast dorin. Maestrul a
acceptat si discipolul a devenit ntr-adevr gigantic, toi l puteau vedea de Ioarte departe
si savanii si IilozoIii s-au apucat s-l studieze si s construiasc teorii asupra originii unei
astIel de Ipturi; n ceea ce l priveste, Iireste, era Iericit, cci devenise obiectul interesului
general. La puin timp dup aceea, un alt discipol a venit la Maestru si i-a spus:
Dimensiunile mele nu-mi permit s m
dedic studiilor care m-ar interesa; sunt cu mult prea mare si as vrea s devin minuscul
pentru a m putea strecura n cele mai mici interstiii ale naturii. Te rog, ndeplineste-mi
dorina. Si de aceast dat, neleptul a Icut ceea ce i-a cerut discipolul. Dar iat c
niciunul din cei doi discipoli nu a prevzut c dup un timp se vor stura, unul de a Ii
gigantic si cellalt minuscul; ei nu l-au ntrebat pe nelept cum ar putea reveni la
dimensiunile lor iniiale si s-au trezit ntr-o situaie neplcut.
Eu nu cunosc proveniena acestei povesti dar ceea ce este sigur este c cei doi
discipoli erau Ioarte ignorani: ei nu stiau c ntreaga via se bazeaz pe o alternan
continu de dilatare si contractare. Da, mare si mic, sunt cei doi poli ntre care oscileaz
viaa; pericolul pentru om este acelasi ca pentru cei doi discipoli din anecdot, de a vrea s
se Iixeze la un singur pol. Evident, aceast tendin de a se extinde pentru a ocupa ct mai
mult loc posibil, exist la toi ncepnd cu copilul care, chiar din primii ani de via, creste
si se mreste ncontinuu. Cnd s-a oprit din cresterea Iizic, el vrea s creasc ntr-un alt
mod, acumulnd ci mai muli bani, avere si glorie, s ajung primul n concursuri si n
competiii. Artistii, savanii, IilozoIii vor s ocupe locul cel mai nalt n domeniul artei, al
stiinei, al IilozoIiei. Si chiar cei care se consacr Domnului doresc si ei s ocupe primul
loc printre servitori. Ai citit Ir ndoial n Evanghelie c mama apostolilor Iacob si Ioan
a cerut, n numele Iiilor ei, ca ei s Iie asezai n Ceruri de-a dreapta si de-a stnga lui Iisus.
S doresti s Iii primul, nu este un lucru condamnabil, cci Dumnezeu nsusi a pus
n om aceast dorin. Vei spune c este vorba aici de vanitate. Da, dar nu este vanitatea
tocmai aceea care i mpinge pe oameni s Iac lucruri minunate? Este adevrat c ele sunt
minunate mai ales pentru cei din jurul lor care sunt beneIiciarii acestora, si nu ntr-att
pentru cel vanitos nsusi care se cheltuieste si se zbate pentru a place celorlali si pentru a
cstiga ncuviinarea si admiraia lor. Artistii sunt toi vanitosi, dar ct Iericire, ct
bucurie druiesc ei celorlali atunci cnd cnt, n timp ce poate c ei nsisi sunt cteodat
descurajai si neIericii!
Vanitatea nu devine prilej de ngrijorare dect atunci cnd ea ascult de mobiluri
pur egoiste, cnd omul vrea s-si satisIac dorinele n detrimentul altora, nlturnd sau
zdrobind pe cei din jurul su. Dar a dori s Iii cel mai bogat si cel mai puternic pentru a-i
ajuta pe cei sraci sau pentru a conduce intreprinderi care vor Ii beneIice tuturor, este bine
neles, cu totul altceva.
n ceea ce priveste cealalt tendin, aceea de a rmne mic, necunoscut, pe care o
ntlnim la unele persoane Ir ambiie, este ea oare de condamnat? Depinde. Dac ai ales
calea spiritualitii si v apropiai cu Iiecare zi ce trece de Domnul, de dragostea Lui, de
lumina Lui, rmnnd n acelasi timp nelegtor, generos, umil pentru a nu-i strivi pe
ceilali cu superioritatea voastr, evident c este minunat. Dar dac modestia voastr se
datoreaz numai unor concepii mediocre si nguste asupra existenei, nu este un lucru
grozav; nu Iacei nimnui nici un bine, suntei inutili. Deci, vedei, Iiecare tendin poate Ii
bun sau rea si ntotdeauna nelepciunea si dragostea sunt cele care trebuie s o conduc.
Fr o direcie, Ir un control, dorina de mrire poate duna, dac nu altora, cel
puin persoanei n cauz. Au existat n istoria umanitii persoane care au dorit att de
mult s se ridice deasupra mediei oamenilor, prin stiin, prin concepia lor asupra
lucrurilor, nct, singurtatea s-a nchis n jurul lor din ce n ce mai mult, si ei au suIerit.
Bineneles, au avut gloria, toat lumea vorbea despre ei, dar au Iost singuri, cci nu au
luat n considerare c triau pe pmnt si c nu ar Ii trebuit s piard niciodat contactul
cu oamenii. n toate cele trebuie s stim s crestem si s descrestem. V voi da un
exemplu: gndii-v la un mag sau la un preot: pentru a sluji anumite ceremonii, el se
mbrac cu haine sacerdotale, poart ornamente somptuoase... Dar odat sIrsite
ceremoniile, el reia aceleasi haine ca toat lumea.
Dup o maniIestare glorioas a spiritului, el reia o atitudine simpl, natural. Si chiar dac
nu mbrac haine de ceremonie, un Maestru poate apare discipolilor si, n anumite
circumstane, sub o lumin att de mrea, att de sublim, nct ei nu l recunosc si sunt
stupeIiai, orbii. Dar, dac l rentlnesc cteva ore dup aceea, l regsesc simplu,
accesibil ca si cum nimic nu s-ar Ii ntmplat. Aceasta dovedeste c Maestrul este nelept
si plin de dragoste. Plin de dragoste pentru c el nu vrea s rmn mult vreme departe
de oameni si nelept pentru c o Iiin omeneasc, Iie ea chiar si cel mai mare Iniiat, nu se
poate menine Ir pauze la un nivel sublim, cci aceasta ar necesita o tensiune prea mare,
o prea mare cheltuial de energii psihice,
si sistemul su nervos nu ar rezista.
Oamenii care abordeaz un aer distant si inspirat, ca si cum ar Ii ntr-o continu
comunicare cu Cerul, joac teatru, cci nu este posibil s te menii Ir ntrerupere n astIel
de stri. Si de altIel, chiar dac joac teatru, acest lucru constituie o suprasolicitare a
sistemului nervos. Nimic nu este mai obositor dect a Iora muschii Ieei s pstreze o
expresie artiIicial care nu corespunde adevratei stri interioare. Trebuie s v destindei
muschii Ieei si pentru aceasta este mai bine s nu jucai roluri pentru care nu suntei Icui,
ci s rmnei simpli si naturali.
Trebuie s stii cnd s v artai mari si cnd s v artai mici. V-am mai spus,
inima este cea care v nva lecia: ea se contract si se dilat alternativ. Dac inima
noastr este att de neleapt, de ce n-am Ii si noi tot att de nelepi? Din pcate, aceast
nelepciune lipseste, mai ales Iemeilor: lor le place s se prezinte mai expresive, mai
amabile, mai inspirate sau mai ndrgostite... Mai ales cnd o Iemeie ntlneste o prieten a
ei pe care nu a mai vzut-o de mult, pentru a-i arta ct este de Iericit, cum a reusit n
via, ea joac un rol. Si apoi, dup plecarea prietenei, dintr-un te miri ce, izbucneste n
lacrimi. Dac este ntrebat: 'Dar ce s-a
ntmplat? - Nimic, va rspunde, nervii. Bineneles c de vin sunt nervii, pentru c ea a
Iorat msura. Si pentru ce aceast via artiIicial? Pentru a arunca praI n ochi? Ei bine,
aceasta este vanitatea, si nc o vanitate stupid!
Vanitatea este cea care umIl lucrurile n timp ce modestia le readuce la starea
normal. Dar vanitatea epuizeaz. Pentru a arta c este bogat, cte cineva d mereu
recepii, banchete, serbri... Cnd visteria lui ncepe s se goleasc, ncepe s se mprumute
pentru a putea continua, si apoi, ntr-o zi vine ruina total. n cte domenii nu s-au vzut
oameni ruinai prin vanitatea lor: ei voiau s Iie luai drept oameni excepionali! Deci
reinei bine aceasta: vanitatea epuizeaz, n timp ce simplitatea, modestia, v ajut s v
recuperai energiile. De aceea nelepciunea ne sItuieste s rmnem simpli. Da, cteva
ore, cteva zile, trebuie s rmnem
simpli, stersi pentru a recupera energiile pe care am Iost obligai s le cheltuim vrnd s-i
ajutm pe ceilali, s-i luminm, s le distribuim bogii.
Omul a Iost crescut pentru a participa la gloria divin. Aceast idee este
simbolizat n Evanghelii prin parabola Iestinului. La acest Iestin, un invitat nu a Iost
acceptat pentru c nu si mbrcase hainele de ceremonie. Aceasta nsemneaz c pentru a
Ii primit la serbrile pe care le d Cerul, trebuie, vorbind simbolic, s purtm podoabe si
haine somptuoase. Da, dar apoi trebuie s stii s prsii petrecerea, s v dezbrcai de
toate podoabele si s mergei s v reculegei undeva unde nu v vede nimeni... pentru a
v putea pregti pentru o nou serbare.
Dac ai Ii stiut s observai, ai Ii remarcat c si n viaa cotidian omul ascult de
aceste dou miscri. Dimineaa, se scoal, se mbrac, pleac de acas si se maniIest n
diIerite Ieluri. Seara, revine acas, se nchide n camera lui, si scoate hainele, se scuIund
n pat, stinge lumina si adoarme. Iar a doua zi, totul rencepe. Omul apare si dispare
continuu, deci el cunoaste instinctiv aceste dou legi. Si atunci de ce, cnd este vorba s le
aplice n alte domenii, nu mai stie cnd s dispar si cnd s reapar, cnd s se arate si s
radieze si cnd s se eclipseze, s 'reintre n culise, cum se spune n teatru? Din moment
ce dispariia nu este nimic
altceva dect recuperarea energiilor, dac omul nu stie s dispar, el nu va recupera
niciodat, ca toi acei oameni care petrec zile si nopi surmenndu-se si apoi sunt complet
epuizai. n acel moment, bineneles c el dispare, si dispare de tot! Da, o dispariie
Iorat, dar asa ceva nu este de dorit!
II
Fora care ne mpinge continuu s acionm pentru a ajunge la ceva mai bun, nu
este nc cunoscut si mbrac mereu alte Iee. n realitate, este usor de distins: dac este
ndreptat spre pmnt, ctre cutarea de bunuri si succese materiale pentru a epata
galeria, atunci este vorba de vanitate si nu este chiar att de recomandat ca ea s Iie
cultivat. Dar dac este ndreptat ctre Cer, adic se maniIest ca o dorin de a ndeplini
voia lui Dumnezeu, pentru a merita s Iii primit printre alesi, aceasta nu mai poart numele
de vanitate ci de glorie divin, cci este o dorin care atinge eternitatea, si ei trebuie s-i
dm Iru liber.
S lum un exemplu simplu, cum ar Ii cel al hainelor. Unii oameni sunt indignai
cnd vd Ielul n care se mbrcau n trecut aristocraii. CatiIele, satenuri, mtsuri,
dantele, perle si pietre preioase, pentru ce tot acest etalaj? Pentru a atrage atenia si a
arunca praI n ochi? Da, dar iat c atunci cnd n pictura tuturor rilor s-a dorit
reprezentarea ngerilor, a Arhanghelilor, a Divinitilor acestia nu au Iost mbrcai n
haine grosiere, din contr; si ei au Iost reprezentai n haine minunate, acoperii cu aur si
cu pietre preioase. n acest caz, exceptnd spiritele nguste care nu vor s accepte legea
corespondenelor, nimeni nu este socat. Cci, n mod incostient, toi simt aceast
coresponden ntre bogia interioar si bogia exterioar, ntre Irumuseea interioar si
Irumuseea exterioar.
De altIel, n domeniul invizibil, un Iniiat, un SInt, un ProIet, un Mare Maestru,
poart haine somptuoase si pietre preioase, si aceste haine sunt aura. Adevratele
vesminte ale Iniiatului sunt aura sa cu toate culorile, iar pietrele preioase reprezint
calitile si virtuile sale. Cu siguran c ai citit n Biblie povestea lui IosiI, cruia tatl
su, Iacob, i-a druit o tunic n mai multe culori care a strnit gelozia Irailor si. Aceast
tunic a lui IosiI este evident simbolul aurei sale. Amintii-v, deasemenea, de hainele
sacerdotale pe care le purta Marele Preot la evrei: Iodul si mai ales pectoralul cu cele
dousprezece pietre preioase.
Aceast tradiie a hainelor si a ornamentelor sacerdotale s-a pstrat pn n zilele
noastre, cu aceeasi semniIicaie: bogia exterioar trebuie s semniIice bogia interioar a
celui ce le poart. Ele au si un rol magic: ele nu acioneaz numai asupra celui ce le poart
transpunndu-l ntr-o stare mai sacr, mai mistic, dar acioneaz si asupra spiritelor din
lumea invizibil pe care vrea s le atrag sau s le resping.
Bineneles c esenial rmne ceea ce se petrece n inma si n suIletul preotului, al
Iniiatului, cci nu hainele sunt acelea care i dau mreia, puritatea, nelepciunea si
puterea, dac el nu le posed.
Bineneles c aceast coresponden ntre aparena interioar si apariia exterioar
nu prea mai exist la oameni: se ntlnesc oameni uri sau sraci pe dinaIar care sunt
Irumosi si bogai nuntrul lor, si invers; eu v-am explicat deja de ce lucrurile stau astIel.
Dar n lumea divin, n Cer, exist o coresponden absolut ntre interior si exterior. M
vei ntreba: 'Dar Iiinele de sus au si o aparen exterioar? Bineneles, tuturor
calitilor, virtuilor si Iorelor le corespunde cte o Iorm, un suport, un vehicul. Noi
spunem c Iiinele de sus sunt spirite, dar ele nu sunt pur si simplu spirite. Orice spirit,
orict de elevat ar Ii, posed un corp, dar acesta este alctuit dintr-o materie att de
cristalin, de transparent, de subtil, nct noi nu o putem vedea. Spiritele au un corp care
corespunde Iorelor si calitilor pe care le posed, la Iel cum colierele, coroanele si toate
podoabele corespund acumulrilor spirituale, cci perlele si pietrele preioase simbolizeaz
anumite virtui. Astzi, bineneles, vedei oameni purtnd haine si podoabe minunate pe
care nu le merit.
Totul nu este dect minciun, teatru: ei vor s atrag atenia asupra unei aparene
Irumoase pentru a-si ascunde mizeria interioar.
Si totusi, dorina de a te arta sub o lumin ct mai avantajoas nu are nimic ru n
sine. Se poate spune chiar c natura nssi a pus n om aceast tendin pentru a-l obliga s
evolueze. Se poate ntmpla ca, n dorina de a atrage aprobarea sau admiraia altora, unii
s Ii reusit s se depseasc. Oamenii care erau Iricosi, dar nu voiau s-si decepioneze
Iamilia care si pusese ncrederea n ei, au devenit adevrai eroi. Si un artist nu conteneste
n a se perIeciona n arta sa, pentru ca publicul s nu se plictiseasc niciodat de el si de
operele lui. De altIel, si educatorii, prinii, proIesorii ncearc s Ioloseasc aceast
tendin pentru a obine de la copii rezultate mai bune.
Cnd i ari unui copil c astepi ceva de la el, c ai ncredere n el, el Iace tot posibilul
pentru a reusi. Chiar si de la un delicvent se pot obine rezultate bune dndu-i o
responsabilitate care s-i arate c se are ncredere n el. n cea ce m priveste, aceasta este
metoda pe care eu o utilizez cu tinerii: le art ntotdeauna ceea ce pot s devin, viaa de
splendoare care poate deveni a lor dac lucreaz dup regulile divine, si am vzut toate
transIormrile pe care aceast idee le poate
produce n ei.
Vanitatea este deci ntotdeauna o tendin bun n msura n care ea este pus n
serviciul evoluiei. Eu v-am spus ntotdeauna c sunt vanitos: numai c nu vreau s obin
aprobarea oamenilor cci numai Dumnezeu stie prin ce drumuri ntortocheate trebuie s
treci pentru a-i satisIace. Nu, ceea ce doresc eu s cstig este aprobarea Entitilor sublime
de sus si aceasta m oblig s dezvolt n mine tot ceea ce este mai bun si mai Irumos. De
Iapt, vanitatea este totdeauna n legtur cu Irumuseea. Cnd cineva este Irumos, doreste
imediat s se arate celorlali pentru a Ii admirat. n timp ce acel care nu are nimic demn de
a Ii amirat nu are cheI s se arate. O Iemeie care si-a ptat rochia sau creia i-a Iugit un
ochi de la ciorap nu va merge, pentru a Ii vzut, pe strada cea mai luminat, din contr,
ea va Iace n asa Iel nct s treac ct mai neobservat.
Natura este cea care i-a dat omului vanitatea, si, de altIel, vanitatea este mult mai
natural dect orgoliul. Orgoliul nu este ceva natural, este chiar o atitudine care are n ea
ceva monstuos. Deci nu ncercai s v lepdai de vanitate, cci nu vei mai realiza nimic...
Ah! Draga mea vanitate! Eu, dac ar trebui s o abandonez, as Ii pierdut. Deci, o pstrez
cu grij, dar Iac n asa Iel nct ea s Iie n slujba mea si nu eu n a ei, cci altIel stiu unde
m-ar tr ea. Am neles de mult vreme c vanitatea poate Ii util, c ne putem servi de ea,
c o putem pune la lucru, dar cu condiia s nelegem ct este de periculos s dorim gloria
pentru noi nsine. Ceea ce trebuie s Iacem este s-l gloriIicm pe Domnul, un ideal sublim
pentru care s lucrm; din aceast glorie divin vom Ii ntr-o zi aureolai. Deci, nvai si
voi s v orientai vanitatea ntr-o direcie mai bun, adic n sus.
Se poate spune c exist tot Ielul de vaniti: una inIerioar si una superioar; una
v mpinge s v extindei n plan orizontal si alta s v ridicai, s luai direcia vertical.
Inconvenientul, cu vanitatea inIerioar, este c ea suscit imediat gelozia si ostilitatea
pentru c se d n spectacol si Iace zgomot pentru a atrage privirile. Dac numele vostru
apare pe toate aIisele de teatru si de cinema sau pe toate etichetele de produse, sau pe
paginile publicitare ale tuturor revistelor, vor exista ntotdeauna persoane care se vor simi
lezate de reusita voastr: si ele aveau ambiii, si ele voiau s obin reusita si gloria, dar
iat c voi suntei cei care ai reusit si ei v invidiaz. n timp ce, dac i lsai pe ei s-si
Iac aIacerile lor n liniste si voi v vei ocupa doar de perIecionarea voastr, de a v
apropia din ce n ce mai mult de Domnul, acel drum este, v asigur, cu mult mai liber si ei
v vor lsa n pace.
CAPITOLUL XI Orgoliu yi smerenie
Vanitatea se arat bun, amabil, generoas; ea merge peste tot pentru a Ii vzut,
ea Iace bine pentru a Ii remarcat, este serviabil pentru a Ii apreciat. Dar celui care o
maniIest i este duntoare, asta este sigur. n schimb, n ceea ce priveste orgoliul, el nu-i
este nimnui de Iolos; nici mcar celorlali. Cel orgolios este dur si dispreuitor, el vrea s
Iie apreciat si respectat Ir s Iac nimic pentru altcineva.
SatisIcut de buna prere pe care o are despre el nsusi, el nu se duce s se prezinte n Iaa
celorlali, ci vrea ca ceilali s se deranjeze pn la el pentru ca s l descopere. El este ca
vrIul muntelui, solitar, de ghea. Trebuie s urci pentru ca s l gsesti si chiar si atunci
rmne deseori inaccesibil si ascuns. Iar atunci cnd constat c nu i se acord nici respect
si nici aprobare, c nu este recunoscut ca o Iiin superioar, el se nchide si se ntunec.
La cel vanitos exist cel puin o lumin... o lumin nu prea grozav, ce-i drept, dar cel
puin Iace ceva pentru ca s strluceasc. Cel orgolios este ntunecat, este sub semnul lui
Saturn, ct timp cel vanitos este mai curnd sub semnul lui Jupiter.
Dac se studiaz aceast problem din punct de vedere Irenologic, se va observa
c centrul vanitii este situat pe lateralul craniului, n timp ceorgoliul este situat pe axa
median puin mai la spate. Dar vanitatea si orgoliul nu i sunt proprii numai omului; le
vedem aprnd deja la regnul vegetal si la cel animal. Dintre animale, gina este vanitoas,
n timp ce cocosul este orgolios. Dintre vegetale, pepenele este vanitos si dovleacul este
orgolios, rosia este vanitoas si prazul este orgolios. La oameni, Iemeia este mai curnd
cea vanitoas si brbatul cel orgolios. O Iemeie orgolioas este un brbat deghizat si
invers. Pentru o Iemeie este mai potrivit s Iie vanitoas. n Iiina noastr interioar
ntlnim att orgoliul ct si vanitatea: intelectul
este nclinat spre orgoliu, inima spre vanitate. Pe msur ce se dezvolt, intelectul devine
orgolios, el se izoleaz de ceilali. Inima, din contr, este vanitoas, simte nevoia de a arta
tot ce are sau tot ce stie s Iac.
Se poate spune c Iniiaii din Antichitate se caracterizau prin orgoliu: ei doreau s
pstreze cu gelozie toate secretele si ineau mulimea departe de mistere. n zilele noastre,
din contr, Iniiaii au tendina s reveleze totul, s druiasc totul. Privii, toat Stiina
Iniiatic este acum expus la lumina zilei; s-ar putea aIirma deci, c Iniiaii contemporani
sunt mai curnd vanitosi. S spunem astIel, dac vrei, c si eu sunt vanitos, da, si c graie
vanitii mele voi nvai de la mine multe lucruri, ceea ce nu ar Ii cazul dac as Ii
orgolios.
Dar, s ne oprim acum asupra orgoliului care este ntr-adevr deIectul cel mai greu
de nvins, chiar si pentru un Maestru sau pentru un Iniiat. Muli oameni care au urcat, de
exemplu pn n vrIul unor muni nali, au constatat c, acolo sus multe dintre
slbiciunile si dorinele lor inIerioare i prsiser, ei se simeau mai mari, mai dezinteresai,
mai generosi. Un singur lucru nu i prsea: orgoliul. Ca si copacii care nu pot rezista
deasupra unei anumite altitudini, tendinele noastre inIerioare nu rezist la o anumit
elevare spiritual, cu excepia orgoliului care, ca lichenul agat nc de stncile cele mai
nalte, i acompaniaz pe SIini si pe Iniiai pn la ultimul lor grad de evoluie.
Este destul de usor s te eliberezi de toate celelalte deIecte, dar de orgoliu este
deosebit de diIicil, cu att mai diIicil cu ct el este capabil s mbrace toate aparenele,
chiar si cele virtuoase, cele mai luminoase. Ci nu sunt aceia care au czut deja din cauza
orgoliului lor, mndri de stiina lor, de puterea lor, de sIinenia lor! Cu toat nelepciunea
lor, ei nu au observat c inima lor se mpietrea si unii chiar au sIrsit prin a crede c ei erau
Dumnezeu pe pmnt. De aceea este recomandabil ca discipolul s se Iereasc nc de la
nceput.
Ce este orgoliul? Un mod de a ine capul si de a privi. Bineneles, iat o deIiniie
pe care nu o vei gsi n nici un dicionar. Dar de ce nu as avea dreptul s am deIiniii
proprii? Si umilina este tot un Iel de a ine capul... vei nelege ndat. S presupunem c
obisnuii s privii mereu numai n jos, ce vei vedea? Animale, insecte, microbi, adic
prosti, nebuni, criminali. Comparndu-v cu ei, v vei gsi inteligent, genial, o perIeciune
si vei ncepe s-i dispreuii pe ceilali, s dorii s-i strivii. Iat orgoliul: o comparaie cu
cei ce se aIl sub voi. Smerenia este atitudinea invers: ea const n a privi n sus, n a
ridica ochii ctre toate Ipturile superioare... si comparndu-v cu ele, v vei gsi Ioarte
mic.
Tradiia iniiatic povesteste c LuciIer era cel mai mare si cel mai Irumos dintre
Arhangheli. n puterea sa, a nceput s cread c este egalul Domnului si a vrut chiar s l
detroneze. Si acesta este tot orgoliu: a ne crede egali cu o Iiin care ne depseste si s
dorim s o nlocuim. Vznd aceasta, un alt Arhanghel s-a ridicat si a spus: 'Cine este
asemenea Domnului? n ebraic 'Mi (cine) - Ka (asemenea) - El (Dumnezeu). Atunci
Domnul, care se spune c privea scena, a spus: 'De acum nainte te vei numi Mikael
(Mihai) si vei Ii conductorul ostilor ceresti. Dac orgoliul l-a Icut s cad pe cel mai
mare dintre Arhangheli, care n cderea lui a antrenat si ali ngeri, cu att mai mult el
poate produce cderea oamenilor.
Pentru a scpa de orgoliu trebuie s Iacem eIorturi si s cunoastem cele dou
naturi ale noastre, cea superioar si cea inIerioar, individualitatea si personalitatea despre
care v-am vorbit deja de attea ori, si s nvm s lucrm cu ele. Numai cu aceast
condiie v putei pzi de orgoliu. Exact ca si n cazul vanitii, al Iuriei, al Iorei sexuale:
n loc s Iii nvinsi, subjugai de orgoliu, l putei domina dndu-i de lucru. Nici eu nu m
simt aprat dac nu Iac acest lucru. Umanitatea duce cu ea acest orgoliu de milioane de
ani, dar el si are raiunea de a Ii, si nvnd s-l dominm pentru a-l pune la lucru, putem
scpa de el.
Prima condiie pentru a Ii stpn pe orgoliu este a sti s-i recunosti maniIestrile.
Dar muli oameni iau orgoliul drept umilin si invers. Atunci cnd vd un om care st n
Iaa celor puternici din aceast lume cu o atitudine servil pentru c se simte srac,
nestiutor si slab n comparaie cu ei, ei spun c el este umil. Dar cnd ntlnesc pe cineva
care vrea s realizeze mpria Domnului, spun: 'Ce orgoliu! Nu, ei se nsal. Primul nu
este umil: el se nclin n Iaa celui bogat si puternic din cauza slbiciunii lui sau din nevoie,
cci nu poate Iace altIel, dar druii-i puin bogie si puin Ior si vei vedea atunci dac
este ntr-adevr umil!
Nu trebuie s ne ncredem n atitudinea unora pe motiv c, pentru moment, nu Iac
ru nici unei muste. Ei sunt docili; dar docili Ia de cine? Ci nu sunt ca aceia care n
momentul n care ajung s posede mijloacele de a se impune, si spun: 'Cutare si cutare
mi-au Icut ru altdat, las`c le dau eu lor acum o lecie! si se rzbun. Dac un om,
atunci cnd a primit n mn bogia si puterea rmne nelegtor, accesibil, se poate
spune c umilina sa este real, autentic. Dar atta vreme ct aceast experien nu a Iost
Icut, nu putem Ii siguri de nimic.
Privii, deasemenea, anumite persoane asa-zis umile, n diIerite ncercri. Cte din
ele, n Iaa celor mai mici diIiculti nu se revolt mpotriva Domnului sau chiar i neag
existena! Adevrata umilin nu este s te nclini n Iaa celor puternici, a celor bogai, a
clilor, ci n Iaa lumii divine, n Iaa Domnului, s respeci tot ce este sacru, s-l pstrezi
n tine si n jurul tu. Ci nu se cred umili, n timp ce calc n picioare legile divine! Nu,
umilina este serviciul absolut, disponibilitatea absolut, este supunerea absolut Ia de
Creator.
n opinia unora, Iisus era orgolios pentru c spunea: 'Eu sunt Iiul Tatlui, gonea
negustorii din Templu cu un bici si i numea pe Iarisei 'soi de vipere, 'Iii ai diavolului,
'morminte splate... n realitate, El nu era orgolios, cci se supunea celor hotrte n
Ceruri si n Iaa celor mai cumplite suIerine a spus: 'Tat, Iac-se voia Ta si nu a mea.
Orgoliosul este acela care si nchipuie c el este totul, c el nu depinde de nimeni
si de nimic, exact ca si o lamp care ar pretinde c ea este cea care d lumina, Ir s se
gndeasc c, dac centrala electric va nceta s-i mai Iurnizeze curentul electric, va
rmne ntunecat. Orgoliosul crede c el este izvorul Ienomenelor ce se petrec n el; de
aceea, pentru a scpa de orgoliu, Iniiatul care obine o victorie spiritual nu trebuie s
spun: 'Eu sunt cel care am reusit! ci 'Doamne, Tu esti cel care ai reusit prin mine... Fie
ca gloria s revin numelui Tu!.
Omul umil stie c el nu este o Iiin izolat, c nimic nu depinde de el si c, dac nu
rmne legat de Cer, nu va avea nici Ior, nici lumin si nici nelepciune. El simte c este
o za dintr-un lan inIinit, conductorul unei energii cosmice care vine Ioarte de departe si
care curge prin el ctre ceilali oameni. Omul smerit este o vale stropit cu apa care
coboar de pe nlimi pentru a Iertiliza cmpiile, el primeste Iorele care izvorsc n muni
si atunci cunoaste abundena. n timp ce cel orgolios, care crede c depinde numai de el,
sIrseste, mai devreme sau mai trziu, prin a pierde totul. nc nu a Iost neleas toat
bogia umilinei.
Orgoliul este un deIect al intelectului si dac vrei s vedei una dintre cele mai
strlucitoare maniIestri ale orgoliului n lume, ascultai-i vorbind pe oamenii de stiin, pe
IilozoIi, pe artisti, pe oamenii politici, atunci cnd si prezint ideile, punctele lor de
vedere, crezul lor: toi sunt convinsi c sunt singurii care au dreptate, care gndesc corect,
si sunt gata s-i masacreze pe ceilali pentru a Iace s triumIe convingerile lor. Istoria este
plin de acesti oameni care, convinsi c ei sunt cei care se aIl n posesia adevrului, sau
mcar de a Ii braul drept al Domnului, si-au permis s devasteze orase ntregi, s
masacreze populaia. Privii doar Biserica cu Inchiziia. Toi acei preoi, acei episcopi s-au
crezut att de superiori nct si-au permis s-i extermine pe cei pe care i-au considerat c
gresesc. Ce orgoliu, ce prezumie!
Atta vreme ct si nchipuie c punctele lor de vedere sunt cele mai bune si se
pronun n orice problem ntr-o manier care nu admite replic, oamenii nu vor Iace
altceva dect s comit erori. Cci, aceast atitudine este contrarul unei atitudini
inteligente. Adevrata inteligen este umilina, adic s recunoastem c exist Iiine
deasupra noastr care ne depsesc si care pot nelege lucrurile mai clar, mai pur, si mai
divin dect noi. Numai un idiot si poate nchipui c Ielul lui de a vedea lucrurile este
absolut. Omul inteligent va spune: 'Iat, pentru moment gndesc asa, sunt asa, neleg asa.
Dar asta nu nseamn c nu exist alte Iiine mai evoluate, care sunt capabile s m nvee
sau s m ajute. Voi merge s le caut. Iat adevrata inteligen.
Dar unde ntlnesti Iiine care s judece att de nelept? Ci nu sunt aceia care si
vars sngele si si sacriIic viaa (sau pe cea a altora) doar pentru a demonstra c ei au
dreptate! Cci din neIericire, nimic nu produce mai multe conIlicte ntre oameni dect
dezacordul asupra ideilor. Toi sunt dispusi s se accepte unii pe alii cu slbiciunile si
lipsurile lor, dar de ndat ce ideile lor politice, IilozoIice sau religioase diverg si se opun,
rzboiul e gata. Privii lumea: ctor
Iiine excepionale nu li s-au recunoscut virtuile si sIinenia numai pentru c aveau puncte
de vedere diIerite! Au Iost decapitai ca niste hoi ordinari, Ir nici o consideraie pentru
valoarea lor moral. Orgoliul te Iace orb la virtuile celui ale crui opinii vrei s le combai.
Orgoliul este cel care a Iiinele unele mpotriva altora, si umilina este cea care
restabileste armonia ntre ele.
nelepciunea, inteligena, adevrata inteligen divin, o posed Iiinele umile, cele
care nu se ncred numai n elucubraiile intelectului lor. Atta vreme ct intelectul vorbeste,
discut, Iace zgomot si ocup el singur tot locul, mentalul superior nu mai poate s-si
spun cuvntul. Singur mentalul superior ne permite s nelegem scopul divin pentru care
omul a venit pe pmnt si nu numai s-l nelegem ci s-l si realizm. Lipsit de aceast
umilin, care permite s ne proiectm dincolo de intelect, omul va trece mereu pe lng
esenial. Doar atunci cnd va Ii reusit s reduc preteniile nesbuite ale intelectului, el va
da mentalului superior posibilitatea de a se maniIesta, si splendoarea universal se va
descoperi n Iaa privirii sale uimite.
Toi cei care sunt convinsi de dreptatea absolut a opiniilor lor, sunt orgoliosi. Vei
spune: Atunci niciodat nu trebuie s ne gndim c avem dreptate? Bineneles c da, si
eu v voi da metoda pentru ca acest gnd s nu antreneze o atitudine de orgoliu. Dar mai
nti este necesar s avei idei clare asupra naturii inteligenei, ca si asupra originii
punctelor voastre de vedere, a opiniilor.
Inteligena noastr nu este altceva dect suma, sinteza multor mii de centre si
organe care se aIl n noi, a tuturor tendinelor, pulsiunilor pe care le transIormm din
ncarnare n ncarnare de milioane de ani, este un rezumat al tuturor Iacultilor si
capacitilor pe care le posed celulele care compun organismul nostru, iar cu ct celulele
sunt mai evoluate, mai sensibile, mai armonioase, cu att inteligena noastr este mai
dezvoltat. Iat ceea ce trebuie neles. Inteligena nu este un atribut separat, distinct,
independent de ansamblul Iiinei umane, de celulele sale, de organele sale. De aceea, a
gndi corect nu necesit numai un eIort al intelectului, este n realitate rezultatul unei
ntregi discipline de via.
S mergem mai departe. Care este originea acestei inteligene pe care noi o
posedm? Ea este reIlectarea Inteligenei Cosmice. Dar este o reIlectare imperIect, cci
trecnd prin toate celulele noastre care sunt adesea prada dezordinii pasiunilor noastre,
bineneles c este limitat si ntunecat. Inteligena Cosmic nu se poate maniIesta perIect
printr-un individ care nu stie nc s-si stpneasc miscrile instinctive; dar cu ct se
puriIic, se perIecioneaz cu att mai mult creste capacitatea lui de a sesiza si a capta
lumina acestei inteligene.
Din moment ce inteligena este o consecin a strii n care se aIl toate celulele
corpului su, discipolul trebuie s vegheze s le menin ntr-o stare ct mai armonioas,
Iiind atent la calitatea hranei sale Iizice, dar mai ales a celei psihice (la senzaiile sale, la
sentimentele sale, la gndurile sale); altIel el rmne nchis celor mai mari revelaii. Nu
exist un alt mod de a-i ameliora inteligena, dect prin a-i mbunti Ielul n care
triesti. Eu am crezut aceasta notdeauna, am stiut-o ntotdeauna si ntotdeauna am lucrat
n acest sens.
Cnd vd cteodat persoane care si dau cu prerea asupra unor subiecte despre
care nu stiu nimic, cu certitudinea absolut asupra adevrului pe care l susin si care sunt
gata s-i extermine pe ceilali si s se distrug pe sine n numele convingerilor lor, sunt
uluit. Ei nu-si vor pune niciodat ntrebarea: Si dac m nsel? Poate c nu sunt chiar att
de evoluat, att de puriIicat, de receptiv. Oare am dreptul s Iiu att de convins? Trebuie
s m asigur: voi mai studia. A, nu, nu, ei i vor ucide pe ceilali, se vor ucide si pe ei, dar
nu vor renuna la prerile lor.
Dar cum pot oare oamenii s Iie ntr-att de convinsi c au dreptate n toate, n
evenimente, n religie, n politic, n dragoste?... Dup civa ani si schimb complet
prerile si din nou cred c au dreptate. n tineree au gndit ntr-un Iel, aduli gndesc altIel
si la btrnee vor gndi iar altIel. Atunci de ce in att la ideile lor? Ar trebui s-si spun:
Din moment ce mi-am schimbat prerile pn acum de mai multe ori, cine mi dovedeste
c de data asta am dreptate? Chiar si la 99 de ani trebuie s ne spunem: Astept nc
pentru ca s m pronun. Poate c de azi n cteva mii de ani, voi vedea lucrurile mai clar.
Mi-am schimbat de attea ori prerile n cursul vieii!. Trebuie s Iim ntr-adevr convinsi,
dar nu de capacitile noastre
de a judeca, cci ele sunt limitate, incomplete. Mai trii nc puin si v vei schimba nc
de cteva ori prerile.
Acum, c ai neles ct suntem toi de ameninai de orgoliu, luai-v precauiuni
pentru a nu Ii atinsi: n Iiecare zi ncercai s privii n sus, s v comparai cu Iiinele care
v depsesc, Arhanghelii, Divinitile, si vei vedea c nu suntei mare lucru. De aceea n
loc s v dai cu prerea asupra tutror subiectelor spunnd: Dup prerea mea, este asa...
n opinia mea... ncercai s cunoastei opinia Stiinei Iniiatice, a Marilor Maestri ai
umanitii, ntrebai-i cum vd ei lucrurile pentru ca ei s v comunice lumina lor. Toi se
nseal atta vreme ct nu s-au dus s-si veriIice opiniile, modul lor de a vedea lucrurile,
comparndu-le cu Inteligena Cosmic. Istoria este cea care dovedeste c dup ani de zile
se observ c au comis erori mari.
Deci, iat cea mai bun metod pentru a rezista orgoliului. Stiind c din cauza
erorilor pe care le-ai putut comite n ncarnrile anterioare, avei n aceast existen o
inteligen Ioarte limitat si c a v baza pe ea nsemneaz a v lsa prad catastroIelor,
trebuie s cerei pemanent prerea lumii divine. n Iiecare zi obisnuii-v s privii n sus si
s spunei: Iat ce gndesc eu despre acest subiect, despre aceast persoan. Am oare
dreptate? Luminai-m. n acel moment, nu numai c nu mai putei Ii orgoliosi, dar primii
rspunsuri clare si adevrate si suntei pe drumul cel bun. S nu credei niciodat c ai
atins prIeciunea, nu, voi mergei doar pe drumul ctre perIeciune. Trebuie s Iii Ioarte
ateni cci atta vreme ct nu ai ajuns nc n vrI, putei nc s v nselai.
De altIel, se poate spune c toi aceia care nu lucreaz cu adevrat pentru ca s-si
transIorme modul de via, care continu s se lase hruii de dorinele lor inIerioare, chiar
dac cer Cerului s Iie luminai, primesc un rspuns eronat; nu este vorba de intuiie, ci de
o impresie mincinoas. De ce? Pentru c rspunsul Cerului trecnd prin toate straturile lor
impure pe care le-au acumulat, suIer o deIormare. Exact ca atunci cnd scuIundm un
baton n ap: el ne pare Irnt. Da, chiar si sIaturile lumii divine, dac trec prin straturi de
impuriti, se deIormeaz. Si atunci exist attea riscuri de erori c este mai bine s nu
ascultai ceea ce recepionai.
Mult lume este receptiv, puin mediumnic, puin clarvztoare, si este adevrat c
capteaz elemente din lumea invizibil dar sunt elemente amestecate, crora este bine s
nu li se dea credibilitate. Singur acela care Iace eIorturi pentru a se puriIica, a se cura, a
se nnobila, primeste de la Ceruri rspunsuri clare, limpezi si adevrate.
Capitolul XII Sublimarea forei sexuale
Povestea primului brbat si a primei Iemei, Adam si Eva, asa cum este relatat n
Genez, viaa lor n grdina Edenului si motivul pentru care ei au Iost izgonii din aceast
grdin este o povestire de o mare proIunzime simbolic care niciodat nu va Ii ndeajuns
cercetat.
Dumnezeu a pus, deci, ntreaga grdin a Edenului la dispoziia Evei si a lui Adam.
El le-a interzis doar s guste din Iructele Arborelui Cunoasterii Binelui si Rului. De ce?
ntr-un anumit Iel, Paradisul era un laborator alchimic, si primii oameni erau
alchimisti care studiau proprietile elementelor, simbolizate prin copacii grdinii. Si dac
Dumnezeu le-a interzis s mnnce din Arborele Cunoasterii Binelui si Rului, acesta era
din cauz c el coninea elemente pe care ei nu erau nc pregtii s le suporte, trebuiau s
mai astepte.
Dar, iat c Eva, mai curioas dect Adam, observa aceste Iructe cu mare interes
Ir a ndrzni s le ating. Dar n acel moment, sarpele care se aIla n spatele ei s-a trezit,
cci era Ioarte cald, si serpii se trezesc si devin Ioarte agili la cldur. Ori, n acea zi, era
Ioarte cald n Paradis... bineneles c toate acestea sunt simbolice!... si sarpele ascuns n
sira spinrii Evei (A se vedea n 'Centri si corpuri subtile - colecia Izvor nr. 219 -
cap.VI, partea I-a, unde Arborele Cunoasterii Binelui si Rului este asimilat sistemului de
chakre si sarpele Iorei Kundalini.) s-a trezit si i-a spus: 'ncearc, gust din acest Iruct, de
ce te temi? Dac vei mnca vei deveni asemenea Domnului, si tocmai de aceea El i-a
interzis. Era adevrat c din cauza
acestui Iruct Eva va deveni asemeni lui Dumnezeu, dar numai dup miliarde de ani de
suIerin, de peripeii, de rencarnri succesive. Deci Eva a mncat din Iructul interzis si i-a
dat si lui Adam. Dar organismul lor nu-l putea suporta. Dumnezeu spusese: 'Dac vei
mnca din acest Iruct, vei muri. Si ntr-adevr au murit, au murit n sensul c n ei s-a
produs o schimbare de constiin. nainte erau liberi, Iericii, usori, luminosi si ei au murit
pentru aceast stare superioar; au murit pentru bucuriile si luminile Cerului si au prins
via pentru suIerinele pmntesti.
Sarpele din Genez este deci un simbol: simbolul Iorei sexuale care s-a trezit n
om si creia i-a czut victim. Sarpele se trezeste la cldur si adoarme la rceal. n toate
pasiunile vei ntlni cldura: o cldur care distruge si care consum totul n interior. n
pdurile ecuatoriale unde domneste o cldur puternic, trieste cel mai mare numr de
Iiare slbatice. Cel care se aventureaz adesea la ecuator (stomac, sex) se izbeste de
pasiuni (Iiare) care ncep s se nmuleasc n el. Sarpele este considerat expresia rului n
om, cu toate c n realitate
simbolismul su nu este exclusiv negativ: din contr, sarpele este considerat si simbolul
nelepciunii. Aceast dubl semniIicaie este Ioarte bine reprezentat prin Caduceul lui
Hermes.
Pentru Iniiai, primul sarpe al caduceului reprezint Iora sexual, cauza rului iar
al doilea sarpe este simbolul transIormrii acestei Iore ntr-o alt energie, Ioarte puternic
care este nelepciunea si clarviziunea. Iat pentru ce Iaraonii vechiului Egipt sunt adeseori
reprezentai cu un sarpe mic care iese dintre cei doi ochi. Aceasta semniIic c ei au
transmutat Iora sexual ridicnd-o pn la creier. Aceast Ior transmutat le d
Iniiailor posibilitatea de a arunca o privire asupra subtilitilor lumilor supraterestre.
Anumite religii ale Antichitii aveau un cult pentru serpi si acestia erau Iolosii ca oracole;
la Delphi de exemplu, se spunea c Pythia
svrsea oracole sub inspiraia unui sarpe Python.
nelepii care cunosc legile si mijloacele de a transIorma puterea care dormiteaz
n Iiecare om, devin 'serpi, adic Iiine nelepte, prudente. n India, nelepii sunt numii
'nagi adic serpi, pentru a arta c Iorele rului pot deveni beneIice dac omul stie s le
transIorme. Sarpele din noi se aIl n coloana vertebral. La baza coloanei dormiteaz
puterea sarpelui Kundalini, si Kundalini poate Iace minuni n Iniiatul care stie cum s-l
trezeasc. (A se vedea n 'Centri si corpuri subtile - colecia Izvor nr. 219 - cap.V: Iora
Kundalini.)
Ci religiosi din trecut considerau c Iora sexual este o Ior diabolic care
trebuie nIrnt prin toate mijloacele! Si care era rezultatul? Ei nu mai aveau via n ei,
resursele lor scdeau, nu mai aveau nici elan, nici o bucurie. si nchipuiau c astIel vor
deveni sIini. Dar sIinenia nu este asta! n trecut, generaii ntregi au urmat acest drum si
ce a iesit din asta?...
Bineneles, c dintre miile de mistici, unii aveau ntr-adevr har, o inteligen si o
voin iesite din comun, care le permiteau s treac prin aceast uscciune, dar nici ei nu
se dezvoltau si nu nIloreau. De ce? Pentru c nu stiau c Iora sexual este o energie
divin pe care Creatorul a dat-o umanitii, spre Iericirea ei... si nu spre nenorocirea ei asa
cum credeau ei.
Fora sexual este o energie care trebuie exploatat cu nelepciune: este o sev
brut care se transIorm n celule si pe care spiritul o distribuie apoi n tot organismul sub
Iorm de vitalitate n planul Iizic, sub Iorm de dragoste si de bucurie n inim, sub Iorm
de lumin si nelepciune n creier.
Fora sexual este o putere enorm pe care nelepii stiu s o conduc: ei nu o las
s i chinuie sau s i mping s triasc tragedii, ei nu o las s inunde sau s distrug
satele si orasele din ei, ci construiesc mari uzine, canale de irigaie si culeg roadele pe care
aceast Ior repartizat cu nelepciune le-a produs. Cu ct suntem mai raionali n
utilizarea Iorei sexuale, cu att acumulm mai multe bogii spirituale.
Fora sexual dominat, este exact ca si apa unui mare Iluviu pe care o canalizm pentru a
iriga pmnturi, cum au Icut Egiptenii cu Nilul, asigurnd astIel prosperitatea rii. Cu ct
omul exploateaz mai nelept Iora sa sexual, cu att el se apropie de mpria lui
Dumnezeu si nelege sensul si Irumuseea vieii.
S-ar prea ns c, cu ct li se explic mai mult oamenilor problema dragostei din
punct de vedere iniiatic, cu att neleg mai puin. De ce? Pentru c de mii de ani ei au
repetat de prea multe ori mereu aceleasi practici, acelasi mod de comportament; ei nu pot
nelege c dup ce le-a dat Ipturilor o perioad de timp anumite comportamente sexuale,
natura vrea acum s le schimbe drumul, pentru a-i Iace s descopere, n acest domeniu,
alte moduri de maniIestare, superioare, mai Irumoase, mai spirituale. Cnd li se vorbeste
despre o astIel de concepie asupra dragostei, ei rspund c dac nu si vor mai putea
satisIace nevoile sexuale, vor muri, cci aceasta este ceea ce i Iace s triasc! Da,
ntradevr asta ine n via rdcinile dar Ilorile din vrI mor. Deci, totul depinde de
persoan si de gradul su de evoluie.
Oamenii sunt Icui pentru a evolua n toate domeniile, si atunci de ce nu ar evolua
si n domeniul dragostei? Si tocmai acest stadiu superior, aceast evoluie consist n a
sublima energia sexual, a o dirija n sus, ctre cap, pentru a hrni creierul si a-l Iace
capabil de cele mai minunate creaii. Dragostea este o Ior divin care vine de sus si ea
trebuie respectat, pstrat si chiar s ne gndim s o ntoarcem napoi ctre Cer, n loc s
o trimitem n inIern unde este luat si utilizat de monstri, de larve, de elementali. Atta
timp ct oamenii nu vor cunoaste modalitile de a utiliza aceast energie pentru lucrri
spirituale de mari proporii, ei vor continua s o risipeasc si de aceea srcesc, se
abrutizeaz. Toat lumea stie c Iora sexual urmeaz o anumit direcie. Dar sunt Ioarte
puini aceia care sunt constieni de Iaptul c ea poate Ii orientat ntr-o alt direcie, si care
se decid s Iac aceast experien.
Fora sexual este resimit de majoritatea oamenilor ca o tensiune teribil de care
simt nevoia s se elibereze. Si se elibereaz, Ir s stie c pierd astIel ceva Ioarte preios,
o chintesen care este consumat n mod stupid numai n plceri, n timp ce ea ar Ii putut
Ii Iolosit pentru o adevrat regenerare a ntregii lor Iiine. Omul trebuie asemuit unui
bloc cu 50 sau 100 de etaje; se va nelege atunci c este necesar o presiune ridicat, o
tensiune mare pentru a Iace ca apa s urce pn la partea superioar a cldirii, pentru ca
locatarii de la etajele superioare s beneIicieze de ap pentru a se spla, a bea, pentru a-si
uda Ilorile, etc. Fr aceast presiune, apa nu va urca niciodat pn sus. Dac ei ar sti ce
reprezint aceast tensiune, dac ar sti cum s o Ioloseasc, oamenii ar ajunge s-si adape
si s-si hrneasc
celulele creierului, cci aceast energie poate urca pn la creier prin canale pe care
natura inteligent le-a construit special n acest scop.
Putem compara acest sistem de canale cu cel ce se gseste ntr-un arbore. Toate
substanele extrase prin rdcini din sol Iormeaz seva brut. Aceast sev aspirat de perii
absorbani ai rdcinii este transportat prin vasele lemnoase de-a lungul trunchiului pn
la Irunze si apoi alimenteaz Ilorile si Iructele. Arborele cunoaste secretul alchimic al
transmutrii materiei. Si atunci, dac arborele cunoaste acest secret, de ce omul nu l-ar
cunoaste si el?
Tensiunea este deci Iolositoare, nu trebui s ne debarasm de ea, cci graie ei,
energia poate urca pn sus: altIel, n loc s se trezeasc pentru a Iace lucrri minunate,
celulele creierului vor rmne amorite, srcite, cloroIormozate si se vor mulumi s
asigure doar bunul mers al Iunciilor inIerioare, atta tot. Atta vreme ct nu vei nva s
v stpnii, v privai de toate posibilitile de a deveni puternici si inteligeni.
Cum s-i Iaci pe brbai si pe Iemei s neleag c, n planurile Inteligenei
cosmice, aceast energie a Iost destinat s Iie Iolosit pentru creaii sublime? Nu este
chip! Ei caut plcerea, caut ceea ce este usor de obinut, ceea ce nu cere nici un eIort. Ei
bine, aceast plcere trebuie pltit Ioarte scump. Ei nu stiu c cel care Iace eIorturi pentru
a se domina, nu numai c se mbogeste, dar resimte si o plcere extraordinar. Dar
cuvntul 'plcere nu este cel potrivit aici cci el este legat de maniIestrile instinctelor
inIerioare, ci cuvintele 'bucurie, 'ncntare, 'extazsunt mai potrivite. Plcerea nu este
ntotdeauna ceva de laud, ba chiar
cteodat ne este rusine, n timp ce bucuria, ncntarea, extazul nu pot Ii atinse dect prin
declansarea Iorei divine din noi.
M adresez n special tineretului. Tinerii nu-si dau seama c exist experiene care
i-ar mbogi mai mult dect acelea n care ei se aventureaz n mod obisnuit si de pe urma
crora n civa ani si vor pierde prospeimea, Iarmacul, Irumuseea, lumina. Tinerii vor s
experimenteze dragostea Iizic, bine, neleg, dar ei nu vor gsi Iericirea prin acumularea
acestor experiene; dup ctva timp vor Ii uitat toate senzaile de plcere pe care le-au
resimit si nu va mai rmne dect ruina, regretul, ntunecarea. Trebuie s ncerce s Iac
un eIort de stpnire de sine; chiar dac nu vor reusi chiar de la nceput, rezultatele vor
veni ncetul cu ncetul; vor Ii mndri de a Ii Iost capabili s nving si se vor simi mai
puternici.
Unii vor spune: 'Dar cum s ne exersm? Nu este greu deloc, exist attea ocazii
n care tinerii se ntlnesc: pe strad, la serviciu, la petreceri, n excursii, la diIerite ntlniri,
pe plaj... Si atunci, este Iiresc s simt cteodat un elan trezindu-se n ei. Dar n loc s
Iac tot ce le st n putin pentru a-si satisIac ct mai grabnic dorinele, de ce s nu ia
hotrrea s reziste si s Iac un eIort de sublimare? Da, s ia energia care s-a trezit n ei si
s o ridice pn la Cer, pn la Mama Divin, pn la Tatl Ceresc... Fcnd aceste
exerciii timp ndelungat, vor ajunge cu timpul s dea acestor energii o cu totul alt
orientare si s simt ceea ce este cu adevrat dragostea spiritual.
Amintii-v, de asemenea, ceea ce v-am spus despre sacriIiciu: c este periculos s
renunai la ceva: la un obiect, la o obisnuin, la o dorin, Ir a le nlocui cu altceva, un
alt obiect, o alt obisnuin, o alt dorin. De aceea dragostea nu trebuie niciodat
reIulat, ci trebuie nlocuit obiectul dragostei cu altul mai vast, mai luminos.
S lum un exemplu: un brbat iubeste o Iemeie si crede c nu se poate lipsi de ea.
Dar aceast Iemeie nu este liber, sau chiar el nsusi este nsurat, si deci nu pot tri
mpreun Ir ca aceasta s produc mari perturbri ntr-o Iamilie. Cum va putea el s
nving aceast dorin? Foarte simplu, tot cu ajutorul Iemeilor: n loc s se limiteze la o
singur Iemeie, trebuie s ia hotrrea n ininma lui, n suIletul lui, de a iubi n acelasi timp
toate Iemeile. Va Ii atunci att de ocupat nct nu va mai avea timp s se in nici mcar
dup una singur si astIel toate Iemeile l vor salva.
Bineneles c aceeasi metod este valabil si n cazul unei Iemei. Este necesar s v
deprindei s realizai aceast lrgire a constiinei, altIel vei rmne mereu mprii, n
conIlict cu voi nsiv. Si chiar dac ai pierdut Iiina iubit, dac ea v-a prsit sau a
murit... nu trebuie s o nlocuii cu alta, cci riscai s o pierdei si pe aceasta, ci nlocuii-o
cu o mare dragoste ndreptat spre ceva ceresc, divin.
Atunci calmul, linistea se vor restabili n voi pentru c vidul vostru interior se va umple cu
prisosin. Bineneles c, cu toate c este de dorit ca toat lumea s depun eIorturi n
acest sens, nu i este dat oricui s poat s stpneasc cu adevrat Iora sexual pentru a
ntlni dragostea superioar. De aceea, nainte de a v avnta ntr-o astIel de ncercare este
bine s v analizai si s v cunoastei ct mai bine. Dac simii c avei nc mare nevoie
de plcerile Iizice, este de preIerat s nu ncercai s renunai brusc la ele, cci astIel va Ii
mai ru. Dar dac
ai evoluat deja si simii nevoia de a avea triri mai subtile, mai spirituale, de a nelege
splendoarea lumii divine si de a ajuta oamenii cu dragostea voastr, putei alege acest
drum. Dar, v repet, el nu este pentru toat lumea si eu nu sItuiesc pe oricine s apuce pe
acest drum, pentru c eu cunosc bine toate inconvenientele care pot s se produc. Ce se
va ntmpla, de exemplu n cupluri, dac unul din cei doi se va decide pentru a tri o
dragoste mai spiritual, n timp ce cellalt nu se poate lipsi de plcerea Iizic si Iace din
asta o tragedie? Bineneles c eu voi Ii cel vinovat. Stiu c este un mare risc s v vorbesc
asa cum am Icut-o, sunt obligat ns s dau nvturi celor care vor s evolueze si sunt
constient de pericolul la care m expun de a Ii gresit neles si de a-mi atrage ostiliti.
Eu cer doar tuturor celor care m ascult s ncerce s neleag adevrul spuselor
mele, s neleag mai ales c nu am intenia de a strica Iamiliile, ci doar aceea de a lrgi
din ce n ce mai mult constiina att a brbailor ct si a Iemeilor.
Dac concepia uzual pe care unii oameni o au despre dragoste ar da rezultate bune, n-as
avea nimc de spus. Dar privii puin cum se petrec lucrurile: drame, sinucideri, crime,
divoruri... si chiar atunci cnd doi sunt mpreun, deseori ei se gndesc unul la amant,
cellalt la amantul pe care i au sau pe care le-ar plcea s i aibe. Aparent si sunt Iideli
unul altuia, dar n interiorul lor sunt pe cale s se nsele.
De aceea, chiar atunci cnd cineva nu se simte nc n stare s triasc Iazele
elevate ale dragostei, el trebuie totusi s ncerce s mbunteasc ceva n Ielul lui de a
iubi. V voi da o comparaie. Avei n Iaa voastr dou sticle. S presupunem c una
reprezint brbatul si cealalt Iemeia. Cum Iiecare din ei nu conteneste s extrag din
cellalt, Ioarte repede ambele sticle se vor goli si nu mai rmne dect ca ele s Iie
aruncate pentru a Ii apoi nlocuite. Aceasta este ceea ce se petrece n concepia obisnuit
privitoare la dragoste: se bea dintr-o sticl care are un coninut limitat si cnd ea s-a golit,
este aruncat. Cum trebuie Icut pentru ca aceste 'sticle s nu se goleasc niciodat?
Este necesar ca Iiecare dintre ele s Iie legat la Izvorul
inIinit al dragostei: atunci nimic nu le va putea epuiza, ele vor Ii mereu pline, alimentate
pentru totdeauna de ctre apa Izvorului.
Aceasta nseamn c, n loc s v oprii asupra a ceea ce este superIicial la o Iemeie
sau la un brbat, s i iubii spiritul, suIletul si astIel s v conectai la ceva viu, ceva ce
este deja legat la Izvor, la Dumnezeu. AstIel, dragostea voastr va dura pentru totdeauna:
chiar si atunci cnd vei mbtrni, ridai, vei continua s v iubii, cci nu ai iubit trupul,
ci o Iiin care este reIlectarea Divinitii. Prin Iemeie, brbatul o caut de Iapt pe Mama
Divin, el se ridic pn la ea pentru a primi energii, lumin, bucurie. Prin brbat, Iemeia
se ridic pn la Tatl Ceresc.. si n acest Iel dragostea lor nu va lua niciodat sIrsit. Dar
dac brbatul si Iemeia se mulumesc s se caute n planurile inIerioare, s nu se mire dac
vor Ii repede decepionai. Este normal, cum ar putea dragostea s dinuiasc cnd dincolo
de trup nu mai exist nimic altceva bun si Irumos de iubit?
Privii cum se petrec lucrurile n natur: tot ceea ce este ntunecat, murdar, impur,
are tendina de a se acumula n partea de jos si ceea ce este pur se ridic deasupra. La Iel
se petrec lucrurile si n Iiina uman: si n el tot ceea ce este grosier se adun n prile
inIerioare, n timp ce tot ce este usor, pur, luminos, urc ctre cap. De aceea ochii,
urechile, gura, nasul, creierul sunt asezate n partea superioar, n timp ce alte Iuncii sunt
plasate n partea inIerioar. Acestor dou pri Iizice ale omului i corespund cele dou
naturi ale sale, inIerioar si superioar: personalitatea si individualitatea. Dragostea
maniIestat de personalitate, care nu se gndeste
dect s ia, s se ghiItuiasc, este mbcsit cu elemente grosiere si ntunecate.
n timp ce dragostea maniIestat de individualitate conine elemente de generozitate, de
dezinteres, este pur si luminoas...
Prin dragostea lor egoist si senzual, oamenii si transmit tot Ielul de elemente
ntunecate care i mpiedic s vad limpede si s simt senzaiile celeste. Bineneles, sunt
liberi, se pot lsa n voia tuturor poItelor lor, dar nu este n interesul lor! Dac Iniiaii au
dat reguli si prescripii, n-au Icut-o pentru a le interzice plcerile dragostei, ci pentru a-i
mpiedica s coboare prea jos n stri de constiin inIerioare, acolo unde nu vor mai putea
primi nimic din bineIacerile si minunile lumii divine.
De acum nainte, ncercai s Iacei eIorturi pentru a nelege aceast IilozoIie
sublim, cci ea este singura care i nva pe brbai si pe Iemei cum s-si utilizeze toate
aceste elanuri pe care si le dau unii altora, toat aceast minune, Iericire de a se contempla
pentru a Ii mereu inspirai si pentru a deveni niste genii, niste diviniti.
Dar toate acestea nu le vei nelege cu adevrat dect dup ce le vei nelege nti
nuntrul vostru prin meditaii si prin modiIicri interioare. Cnd vei Ii reusit, v vei aIla
n posesia tuturor bogiilor pe care natura vi le-a pregtit, le vei putea Iolosi cu tot atta
precizie ca si cum v-ai aIla ntr-un laborator: vei sti s Iolosii elementele si Iorele pentru
propria voastr regenerare, iluminare si pentru cea a lumii ntregi.