BALTAGUL

-caracterizare Vitoria LipanMihail Sadoveanu

Aparut in perioada interbelica, Baltagul lui M. Sadoveanu este un roman traditionalist, realist, obiectiv, in care se regasesc marile teme sadoveniene: viata pastorala, natura, miturile, iubirea, arta povestrii, moartea. Romanul prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor avand in prim plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita de Gheorghita, Vitoria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau, pentru aflarea adevarului si savarsirea dreptatii. Sursele de inspiratie sunt cateva balade populare: Dolca, Salga, Miorita- dar si o intamplare reala despre un jaf si o crima in lumea oierilor, poveste pe care Mihail Sadoveanu a auzit-o la un han in timpul calatoriilor sale prin muntii Neamtului. Romanul are un motto care indica principal sursa, cea mitologica (Stapane, stapane/ Mai cheama s-un cane) facand trimitere la motivul fidelitatii cainelui si anticipand rolul acestuia in demascarea si pedepsirea vinovatilor. Romanul este structurat in 16 capitole, cu actiunea desfasurata chronologic, ca in romanul traditional. Naratiunea se face la persoana a3-a iar naratorul omniscient si omnipresent reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului, lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul omniscient este unic, la parastasul sotului , Vitoria preia rolul naratorului Titlul are valoare simbolica pentru intreaga actiune a romanului: baltagul ( toporul cu doua taisuri) este arma crimei, dar si instrumental actului justitiar, al pedepsirii vinovatilor. In basme, baltagul, securea reprezinta arme cu functie magica insusit de raufacatori, dar recuperate in final de catre erou. Actiunea romanului se desfasoara pe doua planuri narrative: planul realist (reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si planul mitic (gesture ritualice ale personajului principal, modul de intelegere a lumii de catre personaje, traditiile pastorale, comuniunea om-natura, mitul marii treceri). Conflictul romanului se manifesta atat la nivel exterior prin confruntarea dintre Vitoria si ucigasii sotului sau, dar in special la nivel interior prin framantarile femeii care parcurge o serie de sentimente si stari sufletesti,de la ingrijorarea provocata de intarzierea sotului pana la certitudinea ca acesta a fost ucis. Inca di incipitul romanului, povestea hazlie spusa de Nechifor Lipan la chefuri, despre darurile facute de Dumnezeu oamenilor la facerea lumii, scoate in evident faptul ca muntelor ajunsi prea tarziu, Dumnezeu nu le mai poate da decat o inima buna si mai ales muieri frumoase si iubete. Se prefigureaza astefel ca personajul central al romanului va fi o femeie, Vitoria-nevasta oierului ucis, Nechifor Lipan.

Vitoria Lipan este personajul central, feminine, complex, rotund, tipul femeii de la munte, energica, voluntara si in acelasi timp pastratoare a traditiiolo mostenite de la strabuni. Aceasta munteanca de la Magura Tarcaului isi duce viata asemenea tuturor celorlalte femei din lumea traditional, arhaica, ingrijind de gospodarie si de copii, in timp ce sotul, stapan peste turme de oi, era mai mult plecat cu treburi. Vitoria apare in mai multe ipostaze: munteanca/ femeie de la munte, cu o mentalitate conservatoare, mama si sotie. In fiecare dintre aceste ipostaze, personajul lui Mihail Sadoveanu da dovada de calitati multiple. Chipul Vitoriei L se structureaza din mai multe unghiuri. Fiind un roman obiectiv, actorial, ea este portretizata de autor mai mult fizic. Din portretul fizic facut din primele capitole ale romanului, reiese faptul ca ea era o femeie tanara, foarte harnica si apriga cu sine, cu sotul si cu cei doi copii ail or. Isi iubeste foarte mult sotul si copiii dar si propriul mod de viata. Stie ca exista tren si telefon, dar ea merge calare si si scrisorile i le scrie parintele Daniel. Asculta sfatul preotului pentru ca este o femeie credincioasa dar apleaca urechea si la prezicerile vrajitoarei, crezand in unele superstitii. Desi anunta autoritatile in legatura cu disparitia sotului sau, Vitoria nu asteapta de la acestea rezolvarea problemei si isi asuma singura aflarea adevarului. Se realizeaza imaginea chipului Vitoriei prin ochii copiilor sai care o iubesc, chiar daca uneori nu o inteleg. Fata de Gheorghita este mai protectoare, intelegatoare si rabdatoare pentru ca aceasta stie ca trebuie sa-l pregateasca pas cu pas pentru pentru ca acesta sa preia in curand responsabilitatile de cap ale familiei. Cu fiica sa, Minodora, este mai autoritara pentru ca aceasta trebuie sa se formeze in spiritul pastrarii traditiei si pare mai intransigenta atunci cand fiica sa vrea sa se casatoreasca cu un tanar din afara breslei oierilor. Calatoria Vitoriei impreuna cu gheorghita nu inseamna doar parcurgerea unui drum pe urmele celui disparut, ci un labirint in care femeia cauta idicii pentru descoperirea adevarului, dar si un prilej pentru initierea lui Gheorghita. Nestiutoare de carte, insa dotata cu o inteligenta intuitiva, Vitoria stie sa descopere adevarul, sa citeasca semnele naturii, sa analizeze firea oamenilor si sa se adapteze oricarei imprejurari. In calatorie se comporta astfel incat sa treaca neobservata, dar stie sa ceara informatii celor care sunt dispusi sa o ajute. O scena semnuficativa pentru trasaturile Vitoriei este cea a parastasului, organizat in scopul autodemascarii vinnovatilor, dar si a razbunarii mortii lui Nechifor. Intuise ca Bogza era ucigasul, iar Ilie Cutui complicele. Intaratat de Vitoria, Bogza se da de gol, dandu-i lui Gheorghita prilejul sal loveasca si sa implineasca legeam. Daca la inceputul acestei secvente Vitoria afiseaza o atitudine de umilinta si smerenie, cand este aprope de a-i descoperi pe ucigasi, femeia devine sigura pe ea, calculata si hotaraste pentru sine si familia sa. Finalul este spectaculos si o dezvaluie pe Vitoria cea adevarata, munteanca puternica dintotdeauna, care dirijeaza discret soarta familiei sale. Durerea trece o data cu multumirea ca sia facut datoria, iar viata trebuie sa contunuie. Prin Vitoria L, scriitorul contureza o personalitate puternica, un exemplu al modului prin care omul, cu vointa si intelignta trece peste greutatile vietii.