Cuvioasa Olimpiada: Scrisoarea I

din Cuvioasa Olimpiada diaconia: O via o prietenie o coresponden Editura DEISIS Sibiu 1997 Stpnei mele, preavenerabilei i preaiubitoarei de Dumnezeu diaconiei Olimpiada, Ioan episcopul, n Domnul salutare. 1.a. Cu ct mai mult se ntind asupra mea ncercrile, cu att mai mult mi crete mngierea i am mai bune ndejdi de viitor. Acum toate se scurg mulumitor i cu vnt prielnic. Cine a vzut? Cine a auzit? Sunt stnci ascunse sub ap, stnci pline de primejdie, vrtejuri de ap i furtuni m lovesc cu putere; e noapte fr lun, ntuneric adnc, prpstii i stnci; cltoresc, e drept, pe o astfel de mare, dar nu m simt mai ru dect cei ce se clatin n port. b. La acestea, dar, gndete-te i tu, Doamna mea prea iubitoare de Dumnezeu! Ridic-te deasupra tulburrilor i furtunilor acestora i nvrednicete-m cu veti despre sntatea ta. Eu sunt sntos i vesel. Trupul mi s-a mai nzdrvenit; respir aer curat, iar ostaii, care m nsoesc, sunt att de ndatoritori, c nu m las s m folosesc de slugile mele; fac ei treburile lor. Dragostea ce mi-o poart i ndeamn la asta. Pretutindeni sunt nsoit de oameni; i fiecare din acetia i fericete pe cei ce m slujesc. c. Un singur lucru m ntristeaz: nu sunt ncredinat c eti i tu sntoas. D-mi tiri de sntatea ta, ca s m bucur i de asta i s-i aduc multe mulumiri domnului Pergamie, prea iubitul meu fiu. De vrei s-mi scrii, folosete-l pe el pentru aceasta; e un prieten sincer, devotat mie i cu foarte mult respect pentru evlavia i bun-cuviina ta. 1 Scris din Niceea, iunie 404 [= XI, PG 52].