UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE TIINE SOCIALE SPECIALIZAREA SOCIOLOGIE

SOCIOLOGIA EMINESCIAN

PROFESOR : Doc. Lect. Constantin Crioiu

STUDENT: Stoica Elena-Alexandra

CRAIOVA 2012

CUPRINS

1. Introducere ;

2. Societatea in viziunea lui Mihai Eminescu; 3. 4. Teorii sociologice ; 5. Aplicabiliatea teoriilor eminesciene in viaa contemporan ;

6. Concluzii ;

7. Bibliografie;

 Tipul de Romn agreat de toate puterile strine care au tutelat i care au controlat Romnia: fr convingeri politice, cldicel n comportament i adaptabil n colaborri, cameleon n politic, tranzacionist n afaceri(;), oportunist n relaii i, ntotdeauna, de partea Puterii i cu utilitate pentru Putere. erban Milcoveanu

Introducere Mihai Eminescu este o personalitate reprezentativ a societai romneti, aducand la patrimonial cultural opere de o valoare inestimabila, dar nu numai pe plan literar, acesta a contribuit cu idei si teorii in economie politica, sociologie si politologie, filosofia culturii, lingvistica si tiinele naturii. Personalitate lui , este definit de capacitatea sa intelectual deosebit, fora, modernitatea i amplitudinea gndirii sale, fiind numit de critical care l-a impus rege al cugetrii1, care i-a trit viaa aspirnd s cunoasc ntregul patrimoniu al culturii umane. El este definit de setae de cnoastere a culturii universal dar si nationale, sintetizand tendintele contradictorii si complementare ale epoci sale, asimiland idei si incercand sa le faca aplicabile societatii noastre , incercand sa exprime spiritual national in forme moderne. Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individual st la nivelul culturei europene de astzi. Cu neobosita lui struin de a ceti, de a studia, de a cunoate, el i nzestra fr preget memoria cu operele nsemnate din literatura antic i modern. Cunosctor al filosofiei, n special a lui Platon, Kant i Schopenhauer, i nu mai puin al credinelor religioase, mai ales al celei cretine i budaiste, admirator al Vedelor, pasionat pentru operele poetice din toate timpurile, posednd tiina celor publicate pn astzi din istoria i limba romn, el afla n comoara ideilor astfel culese materialul concret de unde s-i formeze nalta abstraciune, care, n poeziile lui, ne deschide aa de des orizontul fr margini al gndirii omeneti.2

Domeniul cel mai fecund i mai controversat n care s-a afirmat gndirea eminescian este filosofia social. Mai profund dect junimitii i dect Maiorescu, Eminescu elaboreaz o
1

T. Maiorescu, Eminescu i poeziile lui, n volumul De la T. Maiorescu la G. Clinescu, vol. I, Bucureti, Editura Eminescu, 1971, pag. 55. 2 Ibidem, p. 59

teorie sociologic original prin care interpreteaz realitile specifice ale Romniei odat cu intrarea ei n epoca modernitii i n orbita de influen a capitalului occidental. Titu Maiorescu ne furni zeaza o cheie universal a gandirii eminesciene, Cu totul osebit n felul su, om al timpului modern, deocamdat blazat n cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate....3 La Eminescu gasim numeroase antiteze antiteza dintre trecut i prezent n Epigonii i n Scrisoarea a III-a; antiteza ntre natura general a lui Hyperion i condiia uman individual, cu cercul ei strmt, dominat de noroc, n Luceafrul. Alte antiteze ntlnim n viziunea social a lui Eminescu: ntre concepia sa istoric i organic despre stat i concepiile raionaliste i liberaliste; ntre clasele pozitive i pturile superpuse; ntre fond i forme, ntre ara legal i ara real (Icoane vechi i icoane nou), ntre politic i economic, ntre strile de lucruri de la noi i cele din rile occidentale (paralele economice).

Societatea in viziunea lui Mihai Eminescu - (Munca este legea lumii moderne) In conceptia lui Mihai Eminescu, soceiatate ia fiinta pe baza legilor naturale, statul nu are la baza contractual social ci rezultatul unor determinari obiective, societatea fiind intemeiata pe elemente de fond(munca, activitatea economic, clasele pozitive, creaia cultural autentic, tradiie, limb), iar elementele ce tin de forma (stat, organizaii, instituii, legi, partide) trebuie sa aiba un correspondent in elementele de fond. Baza vieii sociale rezulta din activitatea economica a claselor pozitive (productive) in creaia popular si moderna a nei societai definite. "Temeiul unui stat e munca, i nu legile", dup cum i "bogia unui popor st, nici n bani, ci iari n munc".4 Din aceast perspectiv, el critic teoriile contractualiste i individualismul liberalist, opunndu-le o concepie istoric, precum i principiul statului naional. Eminescu denun modernizarea formal a societii romneti i militeaz pentru una autentic, bazat pe sinteza dintre trecut, prezent i viitor. n relaiile economice externe recomand protecionismul economic pentru a favoriza dezvoltarea industriei romneti. "n adevr, orice stat are nevoie de o seam de condiii indispensabile pentru ca s poat exista de pe o zi pe alta. La statele cu un trecut istoric sau care i-au avut n curs de sute de ani obiceiurile lor juridice i administrative lucrul merge de la sine. Moravurile fr legi pot totul, legea fr moravuri aproape nimic. E un adevr acesta, att de general, aplicabil tuturor formaiunilor de stat, nct se va vedea c statele n care exist i mai mult justiie i mai mult libertate ceteneasc sunt acelea unde obiceiul vechi, datina, ine loc legilor scrise, unde acea datin nici nu a fost codificat vreodat".5

3 4

T. Maiorescu, Direcia nou..., n Critice, I, ed. cit., p. 160 Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Bucureti, Editura Academiei RSR, 1989, p. 25. 5 Ibidem, p. 181.

Teorii sociologice 1. Teoria paturii suprapuse Eminescu a elaborat una dintre cele mai complexe teorii prind structurile sociale a societatior inapoiate si a evolutiei elitelor politice. Construcia statului romn modern a dus la o birocratizare excesiv, la apariia unui aparat administrativ supradimensionat, ocupat de o ptur de proletari ai condeiului, de funcionari parazitari ai statului, care trebuie ntreinui din munca rnimii, singura clas care produce efectiv ceva n condiiile vremii, deci singura clas pozitiv. [...] o clas de oameni fr tiin, fr merit, care tocmai pentru c n-au nici una nici alta s-au constituit ntr-o societate de exploatare pentru care toate mijloacele de-a veni la putere sau de a se menine sunt bune6, clasa e mijloc a fost inlocuita cu aceasta patura superpus care prin introducerea capitalului occidental a dus la ruinarea clasei de mijloc si introducerea acelei clase care nu face decat sa consume ne avand productivitate, iar drama social a Romniei este tocmai absena unei clase de mijloc productive, care ar fi putut constitui baza unei modernizri autentice. 2. Legea selectiei negative In sociologia universala teoria circulatiei elitelor a fost formulata de catre Vilfredo Pareto, care afirma ca pentru orice societate este caracteristica o polarizare, societatea fiind divizata in doua parti inegale: elita, reprezentata de indivizii cu cei mai mari indicatori personali si masa, care este subordonata elitei. Odata ce elita se afla in minoritate pentru continuitatea sa aceasta are nevoie de cadre noi, acest lucru are loc in cadrul circulatiei din punct de vedere calitativ a indivizilor pe verticala, de la inferior la superior si invers. Blocarea a unei astfel de circulatii provoaca reactii violente impotriva grupurilor elitare. Indicatorul esential al omului elita este caracterul si nicidecum capacitatile intelectuale, astfel in orice ramura de activitate sociala, acolo unde inmultesc intelegentele in dauna caracterelor este un simptom de decadenta. Aceasta incepe ca orice epidemie, Intelegenta poate duce la o hotarare buna, iar vointa la o executare buna. Dar si hotararea si executarea pot fi pagubitoare altora si obstei, daca sunt lipsite de caracter. In acest fel Eminescu delimiteaza conceptele de elita pozitiva, indivizii cu cei mai inalti indicatori, ai caror titluri corespund cu capacitatile pe care le au, si elita negativa ai caror titluri nu corespund cu capacitatile sale. Daca ca forma are loc o circulatie normala, in fond, are loc o circulatie a titlurilor si nu a indivizilor. Anume selectia negativa a elitelor este cea care a contribuit la formarea paturii superpuse datorita principiilor liberale care apreciaza valoarea individului prin prizma proprietatii pe care acesta detine. Nenumarate nulitati, sub pretextul liberalismului si al democratiei se servesc de stat si de demnitatile lui pentru a castiga o paine, pe care pe calea muncii oneste n-ar putea-o castiga, se plange Eminescu. Precum observa in cartea sa Radu Mihai Crisan Spre Eminescu raspuns romanesc la amenintarile prezentului si la provocarile viitorului: Mihai Eminescu, spre deosebire de liberali si de socialisti, concepe echitatea, la nivel societal, ca egalitate de sanse, iar nicidecum de conditii sociale. Relatia de dominare supunere, se naste in cadrul diferentelor de avere, din dominarea se naste deosebirea intre libertate si nelibertate. E nelibertatea celui ce nu poseda fata cu libertatea celui ce poseda. () Din ce in ce, clasele vin la constiinta antitezei lor. Aceasta antiteza a amanduror claselor se exprima in interese economice. Clasa saraca reprezinta procesul formarii de capital, tendinta de a-l forma, clasa bogata procesul conservarii capitalului si a dominarii. Fiecare popor
6

Opere, vol. XII, p.20

contine o clasa nelibera si una libera. Acesta e un raport organic. In acest fel Eminescu afirma ca problema natiunii romane nu consta in inegalitate ci in imoralitatea, si existenta sentimentului de strainare a clasei dominante fata de intreaga masa a populatiei datorita originii sale alogene. 3. Teoria compensatiei muncii Aceast teorie se refera la indeplinirea de catre fiecare clasa sociala a functiei sale sociale specific. Elitele politice si cultural trebuie sa asigure functia de conducere , sa organizeze productia economica si creatia cultural, functie care in present nu mai este indeplinita, aceste clase devenind clase parasite. Poetul-sociolog i-a atribuit muncii rolul de conditie hotaratoare a bunastarii economice, iar prin aceasta a fericirii omului si a umanitatii. De aceea, cheia depasirii situatiei e satisfacatoare din economia romaneasca a timpului sau consta, dupa parerea lui M. Eminescu, in antrenarea intregii populatii la munca eficienta care sa duca la sporirea bogatiei, precum si in practicarea unei politici economice fiscala, monetara, de credit, industriala etc. care sa stimuleze acest gen de munca si sa descurajeze activitatile speculative, coruptia si politicianismul oportunist etc. Indivizii care contribuie la prosperitatea societatii reprezinta clasa pozitiva opusa paturii superpuse, care o functie parazitara in locul celei firesti, de a usura sau compensa munca depusa de clasa muncitoare. Dar care e originea comun a acestor rele? Declasarea, zicem noi, nmulirea peste msur a oamenilor ce triesc din munca aceleiai sume de productori. n alte ri, clasele superioare compenseaz prin munca lor intelectual munca material a celor de jos...naintarea pe scara societii romne nu este dar datorit meritului, tiinei, activitii; ci un lene ignorant care nvrtete surupuri patriotice ajunge prin intrig i neadevr oriunde poftete7 Aplicabiliatea teoriilor eminesciene in viaa contemporan Dup cum vedem, temele gndirii eminesciene sunt de o actualitate surprinztoare. Similitudinile dintre contradiiile epocii sale i fenomenele sociale de azi sunt revelatoare. i atunci Romnia ieea de sub tutela unui imperiu oriental i se ndrepta spre Europa occidental. Trecea printr-o perioad de interregn, cu organism hibride, printr-o "epoc a formelor goale", cu structuri amestecate i reforme promovate de sus n jos, fatal neorganice, care erau sursa unor anomalii pe care Eminescu le-a surprins n cele mai expresive formule i concepte. Suma capacitilor productive s-a redus, intermediarii l-au multiplicat, necesitile de consum s-au amplificat, iar balana eficienei este negativ. Aceste teorii au fost concepute pe baza unor probleme vechi ale societatii romanesti, problem pe care societatea nostra nu a reusit sa le depaseasca nici astazi, teoriile sociale ale lui Mihai Eminescu sunt inca de actualitate, si le putem gasi si exemple din viata nostra de zi cu zi, problema paturii superpuse care are o continuitate si in legea selectiei sociale negative se regaseste in socieatate romanesca de astazi prin inexistaenta clasei de mijloc, si incapacitatea conducatorilor ostri politici de a gasi o rezolvare pe plan national la recesiunea in care ne aflam, iar teoria compensatiei muncii are ca si exemplu consumul masiv de produse care este in neconcordanta cu rata producerii , datorita importului mare de produse. Romanii prefer sa consume produse importate decat cele fabricate in Romania datorita pretului mai scazut, aceste lucruri au dus la o dereglare a balantei productie = consum.
7

Opere, vol. XII, p. 163.

Concluzie Nu voim s trim ntr-un stat poliglot, unde aa numita patrie e deasupra naionalitii. Amundou nu sunt dect dou cuvinte pentru aceeai noiune. Iubirea de patrie e una cu iubirea naionalitii. Singura raiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naionalitatea lui romnesc. Dac e vorba ca acest stat s nceteze de-a fi romnesc, atunci o spunem drept c ne este cumplit de indiferent soarta pmntului lui. Voim i sperm o reacie social i economic determinat de rmiele vii ale poporului, care, dac nu e preursit s piar, trebuie s-i vin n fire i s vad dezastrul n care l-a dus realizarea n ara noastr a unei serii de idei egalitare i cosmopolite. Prin reacie nu nelegem o ntoarcere la un sistem feudal, ce nici n-a existat cndva n ara noastr, ci o micare de ndreptare a vieii noastre publice, o micare al crei punct de vedere s fie ideea de stat i de naionalitate.8

Radu Mihai Crisan- Spre eminescu- rspuns romnesc la ameninrile prezentului i la provocrile viitorului , editia a IV rezvizuit, editura Tibo, Bucureti 2008;

Bibliografie

GRIGORE GEORGIU- ISTORIA CULTURII ROMNE MODERNE , Bucureti

2000, pdf ;

Radu Mihai Crisan- Spre eminescu- rspuns romnesc la ameninrile prezentului i la

provocrile viitorului , editia a IV rezvizuit, editura Tibo, Bucureti 2008; Mihai Eminescu - Opere, vol. XII; Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Bucureti, Editura Academiei RSR, 1989;

T. Maiorescu, Direcia nou..., n Critice, I; T. Maiorescu, Eminescu i poeziile lui, n volumul De la T. Maiorescu la G. Clinescu, vol. I, Bucureti, Editura Eminescu, 1971;