Mecanica Fluidelor

5
Cuvant nainte
Cartea: Mecanica Fluidelor Numeric
a reprezinta o etap a supe-

rioar a a c art ii Complemente de Mecanica Fluidelor si Tehnici de Solut ionare
Numeric a, autorul ind Conf. dr. ing. Romeo Resiga.
Scopul principal al c art ii a fost, dup a cum arm a autorul, acela de par-
curgere la nivel c at mai accesibil, a etapelor specice simularii numerice:
formularea modelului matematic alegerea unei metode numerice adecvat a
ec u a t iilor dezvoltarea unui algoritm de calcul numeric validarea pro-
gramului de calcul si evaluarea performant elor.
La nceput se prezinta, sintetic, teoria aproxim arii care st a la baza cal-
culelor numerice. Apoi se acorda o atent ie special a Metodei Elementului de
Frontiera (MEFr) dezvoltat a de Brebbia (1978) inclusiv sub forma ei par-
ticular a ca Metod a a Reciprocit at ii Duale (MRD). MEFr a fost aplicat a la
studiul curgerii ideale peste prolele aerodinamice singulare NACA4412 si
Eppler387.
Metoda Elementului Finit (MEF) este amplu dezvoltat a pornind de la
formularea variat ional a (slab a) a problemelor cu condit ii la limit a. Sunt
prezentate at at fundamentele teoretice ale MEF cat si cele ale implementarii
sale, respectiv aplic arii ei la curgerile ideale mono si bidimensionale (2D).
Deasemenea, sunt redate si unele programe de calcul simple, performante si
eciente. MEF a fost validata prin studiul curgerii peste un sir innit de
cilindri, pentru care se cunoaste solut ia analitic a exact a.
In vederea familiariz arii cititorului cu scrierea comoda a unor programe de

calcul performante, autorul prezint a ntr-un capitol aparte not iunile specice
organiz arii si manipul arii structurilor de date necesare elaborarii de programe
de element nit.
Cartea sencheie cu prezentarea de programe de calcul numeric, ntocmite
de catre autor, n colaborare, destinate curgerilor prin ret ele plane pe prole
specice turbinelor hidraulice, turbinelor cu gaze si compresoarelor.
Autorul ne convinge ca problemele curgerilor ideale din aero-hidrodinamic a
pot studiate si solut ionate, mai elegant, mai precis si ntr-un timp mai scurt
cu MEF decat prin metodele analitice. Mai mult cartea Mecanica Fluidelor
Numerica scris a de Conf. dr. ing. Romeo Resiga sub impulsul marelui s au
dasc al Prof. dr. ing. Victor Ancusa, ne demonstreaza n mod stralucit ca O
teorie bun a valoreaza cel put in atat cat un experiment bine facut.
Nivelul stiint ic al cart ii este ridicat, prezentarea concis a si clar a, acce-
sibila cadrelor didactice, cercetatorilor, doctoranzilor, precum si student ilor
de la master, respectiv proiectant ilor din domeniul turbomasinilor hidraulice
si cu gaze. Odat a puse fundamentele studierii curgerilor ideale prin tur-
bomasini, apeland la MEF, MEFr si la alte tehnici de calcul numeric, speram
6
ca autorul va face saltul mult asteptat la rezolvarea acestor probleme, dar n
curent i reali.
Far a a umbri meritul de except ie al autorului, nu pot s a nu ment ionez ca
la Catedra de Masini Hidraulice de la Politehnica din Timisoara, o parte
dintre problemele studiate si prezentate n carte au fost abordate analitic cu
foarte bune rezultate de Prof. dr. ing. Octavian Popa. Prof. dr. ing. Iuliu Carte,
n cadrul tezei de doctorat sust inut an anul 1987 a studiat cu success, apel and
la MEF, prolele radial-axiale destinate turbinelor Francis, iar mai t arziu la
ret ele plane de prole. Deasemenea Conf. dr. ing. Anton Iosif, n cadrul tezei
de doctorat (1998) a studiat curgerea prin rotorul turbinelorpomp a Francis,
apel and la MEFr precum si la MRD.
Conf. dr. ing. Romeo Resiga dispune de o preg atire profesional a de except ie
precum si de condit iile necesare abord arii si studierii curgerilor ideale si reale
prin ret ele de prole plane, circulare si radial-axiale, precum si prin tur-
bomasini, at at la regimul optim c at si n afara acestuia.

In primul rand,
datorit a eforturilor depuse de Domnia Sa, are la dispozit ie dou a laboratoare
de calcul numeric bine dotate, unul ind de la Universitatea Politehnica din
Timisoara si al doilea la Filiala din Timisoara a Academiei Rom ane. Mai
presus de toate beneciaza de un colectiv de tineri cu mari valent e pro-
fesionale, completat zi de zi cu student i de la master de la Facult at ile de
Mecanica si Calculatoare precum si de la Universitatea de Vest. Faptul c a
d-l. Conf. dr. ing. Romeo Resiga este din anul 2000 profesor invitat la Uni-
versity of Notre Dame, Indiana, U.S.A., iar n 2003 la

Ecole Polytechnique
Federale de Lausanne, reprezint a o nalt a recunoastere a calit at ilor sale de
t an ar dasc al si cercetator, precum si a rezultatelor valoroase obt inute pan a
n prezent.
Am convingerea c a nu va trece mult timp p an a c and autorul ne va delecta
cu o nou a carte similar a celei prezentate, dar care sa ne introduc a n tainele
curgerilor reale prin ret ele de prole si turbomasini, n general n mecanica
uidelor.
Timisoara, 4 Aprilie 2003 Academician Ioan M. Anton
Cuprins
1 Introducere 11
2 Teoria aproximarii 15
2.1 Formularea problemei de aproximare . . . . . . . . . . . . . . 15
2.1.1 Metoda colocat iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.1.2 Metoda Reziduurilor Ponderate (MRP) . . . . . . . . . 16
2.1.3 Metoda celor mai mici p atrate . . . . . . . . . . . . . . 17
2.2 Reprezentarea modal a a prolelor aero/hidrodinamice . . . . . 18
2.3 Metoda Reziduurilor Ponderate cu funct ii denite pe subdomenii 22
2.3.1 Propriet at i generale ale funct iilor locale de aproximare 25
2.3.2 Implementarea elemental a . . . . . . . . . . . . . . . . 26
3 Metoda Elementului de Frontiera 29
3.1 Ecuat ia integral a pe frontier a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.1.1 Metoda Reziduurilor Ponderate . . . . . . . . . . . . . 29
3.1.2 Funct ia a lui Dirac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
3.1.3 Funct ia Green. Ecuat ia integral a . . . . . . . . . . . . 41
3.2 Discretizarea ecuat iei integrale pe frontier a . . . . . . . . . . . 51
3.2.1 Integrare numeric a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.2.2 Calculul numeric al operatorilor integrali . . . . . . . . 60
3.3 Curgerea n jurul corpurilor izolate . . . . . . . . . . . . . . . 62
3.3.1 Metoda direct a pentru ecuat ia integral a pe frontier a.
Eliminarea singularit at ilor . . . . . . . . . . . . . . . . 62
3.3.2 Metoda indirect a. Metoda panourilor . . . . . . . . . . 64
3.4 Software . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.5 Aplicat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
4 Metoda Elementelor Finite - Fundamente 85
4.1 Formularea clasic a (tare) a problemei cu condit ii la limit a . . . 85
4.2 Formularea variat ional a (slab a) a problemei cu condit ii la limit a 86
4.3 Echivalent a formul arilor tare si slab a . . . . . . . . . . . . . . 87
7
8
4.4 Metoda Galerkin de aproximare a formul arii slabe . . . . . . . 90
4.5 Formularea matriceal a a metodei Galerkin . . . . . . . . . . . 92
4.6 Aproximarea de tip element nit . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4.7 Propriet at ile matricii K . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
4.8 Analiza matematic a a MEF n 1D . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4.8.1 Acuratet ea solut iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4.8.2 Acuratet ea derivatelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
4.8.3 Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
4.9 Exemplu de aplicare MEF pentru o problem a 1D . . . . . . . 106
4.10 Implementarea Metodei Elementului Finit . . . . . . . . . . . 113
4.10.1 Abordarea elemental a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
4.10.2 Calculul matricii si vectorului pentru element . . . . . 116
4.10.3 Asamblarea sistemului de ecuat ii . . . . . . . . . . . . 118
5 Metoda Elementului Finit pentru probleme 2D 127
5.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
5.2 Formularea tare si formularea slab a a problemei cu condit ii la
limit a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.3 Metoda Galerkin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
5.4 Elementul Finit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
5.5 Implementarea Metodei Elementului Finit . . . . . . . . . . . 137
5.6 Calculul valorilor nodale ale gradientului solut iei . . . . . . . . 158
5.7 Calculul derivatei normale a solut iei . . . . . . . . . . . . . . . 164
5.8 Curgerea peste un sir innit de cilindri . . . . . . . . . . . . . 165
5.8.1 Solut ia analitic a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
5.8.2 Domeniul de analiz a. Condit ii pe frontier a . . . . . . . 168
5.8.3 Rezultate numerice si comparat ie cu solut ia analitic a . 170
6 Structuri de date si algoritmi 177
6.1 Reprezentarea ret elei de discretizare . . . . . . . . . . . . . . . 177
6.2 Structuri de date derivate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
6.2.1 Elementele adiacente unui punct . . . . . . . . . . . . . 179
6.2.2 Punctele adiacente unui punct . . . . . . . . . . . . . . 181
6.2.3 Elementele adiacente unui element . . . . . . . . . . . 182
6.2.4 Laturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
6.2.5 Fat ete exterioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
6.2.6 Laturile unui element . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
7 Curgerea uidului perfect n ret ele de prole 189
7.1 Problema curgerii n ret ele de prole . . . . . . . . . . . . . . 190
9
7.1.1 Condit ii la limit a pentru c ampul de vitez a la curgerea
ntr-o ret ea de prole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
7.2 Formularea problemei utiliz and variabile auxiliare . . . . . . . 195
7.3 Program de analiz a cu elemente nite a curgerii n ret ele de
prole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
7.4 Curgerea ntr-o ret ea de turbin a cu gaz . . . . . . . . . . . . . 202
7.4.1 Condit ii pentru o curgere incompresibil a . . . . . . . . 207
7.4.2 Date experimentale si comparat ie cu rezultate numerice 209
7.5 Curgerea ntr-o ret ea de compresor . . . . . . . . . . . . . . . 215
10 Introducere
Capitolul 1
Introducere
Mecanica uidelor poate considerat a o stiint a matur a judecad dup a res-
pectabila v arst a de (cel put in) cateva secole de c and a beneciat din plin de
eforturile unui num ar impresionant de oameni de stiint a. Aat a la conuent a
intuit iei ingineresti cu rigurozitatea matematic a, mecanica uidelor are pri-
vilegiul de a dispune de un aparat matematic bine articulat, si de ecuat ii
unanim acceptate care descriu curgerea uidelor. Cu toate acestea, solu-
t ionarea complet a a acestor ecuat ii pentru cazul general al curgerii uidelor
reale (v ascoase) r am ane nca un deziderat si probabil c a si va p astra acest
statut pentru mult a vreme. Armat ia poate p area dezarmant a, dar ea trebuie
nt eleasa n sensul n care Victor Hugo caracteriza stiint a n general: La
science est l
asymptote de la verite. Elle approche sans cesse, et ne touche

jamais
1
.
Monograile clasice de mecanica uidelor prezint a pe l ang a deducerea
ecuat iilor ce transpun n limbaj matematic principiile zice de baza ce gu-
verneaz a curgerea o colect ie impresionant a de solut ii exacte ale acestora. Din
pacate majoritatea acestor solut ii nu raspund unor probleme practice, ci sunt
solut ii ce au putut obt inute utiliz and aparatul matematic disponibil la un
moment dat (sau adeseori un aparat matematic adaptat preg atirii cititoru-
lui). Pentru restul majorit at ii cov arsitoare a problemelor practice, curgerea
este tratat a cu ajutorul unor ingenioase tehnici care renunt a la rigurozitatea
excesiva si fac loc unor considerat ii empirice ce permit n nal obt inerea unor
informat ii utile. Hidraulica exceleaz a prin asemenea abord ari care utilizeaz a
o mare cantitate de informat ii experimentale ncorporate n relat ii matema-
tice simple. La polul opus, hidrodinamica teoretic a mpinge frontierele com-
plexit at ii aparatului matematic p an a la limita la care solut iile analitice devin
extrem de dicil de urm arit si de utilizat.

Intre aceste dou a extreme aparent
1
Stiint a tinde asimptotic spre adev ar. Se apropie de acesta f ar a ncetare, f ar a a-l atinge
ns a niciodat a.
11
12 Introducere
ireconciliabile sa dezvoltat n ultima jum atate de secol Mecanica Fluidelor
Numeric a. Scopul r am ane acelasi, si anume solut ionarea ecuat iilor curgerii
pentru aplicat ii practice ingineresti, dar metoda de abordare este cu totul
diferit a fat a de hidraulica sau hidrodinamica clasice. Poate c a punctul de
vedere de mai sus nu este unanim acceptat, ind la fel de legitim a armat ia
ca hidrodinamica teoretic a se apropie de practic a, iar hidraulica a c astigat
n rigurozitate, prin adoptarea tehnicilor numerice de calcul al curgerilor.
Oricum, nu o asemenea dezbatere este important a ci faptul incontestabil c a
n prezent, si cu at at mai mult n viitor, tehnicile numerice, respectiv algorit-
mii de calcul si programele de calculator care i implementeaza constituie in-
strumentul de baz a al inginerului pentru proiectarea, analiza, si optimizarea
masinilor hidraulice si echipamentelor hidromecanice.
Dac a inginerul are la dispozit ie programe profesionale, ale c aror per-
formant e sunt continuu mbunat at ite, pentru rezolvarea problemelor prac-
tice curente, se pune ntrebarea legitim a cine este chemat sa contribuie la
perfect ionarea acestor instrumente de calcul? Este oare dezvoltarea de algo-
ritmi numerici si implementarea lor n programe performante apanajul unei
comunit ati restr anse de expert i sau este accesibila unui grup mai larg de
specialisti? Cartea de fat a si propune s a demonstreze c a nt elegerea fun-
damentelor matematice ale metodelor numerice, precum si nsusirea unor
tehnici de programare performante este accesibil a at at cercetatorilor din
domeniul hidrodinamicii, c at si doctoranzilor sau student ilor ce opteaz a pen-
tru specializari de tip master. Mai mult, modul de abordare adoptat de autor
se doreste a o invitat ie spre dezvoltarea de programe proprii, si inovarea
continu a n direct ia g asirii unor metode mai performante. Utilizarea unor
programe de calcul n regim de cutie neagr a poate justicat a n unele
situat ii de necesitat ile practice presante, dar ram anerea la acest stadiu poate
contraproductiv a n multe cazuri. Armat ia este cu at at mai adev arat a
n dinamica uidelor, unde complexitatea fenomenului zic necesit a un grad
ridicat de expertiz a al specialistului care utilizeaz a programe comerciale.
Cartea de fat a si propune sa deschid a apetitul cititorului pentru abor-
darea numeric a a problemelor de mecanica uidelor. Pentru aceasta, ne-am
limitat la probleme legate de curgerea uidului perfect, adic a a uidului
incompresibil si nevascos. Scopul principal a fost parcurgerea, la un nivel
cat mai accesibil, a etapelor specice simul arii numerice: formularea mo-
delului matematic alegerea unei metode numerice adecvat a ecuat iilor
dezvoltarea unui algoritm de calcul numeric implementarea algoritmului
ntr-un program de calcul validarea programului de calcul si evaluarea
performant elor. Ultima etap a reprezint a ncununarea ntregului efort, si
urm areste pe de o parte stabilirea corectitudinii programului de calcul, si
pe de alt a parte evaluarea global a a capacit at ii ntregii metodologii de a
Introducere 13
solut iona anumite categorii de probleme.
Al doilea capitol este dedicat unei introduceri n teoria aproxim arii. Con-
ceptele fundamentale prezentate aici stau la baza majorit at ii tehnicilor de
solut ionare numeric a aproximativ a. O prim a aplicat ie a not iunilor de apro-
ximare a funct iilor o constituie reprezentarea modal a a prolelor aero/hidro-
dinamice. Metoda prezentat a este extrem de utila pentru proiectarea si mai
ales optimizarea paletajelor turbomasinilor.
In cel de-al treilea capitol este abordat a Metoda Elementului de Fron-

tier a. Mai nt ai sunt trecute n revist a principalele ingrediente matematice,
dup a care este descris n detaliu modul de dezvoltare a metodei numerice.
Aplicat iile practice care ncheie acest capitol vizeaz a curgerea peste prole
izolate, iar rezultatele numerice sunt validate at at cu solut ii obt inute prin
alte metode, c at si prin comparat ie cu date experimentale.
Urm atoarele dou a capitole sunt consacrate Metodei Elementului Finit.
Capitolul 4 introduce conceptele fundamentale pentru probleme monodimen-
sionale (ecuat ii diferent iale), mpreuna cu programe simple de calcul care
exemplica etapele principale ale implementarii MEF. Aceste not iuni sunt
apoi extinse si generalizate n Capitolul 5 pentru probleme bidimensionale.
Spre deosebire de multe tratate care prezint a MEF, n prezenta lucrare este
prezentat an detaliu dezvoltarea programelor de calcul. Pentru scrierea aces-
tor programe s-a optat pentru biblioteci de proceduri extrem de performante,
care l degreveaz a pe programator de majoritatea detaliilor de implementare.
Prin urmare accentul este pus pe simplitate si ecient a. Programul prezentat
este validat cu o problem a test a c arei solut ie exact a este cunoscut a.
Un capitol special este dedicat not iunilor specice organiz arii si ma-
nipul arii structurilor de date cu care se opereaz a n programe de element
nit. Astfel, Capitolul 6l introduce pe cititor n problematica algoritmilor de
stocare si structurare a informat iei aferente ret elelor de discretizare nestruc-
turate. Desi pot p area la prima vedere f ar a nici o leg atur a cu mecanica
uidelor, not iunile din acest capitol i ofer a cititorului instrumente foarte
utile pentru scrierea comod a a unor programe performante.
Armat ia f acut a la nceputul acestei introduceri conform c areia parcurge-
rea acestei c art i i va permite cititorului dezvoltarea de programe originale,
de nalt a performant a, este sust inut a n Capitolul 7 prin prezentarea unui
program expert, realizat de autor mpreun a cu colaboratori student i, pentru
solut ionarea curgerii n ret ele de prole. Aplicat iile prezentate pentru ret ele
de turbin a cu gaze, respectiv pentru turbocompresoare, demonstreaz a cu
prisosint a performant ele programului. Experient a de cat iva ani de utilizare
a acestui program at at n cadrul cursului de proiectare asistat a de calcula-
tor a turbomasinilor, c at si pentru solut ionarea unor probleme din cadrul
lucrarilor de dizertat ie sau a tezelor de doctorat arat a c a efortul f acut se
14 Introducere
justica pe deplin. Dezvoltarea acestui program pentru a include efectele
v ascoase, respectiv ad augarea de proceduri pentru optimizarea formei pro-
lelor constituie una din preocup arile tinerilor cercet atori care se familiari-
zeaza cu problematica simul arii numerice a curgerilor.
Prezenta lucrare se ncadreaza n opt iunea ferma pe care a luat-o Scoala
Timisorean a de Hidrodinamica Turbomasinilor, sub conducerea Academi-
cianului Ioan M. Anton, pentru promovarea consecvent a a tehnicilor moder-
ne de calcul numeric n proiectarea, analiza si optimizarea turbomasinilor.
Inint area n ultimii ani a dou a laboratoare de simulare numeric a si calcul

paralel
2
, la care autorul a adus o contribut ie important a, constituie doar unul
din demersurile n aceast a direct ie. Mult mai important a nsa este formarea
unui grup de tineri cercet atori cu o excelent a preg atire n domeniul simul arii
numerice a curgerilor.

Ii amintesc aici pe colegii mei Dr. ing. Sebastian
Muntean, Dr. ing. Sandor Bernad, inf. Teodora Frunz a si ing. Daniel
Balint, care nu numai c a au contribuit la nchegarea acestei monograi dar
sunt si un exemplu ca entuziasmul si excelenta pregatire profesional a permit
abordarea cu succes a celor mai complexe probleme practice.
Experient a autorului n domeniul metodelor numerice pentru probleme
de curgerea uidelor sa mbog at it substant ial n cadrul stagiilor de cerce-
tare efectuate mai nt ai ca bursier Fulbright (1996-1997), apoi ca cercet ator
stiint ic postdoctoral (1998-1999) si ca profesor invitat (2000-2002) la Uni-
versity of Notre Dame, Indiana, U.S.A. Colaborarea cu Prof. Haz Atassi de
la University of Notre Dame, precum si cu Dr. Lois Curfman-McInnes de la
Argonne National Laboratory, a fost hot ar atoare n nsusirea metodelor mo-
derne de calcul numeric si de utilizare a tehnicilor performante de dezvoltare
a programelor de calcul.
Finalizarea acestei c art i ar fost incert a f ar a sprijinul, nt elegerea si r ab-
darea pe care mi le-a acordat f ar a limite sot ia mea Dana.

Ii mult umesc
pentru toate acestea.
Timisoara, Aprilie 2003 Autorul
2
Laboratoarele de simulare numeric a si calcul paralel din cadrul Universit at ii Po-
litehnica din Timisoara, Centrul Nat ional pentru Ingineria Sistemelor cu Fluide Com-
plexe, respectiv din cadrul Academiei Rom ane - Filiala Timisoara, Centrul de Cercetari
Tehnice Fundamentale si Avansate, Sect ia de Hidrodinamic a si Cavitat ie
Capitolul 2
Teoria aproximarii
Ideile si conceptele pe care fundamenteaz a teoria aproxim arii stau la baza
oric arei scheme de discretizare a ecuat iilor cu derivate part iale, e c a este
Metoda Diferent elor Finite, Metoda Elementelor Finite, Metoda Volumelor
Finite, Metode Spectrale, sau Metoda Elementelor de Frontier a [22]. De
ecare dat a c and solut ion am numeric o ecuat ie cu derivate part iale solut ia
exact a este aproximat a utiliz and un set de funct ii cunoscute. Vom prezenta
n cele ce urmeaza c ateva metode de construire a unor asemenea aproximat ii.
2.1 Formularea problemei de aproximare
In cea mai simpla variant a, o problem a de aproximare se poate formula astfel:

Pentru o funct ie u(x) precizat a pe domeniul , s a se aproximeze
u(x) utiliz and funct iile de aproximare cunoscute N
i
(x) si un set
de parametri a
i
astfel ncat
u(x) u
h
(x) =
m
j=1
a
j
N
j
(x) (2.1)
Exemple de asemenea aproxim ari sunt des nt alnite n practica:
Seriile Taylor trunchiate
u(x) u
h
(x) = a
0
+ a
1
x + a
2
x
2
+ . . . a
m
x
m
, a
j
=
1
j!
d
j
u
dx
j
(2.2a)
Dezvoltarea n serie Fourier (spre exemplu serii trunchiate sin)
u(x) u
h
(x) =
j
a
j
sin
jx
L
, a
j
=
2
L
L
_
0
u(x) sin
jx
L
dx (2.2b)
15
16 Teoria Aproxim
arii
Polinoame Legendre sau polinoame Hermite, etc.
Problema fundamental a este cum determin am n general coecient ii a
j
din
formula de aproximare (2.1).
2.1.1 Metoda colocat iei
O idee simpla este sa alegem un set de puncte x
k
din domeniu (si eventual
de pe frontiera domeniului), k = 1, . . . , m si sa impunem condit iile
u
h
(x
k
) = u(x
k
), k = 1, 2, . . . , m . (2.3)
Aceasta este cea mai simpl a solut ie, dar evident rezultatul poate depinde de
alegerea setului de puncte de colocat ie.

In principiu obt inem un sistem de m
ecuat ii liniare
m
j=1
a
j
N
j
(x
k
) = u(x
k
), k = 1, . . . , m , (2.4)
prin rezolvarea c aruia (n ipoteza c a matricea sistemului nu este singular a)
obt inem setul de coecient i a
j
, j = 1, . . . , m.
2.1.2 Metoda Reziduurilor Ponderate (MRP)
Pentru a prezenta aceast a clas a general a de metode de aproximare vom deni
mai nt ai eroarea
h
= u u
h
,
si vom impune ca ntr-un anume sens sa avem 0 pentru x . Evident,
n cea mai mare parte a domeniului avem ,= 0. Putemnsa anula eroarea
(sau reziduul) aproximat iei ntr-un sens ponderat. Pentru aceasta vom intro-
duce un set de funct ii de pondere W
i
, i = 1, 2, . . . , m cu care cerint a 0
sa e formulat a mai precis sub forma:
_
W
i

h
d = 0, i = 1, 2, . . . , m . (2.5)
Odat a precizate funct iile de aproximare si funct iile de pondere, n principiu
putem obt ine 0 n orice punct x la limit a c and m .

Inlocuind
expresia lui u
h
n ecuat iile de mai sus obt inem din nou un sistem de ecuat ii
_
W
i
_
u
m
j=1
a
j
N
j
_
d = 0, i = 1, 2, . . . , m. (2.6)
Teoria Aproxim
arii 17
Sub form a matricial a sistemul (2.6) se poate scrie
K a = r, unde K
ij
=
_
W
i
N
j
d si r
i
=
_
W
i
u d .
Tipul metodei de aproximare este denit de alegerea funct iilor de pondere
W
i
. Precizam aici doar dou a variante:
(a) metoda colocat iei care se obt ine aleg and
W
i
= (x x
i
), x
i
,
unde este funct ia lui Dirac ale c arei propriet at i sunt prezentate pe larg
n Sect iunea 3.1.2. Cu aceasta avem
_
(x x
i
) (x) d =
h
(x
i
) = 0, i = 1, 2, . . . , m
sau
m
j=1
a
j
N
j
(x
i
) = u(x
i
) .
Am obt inut din nou sistemul (2.4).
(b) Metoda Galerkin se obt ine aleg and
W
i
= N
i
(2.7)
Cu aceasta alegere formularea reziduurilor ponderate conduce la urm atorul
sistem de ecuat ii liniare,
m
j=1
_
_
_
N
i
N
j
d
_
_
a
j
=
_
N
i
u d, i = 1, 2, . . . , m , (2.8)
a c arui matrice este simetric a.
2.1.3 Metoda celor mai mici patrate
Metoda celor mai mici p atrate se bazeaz a pe minimizarea funct ionalei
E =
_
h
_
2
d =
_
_
u u
h
_
d =
_
_
u
m
j=1
a
j
N
j
_
2
d .
18 Teoria Aproxim
arii
Minimizarea funct ionalei de eroare E presupune anularea derivatelor part iale
n raport cu parametrii a
i
, adic a
E
a
i
= 0, i = 1, 2, . . . , m
de unde rezult a
m
j=1
_
_
_
N
i
N
j
d
_
_
a
j
=
_
N
i
u d, i = 1, 2, . . . , m . (2.9)
Se observ a c a am reg asit acelasi sistem de ecuat ii can cazul metodei Galerkin
(2.8). Cu alte cuvinte alegerea funct iilor de pondere W
i
= N
i
este optim a n
sensul celor mai mici p atrate.
Matricea sistemului de ecuat ii este n principiu o matrice plin a. Pe de
alt a parte, pentru solut ionarea comod a si precisa a sistemului ar preferabil
sa avem o matrice cu c at mai multe zerouri, sau dac a este posibil chiar o
matrice diagonala care practic poate transformat a n matricea unitate.
Pentru aceasta trebuie s a alegem funct iile N
i
astfel ncat
_
N
i
N
j
d =
_
1 dac a i = j
0 dac a i ,= j
Funct iile care au aceste propriet at i se numesc ortonormate (a doua propri-
etate este ortogonalitatea iar prima indic a normarea la 1).
2.2 Reprezentarea modala a prolelor aero/hi-
drodinamice
In procesul de optimizare geometric a a aripilor de avion sau paletelor tur-

bomasinilor hidraulice forma sect iunilor transversale (prole aero/hidrodina-
mice) este perturbat a cu o combinat ie liniar a de funct ii de form a. Geometria
nal a optimizat a, precum si ecient a procedurii de optimizare depind esent ial
de alegerea si numarul funct iilor de form a utilizate. Alegerea acestor funct ii
pentru reprezentarea adecvat a a prolelor aero/hidrodinamice este una din
problemele fundamentale de proiectare.
Din punct de vedere matematic orice funct ie continu a poate reprezen-
tat a printr-o serie innit a de moduri normale (funct ii ortonormate). Seria
Fourier de funct ii sinus este un asemenea exemplu. Pe de alta parte, din
punct de vedere practic dorim ca seria s a e rapid convergent a, astfel ncat
Teoria Aproxim
arii 19
daca o trunchiem dup a c at iva termeni s a obt inem o aproximare foarte bun a.
Acest deziderat este ndeplinit de setul de funct ii propus n [13].
Exista diferite modalit at i de denire analitic a a prolelor. Spre exemplu,
funct ia de grosime pentru familia NACA cu 4 cifre este dat a de
y =
t
0.2
_
0.2969
x 0.126x 0.3516x
2
+ 0.2843x
3
0.1015x
4
_
, (2.10)
unde t este grosimea maxim a raportat a la coarda de lungime unitar a. Este
evident ca funct ia y(x) din (2.10) poate scris a utiliz and urm atoarele funct ii
liniar independente:
g
1
(x) =
x x (2.11a)
g
2
(x) = x(1 x) (2.11b)
g
3
(x) = x
2
(1 x) (2.11c)
g
4
(x) = x
3
(1 x) (2.11d)
Acest set de funct ii poate extins pentru a reprezenta o diversitate mai mare
de prole, dup a cum urmeaz a:
g
5
(x) = x
4
(1 x) (2.11e)
g
6
(x) = x
5
(1 x) (2.11f)
g
7
(x) =
3
x (2.11g)
g
8
(x) =
4
x
3
x (2.11h)
g
9
(x) =
5
x
4
x (2.11i)
g
10
(x) =
6
x
5
x (2.11j)
Setul de funct ii (2.11) poate transformat ntr-un set de funct ii ortogonale
folosind procedeul recursiv Gramm-Schmidt:
h
1
(x) = g
1
(x) ,
h
2
(x) = g
2
(x)
21
h
1
(x) ,
. . .
h
m
(x) = g
m
m1
i=1
mi
h
i
(x)dx ,
unde coecient ii
mi
sunt
mi
=
1
_
0
g
m
(x)h
i
(x)dx
1
_
0
h
2
i
(x)dx
.
20 Teoria Aproxim
arii
Fiecare coecient
mi
reprezinta proiect ia funct iei g
m
pe direct ia funct iei h
i
,
n ideea analogiei cu spat iile vectoriale prev azute cu produs scalar, [15] p. 86.
Evaluarea numeric a a acestor coecient i presupune calculul unor integrale
elementare. Totusi, expresiile analitice ale funct iilor devin tot mai complicate
si de aceea calculul efectiv este recomandabil s a e efectuat cu un program
expert ca de exemplu MAPLE. Cateva valori numerice ale coecient ilor sunt
prezentate mai jos:
21
=
13
14
,
31
=
17
42
,
32
=
73
81
,
41
=
7
33
,
42
=
574
891
,
43
=
953
748
, etc.
Normarea setului de funct ii h se face simplu
N
i
(x) =
h
i
(x)
1
_
0
h
2
i
(x)dx
,
si obt inem setul de funct ii ortonormate N
i
.

In cazul seriilor Fourier funct iile
trigonometrice sinus sau cosinus ale seriei, care formeaz a un set de funct ii
ortonormate, poart a numele de funct ii modale pentru c a sunt asociate mo-
durilor proprii de vibrat ie ale unei coarde elastice xat a la capete. Prin
analogie, numim si funct iile N
i
, care au capetele xate N
i
(0) = N
i
(1) = 0,
funct ii modale desi nu corespund unor moduri proprii de vibrat ie a vreunui
sistem elastic. Figura 2.1 prezint a primele sase funct ii modale din setul
construit mai sus.
Coecient ii a din formula de aproximare (2.1) pot acum calculat i direct.
Practic, sistemul de ecuat ii (2.8) sau (2.9) devine pur si simplu
a
i
=
1
_
0
u(x) N
i
(x) dx . (2.12)
Dac a funct ia u(x) nu este cunoscut a analitic ci este precizat a doar printr-
un set de puncte (x
p
, y
p
), atunci pentru evaluarea integralelor din (2.12)
trebuie sa presupunem evolut ia funct iei pe ecare subinterval [x
p
, x
p+1
]. Dac a
consideram funct ia u(x) liniar a pe port iuni, atunci avem
x
p+1
_
x
p
u(x) N
i
(x) dx = y
p
x
p+1
_
x
p
x
p+1
x
x
p+1
x
p
N
i
(x) dx+y
p+1
x
p+1
_
x
p
x x
p
x
p+1
x
p
N
i
(x) dx
Teoria Aproxim
arii 21
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
0
0.5
1
1.5
mod 1
(a)
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
2
1
0
1
2
mod 2
(b)
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
2
1
0
1
2
3
mod 3
(c)
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
3
2
1
0
1
2
mod 4
(d)
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
2
1
0
1
2
3
mod 5
(e)
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
3
2
1
0
1
2
mod 6
(f)
Figura 2.1: Funct ii de reprezentare modal a a prolelor aero-hidrodinamice.
22 Teoria Aproxim
arii
Desi funct iile N
i
au expresii complicate, evaluarea integralelor de mai sus
este simplu de efectuat cu programul expert MAPLE.
Figura 2.2(a) prezint a reconstruct ia modal a a prolului E71 utiliz and
setul de puncte de pe extrados, respectiv de pe intrados. Se observ a c a
prolul reconstruit este foarte apropiat (practic identic din punct de vedere
ingineresc) de punctele de catalog. Unul din avantajele utiliz arii funct iilor
N
i
denite pe ntreg domeniul de analiz a poate observat n Figura 2.2(b).
Aici au fost intent ionat modicate ordonatele unor puncte pe pe intrados si
extrados. Aceast a perturbare a coordonatelor poate accidental a sau poate
parte a unui algoritm de optimizare. Se observ a c a prolul reconstruit
cu metoda celor mai mici p atrate este doar usor perturbat n zona celor
dou a puncte modicate, r am an and aproape de prolul original n rest. Mai
mult, netezimea prolului se p astreaz a, ceea ce este un foarte important din
punct de vedere practic. Asemenea tehnici de obt inere a unor noi familii
de prole aero-hidrodinamice prin perturbarea unor prole existente sunt
imperios necesare n orice proces de proiectare modern a optimizat a.
Figura 2.3 prezint a reconstruct ia a patru sect iuni transversale ale aripii
avionului Boeing 707. Se observ a abilitatea reprezent arii modale de a repro-
duce corect si forme mai complexe de corpuri prolate.
2.3 Metoda Reziduurilor Ponderate cu funct ii
denite pe subdomenii
In Sect iunea 2.2 am utilizat funct ii denite pe ntreg domeniul de analiz a, sau
funct ii globale. Construirea acestor funct ii si utilizarea lor nu este totdeauna
comod a sau chiar posibil a deoarece:

In cazul domeniilor 2D sau 3D g asirea unor funct ii de aproximare
global a este aproape imposibil a cu except ia unor geometrii foarte sim-
ple.
Pentru solut ionarea sistemului de ecuat ii n vederea obt inerii coeci-
ent ilor din (2.1) este preferabil ca setul de funct ii sa e ortogonalizat
prin procedeul Gramm-Schmidt.

In caz contrar se obt in matrici prost
condit ionate ce conduc la o precizie sc azut a a solut iei sistemului.
Coecient ii a
j
din (2.1) nu au semnicat ie zica imediat a.
O modalitate de a evita neajunsurile de mai sus este s a utiliz am funct ii
locale de aproximare n locul funct iilor globale. De data aceasta domeniul
de analiz a este mp art it n subdomenii
e
, numite elemente. Pe ecare
Teoria Aproxim
arii 23
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
x
0.02
0
0.02
0.04
0.06
0.08
y
extrados
intrados
(a) Reconstruct ia cu setul original de puncte.
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
0.02
0
0.02
0.04
0.06
0.08
0.1
punct perturbat
pe intrados
punct perturbat
pe extrados
(b) Reconstructia cu setul perturbat de puncte
Figura 2.2: Reconstruct ia modal a a prolului E71 dat prin puncte.
24 Teoria Aproxim
arii
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
0.02
0.04
0.06
0.08
(a) Prol la 8% din anvergur a
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
0.02
0.04
0.06
0.08
(b) Prol la 19% din anvergur a
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
0.04
0.02
0
0.02
0.04
0.06
0.08
(c) Prol la 40% din anvergur a
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
0.04
0.02
0
0.02
0.04
0.06
0.08
(d) Prol la 54% din anvergur a
Figura 2.3: Reconstruct ie modal a ale prolor ale aripii de avion Boeing 707.
Teoria Aproxim
arii 25
subdomeniu se construieste o aproximare local a. Dac a forma subdomeniului
este simpla (triunghiuri sau patrulatere n 2D si tetraedre sau hexaedre n
3D) atunci si funct iile de aproximare sunt simple si pot manipulate cu
usurint a.
Spre exemplu, pentru probleme 1D putem considera o aproximat ie u
h
liniar a pe ecare element. Pentru aceasta se prevad noduri la capetele ec arui
element, si denim funct iile de aproximare liniare pe port iuni
N
j
=
_
1 n nodul j
0 n celelalte noduri
(2.13)
iar N
j
este nenula numai n elementele nvecinate nodului j. Prin urmare
putem scrie aproximarea global a
u u
h
=
j
N
j
(x) u(x
j
) =
j
N
j
(x) u
j
. (2.14)
Observ am c a, spre deosebire de aproximarea (2.1) cu funct ii globale, n cazul
de fat a coecient ii u
j
reprezinta chiar valorile nodale ale aproximat iei. Pentru
probleme 1D aproximat ia cu funct ii liniare pe port iuni este prezentat a n
Sect iunea 4.10.1, iar pentru probleme 2D n Sect iunea 5.4.
2.3.1 Proprietat i generale ale funct iilor locale de apro-
ximare
Funct iile de aproximare utilizaten Metoda Elementului Finit au urm atoarele
propriet at i generale:
(a) Proprietatea de interpolare: T inand cont c a u
h
=
i
N
i
(x) u
i
avem
u
h
(x
j
)
i
N
i
(x
j
) u
i
= u
j
= N
i
(x
j
) =
_
1 dac a i = j
0 dac a i ,= j
(2.15)
Cu alte cuvinte, aceasta este denit ia (2.13).
(b) Proprietatea de sum a constant a:

In cel mai simplu caz, un set de funct ii
locale de aproximare trebuie s a poat a reprezenta o funct ie constant a.
Prin urmare,
u = 1 = u
h
= 1 =
i
N
i
(x
j
) u
i
. (2.16)
26 Teoria Aproxim
arii
Dar proprietatea de interpolare implic a u
i
= 1, sau
i
N
i
(x) = 1, x , (2.17)
adic a suma tuturor funct iilor locale de aproximare este egal a cu unitatea.
(c) Proprietatea de conservare: T inand cont de proprietatea anterioar a,
suma derivatelor funct iilor de aproximare este
i
N
i
x
k
= 0, x
e
. (2.18)
Proprietatea este valabil a pentru orice punct din interiorul unui element.
La frontiera dintre elemente de regul a derivatele nu sunt denite (sunt
discontinue).
2.3.2 Implementarea elementala
Sa revenim acum la Metoda Reziduurilor Ponderate formulat a cu funct ii
locale:
_
W
i
(u
j
N
j
u
j
) d = 0 . (2.19)
Ideea de baza este sa descompunem integralele ca o sum a pe subdomeniile
elementale,
_
. . . d =
e
_
e
. . . d
e
. (2.20)
Integralele sunt evaluate relativ simplu la nivel elemental pentru c a expre-
siile funct iilor de aproximare sunt simple. Singura informat ie necesara pen-
tru evaluarea integralelor o constituie coordonatele nodurilor care apart in
elementului. Metodologia general a ce urmeaz a a aplicat a n capitolele
urm atoare poate succint descris a dup a cum urmeaz a:
identicarea nodurilor elementului si a coordonatelor acestora
calculul integralelor pentru ecare element n parte
adunarea contribut iei ecarui element la matricea sistemului, respectiv
la vectorul termenilor liberi.
Teoria Aproxim
arii 27
Putem exprima matematic procedeul de mai sus astfel:
j
K
ij
u
j
=
j
_
e
K
e
ij
_
u
j
=
e
r
e
i
= r
i
(2.21)
Aceasta este ideea de baz a care se reg aseste n Metoda Elementului Finit sau
Metoda Volumului Finit aplicate pe ret ele de discretizare arbitrare.
28 Metoda Elementelor de Frontier
a
Capitolul 3
Metoda Elementului de
Frontiera
3.1 Ecuat ia integrala pe frontiera
3.1.1 Metoda Reziduurilor Ponderate
Formularea matematic a a multor probleme din natur a conduce la ecuat ii
cu derivate part iale carora li se ataseaza condit ii la limit a corespunz atoare
form andu-se asa-numitele probleme la limit a. Pentru majoritatea aplicat iilor
practice ingineresti este imposibil a construirea unor solut ii analitice si prin
urmare s-au dezvoltat procedee numerice pentru obt inerea unor solut ii apro-
ximative.
Istoric vorbind, probabil prima tehnic a numeric a este metoda diferent elor
nite, la care aproximarea ecuat iei date se face utilizand dezvolt ari locale ale
operatorilor diferent iali, adic a de fapt serii Taylor trunchiate.

In general,
dezideratul unei tehnici numerice este de a aproxima ecuat iile ce guverneaza
fenomenul n interiorul domeniului zic astfel ncat s a se reduca num arul
innit de grade de libertate ale sistemului la o mult ime nita. Este necesara
prin urmare discretizarea at at a domeniului c at si a frontierei sale, respectiv
elaborarea unor relat ii speciale pentru absorbirea n ecuat ii a condit iilor la
limit a date.
Cadrul matematic general n care se fundamenteaz a formul arile specice
care conduc la diverse metode numerice este Metoda Reziduurilor Ponderate
(MRP). Pentru a preciza ideile de baz a ale MRP vom face apel la problema
cu condit ii la limit a (3.1) pentru ecuat ia lui Poisson (3.1a), n asa-numita
formulare tare:
Pentru f : R, g :
g
R, si h :
h
R, sa se g aseasc a u :

R
29
a
astfel ncat,
2
u = f n , (3.1a)
u = g pe
g
, (3.1b)
u
n
= h pe
h
. (3.1c)
Funct ia u(x) este funct ia necunoscuta (n cazul de fat a un c amp scalar), iar
x este vectorul de pozit ie al punctului spat ial curent. Frontiera domeniului
de analiz a este =
g
h
. Pe port iunea
g
a frontierei se impun valo-
rile lui u, condit iile de tipul (3.1b) ind denumite condit ii pe frontier a (la
limit a) esent iale sau de tip Dirichlet. Pe port iunea
h
a frontierei se im-
pun valorile derivatei normale a lui u, adic a n u cu n versorul normalei
exterioare, condit iile de tipul (3.1c) ind denumite condit ii pe frontier a (la
limit a) naturale sau de tip Neumann.
Cum solut ia numeric a este calculat a ntr-un num ar nit de puncte, ea
va o aproximat ie a solut iei exacte continue. Prin urmare, solut ia cautat a
nu va satisface exact ecuat ia (3.1a) si/sau condit iile (3.1b,3.1c), gener and
asa-numitele reziduuri (sau erori) de tipul
R =
2
u f ,= 0 , R
g
= u g ,= 0 , R
h
=
u
n
h ,= 0 .
Scopul oric arui procedeu de aproximare este de a face c at mai mici aceste
erori. Dup a maniera n care se transpune n practic a acest deziderat se obt in
diferite metode de solut ionare numeric a. Astfel, considerand o funct ie de
pondere w, n ipoteza c a funct ia de aproximare u satisface toate condit iile la
limit a impuse (deci R
g
= 0 si R
h
= 0) singura eroare R ar putea anulat a
n medie, n raport cu funct ia w,
_
R w d = 0 .
Acesta este punctul de pornire al metodei reziduurilor ponderate. Evident,
daca funct ia de aproximare u nu satisface condit iile la limit a esent iale sau
pe cele naturale, sau nu le satisface pe am andou a, trebuie impuse cerint e
aseman atoare de satisfacere n medie a condit iilor pe frontier a. Prin urmare,
n locul problemei la limit a (3.1) se poate considera urm atoarea ecuat ie pon-
derat a unica
_
2
u f
_
w d =
_
g
(u g)
w
n
d +
_
h
_
u
n
h
_
w d . (3.2)
Metoda Elementelor de Frontier
a 31
Integr and prin p art i n membrul stang, obt inem urm atoarea formulare slab a,
_
(w) (u) d +
_
w f d =
_
g
w
u
n
d +
_
h
w h d +
_
g
w
n
(u g) d . (3.3)
Se poate observa c a n aceast a ecuat ie care nlocuieste problema (3.1) apar
explicit condit iile Dirichlet si Neumann. Dac a alegem spat iul funct iilor n
care caut am solut ia astfel ncat (3.1b) s a e satisf acut a si w = 0 pe
g
,
atunci obt inem metoda Galerkin descrisa de ecuat ia
_
(w) (u) d =
_
h
w h d
_
w f d . (3.4)
Acesta este punctul de pornire ale Metodei Elementului Finit n varianta
Galerkin.
Dac a integr am nca odat a prin p art i n membrul stang al ecuat iei (3.3)
obt inem asa-numita formulare invers a,
_
(
2
w) u d
_
w f d =
g
w
u
n
d
_
h
w h d +
_
h
w
n
u d +
_
g
w
n
g d . (3.5)
Aparent nu s-a obt inut nici un avantaj cu aceast a nou a formulare. Totusi,
dac a funct ia de pondere este aleas an mod particular, este posibil a eliminarea
integralelor pe domeniul . Aceast a alegere corespunde solut iei fundamentale
a ecuat iei Laplace, numita si funct ia Green a operatorului Laplace. Prin
urmare, vom nlocui funct ia de pondere w n (3.5) cu funct ia G care este
solut ia ecuat iei
2
G(p, x) = (p, x) , (3.6)
unde p este un punct x din spat iu iar x este punctul curent.

In membrul
drept avem funct ia a lui Dirac, care prin denit ie are proprietatea
_
(p, x) u(x) d
x
= u(p) . (3.7)
In sect iunea 3.1.2 vom detalia semnicat ia si propriet at ile acestui instrument
matematic. Trebuie remarcat c a funct ia Green depinde de variabila spat ial a
a
x, dar si de punctul p care este un parametru xat. Cu aceasta, primul
termen din membrul stang al ecuat iei (3.5) se reduce la u(p).
A doua integral a pe domeniu cont ine funct ia cunoscut a f. Cum aceast a
funct ie este arbitrar a, n general integrala corespunz atoare trebuie evaluat a
utilizand o triangulat ie a domeniului si o tehnica de aproximare a inte-
gralei similar a cu cea utilizat a n Metoda Elementului Finit. Dac a nsa
f 0 atunci dispare integrala corespunz atoare pe domeniu (avem varianta
omogen a a ecuat iei 3.1a, adic a ecuat ia lui Laplace) si (3.5) va cont ine numai
integrale pe frontier a.
q
q
p
p
n
d
r=p q
q
0
v
Figura 3.1: Domeniul de analiz a cu punctul interior p si punctul curent pe
frontier a q.
Dac a not am cu q vectorul de pozit ie al punctului curent de pe frontiera
, Figura 3.1, si cu n
q
versorul normalei exteriorare n punctul q, atunci
(3.5) devine:
u(p) +
_
h
G(p, q)
n
q
u(q) d
q
+
_
g
G(p, q)
n
q
g(q) d
q
=
_
g
G(p, q)
u(q)
n
q
d
q
+
_
h
G(p, q) h(q) d
q
. (3.8)
Ecuat ia (3.8) arat a c a dac a se cunoaste funct ia Green a operatorului diferen-
t ial atunci solut ia ecuat iei omogene n orice punct din interiorul domeniului
poate calculat a numai funct ie de valorile funct iei u(q) si ale derivatei nor-
male u(q)/n
q
pe frontiera domeniului. Mai mult, dac a v
p
este un versor
oarecare n punctul interior p, Figura 3.1, atunci (3.8) poate diferent iat a
a 33
pentru a calcula variat ia solut iei u(p) n direct ia v
p
, adic a u(p)/v
p
,
u(p)
v
p
=
_
2
G(p, q)
v
p
n
q
u(q) d
q
2
G(p, q)
v
p
n
q
g(q) d
q
+
_
g
G(p, q)
v
p
u(q)
n
q
d
q
+
_
h
G(p, q)
v
p
h(q) d
q
. (3.9)
Ce se nt ampl a nsa dac a n (3.8) nsusi punctul p se gaseste pe fron-
tiera domeniului? Aceast a situat ie va examinat a n detaliu n sect iunea
3.1.3. Ceea ce putem spune deocamdat a este ca (3.8) devine o relat ie de
leg atur a ntre valorile funct iei u si ale derivatei normale u/n numai pe
frontiera domeniului. Cum pe port iunea
g
sunt prescrise valorile lui u, iar
pe port iunea
h
se cunosc valorile lui u/n, din ecuat ia pe frontier a se
vor putea determina valorile lui u pe
h
, respectiv valorile lui u/n pe
g
.
Odat a acestea calculate, (3.8) poate utilizat a pentru evaluarea solut iei u(p)
n orice punct din interiorul domeniului.
Este restrict ionat a (3.8) la ecuat ii omogene? Nu, ncepand cu anii

80 au
fost dezvoltate tehnici aproximative care s a nlocuiasca integrala pe dome-
niu ce cont ine funct ia arbitrar a f cu o integral a pe frontier a. Amintim aici
Metoda Reciprocit at ii Duale (1982) si Metoda Reciprocit at ii Multiple (1988),
dar prezentarea lor dep aseste cadrul acestei cart i.
3.1.2 Funct ia a lui Dirac
Funct ia delta a fost introdus a si utilizat a n zica de Dirac, cu mult nainte ca
acest concept s a devin a respectabil n comunitatea matematicienilor. Cum
riguros vorbind nu exist a funct ii care sa posede propriet at ile funct iei , a
devenit imperios necesar sa se construiasc a o nou a teorie matematic a care s a
includ a funct ia . La nceputul anilor

50 Laurent Schwarz [27] a formulat
teoria distribut iilor, dar o denumire mai potrivit a pentru acest concept este
funct ii generalizate (suger and c a sunt incluse funct iile clasice, dar evit and
posibila confuzie cu distribut iile din teoria probabilit at ilor).
Ideea funct iei porneste de la exprimarea operatorului identitate sub
form a de operator integral,
u(x) =
_
(x; t)u(t)dt . (3.10)
Dac a relat ia de mai sus este valabil a pentru toate funct iile continue u(t),
atunci (x; t) trebuie s a e zero dac a x ,= t, deci putem scrie
(x; t) = (x t) , (3.11)
a
sau n particular (x) = 0 dac a x ,= 0. Conform denit iei dat a de Dirac,
funct ia este zero pentru orice valoare a lui x, cu except ia originii unde
devine innit a astfel ncat
(x)dx = 1 . (3.12)
Din punct de vedere matematic, aceast a denit ie este un non-sens. Daca o
funct ie este zero peste tot cu except ia unui singur punct, integrala ei, in-
diferent de denit ia integralei, este n mod necesar zero. Totusi, utilitatea
funct iei a impulsionat matematicienii s a i g aseasc a o justicare riguroa-
sa. Teoria lui L. Schwarz justic a nu numai utilizarea funct iei dar si a
derivatelor ei de orice ordin. Metodele dezvoltate sunt foarte utile pentru c a
permit interschimbarea operat iilor de trecere la limit a chiar si atunci cand
aceast a operat ie nu este valid a pentru funct ii ordinare, si pentru ca permite
utilizarea unor dezvolt ari n serie care altfel le consideram divergente.

In cele
ce urmeaza vom prezenta c ateva rezultate importante din teoria funct iilor
generalizate.
Interpretarea funct iei
Scurta introducere de mai sus ridic antrebarea legitim a Ce trebuie s ant elegem
prin funct ia ? Cea mai important a proprietate a ei, care o face dealtfel util a,
este urmatoarea: pentru orice funct ie continu a (x) avem,
(x)(x)dx = (0) , (3.13)

adic a funct ia selecteaza valoarea funct iei n origine. Pe de alt a parte,
orice ecuat ie ce implica funct ia trebuie nt eleasa n sensul urmator: dac a
ecuat ia este multiplicat a cu o funct ie arbitrar a continu a si integrat a de la
la cu (3.13) folosit a pentru evaluarea integralelor ce cont in funct ia ,
rezultatul trebuie s a e o ecuat ie corecta ce implic a funct ii ordinare. Relat ia
(3.13) ne permite practic s a denim funct ionala F[] (funct ionala ind o
aplicat ie ce asociaza unei funct ii un num ar) astfel ncat F[] = (0).
De exemplu x(x) = 0 pentru c a dac a (x) este o funct ie continu a si
not am x(x) = (x), atunci
_
x(x)(x)dx =
_
(x)(x)dx = (0) = 0 .
a 35
Vom considera c a tehnicile uzuale precum integrarea prin p art i pot
aplicate integralelor ce cont in funct ia . Pentru ilustrare, vom ar ata c a dac a
f(x) este o funct ie monoton a care se anuleaz a n x = x
0
, atunci
(f(x)) =
(x x
0
)
[f
(x
0
)[
, (3.14)
unde simbolul (x x
0
) nseamn a
(x)(x x
0
)dx = (x
0
) .
In integrala
(f(x))(x)dx
facem substitut ia y = f(x) si (y) = (x)/[f
(x)[. Cu acestea avem
(y)(y)dy = (0) =
(x
0
)
[f
(x
0
)[
.
Ca un caz particular al relat iei (3.14) avem
(ax b)(x)dx = [a[

1
(ba
1
) ,
si (x) = (x).
Remarc am c a funct ia (x) este tratat a exact ca si cand ar o funct ie
ordinar a, dar nu ne vom referi niciodat a la valorile ei. Vom vorbi numai
despre valorile integralelor ce cont in funct ia delta.
Funct ii test si funct ii simbolice
Funct ia (x) utilizat a mai sus pentru a testa validitatea relat iei (3.14) este un
exemplu de funct ie test. Pentru a opera cu ecuat ii diferent iale este convenabil
sa denim funct iile test ca ind acele funct ii (x) care sunt continue, au
derivate de orice ordin continue, si se anuleaza n exteriorul unui interval
nit. Un exemplu concret de funct ie test este
(x) =
_
Aexp
_
c
(xa)
_
exp
_
d
(x+b)
_
a < x < b
0 x a sau x b
a
unde A, a, si b sunt numere reale iar , , c, si d sunt numere reale pozitive.
Evident, intervalul a x b n exteriorul c aruia funct ia se anuleaz a nu
trebuie sa e acelasi pentru toate funct iile test.
Funct ionala F denita de (3.13) este liniar a pentru c a F[c
1
1
+ c
2
2
] =
c
1
1
(0) + c
2
2
(0) = c
1
F[
1
] + c
2
F[
2
]. Laurent Schwarz numeste distribut ie
orice funct ional a liniar a n spat iul funct iilor test.

In principiu am dori s a
exprim am orice funct ional a F[] sub forma,
F[] =
s(x)(x)dx .
Am v azut c a este posibil sa introducem simbolul (x) astfel ncat
F[] = (0) =
(x)(x)dx .
Funct ia este un exemplu de funct ie simbolic a. Ne putem propune prin
urmare ca pentru orice funct ional a F[] peste spat iul funct iilor test s a intro-
ducem o funct ie simbolica s(x) astfel ncat
s(x)(x)dx = F[] .
O funct ie simbolica nu trebuie s a aib a valori; ea produce o valoare numeric a
atunci c and este nmult it a cu o funct ie test si integrat a. Un alt exemplu de
funct ie simbolica este
(n)
(x), denit a ca
(n)
(x)(x)dx = (1)
n
d
n
dx
n
x=0
.
Deoarece membrul drept este o funct ional a liniar a peste spat iul funct iilor
test,
(n)
este o funct ie simbolica.
Pe scurt, funct iile simbolice se utilizeaza n acelasi mod ca si funct iile
ordinare. Orice ecuat ie ce implica funct ii simbolice trebuie nt eleasan modul
urm ator: dac a ecuat ia este nmult it a cu o funct ie test si integrat a de la
la +, utiliz and propriet at ile funct ionale ale funct iilor simbolice la evaluarea
integralelor, rezultatul trebuie s a e o ecuat ie corectan funct ii ordinare. Prin
denit ie, o funct ie generalizat a este o funct ional a liniar a denit a pe spat iul
funct iilor test.
a 37
Derivatele funct iilor simbolice
Dorim s a denim conceptul de derivat a a unei funct ii simbolice astfel ncat
sa si ment ina valabilitatea si pentru funct iile ordinare.
Deoarece funct ia simbolic a este denit a prin intermediul funct ionalei pe
care o produce, trebuie sa utiliz am propriet at ile de integrare ale funct iilor
ordinare. O asemenea proprietate este integrarea prin p art i. Dac a f(x) este
o funct ie cu derivat a continu a, atunci
(x)(x)dx =
f(x)
(x)dx . (3.15)
Deoarece (x) se anuleaz a n exteriorul unui interval nit, termenul evaluat
la capetele intervalului de integrare este nul. Putem folosi (3.15) pentru a
deni derivata unei funct ii simbolice s(x), si spunem ca s
(x) este derivata

lui s(x) dac a
(x)(x)dx =
s(x)
(x)dx , (3.16)
pentru orice funct ie test (x). Spre exemplu,
(x) este denit a de relat ia
(x)(x)dx =
(x)
(x)dx =
(0) ; (3.17)
n consecint a,
(x) produce funct ionala ce asociaz a valoarea
(0) funct iei

test (x). Analog putem deni derivata de ordinul al doilea
(x) ca ind
(x)(x)dx =
(x)
(x)dx =
(0) .
Observ am c a funct ia simbolic a
(n)
(x) introdus a ca exemplu n sect iunea
precedenta este de fapt derivata de ordin n a funct iei , adic a
(n)
(x) =
d
n
(x)
dx
n
.
Putem ar ata c a nsasi funct ia este derivata funct iei H(x) denit a de relat ia
H(x)(x)dx =
_
0
(x)dx . (3.18)
a
Pentru a vedea aceasta folosim (3.16),
(x)(x)dx =
H(x)
(x)dx =
_
0
(x)dx = (0) ,
deoarece () = 0. Prin urmare,
H
(x) = (x) . (3.19)

Funct ia simbolic a H(x) denit a n (3.18) este egal a cu funct ia ordinar a ce
are valorile,
H(x) =
_
1 x > 0
0 x < 0
,
si poart a numele de funct ia unitate a lui Heaviside. Sa not am c a derivata
funct iei H(x) este zero pentru x > 0 si x < 0, si este nedenita pentru x = 0.
Funct ia multidimensionala
Conceptele prezentate mai sus au fost introduse si utilizate pentru funct ii
de o variabil a. S a examin am n continuare cazul funct iilor de mai multe
variabile. Dac a (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) este funct ia n-dimensional a, atunci prin
analogie cu (3.13) vom scrie
_
. . .
_
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)dx
1
. . . dx
n
= (0, 0, . . . , 0) .
Cum este continu a, ordinea n care se consider a limitele part iale pentru
cele n coordonate nu conteaz a, si rezulta c a funct ia n-dimensional a este
produsul a n funct ii monodimensionale,
_
. . .
_
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)(x
1
)(x
2
) . . . (x
n
)dx
1
. . . dx
n
= (0, 0, . . . , 0) ,
sau pe scurt,
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = (x
1
)(x
2
) . . . (x
n
) . (3.20)
Expresia funct iei devine mai complicat a n coordonate curbilinii. S a exa-
min am pentru nceput cazul spat iului bidimensional, n care trecem de la
coordonatele carteziene x
1
, x
2
la coordonatele curbilinii
1
,
2
cu formulele:
x
1
= u(
1
,
2
), x
2
= v(
1
,
2
) .
a 39
Presupunem ca u si v sunt bijective si derivabile. S a consider am c a punctul
1
=
1
,
2
=
2
corespunde punctului x
1
=
1
, x
2
=
2
.

In urma schimbarii
de variabil a, ecuat ia
_ _
(x
1
1
)(x
2
2
)(x
1
, x
2
)dx
1
dx
2
= (
1
,
2
) ,
devine
_ _
(u(
1
,
2
)
1
)(v(
1
,
2
)
2
)(u, v)[J[d
1
d
2
= (
1
,
2
) ,
unde J este Jacobianul transform arii dat de formula
J =
u
1
v
2
v
1
.
Ecuat ia (3.20) arat a c a funct ia simbolic a
(u(
1
,
2
)
1
)(v(
1
,
2
)
2
) [J[
asociaz a oric arei funct ii test valoarea funct iei respective n punctul unde u =
1
si v =
2
, adic a n punctul unde
1
=
1
si
2
=
2
; prin urmare putem
scrie
(u(
1
,
2
)
1
)(v(
1
,
2
)
2
) [J[ = (
1
1
)(
2
2
) ,
sau dac a J ,= 0,
(x
1
1
)(x
2
2
) =
(
1
1
)(
2
2
)
[J[
. (3.21)
Ca o ilustrare a acestui rezultat, s a consider am transformarea de la coordo-
natele rectangulare x, y la coordonatele polare r, , unde x = r cos , y =
r sin . Deoarece J = r, avem
(x x
0
)(y y
0
) =
(r r
0
)(
0
)
r
, (3.22)
dac a x
0
= r
0
cos
0
si y
0
= r
0
sin
0
. Ce se nt ampl a cu (3.22) dac a J = 0
pentru
1
=
1
,
2
=
2
?

In acest caz transformarea de la x
1
, x
2
la
1
,
2
nu mai este biunivoc a. Pentru exemplul de mai sus, Jacobianul devine zero
n origine x = y = 0, unde pentru r = 0 putem avea orice valoare pentru
. Aceasta situat ie este tipica n cazul general. Vom numi o coordonat a
precum , care nu are o valoare bine determinat a ntr-un punct singular al
transform arii, coordonat a ignorabil a.
a
Sa presupunem ca x
1
=
1
, x
2
=
2
este un punct singular al transfor-
m arii de coordonate unde
2
este o coordonat a ignorabil a, iar funct ia test
(x
1
, x
2
) n spat iul x
1
, x
2
devine (
1
,
2
) n spat iul
1
,
2
. Cand punctul
x
1
=
1
, x
2
=
2
este singular avem
1
=
1
,
2
este nedeterminat, si funct ia
(
1
,
2
) va depinde numai de
1
. Not am aceast a valoare cu (
1
).
Funct ia simbolic a ce corespunde lui (x
1
1
)(x
2
2
) devine o funct ie
simbolica numai de
1
. Vom avea deci,
(
1
,
2
) =
_ _
(u
1
)(v
2
)(u, v)[J[d
1
d
2
=
_ _
t(
1
)(
1
,
2
)[J[d
1
d
2
= (
1
) ,
(3.23)
unde t(
1
) este o funct ie simbolica ce depinde de
1
. Dac a not am J
1
=
_
[J[ d
2
, atunci (3.23) va satisf acut a dac a t(
1
) = (
1

1
)/ [J
1
[. Prin
urmare, n cazul n care J = 0 pentru x
1
=
1
, x
2
=
2
, avem
(x
1
1
)(x
2
2
) =
(
1
1
)
[J
1
[
.
Spre exemplu, pentru transformarea de la coordonate rectangulare la coor-
donate polare este coordonata ignorabil a n origine si
_
2
0
rd = 2r; deci,
(x) (y) =
(r)
2r
. (3.24)
Rat ionamentul expus mai sus r am ane valabil si pentru transform ari de
coordonate n spat ii n-dimensionale. Fie x
1
, . . . , x
n
un sistem de coordonate
rectangulare si
1
, . . . ,
2
un alt sistem de coordonate nu neap arat ortogonal,
cu volumul elementar n-dimensional [J[d
1
. . . d
n
. Dac a n punctul P de
coordonate x
1
=
1
, . . . , x
n
=
n
, respectiv
1
=
1
, . . . ,
n
=
n
, Jacobianul
este nenul, atunci
(x
1
1
) . . . (x
n
n
) = [J[
1
(
1
1
) . . . (
n
n
) .
Sa consider am acum cazul n care J = 0n P si coordonatele
1
=
1
, . . . ,
k
=
k
denesc P, respectiv
k+1
, . . . ,
n
sunt ignorabile. Dac a not am J
k
=
_
. . .
_
Jd
k+1
. . . d
n
, adic a J
k
este integrala Jacobianului n raport cu co-
ordonatele ignorabile, atunci
(x
1
1
) . . . (x
n
n
) = [J
k
[
1
(
1
1
) . . . (
k
k
) . (3.25)
In nal sa exemplic am pentru coordonatele sferice r, , denite de

transformarea x = r sin cos , y = r sin sin , z = r cos . Jacobianul este
a 41
J = r
2
sin si se anuleaza n toate punctele de pe axa z unde este coor-
donat a ignorabil a, respectiv n origine unde at at cat si sunt coordonate
ignorabile. Fie punctul (x
, y
, z
) n coordonate rectangulare cu coordonatele

sferice (r
); dac a r
,= 0,
,= 0, avem
(x x
) (y y
) (z z
) =
(r r
) (
) (
)
r
2
sin
.
Dac a x
= y
= 0, atunci
= 0 si unghiul este ignorabil, deci

(x) (y) (z z
) =
(r r
) ()
2r
2
sin
.
Dac a x
= y
= z
= 0 atunci r
= 0 si unghiurile si sunt ignorabile, deci

(x) (y) (z) =
(r)
4r
2
. (3.26)
3.1.3 Funct ia Green. Ecuat ia integrala
Sa revenim la ecuat ia 3.6 care deneste funct ia Green (solut ia fundamental a)
pentru ecuat ia lui Laplace. Conform relat iilor (3.24, 3.26) care particulari-
zeaza funct ia n dou a, respectiv trei, dimensiuni observ am c a membrul
drept n (3.6) depinde numai de distant a r ntre punctul x (parametrul p)
si punctul curent. Prin urmare, si funct ia G va depinde numai de r.
Rescriind ecuat ia (3.6) n dou a dimensiuni, avem
1
r
d
dr
_
r
dG
dr
_
=
(r)
2r
.
Folosind (3.19), respectiv faptul c a pentru r > 0 avem H(r) = 1, putem
integra succesiv pentru a obt ine
G =
1
2
ln r
_
=
1
2
ln
1
r
_
. (3.27)
Sa veric am acum proprietatea de normare a funct iei , (vezi ecuat ia 3.12),
_
2
G d =
_
d = 1 . (3.28)
Evident,
2
G = 0 pentru r > 0, mai put in n punctul x unde r = 0. Prin
urmare, pentru a calcula integrala pe domeniu este sucient s a o evalu am pe
un disc T de raz a mic a , Figura 3.2.

In cazul bidimensional vom avea,
0
n
D
Figura 3.2: Discul de raz a din jurul punctului p pe care se face integrarea
funct iei
2
G.
_
D
2
G d =
_
D
G
n
d T este frontiera discului T
=
_
D
G
r
d n si r au aceeasi direct ie
=
1
2
(2) teorema de medie pe discul T
= 1 adic a (3.28) este satisf acut a.
Asadar, coecientul
1
2
provine din faptul c a putem nconjura punctul p cu
un disc elementar inclus n domeniu.
In spat iul tridimensional utiliz am (3.26) si ecuat ia (3.6) devine

1
r
2
d
dr
_
r
2
dG
dr
_
=
(r)
4r
2
,
de unde funct ia Green tridimensional a este
G =
1
4r
. (3.29)
Proprietatea (3.28) se veric a si n acest caz similar cu cazul bidimensional,
dar punctul p este inclus ntr-o sfer a de raz a a c arei suprafat a are aria 4
2
.
Asa cum spuneam n nalul sect iunii 3.1.1, ecuat ia (3.8) si dovedeste
utilitatea atunci c and punctul p este pe frontiera, asa cum se prezinta n
Figura 3.3. Pentru a examina aceast a situat ie vom l argi domeniul la
ca n Figura 3.4 astfel ncat punctul p sa e interior n
, dup a care facem

0 pentru a reveni la , respectiv p . Frontiera noului domeniu
a 43
q
q
p
n
d
0
q
r
=
p
q
p
n
Figura 3.3: Punctul curent (de integrare) q si punctul pentru care se scrie
ecuat ia integral a pe frontier a p, mpreuna cu versorii normalelor exterioare.
p
n
Figura 3.4: Extinderea domeniului cu un semidisc de raz a si frontier a ,
centrat n p.
va
, unde este un semicerc (n cazul bidimensional) de raz a .

Rescriind (3.8) avem,
u(p) +
_
G(p, q)
n
q
u(q) d
q
+
_
G(p, q)
n
q
u(q) d
q
=
_
G(p, q)
u(q)
n
q
d
q
+
_
G(p, q)
u(q)
n
q
d
q
, (3.30)
unde am subnt eles (pentru simplicarea scrierii) ca u si u/n iau valorile
prescrise de condit iile la limit a pe port iunile corespunzatoare ale frontierei.
Sa consider am mai nt ai,
_
G(p, q)
n
q
u(q) d
q
=
_
u

n
_
1
2
ln r
_
d funct ia Green n 2D
=
_
u

r
_
1
2
ln r
_
d /n /r pe
=
1
2
_
u
r
d
=
1
2
1
u d deoarece r = pe
=
1
2
1
u(p) teorema de medie.

Prin urmare am obt inut
lim
0
_
G(p, q)
n
q
u(q) d
q
=
1
2
u(p). (3.31)
Printr-un rat ionament similar obt inem
lim
0
_
G(p, q)
u(q)
n
q
d
q
= lim
0
_
1
2
u
n
(p) ln
_
= 0 . (3.32)
Inlocuind (3.31) si (3.32) n (3.30), si t inand cont c a lim

0
= , obt inem
ecuat ia integral a pe frontier a:
1
2
u(p) +
_
G(p, q)
n
q
u(q) d
q
=
_
G(p, q)
u(q)
n
q
d
q
, (3.33)
a 45
p

Figura 3.5: Extinderea domeniului cu un sector de disc de raz a si centrat

n p, pentru un punct unghiular al frontierei.
unde evident vomnlocui u cu g pe port iunea
g
a frontierei, respectiv u/n
cu h pe port iunea
h
. Coecientul 1/2 din ecuat ia (3.33) este valabil pen-
tru port iunile netede ale frontierei, adic a n p avem tangent a unica. Ce se
nt ampl a dac a p este un punct unghiular al frontierei, ca n Figura 3.5 ?
Refac and rat ionamentul anterior obt inemn loc de 1/2 coecientul /(2) ,
unde este unghiul ntre tangentele la st anga si la dreapta punctului p.
In sinteza, am obt inut ecuat ia integral a pe frontier a

c(p) u(p) +
_
G(p, q)
n
q
u(q) d
q
=
_
G(p, q)
u(q)
n
q
d
q
, (3.34)
unde pentru probleme bidimensionale avem,
G =
1
2
ln r, r = [p q[
c(p) =
_
_
1, p
1/2, p si neteda n p
unghiul interior
2
, p si nu este neteda n p
respectiv pentru probleme tridimensionale,
G =
1
4r
, r = [p q[
c(p) =
_
_
1, p
1/2, p si neteda n p
unghiul solid interior
4
, p si nu este neteda n p
Ecuat ia (3.34) implic a numai distribut ia pe frontier a a funct iei u si a derivatei
normale u/n, si odat a acestea determinate tot (3.34) poate utilizat a
pentru evaluarea solut iei n orice punct din interiorul domeniului.
a
Operatori integrali
Ecuat iile (3.8) si (3.9), precum si (3.34) utilizeaz a operatori integrali denit i
pe frontiera domeniului, dup a cum urmeaz a:
L
(p)
_
G(p, q) (q) d
q
, (3.35a)
M
(p)
_
G(p, q)
n
q
(q) d
q
, (3.35b)
_
M
t
(p; v
p
)
_
G(p, q)
v
p
(q) d
q
, (3.35c)
N
(p; v
p
)
_
2
G(p, q)
v
p
n
q
(q) d
q
, (3.35d)
unde (q) este o funct ie oarecare denit a pentru q , iar v
p
este un ver-
sor oarecare n punctul p. Cunoasterea propriet at ilor acestor operatori este
esent ial a pentru a construi o aproximat ie numerica a lor.

In general, pentru
orice funct ie , L
(p) si N
(p; v
p
) sunt continue c and se traverseaz a
frontiera , indiferent de versorul v
p
considerat. Operatorii M si M
t
au
urm atoarele propriet at i de salt n vecin atatea frontierei (cu 0):
M
(p+n
p
)+
1
2
(p) = M
(p) = M
(pn
p
)
1
2
(p) , (3.36a)
_
M
t
(p + n
p
; n
p
)
1
2
(p) =
_
M
t
(p; n
p
)
=
_
M
t
(p n
p
; n
p
) +
1
2
(p) , (3.36b)
unde n
p
este versorul normalei la n punctul p . Aceste propriet at i de
salt se modic a corespunz ator dac a nu este neted a n p.
Pentru a completa expresiile operatorilor integrali, mai ad aug am c a:
G
n
q
=
G
r
r
n
q
, (3.37a)
G
v
p
=
G
r
r
v
p
, (3.37b)
2
G
v
p
n
q
=
G
r
2
r
v
p
n
q
+

2
G
r
2
r
v
p
r
n
q
, (3.37c)
a 47
unde
r
n
q
=
r n
q
r
, (3.37d)
r
v
p
=
r v
p
r
, (3.37e)
2
r
v
p
n
q
=
1
r
_
v
p
n
q
+
r
v
p
r
n
q
_
(3.37f)
si
G
r
=
1
2
1
r
,

2
G
r
2
=
1
2
1
r
2
, n dou a dimensiuni , (3.37g)
G
r
=
1
4
1
r
2
,

2
G
r
2
=
1
2
1
r
3
, n trei dimensiuni . (3.37h)
Cu acestea obt inem,
2
G
v
p
n
q
=
1
2r
2
_
v
p
n
q
+ 2
r
v
p
r
n
q
_
n 2D , (3.37i)
2
G
v
p
n
q
=
1
4r
3
_
v
p
n
q
+ 3
r
v
p
r
n
q
_
n 3D . (3.37j)
Avem acum toate ingredientele necesare pentru calculul numeric al operato-
rilor integrali, adic a pentru p si v
p
precizate trebuie parcurse urmatoarele
etape preliminare:
A: se precizeaza q
B: se determina versorul normalei n
q
C: se calculeaza v
p
n
q
D: se calculeaz a r
E: se calculeaza r si r
2
F: se calculeaza r
3
n cazul tridimensional
G: se calculeaz a r/n
q
cu (3.37d)
H: se calculeaza r/v
p
cu (3.37e)
I: se calculeaza (r/n
q
)(r/v
p
)
J: se calculeaza
2
r/v
p
n
q
cu (3.37f)
a
Scrisa cu operatorii integrali, ecuat ia (3.33) devine
__
M +
1
2
I
_
u
_
(p) =
_
L
u
n
_
(p) , p . (3.38)
Dac a pe frontier a sunt prescrise numai condit ii Dirichlet, atunci funct ia
necunoscut a apare numai sub operatorul integral L, adic a avem o ecuat ie inte-
gral a Fredholm de spet a nt ai. Solut ionarea numeric a a acestui tip de ecuat ii
este dicila (din cauza propriet at ilor nefavorabile ale matricii sistemului de
ecuat ii liniare) si n practic a trebuie evitat a o asemenea situat ie. Pentru
aceasta, rescriem (3.9) sub forma
u(p)
v
p
+Nu
(p; v
p
) =
_
M
t
u
n
_
(p; v
p
) .
Trecand la limit a cu p apropiindu-se de frontier a, iar v
p
n
p
(versorul
normalei la frontier a n p ), obt inem,
u(p)
n
p
+Nu
(p; n
p
) =
_
M
t
u
n
_
(p; n
p
) +
1
2
u(p)
v
p
,
unde n membrul drept am utilizat relat ia (3.36b) de salt pentru operatorul
M
t
. Obt inem prin urmare o alt a form a a ecuat iei integrale pe frontier a,
convenabil a pentru probleme care au numai condit ii Dirichlet,
Nu
(p; n
p
) =
__
M
t
1
2
I
_
u
n
_
(p; n
p
) , p . (3.39)
Evident, conform observat iei de mai sus aceast a ecuat ie nu mai este conve-
nabil a pentru problemele Neumann.
O ecuat ie acceptabila pentru orice tip de condit ii la limit a poate obt inut a
adun and (3.38) si (3.39) pentru a obt ine urmatoarea formulare robust a,
__
M +
1
2
I + N
_
u
_
(p; n
p
) =
__
L + M
t
1
2
I
_
u
n
_
(p; n
p
) , p .
(3.40)
Probleme exterioare
Toate formul arile anterioare pentru ecuat ia integral a pe frontier a au utilizat
implicit ipoteza unei probleme interioare, pentru care domeniul este nit.
Exista nsa o gam a larg a de probleme pentru care domeniul este innit
a 49
n
n
a b
Figura 3.6: Domeniu interior (a) si exterior (b).

si corespunde exteriorului unei regiuni nite, Figura 3.6. Rat ionamentele
anterioare pot repetate si pentru probleme exterioare, consider and mai
nt ai un domeniu nit delimitat de la interior si de
R
(un cerc n 2D sau
o sfer a n 3D, de raz a mare R) la exterior. Dac a trecem la limit a cu R
vom reg asi domeniul exterior innit. Evident, n acest caz trebuie sa avem,
lim
R
_
R
_
G
n
u G
u
n
_
d= 0 ,
pentru a r am ane doar integralele pe . Aceast a condit ie trebuie verica-
t a pentru ecare problem a n parte, pentru c a satisfacerea ei depinde de
condit iile la limit a impuse.

In general nsa, pentru problemele exterioare
bine formulate condit ia la innit este satisf acut a. Cititorul poate verica
usor c a n 3D solut ia trebuie s a scad a cel put in ca O(R
1
), n timp ce pentru
probleme 2D solut ia nu trebuie s a creasc a mai repede ca O(ln R) pentru ca
integrala de mai sus s a se anuleze cand R .
Asa cum se vede din Figura 3.6b, n cazul problemei exterioare versorul
normalei n este orientat spre interiorul domeniului de analiz a, si prin urmare
ecuat iile (3.38), (3.39) si (3.40) devin,
__
M
1
2
I
_
u
_
(p) =
_
L
u
n
_
(p) , (3.41a)
Nu
(p; n
p
) =
__
M
t
+
1
2
I
_
u
n
_
(p; n
p
) , (3.41b)
__
M
1
2
I + N
_
u
_
(p; n
p
) =
__
L + M
t
+
1
2
I
_
u
n
_
(p; n
p
) , (3.41c)
a
cu punctul p .
Probleme axial-simetrice
Z
R
Z Z
p q
R
R
p
q
l
l
2
1
p
q
r
p
R
_
Figura 3.7: Domeniu axial-simetric. Frontiera domeniului este suprafat a de
revolut ie obt inut a prin rotirea curbei

n jurul axei de simetrie OZ.
In cazul n care domeniul de analiz a prezint a simetrie axial a, ecuat ia

integral a pe suprafat a ce delimiteaza domeniul poate reformulat a pentru
curba generatoare a suprafet ei de revolut ie, notat a cu

n Figura 3.7.
Distant a ntre punctele p si q de pe suprafat a poate calculat a, conform
Figurii 3.7 astfel:
r
2
=
2
1
+
2
2
= R
2
p
+ R
2
q
2R
p
R
q
cos + (Z
p
Z
q
)
2
,
sau r =
a b cos ,
_
a = R
2
p
+ R
2
q
+ (Z
p
Z
q
)
2
b = 2R
p
R
q
In locul funct iei Green tridimensionale (3.29) introducem acum solut ia fun-
damental a axial-simetric a
1
G =
1
4
2
_
0
d
r
=
1
4
2
_
0
d
a b cos
=
K
__
2b
a+b
_
a + b
, (3.42)
unde K este integrala eliptic a complet a de spet a nt ai (cu K(0) = /2, spre
1
A. Gokhman, D. Gokhman, Boundary Element Method for Internal Axisymmetric
Flow, Mathematical Problems in Engineering, 1998.
a 51
exemplu). Derivata normal a a solut iei fundamentale axial-simetrice este

G
n
=
1
a + b
_
1
2R
q
_
R
2
p
R
2
q
+ (Z
p
Z
q
)
2
a b
E(m) K(m)
_
n
R
(q)
+
Z
p
Z
q
a b
E(m) n
Z
(q)
_
, (3.43)
unde E este integrala eliptic a complet a de spet a a doua, iar m =
_
2b/(a + b).
Cu acestea putem rescrie (3.34) pentru probleme tridimensionale axial-
simetrice ca o ecuat ie integral a pe curba generatoare

,
c(p) u(p) +
_

G(p, q)
n
q
u(q) d
q
=
_
G(p, q)
u(q)
n
q
d
q
, (3.44)
unde q

n semiplanul meridian considerat. Observ am c a n acest caz
solut ia fundamental a nu mai depinde de distant a ntre punctele p si q ci este
o funct ie mai complicat a de coordonatele n semiplanul meridian (radial a R
si axial a Z) ale celor dou a puncte prin intermediul expresiilor a si b.
3.2 Discretizarea ecuat iei integrale pe fron-
tiera
In sect iunea 3.1 am prezentat considerat iile matematice care fundamenteaz a

ecuat iile integrale pe frontier a. De fapt avem o singur a ecuat ie integral a,
care a fost particularizat a pentru a obt ine formul ari mbunat at ite funct ie de
natura condit iilor pe frontier a, respectiv funct ie de particularit at ile domeniu-
lui n care se solut ioneaz a problema. Pentru solut ionarea ecuat iei integrale
va trebui s a facem apel la tehnici de aproximare numeric a, at at pentru apro-
ximarea frontierei c at si pentru evaluarea operatorilor integrali (3.35).
In Figura 3.8 se prezint a frontiera si aproximat ia ei

format a din
segmente de dreapta
j
. Evident,

se apropie de cu c at lungimea seg-
mentelor
j
este mai mica. Pe de alt a parte, putemmbunat at i aproximat ia
lui consider and segmente curbe de frontier a.

In cele ce urmeaza ne vom
limita doar la varianta cea mai simpl a, conform Figurii 3.8.
Urm atorul pas este s a aproxim am funct ia din (3.35). Cea mai simpl a
aproximat ie este sa consider am ca ind constant a pe ecare segment de
frontier a
j
, av and valoarea corespunz atoare
j
. Ansamblul aproximat iilor
pentru forma geometric a a segmentului de frontier a, respectiv pentru funct ia
necunoscut a denesc elementul de frontier a.
a
q
p
~
~
j
Figura 3.8: Aproximarea frontierei domeniului bidimensional cu o linie poli-
gonal a.
Odat a precizate aproximat iile ce denesc elementul de frontiera, putem
evalua operatorii integrali dup a cum urmeaz a:
L
(p) L
(p)
n
j=1
_
j
G(p, q)
j
d
q
=
n
j=1
j
L1
j
j
(p) ,
unde n este evident numarul de segmente care aproximeaz a frontiera, iar 1
j
este funct ia unitate pe segmentul
j
. Evident, si pentru ceilalt i operatori
integrali putem proceda n acelasi mod pentru a obt ine formele discrete
L 1
j
(p) =
_
j
G(p, q)d
q
, (3.45a)
M 1
j
(p) =
_
j
G(p, q)
n
q
d
q
, (3.45b)
_
M
t
1
_
j
(p; v
p
) =
_
j
G(p, q)
v
p
d
q
, (3.45c)
N 1
(p; v
p
) =
_
2
G(p, q)
v
p
n
q
d
q
. (3.45d)
Dac a p /
j
, integralele (3.45) pot evaluate cu formulele standard de
cuadratur a. Aceast a observat ie este valabil a pentru (3.45b) si (3.45c) chiar
si atunci cand p
j
(dar nu pe frontiera elementului, adic a nu coincide
cu capetele segmentului n 2D). Pe de alt a parte, operatorii (3.45a) si (3.45d)
necesita o tratare special a n cazul p
j
.
a 53
Sa consider am, spre exemplu, ca segmentul
j
are lungimea a + b, si
i atasam coordonata local a x [a , b], ca n Figura 3.9. Punctul p
n
n
O a
b
p
q
p
q
x
r
Figura 3.9: Element de frontier a n 2D.
corespunde lui x = 0, iar r = [x[. Prin urmare avem,
L 1
j
(p) =
_
j
G(p, q)d
q
=
1
2
b
_
a
ln [x[ dx
=
1
2
_
_
b
_
0
ln x dx +
0
_
a
ln(x) dx
_
_
=
1
2
_
_
b
_
0
ln x dx +
a
_
0
ln x dx
_
_
=
1
2
(a + b a ln a b ln b) , (3.46a)
N 1
(p; v
p
) =
_
2
G(p, q)
v
p
n
q
d
q
=
1
2
b
_
a
dx
x
2
=
1
2
_
1
a
+
1
b
_
. (3.46b)
Ultima integral a exist a numai n sens Cauchy, adic a
lim
0
_
_
_
a
dx
x
2
+
b
_
dx
x
2
_
_
= lim
0
_

1
a

1
b
+
1
_
=
_
1
a
+
1
b
_
.
Mai r am ane sa precizam locat iile punctelor p.

In principiu celor n seg-
mente de frontier a le vor corespunde n valori ale funct iei necunoscuta si n
valori ale derivatei normale. Din cele 2n necunoscute, n sunt precizate prin
condit iile la limit a, deci sunt necesare n ecuat ii si corespunzator n puncte
a
p, adic a un punct pe segment de frontier a.

In principiu, punctul p
j
poate
amplasat n orice pozit ie pe segmentul
j
, mai put in la capetele lui.

In
practic a, p
j
este la mijlocul segmentului
j
.
Ecuat ia integral a (3.38) poate rescris a acum sub form a discret a,
_
[M] +
1
2
[I]
_
u = [L]
_
u
n
_
, (3.47)
unde u este vectorul cu valorile funct iei necunoscuta pe ecare segment,
iar u/n este vectorul valorilor derivatei normale. Matricile [M] si [L] au
urm atoarele espresii,
M
ij
= M 1
j
(p
i
) , L
ij
= L 1
j
(p
i
) ,
iar [I] este matricea unitate. Pentru ecare segment de frontier a
i
se
precizeaza e valoarea funct iei u
i
(condit ie Dirichlet), e valoarea derivatei
normale (u/n)
i
(condit ie Neumann), e o relat ie de legatur a ntre u
i
si
(u/n)
i
. Prin urmare sistemul de ecuat ii (3.47) va avea doar n necunoscute.
3.2.1 Integrare numerica
Am precizat mai sus ca integralele denite n (3.45) sunt evaluate numeric,
utilizand diverse formule (mai mult sau mai put in standard) de cuadratur a.
In principiu, o subrutin a de cuadratur a implementeaza aproximat ia

b
_
a
f(x) dx
N
i=1
w
j
f(x
j
),
unde abscisele x
j
, respectiv coecient ii de pondere w
j
sunt tabulate pentru
j = 1 . . . N.

In general, valorile tabulate ale absciselor sunt date pentru un
interval [1, 1]. Mai mult, n cazul n care coecient ii de pondere si abscisele
sunt simetrice fat a de mijocul segmentului, vom avea N/2 valori distincte
din ecare set.
Spre exemplu, prezentam mai jos o subrutin a de cuadratur a Gauss cu
N = 10.
SUBROUTINE qgaus(func,a,b,ss)
REAL a,b,ss,func
EXTERNAL func
c returneaza ss ca fiind integrala functiei func de la a la b,
c utilizand cuadratura Gauss-Legendre cu 10 puncte;
a 55
c functia este evaluata de 10 ori la abscisele din interiorul
c domeniului de integrare
INTEGER j
REAL dx,xm,xr,w(5),x(5) ! coef. de pondere si abscisele
SAVE w,x
DATA w/.2955242247,.2692667193,.2190863625,.1494513491,
*.0666713443/
DATA x/.1488743389,.4333953941,.6794095682,.8650633666,
*.9739065285/
xm=0.5*(b+a)
xr=0.5*(b-a)
ss=0
c rezultatul sumarii va fi dublul valorii medii a functiei
do 11 j=1,5
dx=xr*x(j)
ss=ss+w(j)*(func(xm+dx)+func(xm-dx))
11 continue
ss=xr*ss ! returnarea valorii corecte a integralei
return
END
Exemplul de mai sus arat a c a se poate utiliza cuadratura Gauss f ar a
a neap arat a nevoie s a se nt eleag a teoria care o fundamenteaz a: pur si
simplu se iau valorile absciselor si coecient ilor de pondere din tabele si se
introduc n subrutina de mai sus. Totusi aceast a teorie este este remarcabil a,
si consideram c a trebuie s a e parte integrant a din cultura general a a celor
care o utilizeaz a.
O scurt a introducere trebuie s a porneasc a de la denirea problemei: pen-
tru o funct ie de pondere dat a, W(x), si un numar ntreg N, sa se deter-
mine un set de coecient i de pondere w
j
si un set de abscise x
j
, astfel ncat
aproximat ia
b
_
a
W(x)f(x)dx
N
j=1
w
j
f(x
j
) , (3.48)
sa e exact a dac a f(x) este un polinom.
Teoria formulelor de cuadratur a Gaussian a a fost fundamentat a de Gauss
nca din 1814 folosind fract ii continue.

In 1926 Jacobi reformuleaz a teoria
utilizand polinoame ortogonale.

In ne, tratarea sistematic a pentru cazul
unor funct ii de pondere arbitrare, respectiv folosind polinoame ortogonale,
este dezvoltat a de Christoel n 1877.
a
Pentru a introduce aceste polinoame ortogonale, s a precizam mai nt ai
intervalul de integrare (a, b). Putem deni produsul scalar a dou a funct ii f
si g n raport cu funct ia de pondere W ca ind
f[g)
b
_
a
W(x)f(x)g(x)dx . (3.49)
Produsul scalar este un num ar, nu o funct ie de x. Dou a funct ii sunt ortogo-
nale daca produsul scalar este zero. O funct ie este normat a dac a produsul
scalar al ei cu ea nsasi este egal cu unitatea. O mult ime de funct ii care sunt
reciproc ortogonale si individual normate formeaz a o mult ime ortonormat a.
Putem g asi un set de polinoame care
(i) s a includ a un singur polinom de ordin j, numit p
j
(x), pentru ecare
j = 1, 2, . . . ,
(ii) toate polinoamele sunt reciproc ortogonale n raport cu funct ia de pon-
dere specicata W(x).
Un procedeu de construct ie al unui asemenea set de polinoame este urm atoarea
relat ie de recurent a:
p
1
(x) 0
p
0
(x) 1
p
j+1
(x) =(x a
j
)p
j
(x) b
j
p
j1
(x), j = 0, 1, 2, . . .
(3.50)
unde
a
j
=
xp
j
[p
j
)
p
j
[p
j
)
j = 0, 1, . . .
b
j
=
p
j
[p
j
)
p
j1
[p
j1
)
j = 1, 2, . . .
(3.51)
Coecientul b
0
este arbitrar, si poate luat egal cu zero.
Polinoamele denite de (3.50) au coecientul lui x
j
(pentru p
j
(x)) egal
cu unitatea. Dac a mp art im ecare p
j
(x) cu constanta [p
j
[p
j
)]
1/2
obt inem
un set de polinoame ortonormale.
Se poate demonstra c a polinomul p
j
(x) are exact j r ad acini distincte n
intervalul (a, b). Mai mult, r ad acinile lui p
j
(x) sunt plasate ntre cele j 1
r ad acini ale lui p
j1
(x), adic a ntre exist a exact o r ad acin a a lui p
j
(x) ntre
dou a r ad acini consecutive ale lui p
j1
(x). Aceast a observat ie este foarte utila
atunci c and trebuie determinate toate r ad acinile: se porneste cu r ad acina lui
a 57
p
1
(x), si se identica intervalele pentru r ad acinile lui p
2
(x), s.a.m.d., ceea ce
este avantajos pentru o metod a de tip Newton de g asire a r ad acinilor.
Si totusi la ce sunt necesare rad acinile polinoamelor ortogonale? Ideea
lui Gauss a fost sa foloseasc a n locul celor N abscise x
j
din formula (3.48)
chiar cele N r ad acini ale polinomului ortogonal p
N
(x).
Odat a precizate abscisele x
1
, . . . , x
N
, trebuie determinate ponderile w
j
,
j = 1, . . . , N. O modalitate este s a rezolv am sistemul de ecuat ii liniare
_
_
_
_
_
p
0
(x
1
) . . . p
0
(x
N
)
p
1
(x
1
) . . . p
1
(x
N
)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
p
N1
(x
1
) . . . p
N1
(x
N
)
_
_
_
_
_
_
_
w
1
w
2
.
.
.
w
N
_
_
=
_
_
_
b
a
W(x)p
0
(x)dx
0
.
.
.
0
_
_
(3.52)
Solut ia sistemului (3.52) asigur a faptul c a formula (3.48) este exact a pentru
primele N polinoame ortogonale. Zerourile din membrul drept al sistemului
(3.52) provin din faptul c a p
1
(x), . . . , p
N1
(x) sunt toate ortogonale pe p
0
(x)
care este o constant a. Se poate demonstra deasemenea c a ponderile astfel
calculate fac relat ia (3.48) exact a si pentru urm atoarele N1 polinoame, deci
va vi exact a pentru polinoame de grad cel mult 2N 1. O alt a modalitate
de evaluare a ponderilor este dat a de formula
w
j
=
p
N1
[p
N1
)
p
N1
(x
j
)p
N
(x
j
)
, (3.53)
unde p
N
(x
j
) este derivata polinomului ortogonal n punctul x
j
.
Construirea formulelor de cuadratur a Gauss presupune parcurgerea a
dou a etape:
(i) generarea polinoamelor ortogonale p
0
, . . . , p
N
, si implicit calculul coe-
cient ilor a
j
, b
j
din (3.50);
(ii) determinarea r ad acinilor polinomului p
N
si calculul ponderilor asociate.
Pentru polinoamele ortogonale clasice coecient ii a
j
, b
j
sunt cunoscut i expli-
cit, si prima etap a de mai sus poate omis a. Dac a nsa se doreste construi-
rea unei formule de cuadratur a pentru alte funct ii de pondere W(x), atunci
g asirea coecient ilor a
j
si b
j
, respectiv determinarea setului de polinoame
ortogonale nu mai este o chestiune simpl a. Prezentam n continuare pentru
cateva variante clasice de cuadratur a Gauss funct iile de pondere, intervalul
de integrare, si relat iile de recurent a care genereaz a polinoamele ortogonale.
Gauss-Legendre :
W(x) = 1 1 < x < 1
(j + 1)P
j+1
= (2j + 1)xP
j
jP
j1
(3.54a)
a
Gauss-Cebsev :
W(x) = (1 x
2
)
1/2
1 < x < 1
T
j+1
= 2xT
j
P
j1
(3.54b)
Gauss-Laguerre :
W(x) = x
exp(x) 0 < x <

(j + 1)L
j+1
= (x + 2j + + 1)L
j
(j + )L
j1
(3.54c)
Gauss-Hermite :
W(x) = exp(x
2
) < x <
H
j+1
= 2xH
j
2jH
j1
(3.54d)
Gauss-Jacobi :
W(x) = (1 x)
(1 + x)
1 < x < 1
c
j
P
(,)
j+1
= (d
j
+ e
j
x)P
(,)
j
f
j
P
(,)
j1
(3.54e)
cu coecient ii c
j
, d
j
, e
j
si f
j
dat i de formulele:
c
j
= 2(j + 1)(j + + + 1)(2j + + )
d
j
= (2j + + + 1)(
2
2
)
e
j
= (2j + + )(2j + + + 1)(2j + + + 1)
f
j
= 2(j + )(j + )(2j + + + 2)
Cuadratura Gauss-Legendre
Pentru calculul operatorilor integrali care intervin n Metoda Elementului
de Frontier a pentru probleme bidimensionale se utilizeaz a cu preponderent a
formule de cuadratur a de tip Gauss-Legendre. Este evident ca polinoamele
ortogonale Legendre sunt cazuri particulare ale polinoamelor Jacobi (cu =
= 0), dar este preferabil s a avem o subrutin a special a pentru calculul
absciselor si ponderilor cuadraturii Gauss-Legendre. Formula (3.53) devine
n acest caz
w
j
=
2
(1 x
2
j
)[P
N
(x
j
)]
2
. (3.55)
Subrutina gauleg [25] prezentat a mai jos transform a mai nt ai intervalul
de integrare de la (x
1
, x
2
) la (1, 1), dup a care determin a abscisele x
j
si
coecient ii de pondere w
j
pentru formula de cuadratur a
x
2
_
x
1
f(x)dx =
N
j=1
w
j
f(x
j
) . (3.56)
a 59
SUBROUTINE gauleg(x1,x2,x,w,n)
INTEGER n
DOUBLE PRECISION x1,x2,x(n),w(n)
DOUBLE PRECISION EPS
PARAMETER (EPS=3.d-14) ! EPS este precizia relativa
c pentru limitele de integrare x1 si x2, respectiv numarul
c de puncte de integrare n, subrutina returneaza sirurile
c x(1:n) si w(1:n) de lungime n continand abscisele si
c ponderile pentru formula de cuadratura Gauss-Legendre
INTEGER i,j,m
DOUBLE PRECISION p1,p2,p3,pp,xl,xm,z,z1
m=(n+1)/2
c radacinile sunt simetrice in interval, deci vom determina
c doar jumatate din ele
xm=0.5d0*(x2+x1)
xl=0.5d0*(x2-x1)
do 12 i=1,m ! bucla pentru cele m radacini cautate
z=cos(3.141592654d0*(i-.25d0)/(n+.5d0))
c pornim cu aproximatia de mai sus pentru radacina i,
c si o imbunatatim cu metoda Newton
1 continue
p1=1.d0
p2=0.d0
do 11 j=1,n
c bucla pentru relatia de recurenta polinoame Legendre
c evaluate in z
p3=p2
p2=p1
p1=((2.d0*j-1.d0)*z*p2-(j-1.d0)*p3)/j
11 continue
c p1 este acum polinomul Legendre dorit;
c in continuare calculam derivata lui
pp=n*(z*p1-p2)/(z*z-1.d0)
z1=z
z=z1-p1/pp ! metoda lui Newton
if(abs(z-z1).gt.EPS)goto 1
c scalam radacinile pentru intervalul dorit,
c si adaugam si radacinile simetrice
x(i)=xm-xl*z
x(n+1-i)=xm+xl*z
c calculam coeficentii de pondere
a
w(i)=2.d0*xl/((1.d0-z*z)*pp*pp)
c adaugam si ponderile simetrice
w(n+1-i)=w(i)
12 continue
return
END
3.2.2 Calculul numeric al operatorilor integrali
Considerat iile de mai sus pot ncorporate ntr-un algoritm de calcul a ver-
siunii discrete a operatorilor integrali, respectiv a matricilor [L], [M], [M
t
],
si [N]. Implementarea acestui algoritm ntr-o procedur a FORTRAN este e-
xemplicat a n continuare pentru ecuat ia Laplace n dou a dimensiuni prin
subrutina L2LC scrisa de S. M. Kirkup
2
.
Subrutina are forma
SUBROUTINE L2LC(P,VECP,QA,QB,LPONEL,MAXNQ,NQ,AQ,WQ,
* LVALID,EGEOM,EQRULE,LFAIL,LL,LM,LMT,LN,
* DISL,DISM,DISMT,DISN)
cu urm atoarea semnicat ie a parametrilor:
2
S. M. Kirkup, Boundary Element Method for Laplace Problems,
http://www.boundary-element-method.com/bem/bemlap/manual.htm
a 61
real P(2) coordonatele carteziene ale punctului p.
real VECP(2) componentele carteziene ale versorului normalei n
p
; suma
p atratelor componentelor normalei trebuie s a e egala cu
unitatea.
real QA(2) coordonatele carteziene ale primului punct al segmentului.
real QB(2) coordonatele carteziene ale celui de-al doilea punct al seg-
mentului.
logical LPONEL dac a punctul P(2) se aa pe segmentul QA-QB atunci LPONEL
trebuie s a e .TRUE., n caz contrar este .FALSE.
integer MAXNQ num arul maxim de puncte din formula de cuadratur a Gauss-
Legendre; nu trebuie modicat la apelarea succesiv a a sub-
rutinei, si trebuie sa e MAXNQ 1
integer NQ num arul de puncte de cuadratur a folosit, 1 NQ MAXNQ.
real AQ(MAXNQ) abscisele punctelor de cuadratur a; valorile trebuie s a e n
domeniul [0,1] si sa e ordonate n ordine cresc atoare (spre
exemplu se poate utiliza subrutina gauleg de mai sus, cu
x1=0 si x2=1)
real WQ(MAXNQ) ponderile punctelor de cuadratur a care corespund punctelor
din AQ; suma ponderilor trebuie s a e egala cu unitatea.
logical LVALID activeaza veric arile interne ale parametrilor subrutinei
(.TRUE.) sau le dezactiveaza (.FALSE.)
real EGEOM eroarea absolut a maxima pentru parametrii ce descriu ge-
ometria; relevant doar dac a LVALID=.TRUE.
logical LFAIL relevant doar dac a LVALID=.TRUE.; dac a LFAIL=.TRUE.
atunci datele de intrare sunt considerate nesatisf acatoare, iar
parametrii de iesire vor returnat i cu valoarea zero; mesajele
de eroare sunt scrise n sierul de diagnostic L2LC.ERR
logical LL dac a este .TRUE. activeaza calculul operatorului L
logical LM dac a este .TRUE. activeaza calculul operatorului M
logical LMT dac a este .TRUE. activeaza calculul operatorului M
t
logical LN dac a este .TRUE. activeaza calculul operatorului N
real DISL valoarea calculat a pentru operatorul L
real DISM valoarea calculat a pentru operatorul M
real DISMT valoarea calculat a pentru operatorul M
t
real DISM valoarea calculat a pentru operatorul N
a
3.3 Curgerea irotat ionala a uidului incom-
presibil nevascos peste un obstacol solid
Dezvoltarea aparatelor de zbor mai grele dec at aerul (aeronave) a fost si
este str ans legat a de calculul curgerii n jurul prolelor aerodinamice. Aerul
este un uid vascos si compresibil. Daca nsa viteza uidului este mult mai
mica decat viteza sunetului, variat ia densit at ii produs a de curgerea uidu-
lui n jurul corpului este sucient de mica astfel ncat uidul s a poat a
considerat incompresibil.

In plus, n uide precum aerul sau apa efectele
v ascozit at ii si fac simt ita prezent a numai ntr-un strat subt ire (stratul limit a)
din vecinatatea suprafet ei solide.

In exteriorul acestui strat uidul poate
considerat nevascos. Un uid nev ascos si incompresibil poart a numele
de uid perfect. Trebuie ment ionat nsa c a sunt situat ii n care efectul
v ascozit at ii, chiar dac a este mic, poate semnicativ si provoac a desprin-
derea stratului limit a pe anumite port iuni ale corpurilor solide.

In aceste
cazuri, aspectul macroscopic al curgerii difer a semnicativ fat a de predict iile
modelului curgerii nev ascoase si incompresibile.
Fort a cu care act ioneaz a uidul asupra corpului solid nu depinde de viteza
absolut a a uidului sau a corpului, ci de viteza relativ a uidcorp. Fort a
aerodinamic a are dou a componente: prima este produs a de presiune (care
act ioneaz a local n direct ia normalei la suprafat a), iar cea de a doua este
produs a de tensiunea tangent ial a de frecare.

Intr-o prim a aproximat ie, negli-
jarea v ascozit at ii conduce la anularea componentei de frecare. Prin urmare,
solut ionarea problemei curgerii peste un obstacol solid trebuie s a furnizeze
repartit ia presiunii pe suprafat a corpului. Dac a miscarea este considerat a
irotat ional a (spre exemplu la distant a mare n amonte curentul este uni-
form), atunci presiunea poate calculat a folosind ecuat ia lui Bernoulli, odat a
ce viteza este cunoscuta.

In concluzie, orice metoda folosit a pentru calculul
curgerii exterioare irotat ionale a uidului incompresibil nev ascos trebuie s a
furnizeze cel put in distribut ia vitezei tangent iale pe suprafat a corpului.
3.3.1 Metoda directa pentru ecuat ia integrala pe fron-
tiera. Eliminarea singularitat ilor
Utilizarea ecuat iei integrale pentru solut ionarea curgerii exterioare utiliz and
potent ialul vitezei a fost dezvoltat a n anii

70 de Morino [23], rezult and
asanumita metod a direct a bazat a pe ecuat ia (3.34).

In general, cuadratura
Gauss ofer a o precizie bun a cu un num ar relativ redus de puncte de inte-
grare dac a punctul singular nu este situat n interiorul elementului de fron-
tier a. Pentru elementul care cont ine punctul singular, acuratet ea integr arii
a 63
numerice se depreciaza considerabil si cresterea num arului de puncte de inte-
grare nu rezolv a problema deoarece integrandul trebuie evaluat n imediata
vecinatate a singularit at ii. O metod a elegant a de evitare a acestei dicult at i
a fost propus a de Hwang si Huang [21], care au eliminat singularitatea prin
scaderea si ad augarea unei relat ii derivat a din teorema lui Gauss.
In cazul curgerii irotat ionale viteza deriv a dintr-un potent ial scalar ,
v = ,
iar condit ia de incompresibilitate conduce la ecuat ia Laplace pentru potent ialul
vitezei,
2
= 0 .
Pe suprafat a corpului se impune condit ia de impenetrabilitate v n = 0, ceea
ce conduce la
n
= 0 ,
cu n versorul normalei exterioare, ca n Figura 3.6.
Potent ialul poate scris ca suprapunerea potent ialului curgerii in-
cidente
I
, respectiv a potent ialului
S
corespunzator perturb arii curgerii
indusa de prezent a corpului, adic a =
I
+
S
. Prin prelungire analitic a
I
poate extins n regiunea interioar a suprafet ei S conform reprezent arii
integrale (3.34),
c(p)
I
(p) =
_
S
_
G(p, q)
I
(q)
n
q
G(p, q)
n
q
I
(q)
_
dS
q
, (3.57a)
unde q este punctul curent pe suprafat a S a corpului.
Potent ialul
S
este considerat n domeniul exterior suprafet ei S, si prin
urmare avem
[c(p) 1]
S
(p) =
_
S
_
G(p, q)
S
(q)
n
q
G(p, q)
n
q
S
(q)
_
dS
q
. (3.57b)
Adunand ultimele dou a ecuat ii obt inem,
[1 c(p)] (p) =
_
S
_
G(p, q)
(q)
n
q
G(p, q)
n
q
(q)
_
dS
q
+
I
(p) .
Dup a impunerea condit iei de impenetrabilitate avem
[1 c(p)] (p)
_
S
G(p, q)
n
q
(q)dS
q
=
I
(p) . (3.57c)
a
Dac a consider am
I
= constant n (3.57a), atunci

I
n
= 0 si rezulta
c(p) =
_
S
G(p, q)
n
q
dS
q
,
care nlocuit n (3.57c) conduce la
(p)
_
S
[(q) (p)]
G(p, q)
n
q
dS
q
=
I
(p) . (3.57d)
Ecuat ia (3.57d) este propus a de Hwang si Huang pentru calculul potent ialului
vitezei pe suprafat a S a corpului. Dac a potent ialul vitezei este continuu (n
2D) sau dac a derivata tangent ial a pe suprafat a neteda (n 3D) este continu a,
integrandul din (3.57d) se anuleaz a c and q p. Acesta este principalul
avantaj al ecuat iei (3.57d), care astfel nu mai necesit a o tratare special a a
singularit at ii. Punctele de colocat ie pe suprafat a pot alese astfel ncat s a
coincid a cu punctele de integrare numeric a. Ecuat ia integral a (3.57d) poate
discretizata ca o sum a nit a n ecare punct de integrare, obt inandu-se un
sistem algebric de ecuat ii
N
j=1
A
ij
j
= (
I
)
i
,
unde A
ij
sunt coecient ii de inuent a, N este num arul total de puncte de
colocat ie,
j
este valoarea potent ialului vitezei n nodul j, iar (
I
)
i
este
valoarea potent ialului vitezei incidente n nodul i. Coecient ii A
ij
sunt dat i
de
_
_
(r
ij
n
j
)r
(1+)
ij
w
j
/2 j ,= i
1 +
N
k=1,k=i
(r
ik
n
k
)r
(1+)
ik
w
k
/2 j = i
unde r
ij
este vectorul de la nodul j la nodul i, r
ij
este distant a dintre nodurile
i si j, w
j
este coecientul de pondere din formula de cuadratur a, iar = 1
n 2D si = 2 n 3D.
3.3.2 Metoda indirecta. Metoda panourilor
Aceeasi problem a a curgerii n jurul unui obstacol poate solut ionat a con-
siderand o distribut ie de surse/absorbt ii si v artejuri pe suprafat a, rezultand
metoda indirect a. Forma discret a rezultat a din aceast a formulare se obt ine
a 65
dup a discretizarea suprafet ei, segmentele de frontiera ind denumite panouri
de catre Hess si Smith care au dezvoltat n anii

60 metoda panourilor la
Douglas Aircraft.

In metoda lor potent ialul vitezei este descompus n trei
componente:
=
+
S
+
V
, (3.58)
unde
corespunde curentului uniform neperturbat, iar

S
si
V
sunt
potent ialele generate de distribut iile de surse, respectiv de vartejuri. Aceste
distribut ii au intensit at ile (s) si (s), unde s este coordonata curbilinie pe
suprafat a corpului (vom considera n continuare probleme bidimensionale).
Potent ialele generate de surse si vartejuri vor
S
=
_
(s)
2
ln r ds , (3.59a)
V
=
_
(s)
2
ds . (3.59b)
In (3.59a) si (3.59b) integrarea se face pe toat a suprafat a prolului aero-

dinamic. Folosind tehnica superpozit iei solut iilor, orice distribut ie de sur-
se/absorbt ii si vartejuri va satisface ecuat ia lui Laplace, dar va trebui s a
g asim condit iile pentru (s) si (s) astfel ncat condit ia de impenetrabilita-
te, respectiv condit ia Kutta-Jukovski s a e satisf acute.
Condit ia Kutta-Jukovski este specica curgerii peste corpuri prolate, si
introduce n modelul de curgere nev ascoas a efectul global al v ascozit at ii de-a
lungul conturului prolului. Conform acestei condit ii, presiunea calculat a pe
intrados, respectiv pe extrados, n vecin atatea bordului de fug a, are aceeasi
valoare. Evident, folosind ecuat ia lui Bernoulli, condit ia se traducen egalita-
tea vitezelor (tangent iale) pe intrados si extrados n vecin atatea bordului de
fuga. Justicarea zica a acestei condit ii provine din observat ii experimen-
tale, precum si din faptul ca pentru o curgere stat ionar a d ara aerodinamic a
nu suport a variat ii ale presiunii n direct ie normal a pe direct ia curgerii.
Dup a precizarea formul arii si condit iilor pentru metoda indirect a, s a
analiz am opt iunile posibile pentru implementare:
utilizarea distribut iei intensitat ii surselor, (s), pentru satisfacerea condit iei
de impenetrabilitate, si a distribut iei intensitat ii vartejurilor (s) pen-
tru satisfacerea condit iei Kutta-Jukovski;
utilizarea unei combinat ii arbitrare a distribut iilor (s) si (s) pentru
satisfacerea simultan a a ambelor condit ii.
Hess si Smith au adoptat o simplicare important a pentru succesul init ial al
metodei panourilor: se alege distribut ie constant a de v artejuri si se foloseste
a
condit ia Kutta-Jukovski pentru a determina valoarea acestei constante, res-
pectiv se considera o distribut ie variabil a de surse/absorbt ii care mpreuna
cu distribut ia de v artejuriva satiface condit ia de impenetrabilitate pe tot
prolul. Evident, se pot utiliza si alte variante, conduc and la diferite versiuni
ale metodei panourilor.
Odat a denite panourile, putem discretiza ecuat ia (3.58) astfel:
= V
(xcos + y sin ) +
N
j=1
_
panou
j
_
(s)
2
ln r

2
_
ds . (3.60)
La fel ca n discretizarea cu elemente de frontiera, evaluarea integralelor pe
panouri necesit a parametrizarea variat iei lui (s) pe ecare panou. Distri-
but ia de v artejuri este caracterizat a de constanta .
Vom prezenta n continuare cea mai simpl a aproximat ie adoptat a de Hess
si Smith, consider and distribut ia surselor constant a pe ecare panou, adic a
(s) =
i
pe panoul i, i = 1, . . . , N .
Avem prin urmare N + 1 necunoscute: N valori pentru
i
si valoarea con-
stant a a intensit at ii v artejurilor . Va trebui s a construim N + 1 ecuat ii,
corespunzator condit iei de impenetrabilitate pentru ecare panou, respectiv
condit iei Kutta-Jukovski. Solut ionarea sistemului de ecuat ii necesita inver-
sarea unei matrici (N + 1) (N + 1).
R am ane o ultim a problem a: unde vom impune condit ia de impenetrabi-
litate? Avem urm atoarele opt iuni:
nodurile de pe frontier a
punctele de pe suprafat a prolului la mijlocul distant ei dintre noduri
adiacente
punctele la mijlocul ecarui panou.
Cum viteza este teoretic innit a n punctele unghiulare corespunzatoare
nodurilor, aceast a opt iune nu este preferabila. A doua opt iune este rezon-
abil a, dar implementarea ei este dicil a. A treia variant a, adoptat a de Hess
si Smith, este cea mai convenabil a din punct de vedere al implementarii,
dar produce o usoar a alterare a geometriei suprafet ei. Deasemenea, daca
panourile 1 2 si N 1 au lungimi egale, punctele lor de mijloc vor uti-
lizate si pentru impunerea condit iei Kutta-Jukovski.
a 67
Implementarea metodei panourilor
Sa consider am panoul cu indicele i, m arginit de nodurile i si i + 1, a c arui
orientare n raport cu axa x este dat a de
sin
i
=
y
i+1
y
i
l
i
, cos
i
=
x
i+1
x
i
l
i
,
unde l
i
este lungimea panoului. Versorii normalei, respectiv tangentei, sunt
n
i
= sin
i
i + cos
i
j ,
i
= cos
i
i + sin
i
j ,
cu versorul tangentei orientat de la nodul i spre nodul i + 1, n timp ce
versorul normalei este orientat spre uid. Coordonatele punctului central al
panoului sunt
x
i
=
x
i+1
+ x
i
2
, y
i
=
y
i+1
+ y
i
2
,
iar componentele vitezei iu + jv sunt u
i
= u(x
i
, y
i
), v
i
= v(x
i
, y
i
). Condit ia
de impenetrabilitate este u n = 0, sau
u
i
sin
i
+ v
i
cos
i
= 0, pentru i = 1, . . . , N, (3.61a)
iar condit ia Kutta-Jukovski este
u
1
cos
1
+ v
1
sin
1
= u
N
cos
N
v
N
sin
N
. (3.61b)
Semnul minus din membrul drept al (3.61b) provine din faptul c a versorii tan-
gentei pentru primul si ultimul panou au semne diferite. Putem evalua acum
viteza n punctul central al ecarui panou, prin suprapunerea contribut iilor
tuturor surselor si v artejurilor situate n mijlocul ec arui panou,
u
i
= V
cos +
N
j=1
j
(u
s
)
ij
+
N
j=1
(u
v
)
ij
v
i
= V
sin +
N
j=1
j
(v
s
)
ij
+
N
j=1
(v
v
)
ij
unde (u
s
)
ij
, (v
s
)
ij
sunt componentele vitezei n centrul panoului i produse
de o surs a cu intensitate unitar a situat a n centrul panoului j. Interpretarea
componentelor (u
v
)
ij
si (v
v
)
ij
este similar a, ele ind produse de v artejuri
cu intensitate unitar a.

In sistemul de coordonate local avem componentele
tangent ial a u
si normal a v
ale vitezei, denite de

u = u
cos
j
v
sin
j
,
v = u
sin
j
+ v
cos
j
.
a
Cu acestea, componentele vitezei n centrul panoului i, produs a de o surs a
unitar a situat a pe panoul j sunt
(u
s
)
ij
=
1
2
l
j
_
0
x
t
(x
t)
2
+ (y
)
2
dt ,
(v
s
)
ij
=
1
2
l
j
_
0
y
(x
t)
2
+ (y
)
2
dt ,
unde (x
, y
) sunt coordonatele centrului panoului i n sistemul de coordonate

al panoului j. Dup a evaluarea integralelor obt inem
(u
s
)
ij
=
1
2
ln
_
(x
t)
2
+ (y
)
2
1/2
t=l
j
t=0
,
(v
s
)
ij
=
1
2
arctan
y
t=l
j
t=0
.
Aceste rezultate au o interpretare geometric a simpl a:
(u
s
)
ij
=
1
2
ln
r
i,j+1
r
ij
, (v
s
)
ij
=

ij
2
,
unde r
ij
este distant a ntre centrul panoului i si nodul j, iar
ij
este unghiul
subntins de panoul j n centrul panoului i. Se observ a c a (u
s
)
ii
= 0, dar
valoarea lui (v
s
)
ii
= 0 nu este imediat a. C and punctul de interes se apropie
de centrul panoului dinspre exteriorul prolului avem
ii
= , iar c and se
apropie dinspre interior
ii
= . Cum suntem interesat i n curgerea exte-
rioar a, vom lua
ii
= .

In mod analog se calculeaz a componentele vitezei
n centrul panoului i de catre v artejul unitar atasat panoului j:
(u
v
)
ij
=
1
2
l
j
_
0
y
(x
t)
2
+ (y
)
2
dt =

ij
2
,
(v
v
)
ij
=
1
2
l
j
_
0
x
t
(x
t)
2
+ (y
)
2
dt =
1
2
ln
r
i,j+1
r
ij
.
In sfarsit, condit ia de impenetrabilitate devine

N
j=1
A
ij
j
+ A
i,N+1
= b
i
,
a 69
unde
A
ij
= (u
s
)
ij
sin
i
+ (v
s
)
ij
cos
i
= (u
s
)
ij
(cos
j
sin
i
sin
j
cos
i
) + (v
s
)
ij
(sin
j
sin
i
+ cos
j
cos
i
)
adic a
2A
ij
= sin(
i
j
) ln
r
i,j+1
r
ij
+ cos(
i
j
)
ij
.
In mod analog, pentru intensitatea v artejurilor , obt inem coecient ii

2A
i,N+1
=
N
j=1
cos(
i
j
) sin(
i
j
)
ij
.
Membrul drept este
b
i
= V
sin(
i
) .
Condit iile de impenetrabilitate furnizeaz a N ecuat ii. Ecuat ia suplimentar a
corespunde condit iei Kutta-Jukovski, si o vom scrie sub forma
N
j=1
A
N+1,j
j
+ A
N+1,N+1
= b
N+1
,
unde
2A
N+1,j
=
k=1,N
sin(
k
j
)
kj
cos(
k
j
) ln
r
i,j+1
r
ij
,
2A
N+1,N+1
=
k=1,N
N
j=1
sin(
k
j
) ln
r
i,j+1
r
ij
+ cos(
k
j
)
kj
,
b
N+1
= V
cos(
1
) V
cos(
N
) .
Sistemul de N + 1 ecuat ii astfel obt inut poate scris sub forma
_
_
A
11
. . . A
1i
. . . A
1N
A
1,N+1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
A
i1
. . . A
ii
. . . A
iN
A
i,N+1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
A
N1
. . . A
Ni
. . . A
NN
A
N,N+1
A
N+1,1
. . . A
N+1,i
. . . A
N+1,N
A
N+1,N+1
_
_
_
1
.
.
.
i
.
.
.
_
=
_
_
b
1
.
.
.
b
i
.
.
.
b
N
b
N+1
_
_
In nal, odat a solut ionat acest sistem se poate calcula viteza tangent ial a n
mijlocul ecarui panou conform formulei
(V
t
)
i
= V
cos(
i
)
+
N
j=1
j
2
_
sin(
i
j
)
ij
cos(
i
j
) ln
r
i,j+1
r
ij
_
+

2
N
j=1
_
sin(
i
j
) ln
r
i,j+1
r
ij
+ cos(
i
j
)
ij
_
.
Odat a determinat a viteza pe prol, putem calcula coecientul de presiune
utilizand ecuat ia lui Bernoulli:
c
p
(x
i
, y
i
)
p
i
p
1
2
V
2
= 1
(V
t
)
2
i
V
2
Componentele fort ei cu care act ioneaz a uidul asupra prolului se obt in

nsumand contribut ia fort ei normale pe ecare panou,
F =
N
j=1
(p
j
)l
j
n
j
=
N
j=1
(p
j
p
)l
j
n
j
F
1
2
V
2
L
=
N
j=1
p
j
p
1
2
V
2
l
j
L
n
j
=
N
j=1
c
p
(x
j
, y
j
)
l
j
L
n
j
unde L este lungimea coardei prolului.
3.4 Software
De la nceputul anilor

60 Metoda Elementului de Frontier a (MEF) a deve-
nit o metod a general acceptat a ca o alternativ a ecient a pentru Metoda
Diferent elor Finite sau pentru Metoda Elementului Finit n solut ionarea
problemelor ingineresti [7, 10]. Fundamentul MEF este prezentat accesi-
bil de Brebbia [9], inclusiv teoria elementelor de frontier a liniare si o select ie
de programe FORTRAN. Una din restrict iile esent iale ale MEF este necesi-
tatea cunoasterii solut iei fundamentale a ecuat iei cu derivate part iale pentru
a putea obt ine o ecuat ie integral a echivalent a. Un alt dezavantaj l constituie
membrul drept care este ncorporat n formulare prin intermediul unei inte-
grale de volum astfel c a MEF si pierde caracterul esent ial de formulare pe
frontier a. Metoda Reciprocit at ii Duale (MRD) a fost dezvoltat anncercarea
a 71
de a solut iona aceast a dicultate [24]. MRD foloseste solut ia fundamental a
a unei ecuat ii simplicate si ia n considerare termenii neomogeni din ecuat ia
original a prin aplicarea principiilor de reciprocitate si utilizarea unor funct ii
speciale de aproximare. Aceast a metod a a permis solut ionarea numeric a
a problemelor 2D pentru ecuat ii Laplace, Poisson, difuzie, convect iedifuzie
far a modicarea tehnicilor de solut ionare MEF creionate n prezentul capitol.
CFDLab este un software modern, care utilizeaz a MEF, conceput pentru
scopuri educat ionale n domeniul stiint elor ingineresti. Tehnicile moderne de
proiectare orientat a pe obiecte [18] i confera o concept ie modern a si exibila.
Capacitatea de solut ionare a problemelor 2D interioare/exterioare pentru
ecuat iile Laplace, Poisson, difuzie, convect iedifuzie l recomand a ca o plat-
form a adecvat a experimentelor numerice de dinamica uidelor computat ional a
pentru investigarea comod a a relat iei cauza efect ntr-o gam a relativ larg a
de probleme.
XFOIL este un pachet de programe (disponibil gratuit) dezvoltat de Mark
Drela [16] pentru analiza si proiectarea/optimizarea prolelor aerodinamice
izolate utiliz and metoda panourilor. Formularea utilizat a de XFOIL pentru
curgerea nevascoas a utilizeaz a panouri cu distribut ie liniar a de v artejuri n
vederea obt inerii funct iei de curent. Bordul de fug a de grosime nit a este
modelat cu un panou tip surs a, si condit ia Kutta-Jukovski este utilizat a
pentru obt inerea circulat iei n jurul prolului. Calculul curgerii nev ascoase
utilizeaz a de regul a 160 de panouri pentru un prol aerodinamic, iar rezul-
tatele sunt obt inute n mai putin de o secund a. Ulterior, rezultatele pentru
alte valori ale unghiului de incident a (solut ionarea sistemului de ecuat ii pen-
tru diferit i vectori n membrul drept) se obt in aproape instantaneu. Pentru
luarea n considerare a efectelor compresibilitatii n curgeri subsonice este
utilizat a corect ia Karman-Tsien aplicat a solut iei incompresibile nevascoase.
Pentru proiectarea/optimizarea prolelor aerodinamice este solut ionat a pro-
blema invers a, n care se precizeaza distribut ia vitezei pe suprafat a prolului
si se calculeaza coordonatele punctelor pe intrados si extrados. Astfel, n
loc sa se considere intensitat ile vartejurilor pe ecare panou ca necunoscute,
coordonatele nodurilor care denesc panourile sunt necunoscutele problemei.
Numai o port iune a prolului este modicat a la un moment dat. Admiterea
unei geometrii variabile a panourilor conduce la o problem a neliniar a care
este solut ionat a cu metoda Newton. Pentru a lua n considerare a efectului
v ascozit atii XFOIL utilizeaza teoria stratului limit a cuplat a cu solut ia curgerii
nevascoase, detaliile algoritmului ind prezentate n [17].
a
3.5 Aplicat ii
Catalogul de prole publicat de Althaus si Wortmann [2] prezint a rezultate
experimentale privind aerodinamica unei game largi de prole, ncercate n
tunelul aerodinamic la numere Mach sub 0.25 (deci practic n curgere incom-
presibila) si numere Reynolds ntre 0.25 10
6
si 4.0 10
6
. Prolele aerodi-
namice din [2] au fost proiectate si optimizate n special pentru construct ia
planoarelor, dar rezultatele si tehnicile de proiectare sunt utile si pentru
alte aplicat ii. Cititorul este ncurajat s a utilizeze programul XFOIL pen-
tru a avalua capacitatea simul arii numerice de a reproduce corect si exact
m asur atorile experimentale efectuate pe prole izolate.
In ceea ce urmeaza nsa vom analiza rezultatele obt inute cu pentru curge-
rea uidului ideal (incompresibil si nevascos) peste prole izolate XFOIL cu
rezultatele furnizate de programul de calcul al ret elelor de prole din Capi-
tolul 7. Pentru aceasta, reamintim mai nt ai modul de echivalare a celor dou a
probleme.
Curgerea n jurul prolului izolat presupune c a n afara acestui obsta-
col solid nu exist a alte obstacole care s a perturbe curentul incident uniform.
La distant a foarte mare de prol (teoretic la innit) curentul de uid este
uniform n orice direct ie ne-am deplasa radial pornind de la prol. Cu alte
cuvinte, un prol izolat nu poate modica direct ia unui curent de uid in-
nit, cu doar perturb a local c ampul de vitez a.

In armat ia de mai sus local
desemneaza o not iune relativ a, dar experient a cotidian a ne arat a c a zborul
unui avion la altitudine de c ateva mii de metri nu se face simt it la nivelul
solului. Orientativ, se poate considera c a amplitudinea perturbat iilor scade
ca 1/
r n 2D si ca 1/r n 3D, unde r este distant a de la originea perturbat iei

(n cazul nostru prolul singular). Spre deosebire de prolul izolat, o ret ea de
prole realizeaz a devierea curentului de uid incident, modicandu-i direct ia
si implicit modulul vitezei.
Din punct de vedere geometric, ret eaua de prole este denita de forma
prolului, lungimea coardei acestuia, pasul ret elei, si unghiul de dispunere a
prolului n ret ea.

In cazul prolului izolat, ultimii doi parametri geometrici
nu sunt denit i. Prin urmare, o comparat ie ntre prolul izolat si cel dispus n
ret ea poate f acut a n cazul n care inuent a reciproc a a prolelor adiacente
din ret ea este nesemnicatica. Pentru aceasta, pasul ret elei trebuie sa e
sucient de mare. Unghiul de dispunere a prolului n ret ea va luat n
considerare doar pentru a deni unghiul de atac echivalent n cazul prolului
singular. Pentru exemplele prezentate n cele ce urmeaza s-au considerat
ret ee de prole cu pas relativ (pasul ret elei raportat la lungimea coardei) de
3.0.
Din punct de vedere cinematic, n cazul ret elei de prole se precizeaza
a 73
direct ia curentului incident (fat a de direct ia frontului ret elei), si rezulta
direct ia curentului n aval de ret ea. Pe de alt a parte, n cazul prolului
izolat se deneste direct ia curentului (la distant a mare de prol) n raport
cu direct ia coardei prolului prin intermediul unghiului de atac.
Din punct de vedere dinamic, fort a hidrodinamic a exercitat a asupra pro-
lului izolat, de anvergur a unitar a, n curent de uid ideal este data de
teorema Kutta-Jukovski,
F = v
,
unde v
= iv
x
+ jv
y
este viteza curentului neperturbat de prezent a
prolului, iar = k este vectorul asociat circulat iei vitezei pe contu-
rul prolului. Deoarece curgerea este irotat ional a, valoarea circulat iei vitezei
este aceeasi pe orice curb a nchisa ce nconjoar a prolul. Se poate ob-
serva usor c a n cazul uidului ideal fort a hidrodinamic a are doar o com-
ponent a normal a pe direct ia curentului neperturbat (rezultatul produsului
vectorial v
este un vector n planul xOy, perpendicular pe v
) numit a
fort a portant a. Dac a direct ia lui v
r am ane constant a, indiferent de unghiul

de atac al prolului direct ia fort ei portante nu se modic a; variat ia unghi-
ului de atac modic a doar valoarea circulatiei , si prin urmare modulul
fort ei portante. Faptul c a fort a hidrodinamic a nu are component a n direct ia
curentului neperturbat conduce la concluzia ca prolul nu nt ampin a nici o
rezintent a la naintare, n agrant a contradict ie cu experimentul. Aceasta
este consecint a direct a a ipotezei uidului ideal. Efectu and produsul vec-
torial obt inem v
= jv
x
+ iv
y
, de unde componentele fort ei
portante pe axele Ox si Oy sunt:
F
x
= v
y
si F
y
= v
x
(3.62)
Pentru a evalua fort a hidrodinamic a exercitat a asupra prolului dispus n
ret ea aplicam teorema impulsului pentru v ana de uid corespunz atoare benzii
de periodicitate din Figura 3.10. La fel ca si n cazul prolului izolat vom
considera anvergura unitara Dac a Ox este axa perpendicular a pe frontul
ret elei (av and aceasi direct ie cu versorii normalei nn sect iunile de intrare si
iesire) iar Oy este axa paralel a cu frontul ret elei, atunci conform ecuat iei de
continuitate debitul volumic corespunz ator v anei uide este
Q = v
IN x
t = v
OUT x
t
deci componenta dup a Ox a vitezei n amonte, respectiv aval, de ret ea are
aceeasi valoare v
x
v
IN x
= v
OUT x
. Componentele paralele cu frontul ret elei
ale vitezei n amonte, respectiv aval, de ret ea sunt v
IN y
si v
OUT y
. Prima
este impusa, iar cea de-a doua rezult a n urma calculului curgerii n ret ea.
a
n
v
v
n
IN
OUT
t
Figura 3.10: V ana de uid corespunz atoare benzii de periodicitate la curgerea
ntr-o ret ea de prole.
Direct ia curentului amonte este precizat a de unghiul
IN
, respectiv pentru
curentul aval
OUT
, denit ca
v
IN y
v
IN x
= cot
IN
si
v
OUT y
v
OUT x
= cot
OUT
Circulat ia vitezei pe prolul dispus n ret ea este egal a cu circulat ia calculat a
pe conturul uid ce deniste banda de periodicitate, adic a
= (v
OUT y
v
IN y
)t
Evident, sensul pozitiv de parcurgere a conturului este cel trigonometric.
Teorema impulsului aplicat a v anei de uid din banda de periodicitate,
F = Qv
IN
Qv
OUT
(pSn)
IN
(pSn)
OUT
furnizeaza componentele act iunii hidrodinamice asupra prolului n ret ea,
F
x
= (p
IN
p
OUT
)S si F
y
= Q(v
IN y
v
OUT y
)
Pentru a echivala prolul n ret ea cu prolul izolat va trebui s a exprim am
componentele fort ei sub aceeasi form a ca si n (3.62). Componenta dup a Oy
a 75
este imediat a, folosind expresia debitului volumic prin sect iunea de anvergur a
unitar a, respectiv denit ia circulat iei,
F
y
= v
x
Pentru cealalt a component a a fort ei utilizam teorema lui Bernoulli aplicat a

ntre un punct amonte si unul aval de ret ea,
p
IN
p
OUT
=

2
(v
2
OUT
v
2
IN
) =

2
(v
2
OUT y
v
2
IN y
)
de unde, pentru prolul de anvergur a unitar a, obt inem
F
x
=
v
OUT y
+ v
IN y
2

Este evident acum c a dac a denim n cazul ret elei de prole viteza ctiv a
v
=
v
IN
+v
OUT
2
ca media vectorial a a vitezelor amonte si aval de ret ea, componentele fort ei
pot scrise exact sub aceeasi form a (3.62) ca si pentru prolul izolat. Unghiul
format de aceast a vitez a ctiv a cu frontul ret elei este
= arctan
_
v
x
v
y
_
iar unghiul de atac echivalent pentru prolul izolat este
=
s
unde
s
este unghiul de instalare al prolului n ret ea (unghiul dintre coarda
prolului si frontul ret elei).
In ne, pentru a compara repartit ia presiunii calculat a pe prolul izolat

cu cea calculat a pe prolul dispus n ret ea, vom utiza aceeasi denit ie pentru
coecientul de presiune n ambele cazuri,
c
p

p p
1
2
v
2
= 1
_
v
v
_
2
unde p si v sunt presiunea si modulul vitezei ntr-un punct pe prol. Cum
n programul de calcul al curgerii n ret ele de prole viteza este adimension-
alizat a cu v
x
, coecientul de presiune este evaluat astfel:
c
p
= 1
_
v
v
x
_
2
sin
2
a
Concluziile rezultate din comparat ia repartit iilor de presiune calculate n
cele doua variante pot cuanticate sintetic prin evaluarea coecientului de
portant a calculat n cele doua cazuri,
c
L

F
1
2
v
2
c
unde c este lungimea coardei prolului (am considerat evident si aici anver-
gura unitar a).
Exemplul 1: Sa consider am o ret ea de prole NACA 4412, cu unghi
de instalare
s
= 90
si pas relativ t/c = 3.0. Pentru un unghi de intrare
IN
= 95
, rezulta un unghi de iesire

OUT
= 88.48
. Direct ia vitezei v
este dat a de unghiul
= arctan
_
2
cot
IN
+ cot
OUT
_
= arctan
_
2
cot 95
+ cot 88.48
_
= 91.74
de unde rezult a un unghi de atac echivalent pentru prolul singular = 1.74
.
Fort a hidrodinamic a exercitat a asupra prolului din ret ea are componentele
F
x
1
2
v
2
x
c
= 0.020858 si
F
y
1
2
v
2
x
c
= 0.684834
Cititorul poate verica imediat c a direct ia fort ei este perpendiculara pe v
.
Coecientul de portant a pentru prolul n ret ea este
c
L
=
0.020858
2
+ 0.684834
2
sin
2
91.74
= 0.6845
Figura 3.11(a) prezint a cu linie punctat a repartit ia de presiune calculat a
pentru prolul NACA 4412 dispus n ret eaua precizat a mai sus. Cu linie
continu a este ar atat a distribut ia de presiune calculat a cu programul XFOIL
pe prolul izolat la incident a de 1.74
. Concordant a este acceptabil a, dar

coecientul de portant a al prolului izolat este c
L
= 0.7270, cu aproape 6%
mai mare dec at valoarea pentru prolul dispus n ret ea. Din punct de vedere
calitativ rezultatul era previzibil, t inand cont de accelerarea suplimentar a a
uidului produs a de prezent a prolelor adiacente. Acest fenomen poate
diminuat prin modicarea unghiului de asezare n ret ea. Liniile de curent
pentru prolul dispus n ret eaua cu unghi de instalare
s
= 90
sunt prezen-
tate n Figura 3.11(b).
Exemplul 2: Sa relu am exemplul de mai sus pentru o ret ea de prole
Eppler387, Figura 3.12(a), cu pas relativ 3.0 si unghi de asezare
s
= 90
.
a 77
0.1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
abscisa profilului
1
0.8
0.6
0.4
0.2
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
c
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

p
r
e
s
i
u
n
e
profil izolat
profil in retea
(a) Repartit ia de presiune pe prolul izolat NACA 4412 si pe acelasi
prol dispus n ret ea.
(b) Linii de curent pentru prolul NACA 4412 dispus n ret ea cu
unghi de instalare 90
si pas relativ 3.0.

Figura 3.11: Prolul NACA 4412 izolat, respectiv n ret ea.
a
(a) Prolul Eppler387
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
abscisa profilului
1
0.8
0.6
0.4
0.2
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
c
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

p
r
e
s
i
u
n
e
profil izolat
profil in retea
(b) Comparat ientre repartit ia de presiune calculat a pentru
prolul izolat Eppler387, si pentru acelasi prol dispus n
ret ea.
(c) Linii de curent pentru prolul Eppler387 dispus n ret ea cu
unghi de instalare 90
si pas relativ 3.0.

Figura 3.12: Prolul Eppler 387 izolat, respectiv n ret ea.
a 79
Pentru un unghi de intrare
IN
= 95
, rezult a un unghi de iesire

OUT
=
89.14
. Direct ia vitezei v
= arctan
_
2
cot
IN
+ cot
OUT
_
= arctan
_
2
cot 95
+ cot 89.14
_
= 92.0765
de unde rezult a un unghi de atac echivalent pentru prolul singular =

2.076
. Fort a hidrodinamic a exercitat a asupra prolului din ret ea are com-

ponentele
F
x
1
2
v
2
x
c
= 0.0223 si
F
y
1
2
v
2
x
c
= 0.615
c
L
=
0.0223
2
+ 0.615
2
sin
2
92.076
= 0.6146
Figura 3.12(b) prezint a cu linie punctat a repartit ia de presiune calculat a
pentru prolul Eppler387 dispus n ret eaua precizat a mai sus. Cu linie con-
tinu a este prezentat a distribut ia de presiune calculat a cu programul XFOIL
pe prolul izolat la incident a de 2.076
. Coecientul de portant a al prolului

izolat este c
L
= 0.6583, cu 6.6% mai mare dec at valoarea pentru prolul
dispus n ret ea. Liniile de curent pentru prolul dispus n ret eaua cu unghi
de instalare
s
= 90
sunt prezentate n Figura 3.12(c).

Exemplul 3: Diferent ele ntre repartit ia presiunii calculat a pentru pro-
lul izolat, respectiv prolul dispus n ret ea, sunt datorate inuent ei reciproce
a prolelor nvecinate n cazul ret elelor. Cele doua exemple de mai sus au
utilizat prolele dispuse n ret ele unul deasupra celuilalt. Intuitiv, un unghi
de instalare diferit de 90
ar trebui s a diminueze inuent a reciproc a a pro-

lelor. S a consider am n cele ce urmeaza o ret ea de prole Eppler387 cu
pas relativ 3.0, dar cu un unghi de instalare
s
= 60
circ
. Pentru un unghi
de intrare
IN
= 75
, rezulta un unghi de iesire

OUT
= 62.714
. Direct ia
vitezei v
= arctan
_
2
cot
IN
+ cot
OUT
_
= arctan
_
2
cot 75
+ cot 62.714
_
= 68.60
de unde rezult a un unghi de atac echivalent pentru prolul singular = 8.6
.
a
0.1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
abscisa profilului
8
7
6
5
4
3
2
1
0
1
2
c
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

p
r
e
s
i
u
n
e
profil izolat
profil in retea
(a) Comparat ie ntre repartit ia de presiune calculat a pen-
tru prolul izolat Eppler387 (unghi de atac 8.6
), si pentru
acelasi prol dispus n ret ea.
(b) Linii de curent pentru prolul Eppler387 dispus n
ret ea cu unghi de instalare 60
si pas relativ 3.0.

Figura 3.13: Prolul Eppler 387 izolat, respectiv n ret ea.
a 81
Figura 3.13(a) arat a o concordant a excelent a ntre repartit ia de presiune
calculat a pe prolul izolat, respectivn ret ea. Fort a hidrodinamic a exercitat a
asupra prolului din ret ea are componentele
F
x
1
2
v
2
x
c
= 0.5829 si
F
y
1
2
v
2
x
c
= 1.4874
c
L
=
0.5829
2
+ 1.4874
2
sin
6
8.60
= 1.385
Pentru prolul izolat avem coecientul de portant a c
L
= 1.415, cu numai
2.1% mai mare dec at n cazul prolului n ret ea.
Exemplul 4: Ultimul exemplu din acest capitol si propune sa exempli-
ce utilizarea conceptului de strat limit a pentru a lua n considerare efectul
v ascozit at ii asupra repartit iei de presiune pe corpurile prolate.
Figura 3.14(a) prezint a variat ia vitezei curentului de uid nevascos n
vecinatatea unei suprafet e solide.

In absent a v ascozit at ii uidul alunec a pe
suprafat a.

In plus, prezent a obstacolului solid fort eaza accelerarea curentului
n vecin atatea sa, astfel ncat uidul s a l poat a ocoli.
Cu totul alta este situat ia real a, Figura 3.14(b), corespunz atoare uidului
v ascos.

In acest caz uidul ader a la perete, si tranzit ia de la viteza nul a pe
perete la viteza curentului din jurul corpului se face ntr-o regiune de grosime
relativ mic a, , numit a strat limit a. Efectul fran arii uidului n vecin atatea
suprafet ei solide se poate cuantica prin scaderea debitului volumic printr-
o sect iune normal a la suprafat a corpului. Dac a dorim s a lu am acest efect
n considerare, dar sa ment inem modelul curgerii nev ascoase, va trebui s a
modic am forma corpului.
Figura 3.14(c) arat a c a dac a dorim s a p astr am valoarea corect a a debi-
tului volumic de uid n vecin at atea suprafet ei solide n condit iile modelarii
curgerii nevscoase, atunci suprafat a corpului trebuie mpins a n interiorul
domeniului ocupat de uid cu grosimea de deplasare
. Valoarea lui
este
determinat a printr-un calcul de strat limit a, pe care nu l prezentam aici.
Spre exemplu, pentru prolul Eppler 387 dispus sub unghiul de atac de 4
,
respectiv pentru o curgere cu Re = 10
5
, distribut ia grosimii de deplasare este
prezentat a n Figura 3.15. Se poate observa c a modicarea formei prolului
este mai accentuat a pe extrados, unde grosimea stratului limit a este mai
mare.

In aval, prolul prolul v ascos se continu a cu d ara hidrodinamic a.
Luarea n considerare a stratului limit a, respectiv modicarea formei pro-
lului prin ad augarea grosimii de deplasare are efecte semnicative asupra
repartit iei presiunii pe prol. Figura 3.16 arat a c a luarea n considerare a
grosimii de deplasare conduce la o concordant a excelent a cu m asur atorile
experimentale n special pe extradosul prolului.
a
U
viteza
d
i
r
e
c
t
i
a

n
o
r
m
a
l
e
i
suprafata
profilului
(a) Prolul vitezei n cazul uidului
nev ascos.
0.99U
U
viteza
d
i
r
e
c
t
i
a

n
o
r
m
a
l
e
i
suprafata
profilului
(b) Prolul vitezei n cazul uidului
v ascos.
U
viteza
d
i
r
e
c
t
i
a

n
o
r
m
a
l
e
i
suprafata
profilului real
suprafata
modificata
a profilului
*
(c) Grosimea de deplasare.
Figura 3.14: Modicarea formei prolului pentru a lua n considerare efectul
v ascozit at ii.
Figura 3.15: Prolul Eppler387 modicat cu grosimea de deplasare pentru a
lua n considerare efectul vascozit at ii.
a 83
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
abscisa profilului
1.5
1
0.5
0
0.5
1
c
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

p
r
e
s
i
u
n
e
experiment, Langley (Re=1E5)
nevascos
vascos, strat limita (Re=1E5, Ncr=11)
intrados
extrados
Figura 3.16: Repartit ia coecientului de presiune pentru prolul Eppler 387
la unghi de atac de 4.0
. Punctele corespund m asur atorilor efectuate la

NASA-Langley pentru Re = 10
5
, iar coecientul de portant a m asurat este
C
L
= 0.778. Liniantrerupt a corespunde curgerii nev ascoase, cu un coecient
de portant a rezultant C
L
= 0.883, adic a supraestimat cu 12%. Linia continu a
corespunde rezultatelor calculate utiliz and modelul stratului limit a pentru a
lua n considerare efectul vascozit at ii. Concordant a cu experimentul este
remarcabil a, iar coecientul de portant a C
L
= 0.787 difer a cu put in peste
1% fat a de valoarea m asurat a.
84 Metoda Elementelor Finite-Fundamente
Capitolul 4
Metoda Elementelor Finite
(MEF). Concepte fundamentale
4.1 Formularea clasica (tare) a problemei cu
condit ii la limita
In 3.1.1 am prezentat cadrul general al Metodei Reziduurilor Ponderate

(MRP), cu ment iunea ca formularea (3.4) reprezint a punctul de pornire al
Metodei Elementelor Finite (MEF). Utilizarea practic a a ecuat iei (3.4) pre-
supune parcurgerea mai multor etape care s a conduc a n nal la un pro-
gram de calcul numeric. Ne propunem n cele ce urmeaza s a parcurgem
aceste etape, urm arind prezentarea din excelenta monograe a lui Hughes
[20], pentru un exemplu simplu corespunz ator variantei monodimensionale a
problemei cu condit ii la limit a 3.1:
d
2
u
dx
2
= f(x) , pentru 0 < x < 1 , (4.1a)
u(1) = g , (4.1b)
du
dx
(0) = h . (4.1c)
In ecuat ia (4.1a) funct ia din membrul drept este precizat a pe intervalul uni-
tate, f : [0, 1] R . Desi simpla, problema (4.1) permite trecerea n re-
vist a a principalelor ingrediente ale MEF. Detaliile de natur a matematic a
sunt prezentate cat mai simplu, astfel ncat s a e accesibile student ilor n
inginerie.
Pentru nceput vom preciza c ateva notat ii care si g asesc corespondentul
85
si n cazul multidimensional:
= segmentul deschis 0 < x < 1 ,
= segmentul nchis 0 x 1 .
Desi la prima vedere denit iile de mai sus sugereaz a doar pedanterie matem-
atic a, trebuie f acut a distinct ia ntre domeniul (care nu cont ine frontiera
ce l m argineste) si (care include si frontiera). Constantele g si h n (4.1b)
si (4.1c) au valori numerice precizate. Cu alte cuvinte, condit iile la limit a
impun solut iei sa ia valoarea g pentru x = 1, respectiv derivata du/dx sa ia
valoarea h la x = 0. Ecuat ia diferent ial a (4.1a) mpreun a cu condit iile la
capetele intervalului (adic a conit iile pe frontiera lui ) formeaz a o problem a
cu condit ii la limit a. Aceasta este formularea tare sau clasic a a problemei.
Evident, n cazul de fat a solut ia exact a poate scris a usor sub forma
u(x) = g + (1 x)h
1
_
x
_
_
_
y
_
0
f(z) dz
_
_
_
dy , (4.2)
unde y si z sunt variabile de integrare.

In cele ce urmeaza ne intereseaza
sa dezvolt am tehnici de solut ionare aproximativ a, numeric a, a problemelor
cu condit ii la limit a aplicabile si n cazurile cand solut ia exact a nu poate
g asit a.
4.2 Formularea variat ionala (slaba) a proble-
mei cu condit ii la limita
Pentru a deni formularea slaba (sau variat ional a) a problemei (4.1) trebuie
sa introducem si sa caracteriz am dou a mult imi de funct ii.
Prima mult ime este format a din solut iile candidate, carora le vom cere
sa satisfac a u(1) = g. Cealalt a condit ie la limit a nu trebuie neap arat s a
e satisf acut a de funct iile din aceasta mult ime.

In plus, pentru ca anumite
expresii ce apar n cele ce urmeaza s a aib a sens vom cere ca solut iile candidate
sa aib a p atratul derivatelor integrabil, adic a,
1
_
0
_
du
dx
_
2
dx < . (4.3)
Funct iile care satisfac (4.3) se numesc funct ii de clasa H
1
, respectiv scriem
u H
1
().

In concluzie, mult imea de solut ii candidate, notat a cu o, cont ine
Metoda Elementelor Finite-Fundamente 87
toate funct iile care au derivate integrabile la p atrat si care au valoarea g
pentru x = 1,
o =
_
u[u H
1
, u(1) = g
_
. (4.4)
Faptul c a o este o mult ime de obiecte este indicat de acolade. Mai nt ai
se precizeaza notat ia pentru un element tipic al mult imii, dup a care bara
vertical a [, si apoi se precizeaza propriet at ile ce denesc elementele mult imii.
A doua mult ime este format a din funct iile de pondere. Aceasta este foarte
asematoare cu o, dar de data aceasta vom cere funct iilor s a satisfac a condit ii
Dirichlet omogene,
1 =
_
w[w H
1
, w(1) = 0
_
. (4.5)
Cu denit iile de mai sus putem introduce formularea slab a a problemei
(4.1):
Sa se g aseasc a u o astfel ncat oricare ar w 1 sa avem:
1
_
0
dw
dx
du
dx
dx =
1
_
0
wf dx + w(0)h . (4.6)
Ecuat ia (4.6) poart a numele de ecuat ie variat ional a.

In cazul mecanicii (4.6)
este cunoscut a si sub denumirea de ecuat ia lucrului mecanic virtual.
4.3 Echivalent a formularilor tare si slaba
Evident cantre (4.1) si (4.6) trebuie s a e o echivalent a, altfel (4.6) nu ar mai
avea rost. F ar a pretent ia unei demonstrat ii perfect riguroase, vom justica
n continuare urm atoarele dou a propozit ii:
Propozit ia 1: Fie u o solut ie a problemei (4.1). Atunci u este
solut ie a problemei (4.6).
Propozit ia 2: Fie u o solut ie a problemei (4.6). Atunci u este
solut ie a problemei (4.1).
Prin urmare, dac a cele dou a propozit ii sunt adev arate atunci solut ia tare
si solut ia slab a sunt identice, iar formul arile tare (4.1) si slab a (4.6) sunt
echivalente.
Demonstrat ie Propozit ia 1.
Deoarece u este solut ie a problemei (4.1) putem scrie
0 =
1
_
0
w
_
d
2
u
dx
2
f
_
dx ,
pentru orice w 1. Dup a integrarea prin p art i avem:
0 =
1
_
0
dw
dx
du
dx
dx w
du
dx
1
0
+
1
_
0
wf dx .
Cum w(0) = 1 si (du/dx)(0) = h, obt inem
1
_
0
dw
dx
du
dx
dx =
1
_
0
wf dx + w(0)h .
In plus, cum u(1) = g conform (4.1b), evident u o. Prin urmare, propozit ia

1 este demonstrat a.
Demonstrat ie Propozit ia 2.
Sa consider am u ca ind solut ia problemei (4.6). Prin urmare u o, deci
u(1) = g si
1
_
0
dw
dx
du
dx
dx =
1
_
0
wf dx + w(0)h ,
pentru orice w 1. Integr and prin p art i si utiliz and w(1) = 0 obt inem
0 =
1
_
0
w
_
d
2
u
dx
2
f
_
dx + w(0)
_
du
dx
(0) + h
_
. (4.7)
Este sucient sa ar at am c a (4.7) implic a
1
()
d
2
u
dx
2
f = 0 n ,
()
du
dx
(0) + h = 0.
Sa demonstr am mai nt ai (). Pentru aceasta denim w n (4.7) ca ind
w =
_
d
2
u
dx
2
f
_
(4.8)
unde, prin denit ie, > 0 este o funct ie neteda pentru x si (0) =
(1) = 0. De exemplu putem lua (x) = x(1 x). Rezult a w(1) = 0, deci
w 1.

Inlocuind (4.8) n (4.7) obt inem
0 =
1
_
0
_
d
2
u
dx
2
f
_
2
dx + 0 .
1
Aceste ecuat ii poart a numele de ecuat iile Euler-Lagrange ale formul arii slabe.
Cum > 0 n , rezulta c a () trebuie s a e satisf acut a. Aceasta implic a din
(4.7) c a
0 = w(0)
_
du
dx
(0) + h
_
.
Faptul c a w 1 nu implica nici o restrict ie asupra valorii sale pentru x =
0 nseamn a c a n general w(0) ,= 0. Rezult a c a si () este adev arat a si
Propozit ia 2 este demonstrat a.
Observat ia 1. Condit ia la limit a (du/dx)(0) = h nu este ment ionat a
explicit n formularea slab a (4.6). Astfel de condit ii la limit a se numesc
condit ii naturale. Pe de alt a parte, solut iilor candidate li se cere explicit sa
satisfac a condit ia la frontier a u(1) = g. Astfel de condit ii la limit a se numesc
condit ii esent iale.
Observat ia 2. Tehnica utilizat a pentru a demonstra Propozit ia 2 este
cunoscut an calculul variat ional sub forma de lema fundamental a.

In esent a,
aceasta este metodologia care ne permite s a deducem ecuat iile diferent iale si
condit iile la limit a pe care le implic a formularea slab a. Pentru dezvoltarea
formul arilor slabe n cazul problemelor complexe, multidimensionale, este
esent ial a nt elegerea si stap anirea acestei metodologii.
Metoda Elementului Finit este bazat a pe formularea slab a a problemelor
cu condit ii la limit a.

In principiu, ideea de baza este s a aproxim am mult imile
o si 1 prin colect ii nite de funct ii convenabil alese. Prin urmare, ecuat iile
variat ionale vor solut ionate ntr-un context nit-dimensional.
Sa introducemn prealabil urm atoarele notat ii care vor simplica scrierea:
a(w, u) =
1
_
0
dw
dx
du
dx
dx (4.9)
(w, f) =
1
_
0
wf dx (4.10)
Cu (4.9) si (4.10) ecuat ia variat ional a se poate rescrie sub forma
a(w, u) = (w, f) + w(0)h (4.11)
In aceast a ecuat ie a(, ) si (, ) sunt exemple de forme simetrice si biliniare.

Simetria nseamn a c a
a(u, w) = a(w, u) ,
(u, w) = (w, u) ,
iar biliniaritatea nsemna c a pentru ecare argument avem,
a(c
1
u + c
2
v, w) = c
1
a(u, w) + c
2
a(v, w) ,
(c
1
u + c
2
v, w) = c
1
(u, w) + c
2
(v, w) ,
cu c
1
si c
2
dou a constante arbitrare.
Ecuat ia (4.11) este foarte concis a si surprinde aspectele matematice esen-
t iale pentru o bun a ntelegere a metodelor variat ionale si a Metodei Elemen-
tului Finit. Diverse clase de probleme zice pot scrise practic sub aceeasi
form a cu (4.11). Prin urmare ideile si rezultatele prezentate mai sus vor avea
o larg a aplicabilitate.
4.4 Metoda Galerkin de aproximare a formu-
larii slabe
Vom descrie n cele ce urmeaza o metod a de obt inere a solut iilor aproximative
ale problemelor cu condit ii la limit a bazat a pe formularea slab a. Desi tratarea
poate p area la prima vedere abstract a, vom continua cu un exemplu numeric
concret care sa elucideze si aspectele practice.
Prima etap a o constituie construirea aproximat iilor nit-dimensionale
pentru o si 1. Aceste colect ii de funct ii sunt notate o
h
si 1
h
. Indicele supe-
rior
h
se refera la o ret ea de discretizare a domeniului , parametrizat a de o
lungime caracteristic a h.

In general se consider a c a o
h
si 1
h
sunt submult imi
ale lui o si 1, adic a
o
h
o (dac a u
h
o
h
atunci u
h
o) ,
1
h
1 (dac a w
h
1
h
atunci w
h
1) .
Prin urmare, pentru u
h
o
h
si w
h
1
h
vom avea u
h
(1) = g si w
h
(1) = 0.
Colect iile o, 1, o
h
si 1
h
sunt adesea denumite spat ii de funct ii. Not iunea
matematic a de spat iu implica o structur a liniar a, adic a: pentru c
1
si c
2
dou a
constante arbitrare, respectiv u si v din 1, combinat ia liniar a c
1
u + c
2
v este
deasemenea n 1. Evident, at at 1 cat si 1
h
au aceast a proprietate. Pentru
o si o
h
, aceast a proprietate nu mai este vericat a pentru c a dac a u
1
o si
u
2
o atunci combinat ia liniar a c
1
u
1
+ c
2
u
2
satisface condit ia la limit a
c
1
u
1
(1) + c
2
u
2
(1) = (c
1
+ c
2
)g ,= g .
Metoda Galerkin
Sa presupunem cunoscuta colect ia 1
h
. Pentru orice funct ie v
h
1
h
con-
struim o funct ie u
h
o
h
de forma
u
h
= v
h
+ g
h
, (4.12)
unde g
h
este o funct ie cunoscuta ce satisface condit ia esent ial a pe frontier a
g
h
= g. Evident ca funct ia denit a de (4.12) satisface condit ia la limit a
(4.1b),
u
h
(1) = v
h
(1) + g
h
(1) = 0 + g ,
deci (4.1b) constituie un procedeu de construct ie pentru o
h
.
Putem scrie acum ecuat ia variat ional a (4.11) utiliz and u
h
si w
h
,
a(w
h
, u
h
) = (w
h
, f) + w
h
(0)h . (4.13)
Aceasta ecuat ie trebuie privit a ca o modalitate de a deni solut ia (slab a)
aproximativ a u
h
.

Inlocuind (4.12) n (4.13) si folosind biliniaritatea formei
a(, ) obt inem
a(w
h
, v
h
) = (w
h
, f) + w
h
(0)h a(w
h
, g
h
) .
Membrul drept cont ine numai termeni asociat i cu funct ii cunoscute (adica f,
g si h). Aceast a ecuat ie poate folosit a pentru a deni v
h
, partea necunscut a
a lui u
h
.
Formularea Galerkin (aproximativ a) a problemei cu condit ii la limit a este
Pentru f, g si h date, s a se g aseasc a u
h
= v
h
+ g
h
, cu
v
h
1, astfel ncat oricare ar w
h
1 sa avem
a(w
h
, v
h
) = (w
h
, f) + w
h
(0)h a(w
h
, g
h
) . (4.14)
Pentru a putea utiliza formularea Galerkin (4.14) trebuie s a precizam concret
g
h
si spat iul 1
h
.
Sa ment ion amn nalul acestui paragraf c a o clas a important a de metode
de aproximare, numite metode Petrov-Galerkin, utilizeaz a funct ii v
h
din alte
mult imi decat 1
h
. Astfel de metode sau dezvoltat n special n contextul
mecanicii uidelor. Metoda denumit a mai sus Galerkin este adesea referit a
n literatur a ca metoda Bubnov-Galerkin. Evident, tehnica de aproximare
de mai sus este o variant a a Metodei Reziduurilor Ponderate (MRP).
4.5 Formularea matriceala a metodei Galerkin
Metoda Galerkin conduce la un sistem liniar de ecuat ii algebrice. Pentru
a ajunge la acesta trebuie s a precizam mai concret structura mult imii 1
h
.
Sa consider am c a 1
h
cont ine combinat ii liniare de funct ii cunoscute notate
N
A
: R, unde A = 1, 2, . . . , n. Cu alte cuvinte, pentru w
h
1
h
exist a
un set de constante c
A
, cu A = 1, 2, . . . , n, astfel ncat
w
h
(x) =
n
A=1
c
A
N
A
(x) = c
1
N
1
(x) + c
2
N
2
(x) + . . . + c
n
N
n
(x) . (4.15)
Funct iile N
A
se numesc funct ii de interpolare (sau funct ii de form a, sau
funct ii de baza). Evident, ecare funct ie N
A
trebuie s a satisfac a
N
A
(1) = 0, A = 1, 2, . . . , n ,
de unde w
h
(1) = 0 conform denit iei lui 1
h
. Spunem ca 1
h
are dimensiunea
n pentru ca orice funct ie din aceast a mult ime poate scris a ca o combinat ie
liniar a de n funct ii de baza.
Pentru a preciza elementele mult imii o
h
trebuie sa specicam g
h
. Pentru
aceasta introducem o funct ie suplimentar a N
n+1
: R care are proprieta-
tea
N
n+1
(1) = 1 .
Evident, N
n+1
/ 1
h
. Cu acesta putem deni h
h
= gN
n+1
si prin urmare
g
h
(1) = g. O funct ie tipica din o
h
va putea scris a sub forma
u
h
= v
h
+ g
h
=
n
A=1
d
A
N
A
+ gN
n+1
, (4.16)
unde d
A
sunt constante.

Inlocuind (4.15) si (4.16) n (4.14) avem
a
_
n
A=1
c
A
N
A
,
n
B=1
d
B
N
B
_
=
_
n
A=1
c
A
N
A
, f
_
+
_
n
A=1
c
A
N
A
(0)
_
h
a
_
n
A=1
c
A
N
A
, gN
n+1
_
,
de unde folosind biliniaritatea obt inem
0 =
n
A=1
c
A
G
A
,
unde cu G
A
am notat expresia
G
A
=
n
B=1
a(N
A
, N
B
)d
B
+ (N
A
, f) N
A
(0)h + a(N
A
, N
n+1
)g .
Cum ecuat ia lui Galerkin trebuie s a e satisf acut a pentru orice w
h
1
h
,
adic a pentru orice valori ale constantelor c
A
, A = 1, 2, . . . , n, rezult a c a G
A
trebuie sa se anuleze,
n
B=1
a(N
A
, N
B
)d
B
= (N
A
, f) + N
A
(0)h a(N
A
, N
n+1
)g . (4.17)
In ecuat iile de mai sus singurele necunoscute sunt coecient ii d

B
. Prin urmare
avem n ecuat ii (A = 1, 2, . . . , n) cu n necunoscute (B = 1, 2, . . . , n).
Dac a denim matricea n n
K
AB
= a(N
A
, N
B
) , (4.18)
si vectorul termenilor liberi
F
A
= (N
A
, f) + N
A
(0)h a(N
A
, N
n+1
)g , (4.19)
sistemul de ecuat ii de mai sus poate scris pe scurt sub forma
n
B=1
K
AB
d
B
= F
A
, A = 1, 2, . . . , n ,
sau sub form a matriceal a
Kd = F .
Reamintim semnicat ia matricilor de mai sus:
K = [K
AB
] =
_
_
K
11
K
12
. . . K
1n
K
21
K
22
. . . K
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
K
n1
K
n2
. . . K
nn
_
_
,
F = F
A
=
_
_
F
1
F
2
.
.
.
F
n
_
_
, d = d
B
=
_
_
d
1
d
2
.
.
.
d
n
_
_
.
Funct ie de problema zica solut ionat a, matricea sistemului K, vectorul ne-
cunoscutelor d, si vectorul termenilor liberi F au denumiri specice. Spre
exemplu, pentru probleme de elasticitate (pentru care a fost original dez-
voltat a Metoda Elementului Finit) K este matricea de rigiditate, F este
vectorul fort elor, iar d este vectorul deplas arilor.
Putem acum sa formul am versiunea matricial a a metodei Galerkin:
Cu matricea K si vectorul F precizate, s a se deter-
mine d astfel ncat
Kd = F . (4.20)
Solut ia sistemului (4.20) este evident d = K
1
F, cu condit ia ca inversa
matricii K, adic a K
1
, sa existe. Odat a determinat i coecient ii d, solut ia
aproximativ a poate evaluat a n orice punct x conform formulei
u
h
(x) =
n
A=1
d
A
N
A
(x) + gN
n+1
(x) .
Observat ia 1. Matricea K este simetrica. Simetria rezult a imediat din
simetria formei a(, ),
K
AB
= a(N
A
, N
B
) = a(N
B
, N
A
) = K
BA
,
saun notat ie matricial a K = K
T
, unde indicele superior
T
denot a transpusa
matricii.
Observat ia 2. Sa recapitul am pe scurt etapele parcurse p an a acum, etape
care sunt specice dezvolt arii Metodei Elementului Finit:
Formularea
tare (4.1)

Formularea
slab a (4.6)

Formularea
Galerkin (4.14)

Formularea
matricial a (4.20)
Singura aproximare f acut a p an a acum corespunde metodei Galerkin aplicat a
formul arii slabe.

In situat ii mai complicate num arul aproxim arilor creste.
Spre exmplu, datele f, g si h pot aproximate at at n interiorul domeniului
si pe fronriera lui, respectiv integralele pot evaluate aproximativ.
Observat ia 3. Cateodat a este convenabil sa scriem
u
h
(x) =
n
A=1
N
A
(x)d
A
,
unde d
n+1
= g.
4.6 Aproximarea de tip element nit
Metodologia dezvoltat a p an a acum precizeaza doar contextul general al va-
riantei Galerkin pentru Metoda Reziduurilor Ponderate. Un caz particular l
reprezinta Metoda Elementului Finit, corespunz atoare unei opt iuni speciale
pentru construirea mult imilor 1
h
si o
h
.
Vom ncepe prin a partit iona domeniul = [0, 1] in subintervale. Dac a
dorim n subintervale alegem mai nt ai o mult ime de n + 1 puncte x
A
, A =
1, 2, . . . , n, n + 1, ordonate cresc ator x
A
< x
A+1
, astfel ncat x
1
= 0 si
x
n+1
= 1. Punctele de abscise x
A
poart a numele de puncte nodale, sau mai
pe scurt noduri. Subintervalele [x
A
, x
A+1
] poart a numele de elemente nite,
sau pe scurt elemente. Ment ion am c a lungimile elementelor h
A
= x
A+1
x
A
nu trebuie s a e egale. Parametrul ret elei h este n acest caz considerat ca -
ind lungimea maxim a h = max
A=1,...,n
h
A
. Cu cat h este mai mic, cu at at ret eaua
de discretizare este mai na. S a precizam c a prin ret ea de discretizare se
nt elege colect ia de noduri si elemente (denit ie valabil a si pentru cazul mul-
tidimensional).
Cea mai simpl a versiune a funct iilor de interpolare sunt funct iile liniare
pe port iuni. Pentru nodurile interioare, 2 A n denim:
N
A
(x) =
_
_
xx
A1
h
A1
pentru x
A1
x x
A
,
x
A+1
x
h
A
pentru x
A
x x
A+1
,
0 pentru x < x
A1
sau x > x
A+1
.
(4.21a)
Pentru nodurile de pe frontier a avem
N
1
(x) =
x
2
x
h
1
pentru x
1
x x
2
, (4.21b)
N
n+1
(x) =
x x
n
h
n
pentru x
n
x x
n+1
. (4.21c)
Aceste funct ii sunt nt alnite n literatur a sub denumirea de funct ii cort, sau
coif, sau acoperis, din motive evidente conform Figurii 4.1. S a remarc am c a
N
A
(x
B
) =
AB
, unde
AB
este simbolul lui Kronecker (
AB
= 1 dac a A = B
si
AB
= 0 dac a A ,= B). Cu alte cuvinte N
A
este egal a cu unitatea n nodul
x
A
, respectiv este zero n toate celelalte noduri.
O funct ie tipica w
h
1
h
are forma
n
A=1
c
A
N
A
, si este prezentata n
Figura 4.2. Observ am c a w
h
(x) este o funct ie continu a (liniar a pe port iuni),
dar derivata este discontinu a (constant a pe port iuni). Deasemenea, se poate
vedea n Figura 4.2 c a w
h
(1) = 0 conform denit iei spat iului 1
h
. Evident w
h
este identic nula dac a toate constantele c
A
sunt nule, A = 1, 2, . . . , n.
1
x
0
x x x x x x x x
x
NN N N
1 2 3 A1 A A+1 n1 n n+1
A n+1 1
Figura 4.1: Funct iile de baz a liniare pe port iuni care formeaz a, prin
combinat ii liniare, mult imea o
h
.
w
c
c
c
c
c
c
1
2
3
4
5
n
1
2 3
4 5
n2 n1 n n+1
x
c
c
n1
n2
Figura 4.2: O funct ie tipica w
h
(x) din spat iul 1
h
.
O funct ie tipica din o
h
se obt ine adun and g
h
= gN
n+1
la o funct ie tipica
din 1
h
. Aceasta asigur a satisfacerea condit iei u
h
(1) = g.
Exercit iu.
Sa consider am formularea slab a a problemei model (4.1),
1
_
0
dw
dx
du
dx
dx =
1
_
0
wf dx + w(0)h , (4.22)
unde w 1 si u o sunt presupuse netede n interiorul ele-
mentelor (adic a n intervalele deschide x
A
< x < x
A+1
, A =
1, 2, . . . , n), dar pot avea discontinuit at i ale derivatei la frontierele
elementelor, adica n noduri. Un exemplu de asemenea funct ii l
constituie funct iile liniare pe port iuni descrise mai sus. Din (4.22)
si propriet at ile de continuitate precizate mai sus, s a se arate c a
0 =
n
A=1
x
A+1
_
x
A
w
_
d
2
u
dx
2
f
_
dx + w(0)
_
du
dx
(0
+
) + h
_
+
n
A=2
w(x
A
)
_
du
dx
(x
+
A
)
du
dx
(x
A
)
_
(4.23)
Folosind tehnica utilizat a n Sect iunea 4.3 se poate concluziona
ca ecuat iile Euler-Lagrange pentru (4.23) sunt:
()
d
2
u
dx
2
f = 0 pentru x
A
< x < x
A+1
, A = 1, 2, . . . , n,
()
du
dx
(0
+
) = h = 0,
()
du
dx
(x
A
) =
du
dx
(x
+
A
), unde A = 2, 3, . . . , n.
Observ am c a () este ecuat ia diferent ial a restrict ionat a la in-
teriorul elementelor, iar () este o condit ie de continuitate la
interfat a dintre elementele adiacente. Ultima condit ie apare supli-
mentar fat a de cazul prezentat n Sect iunea 4.3, unde funct iile au
fost presupuse netede (continuitatea derivatei a permis nlocuirea
sumei integralelor pe ecare element cu integrala pe ntreg dome-
niul).
In formularea Galerkin a Metodei Elementului Finit se obt ine o

solut ie aproximativ a a ecuat iilor ()-().
4.7 Proprietat ile matricii K
Funct iile de form a N
A
, A = 1, 2, . . . , n + 1, se anuleaz a n afara elementelor
nvecinate nodului corespunz ator ec arei funct ii x
A
. Aceasta este o particu-
laritate extrem de important a a aproximat iei de tip element nit, si implicat ia
imediat a este ca matricea K va avea foarte multe zerouri. Aceasta se poate
A A1 A+1 B
N N
A B
Figura 4.3: Dac a B > A+ 1, port iunile nenule ale funct iilor N
A
si N
B
nu se
mai intersecteaza.
vedea imediat din Figura 4.3. Dac a B > A + 1, atunci
K
AB
=
1
_
0
dN
A
dx
dN
B
dx
. .
0
dx = 0 . (4.24)
Din matricii K rezulta c a (4.24) este valabil a si pentru A > B + 1. Se
spune ca K este o matrice band a (adic a elementele nenule sunt concentrate
n vecin atatea diagonalei principale):
K =
_
_
K
11
K
12
0 0 . . . . . . . . . . . . 0
K
21
K
22
K
23
0 . . . . . . . . . . . . 0
0 K
32
K
33
K
34
. . . . . . . . . . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . . . . . . . . . . . K
n2,n3
K
n2,n2
K
n2,n1
0
0 . . . . . . . . . . . . 0 K
n1,n2
K
n1,n1
K
n1,n
0 . . . . . . . . . . . . 0 0 K
n,n1
K
n,n
_
_
Din punct de vedere al algoritmilor de calcul numeric asemenea matrici sunt
foarte avantajoase pentru c a zerourile din exteriorul benzii nu trebuie memo-
rate nici procesate.
Denit ie. O matrice A, de dimensiune nn se numeste pozitiv denita
daca:
() c
T
Ac 0 pentru orice vector c de dimensiune n,
() c
T
Ac = 0 implic a c = 0.
Observat ia 1. O matrice simetric a si pozitiv denit a posed a o invers a
unica.
Observat ia 2. Valorile proprii ale unei matrici pozitiv denit a sunt reale
si pozitive.
Teorema. Matricea K denita de (4.18) este pozitiv denit a.
Demonstrat ie
() Fie c
A
, A = 1, 2, . . . , n componentele unui vector arbitrar c
(adic a c = c
A
). Folosim aceste componente pentru a construi
o funct ie din 1
h
, w
h
=
n
A=1
c
A
N
A
, unde N
A
formeaz a baza de
funct ii pentru 1. Vom avea,
c
T
A c =
n
A,B=1
c
A
K
AB
c
B
=
n
A,B=1
c
A
a(N
A
, N
B
) c
B
(denit ia lui K
AB
)
= a
_
n
A=1
c
A
N
A
,
n
B=1
c
B
N
B
_
(biliniaritatea formei a(, ))
= a
_
w
h
, w
h
_
(denit ia lui w
h
)
=
1
_
0
_
dw
dx
_
2
. .
0
dx conform (4.9)
0
() S a presupunem ca c
T
A c = 0. Din demonstrat ia p art ii ()
avem
1
_
0
_
dw
dx
_
2
dx = 0
de unde rezult a c a w
h
trebuie sa e constant a. Deoarece w
h
1
h
avem w
h
(1) = 0. Prin urmare w
h
(x) = 0 pentru orice x [0, 1],
ceea ce este posibil numai dac a c
A
= 0 pentru A = 1, 2, . . . , n.
Prin urmare c = 0.
Faptul c a matricea K este simetric a, de tip band a, si pozitiv denita conduce
la algoritmi numerici foarte ecient i pentru acest tip de probleme, adic a
pentru solut ionarea sistemului Kd = F.
4.8 Analiza matematica a MEF n 1D
4.8.1 Acuratet ea solut iei
Un prim obiectiv al acestei sect iuni este sa ar at am c a solut ia aproximativ a
u
h
obt inut a cu MEF n varianta Galerkin este exact a n noduri. Pentru
aceasta vom utiliza funct ia Green a operatorului diferent ial. Denit ia funct iei
Green utilizeaza funct ia delta a lui Dirac, care a fost denit a si descrisa n
Sect iunea 3.1.2. Reamintim c a funct ia lui Dirac nu este o funct ie n sens
clasic, ci mai degrab a un operator denit prin act iunea sa asupra funct iilor
continue. Dac a w este o funct ie continu a pe intervalul [0, 1], atunci conform
(3.10) si (3.11) avem:
(w,
y
)
1
_
0
(y x) w(x) dx = w(y) , (4.25)
unde am notat
2
y
= (y x). Din (4.25) vedem de ce w trebuie sa e o
funct ie continu a: cum
y
selecteaza valoarea w(y), aceast a valoare trebuie
sa e unica; o discontinuitate a funct iei w n y ar introduce ambiguit at i
n denirea lui w(y). Problema cu condit ii la limit a pentru funct ia Green
asociat a cu (4.1) este:
d
2
G
dx
2
=
y
n (4.26a)
G(1) = 0 (4.26b)
dG
dx
(0) = 0 (4.26c)
Observ am c a (4.26) este problema (4.1) la care f este nlocuit a cu
y
iar
g si h sunt egale cu zero. Pentru a integra (4.26a) reamintim c a funct ia lui
Dirac este derivata funct iei unitate a lui Heaviside, conform (3.19), si prin
urmare avem
(y x) =
d
dx
H(y x) sau (x y) =
d
dx
H(x y) .
Cum n cazul de fat a am luat n (4.25)
y
(x) = (y x), ecuat ia (4.26a)
poate rescris a ca,
d
2
G
dx
2
=
d
dx
H(y x) ,
2
Funct ia este o funct ie par a, deci (y x) = (x y).
1y
G
y 1
x
0
(a) Funct ia Green.
x
1
y
0
1
dG/dx
(b) Derivata funct iei Green.
Figura 4.4: Funct ia Green pentru problema 4.26.
care integrat a conduce la,
dG
dx
= c
1
+ H(y x) =
_
1 + c
1
daca x < y
c
1
daca x > y
unde c
1
este constanta de integrare (posibil funct ie de y). Cum pentru orice
y trebuie satisf acut a (4.26c), rezult a c
1
= 1 si
3
dG
dx
=
_
0 dac a x < y
1 dac a x > y
(4.27)
Integr and nca odat a, avem
G
y
(x) =
_
c
2
daca x < y
c
3
x daca x > y
Constanta c
3
rezulta imediat din (4.26b), si anume c
3
= 1. Constanta c
2
o
alegem astfel ncat funct ia Green sa e continu a, deci c
2
= 1 y.

In nal
avem:
G
y
(x) =
_
1 y daca x y
1 x daca x > y
(4.28)
Gracul funct iei Green este prezentat n Figura 4.4(a), iar derivata ei este
prezentat a n Figura 4.4(b). Observ am c a G este liniar a pe port iuni. Prin
urmare, dac a y este un punct nodal (y = x
A
) atunci G 1
h
.
In continuarea analizei noastre avem nevoie de ecuat ia variat ional a cores-

punzatoare problemei (4.26). Aceasta poate dedus a din (4.6) nlocuind u
3
Cititorul poate verica acest rezultat si pentru
y
(x) = (x y).
cu G, f cu
y
, respectiv g si h cu 0. Rezult a,
a(w, G
y
) =
1
_
0
w(x)(y x) = w(y) . (4.29)
Ecuat ia (4.29) este valabil a pentru toate funct iile continue
4
w 1.
Teorema. u
h
(x
A
) = u(x
A
), A = 1, 2, . . . , n, n + 1 (adic a valorile
lui u
h
coincid cu solut ia exact a n noduri).
Pentru a demonstra teorema avem nevoie de dou a rezultate pre-
liminare.
() a(u u
h
, w
h
) = 0 pentru orice w
h
1
h
.
Demonstrat ie. Asa cum am precizat n Sect iunea 4.4, 1
h
1,
deci putem nlocui w cu w
h
n ecuat ia variat ional a (4.11),
a(w
h
, u) = (w
h
, f) + w
h
(0)h .
Dac a sc adem din aceast a ecuat ie pe (4.13) si folosim biliniaritatea
formei a(, ) obt inem rezultatul dorit.
() u(y) u
h
(y) = a(u u
h
, G), unde G este funct ia Green.
Demonstrat ie.
u(y) u
h
(y) = (u u
h
,
y
) (din denit ia lui
y
)
= a(u u
h
, G
y
) (conform ecuat iei 4.29)
A doua egalitate este adev arat a deoarece uu
h
este o funct ie din
1.
Demonstrat ia teoremei. Dup a cum am remarcat mai sus, dac a
y = x
A
este un punct nodal, atunci G 1
h
.

In acest caz vom
avea,
u(x
A
) u
h
(x
A
) = a(u u
h
, G
y
) (conform ())
= 0 (conform ())
Teorema este valabil a pentru A = 1, 2, . . . , n + 1.
4
Faptul c a p atratul derivatei lui w este integrabil implic a continuitatea lui w conform
unei cunoscute teoreme a lui Sobolev. Acest rezultat este valabil numai pentru cazul
mono-dimensional.

In cazul bi- si tri-dimensional este necesar ca si derivatele de ordinul
al doilea sa aib a p atratul integrabil pentru a asigura continuitatea funct iei.
Rezultate de acest gen, care demonstreaz a propriet at i exceptionale de acu-
ratet e, sunt adesea denumite fenomene de superconvergent a. Totusi, citi-
torul poate intui c a n situat ii mai complicate nu va posibil a garantarea
exactit atii valorilor numerice n noduri. Cu toate acestea, metodele rezidu-
urilor ponderate ofer a cadrul n care anumite propriet at i optime de precizie
a solut iei pot adesea garantate.
4.8.2 Acuratet ea derivatelor
Al doilea obiectiv al acestei sect iuni este sa examin am propriet at ile de conver-
gent a (c atre valorile corecte) ale derivatei solut iei numerice. Pentru aceasta
vom reaminti mai nt ai c ateva not iuni elementare de analiz a numeric a.
Formula lui Taylor cu rest
Fie funct ia f : [0, 1] R of funct ie care este de k ori derivabil a, iar y si z
sunt dou a puncte din intervalul [0, 1]. Exist a un punct c ntre y si z astfel
ncat
f(z) =f(y) + (z y)
df
dx
(y) +
(z y)
2
2
d
2
f
dx
2
(y)
+
(z y)
3
3!
d
3
f
dx
3
(y) + . . . +
(z y)
k
k!
d
k
f
dx
k
(c)
(4.30)
Formula (4.30) poart a numele de dezvoltarea n serie Taylor nit a.
Teorema de medie
Teorema de medie este un caz special al formulei lui Taylor, care este valabil a
pentru k 1:
f(z) = f(y) + (z y)
df
dx
(c) . (4.31)
Sa consider am un interval tipic [x
A
, x
A+1
]. Am ar atat mai sus c a u
h
este
exact a la capetele acestui interval. Derivata lui u
h
n interiorul intervalului
este constant a,
du
h
dx
(x) =
u
h
(x
A+1
) u
h
(x
A
)
h
A
, x
A
< x < x
A+1
(4.32)
Teorema. S a presupunem ca u este continuu derivabil a. Exist a
cel put in un punct n interiorul intervalului [x
A
, x
A+1
] n care
(4.32) este exact a.
Demonstrat ie. Conform teoremei de medie (4.31) exist a un punct
c, cu x
A
< c < x
A+1
, astfel ncat
u(x
A+1
) u(x
A
)
h
A
=
du
dx
(c)
Deoarece u(x
A
) = u
h
(x
A
) si u(x
A+1
) = u
h
(x
A+1
) putem rescrie
relat ia de mai sus sub forma
u
h
(x
A+1
) u
h
(x
A
)
h
A
=
du
dx
(c)
Compar and aceast a ultim a relat ie cu (4.32) obt inem rezultatul
dorit.
Evident, dac a nu cunoastem apriori solut ia exact a (si acesta este cazul
n practic a), nu putem determina exact punctul n care derivata este exact a.
Rezultatele prezentate n continuare sunt mai utile n sensul ca putem arma
superioritatea punctelor de mijloc ale intervalului n sensul preciziei optime
a derivatei independent de u.
Fie,
de
dx
()
du
h
dx
()
du
dx
() =
u
h
(x
A+1
) u
h
(x
A
)
h
A
du
dx
()
eroarea derivatei ntr-un punct [x
A
, x
A+1
]. Pentru a stabili superioritatea
punctelor de mijloc n evaluarea derivatelor, avem nevoie de un rezultat pre-
liminar.
Lema. Fie u derivabil a de trei ori. Atunci,
de
dx
() =
_
x
A+1
+ x
A
2

_
d
2
u
dx
2
()
+
1
3! h
A
_
(x
A+1
)
3
d
3
u
dx
3
(c
1
) (x
A
)
3
d
3
u
dx
3
(c
2
)
_
(4.33)
unde c
1
si c
2
sunt n [x
A
, x
A+1
].
Demonstrat ie. Dezvolt am n serie Taylor pe u(x
A+1
) si u(x
A
) n
jurul punctului [x
A
, x
A+1
]:
u(x
A+1
) =u() + (x
A+1
)
du
dx
() +
(x
A+1
)
2
2
d
2
u
dx
2
()
+
(x
A+1
)
3
3!
d
3
u
dx
3
(c
1
), c
1
[, x
A+1
]
u(x
A
) =u() + (x
A
)
du
dx
() +
(x
A
)
2
2
d
2
u
dx
2
()
+
(x
A
)
3
3!
d
3
u
dx
3
(c
2
), c
2
[x
A
, ]
Scaz and cele doua relat ii termen cu termen si mp art ind cu h
A
obt inem
u(x
A+1
) u(x
A
)
h
A
=
du
dx
() +
_
x
A+1
+ x
A
2

_
d
2
u
dx
2
()
+
1
3! h
A
_
(x
A+1
)
3
d
3
u
dx
3
(c
1
) (x
A
)
3
d
3
u
dx
3
(c
2
)
_
Inlocuind n membrul stang pe u(x

A+1
) cu u
h
(x
A+1
), respectiv pe
u(x
A
) cu u
h
(x
A
) obt inem rezultatul dorit.
Pentru a vedea c a (4.33) ne furnizeaz a informat ii asupra preciziei deri-
vatelor, s a ne imagin am c a ret eaua de discretizare este ranat a sistematic
(adic a facem pe h
A
sa tind a la zero).

In aceast a situat ie h
2
A
este mult mai
mic decat h
A
. Prin urmare, dac a pentru u dat membrul drept din (4.33)
este
5
O(h
2
A
) eroarea derivatei este mult mai mic a decat dac a membrul drept
ar O(h
A
). Exponentul lui h
A
poart a numele de ordin de convergent a sau
ordin de precizie. Spre exemplu sa presupunem x
A
. Atunci,
de
dx
(x
A
) =
h
A
2
d
2
u
dx
2
(x
A
) +
h
2
A
3!
d
3
u
dx
3
(c
1
) = O(h
A
)
Dac a h
A
0 primul termen este dominant. Se pune ntrebarea dac a exist a
o valoare pentru pentru care s a obt inem o precizie de ordin mai ridicat.
Corolar. Fie x
A+1/2
(x
A
+ x
A+1
)/2 (adic a punctul de mijloc
al intervalului). Atunci,
de
dx
(x
A+1/2
) =
h
2
A
24
d
3
u
dx
3
(c) = O(h
2
A
), c [x
A
, x
A+1
].
5
Spunem c a o funct ie f(x) este O(x
k
) dac a f(x)/x
k
constant a daca x 0.
Demonstrat ie. Conform (4.33) avem
de
dx
(x
A+1/2
) =
h
2
A
48
_
d
3
u
dx
3
(c
1
) +
d
3
u
dx
3
(c
2
)
_
Cum d
3
u/dx
3
este continu a, exist a cel put in un punct c ntre c
1
si c
2
astfel ncat
d
3
u
dx
3
(c) =
1
2
_
d
3
u
dx
3
(c
1
) +
d
3
u
dx
3
(c
2
)
_
Combin and cele dou a relat ii obt inem demonstrat ia dorit a.
4.8.3 Concluzii
Analiza matematic a a solut iei cu elemente nite de tip Galerkin prezentat an
aceast a sect iune pune n evident a urm atoarele propriet at i ale solut iei aprox-
imative u
h
pentru problema (4.1):
i. Este exact a n noduri;
ii. Exist a cel put in un punct n interiorul ec arui element n care derivata
este exacta;
iii. Derivata are precizie de ordinul al doilea n punctul de mijloc al elemen-
tului.
4.9 Exemplu de aplicare MEF pentru o pro-
blema 1D
Considerat iile teoretice prezentate n acest capitol vor exemplicate n cele
ce urmeaz a pentru problema (4.1) la care particulariz am funct ia f(x),
f(x) = q
2
cos(qx) , (4.34)
unde q este o constant a. Solut ia exact a a problemei este dat a de (4.2),
u(x) = g + (1 x)h
1
_
x
_
_
_
y
_
0
q
2
cos(qz) dz
_
_
_
dy ,
= g + (1 x)h + cos(q) cos(qx) .
(4.35)
Pentru exemplul numeric prezentat n continuare alegem:
g = 0.5, h = 2.0, q = 4.0 .
Incepem prin a alege nodurile din domeniu si de pe frontier a:

x
1
= 0.0, x
2
= 0.15, x
3
= 0.4, x
4
= 0.7, x
5
= 1.0
Se observ a c a avem o ret ea de discretizare neuniform a, cu lungimile ele-
mentelor:
h
1
= 0.15, h
2
= 0.25, h
3
= 0.3, h
4
= 0.3
In continuare evalu am elementele matricii K conform formulei (4.18) t inand

cont de expresiile funct iilor de baz a (4.21):
K
11
=
1
_
0
dN
1
dx
dN
1
dx
dx =
x
2
_
x
1
_
1
h
1
__
1
h
1
_
dx =
1
h
1
K
12
=
1
_
0
dN
1
dx
dN
2
dx
dx =
x
2
_
x
1
_
1
h
1
__
1
h
1
_
dx =
1
h
1
= K
21
K
22
=
1
_
0
dN
2
dx
dN
2
dx
dx =
x
2
_
x
1
_
1
h
1
__
1
h
1
_
dx +
x
3
_
x
2
_
1
h
2
__
1
h
2
_
dx
=
1
h
1
+
1
h
2
K
23
=
1
_
0
dN
2
dx
dN
3
dx
dx =
x
3
_
x
2
_
1
h
2
__
1
h
2
_
dx =
1
h
2
= K
32
K
33
=
1
_
0
dN
3
dx
dN
3
dx
dx =
x
3
_
x
2
_
1
h
2
__
1
h
2
_
dx +
x
4
_
x
3
_
1
h
3
__
1
h
3
_
dx
=
1
h
2
+
1
h
3
K
34
=
1
_
0
dN
3
dx
dN
4
dx
dx =
x
4
_
x
3
_
1
h
3
__
1
h
3
_
dx =
1
h
3
= K
43
K
44
=
1
_
0
dN
4
dx
dN
4
dx
dx =
x
4
_
x
3
_
1
h
3
__
1
h
3
_
dx +
x
5
_
x
4
_
1
h
4
__
1
h
4
_
dx
=
1
h
3
+
1
h
4
Sa trecem acum la evaluarea termenilor liberi conform (4.19), utiliz and din
nou funct iile de baz a (4.21):
F
1
=
1
_
0
N
1
f dx + h N
1
(0)
. .
=1
g
1
_
0
dN
1
dx
dN
5
dx
. .
=0
dx
=
x
2
_
x
1
x
2
x
h
1
q
2
cos(qx)dx + h
=
1
h
1
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] + q sin(qx
1
) + h
Ultimul termen din expresia lui F
1
este nul conform (4.24), iar N
1
(0) = 1
prin denit ia lui N
1
.
F
2
=
1
_
0
N
2
f dx + h N
2
(0)
. .
=0
g
1
_
0
dN
2
dx
dN
5
dx
. .
=0
dx
=
x
2
_
x
1
x x
1
h
1
q
2
cos(qx)dx
x
3
_
x
2
x
3
x
h
2
q
2
cos(qx)dx
=
1
h
1
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] q sin(qx
2
)
+
1
h
2
[cos(qx
3
) cos(qx
2
)] + q sin(qx
2
)
=
1
h
1
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] +
1
h
2
[cos(qx
3
) cos(qx
2
)]
In mod analog rezult a F

3
,
F
3
=
1
_
0
N
3
f dx + h N
3
(0)
. .
=0
g
1
_
0
dN
3
dx
dN
5
dx
. .
=0
dx
=
1
h
2
[cos(qx
3
) cos(qx
2
)] +
1
h
3
[cos(qx
4
) cos(qx
3
)]
In cazul ultimului termen liber, F

4
, avem:
F
4
=
1
_
0
N
4
f dx + h N
4
(0)
. .
=0
g
1
_
0
dN
4
dx
dN
5
dx
dx
=
1
h
3
[cos(qx
4
) cos(qx
3
)] +
1
h
4
[cos(qx
5
) cos(qx
4
)]
+ g
1
h
4
Programul prezentat mai jos calculeaz a matricea sistemului K si vectorul
termenilor liberi F, dup a care solut ioneaz a sistemul Kd = F si aseaza
solut ia numeric a mpreuna cu solut ia exact a dat a de (4.35). Programul este
scris n limbaj FORTRAN, si are ca scop doar calculul numeric pentru exem-
plul de mai sus. Practic au fost traduse formulele de calcul ntr-un limbaj de
programare capabil s a le evalueze numeric. Acesta a fost de fapt destinat ia
original a a limbajului FORTRAN, al c arui nume este abrevierea de la FOR-
mula TRANSlation. Programul NU exemplic a implementarea practic a a
MEF, aceasta ind abordat a n sect iunea urm atoare.
PROGRAM MEF1Danalitic
IMPLICIT NONE
INTEGER I,J,N
PARAMETER (N=5) ! numarul de noduri
REAL*8 XA(N),HA(N-1),K(N-1,N-1),F(N-1),D(N-1)
REAL*8 g,h,q ! constantele problemei
PARAMETER (g=-5.0D-1,h=2.0D0,q=4.0D0)
DATA XA/0.0,0.15,0.4,0.7,1.0/ ! abscisele nodurilor
DO I=1,N-1
HA(I)=XA(I+1)-XA(I) ! lungimile elementelor
DO J=1,N-1
K(I,J)=0.0 ! initializare matrice
ENDDO
ENDDO
C CALCUL MATRICE
K(1,1)=1.0D0/HA(1)
K(1,2)=-1.0D0/HA(1)
K(2,1)=K(1,2)
K(2,2)=1.0D0/HA(1)+1.0D0/HA(2)
K(2,3)=-1.0D0/HA(2)
K(3,2)=K(2,3)
K(3,3)=1.0D0/HA(2)+1.0D0/HA(3)
K(3,4)=-1.0D0/HA(3)
K(4,3)=K(3,4)
K(4,4)=1.0D0/HA(3)+1.0D0/HA(4)
DO I=1,N-1
write (*,(4f12.6)) (K(I,J),J=1,N-1)
ENDDO
C CALCUL TERMENI LIBERI
F(1)=(DCOS(q*XA(2))-DCOS(q*XA(1)))/HA(1)
+ +q*DSIN(q*XA(1))+h
F(2)=-(DCOS(q*XA(2))-DCOS(q*XA(1)))/HA(1)
+ +(DCOS(q*XA(3))-DCOS(q*XA(2)))/HA(2)
+ +g/HA(4)
DO I=1,N-1
write (*,(f12.6)) F(I)
ENDDO
C REZOLVARE SISTEM DE ECUATII
CALL DLSASF(N-1,K,N-1,F,D)
C AFISARE SOLUTIE SI COMPARARE CU SOL. EXACTA
DO I=1,N-1
write(*,(2f12.6)) D(I),
& g+(1-XA(I))*h+DCOS(q)-DCOS(q*XA(I))
ENDDO
END
Solut ionarea sistemului de ecuat ii liniare se face cu o subrutin a din bibli-
oteca IMSL/MATH [1]. Aceasta bibliotec a, dezvoltat a de Visual Numerics,
este o colect ie de subrutine si funct ii FORTRAN utile pentru implementarea
algoritmilor numerici.

In particular, subrutina DLSASF (prima liter a D indica
dubl a precizie) solut ioneaz a sisteme de ecuat ii liniare cu matrice real a si
simetric a. Pentru detalii legate de solut ionarea sistemelor de ecuat ii liniare
cititorul poate consulta excelenta monograe a lui Golub si Van Loan [19].
Pentru exemplul numeric considerat, matricea sistemului si vectorul ter-
menilor liberi sunt:
K =
_
_
6.666666 6.666666 0 0
6.666666 10.666666 4.0 0
0 4.0 7.333334 3.333334
0 0 3.333334 6.666667
_
_
F =
_
_
0.835571
2.253711
0.374731
2.338672
_
_
Solut ia sistemului de patru ecuat ii liniare este
d =
_
_
0.153644
0.279879
0.075556
0.388579
_
_
= d
exact
si coincide (cel put in primele sase zecimale) cu solut ia exact a evaluat a nu-
meric din (4.35).
Observat ie Faptul c a solut ia numeric a coincide cu solut ia exact a
n noduri (asa cum am demonstat anterior) se datoreste si faptului
ca integralele din membrul drept au fost evaluate analitic.

In
cazul unor funct ii mai complicate aceast a integrare analitic a nu
mai este posibil a. Mai mult, n aplicat iile practice funct ia f este
n general precizat a prin valorile ei nodale, si prin urmare trebuie
aproximat a (prin interpolare) n interiorul elementelor.
Figura 4.5 prezint a solut ia exact a (4.35) a problemei considerat a n acest
exemplu, precum si solut ia aproximativ a liniar a pe port iuni. Este evident
ca micsorarea elementelor (considerarea unui num ar mai mare de noduri)
mbunat at este constant solut ia aproximativ a t inand cont c a valorile nodale
sunt exacte. Pe de alta parte, derivata solut iei cu elemente nite este con-
stant a pe ecare element, asa cum se vede din Figura 4.6(a), si aproximeaz a
grosier derivata solut iei exacte. Totusi, n conformitate cu rezultatul demon-
strat anterior, valoarea derivatei solut iei aproximative este foarte apropiat a
de valoarea exact a n punctele de mijloc ale elementelor. Aceasta observat ie
este foarte util a pentru construirea unei aproximat ii mai netede, liniar a pe
port iuni (n loc de constant a), asa cum se arat a n Figura 4.6(b). Valorile
derivatei pentru nodurile x
1
si x
5
sunt obt inute prin extrapolarea liniar a a
valorilor din interiorul domeniului.

In interior, derivata este aproximat a prin
interpolare liniar a ntre punctele n care precizia este de ordinul al doilea.

In
x1=0 x2=0.15 x3=0.4 x4=0.7 x5=1
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
solutia exacta
solutia FEM
Figura 4.5: Solut ia exact a si solut ia aproximativ a cu elemente nite liniare.
x1=0 x2=0.15 x3=0.4 x4=0.7 x5=1
6
4
2
0
2
derivata solutiei exacte
derivata solutiei FEM
valori in centrul elementelor
(a) Derivata MEF.
x1=0 x2=0.15 x3=0.4 x4=0.7 x5=1
6
4
2
0
2
derivata solutiei exacte
valori FEM in centrul elementelor
aproximatie liniara pe portiuni
(b) Derivata liniar a pe port iuni.
Figura 4.6: Derivata solut iei aproximative MEF.
acest fel obt inem o precizie global a a derivatei de acelasi ordin cu al solut iei.
Aceasta tehnic a de netezire a derivatei solut iei este utilizat a n practic a pen-
tru postprocesarea solut iei MEF, si generalizarea ei n cazul multidimensional
poart a numele de Superconvergent Patch Recovery. Vom reveni asupra aces-
tui subiect n cazul problemelor bidimensionale.

In cazul utilizarii variabilelor
auxiliare pentru calculul curgerii, viteza este obt inut a prin calculul gradien-
tului solut iei numerice. Tehnica ment ionat a mai sus este foarte util a pentru
calculul valorilor nodale ale vitezei, care ulterior va putea interpolat a cu
aceleasi funct ii care au fost utilizate pentru interpolarea variabilelor auxiliare
(potent ialul vitezei sau funct ia de curent).
4.10 Implementarea Metodei Elementului Fi-
nit
Din exemplul prezentat n sect iunea precedenta cititorul poate remarca ime-
diat c a una din componentele importante ale MEF este evaluarea integralelor
provenite din formularea slab a a problemelor cu condit ii la limit a.

In cazul
problemei 1D funct iile N
A
sunt ne-nule doar pe elementele adiacente nodu-
lui x
A
si acest fapt este utilizat la calculul integralelor. Se poate observa
ca majoritatea integralelor sunt calculate prin nsumarea contribut iilor ele-
mentelor adiacente nodului curent. Se pune deci ntrebarea: nu ar mai
comod sa evalu am integralele necesare pentru ecare element n parte si apoi
sa nsum am corespunz ator contribut iile elementale la matricea K, respectiv
la vectorul F?

Intr-adev ar, aceasta s a dovedit a varianta cea mai co-
mod a din punctul de vedere al program arii MEF. Deasemenea, introducerea
condit iilor la limit a esent iale (impunerea valorilor solut iei pe frontiera) se
face diferit de varianta indicat a n (4.17). Aceste modic ari algoritmice au
un pret , dar n competit ia costperformant e s-au impus pentru ca asigur a
scrierea usoar a a programelor.
4.10.1 Abordarea elementala
Pan a acum am considerat Metoda Elementului Finit pur si simplu ca un
caz particular al metodei Galerkin aplicat a formul arii slabe a problemei cu
condit ii la limit a. Faptul c a am construit o metod a de tip element nit
se datoreaz a alegerii speciale a funct iilor de baz a: acestea sunt netede pe
port iuni si au suport local (N
A
= 0 n afara unei vecin at at i a nodului respec-
tiv). Acesta este punctul de vedere al matematicianului; este un punct de
vedere global prin aceea ca funct iile de baz a sunt denite pe ntreg domeniul
problemei. Aceast a abordare global a este util a pentru obt inerea si analiza
propriet at ilor matematice ale MEF.
Din punct de vedere practic este mai util punctul de vedere local, sau
elemental. Aceasta abordare este mai apropiat a de originile ingineresti ale
MEF si, asa cum ment ionam mai sus, este mai util a din punct de vedere
al implementarii MEF, respectiv pentru denirea de noi tipuri de elemente
nite. Este momentul deci sa ne punem ntrebarea ce este un element nit?
Elementul nit liniar (descriere globala)
(global 1) Domeniul elemental: [x
A
, x
A+1
]
(global 2) Noduri: x
A
si x
A+1
(global 3) Necunoscute (grade de libertate): d
A
si d
A+1
(reamintim c a d
A
= u
h
(x
A
))
(global 4) Funct ii de form a: N
A
(x) si N
A+1
(x)
(global 5) Funct ia de interpolare: u
h
(x) = N
A
(x)d
A
+ N
A+1
(x)d
A+1
Din descrierea de mai sus putem concluziona c a un element nit liniar este
denit de toate informat iile necesare pentru precizarea restrict iei funct iei
u
h
pe domeniul elemental. Informat iile enumerate mai sus sunt precizate n
funct ie de parametri globali, adic a coordonate globale, funct ii de form a globa-
le, numerotarea global a a nodurilor (indicii globali i-am notat prin convent ie
cu litere mari A, B, etc.).
Pentru a simplica si standardiza procedurile de implementare a MEF
este convenabil s a denim elementul cu cantit at i locale, dup a cum urmeaz a.
Elementul nit liniar (descriere locala)
(local 1) Domeniul elemental: [
1
,
2
]
(local 2) Noduri:
1
si
2
(local 3) Necunoscute (grade de libertate): d
1
si d
2
(local 4) Funct ii de form a: N
1
() si N
2
()
(local 5) Funct ia de interpolare: u
h
() = N
1
()d
1
+ N
2
()d
2
Sa remarc am c a n descrierea local a numerotarea nodurilor ncepe cu 1 si
continu a p an a la num arul de noduri pe element n
ne
.
Domeniul elemental n descriere locala este ales convenabil pentru a putea
efectua comod toate operat iile de integrare. Pentru elemente 1D se alege de
obicei
1
= 1 si
2
= +1
Leg atura ntre domeniul local [
1
,
2
] [1, 1] si domeniul elemental n des-
criere global a se face printr-o transformare geometric a an a
: [x
A
, x
A+1
] [1, 1], astfel ncat (x
A
) = 1 si (x
A+1
) = +1
In cazul de fat a, cele dou a condit ii la capetele elementului nit pot deni cei
doi coecient i c
1
si c
2
ai unui polinom de gradul nt ai,
(x) = c
1
+ c
2
x ,
prin solut ionarea sistemului de ecuat ii
_
1 = c
1
+ c
2
x
A
,
+1 = c
1
+ c
2
x
A+1
.
Transformarea geometric a va avea n nal expresia:
(x) =
2x x
A
x
A+1
h
A
, cu h
A
= x
A+1
x
A
(4.36)
iar transformarea invers a este,
x() =
h
A
+ x
A
+ x
A+1
2
. (4.37)
Am obt inut astfel o transformare an a at at x conform formulei (4.36)
cat si x conform (4.37).
Notat ii
In cele ce urmeaza vom conveni s a not am cu litere mici a, b, c, . . .

indicii aferent i sistemului de numerotare local. Cu litere mari
A, B, C, . . . am notat indicii n numerotare global a. Pentru a
nu complica notat iile, funct iile de form a vor notate cu N, dar
expresiile difera funct ie de indicele ce denota descrierea local a
sau global a, adic a N
a
si N
A
. Acolo unde este nevoie vom preciza
explicit si indicele superior aferent elementului curent, e, adic a
N
e
a
() = N
A
(x
e
()) unde x
e
: [
1
,
2
] [x
e
1
, x
e
2
] [x
A
, x
A+1
]
Domeniul 1 1 deneste asa-numitul element de referint a.
=1 =+1
0
1
N1
=1 =+1
0
1
N2
Figura 4.7: Funct iile de baz a pentru elementul de referint a (descrierea lo-
cal a).
Exprimate n coordonata local a , funct iile de baz a au expresile
N
a
() =
1
2
(1 +
a
), a = 1, 2 . (4.38)
Se poate observa usor c a (4.37) poate scris a folosind (4.38) sub forma:
x
e
() =
2
a=1
N
a
()x
e
a
(4.39)
obt inand o form a similar a funct iei de interpolare (local 5). Derivatele funct iilor
de form a sunt
dN
a
d
=

a
2
(4.40)
iar derivata transform arii geometrice este
dx
e
d
=
h
e
2
, si
d
dx
e
=
_
dx
e
d
_
1
=
2
h
e
(4.41)
unde h
e
x
e
2
x
e
1
.
4.10.2 Calculul matricii si vectorului pentru element
Odat a introdus conceptul de element nit, ne propunem s a l utiliz am la
calculul matricii sistemului si al termenilor liberi. Calculul integralelor la
nivel elemental este mai comod din punct de vedere al program arii.
Ne reamintim c a n Sect iunea 4.9 am evaluat componentele matricii sis-
temului de ecuat ii nsumand contribut iile nenule ale ecarui element:
K
AB
a(N
A
, N
B
) =
1
_
0
N
A
x
N
B
x
dx =
n
el
e=1
_
e
N
A
x
N
B
x
dx =
n
el
e=1
K
e
AB
unde
e
[x
e
1
, x
e
2
] este domeniul elementului e.
Dac a examin am nsa elementul e = A, ale c arui noduri sunt A si A + 1,
deci domeniul elemental este
e=A
[x
A
, x
A+1
], observ am c a integralele
calculate pe acest element contribuie la calculul mai multor componente ale
matricii: K
AA
, K
A,A+1
, K
A+1,A
si K
A+1,A+1
. Prin urmare, din punct de
vedere al implement arii practice (n special pentru probleme 2D si 3D, cu
ret ele de discretizare nestructurate),
este mai convenabil sa calcul am pentru ecare element n
parte integralele care vor contribui la componentele matricii
sistemului, decat s a c aut am pentru ecare component a care
sunt elementele care au contribut ii nenule.
In plus, calculele efectuate pentru ecare element presupun anumite operat ii

auxiliare, care din motive de ecient a este preferabil s a se efectueze o singura
dat a pentru un element. Prin urmare, vom calcula pentru ecare element
urm atoarea matrice elementala:
k
e
ab

x
e
2
_
x
e
1
dN
e
a
dx
dN
e
b
dx
dx (4.42)
Cu schimbarea de variabil a (4.39) putem calcula integrala de mai sus uti-
lizand funct iile de baz a exprimate pe elementul de referint a, (4.38). T inand
cont c a prin schimbarea variabilei avem
d
dx
=
d
d
d
dx
=
2
h
e
d
d
(4.43a)
dx =
dx
d
=
h
e
2
d (4.43b)
obt inem:
k
e
ab
=
=+1
_
=1
_
2
h
e
dN
e
a
d
__
2
h
e
dN
e
b
d
_
h
e
2
d =
=+1
_
=1
2
h
e
dN
e
a
d
dN
e
b
d
d (4.44)
Cum pentru elementele liniare derivata funct iilor de form a este simplu dat a
de (4.40), integrala poate evaluat a imediat si obt inem k
e
ab
= (
a
b
)/h
e
,
respectiv matricea elemental a pentru elementul liniar 1D este
k
e
=
1
h
e
_
1 1
1 1
_
(4.45)
Pentru calculul termenilor liberi vom aplica aceeasi tehnica de calcul e-
lemental. Vom ncepe prin calculul integralei corespunz atoare funct iei f(x),
pentru care utiliz am din nou schimbarea de variabil a,
f
e
a
=
x
e
2
_
x
e
1
N
a
f dx =
=+1
_
=1
N
a
() f(x())
dx
d
d (4.46)
Pentru exemplul din Sect iunea 4.9 avem
f
e
a
=
=+1
_
=1
1 +
a
2
q
2
cos
_
q
_
h
e
2
+
x
e
1
+ x
e
2
2
__
h
e
2
d
=

a
h
e
[cos(qx
e
2
) cos(qx
e
1
)]
q
2
(1 +
a
) sin(qx
e
2
) +
q
2
(1
a
) sin(qx
e
1
)
Cu acestea, vectorul elemental care cont ine contribut ia integralei de domeniu
la vectorul termenilor liberi va
f
e
=
_
[cos(qx
e
2
) cos(qx
e
1
)] /h
e
+ q sin(qx
e
1
)
[cos(qx
e
2
) cos(qx
e
1
)] /h
e
q sin(qx
e
2
)
_
(4.47)
4.10.3 Asamblarea sistemului de ecuat ii
Odat a calculate matricea si vectorul termenilor liberi pentru un element tre-
buie sa ad aug am contribut ia elementului respectiv la matricea K, respectiv
la vectorul F.

Intr-o prim a faz a vom face abstract ie de condit iile la limit a
(naturale si esent iale) urm and ca acestea s a e luate n considerare ulterior.
Ret eaua de discretizare corespunz atoare domeniului de analiz a este pre-
cizat a cel put in prin dou a categorii de informat ii: tabelul de elemente si
tabelul de coordonate. Primul tabel precizeaza leg atura ntre numerotarea lo-
cal a si numerotarea global a a nodurilor pentru ecare element nit. Al doilea
tabel precizeaza coordonatele globale ale nodurilor ret elei. Cu acestea putem
aa imediat valorile x
e
1
si x
e
2
necesare calculului matricii k
e
si a vectorului
f
e
.
In cele ce urmeaza vom parcurge n detaliu procedura de asamblare a

sistemului de ecuat ii pentru exemplul din Sect iunea 4.9.
Tabelul 4.1: Tabelul de elemente si tabelul de coordonate
element nodul 1 nodul 2
e=1 1 2
e=2 2 3
e=3 3 4
e=4 4 5
nodul coordonata
1 x
1
= 0.0
2 x
2
= 0.15
3 x
3
= 0.4
4 x
4
= 0.7
5 x
5
= 1.0
Init ial consideram toate componentele matricii K si vectorului F ca ind
nule. Asamblarea primului element e = 1 conduce la urm atoarele modic ari:
K =
_
_
k
(1)
11
k
(1)
12
0 0 0
k
(1)
21
k
(1)
22
0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
_
_
=
_
_
1
h
1
1
h
1
0 0 0
1
h
1
1
h
1
0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
_
_
F =
_
_
f
(1)
1
f
(1)
2
0
0
0
_
_
=
_
_
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] /h
1
+ q sin(qx
1
)
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] /h
1
q sin(qx
2
)
0
0
0
_
_
Urmeaza asamblarea elementului e = 2,
K =
_
_
k
(1)
11
k
(1)
12
0 0 0
k
(1)
21
k
(1)
22
+ k
(2)
11
k
(2)
12
0 0
0 k
(2)
21
k
(2)
22
0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
_
_
=
_
_
1
h
1
1
h
1
0 0 0
1
h
1
1
h
1
+
1
h
2
1
h
2
0 0
0
1
h
2
1
h
2
0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
_
_
F =
_
_
f
(1)
1
f
(1)
2
+ f
(2)
1
f
(2)
2
0
0
_
_
=
_
_
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] /h
1
+ q sin(qx
1
)
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] /h
1
+ [cos(qx
3
) cos(qx
2
)] /h
2
[cos(qx
3
) cos(qx
2
)] /h
2
q sin(qx
3
)
0
0
_
_
urmat a de asamblarea celui de-al treilea element e = 3,
K =
_
_
k
(1)
11
k
(1)
12
0 0 0
k
(1)
21
k
(1)
22
+ k
(2)
11
k
(2)
12
0 0
0 k
(2)
21
k
(2)
22
+ k
(3)
11
k
(3)
12
0
0 0 k
(3)
21
k
(3)
22
0
0 0 0 0 0
_
_
=
_
_
1
h
1
1
h
1
0 0 0
1
h
1
1
h
1
+
1
h
2
1
h
2
0 0
0
1
h
2
1
h
2
+
1
h
3
1
h
3
0
0 0
1
h
3
1
h
3
0
0 0 0 0 0
_
_
F =
_
_
f
(1)
1
f
(1)
2
+ f
(2)
1
f
(2)
2
+ f
(3)
1
f
(3)
2
0
_
_
=
_
_
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] /h
1
+ q sin(qx
1
)
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] /h
1
+ [cos(qx
3
) cos(qx
2
)] /h
2
[cos(qx
3
) cos(qx
2
)] /h
2
+ [cos(qx
4
) cos(qx
3
)] /h
3
[cos(qx
4
) cos(qx
3
)] /h
3
q sin(qx
4
)
0
_
_
iar prin asamblarea ultimului element e = 4 obt inem n nal,
K =
_
_
k
(1)
11
k
(1)
12
0 0 0
k
(1)
21
k
(1)
22
+ k
(2)
11
k
(2)
12
0 0
0 k
(2)
21
k
(2)
22
+ k
(3)
11
k
(3)
12
0
0 0 k
(3)
21
k
(3)
22
+ k
(4)
11
k
(4)
12
0 0 0 k
(4)
21
k
(4)
22
_
_
=
_
_
1
h
1
1
h
1
0 0 0
1
h
1
1
h
1
+
1
h
2
1
h
2
0 0
0
1
h
2
1
h
2
+
1
h
3
1
h
3
0
0 0
1
h
3
1
h
3
+
1
h
4
1
h
4
0 0 0
1
h
4
1
h
4
_
_
F =
_
_
f
(1)
1
f
(1)
2
+ f
(2)
1
f
(2)
2
+ f
(3)
1
f
(3)
2
+ f
(4)
1
f
(4)
2
_
_
=
_
_
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] /h
1
+ q sin(qx
1
)
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] /h
1
+ [cos(qx
3
) cos(qx
2
)] /h
2
[cos(qx
3
) cos(qx
2
)] /h
2
+ [cos(qx
4
) cos(qx
3
)] /h
3
[cos(qx
4
) cos(qx
3
)] /h
3
+ [cos(qx
5
) cos(qx
4
)] /h
4
[cos(qx
5
) cos(qx
4
)] /h
4
q sin(qx
5
)
_
_
Prima diferent a notabil a fat a de calculul efectuat n Sect iunea 4.9 este c a
matricea are dimensiunea 5 5, iar vectorul are dimensiunea 5.
In cele ce urmeaza vom nota pe scurt operatorul de asamblare A cu

ajutorul c aruia desemn am procedura descris a mai sus astfel:
K =
n
el
A
e=1
k
e
si F =
n
el
A
e=1
f
e
(4.48)
Implementarea condit iilor la limita naturale
Pentru a lua n considerare condit iile la limit a naturale este sucient s a
modic am componenta F
1
a vectorului termenilor liberi, prin ad augarea va-
lorii h. Vom avea deci,
F =
_
_
f
(1)
1
+ h
f
(1)
2
+ f
(2)
1
f
(2)
2
+ f
(3)
1
f
(3)
2
+ f
(4)
1
f
(4)
2
_
_
=
_
_
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] /h
1
+ q sin(qx
1
) + h
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] /h
1
+ [cos(qx
3
) cos(qx
2
)] /h
2
[cos(qx
3
) cos(qx
2
)] /h
2
+ [cos(qx
4
) cos(qx
3
)] /h
3
[cos(qx
4
) cos(qx
3
)] /h
3
+ [cos(qx
5
) cos(qx
4
)] /h
4
[cos(qx
5
) cos(qx
4
)] /h
4
q sin(qx
5
)
_
_
Implementarea condit iilor la limita esent iale
Impunerea valorii solut iei n nodul 5 se poate face n dou a variante. Prima
const a n eliminarea celei de-a 5-a ecuat ie din sistem si adunarea la membrul
drept a celei de-a 5-a coloane a matricii nmult ita cu g. Rezult a sistemul
de patru ecuat ii cu patru necunoscute din Sect iunea 4.9. Pentru aceast a
problem a 1D aceasta este o variant a comod a, dar pentru probleme 2D si 3D
modicarea structurii matricii prin eliminarea de linii si coloane poate o
operat ie greoaie si consumatoare de timp. A doua variant a ment ine structura
matricii si termenului liber rezultate n urma asambl arii, dar modic a ultima
linie a matricii, respectiv ultima component a a vectorului termenilor liberi
dup a cum urmeaz a:
K =
_
_
k
(1)
11
k
(1)
12
0 0 0
k
(1)
21
k
(1)
22
+ k
(2)
11
k
(2)
12
0 0
0 k
(2)
21
k
(2)
22
+ k
(3)
11
k
(3)
12
0
0 0 k
(3)
21
k
(3)
22
+ k
(4)
11
k
(4)
12
0 0 0 0 1
_
_
=
_
_
1
h
1
1
h
1
0 0 0
1
h
1
1
h
1
+
1
h
2
1
h
2
0 0
0
1
h
2
1
h
2
+
1
h
3
1
h
3
0
0 0
1
h
3
1
h
3
+
1
h
4
1
h
4
0 0 0 0 1
_
_
F =
_
_
f
(1)
1
+ h
f
(1)
2
+ f
(2)
1
f
(2)
2
+ f
(3)
1
f
(3)
2
+ f
(4)
1
g
_
_
=
_
_
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] /h
1
+ q sin(qx
1
) + h
[cos(qx
2
) cos(qx
1
)] /h
1
+ [cos(qx
3
) cos(qx
2
)] /h
2
[cos(qx
3
) cos(qx
2
)] /h
2
+ [cos(qx
4
) cos(qx
3
)] /h
3
[cos(qx
4
) cos(qx
3
)] /h
3
+ [cos(qx
5
) cos(qx
4
)] /h
4
g
_
_
Practic, ultima ecuat ie a sistemului devine
d
5
= g
ceea ce corespunde condit iei la limit a (4.1b). Desi comod a din punct de
vedere al program arii, aceast a implementare a condit iilor la limit a esent iale
are dezavantajul c a matricea sistemului nu mai este simetric a, ceea ce nu
corespunde simetriei formei a(, ). Prin urmare nu mai pot folosite scheme
economice de stocare a unei jum at at i din componentele nenule ale matricii,
respectiv nu mai pot folosite metodele eciente de factorizare a matricilor
simetrice. Cu toate acestea, t inand cont c a simetria matricii poate distrus a
si prin alte categorii de condit ii la limit a, respectiv o clas a relativ rest ans a de
probleme au operatori simetrici, s a generalizat n practica program arii MEF
cea de-a doua variant a de implementare a condit iilor la limit a.
Programul MEF1D prezentat n continuare exemplic a principalele tehnici
de implementare a Metodei Elementului Finit pentru probleme 1D discu-
tate n aceast a sect iune. Deoarece matricea sistemului nu mai este simetric a,
pentru solut ionare este utilizat a o subrutin a pentru matrici generale din bi-
blioteca IMSL, si anume DLSARG. Solut ia numeric a obt inut a este identica cu
cea obt inut a n exemplul anterior, si coincide cu solut ia exact a n noduri.
Matricea elemental a este calculat a cu subrutina ELMAT, iar vectorul terme-
nilor liberi elemental este calculat cu subrutina ELVEC.

In ambele cazuri sunt
utilizate formulele analitice exacte pentru integrale.
PROGRAM MEF1D
IMPLICIT NONE
INTEGER I,J,NN,IE,NE,NOD(2)
PARAMETER (NN=5) ! numarul de noduri
PARAMETER (NE=NN-1) ! numarul de elemente
REAL*8 K(NN,NN) ! matricea sistemului
REAL*8 KE(2,2) ! matricea elementului
REAL*8 F(NN) ! vectorul termenilor liberi
REAL*8 FE(2) ! vectorul elementului
REAL*8 D(NN) ! vectorul necunoscutelor
REAL*8 g,h,q ! constantele problemei
PARAMETER (g=-5.0D-1,h=2.0D0,q=4.0D0)
REAL*8 X(NN),XN(2) ! coordonatele nodurilor
INTEGER ELEM(2*NE) ! tabelul de elemente
DATA X/0.0,0.15,0.4,0.7,1.0/ ! abscisele nodurilor
DATA ELEM/1,2,2,3,3,4,4,5/
DO I=1,NN
F(I)=0.0D0 ! initializare termeni liberi
DO J=1,NN
K(I,J)=0.0D0 ! initializare matrice
ENDDO
ENDDO
C asambleaza elementele
DO IE=1,NE
DO I=1,2
C indicii globali ai nodurilor elementului
NOD(I)=ELEM(2*(IE-1)+I)
C coordonatele globale ale nodurilor elementului
XN(I)=X(NOD(I))
ENDDO
C calculeaza matricea elementului
CALL ELMAT(XN,KE)
C calculeaza vectorul elementului
CALL ELVEC(XN,q,FE)
DO I=1,2
DO J=1,2
C asambleaza matricea elementului
K(NOD(I),NOD(J))=K(NOD(I),NOD(J))
+ +KE(I,J)
ENDDO
C asambleaza vectorul termenilor liberi
F(NOD(I))=F(NOD(I))+FE(I)
ENDDO
ENDDO
C introduce conditia la limita naturala
F(1)=F(1)+h C
introduce conditia la limita esentiala
DO I=1,NN
K(NN,I)=0.0D0
ENDDO
K(NN,NN)=1.0D0
F(NN)=g
C rezolvare sistem de ecuatii
CALL DLSARG(NN,K,NN,F,1,D)
C afisare solutie
DO I=1,NN
write(*,(F10.6)) D(I)
ENDDO
END PROGRAM
C subrutina de calcul al matricii elementului
SUBROUTINE ELMAT(XN,KE)
REAL*8 XN(2),KE(2,2),H
H=XN(2)-XN(1)
KE(1,1)=1.0D0/H
KE(1,2)=-KE(1,1)
KE(2,1)=KE(1,2)
KE(2,2)=KE(1,1)
RETURN
END
C subrutina de calcul exact al vectorului elementului
SUBROUTINE ELVEC(XN,q,FE)
REAL*8 XN(2),q,FE(2),H
H=XN(2)-XN(1)
FE(1)= (DCOS(q*XN(2))-DCOS(q*XN(1)))/H+q*DSIN(q*XN(1))
FE(2)=-(DCOS(q*XN(2))-DCOS(q*XN(1)))/H-q*DSIN(q*XN(2))
RETURN
END
In aplicat iile practice adesea funct ia f(x) este mult mai complicat a, nu
are expresie analitic a explicit a, si poate evaluat a doar evaluat a numeric.
In asemenea cazuri trebuie utilizat a o procedur a de cuadratur a numeric a

de tipul celor prezentate n Sect iunea 3.2.1. Spre exemplu, prezent am mai
jos varianta pentru subrutina ELVEC ce utilizeaza cuadratura Gauss-Legendre
pentru evaluarea integralei din expresia termenilor liberi. Utiliz and o formul a
de cuadratur a cu 8 puncte conduce la o precizie de evaluare a termenilor liberi
cu cel putin 6 zecimale identice n comparat ie cu formula analitic a. Prac-
tic, solut ia numeric a este nemodict a prin utilizarea integr arii aproximative.
Se poate vedea aici clar de ce este util s a introducem domeniul elemental
de referint a [1, 1], respectiv sa utilz am schimbarea de variabil a x .
Punctele de cuadratur a XQ si coecient ii de pondere WQ sunt precizate pentru
intervalul de integrare [1, 1].
C subrutina de calcul aprox. al vectorului elementului
SUBROUTINE ELVEC(XN,q,FE)
INTEGER IQ
REAL*8 XN(2),q,FE(2),H,XM
REAL*8 XQ(8),WQ(8)
DATA XQ/-.9602898565,-.7966664774,-.5255324099,-.1834346425,
&.1834346425,.5255324099,.7966664774,.9602898565/
DATA WQ/.1012285363,.2223810345,.3137066459,.3626837834,
&.3626837834,.3137066459,.2223810345,.1012285363/
H=XN(2)-XN(1)
XM=(XN(1)+XN(2))/2.0D0
FE(1)=0.0D0
FE(2)=0.0D0
C cuadratura Gauss-Legendre cu 8 puncte
DO IQ=1,8
FE(1)=FE(1)+WQ(IQ)*(1.0D0-XQ(IQ))*DCOS(q*(H/2.0D0*XQ(IQ)+XM))
FE(2)=FE(2)+WQ(IQ)*(1.0D0+XQ(IQ))*DCOS(q*(H/2.0D0*XQ(IQ)+XM))
ENDDO
FE(1)=FE(1)*(-q*q*H/4.0D0)
FE(2)=FE(2)*(-q*q*H/4.0D0)
write(*,(2f20.10)) FE(1),
&(DCOS(q*XN(2))-DCOS(q*XN(1)))/H+q*DSIN(q*XN(1))
write(*,(2f20.10)) FE(2),
&-(DCOS(q*XN(2))-DCOS(q*XN(1)))/H-q*DSIN(q*XN(2))
RETURN
END
Capitolul 5
Metoda Elementului Finit
pentru probleme 2D
5.1 Introducere
In Capitolul 4 am prezentat conceptele fundamentale si ingredientele Metodei

Elementelor Finite pentru o problem a 1D. Cu alte cuvinte, am solut ionat
o ecuat ie diferent ial a pentru funct ia necunoscuta u care depinde numai de
o singur a variabil a spat ial a u(x). Problema cu condit ii la limit a a avut
precizat a valoarea solut iei la un cap at al intervalului (condit ie esent ial a) si
derivata solut iei la celalalt cap at al intervalului (condit ie natural a).
Inainte de a solut iona probleme multidimensionale trebuie s a precizam

(sau sa reamintim) formularea complet a a problemei cu condit ii la limit a
corespunzatoare. Vom nota cu n
ds
dimensiunea spat iului (n
ds
= 2 pentru
probleme 2D si n
ds
= 3 pentru probleme 3D). Cu vom nota o mult ime
deschisa R
n
ds
cu frontiera neted a pe port iuni. Un punct generic n
R
n
ds
va notat cu x. Vom identica x cu vectorul de pozit ie cu originea
n originea sistemului de coordonate adoptat pentru R
n
ds
. Versorul normalei
exterioare la frontiera este notat cu n. Reprezentarile adoptate pentru x
127
128 Metoda Elementelor Finite-Implementare
x
n
n
Figura 5.1: Notat ii pentru probleme multidimensionale.
si n n 2D si 3D sunt:
(n
ds
= 2)
x = x
i
=
_
x
1
x
2
_
=
_
x
y
_
n = n
i
=
_
n
1
n
2
_
=
_
n
x
n
y
_
(5.1a)
(n
ds
= 3)
x = x
i
=
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
_
=
_
_
_
x
y
z
_
_
_
n = n
i
=
_
_
_
n
1
n
2
n
3
_
_
_
=
_
_
_
n
x
n
y
n
z
_
_
_
(5.1b)
unde x
i
si n
i
, 1 i n
ds
, sunt componentele vectorilor x si n.
Un domeniu pentru problemele 2D mpreun a cu notat iile adoptate este
prezentat n Figura 5.1.
Admitem ca frontiera poate descompus a astfel:
=
g

h
, cu
g

h
=
unde
g
si
h
sunt mult imi deschise din . Reuniunea
g

h
reprezinta
mult imea punctelor cont inute e n
g
sau n
h
. Intersect ia
g

h
este
vid a, deci mult imile
g
si
h
sunt disjuncte. Bara deasupra unei mult imi
denot a nchiderea mult imii, adic a mult imea mpreuna cu frontiera ei. Prin
urmare,
= .
Vom considera n cele ce urmeaza c a
g
,= , dar putem avea
h
= .
Metoda Elementelor Finite-Implementare 129
Operatorul lui Hamilton (nabla) este
u =
_
_
_
u/x
1
u/x
2
u/x
3
_
_
_
=
_
_
_
u/x
u/y
u/z
_
_
_
,
iar operatorul lui Laplace,
2
u =

2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
+

2
u
x
2
3
=

2
u
x
2
+

2
u
y
2
+

2
u
z
2
.
Teorema divergent ei
Fie f : R o funct ie de clasa C
1
(continu a, cu derivate continue). Avem
_
f d=
_
f n d . (5.2)
Integrarea prin part i
Fie f o funct ie ca mai sus, si g : R o funct ie de clasa C
1
. Avem
_
(f)g d=
_
f(g) d +
_
fg n d . (5.3)
5.2 Formularea tare si formularea slaba a pro-
blemei cu condit ii la limita
In cele ce urmeaza vom aborda solut ionarea cu Metoda Elementului Finit a

urm atoarei problemei cu condit ii la limit a (3.1):
Pentru f : R, g :
g
R, si h :
h
R, sa se g aseasc a
u : R astfel ncat,
2
u = f n , (5.4a)
u = g pe
g
, (5.4b)
u
n
n u = h pe
h
. (5.4c)
Funct ia necunoscuta u(x) deneste un camp scalar. Pe port iunea
g
a fron-
tierei se impun valorile lui u, condit iile de tipul (5.4b) ind denumite condit ii
pe frontier a (la limit a) esent iale sau de tip Dirichlet. Pe port iunea
h
a fron-
tierei se impun valorile derivatei normale a lui u, adic a n u cu n versorul
normalei exterioare, condit iile de tipul (5.4c) ind denumite condit ii pe fron-
tier a (la limit a) naturale sau de tip Neumann.
In continuare vom construi formularea slab a a problemei, similar a celei

din Capitolul 4. Pentru aceasta vom introduce mult imea solut iilor candi-
date o, respectiv mult imea f unct iilor de pondere 1. Ambele mult imi cont in
funct ii de clasa H
1
, adic a
_
(u)
2
d <
Vom cere solut iilor candidate s a satisfac a condit iile esent iale (5.4b),
o =
_
u[u H
1
, u = g pe
g
_
,
iar funct iile de pondere vor satisface condit ii esent iale omogene,
1 =
_
w[w H
1
, w = 0 pe
g
_
.
Cu acestea, putem introduce formularea slab a a problemei (5.4) dup a
cum urmeaz a:
Pentru f : R, g :
g
R, si h :
h
R date, s a se g aseasc a
u o astfel ncat pentru orice w 1
_
w u d=
_
wf d +
_
h
wh d (5.5)
Cititorul este invitat s a compare aceast a formulare slab a cu echivalentul ei
n 1D din (4.6).
Vom demonstra acum echivalent a formul arilor tare (5.4) si slab a (5.5).
Sa consider am u ca ind o solut ie a problemei (5.4). Atunci u
satisface si formularea slab a (5.5).
Demonstrat ie Cum u satisface condit iile esent iale (5.4b) rezult a c a u o.
Pentru orice w 1 vom avea:
0 =
_
w(
2
u f
. .
0
) d conform ec. (5.4a)
=
_
w u d
_
wf d +
_
w n u d integrare prin p art i

=
_
w u d
_
wf d +
_
h
w h d cu w = 0 pe
g
si cond. (5.4c)
Sa consider am u ca ind o solut ie a problemei (5.5). Atunci u
satisface si formularea tare (5.4).
Demonstrat ie Cum u o rezulta c a sunt satisf acute automat condit iile
esent iale (5.4b), si pentru orice w 1 avem
0 =
_
w u d +
_
wf d
_
h
w h d ec. (5.5)
=
_
w (
2
u f) d +
_
h
w
_
u
n
h
_
d
Dac a not am =
2
u f si =
u
n
h va trebui s a demonstr am c a = 0
n si = 0 pe
h
.
Pentru nceput sa alegem w = , unde (i) > 0 n , (ii) = 0 pe ,
si (iii) este o funct ie neteda. Aceste condit ii asigur a w 1. Cu aceast a
alegere particular a pentru w ecuat ia de mai sus devine
0 =
_
2
d
de unde rezult a = 0 n .
Sa alegem acum w = , unde (i) > 0 pe
h
, (ii) = 0 pe
g
, si (iii)
este neteda. Si n acest caz avem w 1. T inand cont c a = 0 vom avea
0 =
_
2
d
de unde rezult a c a = 0 pe
h
.
Prin urmare u satisface si formularea tare a problemei (5.4).
Pentru a simplica scrierea vom introduce urm atoarele notat ii:
a(w, u) =
_
w u d (5.6)
(w, f) =
_
wf d (5.7)
(w, h)
=
_
h
wh d (5.8)
Cu (5.6), (5.7) si (5.8) ecuat ia variat ional a (5.5) se poate rescrie sub forma
a(w, u) = (w, f) + (w, h)
(5.9)
Cititorul poate observa din nou analogia cu problema monodimensional a
tratat a n Capitolul 4, pentru care am obt inut ecuat ia variat ional a (4.11).
5.3 Metoda Galerkin
Fie o
h
si 1
h
aproximat iile nit-dimensionale ale mult imilor de funct ii o si 1.
Vom considera c a orice funct ie din 1
h
se anuleaz a (exact sau aproximativ)
pe
g
, respectiv orice funct ie din o
h
admite o reprezentare de forma
u
h
= v
h
+ g
h
, (5.10)
unde v
h
1
h
. Funct ia g
h
asigur a satisfacerea (chiar si aproximativ a) a
condit iei esent iale u = g pe
g
. Este important s a observ am c a, mai put in
termenul g
h
, spat iile o
h
si 1
h
sunt formate din funct ii cu aceleasi propriet at i.
Utilizarea acelorasi funct ii at at pentru construirea solut iei aproximative c at si
pentru funct ia de pondere este particularitatea variantei Galerkin a Metodei
Elementului Finit.
Formularea Galerkin a problemei este:
Pentru f : R, g :
g
R, si h :
h
R date, s a se g aseasc a
u
h
= v
h
+ g o
h
astfel ncat pentru orice w
h
1
h
sa avem
a(w
h
, v
h
) = (w
h
, f) + (w
h
, h)
a(w
h
, g
h
) (5.11)
Pentru prezentarea matematic a
1
a aplic arii metodei Galerkin utiliz and
aproximarea de tip element nit vom conveni asupra urm atoarei scheme de
1
Aceasta prezentare a metodei Galerkin este comoda si intuitiv a din punct de vedere al
notat iilor, dar nu este neap arat si cea mai ecienta din punct de vedere al implement arii
algoritmului numeric.
numerotare a nodurilor. Fie = 1, 2, . . . , n
pn
mult imea indicilor globali
ai nodurilor, unde n
pn
este num arul total de puncte nodale. Prin nod g
vom desemna un nod de frontier a n care este prescrisa valoarea funct iei
u
h
= g. Fie
g
mult imea nodurilor g n care se impun condit ii esent iale
(Dirichlet). Complementul mult imii
g
n , notat cu
g
este mult imea
nodurilor n care trebuie calculate valorile nodale ale funct iei necunoscuta
u
h
. Num arul nodurilor din
g
este egal cu num arul ecuat iilor n
eq
2
.
O funct ie tipica din 1
h
este presupusa de forma
w
h
(x) =
A
g
N
A
(x)c
A
(5.12)
unde N
A
este funct ia de interpolare (denumite si funct ie de form a sau funct ie
de baz a) asociat a nodului cu indicele A, iar c
A
sunt constante. Vom pre-
supune ca w
h
= 0 dac a si numai dac a c
A
= 0 pentru ecare A
g
.

In
mod similar
v
h
(x) =
A
g
N
A
(x)d
A
(5.13)
unde d
A
sunt necunoscutele nodale (valorile funct iei u
h
n nodurile x
A
), res-
pectiv
g
h
(x) =
A
g
N
A
(x)g
A
, g
A
= g(x
A
) (5.14)
Din (5.14) observ am c a g
h
este denita ca o funct ie de interpolare pentru
valorile nodale ale funct iei g utilizand funct iile de interpolare. Prin urmare
g
h
este doar o aproximare a funct iei g care precizeaza condit iile esent iale.
Alte surse de erori le reprezinta aproximarea funct iei f cu f
h
, respectiv h
cu h
h
.

Inlocuind (5.12,5.13,5.14) n (5.11), si urm and rat ionamentul din
Sect iunea 4.5 obt inem urmatorul sistem de ecuat ii,
B
g
a(N
A
, N
B
)d
B
= (N
A
, f) + (N
A
, h)
B
g
a(N
A
, N
B
)g
B
(5.15)
pentru A
g
.
In form a matriceal a, sistemul de ecuat ii (5.15) se scrie sub forma

2
Aceasta implementare a Metodei Elementului Finit presupune eliminarea ecuat iilor
care corespund nodurilor cu condit ii init iale nainte de solut ionarea sistemului. Vom ar ata
ca din punct de vedere practic exist a metode mai comode si eciente, n special pentru
sisteme mari de ecuat ii, la care nu se elimin a ecuat ii din sistem ci doar se modica ecuat iile
corespunzatoare nodurilor g.
Kd = F (5.16)
K = [K
PQ
] , d = d
Q
, F = F
P
, 1 P, Q n
eq
K
PQ
= a(N
A
, N
B
), F
P
= (N
A
, f) + (N
A
, h)
B
g
a(N
A
, N
B
)g
B
Principalele propriet at i ale matricii K sunt:
1. K este simetrica.
2. K este pozitiv denit a.
Demonstrat ie 1. Simetria matricii K rezulta imediat din simetria lui a(, ),
adic a
K
PQ
= a(N
A
, N
B
) = a(N
B
, N
A
) = K
QP
Demonstrat ie 2. Pentru a ar ata c a matricea K este pozitiv denit a trebuie
sa demonstr am c a (i) c
T
Kc 0 si (ii) c
T
Kc = 0 implic a c = 0.
(i)
c
T
Kc =
n
eq
P,Q=1
c
P
K
PQ
c
Q
=
A,B
g
c
A
a(N
A
, N
B
) c
B
= a
_
_

A
g
N
A
c
A
,
B
g
N
B
c
B
_
_
= a(w
h
, w
h
)
=
_
(w
h
) (w
h
)d 0 .
(ii) S a presupunem ca c
T
Kc = 0. Prin urmare, din demonstat ia de mai
sus rezulta c a w
h
= 0, sau w
h
=constant. Cum nsa w
h
= 0 pe
g
,= ,
rezulta c a valoarea constantei este zero.
5.4 Elementul Finit
Utilizarea practic a a Metodei Galerkin prezentat a mai sus presupune pre-
cizarea funct iilor N
A
(x) pentru noduri din interiorul domeniului si de pe
A
A
y
x
A
N (x,y)
Figura 5.2: Funct ii de baza liniare n 2D.

frontiera lui. Figura 5.2 prezint a asemenea exemple de funct ii pentru proble-
me 2D, acestea ind generalizarea multidimensional a a funct iilor de baz a 1D
din Figura 4.1.

In esent a, ideile prezentate n Sect iunea 4.6 sunt reluate aici,
deci vom insista doar asupra not iunilor adit ionale introduse n cazul multi-
dimensional. Este evident c a descrierea funct iilor de baz a din Figura 5.2,
A
B
C
A
B
C
A
B
C
A B
C
N (x,y) N (x,y)
N (x,y)
Figura 5.3: Funct ii de baza pentru elementul nit triunghiular liniar.
precum si utilizarea lor pentru calculul integralelor din formularea Galerkin
se poate face comod doar n varianta elemental a. La fel can Sect iunea 4.10.1
vom deni domeniul elemental, cu nodurile corespunzatoare si funct iile de
form a aferente ec arui nod ca n Figura 5.3.
Sa consider am pentru elementul triunghiular din Figura 5.3 o aproximat ie
liniar a n 2D a funct iei necunoscuta, adic a
u
h
(x, y) =
e
1
+
e
2
x +
e
3
y , (5.17)
unde
e
1
,
e
2
si
e
3
sunt coecient ii polinomului de gradul nt ai care apro-
ximeaza solut ia pe elementul
e
. Acesti coecient i pot determinat i din
condit iile ca n nodurile elementului A, B si C sa reg asim valorile nodale
corespunzatoare u
A
, u
B
si u
C
, adic a
_
e
1
+
e
2
x
A
+
e
3
y
A
= u
A
e
1
+
e
2
x
B
+
e
3
y
B
= u
B
e
1
+
e
2
x
C
+
e
3
y
C
= u
C
(5.18)
Scris n form a matriceal a, acest sistem de trei ecuat ii cu trei necunoscute este
_
_
1 x
A
y
A
1 x
B
y
B
1 x
C
y
C
_
_
_
_
_
e
1
e
2
e
3
_
_
_
=
_
_
_
u
A
u
B
u
C
_
_
_
Solut ia sistemului de ecuat ii este
e
1
=
x
B
y
C
x
C
y
B
2/
e
u
A
+
x
C
y
A
x
A
y
C
2/
e
u
B
+
x
A
y
B
x
B
y
A
2/
e
u
C
e
2
=
y
B
y
C
2/
e
u
A
+
y
C
y
A
2/
e
u
B
+
y
A
y
B
2/
e
u
C
e
3
=
x
C
x
B
2/
e
u
A
+
x
A
x
C
2/
e
u
B
+
x
B
x
A
2/
e
u
C
unde 2/
e
=
1 x
A
y
A
1 x
B
y
B
1 x
C
y
C
este determinantul matricii sistemului

(5.19)
Din punct de vedere geometric 2/
e
reprezint a dublul ariei elementului tri-
unghiular
e
. Dac a rescriem acum (5.17) sub forma
u
h
(x, y) =N
e
A
(x, y)u
A
+ N
e
B
(x, y)u
B
+ N
e
C
(x, y)u
C
=
_
x
B
y
C
x
C
y
B
2/
+
y
B
y
C
2/
x +
x
C
x
B
2/
y
_
u
A
+
_
x
C
y
A
x
A
y
C
2/
+
y
C
y
A
2/
x +
x
A
x
C
2/
y
_
u
B
+
_
x
A
y
B
x
B
y
A
2/
+
y
A
y
B
2/
x +
x
B
x
A
2/
y
_
u
C
putem identica funct iile de baz a ca ind,
N
e
A
(x, y) =
x
B
y
C
x
C
y
B
2/
+
y
B
y
C
2/
x +
x
C
x
B
2/
y (5.20a)
N
e
B
(x, y) =
x
C
y
A
x
A
y
C
2/
+
y
C
y
A
2/
x +
x
A
x
C
2/
y (5.20b)
N
e
C
(x, y) =
x
A
y
B
x
B
y
A
2/
+
y
A
y
B
2/
x +
x
B
x
A
2/
y (5.20c)
Evident, ecare element
e
va avea propriul set de funct ii dependent de co-
ordonatele nodurilor elementului. Aceste funct ii au urm atoarele propriet at i
importante pe care cititorul le poate verica imediat:
N
e
A
(x, y) + N
e
B
(x, y) + N
e
C
(x, y) = 1
N
e
A
(x
A
, y
A
) = 1, N
e
A
(x
B
, y
B
) = 0, N
e
A
(x
C
, y
C
) = 0, etc.
Cu alte cuvinte suma funct iilor de baz a este egal a cu unitatea, iar ecare
funct ie este egala cu unitatea n nodul caruia i corespunde si se anuleaza n
toate celelalte noduri ale elementului.
Calculul componentelor matricii elementale se poate face simplu acum.
Spre exemplu,
K
e
AB
=
_
e
_
N
A
x
N
B
x
+
N
A
y
N
B
y
_
d
=
(y
B
y
C
)(y
C
y
A
) + (x
C
x
B
)(x
A
x
C
)
4/
e
(5.21)
unde am folosit
_
e
d = /
e
.
Sa remarc am c a pentru elementul nit triunghiular liniar calculul inte-
gralelor se face usor pentru c a integrandul este constant. Prin urmare nu am
mai utilizat aici descrierea local a a elementului, respectiv denirea elemen-
tului de referint a pentru care se denesc regulile de integrare numeric a.
5.5 Implementarea Metodei Elementului Finit
In cele ce urmeaza vom prezenta un exemplu simplu de implementare a

Metodei Elementului Finit pentru o problem a cu condit ii la limit a aferent a
ecuat iei Laplace. Desi problema tratat a este simpl a, programul de calcul uti-
lizeaza tehnici foarte performante pentru discretizare, respectiv asamblarea
si solut ionarea sistemului de ecuat ii.
Cititorul care parcurge restul acestui capitol trebuie s a aib a cunostint e
de baz a n limbajul de programare C pentru a nt elege sintaxa programului.
Utilizarea limbajului Cnu este restrictiv a, put and utilizat la fel de bine lim-
bajul FORTRAN. Tradit ional, FORTRAN a fost limbajul preferat pentru
implementarea algoritmilor numerici datorit a maturit at ii atinse de compi-
latoare, respectiv a ecient ei implementarii operat iilor aritmetice. Compi-
latoarele C au ajuns acum la aceleasi performant e, si n plus limbajul de
programare C ofer a unele facilit ati suplimentare care usureaz a sarcina pro-
gramatorului. Oricare ar nsa concluziile unei analize comparative a lim-
bajelor de programare, cunoasterea ambelor limbaje C si FORTRAN este
n opinia noastr a strict necesar a. Motivul este simplu: exist a la ora actual a
numeroase biblioteci de programe, disponibile la nivel de cod surs a C sau
FORTRAN, care pot utilizate n dezvoltarea unei aplicat ii. Apelul proce-
durilor scrise ntr-un limbaj dintr-un program scris n alt limbaj este posibil
far a complicat ii suplimentare.
Am ales pentru scrierea programelor de element nit biblioteca de pro-
ceduri PETSc (Portable Extensible Toolkit for Scientic Computation, [5,
4]) dezvoltat a la Argonne National Laboratory, U.S.A. special pentru im-
plementarea algoritmilor numerici de solut ionare a ecuat iilor cu derivate
part iale. Programele prezentate n aceast a carte sunt exclusiv realizate pen-
tru a rulate pe calculatoare monoprocesor, dar PETSc are capabilitatea
de implementare a algoritmilor de calcul paralel pe sisteme cu memorie dis-
tribuit a. Scopul pe care ni-l propunem n aceast a carte se limiteaz a la fami-
liarizarea cititorului cu modul de alc atuire a unui program de element nit,
astfel ncat performant ele de calcul sa e c at mai bune chiar si pentru proble-
me mari.

In plus, facilitat ile oferite de PETSc degreveaz a programatorul de
multe detalii legate de asamblarea si stocarea ecient a a matricii sistemului,
implementarea condit iilor la limit a, si solut ionarea sistemelor mari de ecuat ii.
Generarea triangulat iei domeniului 2D este efectuat a cu programul
TRIANGLE [28] realizat de Jonathan R. Shewchuk n cadrul proiectului
Archimedes derulat la School of Computer Science, Carnegie Mellon Univer-
sity.
Evident, nu vom reproduce aici manualele de utilizare pentru PETSc
si TRIANGLE, ele ind disponibile gratuit (mpreun a cu codul surs a) la
adresele indicate n bibliograe. Ne vom limita doar la acele informat ii care
sa permit a cititorului nt elegerea programului, respectiv dezvoltarea progra-
mului pentru aplicat ii mai complexe.

Int elegerea n detaliu a algoritmului
numeric, mpreuna cu utilizarea ecient a a documentat iei software sunt in-
gredientele de baz a pentru dezvoltarea unor aplicat ii ingineresti cu adevarat
utile n practica.
Problema pe care ne propunem s a o solut ion am cu metoda elementului
nit corespunde curgerii 2D a uidului ideal ntr-un canal cu sect iune vari-
abil a de forma celui prezentat n Figura 5.4. Peretele inferior corespunde seg-
mentului 0-1, iar peretele superior este precizat de nodurile 2-3-4-5. Sect iunea
de intrare este 0-5, iar sect iunea de iesire corespunde segmentului 1-2.

In
domeniul de analiz a vom solut iona ecuat ia lui Laplace pentru funct ia de
curent ,
2
= 0
0 1
3
4
6
8
9
10
11
13
0
1
4
5
7
11
12
13
14
10
3
6
2
9
8
12
7
2
5
Figura 5.4: Ret ea de discretizare.
cu condit iile la limit a
= 0 pe peretele inferior 0-1 ,
= 1 pe peretele superior 2-3-4-5 ,
n
= 0 pe sect iunea de intrare 0-5 ,
n
= 0 pe sect iunea de iesire 1-2 .
Vom prezenta mai nt ai codul sursa al programului principal, urm and a ex-
plica n continuare n detaliu componentele lui.
Program MEF pentru curgeri 2D
static char help[] = "exemplu MEF 2D, PETSc-2.1.3 \n\n";
#include "petscsles.h"
#include "triangle.h"
int frontiera(struct triangulateio*);
int destPetsc(struct triangulateio);
int init(struct triangulateio*);
int dest(struct triangulateio);
int esup(struct triangulateio,int**,int**);
int psup(struct triangulateio,int*,int*,int**,int**);
int element(int,struct triangulateio,int*,PetscReal*);
int tecplot(struct triangulateio,char*);
Tabelul 5.1: Coordonatele nodurilor si tabelul de elemente
nod x y marker
0 0.0 0.0 1
1 1.3 0.0 1
2 1.3 0.6 2
3 1.0 0.6 2
4 0.5 0.9 2
5 0.0 0.9 2
6 0.0 0.4 5
7 0.65 0.0 1
8 0.25 0.0 1
9 0.25 0.65 0
10 0.45 0.325 0
11 0.7985 0.3154 0
12 1.3 0.35 4
13 0.75 0.75 2
elem. nod 1 nod 2 nod 3
0 6 10 9
1 10 11 13
2 6 0 8
3 4 5 9
4 12 2 3
5 10 6 8
6 5 6 9
7 12 11 1
8 7 11 10
9 8 7 10
10 11 12 3
11 4 9 13
12 1 11 7
13 11 3 13
14 9 10 13
#undef __FUNCT__
#define __FUNCT__ "main"
int main(int argc,char** argv) {
int i, j, ierr, *nnz, inod[3], nce, *ice, nit;
struct triangulateio in, out;
char* triswitches = "pzAS8a0.1V";
char* filename = "fem2D.dat";
int *esup1,*esup2,*psup1,*psup2;
PetscReal emat[9], unu=1.0, zero=0.0, *vecval;
Mat A; /* matricea sistemului */
IS is; /* set de indici */
Vec b,x; /* vector termeni liberi si vector solutie */
SLES sles;
ierr=PetscInitialize(&argc,&argv,(char*)0,help);CHKERRQ(ierr);
/* PREPROCESARE */
/* descrierea frontierei domeniului */
frontiera(&in);
/* initializare structura de date retea */
init(&out);
/* genereaza triangulatia domeniului */
triangulate(triswitches,&in,&out,(struct triangulateio *)NULL);
/* elementele adiacente fiecarui punct */
esup(out,&esup1,&esup2);
for (i=0;i<out.numberofpoints;i++)
{
PetscPrintf(PETSC_COMM_SELF,"nodul %d ne %d",
i,esup2[i+1]-esup2[i]);
for (j=esup2[i];j<esup2[i+1];j++)
{
PetscPrintf(PETSC_COMM_SELF," e %d",esup1[j]);
}
PetscPrintf(PETSC_COMM_SELF,"\n");
}
/* punctele adiacente fiecarui punct */
psup(out,esup1,esup2,&psup1,&psup2);
{
PetscPrintf(PETSC_COMM_SELF,"nodul %d np %d",
i,psup2[i+1]-psup2[i]);
for (j=psup2[i];j<psup2[i+1];j++)
{
PetscPrintf(PETSC_COMM_SELF," p %d",psup1[j]);
}
PetscPrintf(PETSC_COMM_SELF,"\n");
}
/* PROCESARE */
/* calculeaza numarul de componente nenule pe fiecare linie
a matricii sistemului */
PetscMalloc(out.numberofpoints*sizeof(int),&nnz);
for(i=0;i<out.numberofpoints;i++)
{
nnz[i]=psup2[i+1]-psup2[i]+1;
}
/* Creeaza matricea sistemului */
MatCreateSeqAIJ(PETSC_COMM_SELF,
out.numberofpoints,out.numberofpoints, 0, nnz, &A);
MatZeroEntries(A);
/* Asambleaza elementele */
for(i=0;i<out.numberoftriangles;i++)
{
element(i,out,inod,emat);
MatSetValues(A,3,inod,3,inod,emat,ADD_VALUES);
}
MatAssemblyBegin(A,MAT_FINAL_ASSEMBLY);
MatAssemblyEnd(A,MAT_FINAL_ASSEMBLY);
/* Introduce conditii la limita esentiale */
PetscMalloc(out.numberofpoints*sizeof(int),&ice);
PetscMalloc(out.numberofpoints*sizeof(PetscReal),&vecval);
nce=0;
{
if(out.pointmarkerlist[i]==1)
{
ice[nce]=i;
vecval[nce]=0.0; /* val. perete inf. */
nce++;
}
{
ice[nce]=i;
vecval[nce]=1.0; /* val. perete sup. */
nce++;
}
}
ISCreateGeneral(PETSC_COMM_SELF,nce,ice,&is);
MatZeroRows(A, is, &unu); /* modificare matrice */
ISDestroy(is);
MatView(A,PETSC_VIEWER_STDOUT_WORLD);
/* creare vectori */
VecCreateSeq(PETSC_COMM_SELF,out.numberofpoints,&b);
VecDuplicate(b,&x);
VecSet(&zero,b);
/* modificare vector termeni liberi */
VecSetValues(b,nce,ice,vecval,INSERT_VALUES);
VecAssemblyBegin(b);
VecAssemblyEnd(b);
/* Creare context solver sistem ecuatii liniare */
ierr=SLESCreate(PETSC_COMM_SELF,&sles);CHKERRQ(ierr);
ierr=SLESSetOperators(sles,A,A,DIFFERENT_NONZERO_PATTERN);
CHKERRQ(ierr);
ierr=SLESSetFromOptions(sles);CHKERRQ(ierr);
/* Solutionare sistem de ecuatii */
ierr=SLESSolve(sles,b,x,&nit);CHKERRQ(ierr);
ierr=PetscPrintf(PETSC_COMM_SELF,
"Numar de iteratii = %d\n\n",nit);CHKERRQ(ierr);
SLESDestroy(sles);
MatDestroy(A);
VecDestroy(b);
/* POSTPROCESARE */
VecGetArray(x,&out.pointattributelist);
{
ierr=PetscPrintf(PETSC_COMM_SELF,"nodul %d valoare %f\n",
i,out.pointattributelist[i]);CHKERRQ(ierr);
}
ierr=tecplot(out,filename);CHKERRQ(ierr);
VecRestoreArray(x,&out.pointattributelist);
/* Eliberare memorie si finalizare program */
destPetsc(in); dest(out);
PetscFree(nnz); PetscFree(ice); PetscFree(vecval);
VecDestroy(x);
PetscFree(esup1);PetscFree(esup2);
PetscFree(psup1);PetscFree(psup2);
ierr = PetscFinalize();CHKERRQ(ierr);
return 0;
}
Structura unui program C ce utilizeaza PETSc
static char help[] = "explicatii asupra programului\n\n";
#include "petscsles.h"
#undef __FUNCT__
#define __FUNCT__ "main"
int main(int argc,char** argv) {
int ierr;
ierr=PetscInitialize(&argc,&argv,(char*)0,help);CHKERRQ(ierr);
.... instructiunile programului ....
ierr = PetscFinalize();CHKERRQ(ierr);
return 0;
}
Variabila help cont ine un mesaj ce poate asat c and este executat
programul. Fisierul petscsles cont ine denit iile si prototipurile funct iilor
PETSc care sunt utilizate n program. Specic programelor PETSc sunt
instruct iunile PetscInitialize si PetscFinalize, care au rolul de init i-
alizare si nalizare a proceselor implicate n calculul paralel. Ele trebuie
utilizate chiar dac a programul este conceput pentru execut ie seriala. Toate
funct iile PETSc returneaz a o valoare de tip ntreg (ierr n exemplul de
mai sus) care indic a posibila aparit ie a unei erori n cazul n care nu este 0.
Vericarea acestui cod de eroare este f acut a de CHKERRQ(ierr) care produce
un mesaj si ajut a la identicarea cauzei si locului aparit iei erorii. Cititorul
familiarizat cu limbajul C nu trebuie sa aib a nici o dicultate n a recunoaste
structura de baz a a programului.
Descrierea frontierei si discretizarea domeniului
Sect iunea programului care cont ine descrierea frontierei domeniului si gene-
rarea ret elei de discretizare poart a numele de preprocesare.

In aceast a etap a
a solut ion arii problemei oper am practic doar cu not iuni geometrice. Rezul-
tatul l constituie ret eaua de discretizare descrisa de tabloul cu coordonatele
nodurilor si tabloul de elemente din Tabelul 5.1.
struct triangulateio in, out;
char* triswitches = "pzAS8a0.1V";
int *esup1,*esup2,*psup1,*psup2;
.................................
/* PREPROCESARE */
/* descrierea frontierei domeniului */
frontiera(&in);
/* initializare structura de date retea */
init(&out);
/* genereaza triangulatia domeniului */
triangulate(triswitches,&in,&out,(struct triangulateio *)NULL);
/* elementele adiacente fiecarui punct */
esup(out,&esup1,&esup2);
/* punctele adiacente fiecarui punct */
psup(out,esup1,esup2,&psup1,&psup2);
In cazul de fat a triangulat ia domeniului este realizat a cu funct ia triangulate

din pachetul TRIANGLE [28]. Aceast a funct ie utilizeaz a ca argumente
o structur a de date denumit a triangulateio al c arei cont inut depinde de
etapa procesului de triangulare, respectiv de tipul domeniului (simplu sau
multiplu conex). Reproducem mai jos denit ia structurii triangulateio
asa cum este ea inclusa n sierul triangle.h.
struct triangulateio {
double *pointlist; /* In / out */
double *pointattributelist; /* In / out */
int *pointmarkerlist; /* In / out */
int numberofpoints; /* In / out */
int numberofpointattributes; /* In / out */
int *trianglelist; /* In / out */
double *triangleattributelist; /* In / out */
double *trianglearealist; /* In only */
int *neighborlist; /* Out only */
int numberoftriangles; /* In / out */
int numberofcorners; /* In / out */
int numberoftriangleattributes; /* In / out */
int *segmentlist; /* In / out */
int *segmentmarkerlist; /* In / out */
int numberofsegments; /* In / out */
double *holelist; /* In / pointer to array copied out */
int numberofholes; /* In / copied out */
double *regionlist; /* In / pointer to array copied out */
int numberofregions; /* In / copied out */
int *edgelist; /* Out only */
int *edgemarkerlist; /* Not used with Voronoi diagram; out only */
double *normlist; /* Used only with Voronoi diagram; out only */
int numberofedges; /* Out only */
};
Datele de intrare ale preprocesorului le ofer a denirea frontierei domeni-
ului sub forma unei linii poligonale. Pentru aceasta, conform specicat iilor
din [28], funct ia frontiera (struct triangulateio* MESH) realizeaz a alo-
carea memoriei pentru tablourile .pointlist, .pointattributelist,
.pointmarkerlist, .segmentlist, .segmentmarkerlist si introducerea in-
format iei necesare. Alocarea memoriei se face cu funct ia
PetscMalloc(int m,void **rezultat);
unde m este numarul de octet i alocat i, iar rezultat este pointerul catre zona
de memorie alocat a.
Funct ia frontiera prezentat a mai jos nu necesit a nici un fel de explicat ii
suplimentare. Cont inutul ei poate usor urm arit conform Tabelului 5.1.
int frontiera(struct triangulateio* MESH) {
struct triangulateio mesh;
mesh.numberofpoints=6;
mesh.numberofpointattributes=1;
PetscMalloc(mesh.numberofpoints*2*sizeof(PetscReal),
&mesh.pointlist);
mesh.pointlist[0]=0.0; mesh.pointlist[1]=0.0;
PetscMalloc(mesh.numberofpoints*mesh.numberofpointattributes
*sizeof(PetscReal),&mesh.pointattributelist);
mesh.pointattributelist[0] = 0.0;
PetscMalloc(mesh.numberofpoints*sizeof(int),
&mesh.pointmarkerlist);
/* perete inferior : marker 1, perete superior: marker 2 */
mesh.pointmarkerlist[0] = 1;
mesh.numberofsegments = 6;
PetscMalloc(mesh.numberofsegments*2*sizeof(int),
&mesh.segmentlist);
mesh.segmentlist[0]=0; mesh.segmentlist[1]=1;
PetscMalloc(mesh.numberofsegments*sizeof(int),
&mesh.segmentmarkerlist);
mesh.segmentmarkerlist[0]=1;
mesh.segmentmarkerlist[1]=4; /* outflow */
mesh.segmentmarkerlist[5]=5; /* meshflow */
mesh.numberofholes = 0;
*MESH = mesh;
return 0;
}
Structura de date generat a mai sus este argumentul de intrare n rutina
triangulate. Argumentul returnat (al doilea argument) este tot o structur a
de date, care este init ializat a cu funct ia de mai jos. Trebuie remarcat c a
sunt init ializate doar tablourile utilizate n procesul de triangulat ie, conform
act iunilor specicate n sirul de caractere triswitches.
int init(struct triangulateio* MESH) {
struct triangulateio mesh;
mesh.pointlist=(PetscReal*)NULL;
mesh.pointattributelist=(PetscReal*)NULL;
mesh.pointmarkerlist=(int*)NULL;
mesh.trianglelist=(int*)NULL;
mesh.triangleattributelist=(PetscReal*)NULL;
mesh.segmentlist=(int*)NULL;
mesh.segmentmarkerlist=(int*)NULL;
*MESH = mesh;
return 0;
}
Comanda
triangulate(triswitches,&in,&out,(struct triangulateio
*)NULL);
realizeaz a propriu-zis discretizarea domeniului. Ultimul argument, neutilizat
n cazul de fat a, poate returna diagrama Voronoi asociat a triangulat iei.
Cand structurile de date utilizate n procesul de triangulat ie nu mai
sunt necesare, tablourile alocate anterior trebuie distruse pentru eliberarea
memoriei alocate. Pentru tablourile alocate cu PetscMalloc se utilizeaza
PetscFree, ca n rutina destPetsc() de mai jos.
int destPetsc(struct triangulateio mesh) {
PetscFree(mesh.pointlist);
PetscFree(mesh.pointattributelist);
PetscFree(mesh.pointmarkerlist);
PetscFree(mesh.segmentlist);
PetscFree(mesh.segmentmarkerlist);
return 0;
}
Dac a memoria a fost alocat a cu instruct iunea C standard malloc (n in-
teriorul rutinei triangulate), atunci eliberarea memoriei trebuie f acut a cu
funct ia C corespunzatoare free() ca n funct ia de mai jos.
int dest(struct triangulateio mesh) {
free(mesh.pointlist);
free(mesh.pointattributelist);
free(mesh.pointmarkerlist);
free(mesh.trianglelist);
free(mesh.triangleattributelist);
free(mesh.segmentlist);
free(mesh.segmentmarkerlist);
return 0;
}
Ultimele dou a comenzi asociate preprocesorului genereaz a tablorile ce
cont in elementele adiacente ecarui punct, esup() si punctele adiacente
ecarui punct psup(). Algoritmii implementat i n aceste dou a rutine sunt
prezentat i n detaliun Capitolul 6, mpreun a cu structura tablourilor aferen-
te esup1, esup2 si psup1, psup2. Ment ion am aici doar c a tablourile ce pre-
cizeaza elementele adiacente unui punct sunt utilizate n faza de postproce-
sare pentru calculul gradientului solut iei n punct, iar tabloul cu punctele
adiacente unui punct este utilizat pentru alocarea memoriei necesar a ma-
tricii sistemului de ecuat ii.
Opt ional, preprocesorul poate include si proceduri de vizualizare si veri-
care a ret elei de discretizare, respectiv de ranare a acesteia atunci c and
geometria domeniului, respectiv comportarea estimat a a solut iei, o cere.
Asamblarea sistemului de ecuat ii si solut ionarea lui
Componenta principal a a programului ce implementeaz a Metoda Elementu-
lui Finit o reprezint a crearea si solut ionarea sistemului de ecuat ii
Ax = b
unde A este matricea sistemului, b este vectorul termenilor liberi, iar x este
vectorul ce cont ine solut ia problemei, adic a valorile nodale ale solut iei nu-
merice. Port iunea programului care realizeaz a operat iile de mai sus poart a
numele de procesor. De regul a utilizatorul interact ioneaz a cu programele
comerciale n faza de preprocesare (c and se deneste problema, inclusiv ge-
ometria domeniului si discretizarea) si n faza de postprocesare (c and se anal-
izeaza si intepreteaz a solut ia). De aceea procesorul este adesea tratat ca o
cutie neagr a c areia i trebuie asigurate suciente resurse de memorie si
timp de calcul.

In principiu acesta este dezideratul pe care l pot atinge algo-
ritmii ce combin a robustet ea si ecient a. Put ini algoritmi au simultan aceste
calit at i.

In plus, abordarea unor probleme noi, bazate pe o nou a formu-
lare matematic a, necesita dezvoltarea unor noi programe care s a reutilizeze
cat mai multe componente deja puse la punct anterior.

In acest spirit reco-
mand am cititorului s a parcurg a si sa aprofundeze port iunea de program de
mai jos.
int i, j, ierr, *nnz, inod[3], nce, *ice, nit;
struct triangulateio out;
int *psup1,*psup2;
PetscReal emat[9], unu=1.0, zero=0.0, *vecval;
Mat A; /* matricea sistemului */
IS is; /* set de indici */
Vec b,x; /* vector termeni liberi si vector solutie */
SLES sles;
.................................................
/* PROCESARE */
/* calculeaza numarul de componente nenule pe fiecare linie
a matricii sistemului */
PetscMalloc(out.numberofpoints*sizeof(int),&nnz);
{
}
/* Creeaza matricea sistemului */
MatCreateSeqAIJ(PETSC_COMM_SELF,
out.numberofpoints,out.numberofpoints,0, nnz, &A);
MatZeroEntries(A);
/* Asambleaza elementele */
for(i=0;i<out.numberoftriangles;i++)
{
element(i,out,inod,emat);
MatSetValues(A,3,inod,3,inod,emat,ADD_VALUES);
}
MatAssemblyBegin(A,MAT_FINAL_ASSEMBLY);
MatAssemblyEnd(A,MAT_FINAL_ASSEMBLY);
/* Introduce conditii la limita esentiale */
PetscMalloc(out.numberofpoints*sizeof(int),&ice);
PetscMalloc(out.numberofpoints*sizeof(PetscReal),&vecval);
nce=0;
{
{
ice[nce]=i;
vecval[nce]=0.0; /* val. perete inf. */
nce++;
}
{
ice[nce]=i;
vecval[nce]=1.0; /* val. perete sup. */
nce++;
}
}
ISCreateGeneral(PETSC_COMM_SELF,nce,ice,&is);
MatZeroRows(A, is, &unu); /* modificare matrice */
ISDestroy(is);
MatView(A,PETSC_VIEWER_STDOUT_WORLD);
/* creare vectori */
VecCreateSeq(PETSC_COMM_SELF,out.numberofpoints,&b);
VecDuplicate(b,&x);
VecSet(&zero,b);
/* modificare vector termeni liberi */
VecSetValues(b,nce,ice,vecval,INSERT_VALUES);
VecAssemblyBegin(b);
VecAssemblyEnd(b);
/* Creare context solver sistem ecuatii liniare */
ierr=SLESCreate(PETSC_COMM_SELF,&sles);CHKERRQ(ierr);
ierr=SLESSetOperators(sles,A,A,DIFFERENT_NONZERO_PATTERN);
CHKERRQ(ierr);
ierr=SLESSetFromOptions(sles);CHKERRQ(ierr);
/* Solutionare sistem de ecuatii */
ierr=SLESSolve(sles,b,x,&nit);CHKERRQ(ierr);
ierr=PetscPrintf(PETSC_COMM_SELF,
"Numar de iteratii = %d\n\n",nit);CHKERRQ(ierr);
SLESDestroy(sles);
MatDestroy(A);
VecDestroy(b);
Vectorul, declarat ca variabil a de tip Vec, este unul dintre cele mai simple
obiecte PETSc. Vectorii se utilizeaza pentru stocarea solut iei, a membru-
lui drept al sistemelor de ecuat ii, etc.

In cazul de fat a oper am cu vectori
secvent iali, care se creaz a cu comanda
VecCreateSeq (PETSC
COMM
SELF, int m, Vec* x);

unde m este numarul componentelor vectorului. Crearea altor vectori cu
acelasi numar de componente se face ecient prin duplicarea unui vector
deja creat,
VecDuplicate (Vec old, Vec* new);
Init ializarea tuturor componentelor vectorului cu o valoare scalar a val poate
facut a cu comanda
VecSet (PetscScalar* val, Vec x);
Modicarea unui subset de componente ale vectorului este o operat ie ce se
efectueaza n dou a etape. Cel mai ecient este s a modic am mai multe com-
ponente cu o singur a comand a. Pentru aceasta trebuie s a preg atim n pre-
alabil un tablou de indici int* indici si un tablou de valori PetscScalar*
valori pentru cele n componente ce urmeaz a a modicate. Prima etap a
va apelul comenzii
VecSetValues (Vec x, int n, int* indici, PetscScalar* valori,
INSERT
VALUES);
Dac a n locul inserarii noilor valori se doreste adunarea lor la valorile deja ex-
istente atunci ultimul argument va ADD
VALUES n loc de INSERT
VALUES.
A doua estap a o constituie apelarea rutinelor de asamblare a vectorului dup a
ce toate componentele au fost precizate,
VecAssemblyBegin (Vec x);
VecAssemblyEnd (Vec x);
PETSc ofer a mai multe implement ari pentru matrici pentru c a nu ex-
ist a un format universal care s a e potrivit pentru toate problemele.

In cazul
MEF, desi dimensiunea matricii sistemului poate atince valori de 10
3
. . . 10
7
,
num arul de componente nenule pe ecare linie este 10. Evident c a sto-
carea complet a a matricii (10
7
10
7
= 10
14
componente) este complet ne-
economic a, pe cand stocarea numai a componentelor nenule, deci a informat iilor
utile, ocup a 10 10
7
= 10
8
locat ii de memorie. Formatul de stocare a ma-
tricilor PETSc AIJ este formatul Yale (comprimat pe linii) si utilizeaza
urm atoarele tablouri:
- tablou monodimensional care stocheaz a elementele nenule, linie dupa linie;
- tablou monodimensional ce cont ine indicii coloanelor;
- tablou de pointeri care indic a nceputul ecarei linii n tablourile de mai
sus
3
3
Informat ia din ultimele dou a tablouri este practic identic a, mai put in elementele di-
agonale, cu tablourile psup1 si psup2.
Pentru a crea o matrice rar a Mat A, cu m linii si n coloane, se utilizeaz a
comanda
MatCreateSeqAIJ (PETSC
COMM
SELF, int m, int n, int nz,

int* nnz, Mat* A);
unde nz si nnz pot folosite pentru pre-alocarea memoriei, asa cum se
arat a n continuare. Utilizatorul poate pune nz=0 si nnz=PETSC
NULL las and

PETSc sa controleze alocarea memoriei.
Procesul de alocare dinamic a a memoriei are urm atoarele etape:
() se aloc a noua regiune de memorie;
() se copiaz a cont inutul din zona veche n cea nou a
() se elibereaza zona veche.
Operat ia de copiere este foarte costisitoare (ca timp de calcul) si ncetineste
foarte mult execut ia programului. Prin urmare pentru asamblarea ecient a
a unei matrici AIJ este esent ial a pre-alocarea spat iului de memorie al ma-
tricii. Utilizatorul are la dispozit ie dou a opt iuni de pre-alocare a memoriei
n PETSc. Prima variant a presupune precizarea valorii nz pentru a pre-
ciza acelasi numar de componente nenule pe ecare linie. Aceast a solut ie
este utila atunci c and liniile au aproximativ acelasi num ar de componente.
Dac a pentru o linie oarecare nz este o sub-estimare a necesarului de memorie,
PETSc va aloca automat mai mult a memorie (cu dezavantajul consumului
suplimentar de timp). A doua variant a, preferabil a, presupune indicarea n
tabloul nnz, de lungime m, a num arului de componente pentru ecare linie
n parte:
Aici psup2[i+1]-psup2[i] este num arul nodurilor adiacente nodului i, iar
1 se adaug a pentru componenta de pe diagonala principal a.

Inainte de a
ncepe asamblarea matricilor elementale se init ializeaza matricea cu zero prin
comanda MatZeroEntries(A).
Ad augarea contribut iei matricilor elementale se face cu comanda
MatSetValues (Mat A, int m, int* im, int n, int* in,
PetscScalar* valori, ADD
VALUES);
Aceasta rutin a adun a o matrice de dimensiune m*n. Tablourile de indici im si
in cont in indicii globali ai liniilor si coloanelor. MatSetValues() utilizeaza
convent ia standard C conform c areia numerotarea liniilor si coloanelor ncepe
cu 0. Tabloul valori cont ine matricea elementala stocat a linie dup a linie.
Dup a terminarea adun arii componentelor elementale, procesarea matricii
n form a nal a se face cu instruct iunile
MatAssemblyBegin (Mat A, MAT
FINAL
ASSEMBLY);
MatAssemblyEnd (Mat A,MAT
FINAL
ASSEMBLY);
Matricea A obt inut a prin asamblarea matricilor elementale este singu-
lar a. Cititorul poate verica n cazul discretizarii operatorului Laplace c a
suma componentelor pe ecare linie este zero. Matricea A devine nesingular a
prin introducerea condit iilor la limit a esent iale. Dac a valoarea necunoscutei
cu indicele i este impusa, atunci aplic and tehnica prezentat a n manualul de
algebr a liniar a ar trebui s a:
() elimin am linia i din matrice (num arul ecuat iilor scade cu 1),
() nmult im coloana i cu valoarea corespunz atoare si o adun am cu semn
schimbat n membrul drept,
() elimin am coloana i din matrice (num arul coloanelor scade cu 1).
In cazul utilizarii formatului de stocare pentru matrici rare operat iile de mai
sus altereaz a structura matricii si necesita relocarea (copierea) unor port iuni
mari ale matricii. Prin urmare, implementarea metodei de mai sus este ine-
cienta.
O variant a simpl a si ecienta este nlocuirea liniei i cu o linie de matrice
unitate.

In acest caz sunt anulate toate componentele liniei i, mai put in
cea de pe diagonala principal a care devine egal a cu 1.

In membrul drept
se pune valoarea variabilei n pozit ia i. Desi avantajoas a, aceast a metod a
are dezavantajul pierderii simetriei unei matrici init ial simetrice (cum este
cazul operatorului Laplace). Comanda cu care se modic a matricea pentru
implementarea condit iilor esent iale (Dirichlet) este
MatZeroRows (Mat A, IS linii, PetscScalar* val
diag);
Aici IS este o variabil a de tip Index Set n care sunt stocat i indicii liniilor
ce urmeaza a modicate, iar val
diag este valoarea ce va introdus a pe

diagonal a. Un set de indici IS set
indici se creaza cu comanda

ISCreateGeneral (PETSC
COMM
SELF, int n, int* indici, IS*

set
indici);
Aceasta rutin a practic copiaz a cei n indici din tabloul indici. Prin urmare,
tabloul indici poate distrus dup a apelul comenzii ISCreateGeneral().
Odat a construite matricea A si vectorul b, ajungem n ultima parte a
procesorului, unde se solut ioneaz a sistemul de ecuat ii liniare A*x=b. Obiectul
SLES (Linear Equations Solver) este componenta central a n PETSc pentru
ca permite accesul ecient, n mod unitar, la toate procedurile de solut ionare
directa sau iterativ a a sistemelor de ecuat ii. Pentru a utiliza SLES mai nt ai
se creaza contextul de solut ionare cu comanda
SLESCreate (PETSC
COMM
SELF, SLES* context);
In continuare se precizeaza matricile asociate cu sistemul de ecuat ii liniare:

SLESSetOperators (SLES context, Mat A, Mat P, MatStructure
flag);
Argumentul de tip matrice A este matricea care deneste sistemul de ecuat ii
liniare. Matricea P, care poate diferit a de A, este folosit a la precondit ionarea
sistemului n vederea accelerarii algoritmului iterativ de solut ionare.

In cazul
de fat a am ales tot A pentru precondit ionare. Argumentul flag poate
utilizat pentru eliminarea operat iilor redundante c and se solut ioneaz a repetat
sisteme liniare de aceeasi dimensiune, cu aceasi metod a de precondit ionare.
cand este solut ionat un singur sistem de ecuat ii flag este practic ignorat.

In
cazul de fat a am pus DIFFERENT
NONZERO
PATTERN, dar cititorul poate g asi

n [5], pag. 62, mai multe preciz ari.
Probabil cea mai puternic a facilitate oferit a de utilizarea SLES este posi-
bilitatea congur arii solverului utiliz and opt iuni n linia de comand a.
SLESSetFromOptions (SLES context);
Pentru a schimba metoda de solut ionare si parametrii procesului iterativ,
utilizatorul are la dispozit ie o palet a larg a de opt iuni, descrise pe larg n
Capitolul 4 din [5].
In ne, solut ionarea propriu-zis a a sistemului de ecuat ii se face cu co-

manda
SLESSolve (SLES context, Vec b, Vec x, int* iteratii);
unde ultimul argument returneaz a num arul de iterat ii necesare pentru a
atinge precizia dorit a.
Cand obiectele utilizate pentru solut ionarea sistemului nu mai sunt nece-
sare ele pot distruse eliberandu-se memoria pe care o ocup a:
SLESDestroy(SLES context), MatDestroy(Mat A), VecDestroy(Vec b).
Procedura de calcul al matricii elementale pentru operatorul Laplace
si un element triunghiular liniar este prezentat a mai jos. Procedura preia
informat iile geometrice ale elementului curent din ret ea, si returneaza un
tablou cu indicii nodurilorn numerotare global a, respectiv un tablou monodi-
mensional n care este stocat a matricea elemental a linie dup a linie. Cititorul
poate recunoaste usor relat iile de calcul pentru componentele matricii ele-
mentale deduse n Sect iunea 5.4.
int element(int ie, struct triangulateio mesh,
int* inod, PetscReal* emat)
/* Calculeaza matricea elementala pentru elementul 2D
triunghiular liniar, operator Laplace;
E(i,j) = - integral (grad N_i * grad N_j)
ie : indicele elementului (input)
mesh : triangulatia domeniului (input)
inod : indicii nodurilor elementului (output)
emat : matricea elementala (output)
*/
{
PetscReal x11, x21, x12, x22, x13, x23;
PetscReal a1, a2, a3, b1, b2, b3, c1, c2, c3, a4;
/* indicii nodurilor elementului */
inod[0] = mesh.trianglelist[3*ie+0];
/* coordonatele nodurilor elementului */
x11 = mesh.pointlist[2*inod[0]+0];
/* calculeaza coeficienti */
a1 = x12*x23 - x13*x22;
a2 = x13*x21 - x11*x23;
a3 = x11*x22 - x12*x21;
b1 = x22 - x23; b2 = x23 - x21; b3 = x21 - x22;
c1 = x13 - x12; c2 = x11 - x13; c3 = x12 - x11;
a4 = 2.0*(a1+a2+a3); // dublul ariei elementului;
if (a4 == 0.0)
{
PetscPrintf(PETSC_COMM_SELF,
"Aria elementului %d este zero !\n",ie);
return 1;
}
emat[0] = (b1*b1+c1*c1)/a4;
emat[1] = (b1*b2+c1*c2)/a4;
emat[2] = (b1*b3+c1*c3)/a4;
emat[3] = (b2*b1+c2*c1)/a4;
emat[4] = (b2*b2+c2*c2)/a4;
emat[5] = (b2*b3+c2*c3)/a4;
emat[6] = (b3*b1+c3*c1)/a4;
emat[7] = (b3*b2+c3*c2)/a4;
emat[8] = (b3*b3+c3*c3)/a4;
return 0;
}
Analiza solut iei
Solut ia sistemului de ecuat ii este obt inut a n structura de date Vec x. Ac-
cesul la componentele vectorului se face prin obt inerea n prealabil a unui
pointer c atre un tablou de elemente. Dac a am declarat spre exemplu un
pointer PetscScalar* array, iar vectorul considerat este Vec v, atunci func-
t ia
VecGetArray(Vec v, PetscScalar** array)
returneaz a pointerul dorit. Este important s a ment ion am c a VecGetArray()
nu copiaz a componentele vectorului ci asigur a doar accesul direct la acestea.
Dup a utilizarea tabloului de valori trebuie apelat
VecRestoreArray(Vec v, PetscScalar** array)
Analiza solut iei, si eventuale operat ii suplimentare (cum ar calculul
gradient ilor, etc.) poart a numele de postprocesare.

In exemplul de mai jos,
solut ia este accesata prin intermediul pointerului out.pointattributelist,
si asat a la terminal. Acesta este cel mai simplu mod de examinare a solut iei,
dar si cel mai inecient (este sucient sa de imagin am parcurgerea unei liste
de cateva zeci de mii de valori numerice). Cel mai ecient mod de examinare
a solut iei este posprocesarea grac a. Exist a la ora actual a o multitudine de
programe pentru analiza masivelor de date numerice, dar vom exemplica
mai jos utilizarea programului expert TECPLOT [3].
/* POSTPROCESARE */
VecGetArray(x,&out.pointattributelist);
{
ierr=PetscPrintf(PETSC_COMM_SELF,"nodul %d valoare %f\n",
i,out.pointattributelist[i]);CHKERRQ(ierr);
}
ierr=tecplot(out,filename);CHKERRQ(ierr);
VecRestoreArray(x,&out.pointattributelist);
Procedura tecplot() prezentat a mai jos genereaz a un sier de date pentru
programul de postprocesare TECPLOT.
int tecplot(struct triangulateio mesh, char* filename) {
/* Scrie fisier cu reteaua si solutia pentru TECPLOT */
int ierr, i;
FILE *fp;
ierr=PetscFOpen(PETSC_COMM_SELF,filename,"w",&fp);CHKERRQ(ierr);
PetscFPrintf(PETSC_COMM_SELF,fp,"TITLE = \"FEM 2D\"\n");
PetscFPrintf(PETSC_COMM_SELF,fp,
"VARIABLES = \"X\" \"Y\" \"PSI\"\n");
PetscFPrintf(PETSC_COMM_SELF,fp,
"ZONE N=%d E=%d F=FEPOINT ET=TRIANGLE\n",
mesh.numberofpoints,mesh.numberoftriangles);
for(i=0;i<mesh.numberofpoints;i++)
{
PetscFPrintf(PETSC_COMM_SELF,fp,"%10.6f%10.6f%10.6f\n",
mesh.pointlist[2*i+0],mesh.pointlist[2*i+1],
mesh.pointattributelist[i]);
}
for(i=0;i<mesh.numberoftriangles;i++)
{
PetscFPrintf(PETSC_COMM_SELF,fp,"%5d%5d%5d\n",
mesh.trianglelist[3*i+0]+1,
mesh.trianglelist[3*i+1]+1,
mesh.trianglelist[3*i+2]+1);
}
ierr=PetscFClose(PETSC_COMM_SELF,fp);CHKERRQ(ierr);
return 0;
}
Fisierul generat cont ine at at valorile nodale ale solut iei numerice cat si infor-
mat iile despre ret eaua de discretizare utilizat a, asa cum este prezentat mai
jos.
TITLE = "FEM 2D" VARIABLES = "X" "Y" "PSI" ZONE N=14 E=15
F=FEPOINT ET=TRIANGLE
0.000000 0.000000 0.000000
1.300000 0.000000 0.000000
1.300000 0.600000 1.000000
1.000000 0.600000 1.000000
0.500000 0.900000 1.000000
0.000000 0.900000 1.000000
0.000000 0.400000 0.463653
0.650000 0.000000 0.000000
0.250000 0.000000 0.000000
0.250000 0.650000 0.741050
0.450000 0.325000 0.408289
0.798529 0.315441 0.470810
1.300000 0.350000 0.573840
0.750000 0.750000 1.000000
7 11 10
11 12 14
7 1 9
5 6 10
13 3 4
11 7 9
6 7 10
13 12 2
8 12 11
9 8 11
12 13 4
5 10 14
2 12 8
12 4 14
10 11 14
Ment ion am c a n programul C a fost utilizat a convent ia de numerotare a
nodurilor ncepand cu 0, n timp ce sierul TECPLOT consider a implicit
numerotarea ncepand cu 1.
5.6 Calculul valorilor nodale ale gradientului
solut iei
In cazul utilizarii unei aproximat ii liniare pe port iuni a solut iei (elemente
nite liniare), componentele gradientului solut iei vor constante pe ecare
element. Chiar dac a elementele utilizeaz a aproximat ii polinomiale de grad
superior, ele asigur a doar continuitatea solut iei numerice nu si continuitatea
derivatelor part iale ale acesteia. Se pune deci problema evalu arii valorilor
nodale ale gradientului, n condit iile n care ecare element adiacent unui
nod furnizeaz a alt a valoare a gradientului.
Ideea de baza a tehnicii ce urmeaz a s a o prezent am a fost deja schit at a
n Figura 4.6(b) pentru problema 1D. La fel ca n cazul monodimensional, si
pentru elementele liniare 2D (triunghiuri cu trei noduri) si 3D (tetraedre cu
patru noduri) precizia maxim a a derivatelor part iale evaluate numeric este
atins a n baricentrul elementului. S a analiz am n cele ce urmeaza cazul 2D.
baricentru
punct interior
Figura 5.5: Petecul de elemente adiacente unui nod interior.
Pentru elementul triunghiular coordonatele baricentrului sunt media a-
ritmetic a a coordonatelor nodurilor.

In general, un nod din interiorul dome-
niului poate avea p an a la 10 elemente adiacente. Pentru nodurile de pe
frontier a putem avea, n cazul nodurilor de colt doar un element adiacent.
In cele ce urmeaza vom considera mai nt ai cazul c and sunt cel put in trei
elemente adiacente unui nod, ca n Figura 5.5. Pentru ecare element, cu in-
dicele e, adiacent nodului P, coordonatele baricentrului le not am cu (x
e
, y
e
).
Sa not am deasemenea cu f
e
valoarea unei componente a gradientului solut iei
evaluat n baricentrul elementului e (e derivata part ial a /x, e /y).
Ideea centrala a metodei de calcul a valorii nodale n P a gradientului
este utilizarea unei aproximat ii liniare pentru ecare component a a gradien-
tului obt inut a cu metoda celor mai mici p atrate utiliz and valorile evaluate
n baricentrele elementelor adiacente nodului P, [32]. Cu alte cuvinte, n
vecinatatea nodului P vom presupune
f(x, y) = c
1
+ c
2
x + c
3
y ,
unde coecient ii c
1
, c
2
si c
3
sunt determinat i din problema de minimizare a
sumei patratelor erorilor
e
[f(x
e
, y
e
) f
e
]
2
=
e
[c
1
+ c
2
x
e
+ c
3
y
e
f
e
]
2
= min .
Aceasta conduce la urm atorul sistem de trei ecuat ii liniare,
c
1
e
1 + c
2
e
x
e
+ c
3
e
y
e
=
e
f
e
(5.22a)
c
1
e
x
e
+ c
2
e
x
2
e
+ c
e
x
e
y
e
=
e
x
e
f
e
(5.22b)
c
1
e
y
e
+ c
2
e
x
e
y
e
+ c
3
e
y
2
e
=
e
y
e
f
e
(5.22c)
Evident, ca pentru orice metod a care minimizeaz a suma p atratelor erorilor
matricea sistemului este simetric a, si o not am cu
_
_
A
1
A
2
A
3
A
2
A
4
A
5
A
3
A
5
A
6
_
_
unde A
1
=
e
1, A
2
=
e
x
e
, A
3
=
e
y
e
, A
4
=
e
x
2
e
, A
5
=
e
x
e
y
e
, si
A
6
=
e
y
2
e
. Solut ia sistemului de ecuat ii este
_
_
c
1
c
2
c
3
_
_
=
1
D
_
_
A
4
A
6
A
2
5
A
3
A
5
A
2
A
6
A
2
A
5
A
3
A
4
A
3
A
5
A
2
A
6
A
1
A
6
A
2
3
A
2
A
3
A
1
A
5
A
2
A
5
A
3
A
4
A
2
A
3
A
1
A
5
A
1
A
4
A
2
2
_
_
_
e
f
e
e
x
e
f
e
e
y
e
f
e
_
_
unde D = A
1
A
4
A
6
2A
2
A
3
A
5
A
2
3
A
4
A
2
5
A
1
A
2
2
A
6
este determinantul
matricii. Condit ia ca D ,= 0 (deci matricea s a e nesingular a) necesita cel
put in trei puncte necoliniare. Odat a calculat i coecient ii c
1
, c
2
, si c
3
putem
evalua componentele gradientului n nodul P,
f
P
= c
1
+ c
2
x
P
+ c
3
y
P
.
Algoritmul prezentat mai sus pentru determinarea coecient ilor polino-
mului de gradul nt ai n dou a coordonate este implementat n rutina patch()
de mai jos.
int patch (int ipatch, struct triangulateio mesh,
int* esup1, int* esup2,
PetscReal& C1x, PetscReal& C2x, PetscReal& C3x,
PetscReal& C1y, PetscReal& C2y, PetscReal& C3y)
/* coeficientii polinomului de regresie pentru petec */
/* tehnica SUPERCONVERGENT PATCH RECOVERY pt. triunghiuri liniare */
/* valorile nodale ale solutiei sunt in mesh.pointattributelist */
{
PetscReal xe, ye, dx, dy, val;
PetscReal A1,A2,A3,A4,A5,A6,B1x,B2x,B3x,B1y,B2y,B3y,DET;
PetscReal x[3],y[3],a[3],b[3],c[3],twoA;
int ielem, inode;
A1=0.0;A2=0.0;A3=0.0;A4=0.0;A5=0.0;A6=0.0;
B1x=0.0;B2x=0.0;B3x=0.0;B1y=0.0;B2y=0.0;B3y=0.0;
for (ielem=esup2[ipatch];ielem<esup2[ipatch+1];ielem++)
{
/* calculeaza coordonatele baricentrice */
xe=0.0; ye=0.0;
for (inode=0;inode<3;inode++)
{
x[inode]=mesh.pointlist
[2*mesh.trianglelist[3*esup1[ielem]+inode]];
y[inode]=mesh.pointlist
[2*mesh.trianglelist[3*esup1[ielem]+inode]+1];
xe += x[inode];
ye += y[inode];
}
xe /= 3.0; ye /= 3.0;
/* calculeaza componentele matricii */
A1 += 1.0; A2 += xe; A3 += ye;
A4 += xe*xe; A5 += xe*ye; A6 += ye*ye;
/* calculeaza componentele gradientului */
a[0]=x[1]*y[2]-x[2]*y[1];
a[1]=x[2]*y[0]-x[0]*y[2];
a[2]=x[0]*y[1]-x[1]*y[0];
twoA=a[0]+a[1]+a[2];
b[0]=y[1]-y[2]; c[0]=x[2]-x[1];
b[1]=y[2]-y[0]; c[1]=x[0]-x[2];
b[2]=y[0]-y[1]; c[2]=x[1]-x[0];
dx =0.0; dy=0.0;
for (inode=0;inode<3;inode++)
{
val=mesh.pointattributelist
[mesh.trianglelist[3*esup1[ielem]+inode]];
dx += b[inode]*val;
dy += c[inode]*val;
}
dx /= twoA; dy /= twoA;
/* calculeaza componentele termenului liber */
B1x += dx; B2x += xe*dx; B3x += ye*dx;
B1y += dy; B2y += xe*dy; B3y += ye*dy;
}
/* calculeaza coeficientii polinomului de regresie */
DET = A1*A4*A6+2.0*A2*A3*A5-A3*A3*A4-A5*A5*A1-A2*A2*A6;
C1x=((A4*A6-A5*A5)*B1x+(A3*A5-A2*A6)*B2x+(A2*A5-A3*A4)*B3x)/DET;
C1y=((A4*A6-A5*A5)*B1y+(A3*A5-A2*A6)*B2y+(A2*A5-A3*A4)*B3y)/DET;
return 0;
}
Procedura este aplicabil a nodurilor care au cel put in trei elemente triunghiu-
lare adiacente, altfel determinatul DET este zero deci matricea este singular a.
DET se mai poate anula si dac a baricentrele triunghiurilor sunt coliniare.
Evaluarea componentelor gradientului n nod se face prin simpla evaluare
a polinoamelor C1x + xC2x + yC3x, respectiv C1y + xC2y + yC3y. Pentru
nodurile de frontier a procedura nu este direct aplicabil a, chiar dac a nodul
are trei elemente adiacente, pentru c a erorile numerice sunt prea mari. Cum
algoritmul de mai sus are precizie maxim a pentru nodurile din interiorul
domeniului, gradientul n nodurile de frontier a va evaluat prin extrapolarea
valorilor obt inute pentru nodurile interioare adiacente nodului de frontier a,
Figura 5.6. Pentru c a un nod de frontier a poate avea mai multe noduri adi-
acente n interior, valoarea gradientului va evaluat a ca media aritmetic a a
valorilor obt inute din nodurile interioare adiacente, ca cele din Figurile 5.6(a)
punct
interior
punct pe frontiera
(a)
punct pe frontiera
interior
punct
(b)
Figura 5.6: Petece de elemente pentru nodurile interioare adiacente unui nod
de frontier a.
si 5.6(b). Aceast a regul a este implementat a n procedura grad() de mai jos.
int grad(struct triangulateio mesh, int* esup1, int* esup2,
int* psup1, int* psup2, PetscReal** GRADx, PetscReal** GRADy)
/* calculul gradientului solutiei in noduri */
{
int ipoin,npatch,ipatch,ipsup;
PetscReal *gradx, *grady, xe, ye, dx, dy, val, xpoin, ypoin;
PetscReal C1x,C2x,C3x,C1y,C2y,C3y;
PetscMalloc(mesh.numberofpoints*sizeof(PetscReal),&gradx);
PetscMalloc(mesh.numberofpoints*sizeof(PetscReal),&grady);
for (ipoin=0;ipoin<mesh.numberofpoints;ipoin++)
{
/* coordonatele punctului */
xpoin = mesh.pointlist[2*ipoin];
ypoin = mesh.pointlist[2*ipoin+1];
if (mesh.pointmarkerlist[ipoin]==0) /* nod interior */
{
patch(ipoin, mesh, esup1, esup2, C1x, C2x, C3x, C1y, C2y, C3y);
/* evalueaza polinomul de regresie in punct */
gradx[ipoin]=C1x+C2x*xpoin+C3x*ypoin;
grady[ipoin]=C1y+C2y*xpoin+C3y*ypoin;
}
else /* nod de frontiera */
{
npatch=0; /* initializeaza numarul de petece utilizat */
gradx[ipoin]=0.0; /* initializare */
grady[ipoin]=0.0; /* initializare */
for (ipsup=psup2[ipoin];ipsup<psup2[ipoin+1];ipsup++)
{
ipatch = psup1[ipsup];
if (mesh.pointmarkerlist[ipatch]==0) /* nod interior */
/* if ((esup2[ipatch+1]-esup2[ipatch])>2) */
{
patch(ipatch, mesh, esup1, esup2,
C1x, C2x, C3x, C1y, C2y, C3y);
gradx[ipoin]+=C1x+C2x*xpoin+C3x*ypoin;
grady[ipoin]+=C1y+C2y*xpoin+C3y*ypoin;
npatch++; /* incrementeaza numarul de petece */
}
}
if (npatch>0) /* unele noduri nu au noduri interioare adiacente */
{
gradx[ipoin] /= npatch; /* mediere */
grady[ipoin] /= npatch; /* mediere */
}
}
}
*GRADx = gradx;
*GRADy = grady;
return 0;
}
punct interior
punct pe frontiera
(a)
punct pe frontiera
(b)
Figura 5.7: Cazuri pentru nodurile de colt .
Pentru nodurile de colt putem avea un singur nod interior nvecinat, ca
n Figura 5.7(a), si petecul aferent acestui nod este utilizat pentru evaluarea
prin extrapolare a componentelor gradientului.

In situat ia din Figura 5.7(b)
procedura de mai sus nu poate aplicat a, deci trebuie luate precaut ii speciale
ca orice nod de pe frontier a s a aib a cel put in un nod interior nvecinat.
5.7 Calculul derivatei normale a solut iei
In Sect iunea 5.6 am prezentat o metod a de evaluare a componentelor gradien-

tului solut iei n punctele nodale aplicabil a inclusiv punctelor de pe frontier a.
Prin urmare, calculul derivatei normale pe frontier a pare a o simpl a for-
malitate. Odat a calculat a solut ia problemei, spre exemplu funct ia de curent
, respectiv componentele gradientului , putem evalua
n
= n = n
x
x
+ n
y
y
.
Din punct de vedere practic, /n reprezint a viteza tangent a la frontiera
= constant (care materializeaz a spre exemplu frontiere impenetrabile pre-
cum peret i solizi sau frontiere libere). Exist a nsa o modalitate mai simpl a
si mai elegant a de evaluare a derivatei normale. S a presupunem ca am
solut ionat problema si am calculat valorile nodale d. Putem acum sa re-
scriem ecuat iile (5.15) f ac and abstract ie de condit iile la limit a (esent iale sau
naturale),
_
N
A
,
u
n
_
B
a(N
A
, N
B
)d
B
+ (N
A
, f) , (5.23)
pentru A . Matricea din membrul drept este de fapt matricea rezultat a
din asamblarea matricilor elementale.

In membrul stang nu avem derivata
normal a n punctul A ci uxul solut iei asociat nodului A:
T
A

_
N
A
,
u
n
_
=
_
N
A
u
n
d . (5.24)
Conform Figurii 5.8, n cazul elementelor liniare derivata normal a este
constant a pe latura unui element. Prin urmare, uxul asociat nodului A este
T
A
=

AB
2
_
u
n
_
AB
+

AC
2
_
u
n
_
AC
unde
AB
si
AC
sunt segmentele de frontier a (laturile elementelor) adiacente
nodului A. Putem acum sa asociem punctului A valoarea derivatei normale
_
u
n
_
A
AB
+
AC
T
A
(5.25)
-
6
B A C
s
u
n
_
u
n
_
AB
_
u
n
_
AC
-
6
B A C
s
N
A
(s)
1
Figura 5.8: Calculul uxului solut iei ntr-un punct de pe frontier a.
Cu alte cuvinte, asociem nodului A o valoare a derivatei normale care repre-
zinta o medie ponderat a a valorilor de la st anga, respectiv dreapta, punctu-
lui. Avantajul principal al acestei metode n constituie evaluarea simpl a si
comod a a membrului drept din (5.23).
5.8 Curgerea peste un sir innit de cilindri
Validarea unui program de calcul si evaluarea preciziei schemei numerice
utilizate sunt etape obligatorii naintea utiliz arii pentru solut ionarea unor
probleme ingineresti.

In cele ce urmeaza vom parcurge aceste etape pentru
o problem a test simpl a, a c arei solut ie exacta este cunoscut a. Compara-
rea solut iei numerice cu solut ia analitic a ofer a certitudinea implement arii
corecte. Problema aleas a n aceast a sect iune corespunde curgerii uidului
perfect peste un sir de cilindri (aproape circulari).
5.8.1 Solut ia analitica
Potent ialul complex al curgerii generate de un sir innit de dipoli, ecare
dipol av and axa paralel a cu axa x iar centrele dipolilor dispuse cu pasul t
pe axa y, este C coth(z/t), [29], unde C este o constant a. Dac a supra-
punem peste aceasta curgere un curent uniform cu potent ialul complex U
z,
obt inem o curgere cu
+ i = U
z + C coth
_
z
t
_
, (5.26)
unde este potent ialul vitezei iar este funct ia de curent. Separ and partea
real a si cea imaginar a din membrul drept obt inem expresiile potent ialului
vitezei, respectiv funct iei de curent,
(x, y) = U
x + C
sinh(2x/t)
cosh(2x/t) cos(2y/t)
, (5.27a)
(x, y) = U
y C
sin(2y/t)
cosh(2x/t) cos(2y/t)
. (5.27b)
Ecuat ia liniei de curent = 0 poate scris a sub forma
y
_
cosh
2x
t
cos
2y
t
_
=
C
U
sin
2y
t
=
C
U
_
2y
t

1
3!
_
2y
t
_
3
+ . . .
_
,
unde n membrul drept am utilizat exprimarea n serie a funct iei sin. Evident
y = 0 este o linie de curent. Dac a scoatem factor comun pe y observ am c a
linia de curent = 0 este descris a si de ecuat ia
cosh
2x
t
cos
2y
t
=
2C
tU
_
2
t
_
3
C
U
y
2
3!
+ . . .
Aceasta este ecuat ia unui oval centrat n origine. Deoarece orice linie de
curent nchisa poate nlocuit a cu o frontier a solid a, rezulta c a potent ialul
complex (5.26) descrie curgerea n jurul unui sir de cilindri cu sect iune oval a
dispusi cu pasul t de-a lungul axei y. S a examin am forma acestui oval.
Semi-diametrul de-a lungul axei x este obt inut pun and y = 0, de unde
rezulta
cosh
2x
t
1 =
2C
aU
, sau sinh
2
x
a
=
C
tU
.
Pentru valori mici ale lui x/t, putem aproxima ecuat ia de mai sus astfel:
_
x
t
_
2
C
tU
In mod similar putem estima semi-diametrul dup a axa y pun and x = 0,

1 cos
2y
t
=
C
U
y
sin
2y
t
,
sau utiliz and tangenta unghiului y/t,
y tan
y
t
=
C
U
.
Si n acest caz, pentru valori mici ale lui y/t avem n prim a aproximat ie
_
y
t
_
2
C
tU
.
Cu alte cuvinte, dac a pasul sirului de cilindri este mult mai mare dec at di-
mensiunea caracteristic a n sect iune transversal a, vom avea cilindri circulari.
Dac a punem C = U
R
2
/t , observ am c a R este raza cilindrului circular cu
condit ia ca R/t sa e sucient de mic.
Dac a lu am R ca lungime de referint a, respectiv U
ca vitez a de referint a,
putem rescrie expresiile pentru si n form a adimensional a,
R
=
x
R
+
R
a
sinh(2x/t)
cosh(2x/a) cos(2y/a)
, (5.28a)
R
=
y
R

R
a
sin(2y/t)
cosh(2x/a) cos(2y/a)
. (5.28b)
Pentru exemplul numeric pe care l vom considera n cele ce urmeaza
alegem un pas relativ t/R = , deci spectrul hidrodinamic (ansamblul liniilor
echipotent iale si de curent) va descris de ecuat iile
= x +
sinh(2x)
cosh(2x) cos(2y)
, (5.29)
= y
sin(2y)
cosh(2x) cos(2y)
. (5.30)
Linia de curent = 0 este descris a de ecuat ia y [cosh(2x) cos(2y)] =
sin(2y). Pentru y 0 obt inem cosh(2x) 1 = 2 de unde semi-diametrul
dup a axa x rezulta x = 0.5 arccosh(3) = 0.8813736. Pentru x = 0 avem
y(1 cos 2y) = sin 2y sau y tan y = 1. Semi-diametrul dup a axa y va
y = 0.8603336. Se observ a c a cele dou a semi-diametre difer a cu doar 1.2%
fat a de valoarea medie, deci cu bun a aproximat ie putem spune ca avem un
cilindru circular. Cum nsa R/t este egal cu unitatea, deci nu sucient
de mic pentru ca estimarile de mai sus obt inute prin trunchierea seriilor la
primul termen s a e aceptabile, R = 1 este o aproximat ie grosolan a pentru
semi-diametru. Din punct de vedere geometric putem spune mai degraba c a
pasul relativ al sirului de cilindri (pasul raportat la diametrul mediu) este
1.8.
Componentele vitezei (U dup a axa x si V dup a axa y) sunt:
U =

x
=

y
= 1 2
cos(2y) cosh(2x) 1
[cosh(2x) cos(2y)]
2
, (5.31a)
V =

y
=
x
= 2
sin(2y) sinh(2x)
[cosh(2x) cos(2y)]
2
. (5.31b)
x
D
E A
y
C
B
n
n
n
n
n
Figura 5.9: Domeniului de analiz a a curgerii peste un sir de cilindri.

5.8.2 Domeniul de analiza. Condit ii pe frontiera
Pentru a construi domeniul de analiz a a curgerii trebuie mai nt ai s a precizam
forma obstacolului solid, adic a forma sect iunii cilindrului. Pentru aceasta
solut ion am numeric ecuat ia liniei de curent = 0 n coordonate polare,
pun and x = r cos , y = r sin . Prin urmare, precizand diverse valori pentru
unghiul , solut ion am pentru r ecuat ia
r sin [cosh(2r cos ) cos(2r sin )] = sin(2r sin ) .
Coordonatele a 10 puncte (cu pas unghiular de 10
) ce denesc sfertul cilin-

drului din primul cadran sunt prezentate n Tabelul 5.2.
Tabelul 5.2: Sfertul din primul cadran al ovalului.
x y
0
.88137361 .00000000
10
.86747400 .15295907
20
.82630161 .30074919
30
.75941099 .43844614
40
.66930508 .56161365
50
.55928532 .66653028
60
.43322098 .75036075
70
.29525675 .81121126
80
.14952939 .84802331
90
.00000000 .86033359
Simetria c ampului de vitez a n raport cu axele Ox si Oy, mpreun a cu
condit ia de periodicitate ne permite s a reducem domeniul de analiz a la cel
prezentat n Figura 5.9. Segmentul AB de frontier a corespunde frontierei
solide a cilindrului, pe care se impune condit ia de impenetrabilitate
v n v
n
= 0 (5.32)
Condit iile de simetrie ale campului de vitez a impun ca segmentele de frontier a
EA si DC sa e linii de curent, care prin denit ie satisfac aceeasi condit ie de
vitez a normal a nul a.
In sect iunea de intrare DE putem impune una din urm atoarele dou a
condit ii:
liniile de curent sa e paralele cu axa Ox, adic a v v
= 0,
componenta vitezei normal a la frontier a (componenta U a vitezei) s a
e constant a, adic a v n v
n
= 1.
Dac a sect iunea de intrare este sucient de departe de obstacolul solid, ambele
condit ii de mai sus sunt satisfacute de curentul uniform de uid.

In cazul
formul arii problemei cu ajutorul unei variabile auxiliare, pe ecare segment
al frontierei trebuie precizata o singur a condit ie. Prin urmare vom alege una
din cele dou a opt iuni de mai sus funct ie de variabila auxiliar a utilizat a.
Pe sect iunea de iesire BC viteza este paralela cu axa Ox, deci componenta
tangent ial a este nul a v v
= 0.
Triangulat ia domeniului de analiz a din Figura 5.9 este prezentat a n
Figura 5.10.
Figura 5.10: Triangulat ia domeniului de analiz a a curgerii peste un sir de
cilindri.
5.8.3 Rezultate numerice si comparat ie cu solut ia ana-
litica
Pentrunceput examin am variat ia vitezei tangent iale pe frontiera cilindrului.
Tabelul 5.3 prezint a valorile numerice, respectiv exacte, ale vitezei n puncte
Tabelul 5.3: Viteza pe frontiera cilindrului.
viteza viteza
MEF exact
0
0.000000 0.000000
10
0.458355 0.433771
20
0.881921 0.859582
30
1.305471 1.269271
40
1.677391 1.653965
50
1.979907 2.003097
60
2.292011 2.303205
70
2.697476 2.688094
80
2.726542 2.727059
90
2.730419 2.740174
0 20 40 60 80
0
1
2
3
v
i
t
e
z
a
Figura 5.11: Viteza pe frontiera sfertului de cilindru (segmentul de frontier a
AB) din Figura 5.9.
de pe cilindru dispuse cu pas unghiular de 10
. Comparat ia grac a este

prezentat a n Figura 5.11. Se observ a o foarte bun a concordat a a solut iei
numerice cu valorile exacte, chiar dac a ret eaua de discretizare nu este foarte
n a.
X
Y
-2 -1 0
0
0.5
1
1.5
(a) Solut ia MEF
X
Y
-2 -1 0
0
0.5
1
1.5
(b) Solut ia exacta
Figura 5.12: C ampul de vitez a pentru curgerea peste o ret ea de cilindri.
Figura 5.12 prezint a c ampul vectorial al vitezei, reprezentat grac n
TECPLOT prin segmente orientate corespunz atoare valorilor nodale ale
vitezei. Desi intuitiv a, aceast a reprezentare este pur calitativ a, si serveste
numai la obt inerea unor informat ii generale asupra particularit at ilor curgerii
considerat a. Practic nu se poate distinge nici o diferent a ntre reprezentarea
solut iei numerice, Figura 5.12(a), si a celei exacte, Figura 5.12(b).
O reprezentare cantitativ a a c ampului de presiune este prezentat a n
Figura 5.13. Aici au fost reprezentate cu TECPLOT linii de egal a pre-
siune, iar valoarea coecientului de presiune este precizat a pentru ecare
linie.

In mod normal, liniile din Figura 5.13(a) ar trebuit reprezentate
suprapus peste cele din Figura 5.13(b). Concordant a este nsa at at de bun a
ncat diferent ele sunt insesizabile pentru grosimea de linie utilizat a.
Liniile de curent ale curgerii uidului perfect pot obt inute n dou a mod-
uri. Pe de o parte, ele pot calculate ca si curbe de = constant, reprezen-
tate cu linie ntrerupt a n Figura 5.14, sau ca si linii de camp pentru c ampul
vectorial al vitezei, reprezentate cu linie continu a n aceeasi gur a. Mici
diferent e ntre liniile de curent calculate n cele doua moduri pot observate
pentru solut ia numeric a din Figura 5.14(a). Explicarea acestor diferent e ia n
considerare pe de o parte impunerea condit iei de curent uniform la intrare la o
distant a prea mic a de cilindru, si pe de alt a parte posibilele erori numerice la
evaluarea gradientului solut iei MEF. Diferent ele care apar n Figura 5.14(b)
sunt datorate exclusiv programului de postprocesare TECPLOT.
In ne, Figurile 5.15 si 5.16 prezint a repartit ia vitezei pe dou a linii de

curent. Ambele metode utilizate pentru evaluarea vitezei pe frontiera dome-
niului ofer a practic aceeasi precizie n cazul problemei de fat a. Totusi, pentru
regiuni cu variat ii mari de curbur a ale frontierei (cum este cazul zonei bordu-
lui de atac al prolelor aero/hidrodinamice), metoda ce utilizeaz a evaluarea
componentelor gradientului este superioar a pentru c a utilizeaz a mai mult a
informat ie din vecinatatea nodului de frontier a.
-5
-4
-3.5
-3
-2.5
-2.5
-2
-1.5
-1.5
-1
-0.5
-0.5
0
0.5
X
Y
-2 -1 0
0
0.5
1
1.5
(a) Solut ia MEF
-3.5
-3
-2.5
-2.5
-2
-1.5
-1
-1
-0.5
-0.5
0
0
0.5
X
Y
-2 -1 0
0
0.5
1
1.5
(b) Solut ia exacta
Figura 5.13: C ampul de presiune pentru curgerea peste o ret ea de cilindri.
X
Y
-2 -1 0
0
0.5
1
1.5
(a) Solut ia MEF
X
Y
-2 -1 0
0
0.5
1
1.5
(b) Solut ia exacta
Figura 5.14: Linii de curent pentru curgerea peste o ret ea de cilindri. Liniile
ntrerupte sunt curbe de = constant, iar liniile continue sunt calculate din
campul vectorial al vitezei.
2.5 2 1.5 1 0.5 0
x
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
v
i
t
e
z
a
viteza pe linia de curent EAB
viteza pe linia de curent DC
Figura 5.15: Viteza pe liniile de curent E-A-B si D-C din Figura 5.9 evalu-
at a cu gradientul solut iei n nodurile de frontier a. Linia continu a reprezint a
solut ia analitic a, iar punctele reprezint a valori numerice obt inute din post-
procesarea solut iei cu elemente nite.
2.5 2 1.5 1 0.5 0
x
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
v
i
t
e
z
a
viteza pe linia de curent EAB
viteza pe linia de curent DC
Figura 5.16: Viteza pe liniile de curent E-A-B si D-C din Figura 5.9 evalu-
at a cu derivata normal a n nodurile de frontier a. Linia continu a reprezint a
solut ia analitic a, iar punctele reprezint a valori numerice obt inute din post-
procesarea solut iei cu elemente nite.
176 Structuri de date s i algoritmi
Capitolul 6
Structuri de date si algoritmi
Structurile de date joac a un rol extrem de important n orice program ce
solut ioneaz a probleme de c ampuri, n special cand se utilizeaz a ret ele de dis-
cretizare nestructurate.

In acest caz datele sunt ordonate (indexate) aleator,
si trebuie accesate prin intermediul listelor. O bun a proiectare a structurilor
de date permite accesul rapid la informat ie, permit and totodat a simplicarea
considerabil a a scrierii programelor precum si diminuarea efortului de calcul
al procesorului. Acest capitol introduce tehnicile cel mai des utilizate pentru
stocarea si manipularea informat iilor aferente ret elelor de discretizare, pre-
cum si relat iile dintre diferitele categorii de date si reprezentarile lor. Desi
acest subiect poate p area la prima vedere total desprins de problematica
mecanicii uidelor sau chiar a metodelor de solut ionare numeric a a ecuat iilor
ce guverneaz a curgerea, nt elegerea lui este esent ial a pentru cititorul care
si propune sa dezvolte noi algoritmi si programe de calcul. Este relevant
n acest sens faptul ca L ohner [22] ncepe monograa sa dedicat a utiliz arii
practice a tehnicilor numerice n mecanica uidelor tocmai cu problematica
structurilor de date. Vom urma n continuare prezentarea din [22], aceasta
ind n opinia noastr a una din cele mai clare si accesibile. O abordare de
specialitate a tipurilor de structuri de date si manipularea lor, util a pro-
gramatorilor profesionisti si student ilor la specializarea Calculatoare, poate
g asit a n monograa [14].
6.1 Reprezentarea ret elei de discretizare
Solut ionarea numeric a a ecuat iilor cu derivate part iale presupune divizarea
domeniului de analiz a n mici subdomenii, de form a simpl a, numite elemente
nite. Prin urmare, pentru a dezvolta un program de calcul care s a imple-
menteze algoritmii numerici trebuie mai nt ai s a construim o reprezentare a
177
ret elei de discretizare a domeniului. Pentru ecare element trebuie precizat a
extinderea spat ial a. Aceasta necesit a precizarea coordonatelor unui num ar
sucient de puncte care denesc elementul. De exemplu, pentru un element
tridimensional tetraedral sunt necesare coordonatele a patru puncte nodale.
In mod similar, pentru un element hexaedral sunt necesare coordonatele a

opt puncte. Pentru elementele care au laturi sau fat ete curbe este necesara
precizarea de puncte suplimentare. Pentru a evita suprapunerea elementelor
(sau spat ii goale ntre elemente) aceste puncte trebuie sa e comune mai
multor elemente. Aceasta presupune c a toate elementele care nconjoar a un
punct trebuie sa acceseze univoc informat iile privind coordonatele si alte
variabile nodale (necunoscutele problemei). Prin urmare avem dou a seturi
principale de date: primul se refer a la puncte, iar al doilea la elemente.
Relat ia ntre ele este dat a de tabloul de conectivitate
inpoel(1:nnode,1:nelem),
unde inpoel este numele tabloului de conectivitate (sau de interdependent a)
care precizeaza pentru ecare element care puncte (noduri) i apart in, nnode
este num arul de noduri per element, iar nelem este num arul de elemente.
Coordonatele nodurilor sunt precizate de tabloul de coordonate
coord(1:ndimn,1:npoin),
unde coord este numele tabloului coordonatelor, ndimn este num arul de di-
mensiuni spat iale, iar npoin este numarul de puncte. Cele dou a tablouri,
inpoel si coord denesc complet discretizarea geometric a domeniului.

In
prezentarea de fat a se utilizeaz a tablouri bidimensionale, iar sintaxa folosit a
corespunde limbajului FORTRAN. Implementarea n alte limbaje de progra-
mare poate utiliza si alte structuri de date (spre exemplu tablouri monodi-
mensionale).
Necunoscutele problemei pot asociate e punctelor (necunoscute nodale)
e elementelor. Spre exemplu, n cazul problemelor de curgere incompresi-
bila valorile vitezei sunt asociate nodurilor, iar valorile presiunii sunt asociate
elementelor. Necunoscutele sunt stocate n tablouri de tipul:
unknp(1:nunkp,1:npoin), unkne(1:nunke,1:nelem),
unde cu unknp, unkne, nunkp si nunke sunt notate tablourile de necunos-
cute nodale si elementale, respectiv numarul de necunoscute per nod si per
element.
Informat iile necesare impunerii condit iilor la limit a pot precizate pentru
nodurile de frontier a ntr-un tablou de tipul
bcond(1:nconi,1:nboup),
Structuri de date s i algoritmi 179
unde nboup este numarul punctelor de pe frontier a, iar nconi este num arul de
valori precizate pentru impunerea condit iilor n ecare punct de frontier a.

In
tabloul de mai sus bcond(1,iboup) stocheaz a indicele punctului de frontier a,
iar bcond(2:nconi,iboup) cont ine informat ia necesar a impunerii condit iei.
Un exemplu de ret ea de discretizare 2D cu elemente triunghiulare este
prezentat n Figura 6.1.
6 5
4
8
15
14
12
11
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
13
7
14
3
13
2
12
11
10
9 1
Figura 6.1: Ret ea de discretizare 2D cu elemente triunghiulare.
Pentru ret eaua din Figura 6.1 tabloul de conexiuni este prezentat mai jos.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
1 7 11 7 5 13 11 6 13 8 9 12 5 2 12 10
2 11 12 1 6 3 7 7 12 12 8 13 10 12 4 11
3 10 14 9 10 4 9 10 2 11 11 4 14 8 14 14
6.2 Structuri de date derivate
In cele mai multe situat ii de implementare a algoritmilor numerici, informat ia

de baz a privind elementele si punctele trebuie reprezentata sub o alt a form a
care s a permit a solut ionarea rapid a a problemei. Subsect iunile urm atoare
prezinta cele mai importante structuri de date ce permit accesarea ecient a
a informat iilor necesare, precum si tehnicile de construire a acestor structuri.
6.2.1 Elementele adiacente unui punct
Pentru construirea structurilor de date descrise n continuare este util s a
inversam tabloul de conectivitate inpoel care cont ine punctele ce apart in
ecarui element. Aceast a nou a structur a de date permite accesul rapid la
toate elementele adiacente unui punct. Spre deosebire de num arul de puncte
al elementului, care este constant n marea majoritate a aplicat iilor, num arul
de elemente care nconjoar a un nod poate varia n limite destul de largi.
Spre exemplu, pentru o ret ea 3D cu tetraedre putem avea de la un singur
element nvecinat nodului p an a la 64 de elemente adiacente unui nod. Este
evident deci ca alocarea maximal a de memorie pentru toate punctele este
ne-economica. Cel mai ecient mod de stocare a unor asemenea date sunt
listele nlant uite. Pentru ca n cele ce urmeaza prezent am algoritmii n lim-
baj FORTRAN, vom utiliza o implementare a listelor cu ajutorul cursorilor.
Lista este reprezentat a cu dou a tablouri monodimensionale, unul pentru sto-
carea propriu-zis a a indicilor elementelor, iar al doilea pentru pozit iile curso-
rului la nceputul setului de elemente invecinate ecarui nod. Pentru lista
elementelor adiacente unui punct vom avea deci urm atoarele tablouri,
esup1(1:mesup), esup2(1:npoin+1),
unde esup1 stocheaz a indicii elementelor, astfel ncat elementele adiacente
nodului ipoin sunt stocate n locat iile de la esup2(ipoin)+1 p an a la
esup2(ipoin+1). Aceste dou a tablouri sunt construiten dou a parcurgeri ale
tabloului de conexiuni si dou a parcurgeri ale listei de noduri.

In prima trecere
se evalueaza necesarul de memorie pentru stocare.

In cea de-a doua trecere
elementele adiacente ecarui nod sunt stocate n esup1. Implementarea al-
goritmului este prezentat a mai jos.
Initializeaz a : esup2(1:npoin+1)=0
Parcurge lista elemente : num ar a elementele conectate ecarui punct
do ielem=1,nelem ! pentru toate elementele
do inode=1,nnode ! pentru toate nodurile elementului
ipoi1=inpoel(inode,ielem)+1
esup2(ipoi1)=esup2(ipoi1)+1
enddo
enddo
Stocare/Redistribuire :
do ipoin=2,npoin+1 ! pentru toate punctele
esup2(ipoin)=esup2(ipoin)+esup2(ipoin-1)
enddo
Parcurge lista elemente : stocheaza elementele n esup1
ipoin=inpoel(inode,ielem)
istor=esup2(ipoin)+1
esup2(ipoin)=istor
esup1(istor)=ielem
enddo
Tabelul 6.1: Elementele adiacente nodurilor din Figura 6.1.
Nod elemente adiacente
1 3
2 8 13
3 5
4 5 11 14
5 4 12
6 4 7
7 1 3 6 7
8 9 10 13
9 3 6 10
10 1 4 7 12 15
11 1 2 6 9 10 15
12 2 8 9 11 13 14
13 5 8 11
14 2 12 14 15
enddo
Stocare/Redistribuire :
do ipoin=npoin+1,2,-1 ! parcurge punctele n ordine invers a
esup2(ipoin)=esup2(ipoin-1)
enddo
esup2(1)=0
Rezultatul aplic arii acestui algoritm pentru ret eaua din Figura 6.1 este
prezentat n Tabelul 6.1.
6.2.2 Punctele adiacente unui punct
La fel ca si n cazul elementelor adiacente, si num arul punctelor adiacente
unui punct poate varia n limite largi pentru o ret ea nestructurat a. Prin
urmare cel mai ecient mod de a stoca si aceast a informat ie o reprezint a
lista nlant uita . Aceasta list a este denit a cu dou a tablouri
psup1(1:mpsup), psup2(1:npoin+1),
unde psup1 stocheaz a indicii punctelor astfel ncat pentru nodul ipoin nodu-
rile adiacente sunt stocate de la psup2(ipoin)+1 pan a la psup2(ipoin+1).
Procedura de construire a sirurilor psup1 si psup2 utilizeaz a informat iile
despre elementele adiacente ecarui nod stocate n esup1 si esup2. Pentru
ecare punct cunoastem elementele adiacente din esup1, esup2. Vom stoca
acum punctele ce apart in acestor elemente. Pentru a evita stocarea repetat a
a unui punct din elementele adiacente introducem un tablou ajut ator
lpoin(1:npoin). Asemenea tablouri ajut atoare joac a un rol esent ial n con-
struirea structurilor de date auxiliare. Pe m asur a ce punctele sunt stocate
n psup1, psup2, ele vor marcate n tabloul lpoin. Pe masur a ce un nou
punct candidat apare din esup1, esup2 si inpoel, se consulta lpoin pen-
tru a determina dac a punctul candidat a fost stocat anterior. Algoritmul de
construire a tablourilor psup1 si psup2 este prezentat mai jos.
Initializeaz a : lpoin(1:npoin+1)=0
Initializeaz a : psup2(1)=0
Initializeaz a : istor=0
do ipoin=1,npoin ! pentru toate punctele
do iesup=esup2(ipoin)+1,esup(ipoin+1) ! pentru elementele adiacente
ielem=esup1(iesup) ! indicele elementului
jpoin=inpoel(inode,ielem) ! indicele punctului
if (jpoin.ne.ipoin .and. lpoin(jpoin).ne.ipoin) then
istor=istor+1
psup1(istor)=jpoin
lpoin(jpoin)=ipoin
endif
enddo
enddo
psup2(ipoin+1)=istor
enddo
prezentat n Tabelul 6.2.
6.2.3 Elementele adiacente unui element
O structur a de date util a pentru algoritmi de tip particul a n celul a (particle-
in-cell), respectiv pentru urmarirea particulelor uide pe traiectorien faza de
postprocesare este cea care precizeaz a elementele nvecinate ec arui element.
Aceasta structur a de date o vom reprezenta prin tabloul
esuel(1:nfael,1:nelem),
unde nfael este numarul de fet e al elementului.
Pentru a construi aceast a structur a de date trebuie s a identic am punctele
care denesc fat eta unui element cu cele care denesc fat eta unui element
Tabelul 6.2: Nodurile adiacente ec arui nod al ret elei din Figura 6.1.
Nod noduri adiacente
1 7 9
2 13 12 8
3 13 4
4 13 3 12 14
5 6 10 14
6 5 10 7
7 11 10 1 9 6
8 12 11 9 2
9 7 1 11 8
10 7 11 5 6 14
11 7 10 12 14 9 8
12 11 14 13 2 8 4
13 3 4 12 2
14 11 12 5 10 4
adiacent. Obt inerea acestei informat ii necesita utilizarea structurilor de
date inpoel, esup1, esup2, precum si tablourile ajut atoare lpoin si lhelp.
Tabloul esuel se construieste dupa cum urmeaz a.
Init ializeaza : lpoin(1:npoin)=0
Init ializeaza : esuel(1:nfael,1:nelem)=0
do ielem=1,nelem
do ifael=1,nfael
nnofa=lnofa(ifael)
lhelp(1:nnofa)=inpoel(lpofa(1:nnofa,ifael),ielem)
lpoin(lhelp(1:nnofa))=1
ipoin=lhelp(1)
do istor=esup2(ipoin)+1,esup2(ipoin+1)
jelem=esup1(istor)
if (jelem.ne.ielem) then
do jfael=1,nfael
nnofj=lnofa(jfael)
if (nnofj.eq.nnofa) then
icoun=0
do jnofa=1,nnofa
jpoin=inpoel(lpofa(jnofa,jfael),jelem)
icoun=icoun+lpoin(jpoin)
enddo
if (icoun.eq.nnofa) then
1
2
3
4
fat a 1
_
_
lpofa(1, 1) = 2
lpofa(2, 1) = 3
lpofa(3, 1) = 4
fat a 2
_
_
lpofa(1, 2) = 3
lpofa(2, 2) = 1
lpofa(3, 2) = 4
fat a 3
_
_
lpofa(1, 3) = 1
lpofa(2, 3) = 2
lpofa(3, 3) = 4
fat a 4
_
_
lpofa(1, 4) = 1
lpofa(2, 4) = 3
lpofa(3, 4) = 2
Figura 6.2: Nodurile care denesc fat etele unui element tetraedral.
esuel(ifael,ielem)=jelem
endif
endif
enddo
endif
enddo
lpoin(lhelp(1:nnofa))=0
enddo
enddo
Aici lhelp(1:nnofa) este un mic tablou auxiliar, iar lnofa(1,nfael) si
lpofa(1:nnofa,1:nfael) cont in datele care coreleaz a fat eta unui element
cu nodurile care o denesc. Figura 6.2 prezint a tabloul lpofa pentru un
element nit de tip tetraedru.
prezentatn Tabelul 6.3.

In tabelul de mai sus, absent a unui elementnvecinat
este marcat a cu 0. Toate elementele care au n lista vecinilor cel put in un 0
sunt adiacente frontierei domeniului.
6.2.4 Laturi
Reprezentarea ret elei de discretizare sub form a de laturi poate folosit a pen-
tru ecientizarea stoc arii si solut ion arii problemelor de c ampuri cu elemente
liniare (triunghiuri sau tetraedre). Laturile se obt in din graful corespunz ator
Tabelul 6.3: Elementele adiacente ecarui element al ret elei din Figura 6.1.
Elem elem. adiacente
1 6 15 7
2 9 14 15
3 0 0 6
4 0 7 12
5 0 0 11
6 1 3 10
7 0 1 4
8 11 13 0
9 13 2 10
10 0 9 6
11 8 15 14
12 4 15 0
13 8 9 0
14 11 0 2
15 1 2 12
punctelor adiacente ec arui punct in ret ea. Spre deosebire de psup1 si psup2,
laturile sunt stocate sub forma tabloului
inpoed(1:2,1:nedge), cu inpoed(1,iedge) < inpoed(2,iedge).
Pentru elemente liniare (triunghiuri sau tetraedre), laturile corespund exact
laturilor geometrice. Pentru elemente de ordin superior aceast a corespondent a
nu mai este valabil a.
Tabloul laturilor poate construit a imediat din psup1 si psup2, sau direct
utilizand algoritmul de mai sus pentru psup1 si psup2. Singurele modic ari
ce trebuie efectuate sunt urmatoarele:
(a) o instruct iune if pentru a satisface
inpoed(1,iedge) < inpoed(2,iedge).
(b) schimbare de notat ii
istor nedge
psup1 inpoed
psup2 inpoe1
6.2.5 Fat ete exterioare
Fat etele exterioare sunt situate pe frontiera domeniului si sunt utilizate n
diferite scopuri: calculul versorului normalei la suprafat a, uxuri normale, in-
tegrarea componentelor fort ei (spre exemplu portant a si rezistent a lanaintare),
etc. Stocarea acestor fat ete se poate face ntr-un tablou de forma
bface(1:nnofa,1:nface),
unde nnofa este num arul de noduri pe fat eta, iar nface este num arul de
fat ete. Dac a informat ia din esuel este disponibil a, fat etele exterioare pot
usor identicate din condit ia
esuel(1:nfael,1:nelem)=0.
Aceasta abordare este destul de costisitoare din punct de vedere al memoriei
pentru ca at at esuel cat si esup1 (folosit pentru a ecientiza obt inerea lui
esuel) sunt tablouri de dimensiuni mari. Prin urmare au fost dezvoltat i
algoritmi care necesit a mult mai put ina memorie.
Dac a presupunem cunoscute punctele de pe frontier a, algoritmul de mai
jos este printre cele mai eciente proceduri.
Pasul 1: Stocheaza fat etele cu noduri pe frontier a
Initializeaz a: lpoin(1:npoin)=0
lpoin(bconi(1,1:nconi))=1 ! marcheaza punctele de pe frontier a
Initializeaz a: nface=0
do ifael=1,nfael ! pentru toate fat etele elementului
! obt ine nodurile fat etei si le stocheaza n help
nnofa=lnofa(ifael)
lhelp(1:nnofa)=inpoel(lpofa(1:nnofa,ifael),ielem)
! num ar a nodurile de pe frontier a help
icoun=0
do inofa=1,nnofa
icoun=icoun+lpoin(lhelp(inofa))
enddo
if (icoun.eq.nnofa) then
nface=nface+1 ! incrementeaza contor fat ete
bface(1:nnofa,nface)=lhelp(1:nnofa) ! stocheaza fat eta
endif
enddo
enddo
Dup a aceast a prim a etap a unele fat ete pot stocate de dou a ori. Elim-
inarea lor se face n pasul al doilea. Pentru aceasta se utilizeaz a o list a
nlat uit a care stocheaz a toate fat etele adiacente unui nod, si se elimina fat etele
dublu denite prin c autarea exhaustiv a n aceste liste.
Pasul 2: Elimin a fat etele dublu denite
Init ializeaza: lface(1:nface)=1
Construieste lista nl ant uit a fsup1(1:nfsup), fsup2(npoin+1) care stocheaza
fat etele adiacente ecarui punct, folosind aceeasi tehnic a utilizat a la construirea
listei esup1(1:nfsup), esup2(npoin+1)
do iboun=1,nboun ! pentru nodurile de pe frontier a
ipoin=bconi(1,iboun) ! indicele punctului
do istor=fsup2(ipoin)+1,fsup2(ipoin+1)
iface=fsup1(istor) ! indicele fat etei
if (lface(iface).ne.0) then ! veric a daca fat eta a fost marcata
do jstor=istor+1,fsup2(ipoin+1)
jface=fsup1(jstor) ! indicele fat etei
if (iface.ne.jface) then
if: Punctele din iface si jface sunt egale, atunci
lface(iface)=0 ! elimin a fat eta
lface(jface)=0 ! elimin a fat eta
endif
endif
enddo
endif
enddo
enddo
6.2.6 Laturile unui element
Informat ia privind laturile este necesar an solverele bazate pe laturi (muchii),
precum si pentru unele proceduri de ranare a ret elei de discretizare. Aceasta
structur a de date este notat a cu
inedel(1:nedel,1:nelem),
unde nedel este num arul de laturi pentru un element. Odat a cunoscute
inpoel, inpoed, si inpoe1, construirea lui inedel este imediat a.
do iedel=1,nedel ! pentru toate laturile elementului
ipoi1=inpoel(lpoed(1,iedel),ielem)
ipoi2=inpoel(lpoed(2,iedel),ielem)
ipmin=min(ipoi1,ipoi2)
ipmax=max(ipoi1,ipoi2)
! pentru laturile ce pornesc din ipmin
do iedge=inpoe1(ipmin)+1,inpoe1(ipmin+1)
1
2
3
1
2
3
4
5
6
4
lpoed(1,1)=1
lpoed(1,2)=2
lpoed(1,2)=2
lpoed(2,2)=3
lpoed(1,3)=3
lpoed(2,3)=1
lpoed(1,4)=1
lpoed(2,4)=4
lpoed(1,5)=2
lpoed(2,5)=4
lpoed(1,6)=3
lpoed(2,6)=4
Figura 6.3: Nodurile care denesc laturile (muchiile) unui element tetraedral.
if (inpoed(2,iedge).eq.ipmax) then
inedel(iedel,ielem)=iedge
endif
enddo
enddo
enddo
Tabloul lpoed(1:2,1:nedel) cont ine nodurile care denesc ecare latur a
(muchie) a elementului. Figura 6.3 prezint a un exemplu pentru lpoed n
cazul elementului nit tetraedral.
Capitolul 7
Curgerea uidului perfect n
ret ele de prole
Domeniu
dublu conex
Domeniu
simplu conex
t
t
Figura 7.1: Denirea domeniului de analiz a pentru ret ele plane de prole.
Analiza curgerii n ret ele de prole aero/hidrodinamice este una din pro-
blemele fundamentale ale proiect arii, optimiz arii si evalu arii performant elor
turbomasinilor. O ret ea plan a de prole constituie o dispunere regulat a de
prole ale c aror borduri de atac sunt aliniate e pe o dreapt a (ret ele drepte)
e pe un cerc (ret ele circulare).

In cele ce urmeaza ne vom limita la ret elele
189
190 Retele de Profile
drepte, precum cea din Figura 7.1. Tratarea ret elelor circulare este n buna
m asur a similar a.
Distant a dintre dou a puncte omoloage a dou a prole nvecinate poart a
numele de pasul ret elei, notat n Figura 7.1 cu t. Pentru ca miscarea se
repet a identic cu pasul t, este sucient sa alegem un domeniu de analiz a
corespunzator unei benzi de periodicitate de lat ime t. Figura 7.1 prezint a
dou a variante de alegere a benzii de periodicitate.

In primul caz (prezentat
n partea de sus) se obt ine un domeniu simplu conex pentru care o port iune
din frontiera inferioar a cont ine extradosul prolului si o port iune din frontiera
superioar a cont ine intradosul prolului. Frontierele de intrare si iesire sunt
paralele cu dreapta directoare (frontul) ret elei, si sunt amplasate la o distant a
sucient de mare n amonte fat a de bordul de atac, respectiv n aval de
bordul de fug a, pentru ca sa putem considera curentul practic uniform.

In
cazul studierii curgerii uidului perfect (incompresibil si nevascos) o distant a
de t/2 amonte si aval de prolul n ret ea este sucienta pentru amplasarea
sect iunilor de intrare/iesire.

In al doilea caz (prezentat n partea de jos)
prolul este nglobat n banda de periodicitate, rezult and un domeniu de
analiz a dublu conex. Aceasta este alegerea ce va utilizat an cele ce urmeaza
din considerente de comoditate a implement arii condit iilor la limit a pentru
MEF. Oricare denit ie a domeniului de analiz a se alege, c ampul de vitez a si
campul de presiune calculate sunt identice.
Vom prezenta n acest capitol at at denirea problemei curgerii uidu-
lui perfect n ret ele drepte de prole, cat si programul de calcul CFA
1
ce
solut ioneaz a aceast a problem a cu Metoda Elementului Finit. Acest pro-
gram a fost realizat de autor n colaborare cu Dr. ing. Sebastian Muntean
[30] si inf. Teodora Frunz a [31]. Algoritmul de baz a a fost prezentat n
[26], mpreuna cu detalii de implementare pe care nu le vom relua integral
aici. Validarea programului a fost f acut a n primul r and prin comparat ie cu
rezultate experimentale precum cele din Sect iunile 7.4 si 7.5. Deasemenea, n
Sect iunea 3.5 am prezentat comparat iantre repartit ia de presiune pe prolul
singular obt inut a cu programul XFOIL si cea obt inut a cu programul CFA
n limita unei ret ele cu pas foarte mare, obt inand o foarte bun a concordant a
a celor dou a solut ii numerice.
7.1 Problema curgerii n ret ele de prole
Geometria domeniului de analiz a este prezentat a n Figura 7.2. Prolul
aero/hidrodinamic F are coarda de lungime L si este dispus n ret ea cu pasul
1
Cascade Flow Analysis : analiza curgerii n ret ele de prole
Retele de Profile 191
t si unghiul de asezare
s
. Toate dimensiunile carateristice ale domeniului
vor adimensionalizate cu lungimea coardei prolului, deci
L = 1 .
In acest caz t/L poart a numele de pas relativ. Inversul pasului relativ poart a
numele de desimea ret elei.
Unghiul de asezare
s
este denit aici fat a de frontul ret elei.

In literatur a
se mai deneste unghiul de asezare n raport cu axa masinii, adica n raport
cu o dreapt a perpendicular a pe frontul ret elei.
Curba AB este o curba arbitrar a, iar A
se obt ine translat and AB cu

pasul ret elei t. Pentru comoditate am ales aici curba AB ca ind format a din
scheletul prolului prelungit n amonte si n aval cu segmente perpendiculare
pe frontul ret elei si de lungime t/2.
Curentul de uidntr a cu viteza v
IN
n sect iunea de intrare AA
. Direct ia
curentului la intrare este precizat a de unghiul
IN
m asurat fat a de frontul
ret elei.

In sect iunea de iesire BB
viteza curentului de uid este v

OUT
, sub
unghiul
OUT
fat a de frontul ret elei.
Scopul unei ret ele de prole este de a modica direct ia curentului de uid
care o str abate. Prin urmare, problema fundamental a a ret elei de prole, n
ipoteza curgerii uidului perfect, este:
Pentru o ret ea cu geometrie precizat a (forma prolului aero/hi-
drodinamic, pasul ret elei si unghiul de instalare), si pentru o
x
y
scheletul profilului,
translatat cu +t/2 si
t/2 in directia Oy
B
A
t/2
t/2
sin
s
L=1
s
O
IN
OUT
v
IN
v
OUT
v
1
IN
v
2
IN
v
2
OUT
A
B
F
TE
=1
=1
OUT
1
v
n
n
n
n
t
Figura 7.2: Condit ii la limit a pentru c ampul de vitez a ntr-o ret ea plan a
dreapt a de prole.
direct ie a curentului de intrare impus a prin unghiul
IN
sa se
determine direct ia curentului la iesire
OUT
.
Teorema impulsului aplicat a v anei de uid din banda de periodicitate,
F = Qv
IN
Qv
OUT
(pSn)
IN
(pSn)
OUT
, (7.1)
unde Q este debitul volumic de uid care trece prin banda de periodicitate
iar S este aria sect iunii de intrare, egal a evident si cu aria sect iunii de iesire.
Ecuat ia de continuitate pentru banda de periodicitate este
Q = v
IN
x
S = v
OUT
x
S ,
de unde rezult a egalitatea componentelor vitezei normale la frontul ret elei n
sect iunile de intrare si iesire,
v
IN
x
= v
OUT
x
. (7.2)
Componentele act iunii hidrodinamice asupra prolului n ret ea sunt
F
x
= (p
IN
p
OUT
)S si F
y
= Q(v
IN
y
v
OUT
y
) . (7.3)
Aria sect iunii de intrare (respectiv a sect iunii de iesire) a uidului din ret ea
este
S =t b ,
unde b este anvergura prolului dispus n ret ea (lungimea m asurat an direct ie
normal a la planul Figurii 7.1).
Pe de alt a parte, av andn vedere ca analiz am curgerea uidului nev ascos,
diferent a de presiune intrareiesire poate exprimat a din teorema lui Bernoulli,
p
IN
p
OUT
=

2
_
_
v
OUT
_
2
_
v
IN
_
2
_
=

2
_
_
v
OUT
y
_
2
_
v
IN
y
_
2
_
. (7.4)
Sub form a adimensional a, componentele fort ei hidrodinamice ale prolu-
lui dispus n ret ea pot deci scrise
F
x
2
v
2
x
Lb
=
_
_
_
v
OUT
y
v
OUT
x
_
2
_
v
IN
y
v
IN
x
_
2
_
_
t
L
, (7.5a)
F
y
2
v
2
x
Lb
= 2
_
v
IN
y
v
IN
x
v
OUT
y
v
OUT
x
_
t
L
. (7.5b)
unde n membrul stang am notat v
x
= v
IN
x
= v
OUT
x
= Q/S. Cum at at n
sect iunea de intrare, c at si n cea de iesire, avem v
y
/v
x
= cot , putem
rescrie componentele fort ei sub forma
F
x
2
v
2
x
Lb
=
_
cot
2
OUT
cot
2
IN
_
t
L
, (7.6a)
F
y
2
v
2
x
Lb
= 2
_
cot
OUT
cot
IN
_
t
L
. (7.6b)
Se observ a clar din aceste relat ii ca dac a pentru un unghi de intrare precizat
IN
putem calcula direct ia curentului la iesire
OUT
, atunci componentele
fort ei hidrodinamice pe prol sunt imediat evaluate.
Pe lang a evaluarea performat elor globale ale ret elei, n practica inginereasc a
de proiectare si optimizare sunt analizate si detaliile campului de vitez a si
presiune n vecin atarea prolului. Astfel, distribut ia de vitez a a curentului
nevascos pe prol este utilizat a pentru calculul stratului limit a care ian con-
siderare efectul v ascozit at ii la curgerea peste corpuri prolate. Distribut ia
de presiune pe prol este foarte important a pentru evaluarea comport arii
cavitat ionale a turbomasinilor hidraulice.
Campul de presiune este exprimat sub forma adimensional a sub forma
coecientului de presiune,
c
p
=
p p
ref
1
2
v
2
ref
, (7.7a)
unde p
ref
si v
ref
sunt presiunea si modulul vitezei ntr-un punct considerat
de referint a. Cu teorema lui Bernoulli, n ipoteza neglij arii fort elor masice,
putem exprima coecientul de presiune cu ajutorul vitezei,
c
p
= 1
_
v
v
ref
_
2
, (7.7b)
unde v este modulul vitezei n punctul curent n care se consider a presiunea p
din (7.7a). Pe de alt a parte, n (7.5) am utilizat componenta axial a a vitezei
la intrare/iesire, v
x
= Q/S, pentru adimensionalizare. Prin urmare, putem
rescrie (7.7b) sub forma:
c
p
= 1
_
v
v
x
_
2
_
v
x
v
ref
_
2
. (7.8)
Spre exemplu, daca punctul de referint a este ales n aval de ret ea, avem
c
p
=
p p
IN
1
2
(v
IN
)
2
= 1
_
v
v
x
_
2
_
v
IN
x
v
IN
_
2
= 1
_
v
v
x
_
2
sin
2
IN
.
7.1.1 Condit ii la limita pentru campul de viteza la
curgerea ntr-o ret ea de prole
Sa precizam acum condit iile pentru viteza pe frontiera domeniului de analiz a
din Figura 7.2. Asa cum am ar atat mai sus, viteza este adimensionalizat a cu
componenta axial a din sect iunile de intrare/iesire, adic a
v
IN
x
= 1 pe AA
, si v
OUT
x
= 1 pe BB
. (7.9a)
Componenta vitezei paralel a cu frontul ret elei pe frontiera de intrare este
precizat a prin unghiul de intrare
IN
,
v
IN
y
= cot
IN
, (7.9b)
iar pentru sect iunea de iesire avem,
v
OUT
y
= cot
OUT
, (7.9c)
unde unghiul de iesire
OUT
este o necunoscuta a problemei.
Pe segmentele de frontiera care delimiteaz a banda de periodicitate vom
considera mai nt ai dou a puncte omoloage, adic a dou a puncte P AB si
P
cu x
P
= x
P
si y
P
= y
P
+ t. Pentru orice pereche de asemenea
puncte vom avea
v
P
= v
P
. (7.9d)
Sa observ am c a (7.9d) este o ecuat ie vectorial a, c areia i corespund dou a
ecuat ii scalare corespunz atoare condit iilor de egalitate pentru ecare compo-
nenta a vitezei.
Suprafat a solid a a prolului este o frontier a impenetrabil a, si prin urmare
componenta normal a a vitezei este nul a,
v
n
v n = 0 pe prolul F . (7.9e)
Din observat iile experimentale se constat a c a la curgerea uidului real (v ascos)
n jurul prolelor hidrodinamice curentul nu ocoleste bordul de fug a.

In cazul
unui bord de fug a ascut it, n teorie uidul ideal ar putea s a l ocoleasc a, dar
cu pret ul obt inerii unei valori innite a vitezei n punctul corespunz ator, no-
tat cu TE n Figura 7.2. Dac a unghiul diedru la bordul de fug a (unghiul
format de tangentele la intrados si extrados n punctul TE) este zero, atunci
observat ia experimental a de mai sus poate luat a n considerare pentru
modelul curgerii nav ascoase prin impunerea condit iei ca viteza s a e nit a
la bordul de fug a. Aceasta este condit ia KuttaJukovski care permite deter-
minarea unic a a circulat iei vitezei pe prol si n ultim a instant a a direct iei
curentului la iesire din ret ea, respectiv a fort ei hidrodinamice.

In acest caz
viteza, de modul nit, va dirijat a de-a lungul tangentei comune la intrados
si extrados n bordul de fug a.
Dac a unghiul diedru la bordul de fug a este pozitiv atunci valoarea nit a
a vitezei trebuie sa e zero, adic a
v
TE
= 0 . (7.9f)
Aceasta se explica simplu prin faptul c a n bordul de fug a vectorul vitezei
trebuie s a aib a o direct ie unica. Pe de alt a parte, vitezele particulelor uide
care sosesc n bordul de fug a de pe intrados si extrados au direct ii diferite.
Prin urmare bordul de fug a trebuie s a e punct de stagnare. Dac a bordul de
fuga este rotunjit, punctul de stagnare aval de pe prol se alege convent ional
n punctul geometric de curbur a maxim a.
Condit iile de mai sus completeaz a ecuat iile corespunzatoare condit iei de
incompresibilitate
v = 0 , (7.10a)
respectiv condit iei de irotat ionalitate,
v = 0 . (7.10b)
Pentru o curgere bidimensional a plan a, ecuat iile (7.10) devin
v
x
x
+
v
y
y
= 0 , (7.11a)
v
y
x

v
x
y
= 0. (7.11b)
7.2 Formularea problemei utilizand variabile
auxiliare
In principiu ecuat iile (7.11) mpreuna cu condit iile la limit a precizate mai
sus sunt suciente pentru determinarea c ampului de vitez a, respectiv pentru
calculul componentelor vitezei v
x
si v
y
n tot domeniul de analiz a. Este
preferabil nsa ca n loc de dou a ecuat ii cu dou a funct ii necunoscute sa se
solut ioneze o singur a ecuat ie pentru o singur a funct ie necunoscuta. Acesta
este scopul principal al introducerii variabilelor auxiliare.
Dac a exprim am componentele vitezei cu ajutorul funct iei de curent ,
v
x
=

y
, si v
y
=
x
, (7.12)
atunci ecuat ia (7.11a) este automat satisf acut a si din (7.11b) rezult a c a
satisface ecuat ia lui Laplace,
x
2
+

2
y
2
= 0 , (7.13)
la care trebuie s a ad aug am condit iile la limit a rezultate din considerat iile
anterioare pentru c ampul de vitez a.
Domeniul de analiz a pentru formularean funct ie de curent este prezentat
n Figura 7.3(a). Prolul aero/hidrodinamic este o frontier a impenetrabil a,
deci va linie de curent. Far a a impune restrict ii suplimentare, putem
considera
= 0 pe prolul F . (7.14a)
Cum bordul de fug a este punct de stagnare, aici va trebui s a avem pe l ang a
(7.14a) si
n
= 0 n bordul de fug a TE . (7.14b)
Deoarecen punctul TE trebuiendeplinite simultan (7.14a) si (7.14b) rezult a
ca pe l ang a valorile nodale ale lui va trebui s a introducem o necunoscut a
suplimentar a n problem a si aceasta va tocmai cot
OUT
.
In sect iunea de intrare vom impune componenta v

IN
y
a vitezei, deci
n
= cot
IN
pe AA
. (7.14c)
In sect iunea de iesire vom impune deasemenea componenta v

OUT
y
a vitezei,
t inand cont c a
OUT
este o necunoscuta a problemei:
n
cot
IN
= 0 pe BB
. (7.14d)
Trebuie remarcat c a n sect iunile de intrare si iesire nu am impus condit ia
de repartit ie uniform a a debitului, (7.9a).

In schimb, alegem aceste sect iuni
sucient de departe n amonte, respectiv aval, astfel ncat aceast a condit ie
sa e practic satisf acut a automat.
Pe segmentele de frontiera ce delimiteaz a banda de periodicitate va tre-
bui sa impunem condit ia (7.9d), si n acelasi timp vom specica si valoarea
debitului volumic prin banda de periodicitate. Prin urmare, n dou a puncte
P AB si P
ca n Figura 7.3(a) vom avea
P

P
= t , (7.14e)
_
n
_
P
+
_
n
_
P
= 0 . (7.14f)
P
P
A
B
P
P
TE
A
n
n
B
n
n
t
F
(a) Domeniul de analiz a pentru formularea n funct ia
de curent
P
P
M
M
+
-
x
y
A
B
P
P
Q
+
Q
-
A
B
n
n
F
TE
t
n
n
(b) Domeniul de analiz a pentru formularea n
potent ialul vitezei
Figura 7.3: Domeniul de analiz a si frontiera lui pentru analiza curgerii n
ret ele plane de prole folosind variabile auxiliare.
Ecuat ia (7.13) mpreuna cu condit iile (7.14) reprezint a problema cu condit ii
la limit a solut ionat a cu Metoda Elementului Finit solut ionat a de programul
expert CFA prezentat n Sect iunea 7.3.
Dac a exprim am componentele vitezei cu ajutorul potent ialului vitezei ,
v
x
=

x
, si v
y
=

y
, (7.15)
atunci ecuat ia (7.11b) este automat satisf acut a si din (7.11a) rezult a c a
satisface ecuat ia lui Laplace,
x
2
+

2
y
2
= 0 , (7.16)
la care trebuie s a ad aug am condit iile la limit a rezultate din considerat iile an-
terioare pentru c ampul de vitez a. Domeniul de analiz a prezentatn Figura 7.3(b)
este dublu conex, si n cazul unei ciculat ii nenule a vitezei pe prol, ,= 0,
este o funct ie multiform a (poate lua mai multe valori n acelasi punct spat ial).
Obt inerea unei solut ii uniforme necesita transformarea domeniului intr-un
domeniu simplu conex prin practicarea unei t aieturi ce uneste frontiera inte-
rioar a cu frontiera exterioar a, Figura 7.3(b). Pe cele dou a fet e ale t aieturii
vom avea n aceasi locat ie geometric a dou a puncte, Q
+
pe fat a superioar a si
Q
pe fat a inferioar a, astfel ncat diferent a valorilor corespunz atoare ale lui
sa e tocmai valoarea circulat iei vitezei pe prol. Pe de alt a parte, viteza
trebuie sa r am an a continu a la traversarea t aieturii, adic a at at componentele
normale c at si cele tangent iale calculate n Q
+
si Q
trebuie s a e aceleasi.
Cu acestea, rezulta urm atoarele condit ii pentru punctele de taietur a:
Q
+
= 0 , (7.17a)
_
n
_
Q
+
+
_
n
_
Q
= 0 . (7.17b)
Pe frontiera de intrare vom impune viteza v
IN
y
, adic a avem /s = cot
IN
.
Dac a consider am, conform Figurii 7.3(b), c a intersect ia t aieturii cu frontiera
de intrare este punctul M(t/2, 0), iar
M
= 0, atunci obt inem,

(x = t/2, y) = y cot
IN
pe AM
, (7.17c)
(x = t/2, y) = y cot
IN
pe M
+
A
. (7.17d)
Pe segmentele de frontiera ce denesc banda de periodicitate, AB si A
,
n puncte P si P
cu aceeasi abscis a vom avea urm atoarele dou a condit ii:
P

P
+ = t cot
IN
, (7.17e)
_
n
_
P
+
_
n
_
P
= 0 . (7.17f)
Pe frontiera de iesire vom impune condit ia de repartit ie uniform a a deb-
itului, adic a
n
= 1 pe BB
. (7.17g)
Direct ia curentului la iesire va corespunde circulat iei ce va determinat a
ca necunoscuta primar a a problemei.
In sfarsit, condit ia de impenetrabilitate pe prol este
n
= 1 pe F , (7.17h)
iar condit ia n bordul de fug a se exprim a ca
s
= 0 n bordul de fug a TE . (7.17i)
Ecuat ia (7.16) npreun a cu condit iile (7.17) formeaz a problema cu condit ii la
limit a pentru potent ialul vitezei .
Figura 7.4(a) prezint a un exemplu de linii de curent obt inute n urma
solut ion arii problemei n . Se poate observa usor respectarea condit iei de pe-
riodicitate, precum si faptul c a linia de curent = 0 (corespunz atoare prolu-
lui) este normal a la suprafat a prolului n punctul de stagnare amonte. Lini-
ile echipotent iale pentru aceeasi problem a sunt prezentate n Figura 7.4(b).
Spre deosebile de liniile de curent, liniile echipotent iale nu au o interpretare
zica imediat a pentru probleme de curgere. Se poate observa discontinuitatea
corespunzatoare t aieturii domeniului, precumsi faptul ca liniile echipotent iale
sunt normale la suprafat a prolului. De fapt, liniile de curent si liniile
echipotent iale sunt dou a familii de linii ortogonale, asa cum se poate ob-
serva din Figura 7.5. Ansamblul acestor linii formeaz a asanumitul spectru
hidrodinamic.
7.3 Program de analiza cu elemente nite a
curgerii n ret ele de prole
Metoda Elementului Finit pentru solut ionarea problemei cu condit ii la limit a
pentru funct ia de curent aferenta curgerii n ret ele de prole a fost imple-
mentat a ntr-un programul expert CFA [31]. Acest program a fost dezvoltat
de autor mpreuna cu Dr. ing. Sebastian Muntean si inf. Teodora Frunz a,
pentru a permite o solut ionare comod a si rapid a a curgerii n ret ele de pro-
le. Programul este n prezent folosit at at n scopuri educat ionale pentru
student ii la specialitatea Masini Hidraulice, c at pentru proiectarea, analiza
si optimizarea turbomasinilor.
-0.1 -0.2 -0.3
-0.4
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.0
-1
-0.8
-0.6
-0.4
-0.2
0
0.2
0.4
-0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4
y
x
(a) Linii de curent pentru domeniul de analiz a din Figura 7.3(a).
0.1
0.2 0.3 0.4 0.5
0.6
0.7
1.0
1.4
1.1
1.2
1.3
0.9
0.8
1.5
1.6
1.7
1.8 2.0 2.1 1.9
1.5 1.4 1.3 1.2
1.1
1.0
0.9
0.8
0.7
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0.0
-1
-0.8
-0.6
-0.4
-0.2
0
0.2
0.4
-0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4
y
x
-0.1
-0.2 -0.3 -0.4 -0.5
(b) Linii echipotent iale pentru domeniul de analiz a din
Figura 7.3(b).
Figura 7.4: Linii de curent si linii echipotent iale pentru curgerea n ret ele
drepte de prole.
-1
-0.8
-0.6
-0.4
-0.2
0
0.2
0.4
-0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4
y
x
Figura 7.5: Spectrul hidrodinamic (ansamblul liniilor de curent si
echipotent iale) pentru curgerea n ret ele plane de prole.
Vom prezenta pe scurtn cele ce urmeaza utilizarea CFApentru solut ionarea
curgerii ntr-o ret ea de prole. Interfat a grac a prietenoas a permite intro-
ducerea simpla si comod a a datelor ce denesc problema, respectiv analiza
grac a (dar si analiza cantitativ a) a rezultatelor. Etichetele butoanelor, pre-
cum si mesajele asate sunt n limba englez a pentru a face accesibil programul
si utilizatorilor din str ain atate.
Figura 7.6(a) prezint a caseta de dialog pentru introducerea parametrilor
geometrici care denesc ret eaua.

In exemplul din gur a prolul este precizat
prin codicarea familiei NACA, dar orice prol poate denit prin citirea co-
ordonatelor punctelor de pe intrados si extrados dintr-un sier separat. Tot
n aceast a caset a se precizeaza pasul relativ al ret elei si unghiul de instalare,
care caracterizeaz a dispunerea prolului n ret ea. Finet ea de discretizare este
precizat a printr-un parametru sintetic care este num arul de puncte pe prol.
Validarea datelor geometrice conduce automat la reprezentarea grac a a pro-
lului, Figura 7.6(b), pentru vericarea calitativ a a corectitudinii geometriei.
In continuare programul genereaz a si aseaza geometria domeniului de

analiz a, Figura 7.7(a), precum si discretizarea nestructurat a cu elemente -
nite triunghiulare, Figura 7.7(b). Vericarea net ei ret elei n zona bordului
de atac, respectiv a bordului de fug a, se poate face cu facilitatea de zoom
a meniului de vizualizare.

In cazul n care prolul este citit dintr-un sier,
programul poate utiliza tehnica reprezent arii modale pentru reconstruct ia
curbelor de intrados si extrados.

In urma discretizarii domeniului este asat
n colt ul dreapta jos al ferestrei grace num arul de noduri si num arul de
elemente utilizate.
Denirea condit iilor de operare se face prin precizarea unghiului de in-
trare a curentului n ret ea, n caseta de dialog din Figura 7.8(a). Validarea
acestei valori numerice initiaz a faza de procesare, care const a n construirea
sistemului de ecuat ii cu condit iile la limit a implicite pentru funct ia de curent,
si solut ionarea lui pentru obt inerea valorilor nodale ale lui . Solut ionarea
unui sistem de 10
4
. . . 10
5
ecuat ii dureaza de la c ateva secunde la c ateva zeci
de secunde pe sistemele de calcul Pentium III/IV din generat ia actual a, grat ie
procedurilor performante oferite de PETSc, [5].
In etapa de postprocesare se pot asa liniile de curent, Figura 7.8(b),

pentru inspect ia calitativ a a curgerii, respectiv pentru estimarea corectitu-
dinii unghiului de intrare n ret ea. Procesarea se poate relua, f ar a a nevoie
sa se genereze din nou domeniul de analiz a, prin precizarea unei alte valori
a unghiului de intrare.
Repartit ia de presiune pe prol este reprezentata cu ajutorul coecien-
tului de presiune denit cu formula din caseta de dialog din Figura 7.9(a).
Reprezentarea grac a din Figura 7.9(b) permite si citirea valorilor numerice
ale coecientului de presiune.
Toate rezultatele calculelor pot salvate n siere ASCII pentru analiz a
ulterioar a, sau pentru reprezent ari grace mai sosticate.
7.4 Curgerea ntr-o ret ea de turbina cu gaz
Curgerea gazelor (aer sau gaze de ardere) n turbomotoarele de aviat ie este un
fenomen complex, care pe lang a procesele dinamice include si fenomene ter-
modinamice. Gazele sunt uide compresibile, si prin urmare variat ii relativ
mici de presiune pot produce modic ari semnicative ale densit at ii. Cu at at
mai mult variat iile densitat ii gazului vehiculat printr-un turbomotor nu sunt
deloc de neglijat. Se pune deci ntrebarea legitim a n ce masur a utilizarea
unui model de curgere incompresibil a poate avea relevant a la turbinele cu
gaz (unde gazul se destinde, produc and lucru mecanic), si ce concluzii se pot
desprinde dintr-un asemnenea studiu?
(a) Precizarea parametrilor care denesc geometria ret elei si net ea de dis-
cretizare.
(b) Prolul aero/hidrodinamic ce va dispus n ret ea.
Figura 7.6: Precizarea geometriei ret elei si reprezentarea grac a a prolului
ce va dispus n ret ea.
(a) Domeniul de analiz a pentru curgerea n ret ea de prole.
(b) Triangulat ia domeniului de analiz a.
Figura 7.7: Construirea automat a a domeniului de analiz a si discretizarea cu
elemente nite triunghiulare.
(a) Denirea unghiului de intrare a curentului n ret ea
(b) Liniile de curent corespunz atoare unghiului de intrare precizat.
Figura 7.8: Evaluarea coecientului de presiune pe prolul
hidro/aerodinamic dispus n ret ea.
(a) Denirea coecientului de presiune.
(b) Reprezentarea grac a a coecientului de presiune.
Figura 7.9: Evaluarea coecientului de presiune pe prolul
hidro/aerodinamic dispus n ret ea.
7.4.1 Condit ii pentru o curgere incompresibila
Sa reamintim mai nt ai c a un gaz este numit perfect daca satisface ecuat ia
de stare
p = R T (7.18)
unde p este presiunea absolut a, este densitatea, T este temperatura abso-
lut a, iar R este o constant a a c arei valoare este specic a ec arui gaz. Pentru
un gaz perfect energia intern a e depinde numai de temperatur a, adic a
e = e(T) (7.19)
Entropia unit at ii de masa de gaz, s, se deneste ca ind
T s= e+ p
_
1
_
(7.20)
unde indica o mic a variat ie a m arimilor de stare. Aplic and (7.20) pentru o
particul a material a n curgere obt inem ecuat ia lui Gibbs:
T
Ds
Dt
=
De
Dt

p
2
D
Dt
(7.21)
unde cu D/Dt am notat derivata material a.

In cazul n care curgerea este
adiabatic a, iar uidul este considerat nevascos si conduct ia termic a este negli-
jabila, rezulta c a Ds/Dt = 0. Spunem n acest caz ca avem o curgere izen-
tropic a.
Dac a lu am pe si s ca ind cele doua variabile de stare independente,
atunci vom avea o ecuat ie de stare de forma p = p(, s). Pentru curgerile
izentropice ecuat ia de continuitate poate scris a sub forma
1
a
2
D
Dt
+ v= 0 (7.22)
unde am denit viteza sunetului a,
a
2
=
_
p
_
s
Indicele
s
indica faptul c a entropia este ment inut a constant a. S a not am c a
(p/)
s
> 0 pentru c a unei cresteri a presiunii p (comprimare) i corespunde
o crestere a densit at ii .
Ecuat ia de miscare n absent a v ascozit at ii si a fort elor masice este
Dv
Dt
= p (7.23)
Fie L si U o lungime si o viteza caracteristic a pentru curgerea considerat a.
Curgerea poate considerat a incompresibil a daca densitatea unei particule
uide variaz a put in, adic a
D
Dt
U
L
Folosind ecuat ia de stare p = p(, s) putem scrie
1
D
Dt
=
1
a
2
Dp
Dt

1
a
2
_
p
s
_
s
Ds
Dt
Se poate ar ata, vezi [8] c a al doilea termen din membrul drept poate avea o
contribut ie semnicativa numai n circumstant e put in probabile, spre exem-
plu curgerea unui gaz cu LU = 10
1
cm
2
/s si T = 100
C. Ret inand numai

primul termen din membrul drept, condit ia de incompresibilitate devine
1
a
2
Dp
Dt
U
L
Presupunem acum o curgere izentropica, pentru c a evident inuent a v ascozit at ii
si a conduct iei termice este nesemnicativa asupra ordinului de m arime al
variat iilor de presiune. Putem utiliza acum (7.23) pentru a obt ine
Dp
Dt
=
p
t
+v p =
p
t

1
2
Dv v
Dt
Cum n general nu este nici un motiv ca cei doi termeni s a se compenseze,
trebuie ca ecare s a satisfac a condit iile
1
a
2
p
t

U
L
(7.24a)
1
a
2
Dv v
Dt

U
L
(7.24b)
Fie un timp caracteristic al curgerii. Amplitudinea variat iei presiunii
este UL/, asa cum se poate observa din ecuat ia de miscare (7.23), si prin
urmare
1
a
2
p/t este de ordinul UL/(a)
2
, astfel ncat (7.24a) devine
L
2
a
2
2
1 . (7.25)
In aplicat iile de acustic a L este lungimea de und a a undei sonore, adic a

L = a, si prin urmare (7.25) nu poate satisf acut a. Cu alte cuvinte, n
acustica nu putem utiliza ipoteza incompresibilit at ii.
Sa analiz am acum (7.24b). Avem D(v v)/Dt = (v v)/t +v (v v).
Ordinul de m arime al acestor termeni este U
2
/ si respectiv U
3
/L. Prin
urmare din (7.24b) rezult a urmatoarele dou a condit ii:
UL
a
2
1 , (7.26a)
U
2
a
2
1 , (7.26b)
Condit ia (7.26a) nu este independent a, ci rezulta din (7.25) si (7.26b) (care
produce (UL/a
2
)
2
1).
In concluzie, condit iile pentru incompresibilitate pot scrise astfel:

1

a
L
, (7.27)
Ma 1 , (7.28)
unde Ma = U/a este numarul lui Mach. Prima condit ie limiteaz a frecvent a
fenomenelor nestat ionare corespunz atoare curgerii; a doua condit ie limiteaz a
valoarea vitezei caracteristice a curgerii.

In practica se accepta c a incompre-
sibilitatea este o simplicare acceptabil a pentru Ma 0.3 .
7.4.2 Date experimentale si comparat ie cu rezultate
numerice
Condit iile precizate mai sus pot ndeplinite dac a se consider a o curgere (me-
die) stat ionar a, cu o vitez a caracteristic a a aerului ce nu dep aseste 20 m/s.
Asemenea condit ii sunt specice tunelelor aerodinamice pentru ncercarea
ret elelor de prole. Figura 7.10 prezint a tunelul aerodinamic de la University
of Notre Dame [11] construit pentru investigarea experimental a a modelului
ret elei de prole de la treapta de joas a presiune a turbinei unui turbomo-
tor Pratt & Whitney. Ret eaua de prole montat a n sect iunea de m asur a
a prolului este prezentat a n Figura 7.11. Prolul din mijlocul ret elei este
prev azut cu 30 de prize de presiune pe extrados si 10 prize de presiune pe in-
trados. M asur atorile au fost efectuate pentru num arul Reynolds n intervalul
Re = 10
4
. . . 10
5
si intensitatea turbulent ei u
/U
= 0.08%. . . 3%.
Prolul este precizat prin puncte. Pentru analiza numeric a cu elemente
nite prolul a fost reconstruit utiliz and o interpolare cu funct ii spline pe-
riodice. Pasul ret elei raportat la proiect ia axial a a coardei prolului este
0.88558. Unghiul de intrare al curentului de aer n ret eaua de prole este
IN
= 55
.

In cazul curgerii uidului nevascos circulat ia vitezei pe prol
poate calculat a doar dup a precizarea condit iei Kutta-Jukovski.

In cazul de
Figura 7.10: Tunelul aerodinamic de la University of Notre Dame pentru
investigarea treptei de joas a presiune a unei turbine cu gaze [11].
Figura 7.11: Modelul ret elei de prole pentru treapta de joas a presiune a unei
turbine cu gaze, montat n sect iunea de m asurare a tunelului aerodinamic de
la University of Notre Dame.
fat a prolul are un bord de fug a rotunjit si punctul de stagnare aval a fost ales
corespunzator punctului de curbur a maxim a. Aceast a alegere are un suport
zic (n sensul ca uidul nu ocoleste bordul de fug a chiar dac a acesta este
rotunjit), dar trebuie privit a ca cea mai bun a aproximat ie pentru modelul
simplicat de curgere utilizat.
Liniile de curent pentru curgerea irotat ional a a uidului perfect (incom-
presibil si nevascos) n ret eaua de prole de turbin a cu gaze sunt prezentate
n Figura 7.12. Unghiul de iesire a curentului de aer din ret ea este calculat
ca ind
OUT
= 149.7
. Se poate observa c a unghiul de intrare corespunde

incident ei optime pe prol. Caracteristic turbinelor cu gaze este unghiul
mare de deviat ie a curentului n ret ea.

In cazul de fat a deviat ia curentului
este
OUT
IN
95
.
Repartit ia de presiune pe prolul dispus n ret ea este reprezentata cu
OUT
IN
axa masinii
f
r
o
n
t
u
l

r
e
t
e
l
e
i
Figura 7.12: Linii de curent pentru miscarea relativ a n treapta de joas a

presiune a unei turbine cu gaze.
coecientul de presiune
c
p

p p
IN
1
2
(v
IN
)
2
= 1
_
v
v
IN
x
_
2
sin
2
IN
Repartit ia coecientului de presiune pe prolul treptei de joas a presiune a
turbinei cu gaze este prezentat a n Figura 7.13 cu linie continu a. Se poate
observa c a n vecin atatea bordului de fug a rotunjit condit ia Kutta-Jukovski
conduce la o accelerare brusc a urmat a de o decelerare p an a la stagnare. E-
vident aceast a evolut ie nu se regaseste n realitate, c and bordul de fug a este
practic inclus n d ar a.

In afara acestui neajuns, modelul curgerii incompre-
sibile si nevascoase produce rezultate n buna concordant a cu experimentul.
Pentru numarul Reynolds Re = 10
5
, Figura 7.13(a), solut ia numeric a
urm areste ndeaproape datele experimentale pentru extrados pe 75% din
lungimea coardei. Decelerarea curentului pe extrados pe ultima port iune
de 25% n vecin atatea bordului de fug a conduce la desprinderea curentu-
lui de pe suprafat a solid a. Cu toate acestea, curentul se reataseaza la 85%
din lungimea coardei pentru Re = 10
5
. Pe intrados curgerea este practic
numai accelerat a de la bordul de atac spre bordul de fug a, si concordant a
teorie-experiment este foarte bun a asa cum era de asteptat.
In cazul unui numar Reynolds mai mic cu un ordin de m arime Re = 10

5
,
Figura 7.13(b), efectul mult mai pronunt at al v ascozit at ii conduce la des-
prinderea prematur a a curentului de pe extrados practic la 50% din lungimea
coardei.

In acest caz curentul nu se mai reataseaza pe prol, si d ara aerodi-
namica astfel format a conduce la o important a disipat ie vascoas a. Pe intra-
dos rezultatul numeric se ment ine si n acest caz n foarte bun a concordant a
cu experimentul.
Scopul nal al studiilor si cercetarilor pentru treapta de joas a presiune a
turbinei cu gaz este cresterea ncarc arii treptei (cresterea deviat iei curentului
n ret ea) n condit iile evitarii desprinderii curentului pe intrados [11].

In
acest scop se investigheaz a posibilitatea gener arii controlate de vorticitate
chiar naintea desprinderii curentului pe extrados cu dispozitive cu plasm a.
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
coordonata axiala adimensionalizata
4
3
2
1
0
1
2
c
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

p
r
e
s
i
u
n
e
experimental (intrados), Re=1E5
experimental (extrados), Re=1E5
numeric (solutia MEF)
d
e
s
p
r
i
n
d
e
r
e
r
e
a
t
a
s
a
r
e
(a) Re = 10
5
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
coordonata axiala adimensionalizata
4
3
2
1
0
1
2
c
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

p
r
e
s
i
u
n
e
experimental (intrados), Re=1E4
experimental (extrados), Re=1E4
numeric (solutia MEF)
desprinderea curentului
real pe extrados
(b) Re = 10
4
Figura 7.13: Repartit ia de presiune paleta treptei de joas a presiune a unei
turbine cu gaze.
2
2
1
1
w
w
1
Figura 7.14: Ret ea de prole NACA 65-410 pentru compresor.
7.5 Curgerea ntr-o ret ea de compresor
Validarea modelului curgerii incompresibile nev ascoase pentru ret ele decel-
eratoare (pompe, ventilatoare, turbocompresoare) este chiar mai imperios
necesara decat pentru ret ele acceleratoare (turbine).

In cazul decelerarii
curentului n ret ea particulele uide evolueaz a n gradient advers de pre-
siune si prin urmare desprinderea curentului de pe extradosul prolului este
favorizat a. Vom analiza n cele ce urmeaza curgerea ntr-o ret ea de turbo-
compresor format a din prole NACA 65-410 [6]. Pentru astfel de ret ele au
fost efectuate minut ioase investigat ii experimentale n anii

50, iar rezultatele
sunt disponibile sub forma de rapoarte tehnice NACA [12].
Notat iile utilizate n cele ce urmeaza corespund raportului NACA [12] din
care au fost preluate datele experimentale. Figura 7.14 prezint a aceste notat ii
pentru ret eaua de turbocompresor. Viteza curentului n amonte de ret ea este
w
1
, iar viteza n aval este w
2
. Direct ia curentului amonte, respectiv aval,
este indicat a de unghiurile
1
si
2
n raport cu axa masinii. Deviat ia curen-
tului n ret ea este =
1

2
. Rezultatele experimentale sunt prezentate
pentru o direct ie prestabilit a a curentului amonte,
1
= 45
, modic andu-se
unghiul de instalare a prolului pentru a obt ine diferite valori al unghiului
de incident a
1
. Distant a dintre prole este precizat a prin raportul dintre
coarda prolului si pasul ret elei, , care este coecientul de desime a ret elei.
Experimentele au fost efectuate n tunele aerodinamice de mic a vitez a,
si prin urmare ipoteza incompresibilit at ii este justicata. Repart it ia de pre-
siune pe prol este prezentata cu coecientul de presiune
S =
P p
1
2
w
2
1
,
unde P este presiunea total a (de stagnare) iar p este presiunea statica. Pen-
tru o curgere irotat ional a nev ascoas a si incompresibil a ecuat ia lui Bernoulli
permite exprimarea coecientului de presiune S sub forma
S =
_
w
w
1
_
2
,
unde w este viteza tangent ial a pe prol.
Figurile 7.15, 7.16 si 7.17 prezint a comparat ia rezultatelor numerice obt inute
cu MEF [6] si datele experimentale din [12]. Concordant a este remarcabil a
pentru ntreg domeniul de incident e investigat
1
= 3
. . . 22
.
Teoretic, prolele NACA 65-410 au fost proiectate pentru pentru oncarcare
constant a de la bordul de atac p an a la bordul de fug a. O astfel de distribut ie
a ncarc arii poate observat a n Figura 7.16, unde diferent a de presiune
intrados-extrados este practic constant a pe toat a lungimea coardei prolu-
lui. Incident ele din Figura 7.16 asigur a cea mai sc azut a valoare maxim a a
vitezei, si prin urmare acceler aile si deceleraile bruste sunt evitate.

In cazurile
n Figura 7.15 punctul de stagnare amonte este situat pe extrados. Chiar
daca particulele uide sufer a o accelerare important a c and ocolesc bordul de
atac, curentul r am ane atasat practic pe toat a lungimea prolului. Aceeasi
concluzie rezult a si din Figura 7.17, unde punctul de stagnare amonte este
deplasat pe intradosul prolului.
Figura 7.18 prezint a comparat ia ntre valorile calculate cu MEF si cele
m asurate pentru deviat ia unghiular a a curentului la diferite desimi ale ret elei
si diferite incident e. O foarte bun a concordant a se obt ine pentru o desime
mare a ret elei (pasul ret elei mic n raport cu coarda prolului). Cu alte
cuvinte, efectele vascozit at ii se fac simt ite cu at at mai pronunt at cu cat
pasul ret elei creste, respectiv la incident e mari.
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
dimensionless chord
0.0
0.8
1.6
2.4
c
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

p
r
e
s
i
u
n
e

S
curgere nevascoasa (MEF)
intrados (experiment)
extrados (experiment)
(a) Unghi de atac
1
= 3
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0

coarda adimensionala
0.0
0.8
1.6
2.4
c
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

p
r
e
s
i
u
n
e

S
(b) Unghi de atac
1
= 3
Figura 7.15: Repartit ia de presiune pe prolul NACA 65-410 dispus n ret ea

cu desimea = 1.50 si unghi de intrare
1
= 45
.
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
coarda adimensionalizata
0.0
0.8
1.6
2.4
c
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

p
r
e
s
i
u
n
e

S
(a) Unghi de atac
1
= 8
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0

coarda adimensionalizata
0.0
0.8
1.6
2.4
c
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

p
r
e
s
i
u
n
e

S
(b) Unghi de atac
1
= 10

1
= 45
.
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
0.0
0.8
1.6
2.4
3.2
c
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

p
r
e
s
i
u
n
e

S
(a) Unghi de atac
1
= 16
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0

0.0
0.8
1.6
2.4
3.2
c
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

p
r
e
s
i
u
n
e

S
(b) Unghi de atac
1
= 22

1
= 45
.
0 4 8 12 16
1
0
4
8
12
16
2
experimental
numeric (MEF)
(a) desimea ret elei = 0.5
0 4 8 12 16 20
1
0
4
8
12
16
20
24
2
experimental
numeric (MEF)
(b) desimea ret elei = 0.75
0 4 8 12 16 20
1
0
4
8
12
16
20
24
2
experimental
numeric (MEF)
(c) desimea ret elei = 1.0
0 4 8 12 16 20
1
0
4
8
12
16
20
24
2
experimental
numeric (MEF)
(d) desimea ret elei = 1.25
4 0 4 8 12 16 20
1
2
2
6
10
14
18
22
26
2
experimental
numeric (MEF)
(e) desimea ret elei = 1.5
Figura 7.18: Deviat ia curentului de uidntr-o ret ea de prole NACA 65-410
cu unghi de intrare
1
= 45
.
Bibliograe
[1] T. J. Aird and B. W. Howell. IMSL technical report 9103. Technical
report, IMSL, Houston, 1991.
[2] D. Althaus and F. X. Wortmann. Experimental Results from the
Laminar Wind Tunnel of the Institut f ur Aero- und Gasdynamik der
Universit at Stuttgart. Friedr. Vieweg & Sohn, Braunschweig/Wiesbaden,
1981.
[3] Amtec Engineering, Inc., Bellevue, Washington. Tecplot User
s Manual,
Version 9.0, 2001.
[4] Satish Balay, William D. Gropp, Lois C. McInnes, and Barry F. Smith.
Petsc home page. http://www.mcs.anl.gov/petsc, 2001.
[5] Satish Balay, William D. Gropp, Lois C. McInnes, and Barry F. Smith.
Petsc users manual. Technical Report ANL-95/11 - Revision 2.1.3, Ar-
gonne National Laboratory, 2002.
[6] D. Balint and R. Resiga. Numerical Investigation of a NACA 65 Se-
ries Low Speed Compresor Cascade. Buletinul Stiint ic al Universit at ii
Politehnica din Timisoara, Seria Mecanic a, Tom 45(59):714, 2000.
[7] P. K. Banerjee. The Boundary Element Method in Engineering.
McGraw-Hill, 1994.
[8] G. K. Batchelor. An Introduction to Fluid Dynamics. Cambridge at the
Univesity Press, New York, 1967.
[9] C. A. Brebbia. The Boundary Element Method for Engineers. Pentech
Press London, 1978.
[10] C. A. Brebbia. Boundary Element Techniques. Springer-Verlag Berlin,
1984.
221
222 Bibliografie
[11] Corke T. C. and Thomas F .O. Enhanced Design of Turbo-jet LPT by
Separation Control Using Phased Plasma Actuators. Technical report,
University of Notre Dame, Aerospace and Mechanical Engineering De-
partment, Hessert Center for Aerospace Research, Notre Dame, Indiana,
U.S.A., 2002.
[12] Emery J. C., Herrig L. J., Erwin J. R., and Felix A. R. Experimental
Investigation NACA 65 Series Low Speed Compresor Cascade. Technical
report, NACA No. 1368, Washington D. C., 1957.
[13] I-Chung Chang, Francisco J. Torres, and Chee Tung. Geometric Anal-
ysis of Wing Sections. NASA Technical Memorandum 110346, 1995.
[14] V. I. Cret u. Structuri de Date si Algoritmi. Vol.1: Structuri de date
fundamentale. Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2000.
[15] I. Gh. Sabac. Matematici Speciale. Vol.1. Editura Didactic a si Peda-
gogic a, Bucuresti, 1981.
[16] M. Drela. Xfoil: An analysis and design system for low reynolds number
airfoils. In T. J. Mueller, editor, Low Reynolds Number Aerodynamics,
number 54 in Lecture Notes in Engineering. Springer Verlag, 1989.
[17] M. Drela and M. B. Giles. Viscous-inviscid analysis of transonic and
low reynolds number airfoils. AIAA Journal, 25(10):13471355, 1987.
[18] J. Friedrich. Object-oriented design and implementation of cfdlab: a
computer-assisted learning tool for uid dynamics using dual reciprocity
boundary element methodology. Computers and Geosciences, 27(7):785
800.
[19] G. H. Golub and C. F. Van Loan. Matrix Computations. Johns Hopkins
University Press, Baltimore, Maryland, 1983.
[20] T. J. R. Hughes. The Finite Element Method. Linear Static and Dy-
namic Finite Element Analysis. Dover Publications, Inc., Mineola, New
York, 2000.
[21] W. S. Hwang and Y. Y. Huang. Non-singular direct formulation of
boundary integral equations for potential ow. Int. J. Numer. Meth.
Fluids, 26:627635, 1998.
[22] R. L ohner. Applied Computional Fluid Dynamics Techniques. An Intro-
duction Based on Finite Element Methods. John Wiley & Sons, Ltd.,
New York, 2001.
Bibliografie 223
[23] L. Morino and C. C. Kuo. Subsonic potential aerodynamics for complex
congurations: a general theory. AIAA Journal, 12:191197, 1974.
[24] C. A. Partridge, C. A. Brebbia, and L. C. Wrobel. The Dual Reciprocity
Boundary Element Method. Elsevier Science Publ., London, 1992.
[25] W. H. Press, S. A. Teukolsky, W. T. Vetterling, and B. P. Flannery. Nu-
merical Recipes in Fortran 77: The Art of Scientic Computing. Cam-
bridge University Press, New York, 2nd edition, 1996.
[26] R. Resiga. Complemente de Mecanica Fluidelor si Tehnici de Solut ionare
Numeric a. Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 1999.
[27] L. Schwarz. Theorie des distributions. Actualites scientiques and in-
dustrielles, (1091 & 1122), 1950-1951. Herman & Cie, Paris.
[28] J. R. Shewchuk. Triangle home page.
http://www.cs.cmu.edu/quake/triangle.html, 1996.
[29] V. L. Streeter. Fluid Dynamics. McGraw-Hill Book Co., New York,
1948.
[30] R. Susan-Resiga and S. Muntean. Periodic Boundary Conditions Im-
plementation for the Finite Element Analysis of the Cascade Flow.
Buletinul Stiint ic al Universit at ii Politehnica din Timisoara, Seria
Mecanic a, Tom 44(58):151160, 1999.
[31] Frunz a T. and Resiga R. Software development for cascade ow simula-
tion. In Anton I., Ancusa V., and Resiga R., editors, Proceedings of the
Workshop on Numerical Simulation for Fluid Mechanics and Magnetic
Liquids, pages 5768. Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2001.
[32] O. C. Zienkiewicz and J. Z. Zhu. The Superconvergent Patch Recovery
and A Posteriori Error Estimates. Part 1: The Recovery Technique.
International Journal for Numerical Methods in Engineering, 33:1331
1364, 1992.

Mecanica Fluidelor

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Mecanica Fluidelor

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

5

a reprezinta o etap a supe-

In vederea familiariz arii cititorului cu scrierea comoda a unor programe de

asymptote de la verite. Elle approche sans cesse, et ne touche

In cel de-al treilea capitol este abordat a Metoda Elementului de Fron-

Inint area n ultimii ani a dou a laboratoare de simulare numeric a si calcul

In cea mai simpla variant a, o problem a de aproximare se poate formula astfel:

In procesul de optimizare geometric a a aripilor de avion sau paletelor tur-

(x)(x)dx = (0) , (3.13)

(x)[. Cu acestea avem

(ax b)(x)dx = [a[

(x) este derivata

(x) este denit a de relat ia

(x) produce funct ionala ce asociaz a valoarea

(0) funct iei

(x) = (x) . (3.19)

In nal sa exemplic am pentru coordonatele sferice r, , denite de

) n coordonate rectangulare cu coordonatele

= 0 si unghiul este ignorabil, deci

= 0 si unghiurile si sunt ignorabile, deci

In spat iul tridimensional utiliz am (3.26) si ecuat ia (3.6) devine

ca n Figura 3.4 astfel ncat punctul p sa e interior n

, dup a care facem

, unde este un semicerc (n cazul bidimensional) de raz a .

u(p) teorema de medie.

Inlocuind (3.31) si (3.32) n (3.30), si t inand cont c a lim

Figura 3.5: Extinderea domeniului cu un sector de disc de raz a si centrat

In sinteza, am obt inut ecuat ia integral a pe frontier a

Figura 3.6: Domeniu interior (a) si exterior (b).

In cazul n care domeniul de analiz a prezint a simetrie axial a, ecuat ia

In sect iunea 3.1 am prezentat considerat iile matematice care fundamenteaz a

In Figura 3.8 se prezint a frontiera si aproximat ia ei

In principiu, o subrutin a de cuadratur a implementeaza aproximat ia

exp(x) 0 < x <

corespunde curentului uniform neperturbat, iar

In (3.59a) si (3.59b) integrarea se face pe toat a suprafat a prolului aero-

ale vitezei, denite de

) sunt coordonatele centrului panoului i n sistemul de coordonate

In sfarsit, condit ia de impenetrabilitate devine

In mod analog, pentru intensitatea v artejurilor , obt inem coecient ii

Componentele fort ei cu care act ioneaz a uidul asupra prolului se obt in

r n 2D si ca 1/r n 3D, unde r este distant a de la originea perturbat iei

este un vector n planul xOy, perpendicular pe v

r am ane constant a, indiferent de unghiul

Pentru cealalt a component a a fort ei utilizam teorema lui Bernoulli aplicat a

In ne, pentru a compara repartit ia presiunii calculat a pe prolul izolat

76 Metoda Elementelor de Frontier

si pas relativ t/c = 3.0. Pentru un unghi de intrare

, rezulta un unghi de iesire

este dat a de unghiul

de unde rezult a un unghi de atac echivalent pentru prolul singular = 1.74

. Concordant a este acceptabil a, dar

si pas relativ 3.0.

si pas relativ 3.0.

, rezult a un unghi de iesire

este dat a de unghiul

de unde rezult a un unghi de atac echivalent pentru prolul singular =

. Fort a hidrodinamic a exercitat a asupra prolului din ret ea are com-

. Coecientul de portant a al prolului

sunt prezentate n Figura 3.12(c).

ar trebui s a diminueze inuent a reciproc a a pro-

, rezulta un unghi de iesire

este dat a de unghiul

de unde rezult a un unghi de atac echivalent pentru prolul singular = 8.6