DINCOLO DE BANI

sau

care este secretul acumulării financiare

1
Cuprins

Alegerea mea: independenţa şi libertatea

Banii: scurtă istorie comentată: de la începutul istoriei cunoscute pîna în sec. XVII

Banii: scurtă istorie comentată: secolul XVII- secolul XIX

Banii: scurtă istorie comentată: secolul XX - zilele noastre

Istoria banilor: concluzii

Esenţa acumulării financiare: manipularea valorii

Manipularea valorii în imobiliare

Manipularea valorii în trading

Eu nu vreau să schimb sistemul!

Concluzii

Atenţionare

2
 Alegerea mea: independenţa şi libertatea

Venirea noastră pe lume se face sub semnul dependeţei totale.

Sîntem fiinţe neajutorate: avem nevoie de protecţie contra condiţiilor naturale adverse (ploaie,
frig,caldură excesivă), avem nevoie de hrană şi apă, de iubire. În primele zile nu vedem mai departe de
mîinile noastre; ne trebuie luni ca să ne ridicăm în doua picioare, ani ca să percepem de unde vin
pericolele mortale, decenii să întelegem subtilităţile acestei lumi.
Un proces îndelungat, de transformare, de învăţare. Plin de experienţe care ne ascut abilităţile de
supravieţuire şi adaptare. Odată cu întîmplările care ne arată tot mai multe faţete ale realităţii, dispunem
de informaţii suficiente pentru a stabili legături noi între cauză şi efect, pentru a găsi sabloane, pentru a
vedea ordinea ascunsă din spatele tabloului.
Atunci deschidem ochii cu adevărat, observăm multimea conexiunilor pe care le avem cu oameni sau
situaţii, descoperim dependenţa noastră şi libertatea pe care o pierdem odată cu primirea de avantaje.
Chiar şi adult fiind, eşti mult mai dependent decît ţi-ai putea închipui:

• emoţional de părinţi, fraţi şi surori, familie, prieteni

• financiar de părinţi, de soţ/soţie, de patron /angajator!
• social prin sistemul de asigurări de sănătate şi prin sistemul de pensii
• dependent de serviciile ce-ţi asigură confortul (curent, apă, gaz, canal…)
• dependent de substanţe (alcool, tutun, droguri…)
• de mijloacele de comunicare la distanţă (telefonie, internet…)

Dependenţa este un drog în sine. E mai uşor să depinzi emoţional de cineva mai puternic; e mai comod
să depinzi financiar, să nu-ţi pese de clienţi, de termene limită, de schimbările pieţei, doar să execuţi
ordine şi să vină banii; e mai calduţ să astepţi pensia şi să te bazezi pe sistemul de sănătate; e mai la

3
îndemînă să te abandonezi stărilor euforice şi evadării facile ale consumului de droguri.
Întotdeauna am fost alergic la constrîngeri. Deşi m-am conformat de nevoie, nu mi-a fost uşor să trec
prin perioada dependenţei de părinţi. Sincer să fiu, am avut o oarecare libertate de alegere, ceea ce m-a
făcut să optez pentru medicină: o dată cu statutul social privilegiat aveam mijloace materiale suficiente
pentru a-mi mări gradul de independenţă.
La început am fost angajat. După un timp mi-am deschis propriul cabinet şi am gustat din adevărata
independenţă: eram propriul sef, propriul angajat. Am plătit cu uşurinţă preţul libertăţii, făcînd slalom
printre greutăţi, alegînd responsabilitatea în locul comodităţii.
Odată cu noua senzaţie de ‘cer liber’ mi-am îndreptat atenţia spre alte dependenţe din viata mea:
• am studiat căi de obţinere a independenţei financiare: am citit mult, am cotrobăit prin internet,
am fost la cursuri şi seminarii
• mi-am revizuit atitudinea faţă de sistemul de pensii şi de sănătate: am căutat să-mi construiesc
investiţii care să-mi aducă continuu un flux de bani, fără să fiu nevoit să muncesc; cînd am
început să acumulez capital, pensia pe care mi-o rezerva statul la batrîneţe mi s-a parut
derizorie; variantele de tratament în tara au devenit doar începutul listei de posibilităţi în cazul
unor probleme de sănătate
• mă deranja pînă şi dependenţa de serviciile sociale ce-ţi asigură confortul: mi-am construit casa
folosind doar reţeau de curent electric. Apa o iau dintr-o fîntînă forată la adîncime iar în loc de
canalizare folosesc o fosă septică ecologică.
Sînt sigur că mulţi dintre voi rîd în barbă sau declară emfatic o părere ridicată la rang de adevăr: viaţa e
mai mult decît potenţă financiară.
Sînt de acord; valoarea banului păleşte în faţa zîmbetului copilului tău, averile nu-ţi ţin la fel de cald ca
şi dragostea sau respectul partenerului de viată. Tocmai de aceea te intreb: preferi să fii virtuos şi sărac?
Crezi ca poţi să-ţi vindeci copilul grav bolnav apelînd la doctorul de cartier? Crezi că poţi să fugi din
faţa ororilor războiului cînd e prea tîrziu, după ce ai aşteptat în calea potopului pînă în ultima clipa,
cramponîndu-te de puţinul agonisit: o casă, o maşină, cîteva lucruri personale?
Nu vreau să fiu dependent de nimic. Doar ne-dependent.
Independenţa se plăteşte. E nevoie de potenţă financiară.
Odată cu acest sentiment, apare continuarea logică, pasul urmator. Dincolo se află libertatea: paradisul
pierdut, nirvana, starea de graţie. Tînjim după libertate pentru că este trăirea naturala în care putem să
ne exprimăm potenţialitatea, să devenim ceea ce sîntem făcuţi sau vrem să ajungem.

Libertatea înseamnă, în lumea reală :

4
 • să poţi dispune de timpul tău în ce fel doreşti
• să poţi face ce vrei, cînd vrei (atîta timp cît nu lezezi drepturile şi libertatea altora)
• să poţi avea orice îţi doreşti, cînd doreşti, de cîte ori doreşti (atîta timp cît nu lezezi drepturile şi
libertatea altora)
În lista de mai sus nu vei găsi banii. Banii sînt doar o unitate de măsura. Capacitatea de a dispune, de
bunuri materiale şi de timp, aceasta e adevărata bogăţie. Cunoştinţele care te ajută să treci de orice
piedici, să obţii ce îţi doreşti, aceasta este adevărata libertate.
Libertatea îţi permite să te exprimi în plenitudinea ta, fără limite; să-ţi urmezi visele, oricît de sus
ţintesc; să devii ceea ce vrei cu adevărat, fără să te uiţi la costuri.
Independenţa şi libertatea se cuceresc. Prin muncă, prin pasiune, prin motivaţie dusă la extrem. Prin
efort intelectual, prin dorinţa de a-ţi depăşi limitele cu care ai fost înzestrat sau care ţi-au fost impuse
prin învăţare de societate sau de cultură.
Refuză dependenţa, sparge limitele, găseste calea spre cunoastere şi vei deveni liber. Vei putea să
jonglezi şi să dispui cu uşurintă de valori materiale, vei reuşi să îţi gaseşti drumul indiferent de
vicisitudini. Vei fi în stare.

5
 Scurtă istorie a banilor: de la începutul istoriei cunoscute pînă
în secolul XVII

Istoria banilor este o poveste fascinantă. Analizînd parcursul banilor de-a lungul timpului, modul în
care au apărut, uzul şi abuzul lor de către cei care i-au creat, reprezintă cea mai potrivită metodă de a
înţelege subtilităţile acestei invenţii pe care eu o consider cea mai importantă din istoria omenirii.
Pentru a recepta cît mai bine această poveste, vă recomand să vă aşezaţi comod, cu o ceaşcă de ceai sau
de cafea în mînă şi să citiţi cu atenţie (pentru a nu vărsa lichidul pe tastatură, pe masură ce o să
înţelegeti cîteva adevăruri şocante legate de bani )
• de-a lungul istoriei, funcţia banilor ca instrument de evaluare şi schimb a fost realizată de: vite,
grîne, scoici, pumnale şi săbii, bucăţi de metal (argint mai ales dar şi metale nepreţioase)
• 3000-2000 î.C. (înainte de Cristos) apar primele activităţi bancare în Mesopotamia
• 1792-1750 î.C. codul lui Hammurabi în Babilon conţine legi ce reglementează activitaţile
bancare
• monezile metalice (amestec natural de aur şi argint) sînt inventate de Lidieni în 640-630 î.C.
• de-a lungul istoriei, în funcţie de maşinaţiile celor care avea dreptul să producă bani, monedele
vor fi bătute în aur, argint (în perioadele de stabilitate) sau aliaje şi metale comune acoperite cu
argint sau aur în perioadele de inflaţie.
În acest fel variază puternic atît valoarea monedei cît şi a metalelor pretioase. Trebuie
reţinut conceptul de variaţie (prin acţiunea mecanismelor pieţei sau prin influenţare
voluntară) a valorii monetare sau a valorii bunurilor, concept ce reprezintă esenţa
procedeelor de acumulare a averii).
• după atacul galilor asupra Romei, cînd gîştele au salvat Capitoliul (unde se stocau rezervele de
bani ale romanilor) s-a înalţat un templu zeiţei atenţiei-memoriei, Moneta, de unde vine

6
 denumirea de monedă (mai tîrziu ea devine Juno Moneta, zeiţa protectoare a banilor)
• înainte şi după Cristos: romanii aduc la maturitate sistemul de taxare.
Ei statuează legătura indisolubilă între bani şi taxe şi banii ca mod de subjugare a
teritoriilor cucerite sau a propriilor cetăteni (taxele se plătesc în moneda celui care cere
taxă, iar acesta poate varia puterea monedei (scăderea ei = inflaţie). Deci trebuie să
munceşti mai mult pentru a plăti aceleaşi taxe pentru că banii au o valoare mai mică
datorită inflaţiei. Sună cunoscut, nu?
• denumirea de bancă vine din italianul banca, ce provine din denumirea meselor schimbătorilor
de bani (a se vedea pilda lui Isus care distruge mesele schimbătorilor de bani din templu)
• prima atestare a manipulării masei monetare de către cel care produce monedă apare în 360-336
cînd regele Filip al II-lea al Macedoniei bate o cantitate mare de monede pentru a-şi finanţa
campania militară din Persia
• în timpul celui de-al doilea razboi punic, pentru a plăti trupele romane se emite multa monedă şi
apare prima inflaţie atestată documentar.
De fiecare data cînd un împarat aruncă pe piaţă mai multă monedă decît e necesar pentru
activităţile economice, (din raţiuni de razboi sau de îmbogăţire proprie) apare inflaţia; un
exemplu relevant este Nero în timpul caruia a fost o lungă perioadp inflaţionistă. Aceste
perioade de inflaţie sînt urmate de “stabilizări” în care împaraţii încearcă să tempereze
efectele negative ale inflaţiei sau să reformeze sistemul monetar
• 305 d.C. împăratul roman Diocleţian introduce primul buget anual (vezi urmărirea cheltuielilor
personale în Bazele finanţelor personale)
• 410 d.C după cucerirea Romei de către vizigoţi sistemul bancar este abandonat şi va reapare
numai în timpul primelor cruciade
• monezile încetează să fie folosite în Anglia, după invazia anglo-saxonă în 435d.C.!
• 806-821 primii bani de hîrtie apar în China în timpul împaratului Hien Tsung, datorită penuriei
de cupru din care erau batute monedele.
Este cel mai bun exemplu că banii functionează ca unitate de măsura a valorii nu prin
valoarea lor intrinsecă. De-a lungul istoriei banii au tendinţa de a sublima, la început fiind
bătuţi din metale preţioase apoi din metale comune pentru a deveni bani de hîrtie şi în
final banii electronici, fără suport material (prezenţi în conturi, cărţi de credit etc.) în
economia viitorului, spre care ne îndreptăm. Astfel banii ajung la esenţă, adică devin o
unitate de măsură a valorii. După cum aţi vazut de-a lungul istoriei chiar unitatea de
măsură a valorii îşi schimbă … valoarea (proces denumit inflaţie)
• 1032, China; prima atestare a producţiei de bani de către bănci particulare.
Apare, bineînţeles, inflaţia, pentru că manipularea masei monetare reprezintă esenţa
manipulării economice, prin care atît în trecut cît şi în prezent se produc crizele în timpul
cărora are loc transferul de bogăţie în lume.

7
• 1086 apare the Doomsday Book, primul registru cadastral (de fapt registru de avere) în Anglia,
ce prefigurează evidenţa centralizată a averii personale în scopul impunerii de taxe şi impozite
(fiscul de azi).
În viitor, prin sistemul de urmărire centralizată a populaţiei, nu numai evidenţa
financiară a cetăţenilor va fi la îndemîna statului, ci şi datele personale (vezi cardul de
identitate electronică), evidenţa deplasării populaţiei (şi azi poţi localiza la nevoie orice
persoana ce poartţ celular! -vezi noul sistem de urmărire al angajaţilor proaspăt lansat de
marile reţele GSM din Romania), starea de sănătate, harta genetică personală (s-a
terminat programul de cartografiere a genelor umane în 2002), preferinţele de consum
(extrase din listingul cheltuielilor ce apar pe cărţile de debit/credit) într-o mare bază de
date.
• 1095-1270, cruciadele au stimulat reapariţia sistemului bancar.
Iarăsşi apare legătura dintre bani şi război, războiul fiind unul din mecanismele cele mai
facile de îmbogăţire a sistemului bancar, care împrumută bani conducătorilor/statului.
• 1156 primul atestat documentar al schimbului între doua monede cînd doi fraţi împrumută 115
lire genoveze şi promit rambursarea datoriei în Constantinopole cu 460 bezanţi. Adică prima
operaţiune de forex
• 1403: tradiţia creştină condamnă împrumutul banilor cu camătă (vezi alungarea schimbătorilor
de bani de către Cristos în templu).
Schimbarea acestei dogme creştine are loc Italia, unde avocatul şi teologul Lorenzo di Antonio
Ridolfi cîştigă un caz şi determină legalizarea împrumutului cu dobîndă către guvernul
Florenţei. Este începutul dominaţiei băncilor asupra statului.
• sec XV-XVII - marile descoperiri geografice necesită împrumuturi majore. Băncile se dezvoltă,
bancherii se îmbogăţesc.
• 1526 polonezul Nicolaus Copernicus, cunoscut mai ales ca astronom, are o altă sclipire de
geniu. Este primul care îşi dă seama că numarul de monede în circulaţie, nu cantitatea de aur din
monede determină fenomenul inflaţionist.
Această lecţie a fost învaţată de cei care manipulează valoarea monedei în scopul de a
produce crize.
• sec XVII: datorită comerţului şi coloniilor, Olanda devine o mare putere economică.
Împrumuturile şi cămătăria sînt în vogă, speculaţia financiară este aproape normă, ducînd, prin
manipulare financiară, la transfer de bogaţie (vezi criza lalelelor care a falimentat o mare parte
din populaţia olandeză)
• 1553 prima firmă pe acţiuni (The Russian company) este înfiinţată în Anglia
• 1565 este înfiinţată The Royal Exchange (bursa regală) cu rol bancar şi de schimb monetar
(foreign exchange, viitorul forex)
• 1609 s-a înfiinţat Bank of Amsterdam, bancă publică cu servicii controlate şi de calitate
superioară, care a servit drept model la înfiinţarea Băncii Angliei
• de-a lungul istoriei, nu numai producerea de monedă era un mod de a controla avuţia, ci şi
controlul ratei dobînzilor. Acest drept apartinea regilor, care prin decrete încercau să

8
 controleze acest aspect deosebit de important al finanţelor. De exemplu, în 1602, rata
dobînzilor este stabilită de coroană la maxim 8%
• 1633-1672 anumiţi aurari englezi, care se ocupau şi cu schimburile de monedă străină, au
început să furnizeze servicii de stocare a valorilor în seifurile proprii. Aceasta a dus la
transformarea lor în bancheri. Ei vor constitui nucleul forţei care va determina apariţia
băncilor naţionale, bănci PRIVATE care ulterior vor furniza statelor bani CU DOBÎNDĂ
• 1634-1637 criza (mania) lalelelor în Olanda. Speculaţia cu bulbi de lalele, ce ajung să fie cotaţi
la bursă, produce un crah financiar enorm, ce duce la falimentarea unei mase largi a populaţiei
implicată în această speculaţie financiară.
Asemenea evenimente se întîmplă cînd populaţia lipsită cunoştinţe economice, condusă de
lăcomie şi ajutată de bancheri prin împrumuturi generoase, ajunge să piardă la bursă toţi
banii agonisiţi cu greu de-a lungul vietii. Dacă te uiţi cu atenţie, găseşti paralele şocante cu
evenimentele din ziua de azi.
• 1642-1651 războiul civil din Anglia, determinat de lupta dintre Parlament şi Charles I, legat de
dreptul de a institui taxele. În acest proces se consolidează averea aurarilor, în seifurile cărora se
stochează bijuterii, monede de aur şi metale preţioase
• 1660 aurarii deveniţi bancheri stochează averile potentaţilor timpului şi încep să emită chitanţe
care certifică existenţa valorilor în seifurile lor. Acestea sînt primele bancnote. Ele încep să fie
intens folosite în Anglia.
• 1694 se înfiintează Banca Angliei, avînd ca scop principal finanţarea statului în timp de razboi.
Pentru prima dată se foloseşte o metoda novatoare: se împrumută statului bani pe termen
permanent, pentru care se va plăti doar dobînda dar nu se va rambursa împrumutul. Aici
se afla sîmburele actualului sistem în care banca naţionala ÎMPRUMUTĂ bani statului
contra dobîndă. Interesant este faptul ca multe bănci “naţionale” inclusiv FED-ul
american sînt bănci PRIVATE nu bănci publice sau de stat!

9
 Scurtă istorie a banilor: secolulXVII - secolul XIX

Începînd cu secolul XVII se cristalizează mecanismele prin care băncile reuşesc să influenţeze viaţa
economică şi politica din statele în care activează. Capul de pod al dominaţiei lumii bancare apare
odată cu constituirea Băncii Angliei, prima bancă “naţională” (în esenţă bancă cu capital privat ) care
are dreptul apoi va deţine monopolul emiterii şi gestionării bancnotelor (a banilor). Iată reperele
istorice importante ce se desfaşoară după apariţia Băncii Angliei (Bank of England):
• 1698: ascensiunea rapidă a unor bănci (foştii aurari de care am vorbit anterior) ce sînt abilitate
să producă bancnote. În această perioadă jumatate din masa monetară din Anglia este
reprezentată de monede restul fiind bilete şi bancnote. Astfel, tot mai mult, dreptul inalienabil
al regelui de a bate moneda este transferat băncilor care emit bancnote, ce devin încet dar
sigur principala valoare de schimb monetară. Iar aceste bănci sînt … PRIVATE
• 1704 prin Promissory Notes Act, este declarat legat că bancnotele emise de aurari au valoare
monetară (de plată)
• în secolul XVIII se înteţesc speculaţiile financiare publice, în care grupuri restrînse de persoane
falimentează marea masă a micilor investitori creduli (Criza Missisipi -The Mississippi Bubble
şi Criza Mărilor de Sud - The South Sea Bubble din 1719-1720)
• 1775-1783 războiul American de Independenţă, declanşat (printre altele) de refuzul Angliei de a
permite coloniilor americane să folosească bancnote proprii (în dauna bancnotelor produse de
Banca Angliei, pe care să le primească contra dobîndă)
• 1783 - zilele noastre; odată cu constituirea Statelor Unite ale Americii, începe bătălia pentru
dreptul de a emite bancnote pentru economia americană.
Acest drept trece din mîinile statului în mîinile diverselor bănci particulare şi înapoi de 8
ori în istoria Statelor Unite pîna în 1913 cînd, prin constituirea FED şi legalizarea lui în
timpul presedintelui Wilson ( Federal Reserve Act ), emiterea de bancnote cade în sarcina
unui organism privat care dă spre folosinţă statului american bancnotele, contra dobîndă
(mecanismul este ceva mai complicat…)

10
• 1793 The Bank Indemnity Act - prin care banca Angliei primeste imunitate legală în schimbul
împrumuturilor către guvern.
Se statuează influenţa lumii bancare private asupra statului (cine deţine controlul asupra
masei monetare deţine controlul asupra economiei)
• 1798 începe ascensiunea familiei Rothschild, care se va finaliza prin cvasi-controlul cîtorva
instituţii bancare de importanţă mondială
• 1800 se înfiintează Banca Naţională a Franţei, bancă ce va avea capital privat pînă la
naţionalizarea sa în 1946 (odată cu naţionalizarea Băncii Angliei)
• 1828 a fost ales Andrew Jackson ca preşedinte al SUA. A rămas în istorie drept cel mai mare
apărător al dreptului statului de a emite bancnote, în detrimentul băncilor private
• 1844 constituie victoria Băncii Angliei, care îşi statuează supremaţia prin legea Bank Charter
Act. Din acel moment doar aurul şi bancnotele Bancii Angliei (bancă privată) sînt acceptate ca
avînd valoare monetară
• 1848 Banca Naţională a Franţei primeşte legal drept de monopol asupra producerii de bancnote
• 1864 apare US National Bank Act, legea care stă la baza funcţionării FED. Prin aceasta, orice
grup de cinci sau mai multe persoane are dreptul să înfiinţeze o bancă, cu un necesar de capital
stabilit prin lege.
Pentru că aceste bănci sînt autorizate federal nu de guvernul statal, ele sînt denumite
bănci federale (de unde confuzia că ar fi bănci de stat). Pentru a li se da voie să emită
bancnote, ele trebuie să cumpere obligaţiuni guvernamentale. Aşa funcţionează sistemul şi
în ziua de azi, FED fiind organismul ce controlează tipărirea bancnotelor americane.
• 1875 Bank of Prussia devine German Reichsbank, singura bancă ce are dreptul să emită
bancnote. Bank of Prussia deşi controlată de guvern, avea capital obţinut prin subscripţie
publică, deci privat.
• 1859-1914: se realizează un transfer fără precedent de capital din marea Britanie către Statele
Unite (mai ales), părţi ale imperiului Britanic şi Argentina. Aceasta determină pe de o parte
creşterea numărului de bănci din SUA de 19 ori (ajungînd în 1930 la 19.000) în timp ce Anglia
cade într-o criză economică majoră, în perioada 1973-1886.
Se vede relaţia între masa monetară şi prosperitatea economică: banii din belşug produc
creştere economică (şi inflaţie), iar restringerea masei monetare determina criza
financiara. Este un model care apare cu regularitate în istoria economica a lumii.
• sec XIX: apar bănci naţionale în toate statele moderne: Rusia, Japonia, statele europene…

11
 Scurtă istorie a banilor: secolul XX – zilele noastre

foto:epicharmus
Secolul XX a reprezentat trecerea de la dominaţia sistemului bancar asupra statelor naţionale la
încercarea de extindere a influenţei la nivel mondial, prin intermediul organismelor financiare
supranaţionale. El se caracterizează prin repetate perioade de înflorire economică urmate de perioade
de criză acută. Organizaţiile înfiinţate la nivel naţional (băncile naţionale) sau internaţional (Fondul
Monetar Internaţional, Banca Mondială, World Trade Organization), menite a înlatura crizele, au fost
neputincioase în a le gestiona sau, conform unor autori independenţi sau susţinători ai teoriilor
conspiraţioniste, au fost chiar motorul acestor crize. Lasînd la o parte ipotezele dintr-o tabără sau alta,
putem trage căteva concluzii interesante urmărind evoluţia istorică a sistemelor financiar-bancare.
• 1907: cea mai mare criză bancară de pînă atunci din SUA, care se pare că a apărut datorită unor
manevre de culise a lui J.P. Morgan (mare bancher american ce susţinea introducerea sistemului
băncii centrale americane). Ca urmare a crizei, apar tot mai multe voci ce susţin introducerea
unei bănci centrale federale.

12
• în 1910-întîlnirea de la Jekyll Island cînd reprezentanţi ai marilor consorţii bancare (money
trust) şi politicieni Republicani concep planului Aldrich (dupa numele senatorului care l-a
susţinut) . El stă la baza constituirii FED.
• 1911-1912 negocieri intense între republicanii care propun planul Aldrich (un sistem de bănci
federale cu capital privat care să gestioneze politica monetară a SUA) , democraţii progresişti şi
democraţii conservatori. La final s-a ajuns la o formula de compromis care va fi legea de
constituire a FED dar, cum spunea , Frank Vanderlip, unul dintre participanţii la întrunirea de la
Jekyll Island: “Deşi Planul Aldrich de constituire a Federal Reserve a fost respins cînd purta
numele de Aldrich, toate punctele sale de bază se regăsesc în planul final care a fost adoptat.“
• 1913: s-a votat în Senatul american Federal Reserve Act, actul de constituire a FED, într-o
şedinta de senat cu o zi înainte de Craciun, cînd marea majoritate a senatorilor erau deja plecaţi
în vacanţă. El a fost ratificat a doua zi de către presedintele Wilson. Acesta va spune, ani mai
tîrziu, în legatură cu constituirea FED: “I have unwittingly ruined my country” (fără să-mi dau
seama, mi-am dus ţara la ruină). Vă recomand să citiţi aceasta interesanta istorie.
• 1914-1918: Primul Razboi Mondial. A fost o perioadă în care datoria ţărilor beligerante a
crescut enorm (datorie către băncile centrale - bănci private) . De asemenea marile grupuri
bancare au profitat puternic de pe urma conflictului.
Ca de atîtea ori în istorie, razboiul rămîne cea mai profitabilă afacere pentru marile
finanţe.
• 1922-1923 criză financiară fără precedent în Germania postbelică, cu o inflaţie atît de mare încît
muncitorii erau plătiţi chiar de două ori pe zi, pentru a putea să-şi cumpere cele necesare
traiului.
• 1920-1929 perioada de mare înflorire a speculaţiilor, determinată de creşterea masei monetare
de catre FED. Apar speculaţii cu pămînt în Florida, apoi începe speculaţia la bursă: populaţia
cumpără acţiuni; acestea au o creştere constantă, deoarece FED relaxează politica creditelor
odată cu reducerea ratei dobînzilor de la 4 la 3,5% . Creditele sînt folosite la cumpărarea de
acţiuni.
• 1929-1930 marele crah financiar şi de bursă. Un val de falimente afectează toate sectoarele
economice (micii fermieri îşi pierd pămînturile, micii afacerişti falimentează, falimentează
marea majoritate a băncilor americane). În loc să combată criza, FED restrînge masa monetară
şi restricţionează acordarea de credite, stimulînd falimentele. Productia naţională neta scade la
jumatate.
• 1931 criza financiară americană se propagă mai departe în Europa
• 1932: preşedintele Hoover înfiintează Reconstruction Finance Corporation, pentru a finanţa
agricultura, industria şi comerţul.
Acest organism scoate America din criză (nu actiunile FED!), lansînd proiecte majore de
infrastructura (de exemplu barajul pe riul Colorado care mai tîrziu îi va purta numele -
Hoover Dam), proiecte continuate în timpul preşedintelui Roosevelt care implementează
New Deal - proiectul de ieşire a Americii din criza financiară.

13
• 1933: se creeaza US Federal Deposit Insurance Corporation, organism care garantează
depozitele individuale ale cetaăţenilor în bănci (şi îi protejeaza de falimentul băncilor).
Dacă priveşti cu atenţie, vei vedea un flux-reflux permanent în istorie între tentativele
băncilor de a manipula economia producînd crize şi statul care prin legi va încerca să
reglementeze sistemul bancar, pentru a nu permite pe viitor producerea crizelor prin
acelasi mecanism. De fiecare dată, puterea financiară va gasi noi metode de a-şi promova
interesele.
• 1939-1945: al doilea Razboi Mondial, un nou prilej pentru finanţele internaţionale să se
îmbogateasca. Datoria publică americană (catre FED) creşte de la 16 miliarde US$ în 1930 la
269 miliarde US$ în 1946
• 1945-1946: naţionalizarea băncilor centrale din Marea Britanie şi Franta (bănci private) după ce
detinatorii particulari de acţiuni sînt despagubiţi.
• 1944 acordul de la Bretton Woods . El reprezintă o nouă etapă în expansiunea finanţelor
internaţionale, deoarece pune bazele Bancii Internaţionale de reconstrucţie şi dezvoltare şi a
Fondului Monetar Internaţional , organisme supranaţionale de reglementare monetară.
Miscarea anti-globalizare şi diferiţi autori independenţi acuză aceste organisme ca ar fi uneletele
prin care se implementeaza planul de dominaţie mondială al finanţelor internaţionale asupra
statelor naţionale.
• statele din America Latină se organizeaza într-o comunitate de interese pentru a se distanţa de
sistemul financiar impus de IMF şi Banca Mondială (continuatoarea Băncii pentru reconstrucţie
şi Dezvoltare), încercînd să se îndeparteze de dominaţia financiară americană (SUA are cea mai
mare contribuţie în cadrul acestor două organizaţii, deci cea mai mare putere de decizie. SUA,
prin FED )
• în primii ani de după razboi ţările europene suferă o inflaţie galopantă.
• apare planul Marshall, plan de împrumut financiar american pentru reconstrucţie europeană.
Finanţele americane cîştigă bani atît în timpul războiului cît şi după încheierea acestuia.
• 1948-1958 printr-o serie de acte succesive (Organization for European Economic Cooperation,
The European Payments Union, The European Coal and Steel Community) se pun bazele
Uniunii Economice Europene, ce va prefigura Comunitatea Europeană (tratatul de la Roma
din 1957). Aceasta tendinţă de creare a unor organisme supranaţionale va restrînge libertatea de
decizie financiară a statelor membre pînă la dispariţia monedelor naţionale care vor fi înlocuite
de Euro.
• nu fără motiv, Marea Britanie se ţine deoparte faţă de iniţiativa financiară europeană, Lira
sterlina ramînînd în circulaţie şi astazi
• 1965-1987: expansiunea internaţională a băncilor americane care îşi cresc prezenţa peste graniţe
(de la 13 la 200 bănci şi de la 200 la 800 de filiale)

14
• încet dar sigur, majoritatea ţărilor îşi întrerup susţinerea monedelor naţionale cu depozite de aur.
Banii devin pure instrumente de plată. Concomitent apare SDR (Special Drawing Rights), o
modalitate de plată “inventată” de FMI în 1969, ca monedă internaţională pentru finanţările
ţărilor ce fac parte din acest mecanism.
• 1960-zilele noastre: FMI şi Banca Mondială prin sistemul de finanţare către ţările sărace sau
ţările în curs de dezvoltare au dus la creştea astronomică a datoriei acestor ţari.
Se prefigurează un nou mod de control asupra ţărilor, cu ajutorul datoriei financiare.
• în ciuda multiplelor sisteme de reglementare, naţionale şi internaţionale, economia nord-
americană experimentează periodic perioade de creştere fulminantă urmată de perioade
de prăbusire exagerată. Unele crize au fost determinate de factori globali (precum crizele
petroliere din 1974 şi 1978-1980), altele au fost generate de situaţii economico-financiare
interne ( criza de credit imobiliar din 1985, marea criză bursieră din 1987 care loveşte bursa
americană şi apoi cea engleza, căderea bursieră din 1999-2000 (internet bubble) şi ultima în
ordine cronologică, criza subprime din SUA declanşată în 2007) duc la introducerea de măsuri
de reglementare de către statul american (de exemplu US Financial Institutions Reform,
Recovery and Enforcement Act), cum s-a întîmplat de multe ori în trecut
• nu numai SUA “beneficiază” de acest mecanism explozie-implozie (boom-bust) ci şi alte
economii dezvoltate ( colapsul boom-ului imobiliar din Anglia din deceniul al optulea al
secolului trecut)
• Romania se înscrie în aceleaşi tendinţe mondiale. Aştept cu interes căderea după boom-ul
imobiliar şi căderea după boom-ul bursier (care e posibil să fi început în 2007, an în care s-a
declanşat căderea BVB şi care se pare că nu s-a încheiat în momentul de faţă)

15
 Istoria banilor: concluzii

foto:Lumase
Din analiza evoluţiei istorice a banilor, a sistemelor financiare şi bancare, se desprind cîteva concluzii
care ne explică motivaţia şi mecanismele care stau în spatele situaţiilor economice naţionale şi
internaţională.
• cei care deţin controlul banilor deţin controlul economiei şi politicii deopotrivă
• controlul se realizează prin mecanismul modificării masei monetare şi a condiţiilor de creditare
(prin stabilirea ratei dobînzilor şi a condiţiilor prin care se pot lua credite) precum şi prin alte
pîrghii ce implică tactici de manipulare prin mass-media, influenţe asupra legislativului,
formarea de curente de opinii etc.
• prin modificarea parametrilor monetari enunţaţi mai sus se poate produce la nevoie atît o
creştere a activităţii economice cît şi o criză de proporţii

16
 • una dintre cele mai interesante modalităţi de influenţare este neintervenţia; în prima etapă se
stimuleaza dezvoltarea economică şi se intervine cînd este prea tîrziu (se atinge pragul
psihologic al dezvoltării, dincolo de care apare prăbuşirea datorită factorilor psihologici de
piaţă) sau intervenţia se face în direcţia accentuării prăbuşirii
• aceste evoluţii caracterizează economiile naţionale şi cea mondială chiar dacă băncile naţionale
şi organizatiile internaţionale financiare au tocmai rolul de a le împiedica
• apare evident că se realizează un ciclu artificial de explozie economică urmat de implozie
(criză) denumit de experţi ciclul boom-bust
• în perioada de boom se realizează o acumulare graduală a averii de către populaţie în general şi
afaceri în special
• odată cu declanşarea crizelor, aceasta avere este pierdută de cei care au produs-o; ea nu dispare
ci este TRANSFERATĂ celor care beneficiază de pe urma crizei (fie datorită faptului ca au
declanşat-o fie prin utilizarea conştientă a mecanismelor boom-bust)
• aceste etape de creşte urmate de crize lasă semne vizibile care pot fi decelate la o analiză atentă
• cine înţelege această ciclicitate şi recunoaşte fazele ei poate profita de pe urma ciclului
economic
Este esenţial să înţelegeţi că trebuie să urmaţi valul economiei. A te împotrivi mişcării flux-reflux este
sinucidere garantată. A folosi această mişcare te pune în poziţia de a acumula resurse financiare.
Aceste concluzii, pe lînga promisiunea succesului financiar, îmi lasa în gură un gust dezagreabil. Îmi
dau seama că noi toţi sîntem o mare masă de manevră care este la îndemîna celor care cunosc legile
economice şi financiare. Generaţie după generaţie, populaţia a fost manipulată, în mod repetat. Istoria
se rescrie cu aceleaşi cuvinte chiar în zilele noastre. Numai noi sîntem de vină pentru că nu reuşim să
învaţăm din istorie: din lene, indolenţă sau prostie.

PAPIRUSUL CU CITATE

Ştiţi că îmi plac citatele. Am ales cîteva pentru a ilustra concluziile care par să iasă la iveală din analiza
istoriei banilor. Sînt citate ale unor personalităţi celebre: senatori şi preşedinţi americani, profesori de
economie, laureaţi ai premiului Nobel. Îmi cer scuze că nu le-am tradus.

Despre manipularea economiei cu ajutorul masei monetare:

“Whosoever controls the volume of money în any country is absolute master of all industry and
commerce… And when you realize that the entire system is very easily controlled, one way or
another, by a few powerful men at the top, you will not have to be told how periods of inflation
and depression originate.”
US president James Garfield, 1881

17
“On Sept 1st, 1894, we will not renew our loans under any consideration. On Sept 1st we will
demand our money. We will foreclose and become mortgagees în possession. We can take two-
thirds of the farms west of the Mississippi, and thousands of them east of the Mississippi as well,
at our own price… Then the farmers will become tenants as în England…”
1891 American Bankers Association as printed în the Congressional Record of April 29, 1913

Despre crearea FED:

“The financial system has been turned over to… the federal reserve board. … The system is
private, conducted for the sole purpose of obtaining the greatest possible profits from the use of
other people’s money.”
Rep Charles A. Lindbergh (R-MN)

“Most Americans have no real understanding of the operation of the internaţional money
lenders… The accounts of the Federal Reserve System have never been audited. It operates
outside the control of Congress and… manipulates the credit of the United States.”
Sen. Barry Goldwater (R-AZ)

Despre controlul marilor finante asupra tuturor zonelor economice şi politice din SUA:

“These internaţional bankers and Rockefeller-Standard Oil interests control the majority of the
newspapers and magazines în this country. They use the columns of these papers to club into
submission or drive out of office public officials who refuse to do the bidding of the powerful
corrupt cliques which compose the invisible government…. The warning of Theodore Roosevelt
has much timeliness today, for the real menace of our republic is this invisible government which
like a giant octopus sprawls its slimy length over City, State, and nation… It seizes în its long and
powerful tentacles our executive officers, our legislative bodies, our schools, our courts, our
newspapers, and every agency created for the public protection… To depart from mere
generalizations, let me say that at the head of this octopus are the Rockefeller-Standard Oil
interest and a small group of powerful banking houses generally referred to as the internaţional
bankers. The little coterie of powerful internaţional bankers virtually run the United States
government for their own selfish purposes. They practically control both parties, write political
platforms, make cat’s-paws of party leaders, use the leading men of private organizations, and
resort to every device to place în nomination for high public office only such candidates as will be
amenable to the dictates of corrupt big business… These internaţional bankers and Rockefeller-

18
Standard Oil interests control the majority of newspapers and magazines în this country.”
John Hylan, Mayor of New York 1927, (Former New York City Mayor John Haylan speaking în
Chicago and quoted în the March 27, 1927, New York Times).

Despre Marea Criza din 1930 şi cine a contribuit la declansarea ei:

“The Federal Reserve definitely caused the Great depression by contracting the amount of
currency în circulation by one-third from 1929 to 1933.”
Milton Friedman, Nobel Prize Winning Economist.

“It was not accidental. It was a carefully contrived occurrence… The internaţional bankers
sought to bring about a condition of despair here so that they might emerge as rulers of us all.”
Rep. Louis T. McFadden (D-PA)

Despre manipularea economico-politica cu ajutorul puterii financiare:

“We have come to be one of the worst ruled, one of the most completely controlled governments
în the civilized world , no longer a government of free opinion, no longer a government by… a
vote of the majority, but a government by the opinion and duress of a small group of dominant
men. Some of the biggest men în the United States, în the field of commerce and manufacture,
are afraid of something. They know that there is a power somewhere so organized, so subtle, so
watchful, so interlocked, so complete, so pervasive, that they had better not speak above their
breath when they speak în condemnation of it.”
US president Woodrow Wilson

“[în Order] To cause high prices[,] all [that] the federal reserve board will [have to] do[,] will be
to lower the re-discount rate…, producing an expansion of credit and a rising stock market; then
when… business men are adjusted to these conditions, it can check… prosperity în mid-career by
arbitrarily raising the rate of interest. It can cause the pendulum of a rising and falling market to
swing gently back and forth by slight changes în the discount rate, or cause violent fluctuations
by greater rate variation, and în either case it will possess inside information as to financial
conditions and advance knowledge of the coming change, either up or down. This is the strangest,
most dangerous advantage ever placed în the hands of a special privilege[d] class by any
Government that ever existed. The system is private, conducted for the sole purpose of obtaining

19
the greatest possible profits from the use of other people’s money. They know în advance when to
create panics to their advantage. They also know when to stop panic. Inflation and deflation
work equally well for them when they control finance…”
Rep. Charles Lindbergh (R-MN)

Despre tendinţa finanţelor internaţionale de a realiza o dominaţie mondială:

“The powers of financial capitalism had [a] far-reaching [plan], nothing less than to create a
world system of financial control în private hands able to dominate the political system of each
country and the economy of the world as a whole. This system was to be controlled în a feudalist
fashion by the central banks of the world acting în concert, by secret agreements arrived at în
frequent meetings and conferences. The apex of the system was to be the Bank for Internaţional
Settlements în Basel, Switzerland, a private bank owned and controlled by the world’s central
banks which were themselves private corporations. Each central bank… Sought to dominate its
government by its ability to control treasury loans, to manipulate foreign exchanges, to influence
the level of economic activity în the country, and to influence cooperative politicians by
subsequent economic rewards în the business world.”
Carroll Quigley, Professor, Georgetown University (mentorul presedintelui Bill Clinton)

“Power from any source tends to create an appetite for additional power… It was almost
inevitable that the super-rich would one day aspire to control not only their own wealth, but the
wealth of the whole world. To achieve this, they were perfectly willing to feed the ambitions of the
power-hungry political conspirators who were committed to the overthrow of all existing
governments and the establishments of a central world-wide dictatorship.”
W. Cleon Skousen (author, political commentator, and academic)

“The very word “secrecy” is repugnant în a free and open society; and we are as a people
inherently and historically opposed to secret societies, to secret oaths and to secret proceedings.
…
For we are opposed around the world by a monolithic and ruthless conspiracy that relies
primarily on covert means for expanding its sphere of influence–on infiltration instead of
invasion, on subversion instead of elections, on intimidation instead of free choice, on guerrillas
by night instead of armies by day. It is a system which has conscripted vast human and material
resources into the building of a tightly knit, highly efficient machine that combines military,
diplomatic, intelligence, economic, scientific and political operations.

20
Its preparations are concealed, not published. Its mistakes are buried, not headlined. Its
dissenters are silenced, not praised. No expenditure is questioned, no rumor is printed, no secret
is revealed.
…
And so it is to the printing press–to the recorder of man’s deeds, the keeper of his conscience, the
courier of his news–that we look for strength and assistance, confident that with your help man
will be what he was born to be: free and independent.”
President John F. Kennedy
The President and the Press: Address before the American Newspaper Publishers Association,
Waldorf-Astoria Hotel, New York City, April 27, 1961

21
 Esenţa acumulării financiare: manipularea valorii

Am să vă spun o poveste. O poveste pe care vă recomand s-o spuneţi copiilor voştri seara, la
culcare.
Într-un sat de şes, undeva, departe, trăia odată un
tînăr pe nume Paul. Era un flăcău pe cinste: înalt,
voinic, frumos de se opreau păsările din zbor cînd
treceau pe lînga el.
Paul trăia într-o casuţă mică împreună cu mama lui.
Îşi pierduse tatăl la opt ani, din cauza unei boli la
care nici un doctor nu i-a găsit leacul. Pe patul de
moarte, tatăl său îi spuse băiatului:
-Dragul meu, vă aşteaptă, pe tine, şi pe mama ta,
vremuri grele. Tu ştii, mama e şi ea bolnavă, nu
poate munci la cîmp. Eu am ţinut casa. Iar acum
Dumnezeu vrea să mă ia la el. Gospodaria asta
rămîne în mîinile tale, tu eşti de-acum bărbat în
casă. Toata răspunderea cade pe umerii tăi.
Apăsat de vorbele tatălui, Paul se întrista amarnic. O lacrimă i se prelinse pe obraz.
-Nu plînge, băiatul meu. Ştiu, vor veni peste voi ani grei. Dar ascultă bine, pentru că îţi voi spune cum
să faci pentru a nu cădea în saracie.
În anii ce vin o să trăiţi în nevoi. Asta nu înseamnă că veţi fi saraci. Aveţi pămîntul pe care vi-l las. E
pămînt strămoşesc, pe care eu l-am primit de la bunicul tău, care l-a rîndul lui l-a primit de la tatăl său.
Străbunicul tău, Andrei, a muncit din greu în America. A bătut cu barosul, şi-a undoit spatele cărînd
şine de cale ferată. E pamînt cumpărat cu sudoare şi sînge. Să nu-l vinzi la nimeni. Chiar dacă va trebui
să mîncaţi mămăligă cu ceapă, chiar dacă va trebui să vă încălziţi cu crengi adunate din pădure, să nu-l
dai. Aşteaptă cu rabdare pînă cînd vei creşte, pînă cînd vei fi în putere şi vei putea să-l munceşti. El este
averea ta.
Vor veni mulţi oameni la voi. Vă vor spune că pămîntul nu valoarează nimic, acum cînd nu-l mai
munceşte nimeni. Vă vor amăgi cu bani mulţi, arătîndu-vă cîte lucruri scumpe poţi cumpăra cu banii pe
care o să-i primiţi. Să nu le dai crezare. Ei nu vor decît să vă ia singurul lucru cu adevarat de preţ pe
care îl aveţi. Pămîntul este şansa voastră şi împreună cu el veţi răzbi din nevoi. Promite-mi asta!

22
Cu lacrimi în ochi, Paul jurase pe patul de moarte al tatălui că nu va înstrăina pămîntul.
Timpul trecuse, greu, apăsător. Paul crescuse. Îşi tinuse promisiunea faţă de tatăl său. Pămîntul
străbunilor era încă al lui. Dormea, cu brazdele neîntoarse de atîta timp. Acum un barbat în toata firea,
Paul trebuia să ia viaţa în piept.
În cei zece ani de la moartea tatălui, Paul muncise împreună cu mama sa, pe ici, pe colo, prin casele
oamenilor. Au strîns ban cu ban, trudiţi din greu, pentru cînd vor avea nevoie. Sosise momentul.
Cu agoniseala în buzunar, Paul se duse la tîrg
împreuna cu unchiul său, George. Acesta era
cunoscut în sat ca cel mai vrednic mecanic. George
era cel mai potrivit om pentru această treaba pentru
că Paul plecase la tîrg să-şi cumpere un tractor.
S-au învîrtit cei doi ce s-au învîrtit. Au vazut trei
maşini, una mai arătoasă decît cealaltă. George le-a
scrutat pe rînd, a pus mîna pe ici, pe colo, a pornit
tractoarele, le-a ascultat duduitul pătrunzator. După
bună chibzuială, s-a hotărît la unul dintre ele. Au
dat banii şi s-au întors în sat, mulţumiţi de tîrgul
făcut.
Cînd au ajuns acasa, unchiul George i-a spus:
- Paul dragă, ţi-ai cumpărat un lucru de valoare. Ai în mîna unealta care te va hrăni, pe tine şi pe familia
ta. Preţuieşte-o ca lumina ochilor şi ea va avea grijă de tine precum o mama iubitoare. Tot ce trebuie să
faci este să fii chibzuit şi să fii harnic.
Mai presus de orice, să nu cazi în greşeala de crede că acest tractor este un lucru fără valoare. Indiferent
ce se va întîmpla în anii viitori, în orice problema te vei afla, să nu-l vinzi. Este o maşină de nadejde,
care ar trebui să te servească cu credinţă zeci de ani de acum încolo.
Fără să vrea, Paul îşi aminti de promisiunea pe care o făcuse tatălui său. Îşi încredinţă unchiul că aşa va
face.
Anii de muncă grea din copilărie şi apoi din adolescenţă l-au ajutat pa Paul într-un mod ciudat. S-ar fi
aşteptat ca truda pămîntului să-l doboare, să-l învingă. Era singur şi fără experienţă. Nu era nici pe
departe aşa. Simţea o putere lăuntrică ce îl împingea să facă eforturi pe care nu ar fi crezut că poate să
le facă. Îşi trăgea energia din clipele minunate în care privea în urma tractorului cum se întorc brazdele,
cum se îngroapă seminţele, cum se prăşesc plantele, cum se recoltează roadele. Simţea promisiunea
îndestulării cînd vedea cum se adună bucatele în podul casei, cum se umplu cămările.

23
În duminici şi în zilele de sărbătoare obişnuia să se ducă pe cimp, la marea de griu care se unduia sub
vîntul molatec. Privea pămîntul pe care îl moştenise şi parcă îşi vedea tatăl, bunicul şi străbunicul
muncind din greu. Fantasmele lor erau acolo, printre spice şi îl priveau zîmbitoare, mulţumite că averea
familiei era în mîini bune.
Zilele şi anii treceau. Paul a prosperat. Şi-a cumparat o casă, şi-a luat o nevastă, a avut un copil.
Lucrurile pareau pornite pe un drum îmbelşugat, pentru totdeauna. Vremurile amare au rămas în urmă,
acoperite de colbul uitării.
Era doar o iluzie. În spatele aparenţelor se adunau semnele furtunii. An de an, la început pe nesimţite,
apoi într-un galop nebunesc, preţurile au început să crească în timp ce banii primiţi pe recoltă se
împuţinau. La început, Paul strîngea după vinderea grîului bani cît să-şi acopere cheltuielile familiei şi
să puna deoparte. Acum nu mai era aşa. De la recoltă la recoltă banii, deşi mai mulţi la număr,
cumpărau tot mai puţină motorină, îndestulau tot mai puţine animale din grajduri. Lucrurile mergeau
din rău în dezastru.
În acest timp, alţi ţărani au sărăcit. La început şi-au vîndut o parte din pămînt pentru a acoperi
chetuielile zilnice. Loviţi de puterea tot mai mică a banilor de a cumpăra lucruri, au fost nevoiţi să
vîndă din nou. Curînd au rămas fără nimic. Şi-au vîndut şi casele, pe nimic şi au plecat la oraş sau în
ţări străine pentru a găsi de lucru. Ţara era în criză.
Preţurile urcaseră la cer, banii erau tot mai dificil de strîns. Paul se lupta din greu. Motorina era mai
scumpă ca laptele, piesele de rezervă pentru tractorul său valorau o avere. Trebuia să vînda porci din
ogradă pentru a putea repara herghelia mecanică ce ducea greul muncii sale.
În acest timp o mulţime de oameni se perindau prin curţile ţăranilor. Veneau de la oraş, cu buzunarele
pline de bani şi se ofereau să cumpere pămînt la preţ de nimic. Le spuneau: “Pentru ce vă trebuie
pămîntul? Nu vedeţi că nu mai valorează nimic? Stă în paragină, se sufoca umplut de buruieni pentru
că voi n-aveţi bani cu ce să-l munciţi. Copii plîng de foame şi voi ţineţi de pămîntul ăsta care nu face
doi bani.”
Au trecut astfel de oameni şi prin curtea lui Paul. L-au momit cu tot felul de propuneri, l-au amăgit
fluturîndu-i bani prin faţa nasului. Îi privea, amintindu-şi de sacrificiile pe care le face, de lupta zilnică
pe care o duce cu nevoiele. Cu asemenea bani ar putea cumpăra o casă la oraş. Ar putea să se angajeze
acolo, să muncească, doar opt ore pe zi şi să-şi întreţină familia, nu să asude de cum rasare soarele pînă
noaptea tîrziu . Cînd îl năpădeau astfel de gînduri, de undeva din colţul minţii îl mustra o amintire:
imaginea tatălui său, pe patul de moarte, care îi spunea cu glas sfîrşit:”Promite-mi. Promite-mi că n-ai
să vinzi pămîntul, indiferent cîte greutăţi te vor apăsa!”
În acele momente, amintindu-şi de ochii înlacrimaţi, de durerea pierderii tatălui şi de promisiunea dată,
Paul îşi alunga din minte ideea de a renunţa. Frustrarea şi încrîncenarea îi aprindeau sufletul, îi
provocau mintea. Stătea zile întregi şi se gîndea cum să facă pentru a trece de vremurile crîncene pe
care le trăia.

24
Chiar dacă la început nu a ştiut cum va face, hotărîrea de a ţine pămîntul l-a făcut să nu renunţe. A
început să trăiască mai simplu, mulţumindu-se cu puţin, ca pe vremea cînd era doar un adolescent. A
muncit mai mult, zi şi noapte, lucrînd pămîntul pentru alţi oameni pentru a cîştiga un ban în plus. Încet,
pic cu pic, banii au început să se strîngă. Pe măsură ce criza era tot mai mare, preţul pămîntului a scăzut
şi mai tare. Atunci Paul a început să cumpere şi alte parcele. Ţăranii îi vindeau mai degraba lui,
mulţumiţi că terenurile lor nu vor cădea pe mîna unor străini.
Muncă, iar muncă, greutăţi, bani strinşi, pămînt cumpărat. Paul a
continuat să trăiască aşa, cu gîndul că odată şi odată timpurile
putrede vor ajunge să se termine.
Şi s-au terminat. Pe nesimţite, aşa cum începuse, criza s-a topic,
cum se moaie zăpada sub soarele cald al primăverii. Preţurile la
roadele pămîntului au început să crească, banii au început să se
strîngă mai uşor. Cum avea mai mult pămînt decît putea să lucreze,
Paul şi-a anagajat un tractorist să-l ajute. În timpul crizei
cumparase doua tractoare, la preţ de nimic. Atunci nu le putea
folosi, pentru că nu avea destui bani ca să cumpere motorină. Acum
lucrurile stateau altfel. Tractoarele duduiau din greu, arînd pămîntul
negru, din care ieseau aburi în soarele amiezii: promisiunea unor
recolte bogate. Ca înainte, Paul se oprea şi privea în zare. Printre
norii ce pluteau agale pe cer, putea jura că vede imaginea bunicilor
săi, zîmbind multumiţi: nepotul lor răzbise. Se puteau odihni
liniştiţi.

Aceste lucruri ar trebui să se înveţe în şcoli.

Valoarea unui lucru este relativă. Ea ţine de percepţia fiecăruia.
Ai în faţa ta un teren în paragină, plin de buruieni. Aduci doi oameni. Unul vede evidenţa; un
teren în paragină, plin de buruieni. Altul, care zăreşte dincolo de aparenţe, simte esenţialul: un
teren arabil pe care poate creşte o recoltă, un teren pe care se poate construi.
Valoarea unui lucru este relativă. Ea ţine de perioada ciclului economic în care te afli.
O casă. Dacă o priveşti înainte ca ciclul economic să ajungă la punctul de maximă creştere,
valoarea ei de piaţă este foarte mare. Mai aşteaptă. Economia ajunge la vîrf, apoi o ia la vale.
Cade, tot cade, pînă ce se opreşte. Ce vezi atunci cînd priveşti aceiaşi casă? O proprietate a cărei
valoare de piaţă este ridicol de mică.

25
E vorba de acelaşi teren, e vorba de aceiaşi casă. Să aibă, într-adevăr, două valori diferite?
DA!
ÎN OCHII A DOI OAMENI acelaşi lucru poate avea valori diferite, PRIN PRISMA PIEŢEI
lucrurile au valori diferite în funcţie de perioada ciclului economic în care te afli.
AICI ESTE ESENTA ACUMULĂRII BOGAŢIEI.
Dacă înţelegi acest lucru eşti pe jumătate bogat.
Trebuie doar să găseşti un om care vede într-un lucru o valoare mai mica decît ea apare în ochii
altui om. Îl cumperi de la primul şi îl vinzi la al doilea.
Trebuie doar să cumperi lucruri cînd valoarea lor este mică deoarece ciclul economic îi imprimă
această valoare şi să vinzi acele lucruri cînd valoarea lor este mare deoarece ciclul economic le
imprimă aceasta valoare.
Aplica aceasta stratagemă simplă în imobiliare şi la bursă, foloseşte-o regulat şi fără greşeală şi
vei ajunge un om bogat.

26
 Manipularea valorii în imobiliare

Dificultatea majorităţii oamenilor de a percepe noţiunea de valoare

şi conceptul de relativitate a valorii este una din cauzele pentru care
atît de putini oameni reuşesc să se îmbogăţească.
În afară de acest obstacol, mai au de depăşit unul şi mai subtil. La
nivel de subconştient, deoarece banii sînt priviţi ca o unitate de
măsură a valorii, ei sînt conceptualizaţi ca avînd o valoare unitară
fixă. Deşi realitatea ne spune în mod repretat că nu e aşa (prin
inflaţie şi scăderea capacităţii de cumpărare), în subconştiet marea
masa a oamenilor se gîndesc la bani ca la o unitate de măsură
imuabila, neschimbată, cum e metrul sau kilogramul.
Dacă faci un pas în spate vei vedea că tocmai această relativitate a
valorii monedei (ca unitate de măsură) şi relativitatea valorii unui
obiect (în funcţie de sistemul de percepţie umană sau de momentul
în care ne aflăm într-un ciclu economic) reprezintă dificultatea şi în
acelaşi timp oportunitatea cu care ne confruntăm în acumularea
potenţei financiare.
Valoarea în imobiliare are o caracteristică esenţială, care nu trebuie să o treceţi cu vederea. Aceasta
caracteristică este de fapt excepţia de la regula de mai sus (valoarea unui imobil este relativă). Tocmai
pentru că este atît de importantă, o voi scrie cu majuscule.
ÎN CIUDA RELATIVITĂŢII VALORII ÎN OCHII OAMENILOR SAU DE-A LUNGUL
CICLULUI ECONOMIC, PROPRIETĂŢILE IMOBILIARE SÎNT ÎN CONTINĂ APRECIERE
A VALORII PROPRII.
Altfel spus, privite la scara istoriei, proprietăţile imobiliare au o creştere constanta a valorii şi vor avea
în viitor o valoare cu creştere exponenţială (mai ales pămîntul arabil).
Pentru a vă ilustra mai bine acest aspect, vă parafrazez o vorbă de duh a unui investitor imobiliar:
Dumnezeu a ales să crească permanent numărul oamenilor dar pentru un motiv numai de el
cunoscut nu vrea să crească suprafaţa pămîntului.
Această butadă în sine ar trebui să fie pentru voi un argument suficient pentru a investiti în terenuri. Pe
termen lung şi foarte lung, reprezintă o metoda fără greş de a acumula resurse financiare. Mai ales în
următorii douazeci-treicezi de ani, cei care deţin terenuri în proprietate vor fi într-o pozitie privilegiată.
Revenind la tema manipulării valorii în imobiliare, voi enumera cîteva din metodele cele mai întilnite
de a realiza acest lucru:

27
CAUTĂ PROPRIETĂŢI SUBEVALUATE
Orice proprietate imobiliară subevaluată este o bună investiţie. Dacă după achiziţionare vei reuşi să
modifici percepţia generală asupra ei, pentru a apare în ochii publicului la adevărata ei valoare, ai reuşit
să obţii un profit.
Proprietăţile pot fi subevaluate pentru că proprietatea are probleme de o anumită natură (la nivel de
localizare, structurare, exploatare, probleme financiare, de proprietate, de acte, etc.)
Prin rezolvarea problemelor poţi aduce această proprietate la valoarea ei adevarată. Pentru detalii poţi
studia gratuit ebook-ul Fixingul imobiliar
CAUTĂ PROPRIETARI CU DIFICULTĂŢI FINANCIARE
Cînd proprietarul trebuie să vîndă din cauza unor probleme financiare, el va fi nevoit să scadă preţul
imobilului.
O situatie specială este imobilul la care are loc o prescriere a ipotecii. Cînd un creditor nu reuşeşte să
plătească ratele de la un credit ipotecar şi este declarat în incapacitate de plată, banca preia imobilul şi
îl scoate la vînzare. De obicei aceasta vînzare se face sub valoarea reala a imobililui, ceea ce reprezintă
o bună oportunitate de cumpărare.
CAUTĂ MOŞTENITORI ŞI MOŞTENIRI
De obicei moştenitorii nu au tendinţa de a menţine în posesie imobilele moştenite dacă acestea se află
într-o localitate la distanţă faţă de domiciliul lor. Pentru a fructifica moştenirea, ei vor vinde imobilul la
un preţ mai mic decît valoarea acestuia.
ŢINTEŞTE PROPRIETĂŢI CARE ÎŞI VOR SCHIMBA VALOAREA
Proprietatea este în iminenţă de a-şi modifica valoarea, datorită unor factori ce ţin de împrejurări:
• a intrat în cadrul unui plan de modernizare sau valorificare a zonei
• se va construi un obiectiv de valoare în apropiere
• se vor introduce îmbunatăţiri de infrastructură (apă, gaz, canal, etc.)
• s-au descoperit zăcăminte în subsol
• …
Dacă eşti în posesia unei asemenea informaţii, nu ezita să acţionezi! Cumpără proprietatea în cauză şi
ţi-ai asigurat profitul.
DEZVOLTĂ PROPRIETATEA IMOBILIARĂ
De obicei, un dezvoltator investeşte o sumă într-o proprietate imobiliară. La final, această proprietate
va înregistra o creştere a valorii mai mare decît suma investită. Diferenţa de valoare este profitul
dezvoltatorului.

28
Exemple de dezvoltare imobiliara:
• schimbarea destinaţiei terenului din arabil în teren bun pentru construcţii, urmată de parcelare
• introducerea de utilităţi într-o zonă parcelată
• construirea de imobile pe parcele de teren
• orice îmbunătăţire la un imobil (mansardare, supraetajare, etc.)
FOLOSEŞTE-TE DE CICLUL ECONOMIC
În momentul de faţă ne aflam spre vîrful ciclului de dezvoltare a pietei imobiliare în Romania. Nu ştiu
cînd se va sfîrşi creşterea şi cînd va începe căderea, dar eu mă pregatesc pentru această modificare de
trend. Cînd voi încheia ciclul de investiţie imobiliară în care mă aflu, cred că nu voi mai putea să fac
investiţii speculative bazate pe creşterea pieţei. Mă voi reorienta.
CAUTĂ ŢĂRI ÎN CARE SE SCHIMBĂ SISTEMUL POLITIC, ÎN SENSUL DESCHIDERII
ACESTUIA CĂTRE ECONOMIA DE PIAŢĂ
Cel mai bun exemplu a fost căderea comunismului. Ţările din estul Europei au constituit o oportunitate
senzaţională pentru cei care au investit în imobiliare.
Mai sînt şi alte exemple sau variaţii ale metodelor enuntate mai sus. Depinde de imaginaţia voastră să
le găsiţi şi să le exploataţi. Ele reprezintă modalităţi cu risc minim de a profita de pe urma manipulării
valorii în imobiliare.

29
 Manipularea valorii în trading
Procesul şi mecanismul de manipulare a valorii în imobiliare este mult mai intuitiv, mai ancorat în real.
Îţi poţi da seama de ce un teren nu e perceput ca o bună investiţie cînd economia e în cădere liberă,
înţelegi cum va creşte valoarea unei clădiri prin extindere şi reamenajare. Cu tradingul e mai greu.
Bursa reprezintă esenţa conceptului de inefabil, distilarea
noţiunii de valoare perceputa. La bursa TOTUL este imagine,
percepţie şi psihologie de turmă. Pieţele locale şi mondiale,
indiferent că tranzacţionează acţiuni, derivate, valute sau
materii prime sînt în plin proces de “democratizare”. Cînd spun
asta mă refer la faptul că micului speculator i s-au deschis
porţile marilor piete financiare. Cu un cont de cîteva mii de
dolari poţi tranzacţiona aproape orice.
Cine este micul speculator? Începînd de la intelectuali şi
terminînd cu gospodinele care accesează wireless internetul cu
laptopul, pus pe masa din bucătărie, alături de punga cu făina şi
pachetul cu drojdie. Această febră a investiţiilor a fost
determinată de mirajul banilor făcuţi repede şi uşor, imagine
promovată agresiv de brokeri şi “guru” ai tradingului
deopotrivă.
Aceştia nu mint cînd spun că potenţialul de profit în trading
este teoretic nelimitat. Dar ne amăgesc cu discursuri despre cît de uşor se fac banii la bursă. Datorită
acestui cumul de factori tot mai mulţi oameni se îndreaptă cu veselie spre bursă, în speranţa marilor
cîştiguri. Din păcate ei vor deveni masa de manevră din care vor scoate profit cei care cunosc şi
respectă regulile jocului.
De ce? Din acelaşi motiv pentru care majoritatea dintre noi nu se vor îmbogăţii în timpul vieţii: pentru
că nu stăpînesc arta percepţiei relativităţii şi manipulării valorilor. Într-un joc de zeci de ori mai subtil
decît realitatea: piaţa financiară.
Instrumentele financiare tranzactionate pe bursa, indiferent de natura lor, sînt în esenţă simboluri,
reprezentări. Ia în mînă un document care îţi spune că deţii 100 de acţiuni la firma X şi încearcă să-ţi
imaginezi ce posezi. Dacă în cazul unei clădiri poţi să-ţi faci o idee asupra valorii acesteia, eventual să
chemi un specialist să ţi-o evalueze, cu acţiunile e altfel. O sută de acţiuni pot valora în acest moment
10.000 de dolari sau 1000 de dolari în viitoarele cinci minute. Dacă reuşesti să înţelegi care sînt legile
care guvernează acest proces, te asigur că poţi avea cîţi bani doreşti. Şi încă pe atît.

30
Variaţia valorii pe pieţele financiare se realizează fulgerator. Aici e sursa eşecurilor cutremuratoare şi a
succeselor fenomenale. Atunci cînd valoarea unui lucru se modifică în secunde, se pot face şi se pot
pierde averi în secunde. De aceea tradingul reprezintă cel mai rapid mijloc de transport spre bogaţie sau
ruină.
Te invit să priveşti cotaţiile în timp real ale unei perechi valutare, la un broker cu acces la level 2. Aici
vei vedea cu ochii tăi furtuna financiară care se desfăşoara în plina forţă pe una din cele mai
competitive pieţe ale lumii. E fascinant să vezi magia cifrelor care se schimbă hipnotic. La început
acest spectacol nu-ţi spune nimic. Dar dacă încerci să înţelegi, vei fi şocat, pentru în dreapta şi în stînga
cotaţiilor de ask (cerere) şi bid (ofertă) vei vedea valoarea tranzacţiilor. Zeci de milioane de dolari se
cumpără şi se vînd în secunde, miliarde de dolari îşi schimbă stăpînul în cîteva minute. Ai inţeles? Poţi
să realizezi ce înseamnă aceste valori? Rezerva valutară a Romaniei, ce cuprinde cîteva zeci de
miliarde de dolari, este tranzacţionată pe o singura pereche valutara activa cum este GBP/USD sau
EUR/USD în cursul unei şedinte. Şi sînt zeci de perechi valutare tranzacţionate mondial.
Oportunităţile în trading sînt enorme, riscurile la fel. Dar esenţa este aceiaşi, ca în orice domeniu
financiar: manipularea valorii. Iată citeva exemple de modificare şi manipulare a valorii în trading.
CĂUTĂTORUL DE AUR SAU CUM SĂ DEVII WARREN BUFFET
Legendarul investitor american nu este altceva decît un căutător de aur în nisipul pieţelor financiare. El
a făcut avere identificînd companii cu mare potenţial de creştere, la care a cumparat acţiuni. Dacă
numele de Gillette, Washington Post şi Coca Cola îţi spun ceva, să ştii că Warren a investit în ele în
vremea cînd nu erau vedetele de astăzi.
Buffet a pornit de jos, a muncit mult şi a devenit cel mai bogat om din lume. Tehnica lui de investiţie
este simplă: găseşte o companie mică, ce are atuuri şi posibilităţi de creştere, intervine în
managementul ei şi propulseaz-o în top. Cu alte cuvinte, cumpără la o valoare de piaţă mică un viitor
star. Lucrurile geniale sînt simple.
STAI LA PINDĂ CÎND APAR VEŞTILE
Piaţa reacţionează emoţional cînd apar informaţii legate de instrumentele financiare. Fiecare dintre
acestea au date bine stabilite cînd sînt difuzate publicului. De aici apare oportunitatea de cîstig, mai ales
pentru cei care deţin informaţia înainte de publicare dar şi pentru cei care ştiu să o tranzacţioneze. Iată
cîteva exemple:
• acţiunile firmelor variază puternic la anunţul datelor economice de performanţă sau a valorii
dividentelor (aşa-numitele earnings); dacă ai investit în direcţia în care se mişcă titlul, poţi face
bani frumoşi
• perechile valutare înregistrează o volatilitate extremă în timpul anunţurilor datelor economice;
cele mai cunoscute anunţuri sînt schimbarea ratei dobînzilor de către băncile naţionale sau a
parametrilor economici (de exemplu Non Farm Payroll la perechile de implică dolarul
american)

31
 • materiile prime îşi schimbă puternic cotaţiile la anunţuri ale cartelurilor ce exploatează aceste
resurse (de exemplu OPEC pentru petrol), al marilor consumatori (SUA) sau la anunţul unor
catastrofe naturale
URMAREŞTE CICLURILE
Pieţele financiare înregistrează cicluri pe diferite paliere de timp, de la cele multianuale, la cele anuale,
sezoniere, săptămînale, zilnice sau orare. Dacă le cunoşti, poţi profita de pe urma lor. Eu folosesc la
forex ciclul de variaţie a valorilor de tranzacţionare între perioada cînd marile pieţe valutare sînt închise
şi perioada cînd ele se pregatesc pentru deschidere. Ştiu că în această zonă de graniţă apar primele
variaţii de preţ şi mă strădui să le folosesc, zi de zi.
FOLOSEŞTE STARTUL
IPO sau Initial Public Offer sau oferta publica initiala este lansarea la bursa a unor firme. Daca îţi
alegi cu atenţie firmele, poţi paria pe calul cîştigător.
Deschiderea unor noi burse este un moment prielnic. Cine a investit în SIF-uri la lansarea lor şi a
lichidat pozitiile anul trecut înainte de căderea bursei româneşti, a făcut o groază de bani.
FOLOSEŞTE-ŢI IMAGINAŢIA!
Nu există limită în a imagina modalităţi de manipulare a valorii în trading. Găseşte un domeniu care îţi
place, în care te simti stăpîn, studiază-l, găseşte metodele imaginate de altii, modifică-le, inventează
altele. Încearcă, reglează, modifică, încearcă din nou. Fii original, fii eficient şi te vei îmbogăţii.
În trading e esenţial să găseşti piaţa care ţi se potriveşte şi metoda care te avantajează. Lucrează
sinergic şi rezultatele te vor impresiona pozitiv. Ai încredere în intuiţie, dar numai după ce ai acumulat
suficiente informaţii şi ani de experientţă. Dacă înveţi şi respecţi regulile jocului, eşti condamnat la
succes.

32
 Eu nu vreau să schimb sistemul!

“Eu nu vreau să schimb sistemul. Filosofia mea se bazeaza pe ideea că e mai uşor să
mă schimb eu decît să schimb sistemul.”
Robert T. Kiyosaky despre sistemul de taxe şi impozite american, în cartea Creşte-ţi IQ-ul financiar
Cînd am citit această propoziţie a lui Kiyosaki mi-au trecut prin
minte, fulgerator: FED, sistemul de taxe american intrat în vigoare
după constituirea FED, succesul enorm al carţilor lui Kiyosaky,
publicate de Warner Brothers (consorţiu de presă din proprietatea
corporaţiilor multinaţionale), toate carţile lui Kiyosaki pe care le-
am citit în care nu se sufla o vorba despre “sistem”.
Mi-am spus: “La nivelul la care se lucrează, e o prostie să te
gîndeşti că i-ar da voie lui Kiyosaki măcar să amintească de aceste
aspecte atît de puţin întilnite în mass-media. E un pact? I-au
publicat carţile dar l-au obligat să tacă? Sau îi e frică să spună?”
M-am oprit. Suna a conspiraţie ieftină din tabloidele englezeşti.
Întotdeauna mi-a placut să citesc cărti care mi-au stimulat
inteligenţa, care au încercat să puna istoria într-o lumină noua,
inedita. Sînt multe teorii conspiraţioniste care rezistă la o privire
critică, cel puţin superficială.
Dar la baza deciziei lui Kiyosaki nu cred că stau teoriile
conspiraţioniste. Nu cred că-i este frică să fie asasinat. Nu cred că e
şantajat. Pur şi simplu a ales această cale pentru că poate profita de
pe urma ei.
Kiyosaki, faţă de alţi autori de finanţe personale, a reusit să
sintetizeze cîteva idei de valoare legate de modul în care
funcţionează crearea averii în lume. Cel mai important mi se pare
conceptul de cadran al banilor. A ajuns să cunoască sistemul, să-i
găsească breşele şi să le folosească. În carţile sale, scrise pentru
publicul american, sînt o mulţime de exemple, poate unele dintre ele nefunctionale, despre cum să
foloseşti poticnelile sistemului de taxe şi impozite în favoarea ta.
Aici e puterea exemplului său. Te învaţă că se poate, îţi arată direcţia şi te îndeamnă să-ţi creezi calea.
E mai uşor să foloseşti sistemul decît să-l schimbi. Kiyosaki nu e un activist, e un educator.
Cînd mi-am dat seama de acest lucru, am înţeles că, fără să vreau, am urmat acest exemplu. Pe masură

33
ce citeam tot mai mult despre cum e alcatuită şi cum funcţionează lumea finanţelor, găseam detalii
suprinzatoare, şocante chiar. Am început să fac verificări încrucişate. Am căutat informaţii din surse
diferite. Informaţiile se confirmau. Şi mai mult, probitatea celor care făceau afirmaţiile era aproape fără
cusur.
Cînd s-a limpezit imaginea, cînd am început să văd rotiţele mecanismului mişcîndu-se într-o
îngemănare logica, mi-a fost milă. Milă de noi toţi, ignoranţii, care credem că trăim în democraţie, care
credem că deţinem puterea. Mi-am amintit de un citat a lui Goebbels (sau a lui Lenin, cum spun alţii):
“O minciună spusă de suficient de multe ori devine adevăr.”
După şocul iniţial, după ce am realizat dimensiunea realităţii care mă înconjoară, revolta mea s-a
transformat în ceva ciudat. Nu aveam acea pornire, poate normală, să schimb ceva. În locul ei prima
idee care mi-a venit în minte a fost să spun celor care vor să asculte, cum să facă. Ce să facă pentru a
folosit sistemul în avantajul lor.
Mi-am petrecut ultimii optsprezece ani din viată citind carţi de dezvoltare personală şi educaţie
financiară, apoi încercînd metode de a face bani. Am ajuns să cunosc sistemul, să-l folosesc în scop
personal. Ar fi o prostie, după atîta efort, să încerc să schimb sistemul. Acum, cînd am ajuns să fac bani
folosindu-l.
Eu nu vreau să schimb sistemul. Vreau doar să va învaţ cum să-l folosiţi. E mult mai uşor să vă
schimbaţi pe voi decît să schimbaţi sistemul!
“Acum e momentul în care trebuie să ne dăm seama că, hei, nu contează ce fac politicienii şi
Congresul [Congresul american - n.n.], e timpul să zici pentru tine: “Ce trebuie să fac eu pentru a
schimba ceva în finanţele mele, pentru a învaţa şi pentru a prelua controlul fără să depind de guvern,
fără să depind de politica de ajutor financiar a statului?”
Kim Kiyosaki în emisiunea lui Larry King, “Larry King Live”, CNN, 8 februarie 2008
foto: Robert şi Kim Kiyosaki
sursa: richdadcoaching.com

34
 Concluzii

Dincolo de toate articolele pe care le scriu în Milionarul Mioritic, dincolo de exemplele din
viaţa reală şi trucurile pe care le-am folosit pentru a-mi uşura drumul spre profit, pe care
le-am împărtăşit cu voi, stă un principiu simplu: manipularea valorii.
Lumea cere, de fiecare dată, reţete. Modalităţi de a face bani, descrise în amănunt, scheme
clare, uşor de înţeles. Lumea nu îşi dă seama că o schemă, indiferent cît de bună, nu face doi
bani dacă nu înţelegi legile şi procesele care stau la baza ei.
Daca poţi înţelege ce pune în mişcare lumea finanţelor, ce stă în spatele multitudinii tehnicilor
de a face bani, indiferent de domeniul în care activezi, eşti un om bogat. Pentru că din esenţa
unei legi, care expune cu claritate un princiu universal, pot izvorî nenumarate posibilităţi
practice.
Poţi să iei de la alţii, poţi creea metode noi chiar tu. Atîta timp cît cunoşti mecanismul care
pune în mişcare cutiuţa muzicală, eşti stăpînul muzicii.

35
 ATENŢIONARE

Această carte electronică are scop pur informativ. Conţinutul ei nu trebuie considerat a fi un
material pe baza căruia se pot lua decizii financiare. Pentru aceasta vă recomand să studiaţi
literatura de specialitate şi să consultaţi un specialist în domeniul financiar contabil.

Dreptul de copyright asupra textului acestei cărţi electronice aparţine în totalitate deţinătorului blogului Milionarul Mioritic. Reproducerea să,
parţială sau în întregime, pe orice tip de suport se poate face numai cu acordul proprietarului.

36