FACULTATEA DE IMBUNATATIRI FUNCIARE SI INGINERIA MEDIULUI COLEGIUL DE CADASTRU

NOTE DE CURS
DESEN TOPOGRAFIC SI REDACTARE HARTI SI PLANURI

TITULAR DISCIPLINA: Mircea GRIGORE

INTOCMIREA PLANURILOR SI HARTILOR 1. Metode de intocmire a hartilor topografice La intocmirea hartilor si planurilor topografice se pot aplica urmatoarele metode: A. Metoda realizarii separate a originalului de intocmire fata de cel de editare; se aplica in special pentru hartile la scari mici (1:500.000, 1:1.000.000), cand materialele de baza sunt diferite, iar gradul de generalizare este pronuntat. B. Metoda intocmirii in acelasi timp cu editarea; este cea mai utilizata metoda in executarea hartilor topografice. Prin aceasta metoda se executa un singur original, care este in acelasi timp si de intocmire si de editare. C. Metoda intocmirii combinate cu pregatirea pentru editare; consta in faptul ca anumite parti complicate din continutul hartii se intocmesc propriu-zis, iar pentru altele mai simple se executa direct originalul de editare. 2. Executarea originalului de intocmire 2.1.Principiile generalizarii cartografice Generalizarea cartografica este o metoda specifica de generalizare a continutului hartilor, care consta in scoaterea in evidenta si reprezentarea pe harta a caracteristicilor principale, a proprietatilor obiectelor si fenomenelor si interdependenta dintre ele. Deoarece, in natura sunt o multitudine de obiecte si fenomene, procesul generalizarii este complicat si conduce la redarea, pe harta, numai a celor mai importante, functie de scopul hartii. Din cauza acestor dificultati, generalizarea depinde de urmatorii factori: destinatia hartii, scara hartii, particularitatile teritoriului de cartografiat, mijloacele de reprezentare a imaginii cartografice si tehnica ce se va folosi, etc. In cadrul generalizarii trebuie sa se tina seama de cerintele cantitative si calitative ale elementelor continutului hartii, precum si de clasificarea acestora. La trecerea de la scari mari la scari mai mici, generalizarea se face si asupra imaginii obiectelor care se reprezinta. Generalizarea este mai accentuata pentru hartile la scari mai mici care se intocmesc dupa materialele la scari mai mari. Prin generalizare trebuie sa fie redate, totusi, particularitatile specifice obiectelor care se cartografiaza. Principalele mijloace de generalizare sunt: schimbarea formei geometrice a imaginii obiectelor (cu pastrarea punctelor de baza), schimbarea dimensiunilor liniare sau a suprafetelor imaginilor obiectelor (pastrand asemanarea cu imaginea corespunzatoare din teren), gruparea obiectelor omogene intr-unul singur sau trecerea la imaginea globala a acestora (cu pastrarea particularitatilor caracteristice). Aceste mijloace de generalizare se pot folosi in diferite combinatii, care se completeaza reciproc. Generalizarea se aplica pe elemente, intr-o ordine bine stabilita. Succesiunea generalizarii diferitelor elemente, ale hartii, trebuie sa se execute astfel incat sa se asigure ridicarea preciziei si expresivitatii, precum si stabilirea unei densitati optime a hartii. 2.2.Lucrari pregatitoare pentru intocmire Pe baza planului redactional, sau a instructiunilor pentru intocmirea planurilor topografice, se vor executa o serie de lucrari pregatitoare, precum ar fi: obtinerea coordonatelor rectangulare ale colturilor trapezelor foilor de harta si ale punctelor de frantura, transcalcularea coordonatelor punctelor de baza (daca este cazul), pregatirea materialelor cartografice de baza (harti topografice la scara imediat mai mare.

2.3.Raportarea bazei matematice Pentru executarea originalului de intocmire, este necesar sa se raporteze, prin coordonatele lor rectangulare, colturile trapezului de harta, punctele de frantura, punctele retelei cartografice, precum si punctele de baza. In acest scop, se executa o serie de operatii: - Obtinerea coordonatelor de lucru x si y in raport de o origine ajutatoare OA(xo,yo),folosind urmatoarele formule: x = 100 Mo (x-xo) ; y = 100 Mo (y-yo), unde: xsi y sunt coordonatele de lucru cautate, in cm; xo si yo sunt coordonatele origine ajutatoare, in m; x si y sunt coordonatele in proiectia Gauss, in m; Mo este scara hartii. Originea ajutatoare OA (xo ,yo) trebuie sa fie astfel aleasa incat aceasta sa fie in apropierea coltului de sud-vest al trapezului respectiv. - Raportarea punctelor care determina reteaua catografica, a punctelor din afara cadrului care formeaza reteaua rectangulara (la densitatea corespunzatoare hartii care se realizeaza) si raportarea punctelor de baza. Toate aceste puncte se raporteaza cu o eroare maxima de 0,1 mm. si sunt necesare pentru realizarea bazei cartografice. - Calcularea si raportarea retelei rectangulare in sitemul de coordonate respectiv. - Verificarea construirii bazei cartografice. Aceasta se face prin masurarea diagonalelor si laturilor trapezului, rezultatele comparandu-se cu cele teoretice in toleranta de 0,1 mm. 2.4. Desenarea originalului de intocmire Originalul de intocmire trebuie sa cuprinda intregul continut al foii hartii, redat intr-o forma grafica corespunzatoare. Cerintele de care se tine seama la realizarea originalului de intocmire sunt: semnele conventionale, dimensiunile si caracterul inscriptiilor folosite sa corespunda cu cele indicate in atlasele pentru scarile respective; semnele conventionale ale elementelor de harta diferite nu trebuie sa se suprapuna sau sa se atinga, distanta intre ele poate fi in mod exceptional de 0.2 mm; plasarea inscriptiilor trebuie sa respecte normele stabilite in acest sens, permitandu-se , astfel, o usoara citire a lor. Ordinea desenarii elementelor continutului hartii sunt date in instructiunile de lucru si atlasele de semne conventionale. Dupa realizarea originalului de intocmire se executa racordarea acestuia cu foile de harta vecine, dupa limitele cadrelor lor interioare. Imaginea tuturor elementelor continutului hartilor pe laturile foilor vecine, construite la aceeasi scara trebuie sa fie in perfecta concordanta. Asigurarea unei bune racordari presupune respectarea urmatoarelor reguli: elementele de pe ambele foi, care se racordeaza trebuie sa se gaseasca la distante corespunzatoare egale fata de cele mai apropiate linii ale retelei rectangulare sau cartografice; semnele conventionale la racordare trebuie sa fie uniform repartizate in cea ce priveste distantele si dimensiunile; obiectele reprezentate prin linii drepte trebuie sa apara la racordare fara inflexiuni; generalizarea elementelor trebuie sa fie unica pe ambele laturi ale foilor care se racordeaza; daca pe foile vecine avem obiecte care au aceeasi denumire (localitati, lacuri, paduri, etc.) inscriptia acestora , in cazul asamblarii, trebuie sa apara o singura data.

INTOCMIREA PLANURILOR SI HARTILOR SPECIALE 1. Notiuni generale privind hartile geografice speciale

Hartile geografice speciale au reprezentate amanuntit si complet numai un element din continutul acestora (de ex. cai de comunicatie-drumuri si/sau cai ferate-) sau fenomene ce nu se oglindesc, in mod obisnuit, pe hartile geografice generale (de ex. fenomene meteorologiceprecipitatii medii anuale, temperaturi medii anuale, etc.-, zone sensibile la miscari crustale neotectonice, zone acoperite cu noxe ce conduc la degradarea mediului, etc.). Celelalte elemente ale continutului hartii se dau de regula cu o mica detaliere. Dintre hartile speciale folosite, putem cita: cele economice, cele ale padurilor, cele ale apelor, cele geologice, politice, istorice, turistice, meteorologice, gravimetrice, hartile in relief, hartile cadastrale, etc. Pentru aceste harti s-au intocmit si atlase cu caracter special, cum sunt: atlase geografice, climatologice, cadastrale, etc. Hartile speciale se pot clasifica dupa mai multe criterii si anume: dupa destinatie, continut, scara, dupa teritoriul reprezentat si altele. Dupa continut, hartile se impart in 3 mari grupe: harti fizico-geografice (hati generale fizico-geografice, geologice, ale solurilor, hipsometrice, botanice, zoogeografice, geofizice, etc.); harti socio-economice (harti socio-economice generale, economice, politico-administrative, harti ale populatiei, istorice, etc.); harti tehnice (hartile ingineresti, hartile militare, maritime, de aviatie, de amenajarea solurilor, etc.). Dupa destinatie, hartile speciale pot fi: harti de invatamant; harti demonstrative; harti generale; harti operative; etc. Dupa scara, hartile speciale se impart in 3 mari grupe: scari mari (1:200.000 si mai mari); scari mijlocii (intre 1:200.000 si 1: 1.000.000 inclusiv); scari mici. Particularitatile intocmirii si redactarii hartilor speciale sunt: initial se executa un original de autor ce cuprinde tot continutul special al hartii cu o legenda care sa exprime real si sugestiv clasificarea obiectelor si fenomenelor reprezentate pe harta. Particularitatile reprezentarii obiectelor si si fenomenelor depind de diverse situatii, ca de ex.: unele obiecte si fenomene sunt dispuse pe teritorii relativ mici (unitati industriale, statii de cale ferata, etc.); altele se desfasoara sub forma de linii (fluxul si refluxul marilor si oceanelor); unele ocupa o suprafata mare, etc. De asemenea, scara hartii influenteaza asupra modului de reprezentare a acestor obiecte si fenomene. Pentru intocmirea hartilor speciale pot fi aplicate doua proceduri: dupa materiale initiale, prelucrate la si in conditii de teren sau dupa harti deja existente, cu continut corespunzator , prelucrate in conditii de birou. Metodele de baza folosite pentru reprezentarea diferitelor obiecte si fenomene sunt: metoda semnelor; metoda liniilor; metoda arealelor; metoda fondului calitativ; metoda izoliniilor; metoda punctelor; etc. Metoda semnelor se foloseste pentru localizarea diferitelor obiecte ca: localitati, unitati industriale, institutii de invatamant, noduri de comunicatii, statii meteorologice, centrale electrice, etc., care nu pot fi reprezentate la scara hartii, acestea reprezentandu-se prin diferite semne. Ca infatisare, semnele conventionale pot avea o infinitate de forme care sa reliefeze obiectul respectiv. Semnele pot fi luate la scara hartii sau pot avea o marime arbitrara. Metoda liniilor se foloseste pentru redarea pe harta a acelor obiecte sau fenomene care au limite vizibile si sunt extinse in lungime in asa fel, incat latimea lor nu poate fi exprimata la scara. Pe hartile speciale, prin semne conventionale liniare se redau raurile si canalele, tipurile de tarmuri, caile de comunicatii, liniile de inalta tensiune, etc. Tot prin semne liniare se reprezinta directia si viteza de deplasare a unor obiecte si fenomene (curenti oceanici sau atmosferici, etc.). Metoda arealelor este folosita atunci cand pe o suprafata este raspandit un fenomen oarecare. Aceasta suprafata se reprezinta printr-o linie curba inchisa, hasurata si colorata. Spre deosebire de metoda semnelor, arealele nu indica pozitia elementelor. Metoda fondului calitativ se foloseste atunci cand teritoriul care se reprezinta este impartit functie de particularitatile naturale sau socio-economice. Fiecare portiune se caracterizeaza prin indici calitativi determinati ai elementelor care ocupa suprafete suficient de

mari pentru a putea fi reprezentate la scara. Esenta acestei metode se rezuma la scoaterea in evidenta a contururilor de acelasi gen si a celor deosebite intre ele prin colorare sau hasurare. Aceasta metoda se combina in conditii bune cu celelalte metode descrise anterior. Metoda izoliniilor se identifica prin utilizarea unor curbe conventionale care unesc punctele cu aceleasi valori ale indicelui ce caracterizeaza fenomenul. Cu ajutorul izoliniilor se redau elemente care au o raspandire continua, cum ar fi: relieful pe hartile hipsometrice sau batimetrice, fenomenele climatologice (temperatura, umiditate, presiune, etc.), etc. Harta cu izolinii se citeste mai usor decat harta realizata prin metoda descrisa anterior. Pe aceeasi harta se pot combina doua-trei sisteme de izolinii, cu conditia ca acestea sa apara in culori diferite. Metoda punctelor se foloseste pentru caracterizarea raspandirii neuniforme pe un teritoriu a unor obiecte sau fenomene caracterizate numai cantitativ, reprezentate pe harta prin puncte. Numarul punctelor vor fi proportionale cu dimensiunile obiectului sau cu dezvoltarea fenomenului. In general, aceste metode se folosesc combinat pentru a evidentia cat mai bine obiectele si fenomenele reprezentate pe harta. 2. Hartile politico-administrative Acestea se realizeaza pentru indicarea organizarii administrative a teritoriilor, redate pe harti prin semne conventionale de frontiera, prin scrierea denumirilor unitatilor administrativ-teritoriale, prin scrierea denumirii statelor, cat si prin colorarea diferita a teritoriilor. 3. Hartile economice Acestea redau teritoriul din punct de vedere al dezvoltarii lui economice la un moment dat. 4. Hartile in relief Acestea au cea mai mare expresivitate a imaginii reliefului care este reprezentat prin cele 3 coordonate. Ele sunt destinate studierii generale sau detaliate a caracteristicilor terenului, pentru scopuri economice, militare sau in invatamant. In functie de destinatia lor, hartile in relief se pot executa pentru scarile cuprinse intre 1:25.000 pana la 1:1.000.000. 5. Atlasele geografice Acestea sunt culegeri sistematice de harti geografice intocmite si reunite pe o baza unica. Ele se pot imparti, in mai multe grupe, functie de continut, teritoriul cuprins si destinatie, astfel: Dupa continut, ele pot fi: geografice generale; speciale (contin unele obiecte si fenomene fizico-geografice, politice sau socio-economice); complexe (contin atat harti geografice generale, cat si harti speciale). Dupa teritoriul reprezentat, ele pot fi: atlase ale lumii (cuprind intreaga suprafata terestra, continente, parti ale continentelor, etc.); atlase ale diferitelor state (cuprind hartile acestor state in intregime si parti ale lor); atlase ale regiunilor separate (cuprind parti din state sau, in functie de continut acestea pot cuprinde si unele harti ale statului dat in intregime). Dupa destinatie, ele pot fi: atlase de indreptar (pot avea un continut diferit); atlase de invatamant (pot fi folosite ca manuale metodice); atlase turisto-automobilistice (cuprind caile de comunicatii si punctele turistice); atlase militare (cuprind atlasele geografice militare, istorice militare, marine militare, etc.). Ca si la celelalte harti, se elaboreaza un plan de redactare, care trebuie insotit de urmatoarele anexe: dispunerea hartilor pe suport in vederea imprimarii; macheta cu compunerea atlasului; semnele conventionale generale (legenda). Este indicat ca scarile hartilor sa fie unice in cuprinsul atlasului, sau in cazuri speciale numarul hartilor la alta scara sa fie minim. Pentru toate hartile componente ale unui atlas trebuie sa se stabileasca machetele si legendele lor ele putand cuprinde si o serie de materiale de completare, care intregesc sau aduc informatii asupra hartilor din continut, ce se grupeaza inpreuna, la inceputul sau sfarsitul atlasului.

Cartoeditarea planurilor cadastrale Planurile cadastrale se executa dupa echiparea planurilor topo-cadastrale cu toate datele specifice cadastrului general dintre care cele mai importante sunt: - hotarele teritoriului administrativ continand punctele de hotar cu numerotarile actualizate, hotarele intravilanelor componente, a exploatatiilor agricole si a asociatiilor care au in administrare suprafete mari de terenuri (silvice, de transporturi, gospodarirea apelor, miniere, etc.), precum si a imobilelor apartinand persoanelor fizice cu parcelele subanscrise pe categorii de folosinta; - simbolurile de identificare a categoriilor si subcategoriilor de folosinta a terenurilor; - numerotarea cadastrala a tarlalelor (cvartalelor), a parcelelor si (dupa caz) a imobilelor; - inscrierea datelor de identificare a proprietarilor; - schemele de dispunere a foilor de plan; - inscrierea datelor de executare a lucrarilor de cadastru (introducere sau aducere la zi), etc. Indiferent de metoda folosita la intocmirea planului topo-cadastral (fotogrammetrica sau topografica) originalele de intocmire ale planului cadastral trebuie imprimate pe suport nedeformabil. Cartografierea in forma definitiva se face dupa intocmirea registrelor cadastrale, pentru a exista posibilitatea corectarii eventualelor omisiuni la operatiunile anterioare. Planul cadastral de ansamblu Pentru a avea la dispozitie o imagine de ansamblu a teritoriului administrativ si a se evita operatiunea anevoioasa de asamblare a tuturor foilor planurilor cadastrale componente atunci cand este necesar a se analiza probleme de ordin general, s-a recurs la masura introducerii printre documentele cadastrului general si a planului cadastral de ansamblu. Planul cadastral de ansamblu cuprinde intreg teritoriul administrativ in cel mult patru foi si se intocmeste la scarile 1:10.000, 1:25.000 sau 1:50.000, prin micsorarea corespunzatoare a foilor planului cadastral. In lucrarile de carto-editare a planului cadastral se efectueaza o selectare si generalizare a elementelor de continut ale planurilor cadastrale, astefl incat continutul planului cadastral de ansamblu sa fie usor de citit si urmarit. Dintre elementele principale de continut ale planului cadastral de ansamblu se subliniaza urmatoarele: hotarele administrative si pozitia bornelor de hotar, limitele intravilanelor cu denumirile lor, apele curgatoare si lacurile, padurile, delimitarea si numerotarea cadastrala a tuturor tarlalelor, delimitarea exploatatiilor agricole si islazurilor, in intravilane delimitarile cvartalelor cu numerele cadastrale, terenurile apartinand domeniului public (parcuri, terenuri de sport, cimitire), sediile primariei, scolilor, oficiilor, politiei si altor institutii publice. Nu se trec pe planurile cadastrale de ansamblu parcelele si imobilele ale persoanelor fizice, dar in contururile tarlalelor si cvartalelor se inscriu cifrele de inceput si sfarsit ale parcelelor (imobilelor) cuprinse. Deosebit de continutul aratat, planul cadastral de ansamblu trebuie sa mai contina urmatoarele: - denumirea teritoriului administrativ si a judetului (pe prima plansa, in partea de sus cu litere avand inaltimea de 15 mm, iar pe celelalte planse in partea de jos, cu litere avand inaltimea de 3 mm);

- scara de intocmire (scrisa pe toate plansele in partea de jos cu litere de 3 mm inaltime); - schema de dispunere a foilor de planului cadastral de ansamblu dar si a foilor planurilor cadastrale componente, hasurandu-se caroul de pe schema care se refera la foaia in cauza a planului cadastral de ansamblu; - directia nordului geografic (in cazul cand reteaua cartografica nu este orientata spre nordul geografic); - denumirea institutiei care a intocmit planul cadastral de ansamblu. Continutul planurilor cadastrale la scari mari Planurile cadastrale la scarile 1:2000, 1:1000, 1:500, necesare cadastrului, cuprind numai situatia planimetrica, atat pentru intravilan cat si pentru extravilan, intr-o singura culoare ( negru detalii planimetrice, hidrografie, scriere). Baza geodezica (puncte geo-topografice) care urmeaza a fi reprezentata pe planurile cadastrale se reprezinta conform atlaselor de semne conventionale pentru scara respectiva. In categoria punctelor care se reprezinta intra: punctele de triangulatie de ord. I V, reperele azimutale, reperele cotate care au determinate coordonatele x,y, punctele bornate ale retelelor de ridicare. Planurile cadastrale care acopera intravilanele vor cuprinde urmatoarele detalii planimetrice: - reteaua de strazi si drumuri, care se ridica, indiferent de latimea lor, pe limita parcelelor dinspre strazi, drumuri, intrari, - caile ferate si drumurile clasate ce traverseaza localitatile, se ridica si se reprezinta atat prin semnul conventional de cale ferata, respectiv prin cele doua linii paralele ce reprezinta partea carosabila plus acostamentul si limita parcelelor (gardurilor) si respectiv zona caii ferate, - cladirile publice, - curtile si parcelele, se vor reprezenta conform atlasului de semne conventionale, respectiv pe categorii de folosinta diferite ce se pot evidentia separat, - imprejmuirile se vor reprezenta ca simple limite de parcele, fara indicarea materialului de imprejmuire, - cursurile de apa si canalele, - podurile si podetele se vor reprezenta prin semnele conventionale respective, fara indicarea elementelor caracteristice, - vadurile, fara a indica natura fundurilor acestora, - fantanile, se reprezinta atunci cand acestea sunt construite in locuri degajate, in afara curtilor (intersectii de strazi, piete, etc.), - cimitirele, parcurile, precum si alte suprafete cu o anumita functionalitate, se vor reprezenta prin limita lor. In interior se va trece simbolul categoriei de folosinta sau inscriptia abreviata a utilitatii respective, - constructiile permanente, la ridicarea carora se vor culege numai elementele necesare reprezentarii acestora pe plan, - in interiorul curtilor se vor separa parcelele a caror suprafata este mai mare de 100 m2 pentru planul scara 1:2000, 25 m2 pentru planul scara 1:1000 si 10 m2 pentru planul scara 1:500, - statiile meteorologice, fabricile si uzinele, statiile de alimentare, morile, gaterele, silozurile, centralele electrice si telefonice, uzinele de apa si statiile de epurare, etc., se vor reprezenta prin conturul incintei. In cazul masuratorilor clasice, in interiorul incintei se vor ridica si elementele care pot constitui repere de orientare (cosuri, antene, castele de apa, etc. ). In interiorul incintei se va trece inscriptia abreviata corespunzatoare instalatiei respective. La intocmirea planurilor cadastrale la scari mari, pe cale clasica, se vor executa schite de teren, care se vor lega intr-un dosar special. Scara schitei va fi de cel putin doua mai mare decat scara planului cadastral, pentru a se putea trece toate elementele. Fiecare schita va cuprinde, de regula, cate un cvartal, sau -cand acestea sunt mici - o grupa de doua sau mai multe cvartale intregi.

Pe schitele de teren se vor trece urmatoarele elemente: - reteaua stradala; - limitele parcelelor; - numarul de ordine al punctelor ridicate tachimetric; - distantele (latimile si lungimile) masurate la frontul si fundul curtilor, precum si distantele pentru separarea parcelelor din interiorul curtilor si a distantelor pentru reprezentarea constructiilor; - numele posesorilor sau numarul de ordine din tabelul posesorilor, care se intocmeste numai atunci cand, in interiorul parcelelor, nu este posibil sa se scrie citet numele acestora; - categorii de folosinta prin simbolurile lor. Fiecare schita de teren va avea scris in partea stanga sus denumirea satului, comunei sau orasului si judetului, iar in dreapta sus numarul de ordine al schitei in cadrul localitatii, directia nordului, scara la care este intocmita schita, numele executantului si verificatorului, anul intocmirii si legenda. Grosimea liniilor care delimiteaza proprietatile (curtile) va fi de 0,2mm, a parcelelor din interiorul proprietatilor de 0,1mm iar a constructiilor permanente de 0,3mm. Cand planurile cadastrale la scari mari, pentru localitati, se intocmesc pe cale fotogrammetrica, acestea trebuie sa se execute numai pe baza de reperaj si descifrare fotogrammetrica, operatii executate la teren. Schitele de teren - care se intocmesc la ridicarile clasice la scari mari pentru localitati- se inlocuiesc cu fotograme sau portiuni de fotograme copii proiectie, aduse la o scara apropiata de dublul scarii planului cadastral. Pe aceste fotograme sau portiuni de fotograme, decupate astfel incat sa cuprinda un grup de cvartale intregi, se va executa descifrarea fotogrammetrica si se vor trece toate elementele specifice schitelor de teren. In cazul folosirii metodelor fotogrammetrice, descifrarea topografica a fotogramelor se va face si in interiorul incintelor industriale, gari, centrale electrice, etc., iar planul cadasral la scara mare va contine si constructiile cu caracter permanent din aceste incinte. Continutul planurilor cadastrale la scari mari care acopera extravilanele va infatisa urmatoarele detalii planimetrice, privind: 1. Hidrografia Pentru reprezentarea hidrografiei si a constructiilor hidrotehnice pe planurile cadastrale, se vor ridica: fantanile; apele curgatoare si canalele; iazurile, baltile si lacurile; digurile si barajele; podurile, podetele si vadurile; instalatiile de dirijare a navigatiei; posturile hidrometrice. Apele curgatoare cu latimea sub 1mm la scara planului, se vor ridica si reprezenta numai prin axul longitudinal, scriidu-se pe planuri latimea medie a acestora. Cele cu latimi mai mari decat cea specificata mai sus, se vor ridica si reprezenta pe planuri prin ambele maluri. La toate apele curgatoare, se va indica sensul de scurgere printr-o sageata, conform atlasului de semne conventionale pentru aceste scari. Limitele iazurilor, baltilor, lacurilor si al marii, se vor ridica si reprezenta prin pozitia lor, la data ridicarii. Limitele acelor ape care, datorita variatiei nivelului apelor, isi schimba pozitia planimetrica, in cursul unui an, cu mai mult de 15m, se reprezinta prin semnul conventional de limita variabila. Canalele in debleu se vor ridica si reprezenta prin latimea deschiderii plus zonele de protectie, can fiecare din aceste zone au o latime mai mica de 1m, pentru planurile la scara 1:2000, de ex.. Cand zonele de protectie depasesc latimea indicata mai sus, se va ridica si reprezenta separat. Canalele in rambleu se vor ridica si reprezenta prin proiectia orizontala a bazei, respectandu-se acelasi principiu si dimensiuni, ca la canalele in debleu. Cconstructiile hidrotehnice se vor reprezenta prin contur, iar in interiorul conturului se va trece inscriptia abreviata corespunzatoare constructiei.

Podurile si podetele se vor ridica si reprezenta prin semnele conventionale respective, fara indicarea elementelor caracteristice. Vadurile se vor reprezenta fara a se indica natura fundurilor acestora. 2. Retelele de comunicatii Caile ferate se vor reprezenta pe planurile cadastrale la scari mari atat prin axul caii de rulaj propriu-zis, cat si prin limita zonei aferente, pe pozitia reala din teren. In interiorul zonei caii ferate se vor ridica si reprezenta parcelele cu categoria de folosinta, respectiva (livezi, arabil, perdele de protectie, etc.). Statiile de cale ferata, situate atat in perimetrul localitatilor cat si in afara lor, se vor reprezenta, pe planurile cadastrale scara 1:2000, prin contur, cladirea statiei,constructiile permanente si liniile de garare extreme. Drumurile clasate se vor ridica si reprezenta pe planurile cadastrale la scari mari, atat prin cele doua linii paralele, duse la o distanta, redusa la scara, egala cu latimea partii carosabile plus acostamentul, cat si prin limita zonei totala a soselei. La caile ferate si drumurile clasate, rambleurile si debleurile se vor reprezenta numai prin contur, indicandu-se categoria de folosinta a parcelelor situate in aceste zone. Pietrele kilometrice situate pe caile ferate si drumuri clasate, se vor ridica si reprezenta, indicand numarul km. respectiv. Drumurile de exploatare se vor ridica la latimea lor reala din teren si se vor reprezenta pe planuri, prin doua linii paralele. Tunelele situate pe caile ferate si drumurile clasate, se vor ridica si reprezenta conform atlasului de semne conventionale. Retelele electrice si telefonice se vor ridica numai prin pozitia planimetrica a stalpilor de sustinere, completandu-se reprezentarea lor pe plan cu sagetile de directie, fara ca stalpii sa se uneasca intre ei, prin linii. La reprezentarea acestor retele pe planurile cadastrale se vor respecta prevederile atlaselor de semne conventionale la scari mari. Conductele de suprafata de orice fel, se vor ridica si reprezenta pe planurile cadastrale dupa pozitia lor reala din teren, atunci cand acestea ocupa o suprafata cu latimea mai mare de 1m si nu sunt situate in zona cailor ferate si a drumurilor clasate. Cand latimea fasiei de teren ocupata de mai multe conducte, paralele intre ele si alaturate, este mai mica de 1mm pe plan, acestea se vor ridica numai prin axul longitudinal al fasiei, scriidu-se latimea medie a ei. Cand latimea fasiei de teren este mai mare de 1mm pe plan, acestea se vor ridica si reprezenta prin doua linii, reprezentand limitele fasiei respective. 3. Categoriile de folosinta Suprafetele minime ale categoriilor de folosinta care se vor ridica si reprezenta pe plan sunt de 100m2 pentru planurile la scara 1:2000, 25m2 pentru planurile la scara 1:1000, 10m2 pentru planurile la scara 1:500. Parcelele cu suprafete mai mici decat cele aratate mai sus se include in parcelele vecine. Fac exceptie de la aceasta regula constructiile izolate din camp si alte parcele care fac posesiuni distincte. Categoriile de folosinta agricola, care se reprezinta pe planurile cadastrale prin simbolurile lor sunt: arabil, pasune, faneata, vie, livada, sere. Categoriile de folosinta neagricole, care se reprezinta pe planurile cadastrale prin simbolurile lor, sunt: paduri, ape si stuf, drumuri, constructii, neproductiv. De asemenea se vor identifica si reprezenta pe planurile cadastrale si subcategoriile de folosinta cu ocazia executarii lucrarilor de introducere si intretinere a cadastrului general. Padurile se vor ridica si reprezenta pe planurile cadastrale la scari mari prin perimetrele existente in teren cu simbolul categoriei de folosinta si cu indicarea speciei si inaltimii medii, conform atlasului de semne conventionale. Cand in interiorul padurilor sunt goluri neacoperite cu vegetatie forestiera, acestea se vor ridica si reprezenta pe planurile cadastrale prin limitele lor si simbolul categoriei de folosinta ale parcelelor situate in aceste goluri.

Tufarisurile, lastarisurile si maracinisurile se vor ridica si reprezenta pe planuri prin simbolul categoriei de folosinta respectiv, numai atunci cand suprafata parcelei depaseste 25mm2 la scara planului. 4. Limite si imprejmuiri Limitele si imprejmuirile se vor reprezenta pe planurile cadastrale la scari mari prin linii continue de 0,1 mm grosime, fara a arata natura materialului imprejmuitor. Pe planurile cadastrale la scari mari se vor reprezenta : - frontierele de stat in intregime, pe toata lungimea lor prin semnul conventional din atlasul de semne conventionale, pentru scara respectiva; - limitele (hotarele) administrativ-teritoriale ale judetelor, municipiilor, oraselor si comunelor, prin semnele conventionale respective numai din loc in loc, paralel si alternativ, pe o parte si cealalta a liniilor care delimiteaza parcelele. In cazul cand doua hotare coincid, se va reprezenta pe plan numai hotarul unitatii administrativ-teritoriale superioare. 5. Precizari diverse Punctele geodezice se reprezinta pe planurile cadastrale la scari mari prin semnul conventional respectiv, insotit de denumirea sau de numarul de ordine al lui. Pentru a se putea calcula suprafetele parcelelor, acestea se vor reprezenta numai prin contur inchis. Aceste parcele se reprezinta pe planurile cadastrale cand au o suprafata mai mare de 10 mm2 la scara planului. Taluzele si terasele se reprezinta individual, atunci cand latimea proiectiei orizontale, reprezentata la scara planului, este de cel putin 0,5 mm. Cand planurile cadastrale la scari mari, se intocmesc pe cale clasica, se vor executa obligatoriu schite de teren. Foile de plan pentru localitati vor fi de forma dreptunghiulara sau patrata si vor avea dimensiuni arbitrare, astfel iacat perimetrul construibil al localitatii sa fie cuprins in cat mai putine planse, de preferinta pe una singura, cu conditia ca aceasta sa nu depaseasca dimensiunile 80/65 cm, sau 65/65 cm. Fiecare foaie de plan va purta, in coltul din stanga jos, schema de dispunere a tuturor foilor de plan ale localitatii respective, iar in coltul din dreapta sus, sageata pentru indicarea directiei nordului. Foile de plan vor fi numerotate cu cifre arabe, care se vor scrie extracadru, in coltul din dreapta sus. Numerotarea se va face incepand cu numarul 1, din coltul NE, si continuand pana la ultima foaie de plan, in acelasi mod ca si la numerotarea tarlalelor. Racordarea foilor de plan, respectiv reprezentarea diferitelor elemente de continut, cum ar fi: drumuri, limite de parcela, etc., care se continua de pe o plansa pe alta, se poate face, in cazul ridicarilor clasice, fie prin determinarea intersectiilor de cadru, care se calculeaza de regula numai pentru limitele cvartalelor si parcelelor, fie prin benzi de racordare, atunci cand nu se calculeaza coordonate rectangulare, acestea raportandu-se prin coordonate polare. 1. Inscriptiile explicative Continutul planurilor cadastrale la scari mari, se completeaza cu o serie de inscriptii explicative, formate din cifre, litere, cuvinte si abrevieri, pentru explicarea detaliilor, ce se reprezinta astfel: - prin inscriptii cifrice se numeroteaza punctele geodezice, latimea drumurilor, latimea si lungimea anumitor parcele, inaltimea medie a copacilor din paduri, numarul cadastral al tarlalelor si parcelelor, etc., - prin inscriptii formate din cuvinte se denumesc localitati cu denumirea lor oficiala, apele, padurile, lanurile, precum si alte detalii naturale si artificiale ce se reprezinta, etc., - prin inscriptii abreviate se explica specializarile uzinelor,fabricilor, intreprinderilor, institutiilor, etc.. A. Scrierea planurilor Inscriptiile (Tab.1) se reprezinta prin scrierea-bloc si bloc-filiforma.

INSCRIPTIA NUME PROPRII Teritorii administrative - de stat - de judet - de municipiu - de oras, comuna, sat LOCALITATI - capitala - oras resedinta de judet sau municipiu - oras - comuna - sat Suburbii, sectoare, cartiere, parti ale localitatilor - ale capitalei - ale oraselor resedinta de judet sau municipiu - ale oraselor - ale comunelor - ale satelor Ansambluri si elemente de cladiri Asezare izolata, ansamblu de cladiri, sosea, drum, cale ferata, strada, piata,parc, etc. Institutie, intreprindere, stadion, cladire publica, pod, alee, monument Paduri- Padure de masiv paduros Padure Hidrografie Parte de mare Parte de golf, de lac mare, de zona inundabila, etc. Rau principal (mare), canal navigabil. Lac mic, lunca inundabila, balta, rau secundar (mic), canal navigabil. Parau, iaz. Izvor Relief Parte de masiv muntos, de formatie de dealuri, de podis (platou),de bazin, vale principala, parte de campie, de insula mare, etc. Munte, deal, campie. Culme, creasta, vale secundara, prapastie, rapa, insula mica, numiri de teren. Varf de munte, stanca izolata, movila. Punct de baza. Nume comune Casa de cultura, stadion, uzina, mina, depozit, castel de apa, baraj, cariera, halda, fantana, pepiniera, sera, etc. Izvor, vad, cascada. Movila, stanca, rapa, grota. Nume de ordine - ale punctelor de baza; - ale punctelor radiate; - ale cladirilor, semnelor de frontiera, piatra de hotar, parchetelor de padure, parcelelor de pamant, etc. Inscriptii explicative Constructie de lemn, de zid, de piatra, de beton.

h 12 10 8 6 12 10 8 6 8 6 5 4 4

Tabelul 1 Lit. Inclin.

M V Mm

Mm 3 8 6 8 6 5 4 3 6 5 4 3 Mm Mm M Mm Mm M

V V

V 3 3 2,5 V 3 M V M S D D

INSCRIPTIA Mina de carbune, de fier, parasita. Fantana arteziana, secata. Padure de stejar, fag, mesteacan. Culturi: teren arabil, pepiniera. Apa de izvor, la rau: amar, sarat, mineral, cald, secat. Valori, date numerice Valorile curbelor de nivel, cote absolute si relative de nivelment Cote relative la constructii, tonajul podurilor, latimile soselelor, kilometrajul soselelor si cailor ferate. Valorile curbelor batimetrice, adancimea vadurilor, viteza curentului de apa, etc. Inscriptii pe cadru Nomenclatura planurilor vecine Valorile liniilor caroiajului rectangular Nume proprii referitoare la un contur, taiat de cadru, in cuprinsul caruia nu incape inscriptia.

h 3

Lit. M

Inclin. V S D V S

2,5

2 si 3

D V

La dimensiunea si inclinatia corespunzatoare elementului respectiv

(Pentru inscriptiile pe cadru se foloseste scrierea bloc filiform) Inscriptii in afara cadrelor Se fac conform modelului de cadru. Unde: h = Dimensiunea nominala a scrierii (inaltimea literelor majuscule exprimata in mm.) M = Scriere cu litere majuscule Mn = Scriere cu litere minuscule si litere initiale majuscule (la nume proprii) m = Scriere cu litere minuscule (nume comune, inscriptii explicative, etc.) V = Scriere verticala D = Scriere inclinata spre dreapta S = Scriere inclinata spre stanga La diferite inscriptii, scrierea titlului poate fi verticala (dreapta), inclinata la dreapta sau stanga, fata de linia de baza, cu 750 . Pentru diferite inscriptii, pot fi folosite urmatoarele inaltimi (h) ale literelor majuscule, exprimate in mm. (2 mm., 2,5 mm., 3 mm., 4 mm., 5 mm., 6 mm., 8 mm., 10 mm., 12 mm., 16 mm., 20 mm.), precum si dimensiunile nominale obtinute prin inmultirea cu 10 a acestor valori (Tab. 2) Tabelul 2 Grosimea liniei de scriere Inaltimea Litere majuscule Litere majuscule inalte Cifre Litere majuscule scurte Latimea Litera majuscula W Litera majuscula M Litera majuscula J,L Litera majuscula I Celelalte litere majuscule Litere minuscule m, w Litere minuscule f,j,r,t Litere minuscule i,l Tipul scrierii rarita normala 1/7 h 1/7 h h h h 5/7h h 5/7h 3/7h 1/7h 4/7h h 2/7h 1/7h h h h 5/7h h 5/7h 3/7h 1/7h 4/7h h 2/7h 1/7h stransa 1/7 h h h h 5/7h 5/7h 4/7h 2/7h 1/7h 3/7h 5/7h 2/7h 1/7h

Celelalte litere minuscule Cifra 1 Cifrele 2,3,4,5,6,7,8,9,0 Intervale minime Intre litere sau cifre Intre cifre romane Intre cuvinte sau nume Intre randuri

4/7h 2/7h 4/7h -

4/7h 2/7h 4/7h 2/7h 1/7h 6/7h 11/7h

3/7h 2/7h 3/7h 1/7h 1/7h 4/7h 11/7h

Nota: - Acolo unde intre doua litere se formeaza un spatiu aparent mai mare decat intre celelalte doua litere, acesta se poate micsora. - Pe spatiul dintre cadre, pentru toate inscriptiile, se foloseste scrierea bloc filiforma, indiferent de dimensiunea nominala. Au fost stabilite trei tipuri de scriere si anume: - scriere rarita, folosita in cazul suprafetelor mari sau alungite; - scriere normala; - scriere stransa (ingusta), folosita in cazul spatiilor mici. Folosirea semnelor conventionale A. Generalitati Semnele conventionale se folosesc la reprezentarea detaliilor din teren, pentru planurile la scarile 1:2000, 1:1000 si 1:500 (planuri la scari mari) ale localitatilor, pastrandu-se pe cat posibil aceleasi semne conventionale pentru toate scarile. Acolo insa unde acest lucru nu a fost posibil au fost prevazute semne diferite corespunzatoare fiecarei scari. Semnele conventionale din atlas situate la mijlocul coloanei sunt comune celor trei scari. Gasirea unui anumit semn se face folosind fie indicatorul alfabetic al semnelor conventionale, fie "cuprinsul" in care semnele sunt grupate pe paragrafe. B. Dimensiunea si pozitia semnelor conventionale Detaliile ale caror domensiuni se pot reprezenta la scara planului se deseneaza prin conturul respectiv chiar daca au semnul conventional stabilit. In acest caz semnul conventional se va desena in interiorul conturului numai daca desenul sau inscriptia nu indica clar obiectul reprezentat ex. Nr. 2.27 (biserica, capela). Semnele conventionale din atlas sunt tiparite la dimensiunile la care trebuie desenate (gravate) pe planuri. Cifrele referitoare la dimensiunile semnelor sunt date in mm. Liniile pe care nu sunt indicate grosimea se vor trasa la 0.1 mm iar spatiul dintre doua linii separate trebuie sa fie de cel putin 0.3 mm. In cazul scarii 1:2000, cand aglomerarea semnelor nu permite desenarea la dimensiunile prevazute in atlas, semnele mai putin importante pot fi deplasate putin sau omise iar in situatii exceptionale, dimensiunile pot fi reduse cu cel mult 1/3. In cazul contururilor mari spatiile dintre semnele de suprafata pot fi marite cel mult de 5 ori in functie de forma si dimensiunile conturului. Desenarea pe plan a semnelor conventionale mici se va face cu respectarea stricta a pozitiei planimetrice raportata pe plan si anume: a) centrul geometric al semnului in forma de cerc, stea, cruce, patrat, triunghi sa coincida cu detaliul raportat; b) capatul de jos al liniei verticale a semnului conventional pentru cruce, troita, motor eolian, arbore izolat, cos de fabrica, cos de uzina, monument, etc. , trebuie sa coincida cu centrul detaliului raportat; - Semnele pentru vegetatie si sol se deseneaza, in general, paralel cu cadrul de sud;

-Pentru planurile la scari mari, reprezentarea se face, fie prin simboluri, fie prin semne conventionale, in functie de suprafata. -Semnele conventionale din apropierea cadrului se reprezinta astfel: a)daca centrul sau baza semnului se dispune in interiorul planului, atunci semnul conventional se deseneaza complet ,intrerupand linia cadrului, cu exceptia cazului cand semnul acopera coltul interior al cadrului; b)atunci cand centrul bazei semnului coincide exact cu linia cadrului, semnul se deseneaza complet pe ambele planuri ,intrerupand linia cadrului, cu exceptia semnelor de reprezentare in perspectiva(pomi izolati,etc.), care in cazul coincidentei cu laturile de nord sau de sud ale cadrului, se deseneza complet numai pe planul de nord. Categorii de semne conventionale 1. Reprezentarea punctelor de baza Punctele geodezice se reprezinta pe planurile topografice la scari mari prin aceleasi semne (triunghi) indiferent de ordin. Marcile de nivelment pentru ord. 1-4, se reprezinta prin semnele conventionale specifice, din atlas. Punctele retelei de ridicare ,ca puncte de drumuire ,transmiteri la sol, intersectii, (numai bornate), se reprezinta prin semnele conventionale respective din atlas. Punctele de baza se reprezinta pe plan impreuna cu inscriptii explicative sub forma de fractie (la numarator denumirea sau numarul punctului, iar la numitor cota respectiva). Punctele de triangulatie construite pe cladiri, se reprezinta, indiferent de marimea cladirii, cu semnul conventional (triunghi) figurat in interiorul conturului cladirii. 2. Reprezentarea constructiilor in localitati Reprezentarea constructiilor civile, pe planurile la scari mari, se fac in functie de natura materialelor din care sunt construite si numarul etajelor, separand pe cele mixte. Cladirile se reprezinta la scara, prin conturul exterior marcat cu linie de 0,2mm in interiorul caruia se scrie litera corespunzatoare. In raport de scara si incarcarea planului , semnele conventionale ale cladirilor cu destinatie sociala, in afara indicarii materialului de constructie, pot fi insotite de inscriptii explicative. Toate cladirile izolate, care au destinatie sociala, de regula trebuie sa fie insotite de inscriptii explicative. Limitele cvartalelor si parcelelor se reprezinta cu semnele conventionale ale imprejmuirilor existente in teren, ale santurilor sau drumurilor, daca acestea din urma servesc ca limita.Pe planurile la scara l: 2000, limitele de la fatada, care au lungimea mai mica de 1cm. , se pot reprezenta prin linii subtiri, indiferent de natura imprejmuirii din teren. Detaliile de constructii se raporteaza si se figureaza pe plan, astfel: a)gangurile-peretii interiori se figureaza cu linii intrerupte de cate 2mm lungime, indicandu-se fidel si conturul la sol al gangului. Daca gangul se sprijina chiar pe calcanul cladirii vecine, in acest caz va apare cu linie intrerupta numai peretele opus. Pe aceasta portiune se scrie pe plan "Gang". b)Terasele, (numai daca sunt situate la parter), se figureaza prin linii subtiri pe conturul lor la sol. Pe aceasta portiune se va scrie cuvantul "Terasa". Peretele cladirii spre terasa, se reprezinta cu o linie care are aceiasi grosime ca si restul peretilor exteriori. Daca terasa este suspendata de stalpi de beton, atunci conturul terasei se va figura cu linie intrerupta intre acesti stalpi. c)Intrindurile de la parter care depasesc 0,25m, fata de conturul general al cladirii, se figureaza cu liniii intrerupte. De obicei, astfel de intrinduri se afla in fata scarii principale a cladirii, sau la unele cladiri, pe unul din colturi. d)Caloanele cladirilor pe parile necuplate se figureaza prin basuri de 1mm lungime, desenate pe marginea interioara a liniei respective. e)Marchizele de lemn si metal, se figureaza cu doua diagonale. Marchisele de zid se includ in conturul general al cladirii.

f)Daca o cladire este compusa din portiuni cu cartari diferite, aceleasi portiuni se delimiteaza cu linii pline. Cladirile cu inaltimi diferite la streasini, cand sunt lipite unele de altele si au aceeasi valoare economica, se delimiteaza cu linii intrerupte si se carteaza separat fiecare corp. Daca una din portiuni apartine altei proprietati, separarea se face cu linie plina. g)Curtea adancita, din jurul cladirii, se va reprezenta(la exterior) prin doua linii paralele(semnul conventional de zid), scriindu-se in interior "adc.". h)Pridvoarele se figureaza pe conturul lor exterior cu o linie subtire si in interior cu diagonale. i)Intrarile in pivnita sau subsol se vor indica numai in situatia cand au deasupra un chepeng. In acest caz, se va figura cu linii pline, iar in interior se va scrie litera "S". j)Magaziile de zid se reprezinta prin linii pline si fara diagonale. k)Constructiile anexa stabile din lemn, din interiorul proprietatilor, se figureaza pe plan cu linii subtiri pe conturul lor si cu doua diagonale, iar soproanele fara pereti exteriori se reprezinta ca si magaziile de lemn, figurandu-se insa conturul cu linii intrerupte ci cu cerculete pline la colturi, de 1mm diametru. Semnul de sera se foloseste numai in cazul cand au constructii sau instalatii cu caracter permanent. In cazul suprafetelor mari cu constructii pentru sere, reprezentarea se face pentru fiecare constructie separat, iar in mijlocul suprafetei se va trece inscriptia "grup de sere". Cladirile intreprinderilor se reprezinta cu semnele conventionale ale constructiilor, impartindu-se dupa materialul de constructie si insotindu-se cu inscriptii explicative corespunzatoare destinatiei. La uzine se va indica natura energiei lor(electr. , hidro-CHE, termo-CTE, etc.). Cosurile uzinelor, sau fabricilor, construite detasat de cladiri, se reprezinta pe locurile lor, urmind ca pe conturul cladirilor sa nu se mai aplice semnul conventional al cosului. Semnele conventionale ale intrarilor in mina sau puturi, ale sondelor, etc. se reprezinta astfel ca centrul geometric al semnului(dreptunghi, cerc) sa redea pozitia din teren a detaliului respectiv. La semnele conventionale ale fantanilor de toate tipurile, pe planurile la scari mari, se da caracteristica sub forma de fractie, la numaratorul careia se scrie cota absoluta, iar la numitor adancimea, rotunjindu-se pana la valoarea 0.1m. La fantanile cu apa sarata sau amara, se pune inscriptia "sar", sau amar, spre exemplu :150.8/10.5 (sar). Retelele electrice aeriene se diferentiaza numai dupa felul stalpilor de sustinere si nu dupa tensiunea curentului transportat. Liniile pe stalpi de lemn, beton si fier, se reprezinta prin pozitia reala a stalpilor. Liniile electrice in constructie se reprezinta ca si cele in functiune, pe ele trecandu-se inscriptia "in constr", iar cele instalate in mod provizoriu nu se reprezinta. Liniile electrice in afara localitatilor, se reprezinta ca cele din localitati. 3. Reprezentarea cailor ferate, drumurilor si podurilor Caile ferate de orice fel, se reprezinta pe plan, atat in localitati cat si in afara lor, astfel: Pe planurile la scari mari, reprezentarea se face in asa fel incat axul semnului conventional sa corespunda cu pozitia din teren a axului caii, reprezentand fiecare gen de cale ferata prin semnul respectiv. Semnul conventional al caii ferate se intrerupe in cazul in care linia caii trece pe sub poduri de orice fel. Caile ferate demontate nu se reprezinta pe plan ca semn conventional. Terasamentul acestora, delimitat pe plan cu semnele conventionale ale santurilor, debleurilor sau rambleurilor poarta inscriptia explicativa "cale ferata demontata". Liniile de metrou, funicularele, telefericele si liniile de tramvai se reprezinta in totalitate. Soselele si drumurile se reprezinta in totalitate in functie de caracteristicile lor. Reprezentarea se face prin semnele conventionale specifice, plasandu-se axul semnelor conventionale pe axul soselelor si drumurilor respective si urmarind in mod consecvent redarea exacta a configuratiei lor, in concordanta cu celelalte elemente topografice din teren . Toate felurile de drumuri pentru tractiuni auto si hipo se reprezinta dupa dimensiunile lor reale, la scara planului.

Podurile care pot fi reprezentate la scara planului se arata prin semne conventionale in raport cu materialul constructiei. Podurile peste obstacole mici la drumurile pentru tractiune auto si hipo se reprezinta cu semnul conventional respectiv, fara indicarea materialului de constructie. - Prin semnul convetional respectiv se reprezinta podurile mobile (cu motor, ancora, pe cablu), care pot traversa mijloacele de transport auto si hipo, indicandu-se capacitatea admisibila de incarcare (in tone), luate de la institutiile care le administreaza. 4.Reprezentarea constructiilor hidrotehnice Semnul de estacada se va folosi pentru reprezentarea constructiilor care sustin la o inaltime oarecare conducte, instalatii de transport, instalatii industriale sau o cale de comunicatie. Ecluzele se reprezinta dupa conturul lor, la scara planului. Materialul constructiei se indica prin inscriptia explicativa respectiva. Santurile se reprezinta la scara planului pentru toate scarile. Digurile pe coronamentul carora se afla drumuri, se reprezinta pe planurile la scari mari prin semnele conventionale respective, avand piciorul pantei pe ambele parti marcat cu o linie punctata. Pentru scarile 1:1000 si 1:500 drumurile vor fi reprezentate la scara planului, prin linii duble intrerupte, iar pentru scara 1:2000 printr-o linie intrerupta cu indicarea latimii drumului. Cheiurile, in general, se reprezinta la scara planului cu semnul conventional respectiv in functie de natura materialului din care sunt construite. 5. Reprezentarea limitelor si imprejmuirilor Frontierele de stat si limitele administrativ-teritoriale se reprezinta pe plan cu respectarea urmatoarelor reguli: a) toate punctele de frantura ale frontierei de stat, se reprezinta conform pozitiei planimetrice din teren ; b) daca semnul de frontiera sau hotar administrativ nu se suprapune cu alte contururi (spre exemplu cu hidrografia, cu o cale de comunicatie, cu o linie de somiera sau o imprejmuire, etc.), atunci se reprezinta pe intreaga distanta; c) daca frontiera sau limita merge in lungul detaliilor mentionate la punctul b, atunci se arata numai in locurile de frantura si acolo unde ar putea da nastere la interpretari, in cazul cand ar lipsi semnul; partile reprezentate prin semnul conventional trebuie sa contina cel putin trei elemente, iar intreruperile sa nu depaseasca 4 - 6 cm. In acest caz semnele se dispun astfel: - pe mijlocul raului sau liniei de somiera, daca frontiera sau limita trece prin mijlocul lor si daca latimea acestora permite trasarea clara a hotarului sau limitei; - alternativ, pe ambele laturi ale detaliului, daca frontiera sau limita trece prin mijlocul lui, insa semnul nu poate fi reprezentat pe mijloc; - pe acea parte a detaliului sau imprejmuirii, pe acre linia hotarului sau a limitei trece in realitate, reprezentarea facandu-se la distanta de 0.5 mm, de semnul conventional respectiv; - pe suprafetele mari hidrografice (rauri, lacuri si iazuri mari), in locurile stabilite pe materialul de baza in conformitate cu datele organelor administrative corespunzatoare; d) reprezentarea frontierei trebuie sa corespunda cu materialul documentar de frontiera. Daca limitele administrative de diferite categorii se suprapun, atunci se reprezinta numai limita cu categorie administrativa superioara. Cu semnul conventional respectiv se reprezinta limitele variabile ale contururilor (mlastini, terenuri neproductive), precum si limite care nu se pot stabili in mod cert pe teren (trecerile de la pasune la pasune cu padure, de la faneata la padure cu faneata, etc). Daca limita certa sau variabila coincide cu conturul unei limite de grad superior (de ex. cu limita administrativa, limita caii de comunicatie, limita hidrografica, imprejmuire), atunci semnele limitei nu se mai reprezinta. La scara 1:2000, in intravilan, imprejmuirile se reprezinta printr-o linie continua cu grosimea de 0.1 mm. Reprezentarea imprejmuirilor la scarile 1:1000 si 1:500 se arata prin semnul conventional respectiv in functie de natura acestora.

Latimea imprejmuirilor din piatra, beton armat si de paianta, precum si a imprejmuirilor metalice si de lemn pe fundatii de piatra, se reprezinta pe planurile la scarile 1:1000 si 1:500 la scara planului, dupa latimea reala a fundatiei acestor constructii. 6. Reprezentarea elementelor de vegetatie In cuprinsul tabelelor pentru categoriile de folosinta ale terenului, reprezentarea se arata prin semne conventionale si prin simboluri, la aceeasi dimensiune pentru planurile la scarile mari. Se recomanda ca pentru scara 1:2000 sa se foloseasca simbolurile ca reprezentare a categoriilor de folosinta ale terenului. In cazul suprafetelor mai mari, se admite a se folosi reprezentarea conventionala respectiva trecandu-se si denumirea proprie pe langa aceasta, spre exemplu Padurea Andronache, Pepiniera Bragadiru, Cimitiru Belu, etc. In cazul cand pe o suprafata exista mai multe categorii de folosinta, fara a putea fi delimitate, acestea se reprezinta prin simbolurile respective, insa numarul lor nu va fi mai mare de trei. 7. Reprezentarea apelor si reliefului Cursurile de apa se reprezinta prin una sau doua linii, in functie de latime. In general, pe planurile la scari mari, fluviile, raurile si paraiele se pot reprezenta cu doua linii, iar in cazul in care latimea apei la scara planului este mai mica de 0.5 mm, atunci reprezentarea se face printr-o singura linie. In acest caz grosimea liniei va creste pana unde latimea apei se poate reprezenta prin doua linii. Caracterul malurilor se arata prin semnele conventionale date in atlas, pentru diverse situatii din teren. Sagetile aratand directia sau viteza (m/sec) de curgere a apei, se pun de regula in apropierea laturii cadrului, la confluenta raurilor, la izvoare, la varsarea raurilor in lacuri si alte bazine, pe portiunile canalizate ale raurilor, la intervale de cel putin 15 - 25 cm pe plan. Pe planurile la scari mari, relieful se reprezinta prin curbe de nivel si semne conventionale (stanci, prapastii, alunecari de teren, etc.) completate cu cote in punctele caracteristice ale reliefului, inaltimi relative (la pereti abrupti, prapastii, etc.), valori ale curbelor de nivel si indicatori de panta. Reprezentarea reliefului prin curbe de nivel, pentru planurile la scara 1:2000 se face cu echidistanta normala de 0.5; 1; 2; 2,5; sau 5 m, in functie de panta si configuratia terenului. Pe planurile topografice la scarile 1:1000 si 1:500 relieful se traseaza in functie de nevoile de proiectare. Curbele de nivel se clasifica astfel: curbe normale, principale, ajutatoare si accidentale. Curbele de nivel ajutatoare si accidentale se folosesc pentru reprezentarea pe planuri a formelor reliefului care nu pot fi redate prin curbe de nivel normale. Cu aceasta ocazie curbele de nivel ajutatoare de aceasi valoare pe pantele opuse, se traseaza obligatoriu si la jumatatea curbelor de nivel normale. Nu se vor trasa curbe de nivel pe suprafete acvatice, pe locuri unde se reprezinta stanci, rupturi de teren, rambleuri, debleuri, constructii. Indicatoarele de panta se plaseaza pe curbele de nivel care contureaza crestele, seile, depresiunile, in apropierea cadrului si acolo unde directia pantei este neclara. Acestea se traseaza perpendicular pe curbele de nivel, orientate in directia de inclinare a terenului. Pe unele din curbele de nivel principale se inscriu valorile lor dispuse cat mai uniform pe plan, la o densitate de 1 - 2 valori pe dm2, in functie de accidentatia terenului. Plasarea valorilor trebuie sa asigure citirea reliefului cu usurinta. In zonele de ses se pot inscrie valori si pe curbele de nivel normale si accidentale. Valoarea numerica a curbei de nivel se inscrie intotdeauna cu baza spre piciorul pantei, recomandandu-se a se evita pe cat posibil inscrierea rasturnata a cifrei, chiar daca panta este dispusa in partea dinpre nord. Curbele izolate pe rauri si lacuri, precum si cotele de adancime se trec pe planuri in cazuri cand exista materialele lucrarilor de masuratori. Cu aceasta ocazie fiecare curba izobata trebuie sa fie insotita de inscriptia ei. 8. Reprezentarea pe planuri speciale - retele subterane

Retelele subterane se reprezinta pe planurile topografice la scarile 1:1000 si 1:500, conform semnelor conventionale specifice. Reprezentarea se face prin culori diferite, asa cum se precizeaza la capitolul respectiv. 9. Cartarea imobiliara In tabela respectiva, din atlasul de semne conventionale, se prezinta un model de cartare imobiliara unde sunt figurate contururile unor cladiri cu indicarea inscriptiilor respective in functie de natura folosirii lor, dupa materialul din care sunt construite si dupa inaltime (nr. de etaje). 10. Caracterele de scriere In atlasul de semne conventionale sunt prevazute caracterele de scriere pentru diverse inscriptii ale elementelor continute pe planurile la scarile mari. In tabela "Dimensiunile scrierii", se prevad grosimile caracterelor de scriere in functie de inaltimea (h). Ca modele se mai prezinta unele caractere de scriere pentru originalul de teren ca: Roman, Cursiv, Bloc-drept, Bloc-inclinat, Bloc filiform-drept si Bloc filiform-inclinat. 11. Nordul geografic Semnul conventional al nordului geografic, se reprezinta pe planurile a caror formate difera de cel al trapezului (pe planuri cu un sistem local de coordonate). Sageata se construieste pe o linie a caroiajului rectangular si in mod obisnuit in partea din dreapta sus a planului. 12. Numiri si inscriptii Denumirile proprii si inscriptiile explicative ale diferitelor obiecte, forme si elemente ale terenului, se dispun intotdeauna in directia orizontala si de preferinta pe locurile mai putin incarcate cu semne coventionale. Inscriptiile denumirilor de localitati pe planurile la scarile 1:2000 si 1:1000 se dispun de regula in dreapta localitatii si la mijlocul ei. Pe planurile la scara 1:500 denumirile localitatilor se pun deasupra laturii de nord a cadrului, in partea stanga. Inscriptiile caracteristice constructiilor pe planurile la scara 1:2000 si 1:1000 se dispun in interiorul conturului constructiei la mijloc, paralel cu latura lui cea mai lunga. Daca localitatea ocupa o parte mai mare a planului, atunci denumirea ei se pune deasupra laturii de nord, partea stanga a cadrului planului la scara mare. Inscriptiile denumirilor de strazi si stradele se dispun dupa axa strazii in partea de mijloc din intreaga lungume a ei, cu baza spre nord sau est. Pe strazile care au doua parti carosabile, despartite de scuar, inscriptia denumirii strazii se pune pe partea carosabila, incarcata cu cele mai putine semne conventionale. Cand pe partea carosabila exista linii de tramvaie, inscriptiile cu denumirile strazilor se pot aseza in intreruperile liniilor de tramvai, rarind literele. Denumirile raurilor, canalurilor si paraielor se scriu la interval de cel putin 20 cm, pe intinderea lor pe plan si obligatoriu la izvoare si pe langa laturile cadrului planului. Numele elementelor hidrografice ale formelor de relief si ale formatiilor vegetale, nu in totalitate, sunt oficializate. Acestea se culeg la teren si din documentatia existenta, urmand sa fie verificate la teren, analizate si mentinute numai toponimele actuale si corecte. La analiza si inscrierea acestora se va urmari respectarea urmatoarelor reguli: - toponimele analizabile, formate din cuvinte uzuale (substantive comune, adjective si nume de persoane sau derivate din ele), se scriu in formele existente in limba literara, excluzandu-se variantele din pronuntia regionala, de ex. Pietrosu nu Chietrosu; - toponimele cu forme de masculin si neutru in cazul nominativ singular, atat cele simple cat si cele compuse care se exprima articulat se scriu cu terminatia "u", conform unei practici traditionale de pronuntare si scriere, de ex. Ramnicu Sarat, Homorodu Mare, Crisu Negru, Paraschivu Mic, Omu, Godeanu, Fundu Moldovei, Vadu Mare, etc.;

- numele simple de paraie, de gen neutru singular se scriu nearticulate cand au o asemenea forma de ex. Olt, Mures, Siret, Arges, etc. si Sadu, Soimu, Pianu, etc. cele care au terminatia "u"; - la scrierea numelor compuse se foloseste cratima (liniuta de unire) numai daca acestea sunt alcatuite din substantive cu forma de nominativ, care se refera la o unitate administrativa sau fizico-geografica marcata prin limitele ei, de ex. Miercurea-Ciuc, Beresti-Bistrita, AlbestiPaleologu, Pasu Bran-Rucar, Trecatoarea Timis-Cerna, etc. In celelalte cazuri nu se foloseste cratima; - apelativele geografice care sunt substantive comune si indica natura diferitelor elemente geografice, se scriu cu initiala majuscula. Ele insotesc de obicei numele proprii. Nu se trece apelativul la toponimele care au inteles si fara acesta, de ex. :Dunarea, Tisa, Siret, Prut, Mures, Timis, Olt, Jiu, Somesul Mic, Somesul Rece, Dambovita, Prahova. Este obligatorie folosirea apelativelor in cazul cand acestea fac parte integranta din nume, de ex. :Paraul Rosu, Paraul Morilor, Dealu Mare, Dealu Negru, Valea Trotusului, Valea Larga, Varfu lui Patru, Padurea Mogosoaia, Padurea Icoanei, etc. Daca spatiul nu permite scrierea completa se admite ca apelativul sa se scrie prescurtat; - toponimele neanalizabile a caror semnificatie romaneasca sau straina nu este cunoscuta ,se redau cat mai fidel in forma originara, si se scriu intr-un singur cuvant, de ex. : Belareca, Bratocea, etc. ; - toponimele din limbile nationalitatilor conlocuitoare se redau prin intermediul foneticii romanesti si se scriu intr-un singur cuvant, chiar daca in limba originara sunt alcatuite din mai multe cuvinte, de ex. : Adamclisi, Bestepe, Caraorman, Siutghiol, Utasaz, Noghirez, etc. Daca pentru un element geografic circula in paralel acelasi nume in limba romana si in limba unei nationalitati conlocuitoare, numele se scrie in limba romana.