Pnul ZuvrHor

TEXTUL $r PUBLICUL
Auerbach sublinia, la vremea lui, cAt de important este puncful de vedere al publicului pentru Poeticd. De curAnd, E. Kohler, R. Jauss gi H. Weinrich au revenit, sistematic, asupra acestei chestiuni', care, dealtfel, in practicd, in analiza unor anumite pd(i ale corpusului, at|md mai greu decAt in a altora: aceste deosebiri lin de starea documentdrii noastre gi nu au nimic de-a face cu principiul insugi. Textul pare sd se adreseze intotdeauna unei colectivitbti ca atare, nu unui individ sau unui agregat de indivizi izola\i. in cazul c6ntecului despre sfinli, al cdntecului de gesta, aljocului liturgic, avem de-a face cu o evidentd confirmatd de acele oiez (,,asa:,lta1i") care puncteazd poemul. inchinarea din cdntecul curtenesc se adreseazh, sub numele destinatarului, curlii, care va judecainsugirile operei. Prinful cdruia i se dedicd multe din lucrdrile narative sau didactice nu este atAt un cititor dorit, cit mai ales clientul care a fbcut comanda qi care, in felul acesta, in{elege sd-gi slujeascd gloria gi sd instruiascd societatea al cdrei centru este. E probabil ca nici unul din textele medievale ajunse pina la noi sd nu se fi adresat comunitdlii celei mai vaste, cea care ar fi cuprins totalitatea popula{iei capabile sa priceapd limba acestor texte. Insugi faptul cd au fost scrise ar fi un indiciu cd au fost destinate mai curdnd unei clase privilegiate. Numai cd,in cazul de fa!d, folosirea noliunii de clasi nu este simpl[: chiar dacd, a$a cum probabil s-a intAmplat, marile mase omenegti au cunoscut prea pulin din majoritatea textelor noastre, acestea se adreseazd totugi unui public foarte diversifi cat. Din informatia noastrd lipsegte un element capital: nu gtim ce^funcJie globald a indeplinit poezta in aceastd societate? Datele sunt putine gi fragmentare'. Suntem silili sd ne oprim la generalitd\t, prea pu{in consistente ca sd poat[ permite cuprinderea serioasd a faptelor: unele tradilii poetice par sd aibd o conota{ie socjald, corespunzdtoare poate unei finalitdli: predominant cavalereascd (in cAntecul de gesta sau predominant populard (in multe ,,fabliaux"-uri), predominant laicd (in roman) sau predominant clericald (in diverse poeme didactice)3. Din aceste distinc{ii, mult timp socotite a fi fost stabilite o datd pentru totdeauna, ast[zi nu mai poate fi nimic luat foarte in serios. Masa populaliei laranegti gi-a transmis probabil timp de secole numeroase tradi{ii folclorice: din acestea nu mai
percepem in textele noastre decdt prea puline urrne, greu de identificat. Textul brodeazd pe urzeala multiplelor relajii umane care, in experientatrditd, au ftrd indoiald. cdnd concordante, cAnd contradictorii. Pe acest fond, textul incearcd sd fost.
de poeticd medievald, Bucuregti, Univers, 1983, pp. 56-87. Auerbach, 1957; Kdhler, 1963 9i 1964a; Jauss 1967 9i l97l; Weinrich,196l; Gallais, 1971, p. 55. 2 Cf. Roussel, 1957; Benton. 1961: Legge, 1963.
*

inr"rror"

Delbouille,

1970a.

-l-

stabileascd o comunicare, tot timpul am6natd gi reluatd, care, dupl o vreme, ajunge sd se integreze acestor relalii modificAndu-le intrucdtva calitatea. Textul, in principiu, este dereglare, incdlcare; dar intr-un univers in care schimbdrile de orice naturd se desfEgoard pe perioade foarte lungi incdlcarea este, ca s[ zicem aga, recuperatd de reguld, chiar in clipa in care se produce. Intr-o foarte mare mdsurd, in evul mediu, orice poezie se inalld ca un glas ce laudd sau condamni o colectivitate, dar o face chiar in numele acesteia. Astfel, decodarea textului constituie pentru cel ce procedeazl. la aceasta un act dramatic gi linigtitor in acelagi timp, o cdl[torie dus gi intors in linutul unei recunoagteri, distan]are gi comuniune. Comuniunea poetului cu auditorul sdu, fie in realitatea omogend a unui 'grup uman (cdtre aceasta au tintit, de pildd, cdntecele trubaduregti), fie in nostalgia unei armonii mitice, compensatoare pentru risipirea cotidiand (de exemplu, cdntecele de gesta), fie, in sfdrgit, prin mijlocirea unei referiri la cine gtie ce transcendenld (poezia de origine liturgicd). De fapt, aceste diferite proiecte se interfereazdmai mult sau mai pu{in, iar realizarea lor se opereazd in doud modalitdli deosebite, uneori (ca in roman) combinate: in virfutea unei stilizdri de fragmente de experienld promovate astfel la o demnitate tipic5; sau, dimpotrivd, dintr-o voinld aproape esoteric5, ce respinge orice figuralie, restrAngAnd zona comunicarii la un mediu ingust pe care acest artificiu tinde sd-l inchidd asupra unei perpetue aluzii ambiguie la el insugi. O culturd cu caracter arhaic, cum este in parte aceea a el'ului mediu francez, de indatd ce dd naqtere unui text care gi-o asumd, capdtd in general, in acest text, doud funcliuni greu de deosebit: una, relativd la o anumitl percepere a sacrului, alta, lipsitd de aceastd inclrcdturd misterioasi. De aici poate sI rezulte o echivocitate profundd, proprie faptului poetic medieval, gi care ne interzice sd ne reprezentdm modul ei de receptare cu ajutorul unor analogii luate din civilizalii de alt tip. N-ar sluji la nimic dacd am prezenta aceastd echivocitate ca o fazd a evoluliei poetice, corespunzdnd unui moment tulbure al istoriei, cdnd func1ii ancestrale, inca neabolite, ar mai exista aldturi de funcliile noi: nimic nu sprijind o asemenea ipotezd pe care, dimpotrivd, permanenta tradiliilor latine o infirmd. Este mai bine, pur gi simplu, sd se constate, in sincronie, o ambiguitate func1ional[, o diversitate fundamentald a rela]iilor dintre poezie gi auditorii cdrora li se adresa. Aceeagi ambiguitate se regdsegte la nivelul a ceea ce trebuie sd numim ,,mentalitdti": acel quid, realizat parcd. ,,en creux" de citre descrierea unui sistem de semne, a cdrui proiectare psihologica este, degi de fapt alcdtuiegte baza afectivd gi intelectuald pe care se desprind efectele de sens. Textul dd la iveald ceva din agteptarea destinatarului sdu. Confecfionarea cAntecului sau a romanului, ca gi confeclionarea statuii sau a bisericii, nu este determinatd doar de nigte deprinderi de atelier, ci gi de schemele mentale cu ajutorul cdrora va fi glndita gi condusd aceastd operaliune. Dincolo de textul medieval se percepe, prin el, o nevoie de ralionalitate, o ndzuintd citre ordine, o ordine impusd de cdtre spirit, nevoia unui univers conceptualizat. Mijloacele utilizate amintesc bricolajul; scopul in care sunt folosite presupune gustul pentru lucrurile la care se muncegte muJto. Acliunea concretd se deosebegte de ideea care s-ar zice cd o insuflefegte printr-un contrast constant; fapta se deosebegte de teorie. Dar ce importanfd are: aceastd, raliune (,,raison") profundd (in franceza veche cuvAntul insemna gi ,,socoteald", ,,discurs") nu este atat unificarea lumii, cdt umplerea ei. GAndirea se
4

Cf. Focillon,1965,II, p. 333.

r48

reflectd intr-un univers fdrd viduri, unde fiecare elernent igi asumd o funclie despre care abia de ne intreblm cum se armonizeazi cu celelalte. De aici tendinla de a primi orice mesaj ca pe amintirea vreunui rit, sau ca pe o inv5ldturd morald mai curAnd dec6t ca pe un

indemn la intervenlia directi. De aici o inclinafie cdtre conservatorism; dar 9i un optimism fundamental, credinla intr-o anumitd mdrginire a omului gi a cuvAntului sdu, intr-o naturd sprijinita de dumnezeu: chiar cdnd, incep2nd din secolele XIII, XIV, optimismul cedeazd,, imaginea unui univers de calitili concrete, sustinute de structuri indivizibile gi ierarhice, ce-gi au originea intr-un principiu etern de coeren!5, va supravietui..Lumea define un adevdr global, care nu se diversificd decdt in etape 9i parcd in subdiviziuni, in aga fel incdt din fiecare cuvdnt, din fiecare text apar axele de referinfd. Avem de-a face cu ceea ce Lotman numegte o cultur[ paradigmaticd, o culturd cu nivele limbajul celuilalt, intr-un j_oc inepuizabil de reciproc izomorfe: fiecare s nimic absolut imprevizibil5. insa, tocmai de oglinzi, dar unde totu$i nu aceea, o astfel de cultura rdmAne relativ inchisd, se opune cu strdgnicie nonculturii, pe care o reprezintd, dupd circumstanfe, ereticul, pagAnul (dar nu nebunul). ideea 9i indrdzneala de a gAndi sau a te purta in mod intolerabil. Doar cu preful unor lungi etbrnrri menite s-o supund limbajului convenit, s-o integreze izotopiei acestuia, noutatea sfhrgegte prin a intra in ceea ce Jauss nume$te ,,orizontul de aqteptare"o. Timpul in care se opereazd receptarea textului continud un trecut in care orice adevdr igi gasegte originea: cu toate acestea el este producdtorul unei acumuldri de invd{dtura, al unei gtiinle gi al unei rectitudini a cdror totalitate aparline viitorului. Spiritul valorificd simultan memoria qi predicfiunea. De aici, distrugerea duratelor, integrarea trecutului in prezent, gi a monstrului in experien{a cotidiandT. Timpului nostru mdsurat gi desacralizat, conceput ca un destin ce trebuie cucerit, i se opune un timp scandat, reztltat al unor repetilii semnificative: acestea, in gdndirea speculativd de atunci, nu se inchid cu totul asupra propriului lor ciclu, ci, potrivit mentalitblii comune, tind neincetat cdtre acesta. Astfel, chiar din secolul al XII-lea, intervin schimbdri, parliale deocamdatd, confuze: din acel moment, unei poezii ce pare extravertitd, indreptatd cdtre o progresie imprevizibild, i se opune o poezie sprijinitd pe ecou gi paralelism. Oricum, inventatorii primelor ceasornice mecanice, in a doua jumdtate a secolului al XIV-lea, urmlreau nu at6t numdrarea ceasurilor z1lei, cdt ."p.odr""."a migcdrii eterne gi circulare a astrelor8. Istoria nu este decAt o aprofundare a memoriei prin ingrogarea prezentului gi proiectarea lui in viitor ca o cregtere de existen!6. Ea este conceputd ca mediu in care se situeazd grupul social gi, in Pcelagi timp, ca unul din modurile potrivit cdruia acest grup se percepe gi se cunoagte. Inchisd, incheiatd, ea este totugi progres cdtre un lel gi speranjd a unei desivArgiri'. Tempus senescit, potrivit unui adagiu, interpretabil ca un contemptus mundi gi totodatd ca o promisiune: ambele
interpretdri au constituit argumentul arhetipal al unei intregi poezii de inspiralie morald
t Lotman, 1968a;cf. Paris, 1969,pp. 166-167; cf. Badel, t969,pp. 221-223. u Jauss, 1967,p.36. 7 Frappier, 1964; Jodogne, l964a; Badel, 1969, pp. l4l-1451' cf. Lotman, 1969, p.209 Cilento, I 961 , pp. 283-289; Gandillac, I 968, p. 1 0.
o

9i

Barzon. etc.. 1968. Cilento, 1961, pp. 283-289; Gandillac, 1968,

p.

10.

149

echilibmlui formelor gi greutatilor, in mod necesar sprijinita pe rationament gi calcul. Castelele gi bisericile ,,domind", in toate sensurile pe care vom dori sa Ie ddm acestei expresii, viala publici din secolele XI, XII gi XIII. O parte din celelalte texte gi din poezie gi-au gdsit in aceste locuri exemplare, dacd nu originea, cel pulin un spa{iu de desfbgurare pentru multd vreme. Este cunoscut rolul jucat de aranjamentele numerale in compunerea marilor ansambluri literare gi chiar in combinarea microelementelor codului: ceea ce, abuziv, a fost uimit,,simbolismul numerelor". Prin acest mijloc, textul ii propune ascultdtorului sdu o imagine mobild, imagine ce se cere tot timpul reinterpretatl, despre musica cosmicd. Strdvechea gi minunata Chqnson d'Alexis, unul din cele mai vechi poeme in limba francezd, se compune din 125 de cuplete de cdte 5 decasilabi: 5, dublul lui 5, patratul lui, cubul lui, 5 la puterea apatra oferd elementele unui montaj aritmetic in care se interfereazd, gi alte serii, constituite pe baza lui 17,23 gi 33. Arhaiui euant li solleiz, un frumos poem imnic unde sunt comentate citeva versete din Cdntarea cdntdrilor, este construit ca o inmultire alui 7 cu 4, adicd,2S, desemnind (intocmai ca un cuvdnt compus) virginitatea Mdrieir'. Reducerea unei idei, a unui fapt, a unei scene, a unui ansamblu la 3,4,7,l0 sau ll aspecte, trdsdturi sau capitole. Orice cifr[ este susceptibild de a cdpdta o valoare semnificativd. Dar predomind numerele de la I la 9, apoi 10, 100 gi multiplii lor. in acest caz, numdrul are labazd mai curdnd un mod de

didactica, de-a lungul a trei sau patru secole. Oricare ar fi enunful, se incearci integrarea lui in aceastl istorie ca si i se confere autoritate. Aga se explicl procedeele poetice care se adreseazd neincetat ascultdtorului, il apostrofeazd, il silesc sd intervind activ in existen{a textului: ca acele ,,c[r]i" la care trimite Chr6tien de Troyes, luate, zice el, din biblioteca de la Sfintul Edmond (Guillaume d'Angleterre), de la Sfintul-Petru din Beauvai s (Cligds) sau date de contele de Flandra (Perceval); afirmare a vechimii unei gtiin{e, a intinderii unei rumori publice; demonstratii de veridicitate. Oricum, textul se referb la o quctoritas, pe care poate sd qi-o incorporeze sub formd de citat de o autenticitate uneori indoielnicd, dacd avem in vedere criteriile noastre modeme. Poelii de limbd latind au folosit aga-zisa tehnicd versus cum auctoritate: fiecare stroft incepe sau se terminl cu un vers luat de la un clasic. Limba r,.ulgard cunoagte qi ea un procedeu asemdnltor, dar mai pulin sistematizat: introducerea unor dictoane sau expresii proverbiale in punctele de articulare a textului. Prin aceste intoarceri permanente, prin aceasti literaturd in literaturd, va fi manifest satisfdcut5, sanctionati, justificatd, agteptarea unei colectivit5li pentru care poemul, in virhrtea unei opozitii radicale cu ceea ce nu e, este intotdeauna adevdrat. Aceasti colectivitate nu are ,,gust", in sensul acceptat de un anumit estetism modern; are insd o preferin!5 pentru decor, pentru coloratia pestrild, pentru marchetdrie gi pentru toate tehnicile, uneori deosebit de elaborate, asigurAnd varialia. Nu se poate uita cu totul cd Occidentul din vremea aceea a adoptat, gi incd cu ce patimd, jocul de gah. Orice produclie este artizanald,, strAns legatd de meserie prin obiceiuri, dar oricind gata sd fie contestatd de o curiozitate foarte ascutitd, ce te indemna sd experimentezi, sd diversifici formulele, sd te inspiri din ,,trucurile" vecinului. in aceastl privin!5, textul poetic prezinld,, in uzajul public, o oarecare analogie cu lucrarea de arhitecturdl0, extrasl din piatra cu ajutorul unei munci manuale incete gi anevoioase, supusl inevitabilei sanctiuni a

" !.O:ti Bulatkin.

li
150

1964.pp.254-263;Fociilon, 1965,r,pp.14,224-23i,250, 1959, Smeets, 1962.

ei rr,

pp. 168, 202,235 si333

percepere decdt o conceplie filosoficdr2. El line de o paradigmd, la nivelul unei semnificalii in principiu imuabile, jar evenimentele au o sintaxd realizdnd diverse variante: insd numdrul este unul din factorii acestei sintaxe. Totugi, primul aspect predominS; numdrul scoate in evidenld relaliile primordiale intre calitilile acesteia mai curdnd decit dimensiunea cantitativd a lumii; este cazul proporliei de aur din care s-au inspirat atAjia lduritori de opere. Un alt contrast revelator: slaba capacitate descriptivd a imaginilor literare medievale se asociazd cu omniprezenla vederii; omul deschide ochii asupra naturii, a cdrei unicl funclie pare sd fie aceea de a sluji drept cadru acliunii lui. Verbul a vedea, in nenumdrate formule, joacd, in cele mai multe texte poetice, rolul de prezentator universal. A fost, de asemenea, remarcatd importan{a motivului luminii in toate genuriler3: generalizarea unor microsisteme lexicale ca zi/noapte, clar/obscur, nofiuni ca zori, aur, bdlai, strdlucirea armelor, locus amoenus, frumusetea femeii. Imaginile particulare igi tra-e ,,adevdrul" lor perceptibil din acest soi de luminozitate rdspAnditd pretutindeni, emandnd din urzeala textelor, strdlucind prin elementele mesajului ... tot a$a cum Natura, chiar cdnd este ostild, nu are nici un mister atdta weme cdt strblucegte lumina zilei. Er,ul mediu nu cunoa$te atitudinea desemnatd, in tradilia european[ ulterioarS- de expresia artd pentru artl,. Poezia acestei epoci 1ine, ce-i drept, prin unele din aspectele sale, de ceea ce inlelegem prin noliunea, de altfel confiz6, de literaturd. Insd, printr-un alt aspect, fdrd indoiald cel mai viu resimlit de cdtre oamenii din vremea aceea gi cel mai explicit funclional, ea nu este lipsitd de asemdnare cu happening-ul din vremea noastrdspontaneitate ce se inventeazd singurd pe mdsurd ce se exprimd, gi chiar cu o psihodrama in care membrii unui grup aspird sd scape de unele frustrdri individuale sau colective: poezia aga-zis curteneascd, in epoca ei cea mai veche, pare sd fi jucat tocmai acest din urmd rol. Cel mai pertinent caracter general al poeziei medievale este (poate) aspectul ei dramatic. De-a lungul intregului ev mediu, textele par sd fi fost destinate, cu rare excepfii, funcliondrii in condilii teatrale: ele constituiau comunicarea intre un cdntire! sau un recitator sau cititor, gi un auditor. Textul are, literal, un,,rol de jucat" pe o sceni. Pe ascultdtori ii intereseazd, mai intli de toate, ca rolul sd fie bun, iar jocul izbutit. Dintre factorii care au determinat emergen{a diverselor coduri poetice intre secolele IX 9i XII, nu putem subestima importanla memoriei gi a vocii ca mijloc principal de transmitere. De aici necesitatea procedeelor mnemotehnice care capdtd valoare funcjionald gi din care decurg tendinle textuale determindnd alegeri gi constrdngeri deosebite: o esteticd ce se opune in bloc aceleia care, in secolele urmdtoare, a evoluat sub influenla unei ,,sldbiri continue a modalitdlilor auditive ale comunicdrii literare"ra. Astfel, in primele sale veacuri, civilizatia medievald line in mare mdsurd de tipul de culturi cu dominantd oral5, descrisd in mai multe rAnduri''. Chiar cAnd, incepAnd cu secolul al XII-lea, gi mai ales cu al XIII-lea, acest caracter se estompeazd treptat, formele poetice ii poartd unna ca o ereditate, ale cdrei sechele au subzistat cel pulin pdnd in secolul al XV-lea.

'' Tschirch, 1959; Lotman, 1968b, pp.24-27 '' Frappier, 1968.

ra

'' Lord,

Genette, 1969,p. 124. 1960, pp. 198-219; cf. Vinaver,1970,p.69

151

Un text se face in timp. Se scrie in spa{iu, iar noi, modemii, il citim tocmai ca spagialttate. Pand in secolul al XY-\ea, contemporanii 1-au ascultat; insd audierea rdmAne pur temporal6. Totugi, cu exceplia ,,marelui c6ntec curtenesc", diferitele coduri poetice medievale tntegreazdprocedee ce permit producerea unor echivalen{i ai senzaliei spaJiale. Uneori, aceste procedee sunt legate de condilionarea materiald a operei. Canl cel mai limpede este acela al ,jocului" liturgic, care se inscrie intr-un spaliu arhitectural; dar 9i cdniecul de gesta se situeazd in piaja sau in curte, unde privitorii sunt interpelafi; romanul, in iatacul doamnelor;jocul dramatic, intr-un loc din oraq. Spaliului extern ii corespunde un
spa{iu intem, generat de o razdvizuald sau sonor5, care, deplasAndu-se in operd, o dezvdluie necontenit sub unghiuri diferite, succesive gi rareori puse in perspectiva. in ciuda caracterului s[u uneori rafinat gi a difuzarii relativ slabe, poezia medievald se inrudegte astfel cu modernele mass-media mai curAnd decAt cu o literaturi destinatd consumului individual prin lecturi. Ceea ce inlelegem noi prin acest din urmd cuvint (o activitate pur oculard) nu pare sd se fi intdlnit inainte de secolul al XV-leaChiar gi lectura solitara, practicatd de invi1a1i, comporta o rostire a textului cititr6. Sensul

circula de la om la om pe cale orald; vocea delinea monopolul transmiterii: vorbire suverand, emanalie a Cuvintului, obiect de credinfd. Textul pe care-1 poarti se adreseazd unui public format de artele reprezentative gi de rituri: privire gi gest; vocea venea cu cea de-a treia dimensiune a acestui spaliu, pentru o societate practic analfabetd: in Franla, la sfArsitul secolului al XV-lea, numdrul indivizilor in stare sd citeascd" era de cel mult patruzeci de mii din cincisprezece milioane de locuitori. Aluziile fbcute neori, in secolul ul XIII-I"a, la rdspindirea de pamflete scrise, tr-ebuie fdrd indoiald inlelese ca un indemn la declamalia public5, la vreun joc al corpuluirs. Prin urmare, datoritd insuqi modului de circula{ie a produsului poetic. un dublu factor se afla integrat in el; factor de altfel greu de apreciat gi de situat de cdtre noi, care nu dispunem decAt de fala scrisd a textului: pe de o pafte, sunetul (cAntecul sau doar modulaliile glasului); iar pe de alta, gestul, mimica. Poeziamedievald se prezintd ca produs al unei activitdti mimetice, pornitl din nevoia de comunicare colectivd, de felul cAntecului coral gi al dansului, mai curdnd decAt ca produs subordonat dorinlei de a percepe gi a manifesta calitdlile specifice obiectului sdu. ce privegte dimensiunea muzicaTd a poeziei medievale, suntem foarte in """u inegal informali. Despre unul din genurile arhaice cele mai inrdddcinate in tradifia domeniului francez - epopeea - nu gtim decAt cd era cAntat sau psalmodiat: orice precizare este conjecturald. Partea ce-i revenea muztcii in teatru nu este prea bine stabilitd; interpoldrile lirice pe care le comportd anumite romane erau probabil destinate sd fie cAntate; gi aga mai departe. in dinamismul care, folosind elementele codului,
alcbtuiegte,,textul", intervine o inten{ie m:uztcall. Este, agadar, necesar (spre deosebire de ceea ce se petrece in studiile despre literatura modernd) si definim poezia nonmuzicald raportdnd-o lapoezia muzicald, nu invers. in lipsa informajiilor ce-ar umple unele goluri datorate hazardului istoriei, este cel pulin prudent, sd adoptdm un punct de vedere care nu inldturd a priori necunoscuta melodicd din orice text studiat. Cadenfele vocale, cele ale ritmul tematic au compus o polifonie greu de perceput ca ansamblu, dar de care
-eestului,
r6

Marichal, 1968, pp. 457458. '^ Gossen, 1957 , p. 437 rs Freeman-Regalado, 1970,p. 107.
.

r52

re
20

Mengaldo, 1968, P. 39'

Poerck, 1963, PP. 3-16'

''

1964;cf'Siciliano' 1968'pp' 105-135' Riqrr.., 1957;Rychnel,'suotTyssens'

putea ca modul de consumalie sa fi rdmas acelagi pAnd cdtre anul 1300 qi chiar mai tdtzit: audierea unui recitator care psalmodia textul dupd o schemd melodici destul de simpld gi care, de bund seam5, igi sublinia efectele cu gestul. Cu Guillaume de Machaut, apoi cu Antoine de La Sale, situatia se va schimba in mod ireversibil22. Cu alte cuvinte, in textul poetic medieval, enunful nu poate fi disociat de enuntare, iar aceasta din urml implicd factori personali sau situationali strdini (in parte) sistemului lingvistic. Gestul gi vocea constituie, pentru text, o anumitd modalitate de a fi prezent. In felul acesta, funcfia situalionald a limbajului este putemic valorificatd, intrucdt ea rezultd. dintr-o tensiune impusd discursului pentru a se depdgi gi a ajunge cdtre ceea ce este greu de spus, sensibil, cdtre actiunea transformatoare23. itr epoca cea mai veche a istoriei sale, poezia medievala de limbd l'ulgarl se aseamdn5, de departe, cu japonezul n6, unde toate elementele textului, de la zgomotul instrumentelor pAnd la tonul vocii gi la debitul discursului, participa la stilizare gi 1in de aceasta. Totugi, evul mediu occidental nu a atins niciodata perfec{iunea totalitelii formale. Poate cd a fost prea devreme ademenit de prestigiul scrisului, de o naturd diferitd. Pentru noi, textul se identificd cu cartea. obiect fabricat. material. vizual. Pentru majoritatea oamenilor din er.ul mediu gi in cea mai mare parte a acestei epoci, textul este obiect auditiv, prin urmare fluid gi mobil. Oralitatea gi scrisul se opun cum se opune continuitatea discontinuitdtii. teoria, practicii. in veacurile XIV gi XV, s-a produs o confuzie intre cuvintele autor Si actor: oricare ar fi sensul in care s-a operat aceastd atractie paronimicd, fenomenul nu este lipsit de semnificafie. A existat totugi cartea latineascd. Chiar 9i la sfArgitul secolului al XV-lea, gaptezeci qi cinci la sutd din textele tipirite vor fi scrise in limba latind. Manuscrisele in francezd' nu sunt relativ numeroase decdt incepind cu secolul al XIII-lea: imbdtrdnirea limbii gi a modurilor poetice constituie, {Erb indoial5, cauza care a determinat transpunerea in scris a multor lucrdri compuse intr-o epocd mai indepirtatd. incep sa se constituie mici biblioteci: limba vulgara nu apare decAt accesoriu; cele mai multe cdr,ti sunt in latinegte. Culegerile de texte franceze sau provensale au, cel mai adesea, caracterul de antologii, in general destul de incoerente, gi sunt alcatuite de copist dupa indicaliile gi modelele date de client: in aceste canri, scriitura nu are decAt o importanld secundard. Regulile dupd care se fbceau manuscrisele latinegti nu s-au aplicat niciodatd limbii vulgare. Orice va fi fost, ceea ce pune capdt acestei tradilii nu este atAt activitatea copistului (chiar cdnd este relativ industializatd, cum apare in secolul al XY-\ea), cdt rdspindirea tiparului (aga cum este cazul in Franja, dupd 1470). Acesta dd ultima loviturd universului perceput de toate simgurile omenegti, il disociazd, il reduce la o perceplie vizuald gi -elobal lineard. Semnificalia scrisului se schimb[2a. Rezultat al unor necesitdli pedagogice, al unor factori tehnologici, economici, sociali, pregdtitd incetul cu incetul de cercetdri risipite prin Proventa, Jdrile-de-jos, Renania, tiparul impune reconsiderarea culturii sub toate aspectele ei. .,Inventarea" lui incheie emblematic o lume. ,,Evul de mijloc" este er.rrl de dinainte. tt \\tilliams, 1969; Kristeva, 1970,pp. 139-140. tt Lef"btre. 1966, pp. 269-270. " Paris. 1970. pp. 20-33 cf. Kristeva, 1970,pp.146 148. 154

in afara cdtorva caztri rare, nici un text medieval nu ne-a fost transmis doar prin tipar: chiar dacl au fost tipdrite, c6nd este vorba de texte dinainte de 1500 (poemele lui Villon, de pilda), munca tipografului a fost precedatd, gi uneori chiar 9i
Este vrednic de notat c6, urmat6. de manuscrise25.

Poeziamedievald este poezie-in-situalie: iar aceastd situalie este inscrisd in cod la

adAncime atdt de mare, incAt indicii care trimit explicit la ea sunt extrem de pulin numerogi in text. Relalia text-auditor implica o confruntare concret5: un dialog real intre personajele oferite vederii gi contactului reciproc. in felul acesta, poetica medievald este o poeticd a efectului: ea tinde sd satisfacd o agteptare, hic et nunce, iar aceastd agteptare comportd constante cunoscute, care intrd in joc.

Cunoagterea autorului de cdtre cititor joacd adesea, in epoca modern6, un rol, dealtfel destul de obscur, in decodificarea operei. Situalia medievald este mult mai limpede. Mai curAnd decAt un autor, cel care ascultd textul vede un vorbitor, despre care gtie prea bine ce este; iar acest vorbitor folosegte un cod in care se afl6 angajaLir relalia care ii 7eag6.; el gtie, daci nu in ce mdsurd va fi satisiEcut, cel pulin cdreia dintre intrebdrile pe care gi le pune el insugi ii va rdspunde textul ce i se cAntd sau
oarecare se recitd. in felul acesta, ,,valoarea" produsului poetic line mai pulin de folosire 9i consumare, care sunt modurile lui de existenld, decit de insdgi munca ce l-a investit intr-o materie cunoscutd. Doar acel tip special de povestire (,,r6cit"), pe care noi il numim roman, gi care gi-a gasit forma proprie in a doua jumdtate a secolului XII-lea, se abate pulin de la aceastd reguld. Voin{a-de-a -cdnta, vointa-de-a-recita provin dintr-un acord profund 9i dintr-o unitate de intenlie cu voinfa-de-a-asculta a grupului uman. Solidari cu colectivitatea care ii face sd trdiascd, cu cultura gi istoria ei, autorul gi recitatorul operei (distincli sau identici, oricum ar fi) participa intens la ideologia comund, impdrtlqesc gusturile celor cdrora li se adreseazi. Noutatea pe care o introduc uneori poelii se ascunde sub aspecte bine cunoscute: sub continuitatea aparentd a formelor se schimbl confinutul, sau invers.

Creatorii codului poetic trubaduresc au imprumutat elementele fundamentale ale sistemului lor metaforic de la relaliile feudale: faptul cd femeii i se spune senior nu schimba, fbrd indoiald, mare lucru in moralurile momentului, dar, cu vremea, 9i prin
mijlocirea acestui limbaj, sensibilitatea europeani a fost zdruncinatd. Gdsirea unei forme pentru acest talmeg-balmeg exotic adunat din povegtile bretone despre cazantl abundenlei nu a fost posibild (in ciclul romanesc al Graal-ului, in secolul al XIII-lea) decdt dupi ce aceste pldsmuiri au fost incdrcate cu idei religioase gi cu preocupdri liturgice de care, pe vremea aeeea, clericii se ingrijeau mai inainte de orice. Nu trebuie sd ne l5sdm ingelali de liniile - specioase - de clivaj, care uneori se deseneazd intre poefi, sau intre poet gi public. De pildd, opozilia intre cleric gi cavaler, adevdrat topos literar: aceasti opozilie corespunde unei deosebiri reale, trditd in mod simplist in sAnul acestei societdli; totugi, ea nu face decdt sd manifeste dualitatea fundamentali a culturii medievale: prezen\a unei tradilii latine incomplet asimilate in sAnul unanimitdlii culturale, ins[ aceastd dualitate este atdt de fireasci pentru lumea medievald, incdt ea nu dd naqtere decAt unor tensiuni superficiale, gi nu reprezintd o fisurd in omogenitatea grupului social, ci mai curAnd dublul aspect al unei unitdti. Textul indeplinegte o funclie conservatoare fa!6 de

" Cf. Febvre-Martin,

1958; Micha, 1964.

pp. 207-210155

r
mediul cultural care l-a produs gi asupra ciruia actioneazd la rAndul sdu. Dus de vitalitatea grupului, poetul int[regte coeziunea acestuia. Sarcina lui este sd aplice regulile unei arte venerabile, care, dacd nu ar respecta riturile invd\ate, qi-ar pierde iegitimiiatea. Datoritd lui, discursul comun este asumat in formele limbajului poetic, ii principiu nealterabile: stabilitatea lor il feregte de contradicliile realului, dacd nu chiar de mizeria psihologicd a unei societati ldsatd aproape fhrd apdrare in voia forfelor cosmice. Se intimpld, desigur, ca in sdnul acestei unanimitlli sI se producd o sciziune: societatea nu este monoliticd, insl este vorba de o sciziune intre grupuri, nu intre un individ gi un grup: poate cd in felul acesta s-a format poezia trubadurilor. La rigoare, grupul se restrAnge gi nu mai este decAt o coterie, a$a cum pare sd reiasd din insdgi existenla-unor forme, ,jeuparti" sau ,,fatrasie"'6. Totugi, natura relaliei dintre trubadur iau truver gi cu(ile pe care le frecventeazd este deosebitd de aceea dintre povestitorul satului gi auditorul sdu. Cel mult, cAnd ba'f sociologici se reduce, dependenja economicd a poetului poate sd devind mai strAns5. Insd inainte de secolul al XV-lea, gi chiar gi atunci doai exceplional, nu se intdmpld ca aceastd legdturd sd ia un caracter intr-adevdr comercial. Intr-o formd daca nu cu totul rigidd, cel pufin puternic marcatd, texfitl izoleazit ermetic de lumea experientei o fictiune coerentd ce reflectd fragmente mari din aceasta. Desprins de realul cotidian, ascultdtorul face un transfer de realilate mult mai puternic ai mai eficace decit intr-un dialog obignuit, unde opozilia intre conlinutul discursului gi referentul sdu este mai putin explicitd. Acest transfer provoacd la ascultdtor o activitate perceptivd, afectiva, intelectivd, care constituie o intensd participare: aceasta, in dinamismul ei, trece adesea intr-o activitate corporald, in gest, in strigdt, in dans ... Aici s-ar putea invoca nu numai toate formele textuale care postul eazi acyiunea fizicir a ascultdtorului (cAntece de dans, anumite forme de ,,teatru", genuri poetice dialogate), ci chiar gi folosirea tehnicilor refrenului, ce comportd un stimul deosebit tinzAnd sd provoace aceastd adeziune. Aceleiagi intentii ag fi inclinat sd-i atribui anumite semnale stilistice mai subtile care marcheazd,, ca o respingere a ceea ce desparte, o vointd de a reintra in comun, o neincredere fa15 de strdlucirea stingheritoare a valorilor celor mai individuale: de pildd, folosirea figurilor (inrudite) de gradalie gi de iterafie sinonimica: in cele mai multe cazuri, gradatia merge de la ceea ce este mai intens la ceea ce este mai pu{in intens; iteratia, c6nd nu este pure tautologie sau joc aliterativ, are tendinla sd meargd de la gen la specie. Pentru o sensibilitate modernd efectul este atdt de neaqteptat, inc6t -impresii determin5, in mare mdsurd, la cititorul neprevenit, formarea unei false de stdngdcie sau de simplitate.

Dimensiunea clasicl
Unul din semnele caracteristice ale er.ului mediu este dualitatea sa cultural[. Desigur, pufine au fost civilizafiile care au ignorat o oarecare dubld polari zare ceprovine, pe de o parte, de la o sferd de gAndire gi de expresie pesftatd prin gcoald gi prin practica gtiinfificd, pe de altd pat1e, de la o sfera mai difuzd, ud.r"u sutordonatl celei diniai, fala de care reprezintd, pe alocuri, o stare degradatd, uneori desemnatd, pe drept sau pe
'u

Re-y,

1964.

1s6

nedrept, prin calificativul ,,popular". in orice caz, evul mediu intrd in categoria mai restrinsd a universurilor mentale in care aceastd opozilie iqi gdsegte sanclionarea pe planul limbilor. Latina, vehicul al mogtenirii romane tdrzii, se situeazd, intr-adevdr, mai intAi deasupra, apoi aldturi de limba lulgard, apoi in concuren{d cu ea, in virtutea unei deosebiri nu numai stilistice, ci a uneia care cuprinde totalitatea modurilor spunerii gi adesea ale gdndirii. Transmis[ de gcoald, a cdrei activitate se concentreazd asupra lecturii gi a explicaliei de texte, cultura latind medievald se sprijina pe scris gi pe carte. Ea define multd vreme monopolul scrisului gi al car{ii: cdnd limba rulgara a inceput s[ fie notatd, modelul latin a fost atAt de puternic, incdt grafta nu a izbutit niciodatd sd scape cu totul de el, lucru pe care, dealtfel, il mai simlim gi astdzi. Totugi, tehnicile cerute de scris capdtd, in mAna copistului, un caracter mai riguros cdnd este r-orba de texte latinegti: acesta este domeniul lor propriu de aplicare. Fabricate in aga-numitele scriptoria din mdnastiri- apoi- incepAnd cu secolul al XIII-lea, de cdtre edituri laice, cdrtile circul5 perrnanent. prin vdnzare, imprumut- copiere. Ele constituie astfel un factor de conservare gi totodatd de inovatie. Ca{ile au o viaja proprie: migralia nu le face sa iasd dintr-un mediu aproape inchis, geografic risipit, totugi unitar datorita legeturii reaTtzate de abalii, gcoli episcopale, mai tArziu de universitdli, cu zonele lor marginale unde, incepAnd cu secolul al Xl-lea, cregte numdrul scribilor, al secretarilor, al oamenilor legii, populalie intermediard pundnd gtiinla gi practica livrescd in slujba politicii gi a dreptului. Aceasta explicd relativa rapiditate cu care se imbogdlesc gi evolueazd gAndirea gi formele de expresie alimentate de carli: evoluJie simlitor mai rapidd gi mai diversificatd decit cea care poate fi obsen'atd cu ajutorul textelor in limba lulgard. De la aceasta la latin[, caracterul publicului se schimbd: acelagi cleric iegind de la gcoald sau de la scriptoriu ca sd asculte, in piafd, un cdntec de gesta, depdgegte o frontiera in el insugi. In cele din urmd, destul deLArziu,la nivelul acestei frontiere se va organiza o contrabandd sub formd de traduceri: ea va fi, cu rare excepfii, in sens unic. Lumea clericului, a celui care, intrucAt a trecut prin qcoald, face parte din tradilia latind, poseda o dimensiune proprie: ceea ce numesc eu aici dimensiunea clasicd ludnd acest cuvAnt in sensul in care, in ultimele trei veacuri ale antichitdlii, a desemnat o clasd de

scriitori socotifi, pentru motive destul de confuze (vechimea lor, prestigiul pe ldngd oamenii de litere), a fi vrednici sd slujeascl de modele gi de cdlduze in tot ceea ce prive;te folosirea vorbirii Ei dobdndirea cunogtinfelor. Pe aceastd bazd, relativ ingustd, s-a constituit intre secolele V gi VIII, un canon al aga-numililor auctores (in sens propriu, garant, chezag), care au auctoritas, textele ce determjnd normele gi doctrinele transmise de inv5{dmAnt. Acest canon s-a mai schimbat pe ici pe colo; totugi, de la o gcoald la alta, varialiile sunt neinsemnate, iar nucleul rdmAne acelagi. Pe md:surd ce ne apropiem de secolul al XIV-lea, lista tinde sd se lungeascd. Aceste cataloage amestecd poeji sau prozatori din epoca lui Augustus cu allii care au trdit mai ldrziu, sau cu reprezentanlii pagAni sau cregtini din secolul al lV-lea, al V-lea, uneori al Vl-lea qi chiar al VIII-Iea''. Acegti .,autori", cunosculi tuturor gi parcd depersonalizali, suit citali la tot pasul, imitali, refbculi, decupa{i in Sententiae, glosa{i, incAt o parte din textele latinegti scrise pdnb in secolul al XII-lea gi chiar mai tirziu apare ca o literaturb generatd de literaturi Si care se intoarce la aceasta.
27

Curtius, 1956, cap. II: Koch, 1959; Billanovitch, 1964.

1r-

"urc (dialectica) gi invdfaturii: artele limbajului (gramatica qi retorica), ale gdndirii ale numdrului (aritmetica, geometria, astronomia, muzica). Grupul acesta de gapte includea
28

preocupdrii constante de a consulta textele. Orice literaturd, chiar dac6 este un produs al imaginarului, este conceputd mai intdi ca cunoagtere; pAnd in secolul al XIII-lea, nu se simte nici o opozilie intre ornamentul formal gi funclia didacticd. in litteratura (care, pentru Tertullian gi pentru autorul Vulgatei, insemna ,,superstiJie"), se reacfuahzeazir substratul etimologic littera, drept care Dante, in Convivio. va ajunge si inleleagd auctor ca autor, pe care il deiveazd de la un verb auieo, pur suflu vocalic insemnAnd ,,eu leg cu ajutorul cuvdntului"28. Astfel de specula{ii, sprijiniie pe Etimologiilehilsidor din Sevilla, un clasic qi el, sunt curente printre oamenii de litere pand in epoca Renagterii. Avatarurile culturii clasice au fost, in mare mlsurd, cele ale instituliilor unde aceastd culturd era transmisa. A avut existenta ei proprie, cdderile, renaqterile ei; fiecare din aceste momente s-a resimlit in ansamblul culturii medievale. O legiturd, greu de definit, dar a cdrei existenlh nu poate fi tAgdduiti, atribuie ,,Renagterii carolingienJ. scoaterea la iveald a primelor texte in limba vulgard, dacdnu chiar formarea congtiin{ei acestei limbi- Decadenla din secolul al X-lea s-ar pdrea cd are o oarecare legdturi cu preistoria poeziei romanice. ,,Renagterea din secolul al XII-lea" coincide cu aparilia unor forme poetice noi, care aveau sd le impingd curdnd in umbrd pe toate celelalte: marele cdntec curtenesc, nuvela, jocurile dramatice neliturgice. Intr-un proces atdt de complex, cauzele gi efectele sunt indisociabil amestecate. Chiar din secolul al XII-lea se produce un fel de impregnare a culturii comune de cdtre tradilia clasicd: aceastd impregnare se simte foarte bine la mai multe nivele ale limbii gi in anumite tehnici de exprisie. Ca urmare, se opereazd, un fel de congtientizare tradusd de toposul ,,piticii (Modernii) pe umerii uriagilor (Anticii)" 9i de teoria des-pre ceea ce s-a numit translatio studii, transmiterea literaturii romanilor cdtre francezize: se formeazd ideea de progres gi de migcare a istoriei, iar aceastd idee valorifici, prin raportarea la latind, formele proprii limbii vulgare; cu timpul, ea pregdtegte asimilarea ,,clasicismului". intr-adevdr, ceva mai tdrziu, in epoca in care triumfr un tip de societate monarhica ce poartd o putemicd notd burghezi, asistdm la o ndvala a influenielor ,,clasice" in toate sectoarele literaturii: consecinla va fi dispersarea tradiliei latine gi topirea ei in modelul comun ... in sdnul cdruia aveau sI se adAnceascd. din acel moment, diferenlele interne. Conlinutul cultural gi formele de expresie (mentale gi lingvistice) transmise de auclores fuseseri, de timpuriu, obiectul unei clasificdri didactice: cea a,,artelor liberale", a cdror doctrind a fost sistematizatl, in secolul al V-lea. O arti este o tehnicf,, sistem de reguli deduse din experienli, sprijinite pe naturd gi elaborate logic. invdfdmdntul al cdrei obiect este, intrucAt duce la gtiinfd, dd nagtere unei facultas din care-purced operele. Astfel, artele liberale constituie cea mai inaltd pedagogie gtiinlificd gi literard. Numirul lor este fixat la $apte; le este impusd o ordine semnificativi determind treptele

Noliunea de clasicism este produsul unei lungi tradifii ce se trage de la greci: lipsili de cdrti sacre, acegtia c6utaserd opera poelilor semnele unitefli lor spirituale. Evreii, la rAndul lor, le-au transmis cregtinilor ideea despre sacralitatea ca4ii, Biblia identificindu-se cu Scrisul. Ceea ce este scris devine obieit al unui respect care'dd nagtere

"

Dragonetti, | 961, pp. 7 9-92 qi 1 969, pp. 205-207

Grundmann, 1952.

1s8

tLanlilatea gtiintei omenegti. gi numai cu prerul unor lun_ei

incerul- incepind cu secolul al XII-lea, gi alte discipline in aceasti seie i:;::si Ti::.r c: r eacuri intreei- s-a \,dnt in ea ordinea fundamentala a spirirului 5i a limb:-rului D-,-. :' -.= Cesprind ralori proprii ...pe care, de altfel, este greu sd le socotim unirersale. \l-as r:i:r. de pilda. la cele trei frumoase volume ale lui E. de Bruyne. Studii de esteric,i tt:t-i:.-.-:.'-;. care trateazdL despre tradilia ,,clasicd", dar concluziile lor nu pot fi aplicate la pr-rezi: :n limba .rulgard decAt cu cea mai mare prudenld. Multd vreme, formele literare latine n-au

etorn:i

S-3i-l

irir.li-s. -,-.::::l ;u

arut nici un echivalent in limba romanicd, dupd cum formele romanice nu au a\ut echivalent in latind. in epoca arhaicit s-au produs contacte sporadice in cAteva texte de uz
rulqar- compuse in mediu monastic, de exemplu, venerabila Sequence de sainte Eulalie. datAnd din anii 880. insa influente neindoielnice gi de oarecare anvergurd nu se prea vdd inainte de secolul al XII-Iea. Atunci, intr-adevdr, clericii capdta mai mult sau mai putin limpede congtiinfa faptului ca germenii confinu{i de antica humanitas au produs o realitate nou[: traditia latini se deschide gi se ,,modernizeazd", in timp ce limbile vulgare der-in tot mai apte s6-i exploateze anumite aspecte. Fenomenul a rdmas totugi mult timp marginal. In vremea aceea, textele latinegti erau singurele clrora li se putea intr-adevdr aplica termenul de ,,literaturd" in sensul in care il infelegem noi astdzi: un fapt de scriiturd gi in acelaqi timp o individualitate bine delimitat[ a textului. Cdnd se observd o coinciden{d intre un fapt literar latin gi unul romanic, aproape intotdeauna existd intre ele o considerabild distan{d cronologicd, faptul romanic venind foarte tdrzitt dupi aparentul sdu model. Sau, alteori, se intAmpld sd se descopere, abuziv, in anumite analogii formale, asemdndri care lin in realitate de ideologie in ceea ce are ea mai pu{in specific. Existenla romanelor in prozd latind, in secolul al XIII-lea, nu este mult mai probanta in aceastd privin!5 decAt aceea a epopeelor in hexametri construite pe teme luate din cdntece de gesta, de pildd, poemul pe care il transformd in prozd autorul acelui ,,Fragment de la Haye", sau De prodicione Guenonis. Doud dintre ,,artele liberale" sunt direct implicate aici, deoarece ele se referd in mod special 1a practica literard: gramntatica gi retorica. Mai ales prin mijlocirea celei de-a doua s-a exercitat, in limitele acestea destul de inguste, influenla latini asupra textelor de tradifie romanicd. Grammatica, pe care se sprijind edificiul .,artelor", nu rdspunde decAt pa\ial noliunii modeme de gramaticd3o. Descriptiva gi in acelagi timp normativd, ea cuprinde studiul textual al aga-numiteTor auctor-e.r precum gi o reflectare asupra limbii: aceasta, identificati cu latina, apare ca o formd virtual eternd, direct articulati pe mecanismul gAndirii. Astfel, o rupturd profund5, valorizatd de refleclia doctrinald gi practica literard, desparte latina de limbile romanice. Este drept cd, incepAnd cu secolul al XIII-Iea, apar incercdri, foarte sporadice, de a gdndi limba vulgard in termeni ,,gramaticali". Cu toate acestea, in uzajul medieval este adAnc inrdddcinati o distincfie fundamental5: distincfia intre litterati qi illiterati3r, atenuata gi nuanfatd, in secolul al XII-lea, fard, a fi abolita de formarea unei poezii de curte, sim{ita 9i voitd, specificd. Existen{a acestor opozilii i-a ficut pe medievigtii din secolul al XIX-lea sd distingd doud feluri de literaturd medievald: una ,,savantd" gi alta ..populard". Aceast[ clasificare, specioasd prin conotafiile sociale pe
'n Uirri. 1969. pp.

'tt

32

62.

^ ly)d. urundmann.

159

care le comporta, permitea includerea in prima clasd a textelor latinegti gi a poeziei de curte; in cea de-a doua intra restul, socotit, dupl moda romanticd, primitiv. Nu cred ci asemenea clasificdri pot avea vreo utilitate. In cel mai bun cM, termerrii ,popular" gi ,,savant" desemneazd o corelalie intre tipuri de scriiturd mai mult sau mai putin marcate de practicarea artelor liberale. Retorica, intrucdt implica o anumitd conceptie esteticd, ba chiar gi eticd, este mult mai strAns legatd decdt gramatica de tendinlele culturii. Natura qi doctrina se confundau in retoricd, iar aceasta ridica la cel mai inalt grad de eficacitate tendin{ele
inerente vorbirii omenegti.

La inceput doctrind a artei oratorice, retorica igi extinsese destul de devreme normele gi, chiar din secolul al IV-lea, s-a confundat cu insdgi noliunea de literaturd. Forma bund gi frumoasd a limbajului pe care-l creeazd, il innobileazi cu totul pe om (orator gi ascultdtor), ca gi cum alegerea ce opereazd aci ar avea inrdurire chiar asupra conlinutului, ar ceme sensul gi nu ar ldsa si treacd decdt partea cea mai vrednicd de a fi luatd in seamd. In ciuda aspectului mecanic pe care il ia adesea mAnuirea ei de c[tre scriitorii mediocri, retorica pornegte din elanul primordial al cuvAntului, lintind sd pund ordine in lucruri. in acest sens ea a comportat, din perspectiva evului mediu literar, un element care prezintd analogii cu ceea ce s-a numit in secolul al XX-lea ,,cunoagtere poeticd". Ea a fost legati de exigenjele vitale ce-l indeamnd pe omul civilizat sd-gi fiureascd, chiar gi in afara oricdrei funclii sacrale, o artl qi o poezie. Ea igi apropie orice expresie neintAmpldtoare, adicd (in spiritul acelei epoci) funcjionalizatd,in virtutea unor reguli cunoscute gi incontestabile. In principiu, retorica se manifestd la doud nivele: cel al procedeului in sine, gi cel al elementelor ce constituie acest procedeu. Cea de-a doua perspectiva a fost adesea dominantb in practicd, gi, incepdnd cu secolul al XIII-lea, a contribuit la uitarea celei dintdi. Teoretic, se ivea o intrebare: materia tralatd de textul literar comporti oare limite? ^ In aceastd privinld au fost formulate opinii diferite, in general a dominat tendin{a maxima listd: de fapt, nici o materie nu a scdpat, cel pulin pdnd in secolul al XIII-lea, competentei retoricii. Practicarea acestei arte cerea, in prealabil, din partea autorului, o percepere limpede gi ralionald (intellectio) a materiei avutd in vedere. aceasta dicta elaborarea operei. Elaborarea era determinatd de o anumitd finalitate, persuasiunea, unde erau distinse trei aspecte, docere, movere, delectare, indisociabil legate, dar unde, dttpd, caz, unul sau altul era predominant. Realizarea operei comporta la rdndul ei trei pdr{i ierarhizate. Inventio este propriu-zis descoperirea ideilor, sub aspectul sdu de proces creator. Ea extrage din subiect orice idee pe care virtual o contine gi implicd, din partea autorului, existen{a unui talent adecvat, insd in ea ins5gi, inventio este tehnicd purd. Legile ei precizeazd atitudinea scriitorului fald de materie; ele presupun cd orice obiect, orice glndire, este susceptibild de o expresie limpede gi discursivd, inefabilul gi impresionismul pur al formei sunt excluse. Aspectul ei principal, sub numele de amplificatio, se referi la modul in care se trece de la implicit la explicit: conceputd mai intdi ca o mutatie calitativd, amplificatio a fost in general inteleasi, in teoria gi practica medievald, ca o ldrgire cantitativd; cuvAntul a desemnat mai ales diferitele tehnici de variafie: cea mai dezvoltat5, descriptio, codificatd in maj multe rdnduri, indeplinind o funclie centrald in estetica literarh latind, a fost
160

adoptate- in secolul al XIII-lea, {drd modificiri de genul romanesc francez- alcAruind una din trdsarurile principale ale acestuia.

nir el. tendintele sistemului se desprindeau cu greutate. Retorica medieval6 nu s-a ocupat niciodatd in mod serios de imbinarea organicd a pdrfilor. Ea se mdrgine;te sa propuna cateva relete empirice gi foarte genelale, care mai curAnd definesc un anumit ideal estetic putere decat indicd mijioacele de a-l atinge. in practicd, poetul medieval are nevoie de o creatoare iegita din comun pentru a invinge aceastd greutate 9i a ajunge la un echilibru armonios intr-un text de mare intindere. Adesea, se descurc[ supundnd elementele cu care lucreazd unor anumite propo(ii numerice: practicd necunoscutd retoricii antice, dar care, pentm un invd{at din evui mediu, pdrea justificata de existen{a ,,artelor" numirului, in
special de musicd. In vreme ce inventio gi dispositio nu sunt decAt cadre goale,,,principii formale de

Dlspoiitto oferea preceptele dupd care era fixatd inldnfuirea pdrtilor. La

acest

organizare a oricdrui mesaj"l2, elocutio dd formd lingvisticd ,,ideilor" descoperite 9i er'plicate de cea dintAi gi ordonate de-a doua. Ea constituie un fel de stilistici normativd, cu diferite subdiviziuni, din care partea cea mai dezvoltatd se referd la ornatus, in esenld teoria ,,figurilor". Retorica nu se identifica cu stilul: ea este sursa gi matricea acestuia. Ea tinde cdtre iormaljzarea discursului in aga fel incAt subiectul acestuia sd fie abolit in propriul sdu limbaj. Jocul unor reguli indelung verificate permite, datoritA unui anumit numdr de formule transformajionale, si se constituie, pe baza limbii ,,gramaticale", un univers semnificant de gradul al doilea, care funclioneazd ca o oglindd a lumii naturale' Retorii din veacurile XI, XII, XIII, degi reiau concepJiile maegtrilor antici, igi concentreaz[ gdndirea asupra lui amplificatio Si a doctrinei despre ornatus, considerat a

esenla .".iit,.ii, ei urmdreau, cu deosebire, sd valorifice, inventariindu-le 9i organiz|ndu-le, moduri de a vorbi care existd gi in stare naturald in limbajul comun; le descriu in termeni funcfionali, ca un cod de moduri de a vorbi foarte probabile- in aceast[ privin]a, doctrina lor reveld o aspira]ie profundd, a cdrei existen]d in mentalitatea timpului este constatatd in mai multe feluri: ca o nevoie de a percepe, de a intelege gi de a iprn., nu atAt particularitdfile trlirii, cdt mai ales un soi de chintesen{d in principiu universala. Raddcinile retoricii medievale se infig, aqadar, in stabjld gi -,,clasicb" gi in acelagi timp intr-o anumita formd a spiritului, caracteristicd tradilia yremii aceleia. Pe aceasta se intemeiaza probabilitatea ca, inc[ dintr-o epocd destul de timpurie, poezia de limbd romanicd sd fi fost invadatd de tehnicile retoricegti. Ceea ce surprinde iritica modernd este rezistenla opusI de aceastd poezie. Numeroqi medievigtr, printre care ilustrul E. R. Curtius in anii 1920-1950, au gregit socotind ca universal r alabil modelul retoric Ai au tras din aceastd ipotezd concluzii exagerate' invala1ii din secolul al XII-lea au privit poezia de sus: rod al imagina{iei, facultate a sufletului din cele mai de rdnd, poezia este situata de Toma d'Aquino printre ramurile inferioare ale logicii. Poate de aici se trage, ca o reactie de apdrare, acea convingere afigatd de poefi cd tainele artei lor le netezesc caile catre sensurile ascunsel3. De fapt, domina{ia retoricii asupra literaturii latine a fost totald gi resimlith chiar 9i in genurile apdnrte in

fi

-" Kib"di-Varga, 1970, p. 16. rr Bloomfield, 1958, p. 78.

161

evul mediu, secventa, de pild5, sau formele lirice atribuite ,,vaganzilor". Anumite genuri ecleziastice, omelia de exemplu, gi-au constituit practici proprii, dar in mare mdsurd dependente de doctrina retoricd. Retorica a exercitat o influen{d durabila, insa inegal repartizatd, asupra poeziei de limbd latind. De aceea ea nu poate nicidecum oferi un principiu universal de interpretare qi nu poate avea leglturd cu sursele addnci ale unei Poetici3a. Intervin gi alli factori, la fel de importan{i ca gi ."tori.u pentru formarea limbalului poetic; de-a lungul veacurilor medievale (ce-i drept, mai mult in epoca timpurie decAt in cea tdrzie),seprecizeaza intre ea gi diversele inovajii de origine diferitd o opozilie dinamicd gi constructivd. Foarte devreme, autorii francezi de toate felurile, de la poetul vechiului poem Chanson de sainte Foypdnd,la cel despre Roland gi la romancierii din secolul al XIII-lea, intrelin un cult al scrisului, care nu are in vedere propriul lor text, ci o sursd autorizatd sd asigure autenticitatea: ,,am gdsit aceasta intr-o carte", loc comun integrattehnicii cdnfului gi a recitlrii; fafd de aceastd sursd, adesea fictivd, frrd indoial5, funclia poetului este si ,,gloseze litera", ,,sd adauge surplusul sensului"3s. Toate acestea lin de topicl. Limbile romanice au imprumutat de la traditia qcolilor un anumit numdr de tehnici: ins[ au fbcut-o dupi cum s-au ivit nevoile gi cu mijloace intAmplatoare. Ca ,,gen" latinesc asumat ca alare de limba vulgarS, nu se poate cita dec6t fabula animalierd, de origine esopici. Putem respinge cu hotdrAre teoriile care, prin 1920-1930, suslineau cd ,,fabliau"-ul gi chiar pasturela se trag din modele latinegti. S-a intdmplat, in schimb, ca un gen latin, dezarticulat, sd ajungd in situalia de omament tipic al unei forme romanice: de exemplu, panegiricul de personaje, de orage, de obiecte. Sunt insd nigte fapte marginale, aproape neglijabile pe plan formal. Limbile romanice au dezvoltat foarte mult practica unora din posibilitdlile oferite de latind, dar altele le-au fost multd vreme necunoscute. Locuri comune (topi) tradi[ionale, sentinte sau mdrunte fragmente formale adaptate dupa textele scrise de auctores, elemente de decor, scheme de descrieri, nume proprii ce vehiculau reziduuri de istorie gi de mitologie, resturi incremenite de doctrine: o intreagd culturl livrescd, eterogend, dar care, odatd asimilatd, se combind intr-un sistem expresiv de o coerenld adesea remarcabild. Anumite lucrari narative, mai ales incepAnd cu secolul al XII-lea, par sd se inspire din preceptele lui dispositio, cu deosebire in exordiu. Cdt despre elocutio, in limba vulgard ea se rezumd la folosirea foarte frecventd a figurilor, degi, multd vreme, franceza a fost st6njenitd de primitivismul sintaxei sale, prea pulin in stare sd redea articulaliile gdndirii. Aceastd sldbiciune, contrabalansatd,, frrd. indoiald, de gest gi voce, a impiedicat poezia francezd,, pAni in secolul al XIII-lea gi chiar pdnd intr-al XIV-lea, sd se supund jocurilor celor mai rafinate al cdror model putea fi oferit de latina literard. Inventarul figurilor folosite in genurile limbii r.ulgare - intocmit uneori - este pa(ial inqeldtor, deoarece unele din cele mai frecvente din aceste figuri 1in de insdgi natura limbajului (metonimia, metafora) sau de imaginalie (hiperbola, antiteza), drept care, sub acest aspect, sunt prea pulin semnificative. Nu vrem prin aceasta sd negdm o influentd, oricdnd posibild, ci sd stabilim ci retorica nu poate fi punctul de plecare univoc al analizei36. Aga se face ci figurile de sunete, deosebit de atragatoare pentru o poeticd a oralit5lii gi mai puJin condi{ionate de structurile gramaticale, sunt numeroase chiar din epoca veche. in secolul al XIII-lea, annominatio,
tt Jauss. I 963, p. 61. " Gallais. 1970b, pp. 344-347, Vinaver, 1970, p. '" Fox. 969. pp. 94-95.
1

109.

162

fiecvent intalnita, pare sd fie simtita ca un procedeu al stilului nobil3:. Procedeele care- in francezd, par sd piovina din practica latind, comportd adesea s 2daptare fie la tendintele proprii limbii vulgare, fie la necesitili tematice speciale. S-au produs distorsiuni care. in cele mai multe cazui, fac aproape imposibila determinarea influeniei reale a retoricii clasice int-o anumitd practica a poeziei romanice: care este, de pilda, raportul dintre topos, loans amoerus 9i schema atAt de fixd a introducerii primavdratice din c6ntecul truverilor? Aproape intotdeauna subordonarea aparenti se asociazd cu o completf, autonomie. In afara acestor deosebiri gi independent de cauzele lor, poezia romanicd implicd de fapt o esteticl distinctd de estetica latina. in limba vulgari, retorica este o componenti, mai mult sau mai pulin importantd, dtpd caz, a unui limbaj care o folosegte, funcfonalizdnd-o, aldturi de alte componente. Aici, ea nu are decdt cu totul excepjional valoarea formalizantd hotiritoare pe care o are intotdeauna, in literatura latind, unde line de fapt locul unei Poetici de care literatura medievald nu-gi mai amintegte3s. Scriitorii de limbd^latini concepeat geneza textului mai curAnd ca aplicare a unor modele decAt ca dinamism. in privinla aceasta, cei mai mulli dintre ei erau despar{i{i de cei mai buni poeli de limba rulgard printr-o prdpastie: aceqtia din urmd, chiar inainte ca provensal ele razos de trobar, din veacul al XIIIlea, 9i tratatele lui Dante sd fi
aruncat primii germeni ai unei Poetici doctrinale, s-au intrebat neobosit asupra secretelor artei lor pe mdsurd ce o inventau, insd au ldcut-o in termeni reprezentatli pentru ei ce traduceau mai ales grija pentru eficacitatea comunicdrii in sdnul societdlii pentru care cAntauin i"*t"t" didactice, cele mai pulin pdtrunse (in ciuda folosirii versului) de intenlii

muzicale gi, prin argumentul lor, cele mai apropiate de tradi{ia qcolar6, invazia textelor retorice nrr r" p..u produce inainte de 1250. La acea epocd incepea sd se deschidd in vechea tradilie iomanicd o bregd sdpatd cu rdbdare, de trei sferturi de secol, de o serie de traducdtori, mai ales in mediu anglo-normand, apoi picard. Acegti traducdtori s-au inmullit chiar de la inceputul veacului al XIII-lea, un veac moralizator gi pedagog, cAnd greutatea oraqelor gi a gcolilor trage mai mult in balan{a culturald, 9i cdnd se anunli o ieaclie (dealtfel mai timidd gi mai pulin eficace decdt s-a spus) impotriva formelor de poezie mogtenite. CuvAntul ,Jraducere" trebuie luat aici intr-un sens larg. Cel mai adesea este vorba de adaptdri ce ofereau un echivalent aproximativ, simplificat sau explicat, al originalului, gi care erau destinate vreunei curli preocupate de probleme ,,savante" ; pAnd in mijlocul secolului al XII-lea, curtea este intotdeauna o curte anglo-normandd; situalia

limbii vulgare in acest mediu beneficia, fird indoiald, de obiceiurile

anglo-saxone anterioare Cuceririi, obiceiuri cdrora, pe continent, deocamdatd nu le corespundea nimic. in aceste .,traduceri" se infrunta doud conceplii despre lume gi despre scris, care, deqi inrudite. sunt deosebite de multe secole. Ele constituie una din inovaliile unei culturi ajunse la un punct de echilibru, cu desdvdrgire liber6 fald de tradilia latind, pe care c[uta sa gi-o asimileze fbrd sd i se aserveasc5. Finalitatea acestor stridanii era in esenld practicd. De aici provine adesea lipsa preocupdrii estetice in alegerea originalului; lipsa oricdrui efort de reconstituire filologicd; existd, in schimb, o dorinld de a fi pe gustul clientelei,

ltteralizare care atrage in general folosirea versului, aproape intotdeauna octosilabul, consacrat la acea vreme de tradilia narativd. Cu exceplia unor texte notate in mindstiri ca Saint-Albans Si Christ Church din Canterbury sau, pe continent, de cdtre

adicd

37

t'Bald*in,

Freeman-Regalado, 1970, pp. 209 235. 1959; Lausberg, 1960, p. 552s.

163

cdlugdrii cistercieni, beghini, valdegi, texte ce redau aproape cuvAnt cu cuvdnt anumite carli biblice sau vieli de sfin1i3e, traducerile in prozd nu vor apare decAt mat tdrziu, datoritd unui fenomen universal asupra cdruia voi reveni. Versul transformd perioada latineascd intr-o secvenfd de fraze scurte, acumulative - care inmullegte echivalenlele (est, comme, ainsi), cu ton sentenlios - apropiatd uneori de proverb. Voi cita ca exemplu, dupd Foerster gi Koschwitz, prologul celui mai vechi Lapidaire,,,tradus" la mijlocul secolului al XII-lea din poemul lui Marbode, episcop de Rennes. Originalul incepe astfel: Evax, rex Arabum, legitur scripsisse Neroni, / QOui post Augustum regnavit in Urbe secundus, / Quot species lapidum, quae nomina, quive colores, / Quae sit his regio, vel quanta potentia cuique. (literal: ,,[AuctoresJ spun cd Evax, regele arabilor, i-a scris lui Neron, care i-a urmat lui Augustus Ia impdr5lia Romei [ca sd-i spund] care sunt soiurile de pietre, numele lor, culorile, regiunea de origine gi proprietdlile lor".) Text care, infrancezd, devine:

Evax fut un mult riches reis: Lu regne tint des Arabeis. Mult fut de plesurs chioses sages, Mult aprist de plusurs langagges; Les set arz soI, si en fut maistre, Mult fut poischant e de bon estre, Granz tresors of d'or et d'argent E fut larges a tuite gent. Pur lu grant sen, pur la pruece

K'il ot e gran largece

Fut cunuiiz e mult amez,
Par plusurs terres renumez. Neruns en ot oi parler: Pur ce ke t an t I'oi loer L'ama forment en sun curagge; Si li tramist un sen message. Neruns fut de Rume emperere

En icel tens que Ii reis ere. Manda li ke I'enueast,

Par sa merci, ke nel

laisast,

Evax un liure li escrist K'il meisme de sa main fist, Ke fu de natures de pierres, De lor vertuz e de lur maneires,
Dum venent, e u sun truuees, En quels lius e en quels cuntrees, De lor nun s e de lor culurs, Quel poissance unt e quels ualurs.
3e

De sun sen, de sa curteisie: Ne kereit altre manantie.

Woledge-Clive, 1964, pp. 15 21.

r64

arabi. $tia multe despre ntulte iucn:ri .'.:lase mai multe limbi. Cunogtea foarte bine cele gapte arte. Era foarte puternic 5i de r=:r-. rt&re. darnic cu toatd lumea. Inteligenla, vrednicia gi mdrinimia 1-au fbcut cuno-icui

.:'."r. .ra un rege foarte bo,uat care dorrnea peste

:.-:i;.iarthirnais-aduspAnadeparte.Neronaauzitvorbindu-sedespreel.atatdemult -: --oSr liudat. incAt i-a trizit prietenia gi i-a trimis un sol. in vremea aceea Neron era .:--:iratul Romei. I-a cerut lui Evax sa-1 ajute sa se bucure de inlelepciunea 9i curtenia - : u cerea nimic altcer.,a. Evax a scris pentru impdrat, cu milna lui, o carte despre natura : :-::lor. despre proprietdlile gi genul 1or, originea, locul unde se gdsesc, numele, .-uloarea, puterile magice gi valoarea lor.") Limba latina enun{[ un subiecr (Evax), pe care-1 calific[ o scurtd apozilie 9i la care este raportatd o ac{iune (scripsisse)' aceasta trece intr-un dublu complement, indicAnd destinatarul mesajului lui Evax, (Neroni) pi scopul lui (quot), fiecare din aceste complemente avAnd diverse determindri. Totul constituie o perioada legata datorita pasivului legitur, introducdtorul lui scrlpslsse, ,si face din mesajul respectiv un mesaj de gradul doi, prin aluzia la o surs[ livrescd, a cdrei autoritate este invocati implicit. Ultimele efecte dispar cu totul din textul francez'. ,,traducitorul" se substituie sursei, procedind La o descriplio explicitd a lui Evax. Aceastd de.scriplio poate trece drept o anplificare a latinescului rex Arabum, dar scopul ei este indeosebi acela de a-1 face pe Evax insu$i si se bucure de autoritatea pe care o avea. Aceasta este personalizatd; ideii, subin{eleasa in textul latinesc, unei transmiteri de la carte la cititor, i se substituie imaginea expresd a rumorii publice; de unde reaclia lui Neron, trimiterea mesagerului -.. Perioada latind se sfdrAmd astfel in !'reo zece fraze: deLermindrile sunt izolate de ceea ce
Trei sferturi de veac maitfuziu, adaptarea pe care o face Alard de Combrai dupa .\loralium dogrna philosophorum, de Guillaume de Conches, procedeazd aproape in acelagi fel. Aceasta lucrare lasd dealtfel sd se vadd o inten{ie texfuali, cdci pare sa fi rranspus o primd traducere in prozd,,pur utilitara, socotjtd informd de cdtre autor40. Sunt adapiate, in stilul cdntecelor de gesta, ce4i biblice, de pildd La Bible de Hermann de yalenciennes, sau intr-un stil ce abia se deosebeqte de acela al romanului, de exemplu diferitele versiuni drtpd, Le Livre des Macchabdes. Istoria celor gapte adaptari a celebrelor Disticha Catonis, unul din textele cele mai rdspAndite din vremea aceea, da la iveala etbrturile de innoire fhcute de diferilii traducdtori, precum gi anevoioasa elaborare a unei rehnici specialeal. Ea nu se va desprinde decAt cdtre sfdrgitul secolului al XIII-lea, pentru a se dezvolta in al XIV-lea. Traducerile datorate lui Jean de Meung par sd fi marcat definitiv emergenla acestei tehnici. Autorul nu face decAt sd prelungeascd 9i mai mult, 9i cu gi mai multd fidelitate fald de modelul latinesc, efortul de asimilare erudit6, evident dealtfel in continuarea pe care o scrisese la Romanul Trandafirului. insi, departe de a reproduce textura retorisd a lui Vegetius, Boetius sau Abelard, el o transpune 9i o adapteazd scopului sau. Folosegte o intreaga tradilie de formule gi de trdsdturi stilistice proprii poeziei fianceze; substituie numeroaselor construc{ii, atAt de complicate, din latina o schemd mai evidentd gi mai simpld, rupe perioada pentru a pune in valoare relatiile logice gi temporale ale acestor elemente; inlocuieqte abstractul prin concret, infinitir ele
determinf,, ele se afld situate toate pe acelagi plan.

'' Payetr. i970b, pp.33-34. '' Ruhe. 1968.

prin subordonate cu verb personal, substantivul cu acfiunea, qi redistribuie ornamentele retorice potrivit noilor exigenle. Traducerea din Titus Livius, fdcutd de pierre Bersuire, in secolul al XIV-lea, are la bazl procedee de transpunere analoage. Coerenla dezvolterii este asiguratd de folosirea sistematicd, a preceptelor retorice; perioada cu structurd ierarhicd este nivelati prin ruperea in tronsoane egale; relaliile implicite in fraza latind sunt explicitate: ceea ce, in original, e^ste determinat de cdtie context sau de situatie, in textul francez este determinat sintactica2. La acea epoci, proza a pdtruns in mai toate genurile, dar nu toate vechile tradilii poetice rezistd la fel de bine in fata ascensiunii unuilimbaj nou. Influenla traducdtorilor, acegti transmilatori ai unor anumite tehnici latine reelaboiate, asupr prozei a literare nu poate fi negatd, insd aceastd influenfd, dupi cum se vede, este tardivd. Ea marche azd f1e o rdsturnare a tendinlelor, fie cea dintdi afirmare a unei sinteze vii. inainte de 1300, modelul romanic avusese, agadar, destul[ vigoare ca sd acapareze pur gi simplu gi sd transforme dupd propriile sale legi materia oferitd de latind.

Abrevieri
ChRom Chanson de geste und h\fischer romen,Heidelberg, 1963. Hurn L'humonisme mbdie.uol,!ans, \964 (edrtat de A.Sourner). Techn Technique littdraire des chansons de geste, Paris, 1959. CAIEF Cahiers de I'Association internationale des 4tudes franQaises CCM Cahiers de civilisation mddi4vale.

".

MP Modern Philology.

PMLA Publications of the Modern Language Association.

R Romania.

RLR Rerze de linguistique romzne. RSH Revze des sciences humaines-

Lista c5r(ilor gi a articolelor citate

Auerbach (E.) 1958, Literatursprache und Publikum,Bem. Badel (P. Y.) 1969,Introduction d la vie littdraire du Moyen Age,Paris. Baldwin (C. S.) 1959, Medieval Rhetoric and Poetics, Gloucester, Mass. Barzon (A.), Morpurgo (E.), Petrucci (A.), Francescato (G.) 1960, Giovanni Dondi dall'orologio: Tractatus Astrarii, Citi del Vaticano (ed.). (J. Benton F.) 1961, ,,The court of Champagne as a literary center", Speculum 36. Billanovich (G.) 1964, ,,L'humaniste m6di6va1 et les bibliothdques des humanistes italiens au XIV-e sidcle", - ,,La Bibliothdque de Pdtrarque et les bibliothdques m6di6vales" , in Hum (doud articole). Bloomfield (M.W.) 1958, ,,Symbolisme in medieval literature", MP, LVI, 2. Bulatkin (E.) 1959, ,,The arithmetical structure of the old French Vie de Saint Alexis",

PMLA,84.
Cilento (S.) 1961, Medioevo monastico
o'Segre,
1963, pp. 271-291.
e

scolastico, Milano.

t66