DREPT CIVIL.

CONTRACTE SPECIALE

SECTIUNEA I CONTRACTUL DE VNZARE-CUMPRARE 1. Definiie i noiuni generale. Contractul de vanzare cumparare (noul Cod civil foloseste denumirea de contract de vanzare) prezinta o importanta deosebita pentru dreptul civil roman, el fiind amplu reglementat legal, pe larg tratat in doctrina si extrem de utilizat in practica. Doctrina a retinut ca este cel mai utilizat contract civil pentru ca sigura circulatia juridica a bunurilor si a altor valori patrimoniale1; de asemenea, s-a aratat ca reprezinta arhetipul contractelor si ca, pornind de la el, autorii Codului civil si-au formulat rationamentele pentru elaborarea dreptului comun al obligatiilor2. Art. 1294 C.civ. 1864 definea contractul de vnzare-cumprare ca un contract prin care una dintre pri, vnztorul, transmite proprietatea unui bun al su celeilalte pri, cumprtorul, care se oblig n schimb s plteasc vnztorului preul bunului vndut3. n sens larg, obiect al contractului de vnzare-cumprare pot face i alte drepturi reale, nu numai dreptul de proprietate, dar i drepturi de crean, drepturi intelectuale sau chiar, n mod excepional (1399 -1401 C.civ.1864), drepturi asupra unei universaliti (cuprinznd drepturi i datorii, activ i pasiv), aa cum este o motenire. De altfel, unii autori, cand au formulat definitia contractului de vanzare-cumparare, au avut in vedere acest obiect extins al contractului de vanzare-cumparare, extrapoland definitia legala. In acest sens, contractul de vanzare cumparare a fost definit ca un contract prin care una dintre parti (vanzatorul) transmite celeilalte parti (cumparatorul), in schimbul unei sume de bani, numita pret, un drept de proprietate asupra unui lucru anume sau asupra unei universalitati juridice
1

Radu Motica, Florin Motiu, Contracte civile. Teorie si practica judiciara, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 7; 2 Camelia Toader, Drept civil. Contracte speciale, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 11; 3 Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, Bucuresti, 1998, p. 9;
1

(care cuprinde drepturi si obligatii), un alt drept real, un drept de creanta sau o actiune in justitie cu caracter patrimonial impreuna cu dreptul litigios aferent4. Pana in anul 2011, contractul de vanzare-cumparare a fost reglementat de art. 12941404 C.civ. din 1864; de asemenea, Codul comercial continea reglementari referitoare la vanzare, in articolele 60-73. In acceptiunea legiuitorului anterior, vanzarea comerciala nu prezenta diferente esentiale fata de vanzarea civila; deosebirile veneau din faptul ca vanzarea comerciala era supusa unor reguli specifice relatiilor comerciale (art. 42, 43, 46-57 din Codul comercial). Aceste reguli speciale se completau insa cu regulile generale in materie de vanzare, cuprinse in Codul civil 18645. In prezent, sediul comun al materiei contractului de vanzare se gaseste in Capitolul I din Titlul IX al Cartii a V-a din Codul civil 2009, existand insa si alte acte normative in dreptul nostru pozitiv care reglementeaza diverse varietati de vanzari. In ceea ce priveste regulile tranzitorii, avand in vedere art. 3 din Legea nr. 71/2011, trebuie precizat ca, in principiu, incheierea, efectele si incetarea contractului de vanzare sunt supuse legii in vigoare la data incheierii sale. In alte cuvinte, daca contractul a fost incheiat inainte de intrarea in vigoare a noului Cod civil, vor fi aplicabile regulile vechii reglementari, iar daca contractul a fost incheiat dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil, contractul va fi guvernat de noua reglementare.

2. Caracterele juridice ale contratcului de vnzare Aa cum rezult din definiia contractului, vnzarea-cumprarea este un contract: - sinalagmatic, intrucat, conform art. 1171 N.c.civ. este izvor de obligatii reciproce si interdependente: vanzatorul are obligatia de a transfera proprietatea lucrului vandut iar cumparatorul are obligatia de a plati pretul;
4 5

Dan Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 7; pentru mai multe elemente despre raportul dintre vanzarea civila si cea comerciala, a se vedea Dan Chrica, Contractele speciale civile si comerciale. Vol. I, Editura Rosetti, Bucuresti, 2005 si Francisc Deak, Stanciu Carpenaru, Contracte civile si comerciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1993;
2

- consensual, deoarece, conform art. 1178 N.C.civ. (art. 1295 C.civ. 1864), contractul este incheiat prin simplul acord de vointa al partilor; - cu titlu oneros, ambele parti avand ca scop ce a determinat incheierea contractului, obtinerea unui anumit folos drept echivalent al obligatiei asumate: cumparatorul urmareste sa devina proprietarul bunului, iar cumparatorul urmareste primirea pretului (art. 1172 alin. 1 N.C.civ.); - comutativ, existenta drepturilor si obligatiilor fiind certa, iar intinderea obligatiilor fiind determinata sau determinabila in momentul incheierii contractului (art. 1173 alin. 1 N.C.civ.); o exceptie de la regula comutativitatii o reprezinta vanzarea de drepturi litigioase, care are un caracter aleatoriu6, existenta dreptului subiectiv nefiind certa si cu atat mai putin determinabila sau determinata; - translativ de proprietate, pentru ca, prin intrunirea acordului de vointa al celor doua parti, se produce transferul dreptului de proprietate; in cadrul acestui caracter se discuta si despre transferul instantaneu al proprietatii, insa, uneori, in doctrina este evidentiat si caracterul instantaneu al contractului de vanzare-cumparare (ca un caracter de sine statator), intrucat dreptul de proprietate se transmite dintr-o data, instantaneu, fiind de neconceput transferul in rate al dreptului de proprietate7; - de drept comun in materia contractelor translative de proprietate, caracter conferit de art. 1651 N.C.civ.

3. Condiii de validitate Dup cum se cunoate din materia studiat anterior, contractul de vnzare, ca orice act juridic, trebuie s ndeplineasc anumite condiii de
6

Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 332; 7 Dan Chrica, Contractele speciale civile si comerciale. Vol. I, Editura Rosetti, Bucuresti, 2005, p. 40;
3

valabilitate, care tin de: capacitatea prilor, consimmntul, obiectul i cauza. n anumite situaii, contractele trebuie s ndeplineasc i anumite condiii specifice de form. Art. 1240-1245 N.C.civ. reglementeaza conditiile de forma a contractului. Prin art. 1179 din noul Cod civil se mentine aceeasi viziune asupra conditiilor de validitate ale contractului. 1) Conditii privind capacitatea partilor Contractului de vanzare-cumparare i se aplica regulile generale in ceea ce priveste capacitatea de exercitiu. Fiind vorba de un act de dispozitie, partile trebuie sa aiba, ca regula, capacitate de exercitiu deplina. Art. 1180 si 1181 N.C.civ. sunt consacrate capacitatii, conditie de validitate a contractelor in general. Cu titlu de exceptii, legea prevede anumite incapacitati speciale pentru contractul de vanzare-cumparare. Incapaciti speciale n materia vnzrii-cumprrii in reglementarea Codului civil din 1864: - interdicia vnzrii ntre soi (art. 1307 C.civ. 1864); ratiunea acestei interdictii sta in aceea ca, in spatele incheierii unui contract de vanzare-cumparare s-ar putea ascunde o donatie simulata, prin care s-ar incerca eludarea dispozitiei legale (art. 937 C.civ. 1864) care consacra revocabilitatea donatiei intre soti ; - tutorii nu pot cumpra bunurile persoanelor aflate sub tutela lor (art. 1308 pct. 1 C.civ. 1864); - mandatarii mputernicii a vinde un lucru nu l pot cumpra (art. 1308 pct. 2 C.civ. 1864); - persoanele care administreaz bunuri ce aparin statului, sau unitilor administrativ-teritoriale nu pot cumpra bunurile aflate n administrarea lor (art. 1308 pct. 3 C.civ. 1864), iar funcionarii publici nu pot cumpra bunurile statului sau unitilor administrativ-teritoriale care se vnd prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 C.civ. 1864); - judectorii, procurorii i avocaii nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase care sunt de competena Curii de apel n a crei raz teritorial i exercit funcia sau profesia (art. 1309 C.civ. 1864);

- prin acte normative pot fi stabilite i alte incapaciti speciale n materia vnzrii-cumprrii. Incapaciti speciale n materia vnzrii in noul Cod civil Noua reglementare civila consacra regula capacitatii, conform careia orice persoana se bucura de capacitatea de a contracta, incapacitatea fiind numai o exceptie de la aceasta regula (minorii care nu au implinit 14 ani si interzisii judecatoresti art. 43 alin. 1). Conform art. 1652 N.C.civ., pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzisa de lege aceasta prerogativa, iar art. 1180 N.C.civ. dispune ca poate contracta orice persoana care nu este declarata prin lege incapabila. Incapaciti de a cumpara - judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in insolventa nu pot cumpara, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenta instantei judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea (art. 1653 alin. 1 N.C.civ.), cu exceptia drepturilor succesorale ori cotelor-parti din dreptul de proprietate de la comostenitori sau coproprietari, a drepturilor litigioase destinate indestularii unei creante care s-a nascut inainte ca dreptul sa fi devenit litigios precum si a dreptutilor litigioase destinate apararii altor drepturi ale persoanei ce stapaneste bunul (art. 1653 alin. 2 N.C.civ.); - mandatarii sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica, bunuri pe care sunt insarcinati sa le vanda, daca nu au fost imputerniciti expres in acest sens (art. 1654 alin. 1, lit. a), sub sanctiunea nulitatii relative (art. 1654 alin. 2); - parintii, tutorele, curatorul si administratorul provizoriu sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica, bunuri ale persoanelor pe care le reprezinta (art. 1654 alin. 1, lit. b), sub sanctiunea nulitatii relative (art. 1654 alin. 2); - functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii precum si alte asemenea persoane care ar putea influenta conditiile vanzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile
5

pe care le administreaza ori a carei administrare o supravegheaza, sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica (art. 1654 alin. 1, lit. c), sub sanctiunea nulitatii absolute (art. 1654 alin. 2). Incapaciti de a vinde Conform art. 1655 N.C.civ., care reglementeaza incapacitile de a vinde, persoanele prevzute la art. 1654 alin. 1 (mandatarii, parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii precum si alte asemenea persoane) nu pot s vnd bunurile proprii pentru un pre care const ntr-o sum de bani provenit din vnzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care l administreaz ori a crui administrare o supravegheaz, dup caz (art. 1655 N.C.civ. alin. 1). In egala masura, dispoziiile alin. (1) se aplic n mod corespunztor i contra ctelor n care, n schimbul unei prestaii promise de persoanele prevzute la art. 1654 alin. (1), cealalt parte se oblig s plteasc o sum de bani (art. 1655 N.C.civ. alin. 2). Ca element de noutate, semnalam faptul ca, prin noul Cod civil, interdicia vnzrii (si a cumpararii) ntre soi (prevazuta de art. 1307 C.civ. 1864) a fost eliminata prin art. 317 alin. 1 din Codul civil 2009.
2) Conditii privind consimtamantul

Regulile generale in materia consimtamantului, conditie de validitate a contractului sunt cuprinse in art. 1182-1224 N.C.civ. In principiu, in ceea ce priveste consimtamantul, in materia vanzariicumpararii se aplica regulile de drept comun. Totusi, cateva aspecte se impun analizate in cele ce urmeaza. Promisiunea de vnzare (antecontractul) - promisiunea unilateral de vnzare (sau de cumprare), reprezint un contract unilateral prin care proprietarul unui bun promite unei persoane ca va vinde acel bun, aceasta rezervndu-i facultatea de a-i manifesta ulterior, de regul n interiorul unui termen,

consimmntul de a-l cumpra; ca element de noutate si ca o varietate de promisiune unilaterala de vanzare, Codul civil 2009 a introdus institutia pactului de optiune, dispunand ca atunci cand partile convin ca una dintre ele sa ramana legata de propria declaratie de vointa, iar cealalta sa o poata accepta sau refuza, acea declaratie se considera ca oferta irevocabila (art. 1278) ; - promisiunea bilateral de vnzare-cumprare, este un contract sinalagmatic prin care ambele pri se oblig s ncheie n viitor, la preul stabilit de ele, un contract de vnzare-cumprare avand ca obiect unul sau mai multe bunuri; - pactul de preferin reprezint o variant a promisiunii de vnzare, prin care proprietarul unui bun se oblig ca, n cazul n care va vinde bunul respectiv, s acorde preferin unei anumite persoane, la pre egal8; 3) Condiiile obiectului contractului de vnzare-cumprare Art. 1225-1234 N.C.civ. reglementeaza obiectul, conditie de validitate a contractelor in general. Condiiile lucrului vndut - s fie n circuitul civil (adica sa nu fie inalienabil), - s existe n momentul ncheierii contractului sau s poat exista n viitor (bunuri viitoare), - s fie determinat sau determinabil, - s fie licit si moral, - sa fie posibil, - s fie n proprietatea vnztorului; in principiu, vanzatorul, trebuind sa transmita dreptul de proprietate prin vanzare, rezulta ca el trebuie sa fie proprietarul lucrului; in conditiile noului Cod civil, aceasta regula a fost atenuata, fiind permisa vanzarea perfectata de vanzatorul care, in momentul incheierii contractului, nu are calitatea de proprietar, in cazul amanarii transferului dreptului (vanzarea bunurilor viitoare, a
8

Corneliu Turianu, Curs de drept civil. Contracte speciale, Editura Universitara, Bucuresti, 2001, p. 21;
7

bunurilor de gen sau a bunurilor individual determinate atunci cand vanzarea s-a facut sub conditia dobanditii ulterioare a dreptului asupra lucrului) ; totodata, este valabila vanzarea unui bun aflat in indiviziune (sau in proprietate comuna pe cote-parti) de catre unui dintre coindivizari, fara acordul celorlalti cotitulari, insa dreptul dobandit de cumparator este unul sub conditie, conditia fiind aceea ca, la partaj, bunul sa afie atribuit vanzatorului (in caz contrar, vanzarea fiind nula9). Condiiile preului - s fie stabilit n bani, - sa fie determinat sau determinabil, - sa fie sincer sau real (pretul sa fie cel adevarat, sa corespunda realitatii, sa nu fie fictiv) i serios, adica sa existe o echivalenta valorica relativa, raportatata atat la valoarea lucrului vandut, cat si la subiectivismul partilor contractante10, adica sa nu fie derizoriu; conform art. 1665 alin. 2 N.C.civ., pretul este derizoriu atunci cand este intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este evident ca partile nu au dorit sa consimta o vanzare.

4) Conditiile privind cauza contractului de vanzare-cumparare In conceptia Codul civil 2009, cauza este motivul care determina fiecare parte sa incheie contractul (art. 1235 N.C.civ.), iar cauza contractului de vanzare-cumparare trebuie sa indeplineasca conditiile generale privind cauza actului juridic civil : cauza sa existe, cauza sa fie licita si morala (art. 1236 N.C.civ.). Noul Cod civil reglementeaza cauza ca o conditie a actului juridic in articolele 1235-1239. Existenta cauzei se prezuma, pana la proba contrara.

Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, op.cit., p. 358; Corneliu Turianu, Contracte speciale. Practica juridica adnotata, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 1999, p. 55;
10

4. Efectele contractului de vnzare-cumprare Efectele contractului de vnzare-cumprare constau in obligatiile pe care contractul, in calitate de izvor de obligatii, le creeaza in sarcina partilor11. a. Obligaiile vnztorului: - obligatia de a transfera proprietatea lucrului vandut reprezinta efectul esential al vanzarii iar conform conceptiei traditionale in materie reprezinta prima si cea mia importanta dintre obligatiile vanzatorului; doctrina recenta subliniaza faptul ca transferul proprietatii se realizeaza de drept, automatic, abstract si instantaneu, astfel incat vanzatorul nu are o obligatie de transmitere a proprietatii, aceasta realizandu-se de drept, prin incheierea contractului ;12 - obligaia de predare a lucrului vndut ctre cumprtor (1685-1694 N.C.civ.); aceasta obligatie consta in punerea la dispozitia cumparatorului a bunului vandut, ca o concretizare a transferului de proprietate intervenit prin contractul de vanzare, astfel incat cumparatorul sa se bucure deplin de toate cele trei atribute ale dreptului de proprietate: posesia (contactul direct cu lucrul), folosinta (culegerea fructelor) si dispozitia (inclusiv cea materiala, care este legata de contactul cu bunul);
-

obligaia de garanie: 1) pentru eviciune (att pentru eviciunea rezultnd din fapte personale ct i pentru eviciunea rezultnd din fapta unui ter); 2) pentru vicii; 3) in conditiile legii, pentru buna functionare.

1) Garantia pentru evictiune Termenul evictiune provine din limba latina: evictio, - onis = deposedare, ceea ce inseamna ca o persoana pierde dreptul sau asupra unui
11 12

Fr. Deak, op.cit., p. 52; Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, op. cit., p. 368-369;
9

lucru pentru ca prin justitie s-a recunoscut unui tert un drept concurent cu al sau13. Aceasta persoana poarta numele de evins. Evictiunea a fost definita ca pierderea totala sau partiala, de catre cumparator, a proprietatii bunului cumparat sau tulburarea cumparatorului in exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra bunului, ca urmare a valorificarii de catre vanzator sau de catre o terta persoana a unui drept asupra bunului cumparat14. Conform art. 1337 C.civ. 1864, vanzatorul era de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, precum si de sarcinile care n-au fost declarate la incheierea contractului. Noul Cod civil consacra expres institutiei evictiunii articolele 16951706. a) Garantia pentru eviciunea rezultnd din fapte personale (art. 1695 alin. 1 si 3 N.C.civ.) Vanzatorul va trebui sa se abtina de la orice fapt personal de natura a-l tulbura pe cumparator in linistita folosinta a lucrului, fie ca este vorba de o tulburare de fapt (de exemplu, patrunderea abuziva pe terenul vandut si realizarea de acte de stapanire a acestuia) sau de o tulburare de drept (de exemplu, vanzatorul invoca un drept real asupra lucrului vandut). b) Garantia contra eviciunii rezultnd din fapta unui tert (art. 1695 alin. 2 N.C.civ.) In cazul in care cumparatorul sufera o tulburare din partea unei terte persoane, vanzatorul va fi obligat sa-l apere pe cumparator, iar daca nu reuseste sa-l apere, va suporta consecintele evictiunii15. Spre deosebire de garantia pentru eviciunea rezultnd din fapte personale, care opereaza atat pentru tulburarile de drept, cat si pentru cele de fapt, garantia contra eviciunii rezultnd din fapta unui tert opereaza numai pentru tulburarile de drept si numai daca acestea sunt intemeiate pe un drept nascut anterior vanzarii si care nu a fost adus la cunostinta cumparatorului.

13

Camelia Toader, Evictiunea in contractele civile, Editura All Beck, Bucuresti, 1998, p. IX X; 14 Aspazia Cojocaru, Contracte civile, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 32; 15 Fr. Deak, op.cit., pag. 59;
10

c) Functionarea obligatiei de garantie pentru evictiune - cat timp evictiunea nu s-a produs, vanzatorul trebuie sa se abtina de la orice fapt sau act ce ar putea duce la tulburarea cumparatorului; - in situatia in care evictiunea este pe cale sa se produca, vanzatorul trebuie sa il apere cu mijloacele pe care le are la indemana pe cumparator impotriva pretentiilor tertului; pentru aceasta, daca cumparatorul este actionat in judecata de catre tertul posibil evingator, cumparatorul poate cere ca vanzatorul sa fie introdus in proces 16; - daca evictiunea s-a produs, cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii (art. 1700 N.C.civ.), iar vanzatorul trebuie sa restituie integral pretul primit, chiar daca valoarea bunului a scazut (art. 1701 N.C.civ.), sporul de valoare al bunului daca valoarea acestuia a crescut (art. 1701 alin. 3), sa suporte contravaloarea fructelor (art. 1702 alin. 1 lit. a N.C.civ.), cheltuielile de judecata rezultate din procesul cu tertul evingator si cheltuielile determinate de incheierea si executarea contractului (art. 1702 alin. 1 lit. b si c N.C.civ,) precum si pierderile suferite si castigurile nerealizate de catre cumparator din cauza evictiunii (art. 1702 alin. 1 lid. d). Dispozitiile legale care reglementeaza garantia pentru evictiune au caracter supletiv, astfel incat partile pot modifica continutul acestei garantii, conform art. 1698 alin. 1 N.C.civ., marind, micsorand sau chiar eliminand obligatia de garantie. In ceea ce priveste marirea acestei garantii legea nu prevede limitari, in schimb asupra clauzei de inlaturare a garantiei contra evictiunii opereaza limitele prevazute de art. 1698 alin. 2 si 1699 N.C.civ., conform carora stipulaia prin care obligaia de garanie a vnztorului este restrns sau nlturat nu l exonereaz pe acesta de obligaia de a restitui preul, cu excepia cazului n care cumprtorul i-a asumat riscul producerii eviciunii (art. 1698 alin. 2 N.C.civ.), iar chiar dac s-a convenit c vnztorul nu va datora nicio garanie, el rspunde totui de eviciunea cauzat ulterior vnzrii prin faptul su personal ori de cea provenit din cauze pe care, cunoscndu-le n momentul vnzrii, le-a ascuns

16

Dan Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 75;
11

cumprtorului. Orice stipulaie contrar este considerat nescris (art. 1699 N.C.civ. ). 2) Garantia pentru vicii ascunse Conform art. 1352 C.civ. 1864, vanzatorul era dator a raspunde de viciile ascunse ale lucrului, daca din cauza lor lucrul devenea impropriu intrebuintarii dupa destinatie sau daca viciile micsorau intr-atat valoarea de intrebuintare incat cumparatorul, daca ar fi cunoscut acest aspect, nu ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus17. In reglementarea in vigoare, garantiei contra viciilor ii sunt consacrate articolele 1707- 1715 N.C.civ. Pentru ca aceasta garantie sa opereze, este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii: viciul trebuie sa fie ascuns (art. 1707 alin. 2 N.C.civ.), sa fi existat in momentul predarii lucrului (art. 1707 alin. 3 N.C.civ.) si sa fie grav (art. 1707 alin. 1 N.C.civ.). Garantia contra viciilor ascunse nu opereaza in vanzarile realizate in procedura executarii silite (art. 1707 alin. 5 N.C.civ.). Conform art. 1710 N.C.civ. alin. 1, in temeiul obligaiei vnztorului de garanie contra viciilor, cumprtorul poate obine, dup caz: a) nlturarea viciilor de ctre vnztor sau pe cheltuiala acestuia; b) nlocuirea bunului vndut cu un bun de acelai fel, ns lipsit de vicii; c) reducerea corespunztoare a preului; d) rezoluiunea vnzrii. In temeiul alin. 2 din acelasi articol, instana, innd seama de gravitatea viciilor i de scopul pentru care contractul a fost ncheiat, precum i de alte mprejurri, poate dispune, la cererea vnztorului, o alt msur prevzut la alineatul anterior dect cea solicitat de cumprtor.

3) Garantia pentru buna functionare Codul civil in vigoare din anul 2011 introduce pentru prima oara in legislatia civila institutia garantiei pentru buna functionare (institutie specifica domeniului dreptului consumatorului).

17

Fr. Deak, op.cit., p. 65;

12

Conform art. 1716 alin. 1, vnztorul care a garantat pentru un timp determinat buna funcionare a bunului vndut este obligat, n cazul oricrei defeciuni ivite nuntrul termenului de garanie, s repare bunul pe cheltuiala sa, iar alin. 2 al aceluiasi articol dispune ca dac reparaia este imposibil sau dac durata acesteia depete timpul stabilit prin contract sau prin legea special, vnztorul este obligat s nlocuiasc bunul vndut, in lipsa unui termen prevzut n contract sau n legea special, durata maxim a reparaiei fiind de 15 zile de la data cnd cumprtorul a solicitat repararea bunului. Dac vnztorul nu nlocuiete bunul ntr-un termen rezonabil, potrivit cu mprejurrile, el este obligat, la cererea cumprtorului, s i restituie preul primit n schimbul napoierii bunului (art. 1716 alin. 3). Dac vnztorul dovedete c defeciunea s-a produs din pricina modului nepotrivit n care cumprtorul a folosit sau a pstrat bunul, garania nu va fi datorat. Comportamentul cumprtorului se apreciaz avandu-se in vedere si instruciunile scrise care i-au fost comunicate de ctre vnztor (art. 1717 N.C.civ.). Cu privire la momentul constatarii si comunicarii defectiunii, legea precizeaza ca, sub sanciunea decderii din dreptul de garanie, cumprtorul trebuie s comunice defeciunea nainte de mplinirea termenului de garanie. Dac aceast comunicare nu a putut fi fcut n termenul de garanie, din motive obiective, cumprtorul are obligaia s comunice defeciunea ntr-un termen rezonabil de la data expirrii termenului de garanie (art. 1718 alin. 1). n cazul n care vnztorul a garantat c bunul vndut va pstra un timp determinat anumite caliti, dispoziiile alin. 1 sunt aplicabile n mod corespunztor (art. 1718 alin. 2). b. Obligaiile cumprtorului: Noul Cod civil stabileste ca obligatiile principale ale cumparatorului sunt preluarea bunului vandut si plata pretului vanzarii (art. 1719); o alta obligatie legala a cumparatorului este aceea de a suporta cheltuielile vanzarii (art. 1666). In esenta, din aceasta perspectiva, noua reglementare este similara cu cea anterioara, existand insa si anumite modificari. 1) plata preului

13

Conform dispozitiilot art. 1361 C.civ. 1864, in lipsa de stipulatie contrara, cumparatorul era obligat sa plateasca pretul la locul si in momentul in care i se facea predarea lucrului vandut. Art. 1720 alin. 1 din noul Cod civil prevede ca, n lipsa unei stipulaii contrare, preul trebuie pltit la locul n care bunul se afla n momentul ncheierii contractului i de ndat ce proprietatea este transmis. Cum in cazul vanzarii bunurilor imobile cuprinse in cartea funciara transferul dreptului de proprietate se realizeaza la momentul inscrierii in cartea funciara (art. 885 N.C.civ.), rezulta ca in cazul vanzarii care are ca obiect aceste imobile, cumparatorul este tinut la executarea obligatiei de plata a pretului la momentul intabularii. Dac insa la data ncheierii contractului bunurile se afl n tranzit, daca partile nu convin altfel, plata preului urmeaza a se face la locul care rezult din uzane sau, n lipsa acestora, la locul destinaiei. Potrivit art. 1721 al Codului civil intrat in vigoare la 1 octombrie 2011, in cazul executarii cu intarziere a obligatiei de plata a pretului, cumparatorul datoreaza si dobanda aplicata pretului (daune cominatorii), fie din ziua dobandirii proprietatii (daca bunul produce fructe civile sau naturale), fie din cea a predarii, daca bunul nu produce fructe, dar ii produce alte foloase. In cazul neexecutarii obligatiei de plata a pretului, vanzatorul are la dispozitie trei mijloace de actiune: sa ceara executarea obligatiei de plata a pretului, sa invoce exceptia de neexecutare a contractului, sau sa ceara rezolutiunea contractului, eventual cu daune-interese (art. 1549 N.C.civ.). 2) preluarea lucrului vndut A doua obligatie principala a cumparatorului este aceea de preluare a lucrului vandut, la termenul convenit de parti. In cazul in care aceasta obligatie nu este executata, vanzatorul are optiunile de a depune lucrul vandut intr-un depozit, la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului, respectiv de a-l vinde. 3) cheltuielile vnzrii Dac prile nu au stipulat altceva n convenie, cumparatorului ii revine obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii. Aceasta regula era prevazuta in trecut de art. 1305 C.civ. 1864 si este consacrata si de legea in vigoare (art. 1666 N.C.civ.).

14

5. Varieti de vnzare. a. Vnzarea dup greutate, numr sau msur se aplica in cazul lucrurilor de gen dintr-un lot determinat ; b. Vnzarea pe ncercate reprezinta acel contract incheiat inca din momentul realizarii acordului de vointa, dar sub conditia suspensiva a incercarii lucrului de catre cumparator ; c. Vnzarea cu pact de rscumprare reprezinta o vanzare afectata de conditia rezolutorie constand in razgandirea vanzatorului, care poate restitui pretul intr-un anumit termen ; un astfel de contract este nul absolut ; d. Vnzarea unei moteniri este valabila numai daca se incheie dupa deschiderea mostenirii ; in caz contrar, vanzarea este nula absolut ; e. Vnzarea de drepturi litigioase consta in instrainarea unui drept litigios, supus unei contestari judiciare.

SECTIUNEA II CONTRACTUL DE DONAIE. 1. Noiune i reglementare. Reglementat de art. 801 i urm. C.civ., donaia este un contract prin care una dintre pri, donatorul, cu intenie liberal, i micoreaz irevocabil patrimoniul su cu un drept in favoarea celeilalte pri, numit donatar, fr a urmri obtinerea unei contraprestatii.18

2. Caractere juridice. Contractul de donaie este un contract unilateral, solemn, cu titlu gratuit (o liberalitate) ; uneori doctrina mai retine si alte caractere juridice

18

Camelia Toader, Drept civil. Contracte speciale, Editura All Beck, Buc., 2005, p. 111;
15

ale acestui contract : irevocabil, translativ de proprietate, incheiat intuitu persoane si numit.19 3. Condiii de validitate. a. Condiii privind capacitatea prilor: - incapaciti de a dispune : minorii i persoanele puse sub interdicie judectoreasc nu pot ncheia un contract de donaie (cu excepia darurilor obinuite); minorul nu poate dispune n favoarea tutorelui nici dup ce a ajuns la majorat ct timp tutorele nu a primit descrcare de gestiune de la autoritatea tutelar (cu excepia situaiei n care tutorele este ascendentul minorului). - incapaciti de a primi: persoanele neconcepute i organizaiile care n-au dobndit personalitatea juridic, medicii i farmacitii care au tratat o persoan n boala din cauza creia moare de la bolnavii tratai cetenii strini i apatrizii nu pot primi dona ii avnd ca obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor (prin Legea nr. 429/2003 de revizuirea Constitutiei, acestia vor putea dobandi terenuri in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la U.E. si din alte tratate la care Romania este parte, in conditiile prevazute delegea organica); prin lege pot fi reglementate i alte incapaciti speciale. b. Condiii privind obiectul contractului: - Bunul (sau dup caz, dreptul) trebuie s fie n circuitul civil, s fie determinat sau determinabil, posibil i licit i s existe sau s poat exista n viitor. c. Condiii privind forma contractului de donaie. Conform art. 813 C.civ, Toate donaiunile se fac prin act autentic Sanciunea nerespectrii formei autentice este nulitatea absolut. d. Principiul irevocabilitii donaiilor. - donaia este, prin esena ei, este irevocabil (art. 801 si 822 824 C.civ.) ; - irevocabilitatea donaiilor este mai accentuat dect principiul forei obligatorii aplicabil in general contractelor ;20
19

A. Cojocaru, op.cit., pag. 61-62;

16

- excepie de la principiul irevocabilitaii donaiilor: revocabilitatea donaiilor ntre soi. 4. Varieti de donaie a. Donaiile simulate 1) donaiile deghizate o donatie este deghizata atunci cand, conform actului public, apare ca un act juridic cu titlu oneros ; 2) donaiile prin interpunere de persoane sunt donatii in care simulatia vizeaza persoana adevaratului donatar ; contractul se incheie cu o alta persoana decat donatarul real, incheinduse si un cotrainscris in care se precizeaza adevaratul donatar ; b. Donaiile indirecte Reprezinta acte juridice incheiate cu intentia de a gratifica, dar infaptuite pe calea unui act juridic diferit de contractul de donatie In acest caz, forma autentica nu este obligatorie, donatiile indirecte fiind supuse numai regulilor de fond ale donatiei nu si celor de forma ; exemplu : renuntarea la un drept facuta cu intentia de a gratifica, remiterea de datorie sau stitpulatia pentru altul facuta cu intentia de a gratifica. c. Darurile manuale. Reprezinta acele donatii care necesita, in afara de acordul de vointa de a transfera si dobandi un lucru cu titlu gratuit, si remiterea materiala a bunului (traditiunea). 5. Obligaiile prilor. a. Obligaiile donatorului: - obligaia de predare a bunului; - n principiu, donatorul nu garanteaz pentru eviciune i vicii, dar exist anumite excepii (de exemplu: donaia cu sarcin, cand contractul de donatie este unul sinalagmatic, iar nu unul unilateral); b. Obligaiile donatarului: - cnd donaia este pur gratuit, donatarul nu are nicio obligaie;
20

Fr. Deak, op.cit., p. 104;

17

- cnd donaia este pur gratuit, donatarul are n schimb o ndatorire general, numit de recunotin, a crei sanciune n caz de nclcare fiind revocarea pentru ingratitudine; - cnd donaia este cu sarcin, donatarul este inut s execute sarcina (o obligaie). 6. Revocarea donaiilor. Legea prevede anumite cauze de revocare a donaiilor (dincolo de dreptul prilor de a stipula expres n contract anumite clauze care pot duce la desfiinarea contractului): a. Revocarea pentru ingratitudine Aceasta revocare opereaz n prezena unor cauze expres prevzute de art. 831 C.civ.: - atentat la viaa donatorului; acest caz presupune intentia (ca forma de vinovatie) de a ucide ; uciderea din culpa nu are ca efect revocarea donatiei ; - delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa donatorului, de asemenea, savarsite cu intentie; - refuzul de alimente. b. Revocarea pentru survenien de copil. (art. 836 C.civ.) Donaia se revoc de drept atunci cnd donatorul nu avea niciun copil sau descendent n momentul ncheierii contractului i ulterior acestuia i se nate. Excepia de la aceast regul o reprezint donaia ntre soi, care este supus unui alt regim am revocabilitii. c. Revocarea pentru neexecutarea sarcinii. Reprezint o cauz de revocare specific donaiilor cu sarcin si are ca fundament reciprocitatea si interdependenta obligatiilor in cazul contractelor sinalagmatice.

SECTIUNEA III CONTRACTUL DE LOCAIUNE 1. Noiune.Reglementare.Varieti de locaiune.

18

Reglementat de art. 1410 1490 C.civ., locaiunea a fost definit ca acel contract prin care o persoan, numita locatorul, se oblig fata de o alta persoana, numita locatar, sa-i asigure folosina temporar, a unui lucru, n schimbul unei sume de bani, numit chirie.21 Codul civil i i alte acte normative prevd reguli speciale pentru varietile de locaiune : - contractul de arendare (locaiunea fondurilor rurale) i - contractul de nchiriere a locuinelor (locaiunea suprafeelor locative). 2. Caracterele juridice ale contractului de locaiune Locaiunea este un contract: - sinalagmatic (bilateral) - consensual - cu titlu oneros - cu executare succesiv - comutativ 3. Condiiile de validitate a contractului de locaiune Fiind vorba de un act de administrare (totui, prin voina legii, in cazul imobilelor, dac depete 5 ani, locaiunea este considerat act de dispoziie), prile nu trebuie s ndeplineasc condiii speciale n ceea ce privete capacitatea juridic. n ceea ce privete obiectul contractului, bunul nchiriat poate fi mobil sau imobil, corporal sau incorporal; poate fi chiar i un lucru viitor, cu excepia bunurilor dintr-o motenire nedeschis.22 Preul pe care locatarul l pltete n schimbul folosinei lucrului se numete chirie. 4. Efectele contractului de locaiune a. obligaiile locatorului: - locatorul are obligaia de a preda lucrul - locatorului ii revine obligaia efecturii reparaiilor necesare pentru a mentine lucrul in stare de a servi la intrebuintarea pentru care a
21 22

R. Motica, F. Motiu, op.cit., p. 285; Fr. Deak, op.cit., p. 142;

19

fost inchiriat ; in aceasta categorie nu intra micile reparatii, numite locative, care sunt in sarcina locatarului ; - obligaia de garanie (art. 1420 pct. 3 C.civ.) pentru tulburarile provenite din propria fapta, din faptele tertilor sau din viciile bunului b. obligaiile locatarului: - plata chiriei ; cf. art. 1429 C.civ., locatarul trebuie sa plateasca chiria (pretul locatiunii) la termenele convenite; - obligaia de a ntrebuina lucrul ca un bun proprietar, iclusiv obligatia de a efectua reparatiile mici, locative ; - obligaia de restituire a lucrului in starea in care a fost predat. 5. Contractul de sublocaiune i contractul de cesiune a contractului de locatiune a. sublocaiunea este permis, cu condiia ca aceasta s nu fie interzis expres prin contract (art. 1418 C.civ.); b. cesiunea contractului de locaiune de ctre locatar este permis n aceleai condiii ca i sublocaiunea (art. 1418 C.civ.). 6. ncetarea locaiunii ncetarea locaiunii se poate realiza n urmtoarele modaliti: - la expirarea termenului - prin denunarea unilateral, atunci cand locatiunea este fara termen, cu conditia respectarii termenului de preaviz (art. 1436 alin.2 C.civ.) - prin reziliere pentru neexecutare, conform art. 1439 alin. 2 C.civ.) - prin pieirea lucrului (art. 1423 si 1439 C.civ.)

7. Contractul de inchiriere a locuintelor Inchirierea locuintelor este o specie a contractului de locatiune, reglementata de Codul civil (art. 1824-1835), dar si de alte acte normative (Legea nr. 114/1996 a locuintei, Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatie de
20

locuinte, trecute in proprietatea statului, OUG nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, etc.). Deosebirea de esenta dintre contractul de inchiriere a locuintei de contractul de locatiune in general este data de obiectul specific al inchirierii si anume suprafata locativa, a carei folosinta este transmisa in schimbul chiriei. In ceea ce priveste caracterele juridice si efectele contractului de inchiriere a locuintei, acestea sunt aceleasi cu cele ale contractului de locatiune, cu precizarea ca forma scrisa este ceruta numai ad probationem iar inregistrarea la organele fiscale produce in special efecte de natura fiscala si nu constituie o cerinta ad validitatem.

8. Contractul de arendare Contractul de arendare este o specie a contractului de locatiune, reglementata expres de Codul civil (art. 1836-1850), el supunandu-se regulilor speciale din materia arendarii, dar si regulilor generale din materia locatiunii. Partile contractului de arenda sunt arendatorul si arendasul, primul fiind cel care transmite celui de-al doilea bunuri de natura agricola, in vederea exploatarii o perioada de timp determinata sau determinabila, in schimbul unei chirii, numite arenda, care poate consta fie in produse agricole, fie intr-o suma de bani. Atunci cand partile nu prevad expres durata pentru care se incheie contractul, art. 1837 C.civ. prevede ca arendarea se considera a fi facuta pentru toata perioada necesara recoltarii fructelor pe care bunul agricol urmeaza sa le produca in anul agricol in care se incheie contractul. Spre deosebire de inchirierea locuintelor, cealalta subspecie a locatiunii, arendarea prezinta unele caractere juridice opuse celor ale locatiunii, anume caracterul solemn (rezultat din necesitatea formei scrise sub sanctiunea nulitatii absolute, inregistrarea contractului la consiliul local, precum si in cazul imobilelor, necesitatea inscrierii in cartea funciara) si caracterul intuitu personae (care decurge din interdictia subarendarii sub sanctiunea nulitatii absolute, limitarea cesiunii arendarii numai la sotul arendasului, daca acesta participa la exploatarea bunurilor si la descendentii majori ai arendasului, precum si din faptul ca arendarea inceteaza prin moartea, incapacitatea si falimentul arendasului). Contractul de arendare este unul sinalagmatic, cu executare succesiva si cu titlu oneros.
21

SECTIUNEA IV. CONTRACTUL DE MANDAT 1. Mandatul poate fi de dou feluri: a. mandatul cu reprezentare; b. mandatul fr reprezentare. a. Mandatul cu reprezentare; 1) Definitie Reglementat de art. 1532 1559 C.civ., contractul de mandat este un contract prin care o parte, mandatarul, se oblig s ncheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numita mandant, care i d aceast mputernicire i pe care o reprezint.23 2) Forma mandatului Conform art. 1533 C.civ., mandatul poate fi expres sau tacit, adic el poate avea form scris, oral sau poate fi dat tacit. In principiu, mandatul este un contract consensual, dar de cele mai multe ori mbrac forma scris a procurii. Conform regulii simetriei formelor, atunci cnd actul juridic ce urmeaz a fi ncheiat este solemn, i procura trebuie s aib form solemn. 3) Capacitatea prilor n contractul de mandat. Mandantul trebuie s fie capabil de a contracta el nsui actul pentru a crui ndeplinire l nsrcineaz pe mandatar, capacitatea sa urmand a se aprecia in functie de natura actului juridic care urmeaza sa fie incheiat prin mandatar. Mandatarul trebuie s aib capacitate deplin de exerciiu. 4) Obligaiile prilor n contractul de mandat

23

Corneliu Turianu, Curs de drept civil. Contracte speciale, Editura Universitara, Bucuresti, 2001, p. 178;
22

a. Obligaiile mandatarului: - principala indatorire a mandatarului este ndeplinirea (executarea) mandatului; - obligaia de a da socoteal mandantului pentru indeplinirea mandatului ; - cnd se substituie o ter persoan, se nasc obligaii specifice legate de aceast substituire ; mandantul va avea o actiune directa impotriva substituitului (art. 1542, alin. 2 C.civ.) ; - in cazul in care au fost imputerniciti mai multi mandatari printr-un singur contract de mandat, in lipsa de stipulatie contrara, acestia nu raspund solidar (art. 1543 C.civ.). b. Obligaiile mandantului: - mandantul are obligatia de a restitui cheltuielile fcute cu ocazia mandatului; - cnd mandatul este cu titlu oneros, mandantul va plati suma convenit in contract (art. 1547 C.civ.) ; - conform art. 1551 C.civ., cand mai multe persoane au un mandatar comun pentru o afacere comuna, ele raspund solidar (solidaritate legala). iv. Efectele fa de teri ale mandatului - terul are raporturi juridice cu mandantul; - dac mandatarul depete limitele mandatului, va rspunde fa de teri, cu excepia situaiei n care terii au cunoscut aceast depire a limitei mandatului (art. 1545 C.civ.). v. ncetarea mandatului: prin executare la expirarea termenului prin imposibilitatea fortuit de executare prin revocare, mandatul fiind, n principiu, revocabil prin renunarea mandatarului, acesta trebuind ns s l notifice pe mandant - prin moartea sau punerea sub interdicie a uneia dintre pri b. Mandatul fr reprezentare

23

Este acel contract de mandat (numit i contract de interpunere) n care, dei mandatarul lucreaz n interesul mandantului, ncheie actul juridic n numele su personal, fr a-l reprezenta pe mandant.24 ntre pri, mandatul fr reprezentare va produce efecte ca orice mandat, ns ntre mandant i teri nu se stabiles c raporturi juridice. Raporturile juridice sunt ntre mandatar i teri. 2. Subspecii al contractului de mandat a. Contractul de comision (art. 2043-2053 C.civ.) Conform art. 2043 C.civ., contractul de comision este mandatul care are ca obiect achizitionarea sau vanzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului si in numele comisionarului, care actioneaza cu titlu profesional, in schimbul unei remuneratii, numita comision. Contractul de comision reprezinta o varietate de mandat fara reprezentare. Caracterele juridice ale contractului de comision sunt: consensual (forma scrisa fiind ceruta numai ad probationem, conform art. 2044 C.civ.), sinalagmatic, cu titlu oneros si intuitu personae. b. Contractul de consignatie (art. 2054-2063 C.civ.) Contractul de consignatie este un contract prin care consignantul incredinteaza consignatarului anumite bunuri mobile pentru a fi vandute pe seama consignantului, dar in nume propriu, la un pret prestabilit, consignatarul avand obligatia de a remite consignantului, dupa caz, pretul obtinut (in cazul in care vanzarea s-a produs) sau bunul nevandut (in cazul in care vanzarea nu s-a produs). Contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision (art. 2054 alin. 1 c.civ.) si deci a mandatului fara reprezentare. Caracterele juridice: contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros si intuitu personae. c. Contractul de expeditie (art. 2064-2071 C.civ.)

24

Fr. Deak, op.cit., p. 287;

24

Contractul de expeditie este o varietate a contractului de comision (art. 2064 C.civ.) si a mandatului fara reprezentare. Partile contractului sunt expeditorul, cel care se obliga sa incheie in nume propriu si in contul celeilalte parti un contract de transport si sa indeplineasca operatiunile accesorii ale acestuia, si comitentul. Caracterele juridice ale contractului de expeditie sunt: caracter sinalagmatic, caracter consensual, carcater comutativ si caracter intuitu personae.

SECTIUNEA V. CONTRACTUL DE IMPRUMUT In ciuda faptului ca imprumutul de folosinta si imprumutul de consum prezinta caracteristici care intr-o mare masura le despart, din perspectiva formei de legiferare noul legiuitor opteaza tot pentru o reglementare unitara, sub umbrela comuna a sintagmei contractul de imprumut. 1. Imprumutul de folosinta (comodatul) Reglementat de art. 2146-2157 C.civ., comodatul este contractul prin care o parte, comodantul, transmite folosinta gratuita a unui lucru individual determinat celeilalte parti, numita comodatar, care are obligatia de a restitui acest lucru dupa un anumit timp. Comodatul este un contract cu titlu gratuit, real (el implica predarea efectiva a lucrului imprumutat), unilateral si netranslativ de proprietate (spre deosebire de imprumutul de consumatie, care este translativ de proprietate, comodatul este numai translativ de folosinta). 2. Imprumutul de consumatie (mutuum) art. 2158-2170 C.civ. Imprumutul de consumatie poate fi cu titlu gratuit si cu titlu oneros (cu dobanda). Conform art. 2158 C.civ., imprumutul de consumatie propriu-zis, cu titlu gratuit (mutuum), este contractul prin care imprumutatorul remite imprumutatului o suma de bani sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar imprumutatul se obliga sa restituie dupa o anumita perioada de timp aceeasi suma de bani sau aceeasi cantitate de bunuri de aceeasi natura si calitate.

25

Definitiei legale trebuie sa ii adaugam o caracteristica importanta a acestui contract pe care legiuitorul a omis sa o reliefeze in continutul art. 2158 C.civ., aceea ca prin mutuum se produce transferul dreptului de proprietate de la imprumutator la imprumutat (asa cum chiar legiuitorul stipuleaza in art. 2160 C.civ.). Imprumutul de consumatie gratuit este un contract cu titlu gratuit, unilateral, real si translativ de proprietate. Cu titlu de exceptie, imprumutul de consumatie poate fi si cu titlu oneros. Atunci cand obiectul imprumutului de folosinta este o suma de bani, art. 2159 alin. 2 C.civ. prezuma relativ ca imprumutul este cu titlu oneros. Deosebirea esentiala dintre imprumutul de consumatie gratuit si cel oneros este aceea ca, in cazul celui din urma, imprumutatul, pe langa obligatia principala de a restitui suma imprumutata, datoreaza si o remuneratie, numita dobanda.

SECTIUNEA VI. CONTRACTUL DE DEPOZIT (art. 2103-2143 C.civ.) Conform art. 2103 C.civ., depozitul este contractul prin care depozitarul primeste de la deponent un bun mobil, cu obligatia de a-l pastra pentru o perioada de timp si de a-l restitui in natura, remiterea bunului fiind o conditie pentru incheierea valabila a contractului. Caracterele juridice ale contractului de depozit sunt: real, in principiu cu titlu gratuit (ca exceptie, poate fi si oneros, in conditiile art. 2106 C.civ.), in principiu unilateral (atunci cand este oneros, este si bilateral), intuitu personae si, in anumite situatii, translativ de proprietate25. In ceea ce priveste formele de contracte de depozit, de lege lata exista depozitul voluntar, numit si regulat (in cazul caruia optiunea deponentului in alegerea depozitarului este neingradita si nerestrictionata), depozitul necesar (in cazul caruia bunul a fost incredintat unei persoane sub constrangerea unei intamplari neprevazute), depozitul hotelier (ce are ca obiect primirea contra cost de catre hotelieri a bunurilor clientilor) si sechestrul conventional (in cazul caruia un bun litigios este depozitat la o terta persoana, pana la solutionarea litigiului, tertul avand obligatia de a restitui bunul persoanei indreptatite la acel moment).

25

Titus Prescure, Curs de contracte civile, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 268;
26

SECTIUNEA VII. CONTRACTUL DE ANTREPRIZA (art. 18511880 C.civ.) Antrepriza este contractul prin care o parte, antreprenorul, se obliga ca, pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, in schimbul unui pret. Subantrepriza este permisa (art. 1852 C.civ.), insa in raporturile cu beneficiarul, antreprenorul raspunde pentru fapta subantreprenorului. Contractul de antrepriza este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ si in principiu intuitu personae (chiar daca subantrepriza este permisa, antreprenorul raspunde fata de beneficiar pentru fapta subantreprenorului). Codul civil aloca o reglementare speciala antreprizei in constructii, tinand cont de faptul ca este cea mai des intalnita forma a acestui contract (1874-1880 C.civ.).

SECTIUNEA VIII. CONTRACTUL DE SOCIETATE (art. 18811954 C.civ.) Conform art. 1881 C.civ., societatea se poate constitui cu sau fara personalitate juridica, prin contractul de societate prin care doua sau mai multe persoane se obliga reciproc sa coopereze pentru desfasurarea unei activitati si sa contribuie la aceasta prin aporturi banesti, in bunuri, in cunoastinte specifice sau prestatii, cu scopul de a imparti beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta, fiecare asociat contribuind la suportarea pierderilor proportional cu participarea la distributia beneficiului, daca prin contract nu s-a stabilit altfel. Contractul de societate este intuitu personae, sinalagmatic (in ciuda intereselor convergente ale asociatilor), comutativ, cu titlu oneros, consensual (cu exceptia situatiei in care in care sunt aduse in patrimoniul societatii bunuri imobile, caz in care se impune forma autentica iar contractul capata si un caracter translativ de proprietate). Conform art. 1888 C.civ., dupa forma lor, societatile pot fi: simple, in participatie, in nume colectiv, in comandita simpla, cu raspundere limitata, pe actiuni, in comandita pe actiuni, cooperative sau alte tipuri de societate anume reglementate de lege.

27

SECTIUNEA IX. CONTRACTUL DE TRANSPORT (art. 19552008 C.civ.) Art. 1955 C.civ. stipuleaza ca prin contractul de transport, transportatorul se obliga, cu titlu principal, sa transporte o persoana sau un bun dintr-un loc in altul, in schimbul unui pret pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obliga sa il plateasca, la timpul si locul convenite. Contractul poate avea ca obiect transportul de persoane (si bagajele persoanelor transportate) si transportul de bunuri, iar dovada contractului de transport se face cu documentele de transport, cum ar fi scrisoarea de trasura, recipisa de bagaje, foaia de parcurs, conosamentul, tichetul, legitimatia de calatorie, etc.

SECTIUNEA X. CONTRACTUL DE ASIGURARE (art. 21992241 C.civ.) Art. 2199 C.civ. defineste contractul de asigurare, anume acel contract prin care contractantul asigurarii sau asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta din urma se obliga ca, in cazul producerii riscului asigurat, sa plateasca o indemnizatie, dupa caz, asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit. Activitatea de asigurare beneficiaza de o voluminoasa reglementare prin acte normative cu caracter special, insa Codul civil aloca 43 de articole acestui domeniu. Contractul de asigurare este un contract consensual (forma scrisa fiind necesara ad probationem, concretizata in polita de asigurare), sinalagmatic, cu titlu oneros, cu executare succesiva si aleatoriu (fiind cel mai des intalnit contract aleatoriu). In functie de obiectul asigurat, exista asigurari de persoane, asigurari de raspundere civila si asigurari de bunuri. De asemenea, dupa cum partile au sau nu libertatea de a incheia un contract de asigurare, exista asigurari facultative si asigurari obligatorii (cum ar fi asigurarile de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, asigurarea locuintelor pentru anumite riscuri cutremure, aluncari de teren sau inundatii sau asigurarile de raspundere civila pentru anumite categorii profesionale, precum avocati, notari, executori judecatoresti sau medici).

28

SECTIUNEA XI. CONTRACTUL DE RENTA VIAGERA (art. 2242-2253 C.civ.) Este acel contract prin care o parte, numita debirentier, se obliga sa efectueze in folosul unei persoane, numita credirentier, prestatii periodice constand in sume de bani sau alte bunuri fungibile, durata contractului fiind aceea a vietii credirentierului, daca partile nu au stabilit constituirea rentei pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane determinate. Dupa cum renta s-a constituit cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, ea prezinta caractere juridice diferite : - cand s-a constituit cu titlu oneros ea are caracter aleatoriu, sinalagmatic si consensual, iar - cand s-a constituit cu titlu gratuit, aceasta are caracter comutativ, unilateral si va fi supusa cerintelor de forma ale actului prin care sa constituit (donatie, testament, etc.).

SECTIUNEA XII. CONTRACTUL DE INTRETINERE (art. 2254-2263 C.civ.) Intretinerea este acel contract prin care o parte se obliga sa efectueze in folosul celeilalte parti sau a unui tert prestatiile necesare intretinerii si ingrijirii pentru toata durata vietii creditorului intretinerii, daca prin contract nu s-a prevazut o alta durata a acesteia. Contractul de intretinere este un contract aleatoriu (daca nu s-a incheiat pe o alta durata decat viata unei persoane, durata determinata), solemn, sinalagmatic, cu executare succesiva, intuitu personae. SECTIUNEA XIII. CONTRACTUL DE JOC SI PARIU (art. 2264-2266 C.civ.) In lipsa unei definitii legale (ca si in vechea reglementare), trebuie avute in vedere definitiile acestor contracte oferite de doctrina. In acest sens, amintim ca jocul sau pariul este un contract prin care partile se obliga reciproc a plati o suma de bani sau alt lucru castigatorului, in functie de realizarea sau nerealizarea unui eveniment sau fapt depinzand de forta, indemanarea sau dibacia, cunostintele, inteligenta, etc. partilor contractante

29

ori a altor persoane sau de hazard care face sa existe sanse de castig sau pirdere pentru toate partile contractante26. Caractere juridice: aleatoriu, consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros.

SECTIUNEA XIV. CONTRACTUL DE TRANZACTIE (art. 2267-2278 C.civ.) Tranzactia este contractul prin care partile previn sau sting un litigiu, inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renuntari reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalta, prin tranzactie putandu-se naste, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre parti. Dupa cum tranzactia se incheie in timpul unui proces sau in afara lui, tranzactia este judiciara sau extrajudiciara.

26

Fr. Deak, Tratat de drept civil, Contracte speciale, Editia a 3-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2001, p. 259, apud Titus Prescure, Curs de contracte civile, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 241;
30