Montarea cofrajelor din polistiren

Tehnologia consta in montarea unor elemente realizate in 99% din cazuri din polistiren expandat care, odata zidite, vor constitui un cofraj in care se va turna beton. Elementele sunt formate practic din doua fete de polistiren, solidarizate intre ele printr-o brida din plastic sau chiar printr-o punte de polistiren. Pentru facilitarea montajului, elementele au nuturi de imbinare (asemanator cu piesele de Lego) iar brida intermediara are lacasuri pentru pozitionarea barelor de armatura orizontale. Blocurile au dimensiuni mari, astfel fiind posibila o viteza de montaj ridicata (3 oameni cu ceva experienta ridica un nivel de 75mp in 2 zile). Acest lucru este posibil avand in vedere densitatea mica a polistirenului (15-25 kg/mc) si deci greutatea mica a elementelor. Cu toate ca proprietatea de Lego ale sistemelor este destul de sigura (este complicat sa gresesti) este necesara verificarea alinierii, axari si verticalitatii pe masura avansarii cu montajul.

Armarea peretilor
Armarea peretelui din cofraje din polistiren se realizeaza asemeni oricarui perete de beton armat. Armarea se realizeaza conform proiectului de rezistenta facut de inginerul proiectant. Este foarte important ca proiectantul sa se adapteze la caracteristicile sistemului si sa conceapa un sistem de armare care sa se poata implementa usor pe santier. Armatura orizontala se monteaza in general usor pe masura ce se ridica peretele.

Montarea barelor verticale, complica un pic lucrurile . In cazul in care acestea se monteaza inainte de zidirea peretelui, elementele de cofraj vor trebui introduse de sus, prin barele de armatura verticala lucru destul de complicat. Cealalta situatie presupune zidirea peretelui, iar la sfarsit introducerea armaturii verticale, fapt ce este deasemenea complicat daca e gandim ca fiecare bara verticala trebuie sa aiba o pozitie bine determinata in cadrul peretelui, conform specificatiilor din proiect. O solutie ar fi armarea verticala cu carcase de armatura (un fel de stalpisori) care pot fi introduse intre barele montate orizontal, si care prin conformatia lor vor avea o pozitie bine determinata in cadrul peretelui. In urma betonarii se obtine un perete realizat din mai multe diafragme de beton simplu (sau armat doar pe orizontala) marginite de bulbi (stalpisori) armati, asezati la un anumit pas si la intersectiile peretilor.

Betonarea unui perete din cofraje din polistiren

Turnarea betonului in peretele zidit din caramizi de polistiren reprezinta etapa cea mai importanta din realizarea constructiei. Pana la betonare, orice lucrare executata este reparabila si se pot face ajustari, etc. Prin urmare, este extrem de important ca, inainte de turnare, sa se verifice pozitionarea si verticalitatea peretilor. Apoi peretii trebuie sprijiniti la pozitie pentru fi asigurati impotriva miscarii accidentale in timpul turnarii betonului (cofrajele fiind foarte usoare). Sprijinirile se

realizeaza cu elemente de sprijin special concepute sau pur si simplu dulghereste, cu cusaci, dulapi si scanduri. Turnarea betonului in elemente trebuie sa respecte prevederile specifice fiecarui sistem referitoare la viteza de turnare a betonului si consistenta betonului. O betonare prea rapida poate conduce la situatia foarte neplacuta in care peretele de polistiren al cofrajului cedeaza.O betonare pe etape, cu pauze mari intre ele (am auzit cazuri cand asteptau o zi intre doua etape) produce un perete care nu mai este turnat monolit, deci care va avea o rezistenta mica. Un aspect foarte important al betonarii, este o foarte buna compactare si omogenizare a betonului in cofraj. Umplerea uniforma, fara goluri a cofrajului de polistiren, astfel incat betonul sa nu fie segregat, se realizeaza prin vibrarea betonului cu ajutorul unui vibrator pentru beton. Am auzit de mai multe ori povesti cum ca ca betonul nu trebuie vibrat (pentru ca: se toarna cu elefantul, sau pentru este un beton mai special, sau elementele de cofraj au abilitatea magica, as completa eu, de a vibra betonul). Este o mare greseala. In realitate, din comoditate sau de teama spargerii cofrajului, nu se vibreaza, iar acest lucru conduce poate conduce la segregari si deci o calitate slaba a betonului. Problema este cu atat mai mare cu cat nu exista decofrare care sa puna in evidenta acest potential viciu de executie.

La majoritatea sistemelor , betonarea se poate face prin treceri succesive urmarind peretii casei, la o viteza de ordinul 0.5-1m (inaltime de perete) pe ora. Odata cu turnarea fiecarui strat de beton se poate realiza vibrarea betonului, fara a deranja in profunzime straturile turnate in anterior. Astfel, betonarea unui nivel de casa se poate executa in cateva ore, fiind foarte potrivita pentru aceasta o pompa de beton stationara deoarece nu este nevoie de debit mare iar costurile sunt mai mici decat pentru un elefant (pompa autopurtata cu brat hidraulic).