Professional Documents
Culture Documents
Sistemul genital masculin este alcatuit din organe genitale externe: penis, testicule, scrot si organe genitale interne: epididim, cai spermatice, funicul spermatic, uretra si glandele anexe ale sistemului reproducator masculin: veziculele seminale, glande bulbo-uretrale, prostata.
Anatomie/ structura
1. Testiculul este glanda genitala masculina. Acesta este un organ pereche si are doua functii: - spermatogenetica - endocrina Testiculele sunt localizate in scrot, testiculul stang fiind situat cu 1 cm mai jos decat dreptul. Forma acestora este ovoidala si li se descriu doua fete (laterala si mediala), doua margini (anterioara si posterioara) si doua extremitati (superioara si inferioara) . Lungimea unui testicul este de aproximativ 4-5 cm, grosimea este de aproximativ 3 cm iar latimea de 2-2, 5 cm. 2. Epididimul - este anexat testiculului, are forma unei virgule si i se descriu: capul, corpul si coada epididimului. Testiculul si epididimul sunt acoperite de albuginee. Intre testicul si epididim, posterior se gaseste lama viscerala a tunicii vaginale care formaza sinusul epididimar. Medial si posterior albugineea e traversata de nervii testiculului si vasele acestuia iar la acest nivel albugineea prezinta mediastinul testiculului. Extremitatea inferioara a testiculului si coada epididimului sunt situati extravaginal, aderand la fascia spermatica interna prin ligamentul scrotal. 3. Cai spermatice a) Cai spermatice intra-testiculare : - tubi seminiferi drepti - retea testiculara b) Cai spermatice extra-testiculare - ducte eferente: sunt aproximativ 15-20 cu o lungime de 15-20 cm. Acestea formeaza capul epididimului impreuna cu canalul epididimar. - duct epididimar: are un traiect foarte sinuos cu o lungime de 6-7 m. Acesta continua primul canal eferent si la nivelul acestuia se deschid celelalte canale eferente. Acesta formeaza corpul si coada epididimului. - duct deferent: are o lungime de aproximativ 50 cm si se intinde de la coada epididimului pana la fundul vezicii urinare, la nivelul caruia se uneste cu canalul excretor al veziculei seminale, formand astfel canalul ejaculator. Canalul deferent prezinta trei segmente: segmentul epididimar, segmentul funicular si segmentul abdomino- pelvin. - duct ejaculator. Acesta continua ductul deferent si are o lungime de 2 cm. Acesta strabate prostata deschizandu-se in uretra prostatica la nivelul coliculului seminal. - funicul spermatic: are aproximativ 15 cm si se intinde de la capul epididimului pana la orificiul inghinal profund. Acesta prezinta un segment scrotal si unul inghinal. Continutul funiculului spermatic: canal deferent, artera testiculara - uretra
4. Funiculul spermatic - are forma de cordon care suspenda tesiculul - are o lungime de aproximativ 15 cm - se intinde de la capul epididimului pana la orificiul inghinal profund - are invelisuri provenite din structurile peretelui abdominal traversate in urma procesului de coborare a tesiculelor. - prezinta doua segmente: segmentul scrotal si segmentul inghinal - tunicile funiculului sunt: fascia spermatica externa, fascia cremastericasi fascia spermatica interna - continutul funiculului spermatic: canalul deferent, artrea testiculara, plexul pampiniform, artera diferentiala si cremasterica, plexul testiculat posterior si ramura genitala a nervului genito-femural. 5. Uretra masculina - are o lungime de 14-16 cm - calibrul sau nu este uniform - incepe de la orificiul uretral al vezicii urinare si se termina la orificiul uretral extern. - i se descriu trei segmente: a) uretra prostatica strabate prostata de la baza la varf si prezinta pe peretele posterior o creasta sagitala numita creasta uretrala b) uretra membranoasa se intinde intre varful prostatei si corpul spongios al penisului, are raport anterior cu ligamentul transvers al perineului si cu plexurile venoase vezico-prostatice. c) uretra spongioasa prezinta doua dilatatii (una la nivelul penisului si una la nivelul glandului penisului) . - uretra are o parte fixa (intre prostata si perineu) si una mobila (la nivelul penisului) . 6. Veziculele seminale participa prin intermediul produsului lor de secretiei la formarea lichidului seminal adaugat la lichidul secretat de caile spermatice. - au o lungime de 5 cm, o grosime de 5 mm si o capacitate de 5-10 ml - au forma conica, cu baza catre superior si varful inferior - are raporturi: anterior cu fundul vezicii urinare, posterior cu rectul, medial cu ampulele canalelor deferente si lateral cu plexurile venoase prostatic si vezical si plexurile nervoase hipogastrice inferioare. - sunt irigate de ramuri ale arterei vezicale inferioara si rectala mijlocie. 7. Glande bulbo-uretrale (Cowper) - sunt situate la nivelul unghiului dintre segmentul membranos al uretrei si bulbul penisului - au o culoare albicioasa - canalele excretoare au o lungime de 3-4 cm - au raport inferior cu fascia inferioara a diafragmei urogenitale, superior cu fascia superioara a diafragmei urogenitale si antero-medial cu uretra membranoasa. 8. Prostata - este un organ musculo-glandular - are rol in formarea lichidului spermatic si excretia lichidului prostatic - are o greutate de aproximativ 20 g si este un organ pelvis-subperitoneal - este localizat in loja prostatica delimitata astfel: peretele anterior: oasele si simfiza
pubiana, perete posterior: sept recto-vezico-prostatic, peretii laterali: muschii ridicatori anali, peretele inferior: diafragma urogenitala, peretele superior: ligamentele pubo-prostatice si fundul vezicii urinare, ductele deferente si veziculele seminale.
Testiculele
Testiculele fac parte din sistemul reproductiv masculin. Acestea sunt glande mixte, secretand atat spermatozoizi cat si hormoni. Spermatozoizii impreuna cu secretiile cailor spermatice si cele ale glandelor anexe formeaza sperma.
Anatomie / structura
Greutatea unui testicul este de aproximativ 40 grame iar lungimea de 4-5 cm. Testiculul prezinta la exterior o capsula groasa de tesut conjunctiv dens numita tunica albuginee. Aceasta formeaza mediastinul testicular la nivelul fetei posterioare, care trimite septuri fibroase delimitand aproximativ 250 de lobuli testiculari. Printre aceste septuri sunt unele incomplete, lobulii testiculari comunicand astfel intre ei. Fiecare lobul contine 1-4 tubi seminiferi inserati intr-o retea de fibre conjunctive laxe, celule interstitiale numite celule Leydig, celule Sertoli. In total un testicul contine aproximativ 900 tubi seminiferi sinuosi. Tubii seminiferi secreta spermatozoizii i (celulele germinative produc spermatozoizii), ar celulele intersitiale secreta androgeni testiculari. Testiculele apar si se dezvolta retroperitoneal, apoi pe parcursul inaintarii perioadei fetale, testiculele migreaza pana in scrot. Pe tot parcursul acestei migrari testiculele sunt imbracate in tunica vaginala. Testiculele sunt localizate in mod normal in scrot, unde este constanta o temperatura cu 1-2 grade Celsius mai mica decat temperatura interna a corpului, aceasta fiind esentiala pentru spermatogeneza.
2. Hormoni estrogeni
Sunt proveniti predominant din aromatizarea testosteronului si androstendionului dar sunt si secretati de testicul si o mica cantitate este produsa de corticosuprarenala. Peptide secretate de testicule: 1. Vasopresina, angiotensina II, oxitocina, corticoliberina, beta-endorfine, factori de crestere: cu rol in reglarea locala a functiilor testiculare. (toate sunt secretate de celulele Leydig) 2. Inhbibina, activina, transferina, factor de inhibitie mullerian. Activina stimuleaza secretia de FSH dar si eritropoeza. Efectele fiziologice ale hormonilor testiculari: - initiaza si mentin caracterele sexuale primare si secundare masculine Rolul masculinizant al testosteronului se manifesta diferit in functie de perioada: 1. Perioada dezvoltarii fetale: Testosteronul se secreta in viata intrauterina incepanad cu a 7-a saptamana, imediat dupa firmarea celulelor Leydig, sub actiunea HCG. Testosteronul fetal e cel care induce formarea penisului si a scrotului, testiculului si anexelor sistemului reproducator masculin. In ultimele 2-3 luni de sarcina, secretia de testosteron se intensifica ceea ce duce la coborarea testiculelor in scrot. 2. Perioada extrauterina Pe perioada copilariei nivelul testosteronului e foarte scazut. La 11 ani, GnRH nu mai este inhibat asa cum a fost pana acum, iar nivelul plasmatic al testosteronului incepe sa creasca. La pubertate si in adolescenta incep sa se manifeste efectele fiziologice ale hormonilor testiculari: - stimuleaza cresterea taliei - dezvolta fenotipul masculin - determina aparitia caracterelor secundare masculine (laringe dezvoltat, voce cu tona, itati groase, pilozitate pubiana de tip masculin, pilozitate faciala). Efecte anabolice ale hormonilor testiculari: - stimuleaza sinteza proteica - stimuleaza hematopoeza - produc retentie Na, K, Ca si apa la nivel renal. Efectele hormonilor testiculari asupra celulelor reglatoare: 1. Testosteronul reduce GnRH, inhiba LH 2. Inhibinele: inhiba secretia de GnRH si FSH 3. Activinele stimuleaza secretia de FSH Reglarea functiilor testiculare in functie de varsta: - in timpul vietii fetale functia testiculara e controlata de HCG (gonadotropina corionica umana) secretata de placenta in timpul sarcinii. - in copilarie exista niste circuite hipotalamice inhibitoare care determina existenta unei cantitati nesemnificative de GnRH. - pubertatea este perioada in care debuteaza viata sexuala a adultului. - climacteriul: apare ca urmare a diminuarii progresive a capactitatii testiculelor de a
Evaluarea testicolelor
1. Examen clinic: - anamneza - aspectul organelor genitale - caractere sexuale secundare 2. Explorari de laborator - spermomgrama - cariotipul - testul barr-Bertram (evidentiaza cromatina sexuala, normal absenta) Dozari hormonale: - dozari urinare de 17KS (cea mai mare parte a testosteronului plasmatic e metabolizat in ficat in 17-cetosteroizi): normal: 10-20 mg/dl/24 ore. - dozare gonadotropine hipofizare (diagnostic diferential intre insuficienta testiculara primara si una de cauza hipofizara) - test de stimulare testiculara cu HCG (diferentiaza hipogonadismul primar de cel secundar) - Dozare testosteron plasmatic - test de stimulare cu GnRH (diagnostic insuficienta gonadica de origine hipofizara)
Perineul la barbat
Perineul este ansamblul format din totalitatea partilor moi care inchid stramtoarea inferioara pelvina, delimitata de marginea inferioara a simfizei pubiene, ramurile ischiopubiene, ligamentele sacro-tuberoase si varful coccisului.
Anatomie/ structura
Forma perineului este rombica, avand diagonala mare intre varful unghiului subpubian si varful coccisului si pe cea mica intre cele doua tuberozitati ischiadice. Diagonala mica este responsabila de impartirea perineului intr-o portiune urogenitala (anterioara) si una anala (posterioara).
Diafragma pelvina:
Are forma de palnie si este o formatiune musculo-fasciala complexa alcatuita din muschii ridicatori anali, muschii coccigieni, muschiul sfincter anal extern si fasciile tuturor acestor muschi. Diafragma pelvina prezinta pe linia mediana o fanta oblica numita hiatus urogenital prin care trece uretra prostatica la barbati. Muschii diafragmei pelvine: 1. Muschiul ridicator anal (componenta principala a diafragmei pelvine) este alcatuit din patru muschi: - muschiul ilio-coccigian - muschiul pubo-coccigian - muschiul pubo-rectal - muschiul ridicator al prostatei 2. Muschiul coccigian 3. Muschiul sfincter anal extern Fasciile diafragmei pelvine: - fascia pelvina care continua fascia endo-abdominala. Se dedubleaza la nivelul arcului tendinos al muschiului ridicator anal intr-o foita parietala si una viscerala.
Diafragma urogenitala:
- este componenta principala a perineului anterior - e alcatuita din muschi dispusi intr-un plan superficial si unul profund, din fascia superioara si inferioara ale diafragmei urogenirale si fascia superficiala a perineului. Muschii diafragmei urogenitale: Planul superficial 1. Muschiul transvers superficial al perineului 2. Muschiul bulbo-spongios (avand origine diferita la barbat fata de femeie: la barbat are originea pe centrul tendinos al perineului si rafeul median dintre cei doi muschi iar insertia se face pe doua planuri: - unul superficial la nivelul albugineei corpului spongios si membranei care uneste corpul spongios cu corpii cavernosi penieni - unul profund: se formeaza mushiul compresor al emisferelor bulbului penian. 3. Muschiul ischio-cavernos Plan profund 1. Muschiul transvers profund al perineului 2. Muschiul sfincter uretral extern (la barbat e situat anterior de muschiul transvers profund al perineului si are trei portiuni: inferioara, superioara si laterala Fasciile diafragmei urogenitale: - fascia superioara a diafragmei urogenitale - fascia inferioara a diafragmei urogenitale (membrana perineala)
3. Muschiul ridicator al prostatei trage antero-superior prostata. 4. Muschiul bulbo-spongios comprima prin contractie bulbul penian, corpul spongios, corpii cavernosi si vena dorsala profunda a penisului, avand astfel rol in erectie 5. Muschiul transvers profund al perineului: cei doi muschi au rol in sustinerea vezici urinare si a prostatei.
Patologie asociata
- inflamatie/ infectie - tumori benigne de perineu - tumori maligne perineale - angiomiofibroblastom - ruptura de perineu (mult mai rar la barbati decat la femei)
Penisul
Penisul este organul copulator masculin. Acesta contine trei mase cilindrice de tesut erectil, uretra si tegument penian. Deoarece contine portiunea spongioasa a uretrei, are rol si in mictiune.
- are o lungime variabila, in medie 10 cm lungime si 8-9 cm circumferinta - in starea de erectie lungimea medie este de aproximativ 16-18 cm iar circumferinta de 11-12 cm. - e mentinut in pozitie de radacina si prin intermediul a doua ligamente: ligament suspensor al penisului si ligamentul fundiform. Glandul penisului e acoperit de preputiu, are forma conica, este neted si are o culoare roz iar in timpul erectiei rosie. Baza glandului e numita coroana glandului si are o circumferinta proeminenta. Aceasta e separata de insertia preputiului prin colul glandului, acest spatiu purtand denumirea de sant balano-preputial. Varful glandului prezinta o fanta sagitala numita meatul urinar cu o lungime de aproximativ 7 mm. Fatei uretrale a glandului i e descrie un sant intins intre meatul urinar si colul glandului, nivel la care se insera fraul preputiului. Tegumentul penisului prezinta o parte retractila (preputiul) si una aderenta: - preputiul acopera tot glandul la copii insa la adult formeaza doar un invelis partial al glandului. Preputiul e o plica care se intinde de la nivelul colului glandului, se reflecta la marginea libera si revine la coroana glandului. Intre preputiu si gland se formeaza cavitatea preputiala (balano-preputiala), care este un spatiu virtual. - pielea aderenta are o mare mobilitate fata de planul profund. Fata uretrala prezinta rafeul penisului, care se continua posterior cu rafeul scrotal. Penisul e alcatuit din trei cilindri de tesut erectil: doi corpi cavernosi si un corp spongios. Acesti corpi erectili sunt separati la nivelul radacinii si se unesc inferior de pubis, formand astfel corpul penisului.
1. Corpii cavernosi
- au doua radacini in perineu fixate laramurile ischiopubiene - aceste doua radacini se unesc subpubian formand trunchiul corpului cavernos, intre cele doua gasindu-se septul penisului. - manunchiul vasculo-nervos dorsal al penisului se gaseste in santul dorsal al trunchiului corpului cavernos, iar corpul spongios si uretra spongioasa se gasesc intrun alt sant de pe fata uretrala. - extremitatea libera a corpului cavernos se termina printr-o portiune efilata acoperita de glandul penisului.
2. Corpul spongios
- este traversat de uretra spongioasa - e format din trei parti: a) bulbul penisului e extremitatea proximala a corpului spongios, situat pe linia mediana, in loja peniana a perineului. Este invelit de muschiul bulbospongios iar profund, vine in raport cu diafragma urogenitala. La nivelul fetei profunde patrunde uretra b) portiune intermediara strabatuta de uretra spongioasa si care ajunge pana la varful corpului cavernos, formand astfel glandul penisului. c) glandul penisului (are o parte axiala, una periuretrala si una periferica) .
Structura penisului:
Corpii cavernosi si corpul spongios sunt alcatuiti din tesut erectil alcatuit dintr-un sistem de trabecule care delimiteaza caverne, care comunica intre ele. Acestea sunt dispuse astfel: cavernele ai mari sunt asezate central iar cele mai mici la periferie. Ele sunt imbracate in endoteliu si sunt goale, insa in timpul erectiei se umplu cu sange. Corpul cavernos e invelit de albuginee, tunica fibroasa rezistenta care trimite septuri in interiorul corpului cavernos alcatuite din fibre musculare netede, conjunctive si elastice. Corpul spongios e invelit de o albuginee subtire cu numeroase fibre elastice. Glandul e acoperit de epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat si se continua cu epiteliul de pe fata interna a preputiului. Preputiul prezinta pe fata externa glande sebacee si sudoripare iar la nivelul fetei interne prezinta glande preputiale. Invelisurile penisului (expuse centripet) - piele - tunica dartos - fascia superficiala a penisului Vascularizatia arteriala a penisului: - artere pentru organele contractile (arterea profunda a penisului, artera dorsala a penisului, artera bulbului penisului, artera uretrala toate cu originea in artera rusinoasa interna. - artere pentru invelisurile penisului (arterele dorsale ale penisului, arterele rusinoase externe). Vascularizatia venoasa a penisului - vene superficiale dreneaza sangele de la nivelul invelisurilor penisului si de la nivelul glandului) - vene profunde (vena dorsala profunda a penisului, vena bulbului penisului). Vascularizatia limfatica - limfaticele tunicilor penisului - limfaticele glandului - limfaticele organelor erectile
Ejacularea este rezultatul emisiei unor impulsuri simpatice pornite de la maduva T12-L2 si transmise prin intermediul unor plexuri nervoase simpatice precum hipogastric si pelvian, care determina emisia, proces care precede ejacularea.
Patologie penisului
- hipospadias (boala congenitala constand in deschiderea uretrei la alt nivel decat la varful penisului) - hipogonadism - patologiii traumatice (lovituri) - disfunctie erectila - boala Peyronie - priapismul (penisul nu-si mai revine din erectie) - fimoza (nu se poate realiza decalotarea) /parafimoza (nu se poate face recalotarea, apare ca o complicatie a fimozei) - prurit genital (provocat de diferiti agenti infectiosi)
Prostata
Prostata este un organ musculo-glandular al carei rol este de a forma lichidul spermatic si de a excreta lichidul prostatic.
Prostata e strabatuta de patru canale: - uretra prostatica - canalele ejaculatoare - utricule prostatica Aceste canale sunt responsabile de aparitia lobilor prostatici: - lobii laterali (drept si stang) - istmul (legatura dintre cei doi lobi laterali) - lob mijlociu - lob posterior Vascularizatia arteriala a prostatei - ramuri vezico-prostatice (cu originea in artere vezicale inferioare si artere rectale mijlocii) impartite in: a) ramuri capsulare- superficiale b) ramuri trabeculare- profunde Vascularizatia venoasa - are originea in capilarele periglandulare - formeaza plexul venos prostatic (comunica cu plexurile venoase retro-simfizar, vezical si rectal) Vascularizatia limfatica Se diferentiaza: - o retea limfatica in interiorul acinilor glandulari - o retea limfatica perilobulara (formata din anastomoza retelelor din interiorul acinilor cu cele vecine). - retea peri-prostatica (formata din anastomoza vaselor mai mari din retelele intraprostatice). - vasele limfatice colectoare (formate din reteaua peri-prostatica). Acestea sunt impartite de catre Maurice in patru pediculi, in functie de vasele sanguine pe care le insotesc: a) pediculul iliac extern b) pedicul iliac intern (hipogastric) c) pedicul posterior d) pedicul inferior Prin intermediul acestor pediculi se stabilesc anastomoze cu vasele limfatice ale fundului vezicii urinare, ampulei canalului deferent, ale veziculei seminale si ale rectului. Inervatia prostatei: - plexul prostatic (ale carui ramuri provin din plexul hipogastric inferior) - nervii au fibre senzitivo-motorii
pelvine. La acest nivel se gasesc plexurile venoase prostatice si plexul hipogastric inferior. - baza: raport cu colul vezicii urinare - perete superior: ligamente pubo-prostatice, fundul vezicii urinare, veziculele seminale si ductele deferente.
Patologia prostatei
- adenom de prostata (leziune benigna ce consta in hiperplazia acinilor prostatici si a stromei, sub influenta hormonilor androgeni care apare la aproape toti barbatii de peste 50 de ani). Prostata apare marita, cu o greutate de pana la 200 de grame. Consistenta acesteia este elastica, culoarea este alb-cenusie, cu zone galbene. Uneori poate avea un aspect microchistic din cauza dilatarii glandelor. Microscopic este o proliferare glandulara adenomatoasa, cu glande hiperplazice, uneori cu proliferari papilifere in lumen. Prolifereaz se asemenea si stroma, fibrele musculare netede, uneori poate fi prezent un discret infiltrat inflamator cronic limfo-
Spermatozoidul
Spermatozoidul
Analiza spermei (spermograma) Spermograma este un test de fertilitate masculina care verifica cantitatea si calitatea spermei barbatului. Analiza spermei este parte integranta dintr-un grup de teste folosite pentru a verifica fertilitatea cuplurilor....